24.01.2014
1
FUNCȚIILE MANAGEMENTULUI.
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
MANAGEMENTUL ORGANIZAŢIEI
Funcţiile managementului
Primul, care a precizat funcţiile managementului, a fost Henri Fayol (1916).
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
1• prevederea şi planificarea (examinarea viitorului şi elaborarea
planurilor de acţiune);
2 • organizarea (întocmirea structurilor organizatorice);
3• conducerea (menţinerea la un nivel ridicat a activităţii şi
performanţelor subordonaţilor);
4• coordonarea (corelarea, echilibrarea, unificarea şi armonizarea
tuturor activităţilor şi eforturilor);
5• controlul (supravegherea, îndrumarea în vederea respectării
normelor, regulilor şi standardelor fixate).
24.01.2014
2
Funcţiile managementului
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Managementul este atingerea scopurilor organizaţiei într-o manieră eficientă şi efectivă prin planificarea, organizarea,
conducerea şi controlul resurselor
Aceste funcţii reies şi din definiţia managementului dată de către Daft,
1994:
1IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Funcţia de planificare
Planificarea este o activitate orientată spre viitor şi reprezintă procesul de stabilire a obiectivelor şi a ceea ce trebuie făcut pentru a atinge aceste obiective sau planificarea este un proces prin care organizaţiile încearcă să anticipeze schimbările şi să se adapteze în aşa fel încât să asigure atingerea obiectivelor organizaţionale.
24.01.2014
3
1 IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
George A. Steiner Managerii decid
Ce trebuie de făcut,
Când trebuie făcut
Cum trebuie făcut
Cine trebuie să o facă
Mulţi teoreticieni ai managementului consideră că planificarea reprezintă cea mai importantă sarcină a managerilor.
1Henri Fayol
considerăplanificarea reprezintă
cea mai importantă funcţie
Schimbările sunt
determinate
Mediul econo-
mic
Mediul politic
Mediultehno-logic
Compe-tiţional
24.01.2014
4
1Relaţia dintre planificare și celelalte funcţii
ale managementului
Organizare Coordonare Control
Planificare
Scopul principal al planificării constă în a lua decizii care să asigure cu succes viitorul organizaţiei.
1 IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Importanţa planificării
La toate nivelele de conducere
Planificarea eficientă este esenţială pentru succes.
managerii de producţie
• care trebuie să stabilească fluxurile de muncă în mod eficient
managerii de marketing
• care trebuie să stabilească în mod eficient canalele de distribuţie
managerii serviciilor
administrative
• care trebuie să stabilească tipurile de documente şi fluxurile informaţionale
24.01.2014
5
1Dimensiunile planurilor
utilizate de manageri
Timpul
Pe termen lung
Pe termen mediu
Pe termen scurt
Domeniul
Planuri strategice
Pe termen mediu
Frecvenţa
De unică folosinţă
Permanente
Nivelul managerial
De vârf
Mediu
De bază
2IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Funcţia de organizare
Organizarea defineşte ansamblul proceselor de conducere prin intermediul cărora se divizează activitatea organizaţiei, stabilindu-se şi determinându-se subactivităţileşi sarcinile corespunzătoare concrete.
24.01.2014
6
Organizarea constă în
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
definirea poziţiei şi a rolului fiecărui compartiment;
precizarea scopurilor, sarcinilor şi autorităţilor fiecărui post;
repartizarea echitabilă a sarcinilor;
stabilirea relaţiilor între compartimente;
stabilirea gradului optim de delegare a autorităţii şi responsabilităţii;
Organizarea constă în
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
repartizarea resurselor pe obiective.
organizarea răspunde la întrebările: cine anume şi ce trebuie să facă;
cine răspunde şi de cine răspunde;
canalele de comunicare:
gruparea concretă a activităţilor omogene şi specializate.
24.01.2014
7
Prin funcţia de organizare
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Utilizând resurselor de care dispune
organizaţia: materiale,
financiare, umane, informaţionale
în concordanţă cu condiţiile mediului extern: economico-
sociale, demografice, culturale
conducătorul trebuie să rezolve toate
problemele apărute, stabilind locul, rolul şi responsabilitatea fiecărui membru al
organizaţie
3IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Funcţia de coordonare
Funcţia de personal
Coordonarea poate fi definită ca o activitate conştientă cu scopul de a dobândi armonie şi unitate de efort în urmărirea unui obiectiv împărtăşit într-o organizaţie sau comun mai multor organizaţii
24.01.2014
8
Direcţiile principale de acţiune pentru coordonare sunt
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”, Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
coordonarea prin instruirea personalului de conducere.
coordonarea prin instrucţiuni;
coordonarea prin politica de personal a organizaţiei, exprimată prin reguli şi proceduri concrete;
coordonarea prin politica de personal a organizaţiei, exprimată prin reguli şi proceduri concrete;
coordonarea nemijlocită a personalului în activităţile lor curente;
4IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Funcţia de motivare-antrenare
Motivarea este un proces de stimulare personală şi a altor persoane pentru atingerea unui scop sau scopuri.
24.01.2014
9
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Funcţia de motivare-antrenare
• Motivarea este modalitatea prin care se integrează satisfacerea necesităţilor şi intereselor individuale ale salariaţilor cu realizarea obiectivelor întreprinderii
Definiţia motivării
• Motivarea este arta de a face oamenii să facă ceea ce vrei tu, pentru că ei doresc să o facă
Afirmaţia lui Dwight
Eisenhower
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Pentru a funcţiona şi a fi viabile într-o lume competitivă, organizaţiile trebuie să îşi
motiveze angajaţii să facă următoarele lucruri
1. Să se alăture organizaţiei şi să rămână în ea.
2. Să îndeplinească sarcinile pentru care au fost angajaţi.
3. Să adopte un comportament creativ, spontan şi inovativ.
24.01.2014
10
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Concepţiile de motivaţie sunt diferite. Mai des întâlnite sunt:
Concepţia de motivaţie raţional-
economică.
Concepţia socială a
motivaţiei
Concepţia de auto-
actualizare a motivaţiei
Concepţia complexităţii
persoanei
4IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Funcţia de evaluare – control.
Controlul presupune ansamblul proceselor de urmărire a modului în care se desfăşoară diferite acţiuni sau întreg procesul de management, cât şi de reglare a activităţilor organizaţiei prin găsirea unor soluţii eficiente de identificare şi eliminare a efectelor negative apărute în funcţionarea sistemului.
24.01.2014
11
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
stabilirea de standarde (de timp, calitate, cantitate)
evaluarea rezultatelor (determinarea valorilor variabilelor de stare);
compararea rezultatelor cu standardele;
corectarea sau efectuarea modificărilor necesare.
Conform R. Taylor şi S. Taylor procesul de control include câteva etape:
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
relevanţă flexibilitateconcentrarea pe aspecte critice durată redusăsimplitate, claritate cost eficient adaptabilitate
J.B. Miner evidenţiază câteva caracteristici esenţiale ale procedurii de control:
24.01.2014
12
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Managementul organizaţiei• Organizaţia ca sistem și obiect al conducerii
• Organizaţii formale şi neformale și caracteristica lor
• Mediul de activitate al organizaţiei
• Factori de acţiune directă şi indirectă.
• Organizaţii eficace.
• Ergonomia locurilor de muncă în organizaţie.
• Organizarea ergonomică a locului de muncă
• Metode de studiere a muncii (cercetări de moment, fotografierea zilei de muncă etc.).
1IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Organizaţia ca obiect şi sistem al conducerii
Termenul organizaţie derivă din limba greacă și are sensul de instrument, unealtă. Presupune un grup de oameni care lucrează împreună pentru atingerea unui ţel, a unui scop comun.
24.01.2014
13
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
organizaţia reprezintă combinarea şi utilizarea de resurse – umane,
financiare, materiale și informaţionale – în vederea
atingerii unor obiective.
Conform unei definiţii simple
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
prezenţa cel puţin a 2 persoane care se consideră membri ai organizaţiei;
prezenţa unui sau mai multor scopuri;
prezenţa membrilor grupului care urmăresc atingerea scopului comun.
Cerinţele faţă de organizaţie se expun prin:
24.01.2014
14
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Particularităţi caracteristice organizaţiei
odată apărută devine independentă de cei care au creat-o • în acelaşi timp întră în relaţii cu ei
utilizează capacităţile membrilor săi, care au speranţa, că
• organizaţia le va da posibilitate să se ocupe cu o activitate interesantă,
• îi va asigura cu resursele necesare,
• va garanta independenţă, drepturi, putere şi securitate socială
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Structură formală• ansamblul persoanelor
şi subdiviziunilor organizatorice astfel constituite pentru atingerea obiectivelor stabilite
• documente de exprimare a acestei organizări
Structură informală• este determinată de
interese şi preocupări comune,
• nivelul de pregătire şi calificare profesională,
• vechimea în muncă, • deseori: nemulţumirile
comune faţă de autoritate
Organizaţia apare ca urmare a necesităţii umane de cooperare
24.01.2014
15
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Organizaţia formală se exprimă prin
1. Componentele structurii organizatorice:
• Postul – ansamblul obiectivelor, sarcinilor, responsabilităţilor, cunoştinţelor şi aptitudinilor cerute în mod organizat şi permanent, la un anumit loc de muncă;
• Funcţia – totalitatea posturilor ce prezintă caracteristici principale asemănătoare (de conducere, de execuţie);
• Compartimentul – totalitatea persoanelor ce îndeplinesc sarcini omogene, similare sau complementare;
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Organizaţia formală se exprimă prin
1. Componentele structurii organizatorice:
• nivelul ierarhic (organizatoric) – totalitatea subdiviziunilor organizatorice situate la acelaşi nivel faţă de organul superior de conducere al organizaţiei;
• relaţii organizatorice – relaţii prin care se realizează legăturile dintre diferite componente ale structurii, fiind constituite prin reglementări oficiale.
24.01.2014
16
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
2. Documentele de exprimare a structurii organizatorice:
• organigrama – prezintă reprezentarea grafică a elementelor componente ale structurii organizatorice;
• regulamentul de organizare şi funcţionare – reprezintă structurile organizatorice, specifică baza legală a existenţii şi funcţionării organizaţiei, organizarea generală, detalizeazăprincipalele caracteristici organizaţionale, atribuţiile, responsabilităţile şi obiectivele principalelor componente ale organizaţiei;
• obligaţiunile funcţionale – care prezintă detaliat toate elementele necesare unui angajat ce ocupă un anumit post, astfel încât acesta să poată exercita în condiţii normale atribuţiile ce îi revin.
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Structura formală se caracterizează prin:
este planificată şi publică
este reprezentată de structura oficială a organizaţiei (organigrame, fluxuri de producţie)
este prezentă în organizaţiile, în care activităţile a două sau mai multe persoane sunt coordonate în mod conştient spre un obiectiv prestabilit
24.01.2014
17
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Structura informală :reflectă viaţa interioară a organizaţiei în cadrul căreia prevalează comunicarea grupurilor formate spontan la locurile de muncă, pe criterii nu totdeauna profesionale
productivitatea muncii este rezultatul normelor de grup
Elementul de bază al organizării informale este grupa de persoane ce s-a format spontan ca
urmare a unui scop comun.
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Mediul de activitate al organizaţiei
• Bunăstarea şi succesul activităţii organizaţiei este determinată şi influenţată de un şir de factori situaţionali de provenienţă internă şi externă, adică de mediul său de activitate.
• Din factorii mediului intern fac parte:
scopurile
structura
sarcinile
tehnologia
oamenii
24.01.2014
18
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Sistemul intern al organizaţiei (după E. Radu)
Sistemul social Sistemul tehnic Sistemul administrativClimatul Echipament Politici
Luarea de decizii Materiale Reguli/reglementări
Interacţiune/ influenţă Aşezare fizică Proceduri
Leadership Aranjamente de muncă Salarii
Comunicare Fluxuri de lucru Promovări
Recompense/pedepse Locaţie Bugete
Indivizi Mărime/numere Control
Rapoarte
Structură
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Factorii mediului extern al organizaţiei
• În dependenţă de impactul pe care î-l au asupra organizaţiei, se divizează în 2 grupe mari:
Factorii de acţiune directă
• Furnizorii;• Legislaţia;• Consumatorii;• Concurenţii;
Factorii de acţiune indirectă
• Tehnologia • Starea economiei
24.01.2014
19
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Caracteristicile mediului extern al organizaţiei
• forţa cu care modificarea unui factor influenţează alţi factori
Interconexiunea factorilor mediului extern
• numărul de factori la care organizaţia este obligată să reacţioneze
Complexitatea mediului extern
• viteza cu care au loc schimbările din jurul organizaţiei
Mobilitatea mediului extern
• funcţia cantităţii de informaţie de care dispune organizaţia în privinţa unui factor
Incertitudinea mediului extern
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Th. J. Peters şi R. H.Waterman au identificat caracteristicile comune pentru companiile americane de mare succes
1• Orientarea spre acţiune.
2• Apropierea faţă de consumator.
3• Autonomie şi spirit întreprinzător.
4• Productivitate prin oameni.
5• Managementul orientat spre valori.
6• Păstrarea domeniului.
7• Structură simplă şi conducere restrânsă.
8• Structuri simultan înguste şi largi.
24.01.2014
20
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Indicatorii mai des utilizaţi de organizaţii pentru determinarea eficacităţii sunt:
• arată capacitatea unei organizaţii de a transforma intrările în ieşiri în cantitatea şi calitatea dorite
Productivitatea
• reprezentată prin gradul în care organizaţia satisface nevoile membrilor săi şi le menţine moralul
Satisfacţia membrilor
• o organizaţie care consumă mai multe resurse decât este necesar nu este eficace
Costul (cheltuielile)
• interrelaţia cu mediul extern şi urmăreşte gradul în care organizaţia face faţă factorilor de influenţă externă
Adaptabilitatea
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Ergonomia locurilor de muncă în organizaţie:
Termenul de ergonomie vine din limba greacă (ergos=muncă şi nomos=lege, normă).
După Duden, ergonomia este cea mai bună adaptare reciprocă dintre om şi condiţiile sale de muncă, respectiv mediul de muncă.
Obiectul de studiu al ergonomiei îl constituie sistemul om-solicitări, având drept obiectiv asigurarea condiţiilor necesare în organizarea procesului de producţie în cadrul fiecărui loc de muncă în aşa fel ca
să se obţină o productivitate maximă a munci
24.01.2014
21
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
sarcinile care se realizează de ergonomie sunt;
proiectarea maşinilor pentru ca acestea să fie uşor de manevrat, iar utilizarea lor – lipsită de riscuri de accidente;
dimensionarea locurilor de muncă în conformitate cu mărimile antropologice ale corpului uman, permiţând o poziţie naturală;
adaptarea influenţelor mediului, în special a luminii, cromaticii, climatului.
sarcinile care se realizează de ergonomie sunt
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Capacitatea de muncă reprezintă totalitatea posibilităţilor fizice, neuropsihice şi cerebrale ale omului de a efectua o cantitate maximă de muncă şi ea este influenţată de mai mulţi factori. Dintre factorii individuali se menţionează
fiziologici
• starea sănătăţii,
• exerciţiul şi antrenamentul,
• vârsta şi sexul
psihologici
• personalitatea,
• interesul, • Emotivitat
ea
fizici ai mediului de
muncă
• iluminatul, • zgomotul, • muzica
condiţiile sociale
• regimul de muncă,
• organizarea muncii şi a producţiei,
• nivelul profesional şi cultural,
• condiţiile igienico-sanitare
24.01.2014
22
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Organizarea ergonomică a muncii trebuie să rezolve următoarele sarcini
• economisirea de muncă prin îmbunătăţirea factorilor organiza-toriali, perfecţionarea pregătirii şi folosirea eficientă a potenţialului uman;
Economică
• promovarea largă a progresului tehnic contemporan în scopul uşurării continue a muncii precum şi al reducerii cheltuielilor de muncă
Tehnică
• crearea celor mai prielnice condiţii de muncă, lichidând cheltuiala de prisos de energie umană, datorată influenţelor negative ale unor factori de mediu;
Psihofiziologică
• de educare a omului în procesul muncii şi pentru muncă, de respectare riguroasă a disciplinei tehnologice şi de muncă.
Socială
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Organizarea ergonomică a locului de muncă impune parcurgerea unor etape succesive:
1. Documentarea şi înregistrarea datelor necesare proiectării unui nou loc de muncă sau alegerea locului de muncă, care se justifică a fi analizat.
2. Înregistrarea datelor necesare studiului constă în obţinerea de informaţii privind organizarea locului de muncă
3. Examinarea critică a situaţiei existente se face cu ajutorul metodei interogative. Se urmăreşte eliminarea deficienţelor constatate şi stabilirea soluţiilor îmbunătăţite.
4. Proiectarea organizării ergonomice a locului de muncă a unor noi variante pe principii şi reguli, dintre care se alege varianta ce prezintă cele mai multe avantaje. Se disting următoarele faze: proiectarea variantelor de organizare a locului de muncă, calculul eficienţei economice şi alegerea variantei optime.
5. Elaborarea normativelor sau normelor de muncă, etapă care are drept scop stabilirea consumului de muncă pentru realizarea elementelor procesului de muncă.
24.01.2014
23
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Metodele cele mai utilizate pentru măsurarea şi studierea timpului de muncă se împart în 2 grupe:
Metode directe
Fotografierea: individuală, colectivă
Autofotografierea
Cronometrarea: simplă, cu evaluarea ritmului de muncă
Fotocronometrarea: individuală, colectivă
Metode indirecte
observarea instantanee
- simplă
- cu evaluarea ritmului de muncă
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Fotografierea timpului de muncă constă în înregistrarea tuturor consumurilor de timp de muncă ale unui executant individual sau colectiv într-un interval de timp determinat, de regulă într-un schimb
• având ca obiect observarea unui singurangajat care serveşte unul sau mai multe locuri de muncă sau maşini, pe durataunui schimb;
Individuală
• efectuarea de observări simultane asupra a doi sau mai mulţi angajaţi care servesc unul sau mai multe locuri de muncă, indiferent dacă sunt sau nu legate între ele prin procesul de producţie. Atunci când se observă munca a cel mult 3 angajaţi, observările se înregistrează în mod continuu (ca şi în cazul fotografierii individuale); în schimb, în cazul observării unui număr mai mare de trei muncitori, înregistrarea se face numai la anumiteintervale de timp, stabilite în prealabil, notând toatecategoriile consumului de timp care au avut loc înintervalele respective la fiecare loc de muncă
Colectivă
24.01.2014
24
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Utilitatea fotografierii (individuală sau colectivă) constă în:
obţinerea de date pentru studiul metodelor de muncă;
obţinerea de date necesare pentru stabilirea duratei normale a diverselor elemente structurale ale normei de muncă;
verificarea noilor norme de muncă;
studierea gradului de ocupare a executanţilor în cadrul schimbului, a gradului şi modului de folosire a timpului de muncă;
depistarea cauzelor pierderii de timp şi stabilirea de măsuri pentru eliminarea acestora etc
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Fotografierea individuală se desfăşoară în trei etape:
1. Pregătirea fotografierii
etapă în care se aleg locurile de muncă, persoanele, utilajele ce urmează a fi observate în aşa fel încât, în funcţie de obiectivul urmărit prin fotografiere, ele
să fie reprezentative. În cadrul pregătirii, observatorul va lua legătura, în prealabil, cu
persoana, activitatea care urmează să fie observată şi se va documenta asupra tuturor aspectelor legate
de modul de organizare a muncii şi a locului de muncă, precum şi de persoana executantului.
24.01.2014
25
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Fotografierea individuală se desfăşoară în trei etape:
2. Fotografierea propriu-zisă
constă în înregistrarea în foaia de fotografiere individuală a
tuturor consumurilor de timp, în ordinea de succesiune a
acţiunilor executantului
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Foaie de fotografiere
Nr. Descrierea activităţiiTimp
Ora Min.
1 Începutul observării 745 -
2 Soseşte la locul de muncă 755 5
3 Primeşte instrucţiuni 800 5
4 Pregăteşte locul de muncă 810 10
… … … …
20 Predă schimbul 1600 …
24.01.2014
26
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Fotografierea individuală se desfăşoară în trei etape:
3. Prelucrarea şi analiza datelor
Începe cu stabilirea duratei în minute a consumurilor de timp din foaia de fotografiere scăzând ora curentă de la poziţia premergătoare din ora curentă a elementului înregistrat având în vedere că aceasta
din urmă marchează sfârşitul activităţii respective. Urmează apoi codificarea consumurilor de timp folosind simbolurile, caracteristice
activităţii desfăşurate. În continuare, se grupează consumurile de timp pe elemente structurale similare şi apoi se face verificarea calculelor prin însumare. Pe baza datelor obţinute prin grupareaconsumurilor de timp de acelaşi fel, urmează analiza critică ce se
efectuează prin întocmirea balanţei timpului de lucru, pe cele două variante: existentă şi proiectată.
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Autofotografierea timpului de muncă
Autofotografierea timpului de lucru constă în efectuarea observărilor de însuşi executantul procesului de muncă. Autofotografierea, de regulă, se face în paralelcu fotografierea timpului pentru a completa şi a verifica constatările făcute prin fotografiere. În fişele de observare executantul va înregistra numai întreruperile
în activitatea lui, precum şi cauzele care le-au determinat.
Acţiunea de autofotografiere necesită o pregătire minuţioasă. Trebuie susţinută o lămurire printre lucrători, arătându-li-se importanţa acţiunii, scopul urmărit,
precum şi importanţa participării lor la acţiune. Deoarece realitatea datelorfurnizate depinde de conştiinciozitatea şi sinceritatea fiecăruia în parte, este cu
desăvârşire interzisă aplicarea oricărei constrângeri pentru determinarea lucrătorilor să participe la acţiune. Trebuie respectat cu stricteţe caracterul
voluntar al autofotografierii.
24.01.2014
27
IP USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”
Cronometrarea timpului de muncă
Cronometrarea este una din cele mai răspândite metode de măsurare a timpului de muncă. Ea constă în măsurarea şi analiza critică şi sistematică a duratei
elementelor unui proces, care se repetă identic, de regulă la fiecare unitate de produs.
Această metodă se foloseşte pentru obţinerea de date necesare pentru normarea timpului operativ sau a elementelor acestuia (a timpului de bază şi a timpului
ajutător).
Deoarece nivelul productivităţii muncii nu este uniform pe tot parcursul zilei de muncă, este recomandabil să se facă cronometrări în tot cursul zilei, exceptând prima şi ultima jumătate de oră, respectiv timpul de acomodare de la începutulschimbului şi cel de la sfârşitul schimbului, când oboseala este mai accentuată.
Cronometrarea se poate realiza: simplu, respectiv fără evaluarea ritmului de muncă al executantului sau cu evaluarea ritmului de muncă (ritm de muncă
corectat prin evaluare).
Nu este ocazia de a-ti satisface lăcomia personală
Conducerea este privilegiul de a îmbunătăţi vieţile altora.