Download - Fisa Tehnica Si Detalii Tehnice 2009
GHID DE BUNĂ PRACTICĂ PENTRU PROIECTAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE ŞI CONDIŢIONARE ÎN CLĂDIRI
CONTRACT MDRT – URBAN INCERC nr. 512/ 14. 06. 2011
Faza 1/2011
Redactarea a I revizuita in urma includerii observaţiilor
din şedinţa de avizare in CTS 10 din data de 22.03.2012
Director general INCD URBAN INCERC
Conf. Univ. dr. arh. Vasile Meiţă
Director ştiinţific construcţii INCD URBAN INCERC
dr. ing. Emil Sever Georgescu Director URBAN INCERC Sucursala Iaşi,
dr. ing. Constantin Miron
Sef de proiect ing. Alina Cobzaru
- Mai 2012 -
Elaborare: INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE ÎN CONSTRUCŢII, URBANISM ŞI DEZVOLTARE TERITORIALĂ DURABILĂ INCD URBAN - INCERC Sucursala Iaşi Responsabil contract: ing. Alina Cobzaru Colectiv de elaborare: dr. ing. Constantin Miron dr. ing. Livia Miron ing. Ionel Puşcaşu dr. fiz. Monica Cherecheş UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” IAŞI – CENTRUL DE CERCETARE SI TRANSFER TEHNOLOGIC POLYTECH Responsabil contract: conf. dr. ing. Vasilică CIOCAN Colectiv de elaborare: conf. dr. ing. Marina VERDEŞ conf. dr. ing. Cătălin – George POPOVICI sef lucr. dr. ing. Cristian Cherecheş asist. dr. ing. Andrei Burlacu Consultant ştiinţific de specialitate: prof. dr. ing. Dumitru Theodor Dorin MATEESCU
3
CUPRINS Introducere. Prevederi generale 1 Obiect şi domeniu de aplicare 2 Referinţe normative pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi
climatizare din clădiri 3 Prevederi generale privind proiectarea instalaţiilor de ventilare și climatizare. Elaborarea
documentaţiei tehnico‐economice pentru proiectarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare în clădiri
4 Terminologie 5 Cerinţe pentru realizarea ventilarii şi climatizarii Partea I‐a Criterii de proiectare a instalaţiilor de ventilare şi climatizare în clădiri I.1 ‐ Proprietăţi privind calitatea aerului în încăperile ventilate şi climatizate. Limite de exigenta. I.1.1.Parametrii exteriori de calcul pentru clădirile ventilate şi climatizate I.1.2.Parametrii interiori de calcul pentru clădirile ventilate şi climatizate I.2 ‐ Proiectare şi dimensionarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare I.2.1 Soluţii de ventilare şi climatizare. Domenii de utilizare. I.2.1.1 Sisteme de ventilare naturala I.2.1.2. Sisteme de ventilare mecanica I.2.1.3. Sisteme de climatizare I.2.2 Soluţii de ventilare şi climatizare pentru diferite destinaţii de clădiri ‐ Locuinţe ‐ Birouri ‐ Hoteluri ‐ Centre comerciale ‐ Clădiri pentru învăţământ ‐ Piscine ‐ Restaurante I.3 ‐ Elemente componente ale instalaţiilor de ventilare și climatizare pentru clădiri
I.3.1 Dispozitive de introducere si evacuare a aerului I.3.2 Conducte de aer şi accesorii. I.3.3 Dispozitive pentru reglarea debitelor de aer I.3.4 Prize de aer si guri de evacuare I.3.5 Ventilatoare I.3.6 Filtre de aer I.3.7 Baterii de încălzire/ răcire I.3.8 Camere de tratare cu apa I.3.9 Tratarea cu abur I.3.10 Recuperatoare de energie
4
I.4 ‐ Alegerea şi condiţii de utilizare a echipamentelor I.4.1 Agregate centrale de tratare a aerului I.4.2 Centrale de ventilare, climatizare, condiţionare. I.5 Prevederi generale privind protecţia antiseismică şi protecţia acustică I.5.1 Protecţia antiseismică ‐ Masuri specifice de protecţie antiseismică a echipamentelor şi componentelor nestructurale din instalaţiile de ventilare și climatizare. I.5.2 Protecţie acustică ‐ Măsuri pentru realizarea condiţiilor tehnice de protecţie împotriva zgomotului produs de instalaţiile de ventilare și climatizare din clădiri Partea a‐II‐a Reguli de buna practica pentru executarea, verificarea, recepţia şi urmărirea în exploatare a lucrărilor de instalaţii de ventilare și climatizare. II.1 Reguli de buna practica pentru executarea, verificarea şi recepţia lucrărilor de instalaţii de ventilare și climatizare
II.1.1 Execuţie şi montaj a instalaţiilor de ventilare și climatizare. Cerinţe impuse prin proiectul de execuţie. II.1.2 Verificari pentru punerea în funcţiune II.1.3 Recepţia la terminarea lucrărilor de instalaţii de ventilare şi climatizare II.1.4 Recepţia finală şi darea în exploatare
II.2 Reguli de buna practica pentru supravegherea, întreţinerea şi urmărirea comportării în exploatare a instalaţiilor de ventilare și climatizare.
II.2.1 Exploatarea instalaţiilor de ventilare și climatizare II.2.2 Urmărirea comportării în exploatare. Cerinţe prin proiectul tehnic.
II.3 Documentaţia tehnică de execuţie şi exploatare pentru instalaţii de ventilare/ climatizare impusă prin proiectul tehnic Anexe
Anexa 1.1 Acte legislative, Reglementări tehnice specifice, Standarde (române, europene sau internaţionale), Lucrări de specialitate
Anexa 1.2 Conţinutul fazelor de proiectare pentru instalaţiile de ventilare/ climatizare. Anexa I.4 Cerințe de calitate pentru componente ale centralelor de ventilare, climatizare,
condiționare Anexa II.1 ‐ Conţinutul caietului de sarcini pentru execuţia lucrărilor întocmit în cadrul unui
proiect tehnic de instalaţii de ventilare/ climatizare Anexa II.2 ‐ Conţinutul caietului de sarcini pentru furnizori de materiale, utilaje, echipamente
tehnologice şi confecţii diverse pentru achiziţia lor în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii de ventilare/ climatizare
Anexa II.3 ‐ Documente europene/ naţionale de evaluare tehnica pentru produse, echipamente specifice sau procedee de ventilare mecanică/ climatizare a clădirilor. Cerinţe legislative armonizate
5
GHID DE BUNĂ PRACTICĂ PENTRU PROIECTAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE/ CLIMATIZARE ÎN CLĂDIRI
Indicativ:
Introducere. Prevederi generale
1. Obiect şi domeniu de aplicare 1.1 Prevederile prezentului Ghid se aplică pentru proiectarea şi executarea sistemelor de
ventilare naturală şi mecanică, respectiv a sistemelor de climatizare din clădiri civile – rezidenţiale şi social culturale.
1.2 Ghidul de bune practici, a fost elaborat în concordanţă cu Normativul pentru proiectarea executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare, indicativ I5‐2010 şi are ca obiect:
a. prezentarea limitelor de exigenţă pentru ventilarea/ climatizarea spaţiilor din clădiri în funcţie de destinaţie şi amplasament, în concordanţă cu condiţiile climatice locale, specifice României; b. explicitarea, prin exemple de calcul, a aplicării prevederilor Normativului I5‐2010, pentru diferite categorii de clădiri, în vederea realizării cerinţelor interioare de confort exprimate în conformitate cu prevederile standardelor în vigoare la data elaborării documentaţiei; c. detalierea modului de calcul şi de dimensionare a instalaţiilor şi echipamentelor de ventilare/climatizare, în vederea respectării cerinţelor esenţiale prevăzute de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare şi a exigenţelor specifice instalaţiilor de ventilare, climatizare, condiţionare; 1.3 Prin aplicarea regulilor de bună practică în proiectarea, execuţia şi urmărirea în exploatare a
instalaţiilor şi echipamentelor de ventilare, climatizare sau condiţionare, se urmăreşte rezolvarea practică a tuturor problemelor impuse, pentru satisfacerea cerinţelor de:
Rezistenţă mecanică şi stabilitate Securitate la incendiu Igiena, sănătate şi mediu Siguranţa în exploatare Protecţia împotriva zgomotului Economie de energie şi izolare termică Durabilitatea (fiabilitatea) şi întreţinerea sistemelor realizate.
1.4 Ghidul de bună practică specifică cerinţele pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea sistemelor de ventilare naturală, mecanică/ climatizare şi se aplică următoarelor tipuri de clădiri, indiferent de forma de proprietate:
a) clădiri civile noi, b) clădiri civile existente, supuse unor lucrări de intervenţie pentru consolidare,
extindere, refuncţionalizare sau modernizare, reparaţii capitale. 1.5 Fac excepţie de la aplicarea acestui Ghid tehnic: a. instalaţiile de ventilare, climatizare şi aer condiţionat destinate asigurării condiţiilor
tehnologice de tip special (instalaţii din camere curate, instalaţii de dezodorizare, de sterilizarea
6
aerului, instalaţii de transport pneumatic, instalaţii din mine, tuneluri, adăposturi de apărare civilă şi din construcţii agrozootehnice)
b. instalaţiile de răcire prin radiaţie şi instalaţiile de ventilare sau încălzire cu aer cald prin jeturi de aer orizontale.
c. tratarea problemelor specifice legate de faţadele duble ventilate (opace sau vitrate). De asemenea nu sunt tratate instalaţiile speciale pentru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi
în caz de incendiu (desfumare) cu excepţia unor prevederi care reglementează posibilitatea utilizării parţiale sau totale a instalaţiilor de ventilare ale clădirii, pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi.
1.6 Ghidul de bună practică face precizări referitoare la conţinutul documentaţiilor tehnico‐economice necesare pentru realizarea lucrărilor de instalaţii de ventilare şi climatizare în clădiri, cu detalieri pentru: a) expertiza tehnică (în Anexa 1.2)
b) elementele pentru prezentarea proiectului tehnic general pe specialităţi, memoriul tehnic de specialitate şi piesele desenate, în Anexa 1.2
c) caracteristicile de calitate ale instalaţiei proiectate, justificate pentru fiecare dintre cele 6 cerinţe esenţiale în conţinutul caietelor de sarcini, menţionate în Partea II, Anexa II.1., II.2.
2. Referinţe normative pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare din clădiri
Documentele de referinţă, legislative şi tehnice pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare din clădiri sunt menţionate în Anexa 1.1, care include: 1.1.1 Acte legislative (Directive, Legi, Hotărâri şi Ordonanţe Guvernamentale) 1.1.2 Reglementări tehnice specifice 1.1.3 Standarde (române, europene sau internaţionale) armonizate 1.1.4 Lucrări de specialitate
Pentru referinţele datate, se aplică numai ediţia în vigoare la data întocmirii proiectului tehnic.
3. Prevederi generale privind proiectarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare Elaborarea documentaţiei tehnico‐economice pentru proiectarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare clădiri 3.1 Conţinutul ‐ cadru al documentaţiilor tehnico‐economice aferente investiţiilor publice este
reglementat, la data elaborării Ghidului, prin prevederile Hotărârii Guvernului HG 28/2008 cu completările ulterioare (Ord. 863 din 02/07/2008) şi se aplică pentru realizarea obiectivelor de investiţii noi, precum şi lucrărilor de intervenţii la construcţii existente.
3.2 Cerinţele generale referitoare la proiectarea şi executarea lucrărilor de instalaţii de ventilare şi climatizare din clădiri sunt cele menţionate în normativul I5‐2010, cap. 1. Complementar acestora, în Anexa 1.2 se prezintă detalii privind continutul fazelor de proiectare pentru instalatiile de ventilare/ climatizare, menţionate prin documentele normative precizate la art. 3.1. în ediţia în vigoare la data întocmirii proiectului tehnic.
7
4. Terminologie 4.1. Terminologia şi notaţiile utilizate în acest ghid sunt în concordanţă cu termenii şi definiţiile folosite în documentele tehnice normative româneşti, cu aplicare în domeniul de activitate al ghidului:
• Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare şi Legea nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor, cu modificările ulterioare;
• Normativul pentru proiectarea executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare, indicativ I5‐2010
• Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor Mc 001/2006; • SR EN 12792:2004, Ventilarea în clădiri. Simboluri, terminologie şi simboluri grafice; • SR EN ISO 7730:2006, Ambianţe termice moderate – Determinarea analitică şi
interpretarea confortului termic prin calculul indicilor PMV şi PPD şi specificarea criteriilor de confort termic local
• SR CR 1752:2002, Instalaţii de ventilare în clădiri. Criterii de proiectare pentru realizarea confortului termic interior
• Alte reglementări tehnice şi standarde în vigoare, menţionate in Anexa I.4. ‐ Documentele de referinţă, legislative şi tehnice pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare din clădiri.
4.3. Simboluri şi prescurtări Simbolurile şi unităţile de măsură pentru principalii termeni utilizaţi sunt indicaţi în
Normativul pentru proiectarea executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare, indicativ I5‐2010.
S‐a folosit sistemul internaţional de unităţi de măsuri (SI), în care: 1W = 0,860 kcal/h = 1J/s 1 m2 K/W = 1,163 m2 h oC/ kcal 1W/(m3K) = 0,860 kcal/(m3 h oC) 1Wh = 3600 J = 0,860 kcal
În cadrul relaţiilor de calcul utilizate în prezentul ghid de buna practică pentru proiectare, s‐au păstrat notaţiile utilizate în standardele europene armonizate.
5. Cerinţe pentru realizarea ventilarii şi climatizarii 5.1 Ventilarea şi climatizarea, cu procesele conexe derivate ventilarea naturală, mecanică,
hibridă, condiţionarea aerului, confortul termic dintr‐o încăpere si eficienţa ventilării sunt procese şi mărimi definite detaliat în Normativul I5‐2010, cap. 2 Terminologie, cap. 3 Ventilarea clădirilor şi cap. 4. Climatizarea clădirilor.
45
I.3 ‐ Elemente componente ale instalaţiilor de ventilare si climatizare pentru clădiri
I.3.1 Dispozitive de introducere şi evacuare a aerului
Exemplu de calcul
Într‐o cameră cu lungimea L = 16 m, înălţimea H = 4 m şi lăţimea B = 10 m, trebuie să se introducă prin guri de perete, pe partea îngustă a încăperii, o cantitate de aer Q = 3000 m3/h.
Se cere determinarea secţiunii gurilor de aer, viteza de introducere a aerului şi raportul de amestec la capătul jetului.
Bătaia jetului X = L = 16 m.
Valoarea limita a vitezei axiale (aleasă) vg = 0,3 m/s.
Alegerea secţiunii gurii de aer
Conform ecuaţiei:
,
se obţine secţiunea gurii de aer S:
;
Urmează să fie utilizate patru guri de aer dreptunghiulare, cu un raport între laturi s ≤ 25 şi un raport al suprafeţei libere i = 0,75.
Debitul de aer ce trece prin fiecare gură de aer va fi:
.
Coeficientul de contracţie depinde de forma şi de modul de contracţie al gurii de aer. Ca indici, sunt date pentru acest coeficient α, următoarele valori:
Duze de construcţie obișnuită 0,99
Deschideri rectangulare cu marginile rotunjite 0,82‐088
Guri cu perforaţii 0,74‐0,82
Guri cu lamele despărţitoare 0,66‐0,74
Orificii rotunde cu muchii vii 0,63
46
Coeficienţii K şi K’, determinaţi în mod experimental, variază potrivit cu forma şi execuţia gurilor de aer. Se constată, de asemenea şi o anumită influenţă a vitezei. Rezultatele diferitelor cercetări nu corespund pe deplin. În consecinţă, în tabelul 3.1 sunt indicate valori medii pentru coeficientul K’.
Tabelul 3.1Valori medii pentru coeficientul K’
Coeficienţii gurilor de aer K' Viteza aerului v0 Tipul gurii de aer 2‐5 m/s 8‐10 m/s
Guri de aer simple: circulare sau pătrate 5,7 7,0 dreptunghiulare: raportul dintre laturi s = 25 5,3 6,5 s = 40 4,9 6,0 Deschideri circulare, axiale sau radiale 3,9 4,8 Grătare sau grilaje, suprafaţa liberă i = 0,4 4,7 5,7 Table găurite i = 0,03...0,05 3,0 3,7
i = 0,1...0,2 4,0 4,9 Grătare cu lamele despărţitoare divergente cu unghi de:
40 ̊ 2,9 3,5 60 ̊ 2,1 2,5 90 ̊ 1,7 2,0
Din tabelul 3.1 se obţine pentru viteza v0 ≤ 5 m/s
K’ = 5,3 (gură de aer cu lamele drepte)
α ≈0,7.
De aici rezultă:
şi
; .
Pentru o gură de aer cu înălţimea h = 0,14 m, lungimea l a grătarului va fi:
.
47
Lungimea totală a grătarului depinde de lăţimea disponibilă a peretelui. Numai atunci când rămâne un spaţiu suficient între grătare – în mod direct trebuie să se pornească de la diametrul echivalent al suprafeţei secţiunii S0 – diferitele guri de introducere pot fi calculate conform cu legile jetului liber, ca in acest exemplu.
Viteza aerului .
Raportul de amestec
Acest raport de amestec mare este valabil pentru jetul liber circular. Întrucât jeturile diferitelor guri de introducere se amestecă între ele la extremităţi, raportul de amestec calculat nu va fi obţinut în realitate. Chiar dacă raporturile de amestec sunt mai reduse, riscul producerii de curenţi neplăcuţi rămâne însă mic atunci când aerul introdus aer o temperatură mai scăzută decât aerul interior.
I.3.2 Conducte de aer şi accesorii. Condiţii speciale.
I. 3.2.1 Calculul conductelor de aer. Metoda secțiunilor constante
Exemplu de calcul
Se cere calcularea reţelei de conducte a instalaţiei de ventilare a unui cinematograf cu 400 de locuri, la care debitul orar de aer introdus este Qz= 12000 m3.
Pentru calculul secţiunilor vor fi folosite următoarele viteze:
v1= 5 m/s în conducta principală ;
v2= v3= 4 m/s în ramificaţiile conductelor ;
vL= 1,5 m/s în camera de ventilare ;
v = 2 m/s la gurile de introducere a aerului.
Camera de ventilare se găsește într‐o încăpere în spatele sălii de spectacol. Conducta principală ajunge în partea frontală a sălii de cinematograf, având traseul pe dedesubt şi lateral; aerul introdus este refulat în sală prin două guri amplasate în stânga şi dreapta ecranului. Reţeaua de conducte pentru aerul introdus are deci forma reprezentată in fig. 3.1.
48
Fig. 3.1 Reţeaua de conducte pentru exemplul de calcul
Secţiunea conductei principale are o suprafaţă de:
.
Se alege o secţiune dreptunghiulară cu laturile:
a= 0,75 m şi b= 0,9 m.
Atunci
a*b = 0,75*0,90 = 0,675 m2 .
Camera de ventilare are o secţiune de :
.
În cazul secţiunii pătrate, laturile camerei vor fi:
a=b= 1,5 m.
Prin tronsoanele 2 şi 3 trece jumătate din debitul de aer introdus. Secţiunea lor devine deci:
.
Se aleg deci următoarele dimensiuni:
a*b = 0,75*0,55 = 0,412 m2 .
În tronsoanele considerate se găsesc următoarele rezistenţe locale:
Tronsonul 1: Curbă de 900 R/d = 1 ζ = 0,3
Creştere de secţiune S1/SL = 0,4 ζ = 0,13
Reducere de secţiune S1/SL = 0,4 ζ = 0
Curbă de 900 R/d = 1 ζ = 0,3
Curbă de 900 R/d = 1 ζ = 0,3
Curbă de 900 R/d = 1 ζ = 0,3
∑ζ = 1,33.
49
Tronsonul 2: Curbă de 900 R/d = 1 ζ = 0,3
Cot 900 cu muchii ascuţite ζ = 1,25
∑ζ = 1,55.
Tronsonul 3: Ramificaţie = cot 900 R/d = 1 ζ = 0,3
Cot 900 cu muchii ascuţite ζ = 1,25
∑ζ = 1,55.
Plasa prizei de aer exterior, pentru viteza aerului de v = 1,5 m/s şi raportul între suprafaţa liberă şi totală s/S = 0,6 are un coeficient de rezistenţă ζ = 1,5. Gurile de refulare a aerului în sală sunt prevăzute cu grătar din tablă ştanţată având s/S = 0,5. Pentru v = 2 m/s, coeficientul este ζ = 4,9.
Astfel, pentru tronsoanele cele mai lungi ale conductei de aer se obţin pierderile de presiune din tabelul 3.2
Tabelul 3.2 Pierderi de presiune pentru tronsoanele 1 şi 2
Nr. l [m] ∑ζ
Qs [mc/s]
a [m]
b [m]
dg [m]
v [m/s]
R [mmH2O/
m]
R*l [mmH2
O]
Z [mmH2
O]
1 34 1,33 3,3 0,75
0,90
0,80 5,0 0,031 1,05 2
2 14 1,55 1,65 0,75
0,55
0,65 4,0 0,025 0,35 1,5
1,40 3,5 Plasă la priza de aer exterior 1,5 ‐ ‐ ‐ ‐ 1,5 ‐ ‐ 0,2 Grătar la gura de refulare 4,9 ‐ ‐ ‐ ‐ 2,0 ‐ ‐ 1,2
1,40 4,90 Trebuie verificată, de asemenea, pierderea de presiune în tronsonul 3. Ea este dată în tabelul 3.3.
Tabelul 3.3 Pierderi de presiune pentru tronsonul 3
Nr. l [m] ∑ζ Qs
[mc/s] a [m]
b [m]
dg [m]
v [m/s]
R [mmH2O/m]
R*l [mmH2O]
Z [mmH2O]
3 2 1,55 1,65 0,75 0,55 0,65 4,0 0,025 0,05 1,5
La aceasta se adaugă pierderea la gura de refulare a aerului în sală Δp =1,2 mmH2O. Pierderea de presiunea în tronsonul 3 devine deci:
Δp3 = Rl + Z + Δp = 2,75 mmH2O.
50
În schimb, pierderea de presiune în tronsonul 2 a fost :
Δp2 = 0,35 + 1,5 + 1,2 = 3,05 mmH2O.
Deoarece, în general,
Δp = C1 * v2 = C2 * Q2 ,
Debitele de aer introduce în cele două tronsoane 2 şi 3 vor fi în raportul :
Această mică diferenţă poate fi trecută cu vederea. Dacă ar fi existat diferenţe mari între pierderile de presiune ale tronsoanelor 2 şi 3, ar fi fost necesară majorarea pierderii de presiune în tronsonul 3 prin introducerea unei rezistenţe (clapetă de reglare).
În afară de pierderea depresiune în reţeaua de conducte, trebuie calculată şi pierderea de presiune din centrala de ventilare. În primul rând, trebuie stabilite pierderile de presiune care se produc în filtru şi în bateria de încălzire a aerului, care depind de construcţie şi de debitul de aer şi trebuie cerute de la firma producătoare. În exemplul prezentat pentru Qz = 12000 m3/h :
Filtrul ΔpF = 6 mmH2O
Baterie de încălzire ΔpE = 5 mmH2O
Total ΔpL = 11 mmH2O
Deci, căderea de presiune totală în circuitul cel mai lung de conductă va fi:
Δp = ∑(Rl) + Z + ΔpL = 1,40 + 4,9 + 11,0 = 17,3 mmH2O.
Puterea teoretică a ventilatorului este dată de produsul dintre debitul volumetric pe secundă şi presiune, deci :
P = .
Pentru un ventilator cu randamentul η = 0,6, puterea efectiv necesară devine:
.
I. 3.2.2. Calculul conductelor de aer. Metoda secțiunilor variabile cu recuperarea presiunii statice
51
Exemplu de calcul 1
Se cere dimensionarea unei conducte de distribuţie uniformă cunoscându‐se: debitul de aer iniţial D1 = 6000 m3/h; numărul de guri n =6; debitul unei guri 1000 m3/h; distanţa dintre axele gurilor l = 10 m; viteza inițială a primului tronson al conductei v1 = 8 m/s; înălţimea maximă a conductei h = 450 mm. Se cere de asemenea presiunea totală necesară în secţiunea iniţială a conductei de distribuţie (secţiunea care trece prin axa primei guri de refulare).
Calculele sunt sistematizate în tabelul 3.4 iar conducta dimensionată este reprezentată în fig. 3.2.
Tabelul 3.4 Sistematizarea calculelor de la exemplul de calcul
Nr. Tronson
D [m3/h]
l [m]
v1 [m/s]
v2 [m/s]
[m2]
h [m]
(rotunjit mm)
0 6000 ‐ 8,00 ‐ ‐ 450 465 1 5000 10 8,00 6,70 0,2082 450 465 2 4000 10 6,70 5,60 0,1985 450 440 3 3000 10 5,60 4,50 0,1850 450 410 4 2000 10 4,50 3,60 0,1542 450 345 5 1000 10 3,60 2,70 0,1042 450 230
Fig. 3.2 Conductă de distribuţie – exemplu de calcul
52
Fig. 3.3 Variaţia presiunilor într‐o conductă de distribuţie cu recuperarea presiunii statice
Lungimea tronsonului 0 este:
Pentru calculul tronsonului 1, în nomograma din figura 3.4 se fixează mai întâi în câmpul inferior punctul dintre intersecţia liniei debitului D2 = 6000 – 1000 = 5000 m3/h cu linia l = 10,00 m, apoi se trasează prin acest punct o dreaptă verticală până la întretăierea cu curba v1 = 8,00 m/s (linie plină); în dreptul punctului de intersecţie obţinut se citeşte pe ordonata din stânga (linie plină), v2 = 6,70 m/s. Pe baza acestei viteze se stabileşte aria şi apoi lăţimea b a tronsonului. În continuare, calculul de dimensionare decurge în mod similar.
53
Fig.3.4 Nomogramă de calcul a conductelor de distribuţie cu recuperarea presiunii statice
Dacă se admite că gura de refulare are dimensiunile 300 x 350 mm (aria A0 = 0,105 m2) şi cunoscând ca viteza aerului în conductă înainte de ultima gură de refulare este de 2,70 m/s, pierderea în gura de refulare considerată liberă este:
În care ζ155 = 3,8 s‐a determinat cu ajutorul figurilor 3.5 şi 3.6
54
Viteza aerului în gura de refulare fiind:
,
presiunea dinamică necesară pentru dezvoltarea jetului este:
Presiunea statică în conductă în dreptul fiecărei guri de refulare este deci, conform ecuaţiei:
rezultă :
.
Presiunea dinamică în primul tronson al conductei, corespunzătoare vitezei iniţiale v1 = 8,00 m/s este :
.
Conform celor arătate mai înainte această presiune dinamică serveşte, prin transformări succesive în presiune statică, la acoperirea pierderilor ce au loc pe întreaga lungime a conductei de distribuţie. Presiunea totală in secţiunea iniţială a conductei de distribuţie este deci:
Fig. 3.5 Gură de refulare la capăt de conductă;
Fig. 3.6 ζ155
55
,
care, împreună cu rezistenţa instalaţiei calculată de la priza de aer şi până în secţiunea iniţială a conductei de distribuţie, determină valoarea presiunii totale a ventilatorului ce trebuie montat în instalaţie.
Examinând forma conductei de distribuţie din fig. 3.2 se observă că necesităţile de recuperare a presiunii au făcut ca tronsonul 1 să păstreze aceleaşi dimensiuni ca şi tronsonul 0. Aceasta înseamnă că pierderile mari de presiune în tronsonul 1, datorită vitezei mari de curgere a aerului la capătul iniţial al conductei, au cerut o recuperare mai importantă de presiune statică, adică o viteză în aval sensibil mai mică decât viteza din amonte. Când pierderile de presiune în tronsoane sunt ridicate (viteze mari asociate cu distanţe mari între gurile de refulare), este posibil ca nici menţinerea unei secţiuni constante a tronsoanelor să nu mai fie suficientă şi conductele de distribuţie să capete formele sin fig. 3.7, a,b, în scopul de a se realiza astfel diferenţele necesare între vitezele din amonte si din aval.
Fig. 3.7 Forme de conducte de distribuţie uniformă
Deseori în proiectare se face eroarea de a se considera satisfăcătoare o conductă cu secţiune constantă pe întreaga lungime, pentru distribuirea uniforma a aerului. Fie o asemenea conductă ( fig. 3.8), în care variaţie presiunii statice necesară pentru a menţine aceeaşi valoare pr în dreptul fiecărei guri de refulare este reprezentată prin linia întreruptă 1‐2‐3‐4‐5. Prin păstrarea unei secţiuni constante a conductei se întâmpla ca vitezele v2 si v3 să capete valori mai mici decât cele utile.
În acest caz, în dreptul gurilor de refulare se realizează o conversie a presiunii dinamice într‐o măsură mai mare decât este necesar, ceea ce face ca în secţiunea II în loc de
presiunea statică pr, să se realizeze , iar în secţiunea III,să ajungă până la . Se observă că în această situaţie presiunea statică în conductă creşte în sensul de curgere a aerului, cu efectul că gurile de refulare dinspre capătul final al conductei vor refula un debit mai mare decât gurile din tronsoanele iniţiale.
56
Fig. 3.8 Variaţia presiunilor într‐o conductă cu secţiune constantă
Dacă o cunductă de distribuţie uniformă este corect calculată, nu este necesar să se monteze organe de reglaj la gurile de refulare, care pot fi prevăzute, în acest caz, numai cu plase de sârmă sau cel mult cu jaluzele pentru dirijarea aerului.
Locul de montare a gurilor de refulare pe periferia conductei de aer este indiferent.
În ceea ce priveşte viteza aerului în conductele de distribuţie uniformă nu există nici o restricţie în afară de cele referitoare la nivelul admis de zgomot. Metoda de calcul prin recuperarea presiunii statice este avantajoasa în special la conducte cu viteză mare (15‐40 m/s), folosite din ce în ce mai mult în instalaţiile moderne, deoarece economia de energie devine mai importantă în acest caz.
Când conductele de distribuţie uniformă conţin piese care intervin cu rezistenţe locale la pierderile din tronsoane, valorile acestor rezistenţe se iau în consideraţie sub forma unor lungimi echivalente care se adaugă la lungimile geometrice ale tronsoanelor respective.
Prin lungimea echivalentă a unei piese speciale se înţelege lungimea unui tronson drept în care se produc, în aceleaşi condiţii de curgere, o pierdere de presiune prin frecare egală cu pierderea locală a piesei respective.
În general, piesele speciale conţinute de conductele de distribuţie uniformă sunt coturile si curbele. Lungimile echivalente ale acestor piese se pot determina pe baza indicaţiilor furnizate de frigurile 3.9 şi 3.10.
Modul de utilizare al acestor figuri reiese din exemplul de calcul următor.
Exemplu de calcul 2
Se dă porţiunea de conductă de distribuţie din fig. 3.11 şi se cere lungimea totală de utilizat în calcule a tronsonului 2.
Lungimea geometrică a tronsonului este l1 = 2 + 4 = 6 m.
În fig. 29.9, R/a = 600/600 = 1, iar b/a = 300/600 = 0,5.
57
La aceste valori se citeşte în figură:
şi se deduce: .
Lungimea totală care se utilizează în calcule şi care se introduce deci în nomograma din fig. 29.3 este:
.
Se observă că curba din fig. 3.11 a fost efectuată în porţiunea cu lăţime mare a tronsonului. Această dispoziţie oferă două variante şi anume: în porţiunea cu lăţime mare, viteza aerului fiind mai redusă, pierderea locală provocată de curbă este mai mică; din punct de vedere al calculului, dispoziţia este convenabilă, deoarece lăţimea mare a tronsonului este cunoscută din calculele precedente, în timp ce lăţimea mică urmează să fie determinată.
Fig. 3.9 Lungimea echivalentă a curbelor cu secţiune rectangulară
Fig. 3.10 Lungimea echivalentă a curbelor cu secţiune circulară
Fig. 3.11 Determinarea lungimii totale a unui tronson cu curbă
58
I.3.5 Ventilatoare
Sunt maşini hidraulice folosite pentru vehicularea aerului si gazelor si care realizează o presiune de pana la 30.000 Pa . In tabelul 3.5 sunt prezentate tipurile de ventilatoare , curbele caracteristice ale acestora împreuna cu aplicaţiile lor:
TABEL 3.5 Tipuri de ventilatoare
Tip Caracteristicile rotorului Caracteristicile carcasei Curbe caracteristice Performante caracteristice Aplicaţii
V E N T I L A T O A R E C E N T R I F U G A L E
Tip elice
Cea mai mare eficienţă dintre toate ventilatoarele centrifugale. Zece până la 16 palete de forma unei aripi curbată dinspre centru spre vârf. Paletele profunde permit expansiunea eficientă. Aerul iese din rotor cu o viteză mai mică decât în vârf. Pentru o sarcină dată, are cea mai mare viteză centrifugă din această categorie.
Spirală ‐ pentru o conversie eficientă a presiunii. Randamentul maxim este obţinut prin curăţare continuă şi dispunerea în aliniament a roţii cu zona de admisie.
Eficienţa maximă se înregistrează între 50 şi 60% pentru volume de aer mari. Acestea permit atingerea unor caracteristici de presiune bune. Puterea atinge maximul în apropierea vârfului de randament şi scade sau se auto limitează in lipsă de sarcină.
Încălzire generală, ventilaţie şi condiţionare. De obicei utilizată pentru aplicaţii industriale care pot avea nivel redus, mediu sau ridicat de sarcină. Se poate utiliza şi în aplicaţii industriale, de mari dimensiuni,cu aer curat cu economii important de energie.
Înclinate în spate/curbate
in spate
Randament puţin mai scăzut faţă de cele cu elice 10 până la 16 lamele simplu stratificate curbate sau înclinate în spate faţă de direcţia de rotaţie. Eficiente din aceleaşi motive ca şi cele tip elice.
Folosesc aceeaşi carcasă ca ventilatoarele tip elice
Similar cu cele precedente, cu rezerva că maximul de eficienţă este uşor mai scăzut.
Aceleaşi tipuri de aplicaţii ca mai sus. Se pot utiliza în aplicaţii cu mediu coroziv sau coroziv.
Radiale
Nivele de presiune mai ridicate decât la cele tip elice, curbate înapoi, sau înclinate înapoi. Curba poate înregistra o întrerupere la stânga vârfului de randament, iar ventilatorul nu trebuie să funcţioneze în acele condiţii. Puterea creşte continuu în lipsă de sarcină.
Spirală. De obicei este cea mai îngustă carcasă. Pentru că designul roşii este mai puţin eficient, dimensiunile carcasei nu sunt la fel de importante ca la cele tip elice sau înclinate înapoi.
Caracteristici de presiune mai ridicate decât cele cu elice sau cele curbate înapoi. Se pot înregistra căderi bruşte d presiune în stânga vârfului de randament, dar acestea nu creează probleme. Puterea creşte continuu în lipsă de sarcina.
Uzual pentru clădiri industriale şi cerinţe de presiune ridicată. Defectele ce pot apărea la roată pot fi reparate cu uşurinţă. Roţile pot fi uneori învelite cu un material special. Nu sunt utilizate in instalaţii de condiţionare a aerului.
59
Curbate înainte
Curbă de presiune mai aplatizată şi eficienţă mai scăzută decât cele tip elice, înclinate înapoi sau curbate înapoi. Nu se recomandă selecţia când funcţionarea o poziţionează în stânga vârfului de randament pe curba randamentului. Puterea creşte continuu la evacuarea liberă. Selecţia motorului trebuie să ţină cont de acest aspect.
Spirală, adesea identică cu celelalte ventilatoare centrifugale. Potrivirea între roată şi gura de admisie mai puţin importantă ca la cele cu elice sau înclinate în spate.
Curba de randament este mai puţin abruptă decât a ventilatoarelor curbate în spate şi cade în stânga punctului de maxim. Maxim de eficienţă în stânga vârfului la 40‐50% pentru volume mari de aer. La selecţia motorului trebuie ţinut cont de creştereaconsumului de curent la funcţionara în lipsă de sarcină.
În special pentru aplicaţii HVAC precum canale de fum rezidenţiale, unităţi de condiţionare.
V E N T I L A T O A R E A X I A L E
Elice
Randament scăzut. Limitat la aplicaţii de joasă presiune De obicei rotoarele ieftine au doua sau mai multe lame simplu‐stratificate ataşate la un butuc relativ mic. Transfer de energie primară prin viteza de presiune
Inel simplu, orificiu plat sau venturi. Forma cu eficienţă optima este cea cu dimensiune apropiată de diametrul lamelelor.
Debit mare, dar capacităţi forte mici de presiune. Randamentul maxim atins în apropiere de lipsă de sarcină. Refularea circulară a aerului.
Pentru aplicaţii de joasă presiune cu circularea unui volum mare de aer, de exemplu –aerul circula prin pereţi,nu prin tubulatură. Utilizat în instalaţii de împrospătare a aerului.
De tubulatură
Într‐o oarecare măsură sunt mai eficiente şi capabile să dezvolte presiune statică mai mare decât cele cu elice. De obicei au 4 până la 8 lamele tip elice sau secţiune transversală simplu‐stratificată. Butucul este de obicei mai mic decât jumătate din diametrul ventilatorului.
Tub cilindric cu diametrul foarte apropiat de al lamelelor.
Debit mare, capacităţi medii de presiune. Curba randamentului cade la stănga vârfului de presiune.Trebuie evitată funcţionarea în această regiune. Refularea circulară a aerului.
Instalaţii de condiţionare de presiune mică şi medie unde distribuţia de aer nu atinge praguri critice.Utilizat în aplicaţii industriale precum cuptoare de uscare, vopsitorii sau la exhaustarea fumului.
Cu palete în trepte
Forma şi aranjarea lamelelor permite un randament mediu spre ridicat şi o bună eficienţă în utilizare. Cele mai eficiente au lamele în forma de elice. Lamelele pot avea pas fix, ajustabil sau reglabil. Butucul este de obicei mai mare decât jumătate din diametrul ventilatorului.
Tub cilindric cu diametrul foarte apropiat de al lamelelor. Paletele de dirijare in amonte sau în aval de rotor sporesc randamentul şi eficienţa.
Caracteristici de înaltă presiune cu debit mediu. Curba randamentului cade la stănga vârfului de presiune. Trebuie evitată funcţionarea în această regiune.Paletele de dirijare corectează mişcarea circulară imprimată de motor şi sporesc caracteristicile de presiune şi
Instalaţii generale de condiţionare a aerului de joasă, medie şi înaltă presiune cu instalare compactă şi curent liniar. Are o bună distribuţie a aerului in aval. Mai compacte decât ventilatoarele centrifugale cu aceeaşi
60
eficienţa ventilatorului. întrebuinţare. S P E C I A L E
Centrifugale de tubulatură
Randament asemănător cu cele curbate în spate exceptând capacitatea şi presiunea care sunt mai mici. Eficienţă mai mică faţă de cele curbate înapoi. Curba de randament poate înregistra o cădere în stânga vârfului de presiune.
Tub cilindric similar cu vanele axiale în trepte, cu deosebirea ca diametrul nu este la fel de apropiat faşă de dimensiunea lamelelor. Aerul este eliberat radial de la roată şi face un unghi de 900 prin paletele de dirijare.
Randament similar cu al ventilatoarelor curbate în spate, cu excepţia capacităţii şi presiunii care sunt mai mici. Eficienţă mai mică decât cele curbate în spate după ce aerul atinge 90o. Curba de randament este asemănătoare cu cea a ventilatoarelor axiale.
În special în pentru recirculare în instalaţii de joasă presiune.
Ventilatoare de
acope
riş
Centrifugale
Pentru sisteme cu exhaustare la presiune joasă precum fabrici, bucătării, depozite si unele aplicaţii comerciale. Asigură ventilaţie cu exhaustare pozitivă, care constituie un avantaj faţă de cele cu exhaustare prin cădere. Unităţile centrifugale sunt uşor mai silenţioase decât cele axiale.
În mod curent nu are carcasă deoarece aerul este direcţionat circular de rotor. De obicei nu este configurat pentru recuperarea vitezei de presiune.
De obicei folosită fără tubulatură de ventilaţie, de aceea funcţionează la volume mari şi presiune extrem de scăzută. Doar presiunea statică şi randamentul static sunt reprezentate.
Sisteme de exhaustare de joasă presiune precum fabrici, bucătării, depozite şi alte instalaţii industriale. Investiţie iniţială mică şi costuri mici de întreţinere. Unităţile centrifugale sunt mai silenţioase decât cele axiale.
Axiale
Pentru sisteme cu exhaustare la presiune joasă precum fabrici, bucătării, depozite si unele aplicaţii comerciale. Asigură ventilaţie cu exhaustare pozitivă, care constituie un avantaj faţă de cele cu exhaustare prin cădere
Ca idee de bază, rotorul este fixat pe un suport . Învelitoarea protejează ventilator de condiţii atmosferice neprielnice. Aerul este refulat prin capătul învelitorii.
De obicei folosită fără tubulatură de ventilaţie, de aceea funcţionează la volume marei şi presiune extrem de scăzută. Doar presiunea statică şi randamentul static sunt reprezentate.
Sisteme de exhaustare de joasă presiune precum fabrici, bucătării, depozite şi alte instalaţii industriale. Investiţie iniţială mică şi costuri mici de întreţinere.
61
ALEGEREA VENTILATOARELOR
Ventilatoarele se aleg corespunzator cu debitul si presiunea rezultate din proiect, tipul si particularitatile instalatiei, regimul si conditiile de functionare, consumul de energie, spatiul disponibil, nivelul de zgomot, costul ventilatorului si conditiile de exploatare.
La alegerea ventilatorului in cadrul unei teme de proiectare, se iau in considerare urmatoarele aspecte: a) punctul de functionare al ventilatorului de pe curbele caracteristice trebuie sa se
afle in zona de consum minim de energie; b) in instalatiile de ventilare fara conducte, in care presiunea dezvoltata de
ventilator este redusa, iar incaperea ventilata nu prezinta cerinte de silentiozitate si nu sunt degajari de substante inflamabile sau corozive, se recomanda prevederea unor ventilatoare axiale;
c) in instalatiile de ventilare cu conducte pentru introducerea aerului proaspat, alegerea se va face intre un ventilator centrifugal si unul axial cu carcasa, in functie de cerintele privitoare la presiune, spatiu, nivel de zgomot, consum de energie si cost, dandu‐se preferinta ventilatoarelor axiale in masura satisfacerii acestor cerinte;
d) in instalatiile de ventilare cu conducte pentru evacuarea aerului viciat se prefera ventilatoarele centrifugale; in cazul folosirii ventilatoarelor axiale montate in conducte cu aer fierbinte sau incarcat cu substante corozive sau praf, ventilatoarele se vor actiona prin curele trapezoidale, cu motorul scos in afara conductei;
e) ventilatoarele centrifugale montate in instalatii care contin multe piese speciale, pentru care rezistentele locale nu pot fi stabilite cu precizie, se aleg de tipul cu rotor cu palete inclinate inapoi;
f) la instalatiile cu functionare intermitenta, se admit ventilatoare cu puncte de functionare corespunzatoare unor randamente mai scazute, daca prin acestea se obtin avantaje de alta natura;
g) pentru reducerea nivelului de zgomot se prefera ventilatoare cu turatie redusa (500 ‐ 750 rot/ min) in locul celor cu turatie ridicata (1000 ‐ 1500 rot/min).
Se recomanda utilizarea ventilatoarelor cu un consum specific de energie redus.
După ce curba căderilor de presiune a sistemului de distribuţie a aerului a fost definită, poate fi făcută selecţia ventilatorului în funcţie de cerinţele sistemului. Producătorii de ventilatoare prezintă randamentele acestora fie in grafice ( fig. 3.12) fie sub forma unor tabele de valori. Tabelele de randamente oferă informaţii pentru o arie recomandată de valori. Varianta optimă de selecţie, sau vârful punctului de eficienţă este identificată în variate modalităţi de fiecare producător. Randamentele cuprinse în tabelele de date de către producători pleacă de la valori arbitrare ale debitului şi presiunii. În aceste tabele, date adiacente sunt reprezentate orizontal sau vertical, referitor la diverse puncte de utilizare (de exemplu diferite puncte de evaluare) de pe curba de randament a ventilatorului. Aceste puncte de evaluare depind în totalitate de caracteristicile ventilatorului. Totuşi, punctele de operare cuprinse în aceste tabele reprezintă valori apropiate, astfel încât puncte intermediare pot fi determinate aritmetic, fără a pierde acurateţea în selecţia ventilatorului.
62
Fig.3.12 Curbe de performanta utilizate de producătorii de ventilatoare Selecţia unui ventilator pentru un sistem de distribuţie a aerului particular impune corespondenţa între caracteristicile de presiune ale ventilatorului şi ale sistemului. Astfel, întregul sistem trebuie evaluat, iar debitul de aer necesar, pierderile şi elementele de la gura de absorbţie şi evacuare cunoscute. Necesarul de viteză şi putere ale ventilatorului vor fi apoi calculate cu ajutorul graficelor sau tabelelor de date. La folosirea graficelor este foarte important ca punctele de operare selectate (Fig 3.13) să reprezinte o valoare maximală de atins pe curba de selecţie, astfel încât randamentul şi rezistenţa maximă să poată fi atinse atât la pierderi cât şi la creşteri de viteză. La sistemele pentru care mai mult de un punct de funcţionare este întâlnit, este necesară o evaluare pe acel interval a felului în care se comporta ventilatorul ales. Această analiză este necesară pentru sistemele cu volum variabil, unde nu doar ventilatorul suferă modificări ale randamentului, ci întregul sistem deviază de la relaţiile de calcul.
Pentru alegerea unui tip de ventilator intr‐o instalație trebuie analizate, comparativ, curbele caracteristice, alegându‐se acel ventilator care corespunde cat mai mult condițiilor impuse de instalația in care este montat (dimensiuni, debit, putere absorbita, consum energetic, nivel de zgomot).
Fig. 3.13 Caz ideal la intersectiei curbelor Ptf si ΔP
Presiune
totala Ptf [Pa]
Putere [kw
]
Eficienta η
t [%]
Presiune
totala [Pa]
63
Analiza comparativa a ventilatoarelor trebuie însa sa se facă pentru ventilatoare de
caracteristici foarte apropiate (tip ,dimensiuni, consum energetic) In tab. 3.6 sunt descrise informațiile necesare pentru alegerea unui ventilator
Tab .3.6 Descrierea informațiile necesare pentru alegerea unui ventilator
Nr. crt Date Observații 1 Volum m 3/h in funcționare 2 Presiune ( static sau totala) Pa in funcționare 3 Condiții de lucru
- densitate; - Temperatura; - Umiditate;
4 Viteza maxima a aerului la ieșire m/s 5 Turație rot/m 6 Nivel de zgomot admis Dba 7 Dispunere mecanica Pozitia motorului 8 Caracteristicile aerului vehiculat Gaze corozive, pulberi ,
fibre 9
Accesorii necesare Roti si curele de transmisie, plenumuri, grille de protective , etc.
Se recomanda ca ventilatoarele din instalatiile de ventilare care deservesc procese de producție cu regim variabil sau incaperi cu sarcini termice variabile sa fie cu turatie variabila. Instalatiile cu rezistente aeraulice variabile si in special cele conținând filtre de praf
colmatabile, se prevad cu ventilator avand caracteristicile debit ‐ presiune foarte inclinate, astfel incat la variatiile de presiune sa corespunda modificări mici ale debitelor de aer.
Pentru instalatiile cu debite mici se vor folosi ventilatoare „in linie" sau de conducta. Ventilatoarele „in linie" sau de conducta pot fi montate in interiorul camerelor ventilate
daca au carcasele izolate fonic si nivelul de zgomot nu depaseste valoarea admisa. Debitul si presiunea dintr‐o instalație se asigura de regula printr‐un singur ventilator;
se va evita montarea ventilatoarelor in paralel. Daca debitul de aer in regim de vara este diferit de cel in regim de iarna sau daca in
decursul procesului de producție sunt necesare debite de aer diferite pentru ventilarea incaperii se prevede, daca este posibil, un ventilator actionat de un motor electric cu doua turatii. Daca totusi situatia o impune si se aleg ventilatoare montate in paralel, se prevad obligatoriu rame cu jaluzele care se vor inchide odata cu ventilatorul, sau clapete antiretur. Daca ventilatoarele vehiculeaza aer cu temperaturi si presiuni diferite de cele care au stat la baza intocmirii cataloagelor de alegere (ventilatoare montate la altitudine, functionare cu gaze fierbinti, etc), la stabilirea caracteristicilor reale ale ventilatoarelor se vor folosi factori de corectie corespunzatori acestor situatii specfice. Ventilatoarele care vehiculeaza aer incarcat cu substante corozive sau cu praf abraziv se executa din materiale rezistente care sa asigure o durata economica de exploatare.
64
La alegerea ventilatoarelor si aparaturii electrice aferente, care echipeaza instalatiile de ventilare pentru incaperi cu pericol de explozie, se vor respecta prevederile normativului NEX 01‐06 si ale standardului SR EIM 60079‐10‐1:2009. Ventilatoarele actionate de motoare electrice prin transmisii cu curele, se prevad cu dispozitive pentru intinderea curelelor si pentru captarea si scurgerea electricitatii statice. Se iau urmatoarele masuri de protectie a muncii si de asigurare a unei functionari corecte a ventilatoarelor:
a) legarea la pamant a motorului electric si a ventilatorului; b) montarea unui dispozitiv de protectie in dreptul rotilor si curelelor la transmisia
prin curele; montarea unei plase de sarma cu ochiuri mari ( 25‐50 mm) la gura de aspirate sau refulare a ventilatorului, in cazul cand acesta aspira sau refuleaza liber in incapere (indiferent de inaltimea de montare a ventilatorului);
c) efectuarea corecta a legaturilor din cutia de borne a motorului electric, astfel ca sensul de invartire al rotorului ventilatorului sa fie corect;
d) intinderea curelelor de transmisie (se considera ca întinderea unei curele trapezoidale este corecta daca, pe o lungime de 0,5 m săgeata pe care o face cureaua la apăsarea manuala este cel mult egala cu grosimea sa) ; toate curelele trapezoidale montate pe aceleași roti de transmisie vor avea o întindere egala;
e) prevederea unor dispozitive de reglare a debitului de aer.
Ventilatoarele, indiferent de modul de montare (pe fundație, platforme, console, etc.) trebuie sa fie prevazute cu dispozitive de amortizare a vibratiilor, dimensionate astfel incat sa asigure conditiile corespunzatoare de zgomot si vibratii din cladirile unde sunt montate ( sali de spectacol, spitale, etc.).
Ventilatoarele se vor racorda la conductele de aer prin intermediul unor racorduri flexibile. Se recomanda ca racordarea ventilatoarelor la conducte sa se realizeze prin intermediul unor porțiuni drepte, cu lungimea de ( 8‐10 d) atât pe aspirate cat si pe refulare („d" este diametrul conductelor circulare, la conductele rectangulare cu laturile „a" si "b", d=(a+b)/2). Daca acest mod de racordare nu se poate realiza, pentru racordul la gura de aspirație a ventilatorului se va adopta, in ordine preferențiala, una din următoarele soluții:
a) cot cu secțiune rectangulara cu palete de dirijare sau curba cu secțiune circulara cu raza de curbura mai mare de doua diametre;
b) cutie de aspirație cu palete de dirijare.
Daca ventilatorul centrifugal refulează direct in atmosfera, fără intermediul unei tubulaturi, la gura de refulare a ventilatorului se prevede fie un tronson drept, având secțiunea egala cu cea a gurii de refulare ( a x b ) si lungimea minima 0,75 (a x b), fie un difuzor cu unghiul la vârf de 10...15° si lungime de 1,00...1,5 m.
La alegerea din cataloage a ventilatoarelor racordate la rețea prin intermediul unor piese montate pe aspirate sau pe refulare care perturba curgerea, se folosesc factorii de corecție respectivi.
Ventilatoarele care sunt utilizate pentru evacuarea fumului si gazelor fierbinți in caz de incendiu trebuie sa fie rezistente la foc clasa F400120. La clădirile echipate cu instalații automate de stingere a incendiilor tip sprinkler, ventilatoarele de evacuare a fumului si gazelor fierbinți in caz de incendiu pot fi rezistente la foc clasa F200 120.
Producătorii de ventilatoare redau curbele de debit‐presiune, debit – putere absorbita, debit‐randament si debit –nivel de zgomot pentru fiecare tipodimensiune si mai multe turații
65
ale acestora . Un exemplu de astfel de curbe se regăsește in fig. 3.14
Fig. 3.14 Curbe caracteristice pentru ventilatorul axial
66
I.3.6. Filtre de aer I.3.6. 1 Probleme generale Filtrele de aer sunt elemente ale instalaţiilor de ventilare/climatizare având funcţia de reţinere a impurităţilor solide sau gazoase conţinute în aerul atmosferic şi recirculat, înaintea introducerii acestuia în încăperile supuse ventilării sau climatizării. Aceste impurităţi sunt formate din particule de origine minerală, vegetală sau animală cu dimensiuni cuprinse între 0,001 şi 500 µm.
Captarea particulelor solide sau lichide se poate face cu diferite metode fizice, iar particulele gazoase prin procedee chimice şi/sau fizice. Concentraţia în particule a aerului atmosferic nepoluat se situează între 0,05 şi 3,0 mg/m³.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un filtru: grad de reţinere cât mai ridicat, capacitate mare de reţinere a prafului, rezistenţă aeraulică mică sau în limite economice şi constantă în timp, cheltuieli de investiţie cât mai reduse, întreţinere uşoară, construcţii aferente reduse, cât mai robuste, etc. Clasificarea filtrelor de aer: * după mărimea particulei de praf reţinute: • grosiere d≥100μm; • normale 6<d<100μm;
• fine 1<d<6μm; • foarte fine 0,1<d<1μm. • absolute d<0.1..0,5 μm.
* după gradul de reţinere: • categoria A: ‐ normale ε=30÷50%; (grosiere) ‐ cu acţiune bună ε=40÷60%; • categoria B: ‐ normale ε=60÷80%;
(fine) ‐ cu acţiune bună ε=70÷90%; • categoria C: ‐ foarte fine ε=90÷98%. (foarte fine) • speciale S: ‐ filtre radioactive, absolute.
* după tipul mecanismul de reţinere: filtre cu ţesătură, uscate, metalice cu peliculă de ulei, mecanice, cu cărbune activ, filtre electrice, sonice, etc. * după modul si locul de amplasare: filtre verticale/orizontale,de canal, de perete, de plafon * după modul de funcționare: filtre statice , cu derulare , electrice , automate * după tipul constructiv: filtre inclinate, cu tambur, cu derulare automata, cu saci
Filtrarea aerului exterior este utilizata pentru a satisface cerințele de calitate a aerului interior ținând cont de clasele de calitate a aerului exterior definite in cap.3.1. Alegerea si dimensionarea filtrelor de aer necesare pentru CTA‐uri (centralele de tratare a aerului) va fi rezultatul unei optimizări, în funcție de situația specifica analizata (conţinutul de praf din aerul exterior, clasa de calitate a aerului interior, timpul de funcționare a CTA, situații locale specifice de poluare, permiterea sau nu a recirculării, etc.).
I.3.6. 2 Mărimi caracteristice
Filtrele de aer se caracterizează prin următoarele mărimi caracteristice:
• Gradul de reținere ( eficienta )‐ ε Reţinerea este determinată de raportul:
67
Măsurarea se efectuează plecând de la concentraţia prafului în amonte de filtru şi cea după filtru. Se poate defini gradul de reţinere (pentru praf de testare) sau eficienţa (pentru praf atmosferic):
ε = • 100 [%] (3.1) în care: Cam ‐ concentraţia particulelor din aer în amonte de filtru [mg/m³]; Cav ‐ concentraţia particulelor din aer în aval de filtru [mg/m³].
Această mărime ce caracterizează un filtru este, în general, variabilă şi creşte odată cu creşterea gradului de colmatare a filtrului (cu excepţia filtrelor electrice).
Permeabilitatea filtrului ‐ P Se poate defini permeabilitatea filtrului prin relatia:
[%] (3.2)
> Încărcarea specifica a unui filtru de aer ‐ Vf , [m3/hm2], egală cu debitul orar de aer ce poate fi filtrat de 1 m2 de strat filtrant.
> Suprafaţa de filtrare necesară ‐ Af Aceasta se determină funcţie de debitul de aer V [m3/h] cu relaţia:
fVVA = [m2] (3.3)
> Rezistenţa filtrelor ‐ Hf se poate exprima prin relaţia:
nf vEH ⋅= [mmH2O] (3.4)
unde: E ‐ coeficient empiric; v ‐ viteza aerului la intrarea în filtru, [m/s]; n ‐ exponent experimental Experimental sau stabilit următoarele perechi de valori;
pentru ţesături din finet, E = 100 ... 130, n = 1,0; pentru ţesături din şifon, E = 5,6 ... 8,5, n = 1,0; pentru pânză simplă, E = 131, n = 1,17.
> Perioada de curăţire ‐ Z , exprimată în zile se poate determina cu relaţia:
24
1001000⋅⋅⋅
⋅⋅=
fam VcPZε
[zile] ( 3.5)
unde: P – saturarea limită cu praf a filtrului [g/m2];
Pentru P se pot lua următoarele valori:
P = 200 ... 300 g/m2, pentru filtre cu ţesături;
P = 100 ... 150 g/celulă, pentru filtre de hârtie;
P = 500 g/celulă, pentru filtre cu umplutură.
68
cam – concentraţia iniţială, înainte de filtrare, a prafului din aer, în mg/m3
I.3.6. 3 Caracteristicile filtrelor Eficienţa unui filtru este variabilă în timpul exploatării, mărindu‐se odată cu încărcarea filtrului însă creşte rezistenţa aeraulică. * Rezistenţa aeraulică este indicată de producător în funcţie de categoria filtrului: ‐ grosiere şi normale <10 mmH2O; ‐ filtre fine ≅10 mmH2O; ‐ filtre foarte fine 10÷50 mmH2O.
* Debitul specific de aer, caracterizează capacitatea de filtre şi reprezintă debitul de aer ce poate fi filtrat de 1 m2 de filtru în condiţii medii de îmbâcsire şi rezistenţă aeraulică normală. Cunoscând debitul specific al filtrului ales şi debitul de aer ce trebuie filtrat se poate determina suprafaţa necesară filtrului:
* Curăţirea filtrelor reprezintă, încă o problemă deosebită fie din lipsă de personal calificat fie lipsă de materiale necesare. Orientativ se recomandă:
‐ filtre grosiere şi normale ‐ câteva săptămâni; ‐ filtre fine (montate după filtre normale)‐ câteva luni; ‐ filtre foarte fine (montate după filtrele normale şi filtrele fine)‐ 1 an.
Aceste recomandări sunt valabile pentru aer exterior normal. Pentru aer mai încărcat cu praf, perioadele se vor reduce corespunzător. Filtrele trebuie inlocuite atunci cand caderea de presiune atinge valoarea finala stabilita in catalog (specificafia tehnica), sau dupa urmatoarele perioade maxime de timp:
a) 2000 de ore de functionare sau maximum un an, pentru filtrul din prima treapta de filtrare (prefiltrul);
b) 4000 de ore de functionare sau maximum doi ani, pentru filtrele din a doua sau a treia treapta de filtrare, precum si pentru cele din instalatia de evacuare si cea de recirculare (daca exista).
Filtrele se inlocuiesc cu atentie astfel incat sa se evite scaparea impuritatilor retinute si utilizand echipament de protectie.
Filtrele din instalatiile de ventilare industriale se incinereaza in cuptoare speciale pentru a se arde impuritatile retinute, pentru a se reduce reziduurile si pentru a se recupera energia. Filtrele instalatiilor de ventilare uzuale, pentru mediul rezidential si tertiar, pot fi eliminate la groapa de gunoi.
In documentele EUROVENT 4/5 si a EN 779, parametrii luati in considerare pentru caracterizarea eficacitatji unui filtru grosier sau fin sunt: debitul de aer, pierderea de sarcina inrtiala si finala, gradul mediu de retinere, eficacitatea medie la praful atmosferic. Filtrele se clasifica in 9 clase, conform tabelului 3.7
Gradul de retinere si eficacitatea sunt marimi care depind, aproape exclusiv, de mediul filtrant, pe cand capacitatea de inmagazinare este influentata nu numai de mediul filtrant dar si de suprafafa de filtrare. Pierderea de sarcina a unui filtru, pentru un debit dat, este in functie de suprafata de filtrare, de dispunerea geometrica a materialului filtrant si de cantitatea de praf retinuta si acumulata in filtru.
Pentru reducerea confinutului de praf al aerului introdus in incaperile climatizate, se va utiliza un prefiltru la intrarea in unitatea de ventilare, in urmatoarele cazuri:
69
a) din motive igienice, aerul introdus trebuie filtrat tn doua trepte (cel putin pentru IDA1 si IDA 2);
b) primul filtru de intrare (prefiltrul) este minimum clasa F5, dar preferabil clasa F7. A doua treapta de filtrare trebuie realizata cu un filtru de clasa cel putin F7 dar preferabil clasa F9. Daca exista o singura treapta de filtrare, cerinta minima este clasa F7;
c) la doua sau mai multe trepte de filtrare, prima trepta de filtre trebuie amplasata inainte de tratarea aerului, iar a doua treapta, dupa aceasta;
d) filtrele de gaz (filtrele cu carbon) sunt recomandate pentru categoria de aer exterior ODA 5. Acestea pot fi o solute buna si in cazul categoriilor ODA 3 si ODA 4. Filtrele de gaz trebuie in general combinate cu filtre F8 sau F9, montate in aval;
e) pentru categoria de aer exterior ODA 5 (regiuni puternic industrializate, langa aeroporturi, etc.) unele aplicatii pot necesita filtrare electrica. In cazul poluarii temporare a aerului exterior, este recomandata echiparea acestor filtre cu o derivatie si monitorizarea permanenta a calitatii aerului.
Din motive igienice, filtrele din prima treapta de filtrare nu trebuie sa fie utilizate mai mult de un an, inainte de curatare sau inlocuire. Filtrele utilizate in treapta a doua sau a treia nu trebuie utilizate mai mult de doi ani, in aceleasi conditii. Se recomanda, de asemenea, inspectarea vizuala si monitorizarea caderii de presiune in aceste filtre, prin montarea unor manometre diferentiale cu prize in amonte si aval de filtru, iar la depasirea pierderii de sarcina maxime recomandate pentru curatare, sa se prevada o metoda de semnalizare acustica sau vizuala.
La proiectarea si amplasarea prizei de introducere a aerului exterior, se urmareste sa se evite introducerea impuritatilor locale, a ploii sau a zapezii, in sectiunea filtrului.
Pentru a se minimiza riscul dezvoltarii microbillor in filtru, centrala de ventilare trebuie sa fie astfel proiectata incat umiditatea relativa in filtru sa fie permanent sub 90% , iar cea medie pentru trei zile consecutive sa fie mai mica de 80% in toate componentele instalatiei, inclusiv filtru.
Daca se prevede un filtru pe aerul recirculat catre centrala de ventilare, acesta trebuie sa aiba minim aceeasi clasa de filtrare ca si filtrul de pe circuitul principal al aerului exterior.
Pentru protejarea instalatiei de evacuare a aerului viciat precum si pentru protectia mediului exterior, este necesar un filtru de clasa minima F5.
Aerul extras din bucatarii trebuie intotdeauna trecut printr‐o prima treapta cu filtru special pentru grasimi, care sa poata fi inlocuit si curatat cu usurinta.
Filtrele nu se amplaseaza in imediata apropiere a refularii ventilatorului sau acolo unde distributia curgerii in sectiunea transversala nu este uniforma (dupa coturi sau alte piese speciale cu modificarea directiei de curgere a aerului).
Instalatiile de recuperare a caldurii se protejeaza intotdeauna cu un filtru de clasa F6 sau superioara. Unitatile rotative de recuperare a caldurii trebuie echipate cu elemente care permit curatarea.
70
Tab. 3.7 Caracteristicile si alegerea filtrelor de aer
71
Cap. I.3.7 Baterii pentru încălzire/racire I.3.7.1 Baterii pentru încălzirea aerului
Bateriile pentru încălzirea aerului sunt schimbătoare de căldură apă‐aer sau aer‐aer, care intră în componenţa agregatelor de ventilare şi climatizare precum şi a aerotermelor. După agentul primar, purtător de căldură se clasifică în baterii de încălzire cu abur, apă caldă sau fierbinte, baterii electrice şi baterii de încălzire funcţionând cu gaze arse. Cele mai utilizate sunt bateriile de încălzire funcţionând cu abur, apă caldă sau fierbinte. IV.7.6 Alegerea unei baterii de încălzire
Pentru baterii de încălzire de puteri relativ mici, alegerea se face din catalogul producătorului. Pentru baterii de puteri mari, este necesar ca fabricantul să verifice parametrii ceruţi, cu ajutorul unui program informatic, pe baza datelor puse la dispoziţie de proiectant.
Se poate reprezenta grafic evoluţia caracteristicilor unor baterii de încălzire la temperatură şi debit variabile. În practică se utilizează un tip de nomogramă având în abscisă viteza aerului şi în ordonată coeficientul de eficacitate:
Φ = (3.5)
în care: θ2’’ ‐ temperatura de intrare a aerului în baterie [°C]; θ2' ‐ temperatura de ieşire a aerului din baterie [°C]; θm ‐ temperatura medie a agentului primar [°C]. Funcţionarea cu abur Din ecuaţia generală a schimbătoarelor s‐a dedus:
Φ = 1 ‐ e‐ (3.6)
în care: a ‐ suprafaţa exterioară specifică de încălzire raportată la secţiunea frontală [m²/m²]; v ‐ viteza aerului [m/s]; U ‐ coeficientul global de transfer termic [W/m²•K]; p ‐ densitatea aerului [kg/m³]; c ‐ căldura specifică a aerului [J/kg • K].
Această relaţie a servit la trasarea diagramei din fig. 3.15, care dă coeficientul de eficacitate pentru 6 tipuri de baterii cu un rând de ţevi, valabilă pentru tipul II de ţevi cu aripioare.
Funcţionarea cu apă caldă în cazul bateriilor funcţionând cu apă caldă se pot construi diagrame identice cu cele trasate pentru bateriile funcţionând cu abur, plecând de la temperatura medie a agentului termic admiţând că schimbătorul este cu curent încrucişat, presupunere admisă pentru majoritatea bateriilor de încălzire.
72
În cazul bateriilor cu mai multe rânduri, alimentarea cu agent termic (apă) se face de aşa manieră ca funcţionarea să fie mixtă, adică în curent încrucişat şi în contracurent, ceea ce are ca efect creşterea coeficientului de eficacitate.
Fig. 3.16 prezintă curbele caracteristice pentru o baterie de tip III cu 1 până la 6 rânduri de ţevi.
Fig. 3.15. Curbe caracteristice pentru baterii de încălzire cu abur cu 1 rând de ţevi Fig. 3.16. Curbele caracteristice ale unei baterii de încălzire cu abur cu mai multe rânduri
73
I.3.7.2. Baterii pentru răcirea aerului Din punct de vedere constructiv, bateriile pentru răcirea aerului sunt identice cu cele
de încălzire. Dat fiind ecarturile de temperatură mai mici decât în cazul încălzirii şi pentru a obţine efectul de răcire dorit este necesară cuplarea bateriilor de răcire sau folosirea tipurilor cu un număr mai mare de rânduri de ţevi.
Circulaţia apei este în contracurent şi vitezele de circulaţie sunt mai mari (peste 1 m/s) decât în cazul încălzirii, de unde, şi necesitatea ca pompele de circulaţie să aibă presiuni mai mari.
Recomandari pentru dimensionarea si alegerea bateriilor incalzire/racire Sarcina termica de calcul pentru care se dimensioneaza bateriile de racire se stabileste pe baza diferentei de entalpie a aerului la intrare si iesire din baterie si luand in considerare temperatura medie de calcul a agentului de racire. Sarcina termica de calcul pentru care se dimensioneaza bateriile de incalzire se stabileste pe baza diferentei de temperatura sau de entalpie a aerului la intrare si iesire din baterie si luand tn considerare temperatura medie de calcul a agentului de incalzire.
Nu se recomanda baterii de racire cu vaporizare directa decat daca se poate realiza variatia debitului de agent frigorific.
Viteza frontala de trecere a aerului in bateria de incalzire/racire trebuie sa se situeze in intervalul 2‐3,5 m/s.
In cazul in care conducta de retur a unei baterii de incalzire este racordata la circuitul de condensare al unui cazan in condensate, bateria trebuie dimensionata pentru un regim de temperatura a apei de 60/40°C. In varianta utilizarii altor tipuri de cazane, bateria de incalzire va fi dimensionata pentru un regimul nominal de temperatura al cazanelor (de obicei 80/60°C sau 90/70°C).
Se recomanda ca distanta dintre aripioare sa fie de minim 2,5 mm in cazul bateriilor de racire cu dezumidificare si de minim 2,0 mm in cazul celorlalte tipuri de baterii de incalzire/racire.
Caderea de presiune pe partea de aer a bateriilor de incalzire/racire trebuie limitata pe cat posibil in acest sens se recomanda valorile din tabelul 3.8
Tabelul 3.8. : Valori recomandate pentru pierderea de sarcina in bateriile de incalzire/racire (din SR EN 13779:2007)
Component Pierdere de sarcina
scăzuta (Pa) Pierdere de sarcina
medie (Pa) Pierdere de sarcina
ridicata (Pa) Baterie de încălzire 40 80 120 Baterie de răcire (100) 60 (140)100 (180)140
74
Cap. I.3. 8 Camere de tratare cu apa
Camerele de tratare cu apa sau camerele de pulverizare sunt schimbătoare de căldură care servesc pentru tratarea aerului prin trecerea acestuia printr-o ploaie de apă. Concomitent cu schimbarea stării aerului se obţine şi purificarea lui prin preluarea de către apă a unora dintre impuritățile ce le conţine (praf, fum, mirosuri etc.).
Funcţie de starea finală dorită a aerului şi funcţie de condiţiile locale (de sursa disponibilă), se poate folosi pentru răcire apă din surse subterane, apă răcită sau apă recirculată.
Camerele de pulverizare se pot clasifica astfel:
după direcţia de mișcare a aerului; - camere orizontale; - camere verticale.
după direcţia de mișcare a apei pulverizate fata de aer; - în echicurent; - în contracurent; - combinate.
după numărul de trepte: - cu o treaptă; - cu două trepte.
I.3.8.1 Camere de pulverizare orizontale
Schema de principiu de realizare a unei camere de pulverizare orizontale cu o singură treaptă este prezentată în fig. 3.17. Aerul intră prin racordul 1 în separatorul de intrare 2; de aici aerul este trecut în camera de pulverizare propriu-zisă 4 unde aerul este stropit cu apă prin intermediul registrului de pulverizare 3. Aerul trece apoi în separatorul de picături 5 şi este evacuat prin racordul 6. Apa folosită, ca şi condensul rezultat din separatorul de picături este adusă în bazinul 8 prin racordul de intrare 7; pentru golirea bazinului cu apă este prevăzut racordul 9.
În secţiunea prezentată în fig. 3.17 b se observă că pulverizarea apei se face pe toată secţiunea de trecere a camerei.
Fig. 3.17. Cameră de pulverizare orizontală: a -
vedere din fata; b - secţiune transversal
Schema de principiu a unei astfel de camere este redată în fig. 3.18 În acest caz intrarea aerului se face pe la partea inferioară a camerei de pulverizare 9 - racordul 1, practic chiar deasupra pânzei de apă din bazinul 3, iar evacuarea se face pe la partea superioară, racordul 7. Atât pe intrare cât şi pe ieşire sunt prevăzute separatoare de picături 10 şi 6.
75
Registrul de pulverizare a apei 8 își preia apa necesară din bazinul 3 cu ajutorul pompei 4, prin intermediul conductei 5. Completarea cu apă se face prin racordul de alimentare 2.
Camerele de pulverizare verticale se pot construi şi cu umplutură din corpuri ceramice sau metalice, pentru a se mări astfel suprafața de contact dintre aer şi apă.
Un element important în structura unei camere de pulverizare îl constituie dispozitivele de pulverizare a apei. După modul în care se realizează pulverizarea apei, acestea se pot clasifica în două grupe mari şi anume:
- pulverizatoare de şoc, la care pulverizarea efectivă a apei se realizează prin lovirea de un obstacol a jetului compact de apă ce iese din ajutaj;
- pulverizatoare centrifuge, la care apei i se imprimă o mişcare de rotaţie prin trecerea apei prin canale speciale sau prin introducerea apei tangenţial la corpul pulverizatorului.
Fig. 3.18 Cameră de pulverizare vertical
Alegerea pulverizatoarelor se face funcţie de fineţea cerută pulverizării, care depinde de tipul constructiv, de diametrul orificiului de ieşire şi de presiunea apei.
Camerele de pulverizare se construiesc cu unul sau cu mai multe registre de pulverizare, circulaţia apei şi a aerului având loc în echicurent sau în contracurent. De asemenea se obişnuieşte adesea să se folosească camere de pulverizare cu două trepte; acestea au avantajul că se poate obţine o răcire mai accentuată a aerului la un acelaşi consum de apă rece.
Fig. 3.19 Cameră de pulverizare cu două trepte (notate cu I şi II)
76
În fig. 3.19 este prezentată schema unei camere de pulverizare cu două trepte (notate cu I şi II), fiecare treaptă având câte două registre de pulverizare (respectiv 3 şi 5). Apa folosită în treapta a doua este recuperată din bazinul de colectare 8 al acestei trepte şi trimisă cu pompa 10 în registrele de pulverizare ale primei trepte. Alimentarea cu apă şi completarea pierderilor se face cu ajutorul pompei 11.
I.3. 8 .2. Calculul termic de alegere a camerelor de pulverizare Camerele de pulverizare pot fi utilizate pentru procese de răcire cu uscare sau/şi
pentru procese de umidificare adiabatică, metodele de dimensionare fiind specifice fiecărui proces în parte.
Utilizarea camerelor de pulverizare pentru procese de răcire cu uscare este, în ultima perioadă de timp, mult mai redusă deoarece acest proces este mai greu controlabil şi reglarea lui este mai dificilă, procesul fiind realizat de tot mai mulţi producători de aparatură de climatizare cu baterii de răcire.
Camerele de pulverizare sunt folosite, în prezent, pentru procese de umidificare adiabatică, iar metodologia de calcul sau alegere a acestora este specifică fiecărui producător în parte. Se prezintă calculul termic pentru regimul de pulverizare politropică şi umidificare adiabatică deoarece sunt în funcţiune multe agregate de tratare care utilizează aceste tipuri de procese.
Există multe metode de alegere a camerelor de pulverizare. Fiecare metodă se bazează pe camere de pulverizare testate în anumite condiţii.
Metoda germană de dimensionare Rasch - Wittorf se utilizează pentru camere de pulverizare cu o lungime l = 2 m; viteza aerului în camera de tratare v = 2,5 m/s şi presiunea apei înaintea duzelor de pulverizare p = 2 bar. Metoda redă mai fidel procesele reale care au loc în camerele de tratare, evoluţia aerului fiind prezentată în fig. 3.20
Fig. 3.20 . Evoluţia aerului în procesul de răcire cu uscare şi de umidificare adiabatică
(metoda Rasch - Wittorf): 1 - proces ideal; 2 - proces real
- În procesul de răcire cu uscare, aerul evoluează pe curba AC.
77
Modificarea stării aerului se produce, mai întâi, pe direcţia care rezultă din unirea punctului de stare a aerului A cu temperatura iniţială a apei B1 şi apoi pe direcţia entalpiei care trece prin punctul corespunzător temperaturii finale a aerului în procesul politropic B.
- La procesul de umidificare adiabatică (evoluţia AD) modificarea stării aerului se produce în lungul dreptei de entalpie constantă, h = constant, la o temperatură a apei de pulverizare ce se determină la intersecţia curbei de saturaţie φ = 1 cu entalpia stării iniţiale a aerului A.
Calculul parametrilor finali ai aerului se face pe baza relaţiei:
T/ Ta = 1 - e-mk (3.8) în care: T = θiniţial aer - θfinal aer = (θA - θB) în procesul AB1 ,
(θB - θC) în procesul BC1, şi (θA - θD) în procesul AD1 ;
Ta = θiniţial aer - θapă în procesul ideal, (θA - θD1) în procesul AB1 , (θB - θC1) în procesul BC1 şi (θA - θD1) în procesul AD1 ; m = coeficient de pulverizare, *kg apă/kg aer tratat+; k = constantă a camerei de pulverizare, k = 0,5...0,7, pentru procesele de răcire cu uscare şi k = 2...3, pentru procesele de umidificare adiabatică.
Relaţia este nomografiată în fig. 3.21
Fig.3.21 Nomograma de alegere a raportului T/ Ta
Pentru determinarea parametrilor aerului şi apei se procedează în felul următor: se
alege un coeficient de pulverizare m şi se determină pentru acesta, din fig. 3.21 , o valoare T/ Ta pentru procesul AB (folosind domeniul cuprins între 0,5 şi 0,7 din nomograma
fig.4.5.5) şi cu ajutorul acestei mărimi se determină valoarea temperaturii finale a aerului θB ;
θB = θA - ( T/ Ta) • (θA - θB1) *°C+ (3.9) Cu ajutorul acesteia se determină punctul B, apoi punctul C1, la intersecţia entalpiei
hB cu curba de saturaţie φ = 1. Pentru coeficientul de pulverizare m, ales, se determină raportul T/ Ta corespunzător procesului adiabatic BC (folosind domeniul k = 2...3), iar cu această valoare şi cu temperaturile θB, θC1 se determină temperatura θC.
θC = θB - ( T/ Ta) • (θB - θC1) *°C+ (3.10)
78
Încălzirea apei de pulverizare se va determina cu relaţia:
M • haer = Ga • ca • Tapă (3.11) în care: M- debitul de aer [kg/s];
haer = hA - hB ; Tapă = θB2 - θB1
unde: θB1 , θB2 - sunt temperaturile finală şi iniţială ale apei; ca = 4,186 kJ/kg • K, căldura specifică a apei; Ga = M • m, *kg/s+.
Temperatura finală a apei se determină cu relaţia:
θB2 = θB1 + ( haer / m • ca) *°C+ (3.12)
În ipoteza că procesul de umidificare adiabatică are loc în camera de pulverizare, atât vara cât şi iarna, temperatura apei este egală cu temperatura după termometrul umed al punctului A, iar temperatura finală a aerului θD, se determină cu o relaţie similară relaţiei 3.10 adaptată procesului A - D1.
Exemplul de calcul 1
Un debit de aer: M = 8000 kg/h, de stare A cu parametrii θA = 28°C; φA = 60%, este răcit şi uscat cu
ajutorul apei având: θai = θB1 = 8 °C.
Se cere să se determine parametrii finali ai apei şi ai aerului în procesul politropic de răcire şi uscare utilizând metoda Rasch - Witorf.
Rezolvare - Se uneşte punctul A cu punctul B1, aflat la intersecţia lui θB1 cu φ = 1. (fig.3.20) - Se alege un coeficient de pulverizare m = 0,9 kg apă/kg aer.
Pentru procesul politropic, se determină cu nomograma din fig. 4.61, cu k în domeniul 0,5...0,7)
T/ Ta = 0,4 , rezultând: θB = θA - 0,4 • (θA - θB1) = 21,2 °C.
- La intersecţia dreptei
hB = 51,2 kJ/kg cu φ = 1 se determină C1, cu θC1 = 18 °C. Utilizând aceeaşi nomogramă (k în domeniul 2...3) se determină T/ Ta = 0,9; rezultă:
θC = θB - 0,9 • (θB - θC1)= 18,3 °C.
- Temperatura finala a apei, θB2 se determină cu relaţia 3.12:
θB2 = 8 + (64,8 - 51,2)/ 0,9 • 4,186 = 12,4 °C.
80
I.3.9 Tratarea cu abur
În cazul folosirii acestor aparate se introduce direct abur, fie în tubulatura de ventilare, fie în încăperi. În funcţie de destinaţia încăperii, calităţile aburului sunt diferite.
Pentru încăperi civile, curate, aburul trebuie să fie saturat uscat, fără urme de rugină, ulei, miros. În acest caz, aburul se produce în generatoare speciale prevăzute cu electrozi sau cu termoplonjoare.
Din punct de vedere igienic, este mai bun procedeul cu abur decât cel cu camere de pulverizare. Din punct de vedere al consumului de energie, sistemul cu abur este mai dezavantajos, fiind mai scump.
Un exemplu de aparat este arătat în fig. 3.22
Fig.3.22 . Generator de abur CONDAIR ‐ Elveţia ‐ schemă de principiu 1 ‐ abur; 2 ‐ rezervor de umplere; 3 ‐ apă rece; 4 ‐ furtun condensat;
5 ‐ furtun abur; 6 ‐ electrozi; 7 ‐ ventil magnetic; 8 ‐ evacuare.
Aburul este produs într‐un cilindru cu ajutorul unor electrozi. Apa folosită este cea de la reţea, asigurând conductivitatea electrică între electrozi. Prin evaporare, sărurile din apă se depun la partea inferioară a cilindrului fiind necesară curăţirea, din când în când. Aparatul trebuie racordat la reţeaua de apă rece, la canalizare şi la reţeaua electrică.
Există două categorii de aparate: mici, cu debite de abur de 1...2 kg/h, racordate la reţeaua monofazică, şi aparate mari, cu debite de 4...90 kg/h, cu consumuri de energie electrică de 3...70 kW.
81
Reglarea debitului de abur se face cu ajutorul higrostatelor într‐o treaptă, în două trepte sau continuu.
Pentru anumite categorii de clădiri industriale (mobilă, zootehnie etc.) aburul nu trebuie să întrunească proprietăţi (calităţi) deosebite, caz în care, el poate fi preluat şi dintr‐o reţea de abur tehnologic (în cazul în care există).
Un exemplu de aparat care se racordează la o reţea de abur este arătat în fig.3.23 Aburul este obligat să treacă, mai întâi, printr‐un filtru de impurităţi, după care curge
printr‐o manta ce înconjoară distribuitorul, împiedicând condensarea aburului în distribuitor, şi pătrunde în camera de uscare unde se separă condensatul format până aici.
Accesul mai departe este permis de un dispozitiv de reglare acţionat electric sau pneumatic care asigură intrarea aburului în distribuitor. Distribuitorul se poate monta liber în încăpere sau în tubulatura de ventilare.
Fig.3.23 Aparat de umidificare cu abur pentru montare in canal de aer
82
I.3.10 Recuperatoare de energie I.3.10.1. Probleme generale
Instalaţiile de ventilare si climatizare necesită importante cantităţi de energie
termică sau frigorifică pentru tratarea aerului. O parte din această energie este eliminată odată cu aerul evacuat şi, ori de câte ori este posibil, ea trebuie recuperată. Cea mai simplă şi eficientă metodă de recuperare este recircularea aerului care nu este însă acceptată în toate situaţiile, din cauza calităţii aerului ce trebuie recirculat.
În multe situaţii există însă şi alte surse de căldură care pot fi recuperate (gaze de ardere, apa de răcire a unor utilaje etc.) şi, de aceea, pentru recuperarea energiei se utilizează recuperatoare de căldură.
Pentru ca un recuperator de căldură să poată fi utilizat în instalaţiile de ventilare şi climatizare el trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să aibă eficienţă ridicată, etanşeitate sporită, sensibilitate acceptabilă la îngheţ, pierderi de sarcină moderate, rezistenţă de coroziune şi întreţinere uşoară.
Pentru recuperarea căldurii se utilizează următoarele sisteme: ‐ regenerative care utilizează un material acumulator de căldură ce poate stoca în
masa lui căldura perceptibilă, latentă sau amândouă. Din această categorie fac parte recuperatoarele rotative cu regenerare;
‐ recuperative care utilizează pentru transferul de căldură o suprafaţă de schimb, transmiţând numai căldură perceptibilă. În această categorie sunt incluse recuperatoarele cu plăci, cu tuburi termice şi cu fluid intermediar;
‐ cu pompă de căldură care utilizează un agent frigorific pentru transmiterea căldurii de la o sursă cu potenţial redus. Toate sistemele pot realiza importante economii de energie dar necesită cheltuieli de investiţii şi de întreţinere astfel că trebuie efectuat un calcul de optimizare înaintea adoptării unui sistem sau a altuia.
I.3.10.2. Tipuri constructive de recuperatoare de căldură
Recuperatoare rotative Recuperatoare cu plăci
Recuperatoare cu tuburi termice
Recuperatoare cu fluid intermediar in circuit inchis Recuperatoare de caldura cu fluid intermediar in circuit deschis În acest sistem de recuperare aer‐lichid, lichid‐aer, fluidul intermediar circulă între
doua schimbatoare de caldura (turnuri) introducere , respectiv evacuare, intră în contact direct cu ambele fluxuri de aer, transportând vaporii de apă şi caldura între debitul de aer evacut si cel introdus (Fig. 3.24).
Circulatia fluidul intermediar se face cu ajutorul pompelor pe traseul principal cat si pe cel secundar.
Temperatura aerului poate varia in limitele ‐40 ° C si + 46 ° C . Aerul evacuat poate contine impuritati si de aceea trebui să fie filtrat înainte de intrarea in turnuri. Particulele umezite trebuiesc filtrate din soluţia absorbantă, care minimizează
83
EXHAUST
A
contaminarea încrucişată între particule. Fluidul intermediar poate fi format din soluţii sorbente (de obicei, o soluţie a unei sari de halogen‐ ex ; o solutie de clorura de litiu conţin aditivi cu efect antibacterian.)
Fig. 3.24 Turnuri cu lichid absorbant
Testele au arătat că masa de contact poate elimina până la 94% din bacteriile continute in aerul introdus reprezentand o necesitate in aplicatiile de climatizare din domeniul spitalicesc. Este posibil să apară contaminarea încrucişată a particulelor gazoase.
In functionare pot aparea contaminari cu halogeni si de aceea se impun verificari periodice. In zonele mai reci, pierderile de umiditate din fluxul de evacuare pot dilua excesiv soluţia adsorbantă. Incalzirea lichidului absorbant introdus în fluxul de alimentare cu aer al turnului contactor ridică temperatura de descărcare şi umiditatea aerului de alimentare evacuat, prevenind diluarea excesivă. Acest lucru, colaborat cu adăugarea automată de apă, poate menţine concentraţia soluţiei adsorbante pe timp de vreme rece, permitând sistemului să furnizeze aer la o umiditate şi temperatură fixă.
Recuperatoare de căldură tip termosifon
Schimbătoare de căldură termosifon bifazice sunt sisteme ermetice, care constau într‐un evaporator, un condensator, conducte de interconectare, şi un fluid intermediar,aflat atât în stare lichidă, cât si de vapori. Sunt folosite două tipuri de termosifoane: cu tub sigilat ermetic (fig. 3.25) şi un tip baterie (fig.3.26).
În termosifonul de tip tub sigilat, evaporatorul şi condensatorul se află de obicei la capetele opuse ale unui set de tuburi termosifon drepte, individuale, iar conductele de evacuare şi de alimentare sunt adiacente pentru cealaltă (această dispunere este similară celei dintr‐un sistem de conducte de încălzire).
În termosifoanele tip baterie, bateriile de evaporare și condensare sunt instalate independent în tubulatura de aer şi sunt interconectate prin conductele de transport a fluidului de lucru (această configuraţie este similară cu cea a conductelor din recuperatoarele cu fluid intermediar).Un termosifon este un sistem ermetic ce conţine un lichid de lucru bifazic în două etape. Deoarece o parte din sistem conţine vapori şi o parte conţine lichid, presiunea dintr‐un termosifon este reglementată de temperatura lichidului la interfaţa lichid / vapori.
Dacă mediul ambient cauzează o diferenţă de temperatură între zonele în care interfeţele de lichid şi vapori sunt prezente, diferenţa de presiune a vaporilor rezultată provoacă transferul vaporilor de la zonele calde la cele reci.
84
Fluxul este susținut prin prin procesul de condensare în zonele mai reci şi de procesul de evaporare în zonele mai calde. Condensatorul şi vaporizatorul trebuie să fie orientate astfel încât condensul să poată reveni la evaporator prin gravitaţie (Figurile 3.25 şi 3.26).
Fig.3.25 – Schimbatoare de caldura tip termosifon ermetic
A‐ unidirectional ; B‐ bidirectional
Fig 3.26– Schimbatoare de caldura tip termosifon cu lichid intermediar –
A‐ bucla unidirectionala; B‐ bucla bidirectionala
În sistemele termosifon, diferenta de temperatură si forta de gravitatie sunt necesare pentru ca fluidul de lucru să circule între evaporator si condensator. Ca rezultat, termosifoanele pot fi concepute să transfere căldura în ambele direcţii în mod egal (bidirectional), într‐o singură direcţie (unidirecţional), sau în ambele direcţii în mod inegal.
85
Deşi similare ca design şi mod de functionare cu tuburile termice , tuburile termosifon sunt diferite în două moduri:
• nu au filtru de condens şi, prin urmare se bazează doar pe gravitație pentru a retrimite condensul spre evaporator, în timp ce tuburile termice utilizează forţele capilare şi • ele depind, cel puţin la început, pe fierberea nucleată, pe când tuburile termice evapora lichidul dintr‐o interfaţă extinsă, permanentă lichid‐vapori.
Tuburile termosifon nu necesită pompă pentru a pune în circulație fluidul de lucru. Cu toate acestea, configuraţia geometrică trebuie să fie astfel realizată încât fluidul de lucru în stare lichidă să fie mereu prezent în secţiunea evaporatorului schimbătorului de căldură. Tuburile termosifon diferă de alte sisteme de recuperare cu fluid intermediar prin faptul că acestea nu necesită pompe şi, prin urmare, nici o sursă externă de alimentare cu energie electrica, iar bateriile trebuie să fie adecvate pentru evaporare şi de condensare. Schimbatoarele de caldura termosifon bifazice sunt utilizate pentru încălzirea apei cu energie solară şi pentru îmbunătăţirea performanţelor sistemelor de aer condiţionat deja existente Performantele recuperatoarelor tip termosifon bifazice pot fi folosite pentru a reduce dimensiunile noilor sisteme de climatizare şi a reduce astfel costurile totale de proiect.
Fig. 3.27– Performanţe tipice ale termosifonului bifazic In fig.3.27 se prezintă performanţele recuperatoarelor tip termosifon bifazice.
I.3.10.3 Compararea sistemelor de recuperare a energiei aer‐aer Este dificil de comparat diferitele tipuri de sisteme de recuperare de energie aer‐aer
pe baza performanţelor generale. Ele pot fi comparate pe baza unor parametri certificati : eficienţa sau pierderile de
aer. In tabelelul 3.9. sunt comparate si prezentate principalele tipuri de recuperatoare de caldura aer –aer
Tab.3.9 Compararea principalelor tipuri de recuperatoare de caldura aer‐aer
Eficianta %
Cu placi fixe Cu placi tip membrana
Rotativ energie
Rotativ caldura Tub termic Cu fluid
intermediar TermosifonCu fluid
intermediar adsorbant
86
Circulatia aerului
Contracurent Curent
incrucisat
ContracurentCurent
incrucisat
ContracurentEchicurent Echicurent ContracurentEchicurent — Contracurent
Echicurent —
Gama de mărime a
echipamentului, l/s
≥25 ≥25 25 ‐ 35 000 25 ‐ 35 000 ≥50 ≥50 ≥50 —
Eficacitatea tipică a sensibilității (ms = me), %
50 ‐80 50 ‐75 50 ‐ 85 50 ‐ 85 45 – 65 55 ‐ 65 40 – 60 40 ‐ 60
Eficacitatea tipică latentă ,* % — 50 ‐ 72 50 ‐ 85 0 — — — —
Eficacitatea totală,* % — 50 ‐ 73 50 ‐ 85 — — — — —
Viteza frontală, m/s 1 – 5 1 ‐ 3 2.5 ‐ 5 2 ‐ 5 2 ‐ 4 1.5 ‐ 3 2 ‐ 4 1.5 ‐ 2.2
Scăderea de presiune, Pa 100 ‐ 1000 100 ‐500 100 ‐300 100 ‐ 300 150 ‐ 500 150 ‐ 500 150 ‐ 500 170 ‐ 300
EATR, % 0 ‐ 5 0 – 5 0.5 ‐ 10 0.5 ‐ 10 0 ‐1 0 0 0
OACF 0.97 ‐ 1.06 0.97 ‐1.06 0.99 ‐ 1.1 1 ‐ 1.2 0.99 ‐ 1.01 1.0 1.0 1.0
Plaja de temperatură, °C ‐60 ‐ 800 ‐10 ‐ 50 ‐55 ‐ 800 ‐55 ‐ 800 ‐40 ‐ 40 ‐45 ‐ 500 ‐40 ‐ 40 ‐40 ‐ 46
Modalitate tipică de achiziționare
Doar schimbător Schimbător și carcasă Schimbător și ventilatoare Sistem complet
Doar schimbător Schimbător și carcasă Schimbător și ventilatoare exterioare Sistem complet
Doar schimbător Schimbător și carcasă Schimbător și ventilatoare Sistem complet
Doar schimbător Schimbător și carcasă Schimbător și ventilatoare Sistem complet
Doar schimbător Schimbător și carcasă Schimbător și ventilatoare Sistem complet
Doar circuitul spiralat Sistem complet
Doar schimbător Schimbător și carcasă
Sistem complet
Avantaje
Fără părți mobile. Scădere redusă a presiunii. Ușor de curățat
Fără părți mobile. Scădere redusă a presiunii. Pierderi de aer reduse.
Transfer de masă sau umiditate. Dimensiuni maxime compacte. Scădere redusă a presiunii. Disponibil pentru toate tipurile de sisteme de ventilație
Dimensiuni maxime compacte. Scădere redusă a presiunii. Ușor de curățat
Fără părți mobile, cu excepția înclinării. Ventilatorul situat în zone neesențialeDiferențial de presiune de până la 15kPa
Debitul evacuat poate fi separat de cel de introdus Ventilatorul situat în zone neesențiale
Fără părți mobile. Debitul evacuat poate fi separat de cel de introdus. Ventilatorul situat în zone neesențiale
Transfer latent de la fluxuri îndepărtate Curățare eficientă micro‐biologică pentru fluxul de alimentare, cât și de evacuare
Limitări Dimensiuni mari pentru debite mari.
Număr redus de furnizori. Întreținerea și performanțele pe termen lung necunoscute
Aerul de admisie poate necesita răcire sau încălzire suplimentare Unele EATR fără dispozitiv de curățare
Unele EATR fără dispozitiv de curățare
Eficiența poate fi limitată de scăderea de presiune și de costuri. Număr redus de furnizori
Prognoza eficienței necesită modele de simulare precise
Eficiența poate fi limitată de scăderea de presiune și de costuri Număr redus de furnizori
Număr redus de furnizori Întreținerea și performan‐țele necunos‐cute
87
I.3.10.4 Baze de calcul Agregate de tratare cu recuperatoare de caldura (HRV) Eficienţa sensibilă εs a unui agregat de tratare cu recuperator de caldura cu placi (HRV) –fig . 3.28 este dată de formula
εs =maxs,
s
= =−
−
)()( c m
13min
12pss
ttCtt
)()(
13min
43
ttCttcm pes
−
− (3.13a)
unde qs este cantitatea de căldură sensibilă dată de relatia
=sq εs q max,s (3.13b)
Fig. 3.28 Datele principale ale unui recuperator unde qsmax reprezintă cantitatea de căldură sensibilă maxima dată de relatia
)( 13minmax, ttCqs −= (3.13c) Unde εs = eficienţa sensibilă t1 = temperatura termometrului uscat in punctele indicate în figura 3.28, [°C ] ms =debit de aer uscat introdus, [kg/s] me =debit de aer uscat evacuat, [kg/s] Cmin = minimul cpsms şi cpeme
cps = căldură specifică a aerului umed introdus la presiune constantă, kJ/[kg‐K] cpe = căldură specifică a aerului umed evacuat la presiune constantă, kJ/[kg‐K]
Metode de control (HRC)
Bypass clapete si tubulatura
Bypass clapete si tubulatura
Bypas clapete și control al vitezei recupera‐torului
Bypas clapete și control al vitezei recupera‐torului
Unghi de înclinare de până la 10% din indicele de încălzire maximă
Valvă de bypass sau reglajul debitului pompei
Valvă de control pentru toată gama
Valvă de control sau reglajul debitului pompei pentru întreaga gamă
88
Presupunându‐se că nu există condensare de vapori de apă în recuperatorului de caldura (HRV) condiţia aerului introdus la ieşire este
t 2 = t 1 ‐ )( 31min ttcm
C
pees −ε (3.14a)
şi condiţia aerului evacuat la ieşire este
t )( 31min
34 ttcm
Ctpee
s −+= ε (3.14b)
Ecuaţiile (3.13), (3.14), (3.15),(3.16), şi (3.17) presupun condiţii de operare în stare
staţionară; nu există transfer termic sau de umiditate între schimbătorul termic şi mediul înconjurător; nu există pierderi transversale şi nici câştiguri energetice de la motoare, ventilatoare sau dispozitive de control a gheţii.
Mai mult, nu apare condensare sau îngheţare sau este neglijabil. Aceste presupuneri sunt în general aproape adevărate pentru aplicaţiile comerciale ale recuperatoarelor de caldura (HRV)
A se reţine faptul că recuperatoarelor de caldura (HRV) permit doar schimbul de energie termică sensibilă asociat cu schimbul termic datorită diferenţei de temperatură dintre curenţii de aer sau dintre un curent de aer şi o suprafaţă solidă. Aceste ecuaţii se aplică chiar şi pe timpul iernii dacă nu există condensare în recuperatoarelor de caldura (HRV)
Schimbul de energie termică sensibilă qs in recuperatoarelor de caldura (HRV) poate fi estimat din
q s = 60m e c pe (t 4 ‐t 3 )= Q e p e c pe (t 4 ‐t 3 ) (3.14c)
q s = 60 m s c ps (t 2 ‐t 1 ) = Q s p s c ps (t 2 ‐t 1 ) (3.14d)
q s = sε m min c p (t 1 ‐t 3 ) (3.14e) Unde Qs = debitul de volum al aerului introdus, [m3/s] Qe = debitul de volum al aerului evacuat,[ m3/s] ρs = densitatea aerului uscat introdus, [kg/ m3] ρe = densitatea aerului uscat evacuat,[ kg/ m3] t1, t2, t3,t4 = temperaturile de intrare şi ieşire ale aerului introdus şi respectiv ale aerului evacuat mmin = minimul dintre ms şi me
Deoarece cps şi cpe sunt aproape egali, aceşti termeni pot fi omişi din Ecuaţiile de la
(3.13) la (3.15) Schimbătorii de căldură sensibilă (HRV) pot fi realmente folosiţi în toate cazurile, în special pentru bazinele de înot, camerele de vopsit şi aplicaţii de reîncălzire. Ecuaţiile (3.13)–(3.14)
89
se aplică atât pentru ventilatoarele HRV cât şi pentru ERV cu selectarea adecvată a x1, x2, x3, şi x4. Agregate de tratare cu recuperare de energie (ERV)
ERV permite transferul atât a căldurii sensibile cât şi a căldurii latente, cea din urmă
datorită diferenţei de presiune a vaporilor de apă dintre curenţii de aer sau dintre un curent de aer şi o suprafaţă solidă. ERV sunt disponibile ca recuperatoare rotative cu absorbţie şi de asemenea ca recuperatoare cu disc membrană.
Din Fig.3.28. presupunându‐se că nu există condens în ERV, eficienţa latentă eL a unui ventilator cu recuperare de energie este dată de
Lε =max,L
L
= )(
)(
31min
21
wwhmwwhm
fg
fgs
−−
= )(
)(
31min
34
wwhmwwhm
fg
fge
−
− (3.15a)
unde qL este caldura latenta dată de q L = max,LLqε (3.15b)
unde qL max este caldura maxima dată de q max,L = m min h fg (w 1 ‐w 3 ) (3.15c)
unde εL = eficienţa latentă hfg = entalpia vaporizării, kJ/kg w = umiditatea în punctele indicate în Fig.3.28 ms = debitul masei de aer uscat introdus, kg/s me = debitul masei de aer uscat evacuat, kg/s mmin = minimum lui ms şi me
Deoarece entalpia vaporizării din Ecuaţia (3.15a) poate fi eliminată de la numărător şi numitor, Ecuaţia (3.15a) poate fi rescrisă astfel:
max,Lε = m min h fg (w 1 ‐w 3 ) (3.15 d) unde : Em reprezintă eficienţa de umiditate, egal numeric cu eficienţa latentă EL, şi mw reprezintă viteza de transfer de drept a umidităţii dată de
m w = mε m max,w (3.15 e) unde ms max reprezintă viteza maximă de transfer a umidităţii dată de
m max,s = m min,w (w 1 ‐w 3 ) (3.15f) Presupunându‐se că nu există condens de vapori de apă în ERV, umiditate la ieşire a
aerului introdus este
w 2 = w 1 ‐ Lεs
w
mm min, (w 1 ‐w 3 ) (3.16a)
şi raportul de umiditate la ieşire a aerului evacuat este
90
w 4 =w 3 + Lεs
w
mm min, (w 1 ‐w 3 ) (3.16b)
Eficacitatea totală εt a unui ERV este dată de formula
tε =max,t
t
= )(
)()(
)( m
13min
43
13min
12s
hhmhhm
hhmhh e
−−
=−− (3.17a)
unde qt reprezintă căldura totala dată de relatia q t = max,tt qε (3.17b)
unde qt max reprezintă căldura totala maxima , dată de relatia q =max,t m )( 31min hh − (3.17c)
unde εt = eficacitatea totală h = entalpia in punctele indicate în Fig.4.82, [kJ/kg ] ms = debitul masei de aer uscat introdus, [kg/s ] me = debitul masei de aer uscat evacuat,[ kg/s ] mmjn = minim faţă de ms şi me
Entalpia aerului introdus la ieşire este
h 2 = h 1 ‐ε t )( 31min hh
mm
s
− (3.18a)
Şi entalpia aerului evacuat la ieşire este
h 4 = h 3 + tεem
mmin (h 1 ‐h 3 ) (3.18b)
Presupunându‐se că fluxul la starea 1 este de umiditate mai mare, recuperarea de căldură latentă qL de la ERV poate fi estimată din
q L = m s h fg (w 1 ‐w 2 ) = Q s p s h fg (w 1 ‐w 2 ) (3.19 a)
q L = m e h fg (w 4 ‐w 3 ) = Q e p e h fg (w 4 ‐w 3 ) (3.19 b)
q L = ε L m min h fg (w 1 ‐w 3 ) (3.19 c)
unde hfg = entalpia vaporizării sau căldura vaporizării vaporilor de apă, kJ/kg w1 , w 2, w3, w4 = umiditatile la intrare şi ieşire Transferul total de energie qt dintre curenţi este dat de : q t = q s +q L = m s (h s1 ‐h s2 ) = Q e p e (h s1 ‐h s2 ) = m s c ps (t 1 ‐t 2 ) + m s h fg (w 1 ‐w 2 ) (3.20)
q t = q s +q L = m e (h e4 ‐h e3 )= Q e p e (h e4 ‐h e3 )= m e c pe (t 4 ‐t 3 ) + m e h fg (w 4 ‐w 3 ) (3.21a)
q t = 60ε t m min (h s1 ‐h e3 ) (3.21b)
unde h1s = entalpia aerului introdus la intrare, [kJ/kg] h3e = entalpia aerului evacuat la intrare, [kJ/kg ] h2s = entalpia aerului introdus la ieşire,[ kJ/kg] h4e = entalpia aerului evacuat la ieşire, [kJ/kg]
91
Spre deosebire de recuperatoarele de caldura (HRV) la care se recupereaza numai
caldura sensibila din aerul evacut ,recuperatoarele de energie (ERV) recupereaza energia sensibila si latenta din aerul evacuat .
Recuperatoarele de energie sunt indicate in spatii cu degajari de umiditate (scoli,birouri, sau in spatii cu aglomerari de persoane)
Energia transferata poate fi pozitiva sau negative in functie de sensul scaderii umiditatii.
Un jet de aer ce trece prin recuperatorul de energie isi poate mari caldura sensibila de la aerul din celalalt sens,dar poate sa‐si miscoreze caldura latenta daca are loc un schimb de masa al voporilor.
Energia totala recuperata este diferenta dintre energia sensibila (qs) si energia latenta (qL) asa cum se prezinta in exemplul urmator. Exemplu.
Se da un recuperator de energie avand : ‐debitul de aer exterior 4,41 mc/s introdus in recuperator cu 35 C si 20 % U.R. ‐debitul de aer evacuat 4,27 mc/ intrdodus in recuperator cu 24 C si 50 % U.R.
Se adopta din fisele tehnice ale recuperatorului, o eficinta a recuperarii caldurii sensibile de 50% si o eficienta a recuperarii caldurii latente de 50 %.
Adoptand de asemenea caldura specifica a aerului de 1 kJ/kg K si caldura latenta de vaporizare de 2560 kJ/kg ,se cere se sa determine energia sensibila,latenta si totala recuperata din aerul evacuate. Soluţie: Din diagramele psihometrice se determina ceilalti parametric ai aerului :
Aer exterior la 35°C şi 20% U.R.:
V1 = 0.8825 m3/kg h1= 54.2 kJ/kg w1= 0.0071 kg/kg de aer uscat
Aer interior la 24°C şi 50% U.R:
V3 = 0.854 m3/kg h3 = 48 kJ/kg w3 = 0.0088 kg/kg de aer uscat Se calculeaza debitul masic al aerulu exterior la starea 1
m1 = 1v
Qq = 0.5 /kgm38825.0 /sm341.4
= kg/s
În acelaşi mod, debitul masic al aerului interior la starea 3 se obtine din
m3 = 3
3
vQ
= 0.5 /kgm3854.0
/sm3 4.27= kg/s
92
Temperaturile aerului exterior (t2) dupa recuperator si temperatura aerului interior (t4) dupa recuperator pot fi obţinute din Ecuaţiile (4.33a) şi (4.33b) după cum urmează:
t2= 35°C – 0.5 )]/(1)[/0.5()]/(1)[/0.5(
KkgkJskgKkgkJskg⋅⋅
(35°C – 24°C)= 29.5°C
t4= 24°C + 0.5 )]/(1)[/0.5()]/(1)[/0.5(
KkgkJskgKkgkJskg⋅⋅
(35°C – 24°C)= 29.5°C
Contintul de umiditate al aerului exterior dupa recuperator w2 si contintul de umiditate al aerului interior dupa recuperator w4 rezultă din ecuaţiile (4.16a) şi (4.16b) după cum urmează:
w2 = 0.0071– 0.5 )]/(1)[/0.5()]/(1)[/0.5(
KkgkJskgKkgkJskg⋅⋅
(0.0071‐0.0088) = 0.00795 kg/kg de aer uscat
w4 = 0.0088 + 0.5 )]/(1)[/0.5()]/(1)[/0.5(
KkgkJskgKkgkJskg⋅⋅
(0.0071‐0.0088) = 0.00795 kg/kg de aer uscat
Căldura sensibilă recuperata din aerul evacuat se obţine din ecuaţia (3.14c)
qs = (5.0 kg/s)[l kJ/(kg‐K)](29.5°C‐24°C) = 27.5 kW
Căldura latentă recuperata din aerul evacuat se obţine din ecuaţia (3.13a):
qL = [(5.0 kg/s)(2560 kJ/kg)](0.00795 ‐0.0088) = ‐10.88 kW
Energia termică netă recuperata din aerul evacuat este aşadar următoarea: q = qs + qL = 27.5 – 10.88 = 16.62 kW
Dacă condiţiile aerului din exterior care intră ar fi fost de 35°C şi 14% rh, atunci
energia totala recuperata din aerul evacuat ar fi fost zero. Entalpia aerului la 29.5°C şi 0.0082 kg/kg de aer uscat este dată în diagrama psihometrica ca fiind 50.9 kJ/kg. Căldura netă recuperata din aerul evacuat rezultat din ecuaţia (3.21) este aproape de 16.62 kW. Se verifica puterea totala recuperata folosind formula: qt=qs x ρs x (h 4 ‐ h3 ) =16.62 Kw
93
Fig. 3.29 Diagrama proceselor din exemplu Puterea ventilatorului de introducere Ps rezulta din relatia
Ps = Qs Δps / ηf (3.22) Puterea ventilatorului de evacuare Pe rezulta din relatia
Pe = Qe Δpe / ηf (3.23) Unde Ps = puterea ventilatorului de introducere, [W] Pe = puterea ventilatorului de evacuare , [W ] Δps = caderea de presiune la introducere , [Pa ] Δpe = caderea de presiune la evacuare , [Pa] ηf = eficienţa generală a ventilatorului şi motorului Cu toate acestea, densitatea şi vâscozitatea aerului variază în funcţie de temperatură. Variaţia vâscozităţii în funcţie de temperatură este dată de legea Sutherland ca fiind
94
0μμ
= (0T
T) 2/3 (
STST
++0 ) (3.24)
unde T = temperatura absolută, [K] T0 = temperatura de referinţă [K] S = constanta = 110.4K
Dacă aerul ar fi considerat un gaz ideal, căderea presiunii Δp la orice temperatură T
se face în legătură cu scăderea de presiune Δp0 la temperatura de referinţă T0 şi este exprimată după cum urmează:
0pp
ΔΔ
= (0m
m)
75.1(
0TT
)375.1
( )0
STST
++ 25.0 (3.25)
Ecuaţia (3.25) este adecvată numai când numărul Reynolds ReD, pentru aerul care traverseaza schimbatorul este in urmatorul interval
5 x 103 < ReD < 105
Unde ReD = T
hav DVμ
ρ )( (3.26)
ρ = densitatea aerului, kg/m3
V = viteza medie a aerului, m/s Dh = diametrul hidraulic al canalelor de aer, m µT = vâscozitatea dinamică la temperatură medie T, kg/(m‐s)
Pentru curentul laminar , caderea de presiune se poate calcula cu relatia :
0pp
ΔΔ
= (0m
m)(
0TT
)2/3( )
/1/1 0
TCTC
++
(3.27)
unde ReD < 2000.
Ecuaţiile (3.25) şi (3.27) nu pot fi folosite daca canale de aer care nu sunt destul de
netede, numaru Reynolds nu este in intervalul apreciat se constata înfundarea schimbătorului datorită condensului, îngheţului sau prafului , etc Puterea totală P a ERV poate fi dată de formula
P = Ps + Pe (3.28)
119
I.5 Prevederi generale privind protecţia antiseismică şi protecţia acustică a instalaţiilor de ventilare si climatizare
I.5.1 Protecţia antiseismică Masuri specifice de protecţie antiseismică a echipamentelor şi componentelor nestructurale din instalaţiile de ventilare/ climatizare
I.5.1 Proiectarea antiseismică a componentelor unei instalaţii pentru ventilare sau
climatizare din cadrul unui proiect tehnic se face de proiectantul de specialitate în colaborare cu specialistul în inginerie civilă, funcție de cerinţele proiectului tehnic şi de destinaţia clădirilor. Specialistul proiectant al instalaţiilor de ventilare/ climatizare va furniza proiectantului de specialitate in inginerie seismică, datele/ tema de proiectare a instalaţiilor, detalii specifice de funcţionare, riscurile la întreruperea funcţionării/ alimentarii cu apă, energie electrică, gaze naturale, care prezintă risc pentru siguranţa vieţii, pentru a se integra în ansamblul măsurilor specifice de protecţie antiseismică prevăzute în proiectul tehnic general al obiectivului de construcţii realizat.
I.5.2 Cerinţele generale privind prevederea măsurilor specifice de protecţie antiseismică a echipamentelor şi elementelor componente ale instalaţiilor de ventilare/ climatizare sunt cele cuprinse in Cod de proiectare seismică, indicativ P100, Partea I ‐ P100‐1/2011, Prevederi de proiectare pentru clădiri, cap. 10. Prevederi specifice pentru componentele nestructurale ale construcţiilor.
I.5.3 Măsurile prevăzute în acest capitol se referă la protecţia componentelor din alcătuirea instalaţiilor de ventilare/ climatizare faţă de efectele cutremurului. Prevederile referitoare la performanţele seismice aşteptate ale acestor componente, denumite in continuare nestructurale (CNS) pot fi diferenţiate în funcţie de performanţa seismică impusă clădirii prin tema de proiectare aşa cum se indică in normativul P100‐1/2011.
I.5.4 Prin tema de proiectare se va preciza funcţiunea CNS (reprezentănd echipamente şi componente din alcătuirea instalaţiilor de ventilare/ climatizare) în clădire, în raport cu rolul lor în ansamblul instalaţiei. Din subsistemul componentelor nestructurale (CNS) se vor avea în vedere:
coşuri de fum şi de ventilaţie (indiferent de materialul din care sunt executate), coşuri cu tiraj asistat prin încălzire/ umidificare a aerului, folosind energie solară;
turnuri solare, turnuri de vânt; noduri de circulaţie verticală rezolvate prin casa scării; utilaje, echipamente electromecanice şi rezervoare instalate pe acoperişul clădirii;
ca elemente ataşate anvelopei construcţiei. elementele instalaţiilor de ventilare/ climatizare.
1.5.5 Cerinţe generale de performanţă seismică specifice CNS din instalaţii de ventilare climtizare sunt cele precizate în normativul P100‐1/2011, cap 10.
1.5.6 Pentru satisfacerea cerinţelor de performanţă seismică, categoriile de componente nestructurale reprezentănd echipamente şi elemente din alcătuirea instalaţiilor de ventilare/ climatizare trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât să rămână stabile şi să‐şi păstreze integritatea fizică şi, după caz, să‐şi păstreze funcţionalitatea, sub acţiunea forţelor şi deplasărilor produse de efectele acţiunii seismice menţionate în normativul P100‐1/2011, cap 10.
120
1.5.7 În funcţie de clasa de importanţă şi de expunere a clădirii, diferenţiat în funcţie de acceleraţia seismică de proiectare la amplasament, se vor respecta prevederile normativului P100‐1/2011.
1.1.8 (1) Calculul seismic al componentelor nestructurale pentru instalaţii de ventilare si climatizare este obligatoriu pentru toate componentele nestructurale menţionate în normativul P100‐1/2011, cap. 10. (2) Prin excepţie de la prevederea de la (1) calculul nu este necesar pentru elementele şi subansamblurile de construcţie şi de instalaţii/ echipamente care sunt produse pentru utilizare în zone seismice, pe baza unor standarde recunoscute internaţional (de exemplu, tavane suspendate, pardoseli înălţate, etc). Pentru acestea, proiectantul şi verificatorul proiectului vor verifica numai compatibilitatea acceleraţiei seismice a amplasamentului cu acceleraţia seismică de proiectare declarată de producător sau stabilită printr‐un procedeu recunoscut de calificare seismică.
(3) În situaţia menţionată la (2) dimensionarea prinderilor şi a elementelor de reazem se va face conform instrucţiunilor tehnice ale furnizorului. Aceste instrucţiuni vor fi adaptate de proiectantul de specialitate pentru respectarea condiţiilor din reglementările tehnice în vigoare în România în ceea ce priveşte caracteristicile geometrice şi mecanice de rezistenţă şi de deformabilitate ale materialelor. În lipsa instrucţiunilor, dimensionarea prinderilor şi a elementelor de reazem se va face prin calcul conform recomandărilor normativul P100‐1/2011.
1.1.9. Coeficienţi de calcul pentru componentele nestructurale, includ: Coeficientul de importanţă pentru CNS (γCNS) a cărui valoare se va lua γCNS ≥ 1,5,
la aprecierea proiectantului şi/sau la solicitarea investitorului prin tema de proiectare.
Coeficientul de amplificare dinamică al CNS (βCNS) care depinde de rigiditatea componentei şi de poziţiile şi caractersiticile mecanice ale prinderilor respective şi se va lua cu valorile forfetare din tabelele 1.1.1 şi 1.1.2.
Factorul de comportare al CNS (qCNS) care depinde de capacitatea de deformare şi de absorbţie de energie a CNS şi a prinderilor acesteia de structură şi este independent de flexibilitatea acestora şi se va lua cu valorile forfetare din tabelele I.5.1.1 şi I.5.1.2.
Tabelul I.5.1.1 Categoria şi tipul componentelor nestructurale ßCNS qCNS A.1. Elemente ataşate anvelopei construcţiei: ‐ dacă lucrează în consolă sau dacă sunt ancorate de structura principală sub nivelul centrului de greutate 2,5 2,5
‐ dacă sunt ancorate peste nivelul centrului de greutate 1,0 2,5
Tabelul I.5.1.2 Categoria şi tipul componentelor nestructurale PCNS QCNS
B. Instalaţii B.3 Instalaţii de climatizare/ ventilaţie ‐ echipamente montate în exterior 2.5 6.0 ‐ echipamente izolate cu neopren împotriva vibraţiilor 2,5 2,5 ‐ echipamente izolate cu arcuri împotriva vibraţiilor 2.5 2.0 ‐ echipamente neizolate împotriva vibraţiilor 1,0 2,5 ‐ echipamente montate pe conducte 1,0 2,5
121
‐ alte echipamente 1,0 2,5 B.4 Instalaţii speciale cu utilaje care operează cu abur sau apă la temperaturi ridicate ‐ boilere, cazane 1,0 2,5 ‐ vase de presiune rezemate pe manta sau aşezate liber 1.0 2,5
1.1.10. In baza normativul P100‐1, determinarea deplasărilor laterale pentru calculul CNS, include:
Deplasări laterale pentru calculul CNS la starea limită ultimă (ULS) proiectate pentru a prelua deplasarea relativă;
Deplasări laterale pentru calculul CNS la starea limită de serviciu (SLS). Factorul υ, definit conform normativul P100‐1, se va lua υ = 0,7 pentru:
- elementele ataşate anvelopei (A1) amplasate pe faţadele către spaţiile publice (strada) sau către alte spaţii în care este posibilă prezenţa unui număr mare de persoane (curţi interioare ale şcolilor, atriumuri, etc.). Se va evita amplasarea coşurilor de fum şi de ventilaţie (indiferent de materialul din care sunt executate) sau a utilajelor, echipamentelor electromecanice şi rezervoare instalate pe acoperişul clădirii;
- sistemele de conducte care sunt fixate pe două tronsoane adiacente în cazul clădirilor din clasele de importanţă‐expunere IV şi III;
Factorul υ = 0,35 pentru toate celelalte categorii de CNS. 1.1.11. Principiile generale de proiectare pentru prinderi şi legături sunt cele precizate în cap. 10 al normativului P100‐1. 1.1.12. Calculul şi alcătuirea legăturilor între CNS şi elementele de rezemare (1) Forţele de proiectare pentru ancore, vor fi determinate cu încărcările de proiectare ale
CNS pentru efectele acţiunii seismice majorate cu 30%. (2) Pentru calculul eforturilor în ancore se va ţine seama şi de condiţiile probabile de
instalare, inclusiv de excentricităţile de montare. (3) Pentru prinderile cu ancore înglobate în beton sau în zidărie, indiferent de procedeul
de fixare a acestora (ancore chimice sau mecanice), eforturile capabile ale prinderii vor fi mai mari cu 30% decât eforturile capabile ale CNS care se fixează.
(4) În cazul în care prinderile se realizează cu elemente cu lungime de ancoraj mică (ancore cu La ≤ 8d) forţele seismice care acţionează asupra CNS vor fi calculate folosind, în relaţia (10.1), din P 100‐1, factorul de comportare qCNS = 1,5.
(5) Bolţurile montate prin împuşcare nu vor fi folosite ca ancore solicitate la întindere pentru CNS în construcţiile situate în zonele seismice cu ag≥0,16g.
1.1.13. Proiectarea seismică a instalaţiilor de ventilare/ climatizare se va face respectând
prevederile normativului P100‐1, în acord cu gruparea instalaţiilor în categorii seismice şi condiţiile generale de proiectare pentru sistemele de instalaţii din acelasi normativ.
Se vor avea în vedere următoarele: La interfaţa cu terenul sau cu structurile adiacente care se pot deplasa independent,
canalele şi conductele de introducere/ evacuare vor avea flexibilitate şi rezistenţă suficientă pentru a prelua eforturile între punctele fixe. Golurile de trecere prin pereţii infrastructurii/ suprastructurii vor fi dimensionate pentru a prelua deplasările relative.
Utilajele/ echipamentele montate pe izolatori de vibraţii vor fi prevăzute cu dispozitive de limitare a deplasărilor orizontale şi verticale. Toate aceste dispozitive vor fi executate din materiale ductile şi vor avea prinderi redundante de structură. Se vor utiliza numai materiale, echipamente şi procedee care au marcaj CE sau Agrement
122
Tehnic sau care au performanţe echivalente şi sunt comercializate legal într‐un Stat Membru al Uniunii Europene sau în Turcia, ori sunt fabricate legal într‐un stat EFTA, parte la acordul privind Spaţiul Economic European şi care corespund prevederilor proiectului.
Deplasările laterale ale conductelor/ canalelor suspendate vor fi limitate prin introducerea unor prinderi laterale sau înclinate. Mărimea acestor deplasări se determină prin calcul cu forţa seismică static echivalentă stabilită conform P100‐1.
Pentru sistemele de conducte şi canale care traversează rosturile între clădiri şi/sau tronsoane adiacente precum şi pentru sistemele de conducte legate de echipamente izolate împotriva vibraţiilor se vor lua măsuri pentru preluarea deplasărilor relative calculate conform P100‐1, pentru SLS. Pentru construcţiile din clasele de importanţă IV şi III aceste deplasări vor fi majorate cu 30%.
Nu este necesar să se prevadă legături pentru limitarea deplasărilor laterale pentru sistemele de conducte/ canale ale clădirilor din clasa de importanţă II dacă sunt îndeplinite condiţiile din P100‐1, cap.10 sau când secţiunea transversală a conductelor /canalelor este ≤ 0,5 m2;
Utilajele legate direct cu sistemele de conducte/ canale (cum sunt ventilatoare, exhaustoare, schimbătoare de căldură, umidificatoare) a căror greutate în exploatare este mai mare de 0,35 kN trebuie să fie rezemate şi legate lateral, independent de sistemul de conducte/ canale.
Pentru conductele/ canalele legate direct de echipamente fixarea laterală nu este obligatorie dacă acestea au flexibilitatea necesară pentru a suporta deplasările relative între punctele de prindere.
1.1.14. Verificarea siguranţei CNS la acţiunea seismică, include verificarea condiţiilor de
stabilitate, de rezistenţă şi de rigiditate, conform normativul P100‐1, cap. 10, pentru elementele de prindere care asigură stabilitatea la răsturnare a CNS ataşate anvelopei precum şi a boilerelor şi vaselor de presiune.
Condiţia referitoare la verificarea siguranţei în raport cu SLS se consideră satisfacută dacă sub efectul cutremurului pentru SLS deformaţiile/ deplasările efective ale instalaţiilor, utilajelor şi echipamentelor nu depăşesc valorile de ieşire din funcţiune/ avarie garantate de furnizor.
1.1.15. Determinarea încărcărilor de proiectare se va face conform normativul P100‐1. Pentru sistemele de instalaţii şi echipamente se va ţine seama, după caz, şi de efectele dinamice ale sistemului de conducte, utilajelor, echipamentelor, ale prinderilor şi legăturilor acestora.
1.1.16. Asigurarea calităţii la proiectare şi în execuţie (1) Documentaţia de execuţie trebuie să conţină toate informaţiile necesare (note de calcul, desene la scară convenabilă) pentru verificarea dimensionării şi detalierii constructive ale CNS şi ale prinderilor acestora în ceea ce priveşte:
‐ mărimea forţelor şi deplasărilor seismice de proiectare; ‐ verificarea stabilităţii şi a rezistenţei componentelor; ‐ rezistenţa şi detalierea constructivă a prinderilor.
(2) Elementele din documentaţie menţionate la (1) vor fi supuse verificării de către un verificator atestat pentru cerinţa de "rezistenţă şi stabilitate" conform Legii nr.10/1995, cu modificările ulterioare. (3) Pentru utilajele/ echipamentele al căror coeficient de importanţă este γCNS >1,0, furnizorul va prezenta certificate de conformitate cu rezistenţa la forţele seismice cerută prin documentaţia de execuţie sau prin Caietul de sarcini.
123
(4) Pentru clădirile situate în amplasamente cu ag ≥0,24g, proiectantul va stabili, prin caietul de sarcini, un program de verificare a rezistenţei ancorelor montate pentru prinderea CNS care au coeficientul de importanţă γCNS >1,0 precum şi pentru elementele ataşate anvelopei situate către spaţii publice sau cu aglomerări de persoane. 1.1.17. Terminologia şi notaţiile utilizate în acest capitol sunt în concordanţă cu termenii şi
definiţiile folosite în Codul de proiectare P100, partea 1.
I.5.2 Protecţie acustică Măsuri pentru realizarea condiţiilor tehnice de protecţie împotriva
zgomotului produs de instalaţiile de ventilare si climatizare din clădiri I.5.2.1. Principii generale
Protecţia faţă de zgomot este definită, prin Normativul privind proiectarea şi executarea masurilor de izolare fonica şi a tratamentelor acustice în clădiri, indicativ C 125, de şase condiţii tehnice specifice:
• Protecţia faţă de zgomotul aerian provenit din exteriorul clădirii. • Protecţia faţă de zgomotul aerian provenit dintr‐un alt spaţiu închis. • Protecţia împotriva zgomotului de impact. • Protecţia faţă de zgomotul produs de echipamentele şi instalaţiile tehnice ale clădirii. • Protecţia împotriva zgomotului reverberat excesiv şi zgomotului produs în spaţiul respectiv. • Protecţia mediului înconjurător faţă de zgomotul produs de surse din interiorul clădirilor
şi construcţiilor, sau în legătură cu acestea.
În cazul spaţiilor în care sunt amplasate echipamente din componenţa instalaţiilor de ventilare/ climatizare, caracterizate de niveluri de zgomot mari, se vor respecta prevederile Normativului C 125, în scopul asigurării condiţiilor admisibile de confort acustic, prevăzute în actele normative în vigoare sau în reglementări speciale cu caracter limitat.
La proiectarea instalaţiilor de ventilare/ climatizare a aerului, se impune din primele faze de proiectare corelarea cu prevederile normativului C125, pentru adoptarea unor măsuri eficiente de protecţie împotriva zgomotului produs.
De asemenea, se va urmări cu prioritate evitarea unor erori de execuţie care pot compromite eficienţa măsurilor proiectate.
In baza prevederilor Normativului I5‐2010 (§ 4.1, art. 4.1.14. şi 4.1.15), pentru concepţia instalaţiilor de ventilare şi climatizare, zgomotul din spaţiile interioare va fi evaluat prin nivelul de presiune acustică ponderat A.
Zgomotul din instalaţiile în funcţiune va fi limitat la valorile recomandate prin SR EN 15251:2007. Dacă ocupanţii pot controla funcţionarea echipamentelor (ex. treapta de turaţie a ventiloconvectoarelor), nivelul de presiune acustică, în timpul funcţionării echipamentului, poate depăşi valorile din tabel cu maxim 5 dB (A).
I.5.2.2. Elemente de proiectare I.5.2.2.1 La stabilirea măsurilor de protecţie împotriva zgomotului se vor respecta
prevederile din normativul C125, ţinându‐se seama de următoarele aspecte caracteristice: propagarea zgomotului, provenit din funcţionarea normală a instalaţiilor de ventilare/ climatizare în clădiri, din centrala IV/C către celelalte încăperi;
124
propagarea zgomotului de‐a lungul canalelor de ventilaţie, funcţie de particularităţile traseului (prizele de aer, caracteristicile geometrice ale conductelor, gurile de refulare etc.).
principalele surse de zgomot amplasate în centralele de ventilare (ventilatoarele, motoarele electrice de antrenare, compresoarele, electropompele).
elementele de închidere care separă centrala de ventilare/climatizare de încăperile adiacente dimensionate încât să fie îndeplinite condiţiile privind izolarea împotriva zgomotului aerian, prevăzute în STAS 6156‐86, tabelul 4.
păstrarea integrităţii izolaţiei hidrofuge şi împiedecarea transmiterii zgomotului şi vibraţiilor la planşeul clădirii, la montarea echipamentelor plasate pe terase, (conform I5‐2010, cap. 10, art. 10.25).
I.5.2.2.2 Dacă în faza de proiectare a centralei de ventilare/ climatizare nu se cunoaşte nivelul de zgomot produs de echipamentele din dotare, acesta va fi determinat, in mod acoperitor, pe bază de calcul.
Când valorile rezultate sunt mai mari decât 87 dB(A), se vor adopta măsuri de reducere a nivelului de zgomot în următoarea ordine:
a) optimizarea, din punct de vedere acustic, a echipamentelor; b) carcasarea sau ecranarea acustică a surselor de zgomot, conform prevederilor din
normativul C 125; c) tratarea fonoabsorbantă a încăperii. Când echipamentele de ventilare se montează direct în spaţii productive, prin proiectare se vor alege agregate al căror nivel caracteristic de zgomot aerian să fie mai mic sau cel mult egal cu nivelul admisibil pentru spaţiul considerat.
I.5.2.2.3. La alegerea echipamentelor se va ţine seama şi de următoarele: a. alegerea ventilatoarelor se face pe baza datelor de catalog, astfel încât, punctul lor de
funcţionare să fie situat în dreptul sau în apropierea punctului de randament maxim. Se vor avea în vedere diagramele furnizate de producători privind variaţia nivelului de zgomot (sau de putere acustică) a ventilatoarelor centrifugale sau axiale în funcţie de randament sau de raportul V/ Vopt ‐ volumul de aer debitat (m3/h)/ volumul de aer optim (m3/h).
b. carcasele ventilatoarelor trebuie verificate astfel încât, circulaţia aerului prin ventilator să nu creeze vibraţii caracterizate de amplitudini ale vitezelor mai mari de 0,7 mm/s. Dacă această valoare este depăşită, carcasele vor fi rigidizate cu straturi amortizoare de vibraţii;
c. echipamentele cu piese în rotaţie amplasate pe arbori drepţi sau cotiţi trebuie astfel alese încât să nu existe mase neechilibrate, antrenarea în mişcarea de rotaţie sa se facă fără şocuri iar lagărele să nu prezinte defecţiuni.
d. dacă în faza de proiectare nu se cunoaşte nivelul global de putere acustică a echipamentelor, acesta se determină, în mod acoperitor, prin calcul.
I.5.2.2.4. În cazul motoarelor electrice care produc zgomot cu nivel L ≥ 90 dB (A), reducerea nivelului de zgomot, produs de funcţionarea normală a acestora, se va realiza prin carcasare acustică, conform recomandărilor din normativul C 125.
I.5.2.2.5. Reducerea nivelului de zgomot în centralele de ventilare, climatizare, conditionare, prin aplicarea de tratamente fonoabsorbante, se face având în vedere prevederile din normativul C125. I.5.2.2.6. Pentru amortizarea vibraţiilor, se vor lua următoarele măsuri:
a. echipamentele se vor amplasa pe suporturi sau sisteme de amortizare, dimensionate corespunzător: elemente elastice (vibroizolatoare de cauciuc, arcuri elicoidale din oţel, covoare din cauciuc cu profil variabil), intercalate între agregate, aparate şi fundaşia pe care se asează;
125
b. racordarea dintre agregate/ aparate şi tubulatura de ventilaţie se va face pe aspiraţie/ refulare, cu elemente elastice de legătură (exemplu racorduri de cauciuc sau pânză cauciucată care au impedanţa acustică sensibil mai mică decât cea a tablei de oţel);
c. elementele elastice vor corespunde după caz, cu numărul, dimensiunile, forma duritatea, constanta elastică, rezultate din calcul sau indicate de firma producătoare, în concordanţă cu mărimea greuttaea, centrul de greutate debitul, situaţia aparatului, când amortizarea vibraţiilo nu s‐a realizat prin construcţie.
d. fixarea canalelor de ventilare de elementele de construcţii se va face prin dispozitive elastice (sisteme de rezemare antivibratile), de susţinere verticală sau orizontală a canalelor, cu asigurarea măsurilor de protecţie antiseismică pentru componentele nestructurale ale instalatiei de ventilare si climatizare (cap. I.5.1 Protecţia antiseismică, din prezentul ghid).
e. trecerea canalelor de ventilare prin pereţi se va face conform detaliilor de execuţie din proiectul tehnic.
I.5.2.2.7 Pentru o funcţionare normală a instalaţiei de ventilare din punct de vedere acustic, vitezele de circulaţie a jetului de aer în canale nu trebuie să depăşească valorile din tabelul I.5.2.1.
Tabel I.5.2.1 Viteze de circulaţie maxime admise a aerului în canalele de ventilare
din încăperi obişnuite şi social‐culturale
Nr. crt.
Tipul canalelor
Viteze de circulaţie maxime admisibile (m/s)
Încăperi obişnuite
Săli audiţie publică, Biblioteci, saloane de spital
Clădiri industriale
0 1 2 3 4
1 Canal principal (direct de la ventilator) 5‐8 3,6‐6 8‐12
2 Canal secundar (ramificaţie) 3‐5 2,5‐4 5‐8 3 Ramificaţii 1‐3 1‐3 3‐5
4 Guri de refulare şi aspiraţie (secţiune liberă) 2‐3 2,5 3‐5
5 Canalul prizei de aer 4‐6 3‐5 6‐8 6 Priza de aer 3‐4 2,5‐3 4‐6
I.5.2.2.8. Atenuarea nivelului de zgomot aerodinamic datorită condiţiilor de propagare a
jetului de aer în lungul canalelor de ventilare, se obţine atât pe cale naturală (tronsoane drepte, coturi, schimbări bruşte de secţiune, ramificaţii) cât şi cu ajutorul unor procedee speciale.
Se va calcula atenuarea naturală a nivelului de zgomot în reţeaua de canale, inclusiv la gurile de introducere şi evacuare, iar în cazul atenuării nesatisfăcătoare, se va adopta unul dintre procedeele speciale sau măsurile următoare (conform prevederilor din normativul C125):
a. căptuşirea canalelor cu materiale fonoabsorbante; b. introducerea pe trasee a unor camere de detentă şi atenuare; Camerele de detentă
se obţin printr‐o lărgire bruscă a canalului de ventilare, pe o anumită lungime.
126
c.. introducerea pe trasee a diferite tipuri de atenuatoare, atât pe aspiraţie cât şi pe evacuare, amplasate între sursa de zgomot (ventilatoare, electropompe, motoare) şi încăperi; Atenuatoarele sunt elemente constructive cu suprafeţe tratate intens fonoabsorbant care se montează pe traseul canalului de ventilare, în special paralel cu direcţia jetului de aer.
d. utilizarea de tuburi elastice fonoizolate. Atenuarea totală rezultată din însumarea atenuării naturale a nivelului de zgomot în
reţeaua de canale, şi a celei artificiale (prin procedeele speciale), trebuie să fie egală cu diferenţa dintre nivelul de zgomot produs de sursa (ventilatoare, generator de abur, altele) şi nivelul de zgomot din încăpere. I.5.2.2.9 Calculul atenuărilor nivelului de zgomot aerodinamic datorate condiţiilor de
propagare a jetului de aer în lungul canalelor de ventilare se face conform normativ C 125. Se admite calculul simplificat al atenuării zgomotului (pentru frecvenţa de 250 Hz). În cazul unor clădiri sau spaţii cu cerinţe acustice specifice (săli de audiţii, operă, studiouri de emisie, înregistrare, etc.) calculul se va face pentru întrraga gama de frecvenţă. I.5.2.2.10. La refularea sau absorbţia aerului într‐o (dintr‐o) încăpere prin intermediul unei guri de ventilare (considerată fără grilă), se obţin atenuări acustice care se determină conform normativului C 125.
I.5.2.2.11. În cazul în care gura de ventilare este prevăzută cu grilă, la trecerea jetului de aer la nivelul grilei se dezvoltă un zgomot al cărui nivel global poate fi calculat conform pct. „e" din Anexa 11 a normativului C 125.
I.5.2.2.12 De asemenea, în cazul anemostatelor amplasate pe plafon, nivelul global de zgomot, corespunzător trecerii jetului de aer, poate fi calculat conform normativului C 125.
Nivelul global al zgomotului la refularea sau absorbţia aerului într‐o (dintr‐o) încăpere se determină însumând energetic nivelele obţinute ca mai sus cu cel precizat la I.5.2.2.11.
I.5.2.2.13. O atenţie deosebită se va acorda împiedicării transmiterii, prin canalele de ventilare, a zgomotului între două încăperi caracterizate de regimuri acustice diferite (prin măsurări de fonoizolare). În aceste situaţii, pereţii canalelor de ventilare trebuie să aibă indicele de izolare R’w cel puţin egal cu cel corespunzător peretelui despărţitor dintre cele două încăperi. Se vor avea în vedere în acest sens, recomandările normativului C 125, privind posibilitaţile de izolare între încăperi cu regimuri acustice diferite, traversate de canale de ventilare, inclusiv prin diafonie. I.5.2.2.14. La proiectarea lucrărilor de instalaţii de ventilare/ climatizare, măsurile de protecţie împotriva incendiilor la lucrări de izolări şi tratamente acustice, se vor adopta conform reglementarilor tehnice in vigoare.
127
Partea II Reguli de buna practica pentru executarea, verificarea, recepţia şi urmărirea în exploatare a lucrărilor de instalaţii de ventilare/ climatizare.
II.1. Reguli de buna practica pentru executarea, verificarea şi recepţia lucrărilor de instalaţii de ventilare şi climatizare II.1.1. Execuţie şi montaj instalaţii de ventilare şi climatizare. Cerinţe impuse prin proiectul tehnic. II.1.1 Prevederile generale privind executarea lucrărilor de instalaţii de ventilare/
climatizare sunt cele cuprinse in cap. 10 din Normativul pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare, indicativ I 5 – 2010.
II.1.2 Prevederile generale privind punerea în funcţiune, recepţia şi darea în exploatare a instalaţiilor de ventilare şi climatizare sunt cele cuprinse in cap. 11 din Normativul pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare, indicativ I 5 – 2010.
Reguli complementare de buna practică, neacoperite prin acest normativ necesare la executarea, verificarea instalaţiilor de ventilare‐climatizare noi sau existente, supuse modernizărilor, sunt prevăzute în alte reglementări tehnice sau standarde europene armonizate specifice, precizate în Anexa 1.4.
II.1.3 Pe durata desfăşurării lucrărilor de execuţie şi montaj ale instalaţiilor de ventilare‐climatizare proiectantul trebuie să:
• participe la toate fazele de verificare şi control al calităţii lucrărilor executate; • modifice soluţiile din proiectul tehnic, dacă situaţiile concrete impun această măsură; modificarea de soluţie se va efectua cu avizul verificatorului de proiect şi va include modificările listelor de cantităţi, planşelor etc.
• să participe la recepţia la terminarea lucrărilor şi la recepţia finală întocmind referate de prezentare privind modul în care a fost realizată lucrarea, respectiv modul în care s‐a comportat lucrarea în perioada de garanţie. II.1.4 Pe durata desfăşurării lucrărilor de realizare a instalaţiilor de ventilare‐climatizare
verificarea calităţii execuţiei, pe faze de categorii de lucrări este obligatorie şi se realizează de către:
• investitor prin agenţi de consultanţă şi diriginţi de specialitate atestaţi conform HG 925/1995;
• proiectant, conform precizărilor de la art. 1.2; • executant, prin personalul propriu şi responsabilii tehnici cu execuţia atestaţi conform HG 925/1995;
• organele inspecţiei de stat in construcţii. II.1.5 Execuţia lucrărilor de montaj instalaţii de ventilare – climatizare se va face
respectând prevederile din Caietul de sarcini pentru execuţie şi Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, cu modificările ulterioare.
II.1.6 Pentru executarea lucrărilor de montaj a instalaţiilor de ventilare‐climatizare se vor utiliza prin prevederile din Caietul de sarcini pentru execuţie, numai materiale, echipamente şi procedee care au marcaj CE sau Agrement Tehnic (anexa II.3‐5), comercializate legal într‐un Stat
128
Membru al Uniunii Europene sau care au performanţe echivalente atestate de un organism recunoscut în ţară şi sunt de provenienţă din Turcia, China sau Israel, ori sunt fabricate legal într‐un stat EFTA (European Free Trade Association, care include Norvegia, Elvetia, Islanda şi Linchesthein), parte la acordul privind Spaţiul Economic European şi care corespund prevederilor proiectului. II.1.7 Materialele şi echipamentele acceptate pe şantier pentru execuţie, vor fi însoţite de certificate/ declaraţii de conformitate cu Agrementul tehnic sau cu standardul de produs in cazul produselor cu marcaj CE (anexa II.3‐5).
II.1.2. Verificari pentru punerea în funcţiune
II.1.2.1 Instalaţiile de ventilare – climatizare, înainte de darea în exploatare şi predarea către beneficiar sunt supuse unui ansamblu de operaţii tehnice care au ca scop verificarea instalaţiei executate în vederea punerii în funcţiune şi recepţiei, privind:
corespondenta execuţiei cu prevederile proiectului tehnic; funcţiunile instalaţiei şi adecvarea cu scopul proiectului; nivelul de performanţă al instalaţiei prevăzut prin proiect si proba obţinerii efectelor scontate; crearea tuturor condiţiilor necesare unei funcţionari sigure în exploatare.
II.1.2.2 Punerea în funcţiune se realizează prin parcurgerea normativă a întregii serii de acţiuni succesive, desfăşurate în etape, precizate in Normativul I 5 – 2010, cap. 11. II.1.2.3 Pentru punerea în funcţiune a instalaţiei de ventilare şi climatizare se va avea în vedere luarea la cunoştinţă a proiectului tehnic şi însuşirea lui de către personalul de punere în funcţiune.
II.1.2.4 Verificarea calităţii execuţiei se face pe baza reglementărilor tehnice normative referitoare la verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de instalaţii aferente construcţiilor, urmărindu‐se îndeplinirea cerinţelor esenţiale de calitate, menţionate în conţinutul caietelor de sarcini pentru execuţie prevăzute în proiectul tehnic (cap. II.4).
II.1.2.5 Pentru verificarea conformităţii cu reglementările tehnice se vor utiliza actele normative specifice în vigoare referitoare la proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare (Anexa 1.4). II.1.2.6 Verificarea modului de îndeplinire de către instalaţie a prevederilor privind protecţia, siguranţa şi igiena muncii se va face, pe baza reglementărilor tehnice specifice în vigoare la data elaborării proiectului şi prevederilor Normativul I 5 – 2010, cap. 11. II.1.2.7 Verificarea modului de îndeplinire de către instalaţie a prevederilor privind securitatea la incendiu se va face pe baza reglementărilor tehnice specifice în vigoare la data elaborării proiectului şi prevederilor Normativul I 5 – 2010, cap. 11.
II.1.2.8 Verificarea elementelor componente înainte de pornirea instalaţiei de ventilare si climatizare, (normativ I5, cap. 11), urmăreşte să evidenţieze dacă acestea sunt corect montate, dacă sunt eficace şi în acord cu documentele normative româneşti specifice referitoare la verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de instalaţii aferente construcţiilor sau standarde armonizate de produse sau încercări/verificări (Anexa I.4). II.1.2.9 La controlul instalaţiei de automatizare din instalaţiile de climatizare a aerului se adoptă operaţiunile de verificare menţionate în normativ I5, cap. 11, pentru instalaţiile de ventilare şi, în plus faţă de acestea, se efectuează următoarele operaţiuni de control:
verificare a setării termostatelor din încăperi (temperatura, umiditate)
129
stabilirea concordanţei cu condiţiile necesare din exploatare (sezon, regim zi‐noapte, perioade de neocupare, etc.).
II.1.2.10 Pornirea instalaţiei se face în etapele precizate în normativ I5, cap. 11. II.1.3. Recepţia la terminarea lucrărilor de instalaţii de ventilare şi climatizare II.1.3.1 Recepţia la terminarea lucrărilor de instalaţii de ventilare şi climatizare, definită în continuare, ca în normativ I5, cap. 11, trebuie să constate dacă lucrările au fost terminate şi dacă instalaţiile funcţionează la parametrii proiectaţi.
II.1.3.2 În acest scop proiectantul şi antreprenorul verifică dacă instalaţia de ventilare şi climatizare realizează în încăperile deservite nivelele de performanţă prevăzute prin proiectul tehnic.
II.1.3.3 Procedurile de încercare, aparatele de măsură şi metodele de măsurare a parametrilor instalaţiilor de ventilare şi climatizare în cadrul probelor în vederea recepţiei vor fi în conformitate cu prevederile specifice din SR EN 12599:2002.
II.1.3.4 După verificările la punerea in funcţiune a sistemelor de ventilare şi climatizare, în vederea recepţiei se parcurg toate procedurile de verificare precizate în normativul I5 ‐2010, cap. 11.
II.1.3.5 Rezultatele probelor efectuate asupra echipamentelor şi asupra instalaţiei în ansamblu ei, se consemnează în procesele verbale de constatare.
II.1.4 Recepţia finală şi darea în exploatare II.1.4.1 Recepţia la terminarea lucrărilor de instalaţii de ventilare şi climatizare trebuie să constate dacă lucrările au fost terminate şi dacă instalaţiile funcţionează la parametrii proiectaţi. În acest scop comisia de recepţie examinează:
1. instalaţiile realizate, prin cercetare vizuală, 2. programul de control al calităţii execuţiei şi documentele aferente, 3. procesele verbale întocmite cu ocazia probelor instalaţiei, pentru:
reglarea instalaţiei; proba de etanşeitate a instalaţie; probe pentru verificarea caracteristicilor funcţionale ale echipamentelor
(ventilatoare, baterii de încălzire/ răcire, camere de umidificare, filtre ş.a.); proba de eficacitate globală;
4. referatul cu punctul de vedere al proiectantului privind execuţia lucrărilor, 5. cartea tehnică a construcţiei, referitoare la instalaţiile de ventilare şi climatizare.
II.1.4.2 La terminarea examinării, comisia va consemna observaţiile şi concluziile în
procesul – verbal de recepţie, recomandând beneficiarului / investitorului admiterea, cu sau fără obiecţii a recepţiei, amânarea sau respingerea ei, după caz.
II.1.4.3 Recepţia este activitatea prin care beneficiarul/ investitorul declară că acceptă lucrarea şi că o preia, cu sau fără obiecţiuni, pentru a fi dată în folosinţă.
II.1.4.4 Recepţia finală a instalaţiilor de ventilare şi climatizare se efectuează la expirarea perioadei e garanţie a lucrării (de regulă după 1..3 ani). Comisia de recepţie examinează:
1. procesele verbale de recepţie la terminarea lucrărilor,
130
2. instalaţiile realizate, prin cercetare vizuală, pentru a se constata finalizarea lucrărilor cerute de “recepţia la terminarea lucrărilor”,
3. instalaţiilor, 4. referatul beneficiarului / investitorului privind comportarea instalaţiilor în
exploatare pe perioada de garanţie, 5. cartea tehnică a construcţiei, referitoare la instalaţiile de ventilare şi
climatizare II.1.4.5 Darea în exploatare a instalaţiilor de ventilare şi climatizare se face după ce recepţia la terminarea lucrărilor a fost admisă. II.1.4.6 Documentele necesare la darea în exploatare sunt:
1. Instrucţiunile (manualul) de exploatare 2. Programul de urmărire în exploatare 3. Jurnalul evenimentelor 4. Contractul de exploatare
II.2. Reguli de buna practica pentru supravegherea, întreţinerea şi urmărirea comportării în exploatare a instalaţiilor de ventilare/ climatizare.
II.2.1. Exploatarea instalaţiilor de ventilare/ climatizare
II.2.1.1 Prevederile generale privind exploatarea lucrărilor de instalaţii de ventilare/
climatizare sunt cele cuprinse in cap. 12 din Normativul pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare, indicativ I 5 – 2010.
Reguli complementare de buna practică, neacoperite prin acest normativ privind întreţinerea curentă a instalaţiilor de ventilare/ climatizare şi urmărirea comportării lor în exploatare, corelate cu cerinţele impuse prin proiectul tehnic, sunt prevăzute în alte reglementări tehnice sau standarde europene armonizate specifice, precizate în Anexa 1.4.
II.2.1.2 In acord cu prevederile din normativul I5‐2010, privind exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare proiectul tehnic trebuie să conţină prevederi referitoare la modul în care trebuie să se asigure menţinerea în funcţionare normală a instalaţiilor şi încadrarea acestora în parametrii de performanţă proiectaţi. Prevederile includ referinţe privind:
a. supravegherea şi verificarea periodică a instalaţiilor, după caz (re)autorizarea lor pentru funcţionare
b. întreţinerea curentă şi repararea instalaţiilor; c. urmărirea comportării în timp a instalaţiilor prin corectarea regimului de funcţionare.
II.3.1.3 Prevederile prezentului capitol se aplică la toate instalaţiile noi sau la instalaţiile
care au suferit transformări, modificări, prevazute in conţinutul Ghidului, în cap.1. II.3.1.4 Prevederile acestui capitol se adresează:
proiectanţilor de specialitate în vederea întocmirii instrucţiunilor de exploatare; personalului care exploatează instalaţiile de ventilare/ climatizare după recepţia
finală. II.3.1.5 Prin exploatarea instalaţiilor de ventilare/ climatizare din clădiri trebuie să fie
asigurate pe toată durata lor de viaţă, cel puţin nivelurile minime de performanţă proiectate şi
131
precizate în caietele de sarcini pe categorii (Anexa II.1 ‐ Conţinutul caietelor de sarcini pentru execuţia instalaţiilor de ventilare/ climatizare) rezultate din cerinţele de calitate ale instalaţiei proiectate în conformitate cu Legea 10/1995 cu modificările ulterioare.
II.3.1.6 La proiectarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare/ climatizare din clădiri se va ţine seama şi de alte cerinţe de calitate, cu caracter de recomandare (nu au caracter obligatoriu şi normativ), cum sunt confortul vizual, tactil, adaptarea în utilizare, ş.a. care cresc posibilităţile ca instalaţia să facă faţă diferitelor situaţii ce pot apare ulterior recepţiei finale, in exploatare: extinderi pentru ventilare/ climatizarea unor noi încăperi/ consumatori, funcţionare parţială, avarii. II.3.1.9 Supravegherea instalaţiilor, verificarea periodică, corectarea regimului de funcţionare, întreţinerea şi reparaţiile se desfăşoară în baza prevederilor normativului I5‐2010, cap. 12. II.3.1.10 Rezultatele verificărilor şi constatărilor făcute la revizii stau la baza reparaţiilor instalaţiei şi/sau la (re)autorizarea ISCIR a funcţionării componentelor suspuse verificării periodice a acestui organism (supape de siguranţă, rezervoare sub presiune, echipamente/ agregate de răcire, centrale termice).
II.2.2. Urmărirea comportării în exploatare. Cerinţe prin proiectul tehnic. II.2.2.1 Urmărirea comportării în exploatare a instalaţiilor de ventilare/ climatizare din
clădiri se efectuează pe toată durata lor de viaţă. Proiectantul stabileşte modul adecvat de exploatare a instalaţiei prin recomandările precizate în documentaţia tehnică elaborată în:
a. caietele de sarcini pe categorii (Anexele 1.1 si II.1‐2 ‐ Conţinutul caietelor de sarcini pentru instalaţiile de ventilare/ climatizare incluse in proiectul tehnic) rezultate din cerinţele de calitate ale instalaţiei realizate în conformitate cu Legea 10/1995 cu modificările ulterioare.
b. instrucţiuni tehnice de exploatare; c. proiecte/ programe de urmărire în timp a comportării echipamentelor, instalaţiilor şi
clădirilor pe care le deservesc; II.2.2.2 Supravegherea şi controlul periodic al instalaţiilor de ventilare şi climatizare face
parte din activitatea generală de urmărire a comportării în timp a instalaţiei, conform legislaţiei în vigoare, menţionate în anexa I.4 .
II.2.2.3 Supravegherea instalaţiilor de ventilare sau climatizare se face permanent, conform caietelor de sarcini şi/sau instrucţiunilor tehnice de exploatare .
II.3 Documentaţia tehnică de execuţie şi exploatare pentru instalaţii de ventilare şi climatizare impusă prin proiectul tehnic
II.3.1 In baza prevederilor din Introducere, cap. 3 şi Anexa 1.1, care precizează Părţile scrise şi Părţile desenate din cadrul unui proiect tehnic cu lucrări de instalaţii de ventilare/ climatizare, conţinutul acestui capitol se adresează:
proiectanţilor de specialitate în vederea întocmirii caietelor de sarcini pe categorii, a instrucţiunilor de exploatare şi a proiectelor de urmărire în timp a comportării echipamentelor, instalaţiilor şi clădirilor pe care le deservesc;
furnizorilor de materiale semifabricate, utilaje, echipamente tehnologice şi confecţii diverse;
responsabililor tehnici cu execuţia care achiziţionează, montează şi pun în funcţie instalaţiile de ventilare/ climatizare;
132
personalului care exploatează instalaţiile de ventilare/ climatizare după recepţia finală.
II.3.2 Documentaţia tehnică impusă prin proiectul de execuţie care face precizările necesare punerii în operă a proiectului (execuţie, punere în funcţie/ receptie preliminară/ finală) şi exploatare/ urmărire în timp, pentru lucrările de instalaţii de ventilare/ climatizare include:
Caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor de instalaţii de ventilare/ climatizare Instrucţiuni tehnice de exploatare. Manuale de utilizare. Specificaţii tehnice. Piese desenate; Detalii de execuţie.
Caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor de instalaţii de ventilare/ climatizare II.3.3. În funcţie de categoria de importanţă a obiectivului de investiţii la care se referă
proiectul de instalaţii pentru ventilarea/ climatizarea clădirilor şi de destinaţie, în baza recomandărilor Ord. 863/2008, se pot alcătui caiete de sarcini specifice care pot fi:
a. caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor; b. caiete de sarcini pentru furnizori de materiale, semifabricate, utilaje, echipamente
tehnologice şi confecţii diverse; c. caiete de sarcini pentru recepţii, teste, probe, verificări şi puneri în funcţiune; d. caiete de sarcini pentru urmărirea comportării în timp a construcţiilor şi conţinutul
cărţii tehnice. II.3.4. Caietele de sarcini se elaborează de către proiectantul de specialitate, prin
dezvoltarea elementelor tehnice cuprinse în planşe şi nu trebuie să fie restrictive. Stabilesc responsabilităţile pentru calităţile materialelor şi ale lucrărilor şi responsabilităţile pentru teste, verificări, probe;
prevăd modul de urmărire a comportării în timp a investiţiei; prevăd măsurile şi acţiunile de demontare/ demolare (inclusiv reintegrarea în mediul
natural a deşeurilor) după expirarea perioadei de viaţă (postutilizarea). II.3.5. Redactarea caietelor de sarcini trebuie să fie concisă şi sistematizată. II.3.6. In baza recomandărilor Ord. 863/2008 şi a normativului GP 090‐2003 ‐ Ghid privind
elaborarea caietelor de sarcini pentru execuţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii. Caietul IV: Instalaţii interioare, în Anexa II.1, este precizat conţinutul, după caz, al caietului de sarcini pentru execuţia lucrărilor întocmit în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii de ventilare/ climatizare.
II.3.7. In Anexa II.2, este precizat conţinutul, după caz, al caietului de sarcini pentru
furnizori de materiale, utilaje, echipamente tehnologice şi confecţii diverse, în vederea achiziţiei lor în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii de ventilare/ climatizare.
II.3.8 In Anexa II.2, este precizat conţinutul, după caz, al caietelor de sarcini pentru verificări, inspecţii, încercări, recepţii a instalaţiilor de ventilare/ climatizare.
II.3.9 Prevederi privind conţinutul, după caz, al caietelor de sarcini pentru pentru urmărirea comportării în timp a instalaţiilor de ventilare/ climatizare, sunt precizate în Anexa II.2.
II.3.10. Instrucţiunile tehnice de exploatare se elaborează de către producător sau de proiectantul de specialitate, prin dezvoltarea elementelor tehnice cuprinse în fisele tehnice de produs, foi de catalog, broşuri şi note tehnice, manuale de utilizare, specificaţii tehnice toate
133
emise de producător/ furnizor. Stabilesc responsabilităţile pentru calităţile materialelor şi ale lucrărilor şi responsabilităţile pentru teste, verificări, probe;
prevăd modul de urmărire a comportării în exploatare a produsului; prevăd măsurile şi acţiunile de demontare/ demolare (inclusiv reintegrarea în mediul
natural a deşeurilor) după expirarea perioadei de viaţă (postutilizarea). Redactarea instrucţiunilor tehnice de exploatare trebuie să fie concisă, sistematizată şi nu
trebuie să fie restrictivă. II.3.11 Manuale de utilizare în cazul agregatelor/ aparatelor de măsură, control, reglare
sau a echipamentelor se elaborează de către producător/ furnizor de specialitate, prin descrierea componenţei produsului, funcţionare (instalare, pornire, probe, regimuri de funcţionare, cauze de defect, moduri de remediere, revizii, reparaţii, probe, calibrări iniţiale, verificări metrologice periodice, (re)autorizări ISCIR de funcţionare, cerinţe personal instruit de operare). Stabilesc responsabilităţile/ modalităţile pentru utilizarea eficientă a calităţilor materialelor/ performanţelor echipamentelor în cadrul lucrărilor de instalaţii de ventilare/ climatizare;
II.3.12 Specificaţia tehnică din partea producătorului. Toate specificaţiile tehnice menţionate în caietele de sarcini pentru se vor susţine cu foi de
catalog, broşuri si note tehnice emise de producător. In cazul in care unele specificaţii tehnice nu se regăsesc in aceste documente ele vor fi susţinute cu ajutorul manualelor de operare si service emise de producător in limba engleza pentru a evita erorile de traducere.
II.3.13 Documente europene/ naţionale de evaluare tehnică (agremente tehnice, certificate de produse pentru echipamente specifice de ventilare mecanică/ climatizare sau procedee de ventilare mecanică/ climatizare a clădirilor de locuinţe). Cerinţe legislative armonizate.
In baza prevederilor care impun prin Caietul de sarcini pentru execuţie, includerea în
proiectul tehnic, numai a materialelor, echipamentelor sau procedeelor de execuţie care deţin pe teritoriul Romaniei, un document tehnic de evaluare (Agrement Tehnic sau declaraţie de conformitate pentru cele cu au marcaj CE sau comercializate legal într‐un Stat Membru al Uniunii Europene sau care au performanţe echivalente atestate de un organism recunoscut în ţară şi sunt de provenienţă din Turcia, China sau Israel, ori sunt fabricate legal într‐un stat EFTA (European Free Trade Association, care include Norvegia, Elvetia, Islanda şi Linchesthein), parte la acordul privind Spaţiul Economic European şi care corespund prevederilor proiectului, prezentul articol se adresează:
proiectanţilor de specialitate în vederea includerii în caietele de sarcini a materialelor/ echipamentelor, care satisfac această condiţie;
furnizorilor de materiale semifabricate, echipamente tehnologice şi confecţii diverse, care trebuie să deţină documente de evaluare tehnică a produselor propuse spre achiziţie în cadrul proiectului;
responsabililor tehnici cu execuţia care montează şi pun în funcţie instalaţiile de ventilare/ climatizare şi verifică conformitatea produselor/ echipamentelor tehnologice achiziţionate cu documente de evaluare tehnică legale;
II.3.14 In anexa II.3, sunt incluse precizări privind:
134
‐ procedurile prevăzute prin Directiva 89/106/CEE, cu modificările ulterioare prin Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului (perioadă de tranziţie pană în 2013), care privesc furnizorii/ producătorii materialelor/ echipamentelor pentru instalaţii şi construcţii, care au obligaţia în baza HG. nr. 622/2004, să deţină declaraţii de performanţă pentru produsele introduse pe piaţă, privind evaluarea performanţei caracteristicilor esenţiale ale produselor livrate.
‐ acordarea agrementului tehnic în construcţii (AT), prevăzut prin Legea nr.10/1995 şi Regulamentul privind agrementul tehnic pentru produse, procedee şi echipamente noi în construcţii, cuprins în anexa nr. 5, HG nr.766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii, modificat şi completat de HG nr. 675/2002.
‐ certificarea de produse, în cazul produselor cu marcaj CE, prevăzută prin HG. nr. 622/2004, privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii
135
Anexa 1.1 Documente de referinţă pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare din clădiri
1.1.1 Acte legislative (Directive, Legi, Hotărâri şi Ordonanţe Guvernamentale)
1 Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 12 din 24 ianuarie 1995
2
Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European si a Consiliului UE din 19 mai 2010
privind performanţa energetică a clădirilor (reformare) publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 18.6.2010
3 Legea nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor, cu modificările ulterioare, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1144 din 19 decembrie 2005
4 Legea nr. 319/2006 Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 646 din 26 iulie 2006
5 Hotărârea Guvernului nr. 1425/2006
privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legiisecuritatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, cu modificările ulterioare,publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 882 din 30/10/2006
6 Hotărârea Guvernului nr. 955/2010
pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1425/2006.
7 Hotărârea Guvernului nr. 752/2004
privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explosive, cu modificările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 499 din 03 iunie 2004
8 Hotărârea Guvernului nr. 925/1995
privind aprobarea Regulamentulului de verificare si expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor si a construcţiilor
9 Hotărârea Guvernului nr. 28/2008
privind aprobarea conţinutului‐cadru al documentaţiei tehnico‐economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii
10
Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor nr. 863/2008
pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 28/2008, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 524 din 11/07/2008
11 Ordinul M.D.R.T. nr. 2237 /2010
pentru aprobarea Regulamentului privind atestarea proiectanţilor autorizaţi pentru clădiri, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 / 08.10.2010
12 Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului
publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului
13 Hotărârea Guvernului nr. 622/2004
privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii cu modificările şi completările ulterioare
14 Hotărârea Guvernului nr. 766/1997
pentru aprobarea Regulamentului privind agrementul tehnic pentru produse, procedee şi echipamente noi în construcţii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 352 din 10/12/1997 şi modificat şi completat de Hotărârea Guvernului nr. 675/2002 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 501 din 11/07/2002
15 Hotărârea Guvernului nr. 273/1994
privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţiile aferente acestora – Monitorul Oficial Partea I nr. 193/2004 – cu modificările ulterioare.
16 Ordinul ministrului muncii şi privind aprobarea Normelor generale de protecţie a muncii, cu
136
solidarităţii sociale nr. 508/933/2002
modificările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 880 din 06 decembrie 2002
17 Ordin ministrului administraţiei şi Internelor nr. 163/2007
privind aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 216 din 29 martie 2007
18 Ordinul MTCT nr.1822/394/2004
pentru aprobarea Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 90 din 27 ianuarie 2005
19 O.M.D.L.P.L./ O.M.I.R.A. nr. 269/431‐2008
pentru modificarea şi completarea Regulamentului din 2004 privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza per‐formanţelor de comportare la foc
1.1.2 Reglementări tehnice specifice
1 I 5 – 2010 Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare
2 Mc 001/2006
Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr.157/2007, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial cu nr. 126 din data 21 februarie 2007
3 I 5/1‐1994 Instrucţiuni tehnice de proiectare pentru ventilarea sau încălzirea cu aer cald prin jeturi de aer orizontale
4 C 125‐2005 Normativ privind proiectarea şi executarea masurilor de izolare fonica şi a tratamentelor acustice în clădiri.
5 C 56‐2002 Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de instalaţii aferente construcţiilor
6 GP 090‐03 Ghid privind elaborarea caietelor de sarcini pentru execuţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii. Caietul IV: instalaţii interioare
7 MP 031‐2003 Metodologie privind programul de urmărire în timp a comportării construcţiilor din punct de vedere al cerinţelor funcţionale
8 NEx 01‐2006
Normativ privind prevenirea exploziilor pentru proiectarea, montarea, punerea în funcţiune, utilizarea, repararea şi întreţinerea instalaţiilor tehnice care funcţionează în atmosfere potenţial explozive", indicativ NEx 01‐06, aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 392/2007, publicat în Monitorul Oficial cu nr. 411 din data 19 iunie 2007
1.1.3 Standarde (române, europene sau internaţionale armonizate)
1. SR EN 1886:2008 Ventilarea în clădiri. Unităţi de tratare a aerului. Performanţe mecanice. 2. SR 1907‐1:1997 Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură de calcul. Prescripţii de calcul
3. SR 6724‐1:1995 Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilare naturală. Prescripţii de proiectare
4. SR 6724‐2:1995 Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilarea mecanică cu ventilator central de evacuare. Prescripţii de proiectare
5. SR 6724‐3:1996 Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilarea mecanică cu ventilatoare individuale de evacuare. Prescripţii de proiectare
6. SR CR 1752:2002 Instalaţii de ventilare în clădiri. Criterii de proiectare pentru realizarea confortului termic interior
7. SR EN ISO 7730:2006 Ambianţe termice moderate. Determinarea analitică şi interpretarea confortului termic prin calculul indicilor PMV şi PPD şi specificarea criteriilor de confort termic local
8. SR EN ISO 8996:2005 Ergonomia ambianţelor termice. Determinarea ratei de căldură metabolică
137
9. SR EN ISO 10456:2007
Materiale şi produse pentru construcţii. Proprietăţi higrotermice. Valori tabelare de proiectare şi proceduri pentru determinarea valorilor termice declarate şi de proiectare
10. SR EN 12097:2007 Ventilarea în clădiri. Canale de aer. Cerinţe pentru elementele componente ale canalelor de aer în scopul uşurării întreţinerii reţelelor de canale de aer
11. SR CEN/TR 12101‐5:2007
Sisteme de control al fumului şi gazelor fierbinţi Partea 5: Ghid de recomandări funcţionale şi metode de calcul pentru sisteme de ventilare pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi
12. SR EN 12101‐6:2005 Sisteme pentru controlul fumului şi gazelor fierbinţi. Partea 6: Specificaţii pentru sisteme cu presiune diferenţială ‐ Kituri
13. SR EN 12237:2004 Ventilarea în clădiri. Reţele de canale. Rezistenţa şi etanşeitatea canalelor circulare de tablă
14. SR EN 12238:2001 Ventilarea în clădiri. Guri de aer. Încercări aerodinamice pentru determinarea difuziei aerului
15. SR EN 12239:2001 Ventilarea în clădiri. Guri de aer. Încercări aerodinamice pentru determinarea deplasării aerului
16. SR EN ISO 12241:2008
Izolarea termică a instalaţiilor pentru construcţii şi a instalaţiilor industriale. Reguli de calcul.
17. SR EN 12589:2001 Ventilarea în clădiri. Unităţi terminale. Încercări aerodinamice şi evaluarea performanţelor pentru elemente de introducere a aerului în încăpere cu debit constant sau variabil
18. SR EN 12599:2002 Ventilarea în clădiri. Proceduri de încercare şi metode de măsurare pentru recepţia instalaţiilor de ventilare şi de condiţionare a aerului
19. SR EN 12792:2004 Ventilarea in clădiri. Simboluri, terminologie şi simboluri grafice 20. SR EN 12831:2004 Instalaţii de încălzire în clădiri. Metodă de calcul al sarcinii termice de calcul
21. SR EN 13053:2007 Ventilarea în clădiri. Camere de tratare a aerului. Clasificarea şi performanţele camerelor, ale elementelor componente şi ale secţiunilor
22. SR EN 13141‐4:2004 Ventilatoare în clădiri. Încercările performanţelor componentelor/produselor pentru ventilarea locuinţelor. Partea 4: Ventilatoare utilizate în sistemele de ventilare a locuinţelor.
23. SR EN 13141‐5:2005 Ventilarea clădirilor. Încercarea performanţei componentelor/produselor pentru ventilarea clădirilor de locuit. Partea 5: Căciuli de ventilare şi dispozitive de ieşire prin acoperiş
24. SR EN 13141‐8:2006
Ventilarea clădirilor. Încercarea performanţei componentelor/produselor pentru ventilarea clădirilor de locuit. Partea 8: Încercări ale performanţelor gurilor de aspiraţie şi de evacuare (inclusiv recuperarea căldurii) pentru instalaţiile de ventilare mecanică destinate unei singure încăperi.
25. SR EN 13141‐9:2008 Ventilarea în clădiri. Încercarea performanţei componentelor/produselor pentru ventilarea clădirilor de locuit. Partea 9: Dispozitiv de trecere a aerului higroreglabil montat in exterior.
26. SR EN 13142:2004 Ventilarea în clădiri. Componente/produse pentru ventilarea locuinţelor. Caracteristici de performanţă obligatorii şi opţionale
27. SR EN 13264:2001 Ventilarea în clădiri. Guri de aer montate în pardoseală. Încercări la solicitări Mecanice.
28. SR EN 13465:2004 Ventilarea în clădiri. Metode de calcul pentru determinarea debitelor de aer în clădiri.
29. SR EN 13564‐1:2003 Clapete împotriva refulării pentru clădiri. Partea 1: Cerinţe.
30. SR EN 13779:2007 Ventilarea clădirilor cu altă destinaţie decât cea de locuit. Cerinţe de performanta pentru instalaţiile de ventilare şi de condiţionare a aerului din încăperi
31. SR EN ISO 13789:2007 Performanţa termică a clădirilor. Coeficienţi de pierderi de căldură prin transfer şi prin schimb de aer. Metodă de calcul.
32. SR EN ISO Performanţa energetică a clădirilor. Calculul necesarului de energie pentru
138
13790:2008 încălzirea şi răcirea spaţiilor.
33. SR EN ISO 13791:2006 Performanţa termică a clădirilor. Calculul temperaturii interioare a unei încăperi fără climatizare în timpul verii. Criterii generale şi proceduri de validare
34. SR EN ISO 13792:2004 Performanţa termică a clădirilor. Calculul temperaturii interioare a unei încăperi fără climatizare în timpul verii. Metode de calcul simplificate
35. SR EN 14277:2007 Ventilarea în clădiri. Guri de aer. Metodă de măsurare a debitului de aer cu senzori etalonaţi în interiorul sau în imediata apropiere a gurilor de aer
36. CEN/TR 14788:2006 Ventilation for buildings ‐ Design and dimensioning of residential ventilation systems
37. SR EN 15239:2007 Ventilarea în clădiri. Performanţa energetică a clădirilor. Ghid pentru inspecţia instalaţiilor de ventilare
38. SR EN 15240:2007 Ventilarea în clădiri. Performanţa energetică a clădirilor. Ghid pentru inspecţia instalaţiilor de climatizare
39. SR EN 15241:2007 Ventilarea clădirilor. Metode de calcul al pierderilor de energie datorită ventilaţiei şi infiltraţiei în clădirile comerciale
40. SR EN 15242:2007 Ventilarea clădirilor. Metode de calcul determinarea debitelor de aer în clădiri, inclusiv infiltraţiile
41. SR EN 15243:2008 Ventilarea în clădiri. Calculul temperaturii încăperilor, a sarcinii termice şi a energiei pentru clădiri prevăzute cu instalaţii de condiţionare a aerului
42. SR EN 15423:2008 Ventilarea în clădiri. Măsuri de prevenire a incendiilor pentru sistemele de distribuţie a aerului în clădiri
43. SR EN ISO 15251:2007
Parametri de calcul ai ambianţei interioare pentru proiectarea şi evaluarea performanţei energetice a clădirilor, care se referă la calitatea aerului interior, confort termic, iluminat şi acustică.
44. SR EN 15255:2008 Performanţa energetică a clădirilor. Calculul sarcinii de răcire a incintelor, cutransfer de căldură sensibilă. Criterii generale şi proceduri de validare
45. SR EN 15805:2010 Filtre de aer cu particule pentru ventilare generală. Dimensiuni standardizate.
46. SR EN ISO 15927‐2:2009 ‐ Performanţa higrotermică a clădirilor. Calculul şi prezentarea datelor climatice. Partea 2: Date orare pentru sarcina de răcire de proiectare
47. SR EN ISO 15927‐5:2006
Performanţa higrotermică a clădirilor. Calculul şi prezentarea datelor climatice. Partea 5: Date pentru sarcina termică de proiectare pentru încălzirea spaţiilor.
48. SR EN 1507:2006 Ventilarea în clădiri. Canale de aer rectangulare de tablă. Cerinţe de rezistenţă şi etanşeitate.
49. SR EN 12236:2002 Ventilarea în clădiri. Elemente pentru susţinerea şi fixarea canalelor de aer pentru ventilare. Condiţii de rezistenţă.
50. SR EN 12237:2003 Ventilarea în cladiri. Retele de canale. Rezistenta si etanseitatea canalelor circulare de tabla.
51. SR EN 13180:2001 Ventilarea în clădiri. Reţele de canale de aer. Dimensiuni şi cerinţe mecanice pentru canale de aer flexibile.
52. SR EN 13403:2003 Ventilarea în clădiri. Canale nemetalice. Reţele de canale din panouri izolante.
1.1.4 Lucrări de specialitate [1] Enciclopedia tehnică de instalaţii, Manualul de instalaţii – Volumul Instalaţii Ventilare – ARTECNO 2010 [2] E.T.I.‐V, ediția a II‐a
139
Anexa 1.2 Conţinutul fazelor de proiectare pentru instalaţiile de ventilare/ climatizare.
1.2.1 Tema de proiectare
Elaborarea documentaţiilor tehnico‐economice se realizează pe baza unei teme de proiectare, stabilita
în raport cu cerinţele exprimate în nota de comandă formulată de către beneficiarului obiectivului proiectat.
Tema este stabilită în general de comun acord, de către beneficiar, investitor si proiectant. Proiectantului îi revine obligaţia de a interpreta şi transpune cerinţele beneficiarului într‐un limbaj tehnic, coroborat cu toate reglementările legislative, urbanistice şi tehnice în vigoare în momentul elaborării proiectului. Tema poate fi stabilită şi unilateral, de către beneficiar, investitor sau proiectant.
Tema de proiectare este piesă componentă a contractului de proiectare si reprezintă documentul tehnic în care se înscriu in mod obligatoriu elementele determinante pentru realizarea proiectului (funcţiuni, capacităţi, soluţii şi materiale preferate/disponibile, amplasament, altele asemenea).
Se întocmeşte diferenţiat in raport cu tipul lucrărilor de investiţii:
Pentru obiective de investiţii noi: tema de proiectare, include precizarea clară a datelor tehnice de proiectare ale investiţiei noi
Pentru lucrări de investiţie la clădiri şi instalaţii existente: tema de proiectare precizează natura şi amploarea intervenţiilor necesare corespunzător scopului declarat.
1.2.2 Expertiza tehnică ‐ conţine un studiu de specialitate sau o notă tehnică justificativă, privind
structura, capacitatea şi starea tehnică a instalaţiilor existente, în baza cărora se stabilesc lucrări de intervenţie în vederea reabilitării sau modernizării funcţional – energetice corespunzător cerinţelor temei de proiectare.
1.2.3 Raportul de expertiză urmăreşte identificarea principalelor deficienţe care impun intervenţia şi stabileşte, din punct de vedere tehnic şi economic soluţiile de reabilitare şi/sau modernizare necesare.
1.2.4 Expertiza tehnică a instalatiilor de ventilare/ climatizare în clădiri identifică: a. deficienţe datorate proiectării, execuţiei, întreţinerii (exploatării) instalaţiei curente;
Se verifică: calitatea execuţiei (se constată şi nu se admit deformări vizibile la pereţii conductelor de aer – la cele circulare abateri vizibile de la forma circulară a secţiunii, iar la cele rectangulare laturi concave sau convexe, muchii cu sinuozităţi, săgeţi ale traseelor canalelor de aer, deficienţe ale evacuării condensatului, ale izolaţiei termice, etc.);
starea de curăţenie a instalaţiei (filtre colmatate, conducte de aer în interior, camerele de aer din centrala de ventilare, în special camerele de amestec, elementele interioare ale ventilatoarelor, bateriile de răcire/ incalzire colmatate pe partea de aer, tăvile de colectarea apei de condensaţie, camerele de umidificare, separatoarele de picături, clapetele sau orice alt dispozitiv de reglare, gurile de admisie, evacuare, elementele sensibile ale traductoarelor, ş.a.);
etanseitatea instalaţiei; verificări mecanice (blocări, înţepeniri ale elementelor mobile, jocurile, poziţiile limită, mişcarea corectă, uşoară sau rigiditatea/ lipsa pierderii de mişcare sau de jocuri ale elementelor indicatoare ale înclinării, poziţiilor relative, în special la mecanismele de acţionare simultană manuală sau automatizată a clapetelor, jaluzelelor, paletelor, organelor de blocaj, mecanismului de declanşare a clapetelor antifoc, oscilaţia liberă la jaluzele de suprapresiune, s.a.)
verificări mecanice la dispozitivele de evacuare, la prizele de aer, accesibilitatea, deteriorări la racordurile elastice (la temperatură, coroziune, eroziune, solicitări mecanice);
verificări mecanice la ventilatoare: prinderea pe fundaţie, deficienţe de montaj ale dispozitivelor de amortizare a vibraţiilor, montajul rotorului – are jocuri, frecări, se loveşte de carcasă. La
140
ventilatoarele axiale deficienţele de calare orizontală verticală, sensul de curgere al aerului, ordinea corectă de montaj la rotoarele multiple, ş.a.
verificări mecanice la filtrele mecanice, autocurăţitoare sau cu bandă uscată: starea de curăţenie a uleiului din baie, a lubrefiantului proaspăt, a sistemului de acţionare, calitatea miişcării elementelor de acţionare şi a elementelor de limitatre a cursei, ş.a.
verificări electrice: întreruperi ale alimentării, elemente neizolate în panouri, starea conexiunilor în interiorul automatelor de pornire, a releelor termice, a protecţiei la suprasarcină, verificări cu instalaţia sub tensiune, ş.a.
b. deficienţe ale structurii nişelor, porţiunilor înglobate în elemente de construcţii, a stării de funcţionare a aparatelor, deficienţe care impun demontări de echipamente, demolări parţiale sau totale şi/sau reproiectarea obiectivelor sau ale calităţii aparatelor, echipamentelor utilizate şi specifică repercursiunile degradării lor asupra instalaţiei în ansamblu;
c. calitatea aerului: deficienţe datorate creşterii nivelului de noxe admise în instalaţie şi specifică necesităţile de reproiectare a capacităţii instalatiilor de ventilare/ climatizare existente;
d. intervenţii pentru modificarea şi corectarea regimului de funcţionare a instalaţiilor. e. eficacitatea instalaţiei, cu disfuncţii referitoare la:
instalaţia primeşte prea puţin/ mult aer; instalaţia are debit pulsativ sau fluctuant; instalaţia refulează aer prea cald/ rece; instalaţia refulează aerul cu umiditatea relativă mai mică/ mai mare decât necesar; instalaţia produce zgomot; ş.a.
1.2.5 In sensul de mai sus, raportul de expertiză tehnică, se completează şi cu: a. analizarea documentaţiei tehnice a clădirii (sau completarea acesteia, după caz), şi confruntarea
instalaţiei de ventilare/ climatizare executate cu proiectul iniţial; b. analiza stării actuale a construcţiei şi instalaţiilor aferente acesteia, constatată prin vizitarea
clădirii. c. evaluarea stării actuale a clădirii şi a instalaţiilor, prin comparaţie cu soluţia de proiect (conform
cu cartea tehnica a clădirii ). d. analiza documentaţiei care a stat la baza execuţiei clădirii va fi completată cu un releveu al
zonelor cu degradări specifice (igrasie, infiltraţii de apă, condens, mucegai etc.), precum şi cu un releveu al instalaţiilor de ventilare/ climatizare în scopul evidenţierii modificărilor constatate asupra acestora.
1.2.6 Raportul de expertiză va cuprinde: ‐ un memoriu tehnic; ‐ relevee ale elementelor de inchidere, nişelor, încăperilor, acoperişului/ teraselor, etc. cu degradările constatate în urma observaţiilor directe; ‐ secţiuni şi detalii cu marcarea degradărilor constatate; ‐ fotografii şi, opţional, alte tipuri de înregistrări video; ‐ date extrase din încercările de laborator (buletine de analiză, rapoarte de încercări).
1.2.7 Efectuarea expertizei tehnice a unei clădiri este reglementată, la data elaborării Ghidului, prin prevederile prevăzute de Legea nr.10/1995 privind calitatea in construcţii, cu modificările ulterioare.
1.2.8 Raportul de expertiză se va întocmi in raport cu cerinţele prevăzute prin H.G. nr. 925/1995 in Regulamentul de verificare şi expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor, cu modificarea si completarea ulterioara, de către firme şi specialişti atestaţi.
1.2.9 La proiectele care au la baza o expertiza tehnica, asa cum sunt cele de interventie la constructii existente (proiecte de schimbare sau de consolidare a unor cladiri avariate de cutremure sau de transformare a modului de utilizare al constructiei etc.), inainte de prezentarea documentatiei pentru verificare, aceasta va trebui sa obtina acordul expertului prin semnarea si stampilarea proiectului.
1.2.10 Evaluarea energetică a unei clădiri urmăreşte identificarea principalelor caracteristici termice şi
energetice ale construcţiei şi ale instalaţiilor aferente acesteia şi stabilirea, din punct de vedere tehnic şi economic a soluţiilor de reabilitare şi/sau modernizare termică şi energetică a construcţiei şi a instalaţiilor aferente acesteia, pe baza rezultatelor obţinute din activitatea de analiză termică şi energetică a clădiri.
141
Evaluarea energetică se efectuează pentru clădiri existente în care se desfăşoară activităţi care necesită asigurarea unui anumit grad de confort şi regim termic, în condiţii de consum redus de energie. Evaluarea energetică apare necesară după caz, în etapa de investigare preliminară a clădirilor existente în vederea realizării unor lucrări de intervenţii la construcţii, inclusiv instalaţiile aferente.
1.2.11 Evaluarea energetică a unei clădiri este reglementată, la data elaborării Ghidului, prin
prevederile: Metodologiei de calcul al performanţei energetice a clădirilor, Partea a II‐a – Performanţa energetică a instalaţiilor din clădiri, indicativ Mc 001 / 2 – 2006. Cap. II. 2 Calculul consumului de energie şi al eficienţei energetice a instalaţiilor de ventilare şi climatizare.
Metodologiei de calcul al performanţei energetice a clădirilor, Partea a III‐a – Auditul şi certificatul de performanţă a clădirii, indicativ Mc 001 / 3 – 2006.
Legea 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor. 1.2.12 Realizarea evaluării energetice a unei clădiri presupune parcurgerea a trei etape: (1). Evaluarea performanţei energetice a clădirii în condiţii normale de utilizare, pe baza
caracteristicilor reale ale sistemului construcţie – instalaţii aferente (încălzire, preparare / furnizare a apei calde de consum, ventilare, climatizare, iluminat artificial).
(2). Identificarea măsurilor de modernizare energetică şi analiza eficienţei economice a acestora. (3). Întocmirea raportului de audit energetic. 1.2.13 Raportul de audit energetic, care se efectuează prin analizarea documentaţiei tehnice a clădirii
(sau completarea acesteia, după caz) şi prin analiza stării actuale a construcţiei şi instalaţiilor aferente acesteia, constatată prin vizitarea clădirii.
1.2.14 Evaluarea stării actuale a clădirii şi a instalaţiilor, prin comparaţie cu soluţia de proiect (conform cu cartea tehnica a clădirii). Analiza documentaţiei care a stat la baza execuţiei clădirii va fi completată cu un releveu al zonelor cu degradări specifice (igrasie, infiltraţii de apă, condens, mucegai etc.), precum şi cu un releveu al instalaţiilor în scopul evidenţierii modificărilor efectuate asupra acestora.
1.2.15 Studiul de prefezabilitate este documentaţia tehnico‐economică prin care se fundamentează
necesitatea şi oportunitatea investiţiei pe bază de date tehnice şi economice. Conţinutul‐cadru al studiului de prefezabilitate, este alcătuit în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 28/2008 cu completările ulterioare (Ord. 863/2008, din 02/07/2008).
1.2.16 Studiul de fezabilitate este documentaţia tehnico‐economică prin care se stabilesc principalii
indicatori tehnico‐economici aferenţi obiectivului de investiţii pe baza necesităţii şi oportunităţii realizării acestuia şi care cuprinde soluţiile funcţionale, tehnologice, constructive şi economice ce urmează a fi supuse aprobării. Conţinutul‐cadru al studiului de fezabilitate, este alcătuit în baza aceloraşi prevederi ale Hotărârii Guvernului nr. 28/2008 cu completările ulterioare (Ord. 863/2008, din 02/07/2008).
1.2.17 Proiectul tehnic 1.2.17.1 Proiectul tehnic general (P.Th.G), pentru toate categoriile de lucrări, verificat potrivit
prevederilor legale menţionate mai sus (HG 28/2008 cu completările ulterioare ‐ Ord. 863/2008), conţine părţi scrise şi desenate privind realizarea obiectivului de investiţii.
1.2.17.2 Proiectul tehnic pentru instalaţiile de ventilare/ climatizare, parte a unui proiect tehnic general sau proiect de sine stătător, trebuie să fie astfel elaborat încât să fie clar, să asigure informaţiile tehnice complete privind viitoarea lucrare şi să răspundă cerinţelor tehnice, economice şi tehnologice ale beneficiarului. De asemenea trebuie să permită elaborarea detaliilor de execuţie în conformitate cu materialele şi tehnologia de execuţie propusă, cu respectarea strictă a prevederilor proiectului tehnic, fără să fie necesară suplimentarea cantităţilor de lucrări şi fără a se depăşi costul lucrării stabilit în faza de studiu de fezabilitate/ documentaţie de avizare.
1.2.17.3 Proiectul tehnic pentru instalaţiile de ventilare/ climatizare se elaborează pe baza studiului de fezabilitate/ documentaţiei de avizare, etapă în care s‐au aprobat indicatorii tehnico‐economici,
142
elementele şi soluţiile principale ale lucrării şi în care au fost obţinute toate avizele şi acordurile de principiu, în conformitate cu prevederile legale.
1.2.17.4 Conţinutul‐cadru obligatoriu pentru un proiect tehnic cu lucrări de instalaţii de ventilare/ climatizare (P.Th. I.V/C) include:
a Părţile scrise: a1. ‐ elemente pentru prezentarea proiectului tehnic general pe specialităţi: în această secţiune
proiectul tehnic pentru instalaţiile de ventilare/ climatizare furnizează clar definite, elementele specifice pentru prezentarea proiectului tehnic general pe specialităţi. Se includ informaţii privind amplasarea reţelelor interioare şi a echipamentelor pentru ventilare/ condiţionare, devieri necesare şi protejări de utilităţi afectate; căi de acces permanente, surse de apă, alimentare electrică, ş.a.
Informaţiile din această secţiune se includ în părţile scrise al unui proiect tehnic general la cap. 2. ‐ Descrierea generală a lucrărilor, în care se fac referiri asupra următoarelor elemente: amplasament, topografie, clima şi fenomenele naturale specifice zonei, geologia, seismicitatea.
a2. ‐ memoriul tehnic de specialitate: în această secţiune proiectul tehnic include informaţii privind tipul clădirii, zonele din clădire care se ventilează/ climatizează: parametrii de calcul ai aerului interior, debitele de aer, regimul de folosire a încăperilor, gradul de ocupare, aporturile şi pierderile de căldură etc., soluţia tehnică adoptată prin proiect.
a3. ‐ caietele de sarcini pe categorii fac parte integrantă din proiectul tehnic a4. ‐ detalii specifice de execuţie, a5. ‐ listele cu cantităţile de lucrări (antemăsurători): cuprind toate elementele necesare cuantificării
valorice a lucrărilor proiectului şi conţin centralizatoare ale cheltuielilor, pe obiectiv, pe categorii de lucrări, pe obiecte.
a6. ‐ graficul de realizare a proiectului tehnic pentru instalaţiile de ventilare climatizare, care este parte a graficului general de realizare a investiţiei.
b Părţile desenate: b1. ‐ schemele funcţionale: schemele de introducere/ evacuare a aerului în încăperi, a coloanelor de
aer, schemele funcţionale ale instalaţiilor de ventilare/ climatizare, ale centralei cu amplasarea echipamentelor: ventilatoare, filtre, baterii de răcire/ încălzire, agregate de tratare a aerului, schema pompelor de apă; schemele de reglare a temperaturii prin control al ambianţei sau prin recirculări sau de menţinere a temperaturii constante; schemele soluţiilor de automatizare aferente instalaţiilor de climatizare; diagramele i‐x necesare calculului de dimensionare, ş.a.);
b2. ‐ planurile instalaţiei, cu amplasarea reţelelor de conducte interioare de aer, a aparatelor şi a echipamentelor de deservire, schemelor de acţionare, de comandă a echipamentelor; planurile instalaţiei alimentare cu apă şi canalizare;
b3.‐ planul reţelelor exterioare / interioare de alimentare cu energie electrică, puncte de branşament, racorduri electrice la panouri.
b4.‐ planşe privind construcţii subterane implicate în instalaţiile de ventilare/ climatizare, cuprinzând amplasarea lor, secţiuni, profiluri longitudinale/ transversale, dimensiuni, cote de nivel, protecţii şi izolaţii hidrofuge, protecţii împotriva agresivităţii solului, a coroziunii şi altele asemenea;
Planşele de instalaţii, definesc şi explicitează pentru fiecare obiect amplasarea, alcătuirea şi execuţia instalaţiilor, inclusiv cote, dimensiuni, toleranţe şi altele asemenea, prin:
• scheme ale instalaţiilor hidraulice, pneumatice, electrice, de automatizare, comunicaţii, reţele de combustibil, apă, iluminat şi altele asemenea, precum şi ale instalaţiilor tehnologice; • planşe de montaj, cu indicarea geometriilor, dimensiunilor de amplasare, prestaţiilor, sarcinilor şi a altor informaţii de aceeaşi natură, inclusiv a schemelor tehnologice de montaj; • diagrame, nomograme, calcule inginereşti, tehnologice şi de montaj, inclusiv materialul grafic necesar punerii în funcţiune şi exploatării; • liste cu utilaje şi echipamente din componenţa planşelor tehnologice, inclusiv fişe cuprinzând parametrii, performanţele şi caracteristicile acestora.
143
1.2.18 Detalii de execuţie (1) Detaliile de execuţie se elaborează pe baza proiectului tehnic avizat de beneficiar, după stabilirea
executantului şi a furnizorilor (producătorilor) echipamentelor şi materialelor de instalaţii, în urma licitaţiei de execuţie.
(2) Detaliile de execuţie pentru instalaţii de ventilare/climatizare trebuie să conţină următoarele documentaţii:
a) Părţile scrise: - borderou şi foaie cu responsabilităţi (lista de semnături); - memoriu tehnic de specialitate; - instrucţiuni de exploatare şi de reglare; - graficul cu fazele determinante pentru controlul calităţii execuţiei; - graficul de realizare a lucrărilor. b) Părţile desenate: - schemele funcţionale; - planurile instalaţiei de ventilare, canale/ conducte de ventilare, amplasarea ventilatoarelor, a centralelor de climatizare, a staţiilor frigorifice, a pompelor de apă, etc; - detalii de execuţie pentru elementele instalaţiei (suporţi, pozarea aparaturii de măsură şi control etc.). (3). Proiectul de execuţie al instalaţiei de ventilare/ climatizare (proiectul tehnic, detaliile de execuţie,
dispoziţiile de şantier) se cuprind în Cartea tehnică a construcţiei, deţinută de proprietar.
1.2.19 Cerinte normative privind verificarea proiectelor pentru instalaţii de ventilare/ climatizare
(1) Documentaţiile tehnice (D.T.), precum şi proiectele tehnice (P.Th.) pentru instalaţii de ventilare/ climatizare în clădiri care dezvoltă documentaţiile tehnice, cu respectarea condiţiilor impuse prin autorizaţia de construire, precum şi prin avizele, acordurile şi actul administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului, se elaborează exclusiv de proiectanţi cu pregătire în domeniul instalaţiilor pentru constucţii (ingineri, subingineri, tehnicieni), constituiţi în acest scop în colective tehnice de specialitate şi se semnează, în condiţiile legii, numai de cadre tehnice cu pregătire superioară în domeniul ingineriei instalaţiilor. Este interzisă semnarea proiectelor tehnice (P.Th.) pentru execuţia lucrărilor, precum şi a documentaţiilor tehnice (D.T.) de către persoane care nu au absolvit, cu diplomă recunoscută de statul român, instituţii de învăţământ superior de specialitate în domeniul ingineriei instalaţiilor ori care nu au drept de semnătură în condiţiile legii, sub sancţiunea legii penale.
(2) Prevederile legale în vigoare privind calitatea în construcţii, verificarea şi expertizarea tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor precum şi atestarea tehnico‐profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii, în vigoare la data eleborării ghidului de bună practică, prevăd:
a. verificarea tehnică a proiectelor trebuie asigurată de către specialişti atestaţi pentru domeniul instalaţii ‐ cerinţele Is, It, Ig şi Ie.
b. documentaţiile tehnice precum şi proiectele tehnice, care dezvoltă documentaţiile tehnice, în condiţiile legii, verificate pentru cerinţele de calitate numai către specialiştii verificatori de proiecte atestaţi, au obligaţia de a face dovada efectuării verificării.
1.2.20 Cartea tehnică a construcţiei (1) Proiectul tehnic al instalaţiilor de ventilare şi climatizare (inclusiv detaliile de execuţie, dispoziţiile
de şantier) se cuprind în, Cartea tehnică a construcţiei, referitoare la instalaţiile de ventilare şi climatizare deţinută de proprietar.
(2) Cartea tehnică a construcţiei este pusă la dispoziţia beneficiarului prin grija căruia se completează cu toate lucrările care se fac pe parcursul funcţionării construcţiei şi a instalaţiilor de ventilare şi climatizare aferente.
(3) Cartea tehnică a construcţiei conţine toate procesele verbale pentru lucrări ascunse, inclusiv procese verbale de probe referitoare la instalaţiile de ventilare şi climatizare pe etape;
144
(4) În cazul lucrărilor de reabilitare sau de modernizare a construcţiilor şi a instalaţiilor de ventilare şi climatizare aferente, în cazul în care nu există cartea tehnică a construcţiei, se face obligatoriu releveul construcţiilor şi a instalaţiilor aferente.
Importanţa existenţei cărţii tehnice a construcţiei, apare cu precădere în etapa de investigare preliminară a clădirilor în vederea realizării unei evaluări energetice, care se efectuează prin analizarea documentaţiei tehnice a clădirii (sau completarea acesteia, după caz) şi prin analiza stării actuale a construcţiei şi instalaţiilor de ventilare şi climatizare aferente acesteia, constatată prin vizitarea clădirii.
Exemplu: analiza cărţii tehnice a clădirii, respectiv a documentaţiei care a stat la baza execuţiei clădirii şi instalaţiilor aferente şi care trebuie să cuprindă cel puţin:
partiurile de arhitectură ale fiecărui nivel; dimensiunile geometrice ale elementelor de construcţii (fundaţii, pereţi, stâlpi, grinzi, buiandrugi, plăci, elementele şarpantei);
dimensiunile golurilor din pereţi, distanţa dintre goluri, înălţimea parapeţilor; structura anvelopei clădirii; tipul de uşi şi ferestre; alcătuirea şi materialele care compun elementele de închidere exterioară sau de separare între spaţii cu diverse regimuri de temperatură;
planuri şi scheme ale instalaţiilor de încălzire, ventilare, climatizare, preparare a apei calde de consum şi electrice (iluminat);
Alte elemente specifice de conformare a clădirii referitoare la instalaţiile de ventilare şi climatizare.
În cazul când documentaţia de bază lipseşte, se execută un releveu al clădirii, evidenţiindu‐se toate elementele enumerate mai sus.
(5) Instrucţiuni de exploatare – se referă la exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor de ventilare/ climatizare şi includ:
lista prescripţiilor de bază aferente exploatării; modificările admise ale proiectului iniţial; procesele verbale de constatare şi remediere a deficienţelor apărute după recepţia lucrărilor; jurnalul evenimentelor; procese verbale de predare‐primire în cazul schimbăii proprietarului; referatele şi concluziile încercărilor speciale; registrul de exploatare.
145
Anexa I.4
Cerinte de calitate pentru componente ale centralelor de ventilare, climatizare, conditionare I.4.1 Cerinte generale de calitate pentru clapete de aer si racorduri de intrare/iesire
Nr. crt
Cerinte Standard
01 Viteze maxime ale aerului de 8 m/s cu exceptia ventilatoarelor SR EN 13053‐6.6.1
02 Evitarea formatii puntilor termice ,evitarea contactului in direct cu suprafetele metalice
03 Legatura echipotentiala la pamant 04 Suprafete interioare si exterioare galvanizate I.4.2 Cerinte pentru prize de aer Nr. crt Cerinte Standard
01
Priza de aer din plasa de sarma cu ochiuri de max max 20x20 mm accesibila pentru curatire Priza de aer este functional si pentru sistemul in repaus Grilele de protectie la intemperii vor avea un unghi de minim 45 grd
SR EN 13053‐6.2
02
Viteze maxime ale aerului recomandate; Priza de aer : 2.5 m/s pentru priza de aer cu lamele; 3.5 m/s pentru priza de aer cu separator de picaturi; 4.5 m/s pentru caciuli de ventilatie; Aer evacuat : 4.0 m/s pentru grila de aer cu lamele ; 5.0 m/s pentru grila cu separator de picaturi; 6.0 m/s pentru caciuli de ventilatie;
SR EN 13053‐6.2
03
grila de evacuare a aerului viciat mai sus decat priza de aer proaspat; pentru clasa EHA 1: grila de evacuare trebuie sa fie cu cel putin 2 m mai sus decat priza de aer proaspat; Clas EHA 2, 3 and 4 evacuarae aerului se va face in sus
SR EN 13779‐A.2.3
04
Priza de aer proaspat Trebuie pozitionat astfel incat sa fie influntata cat mai putin de emisiile poluante existente in zona amplasariii; nu trebuie pozitionata in apropierea turnurilor de racire; cand priza de aer este pozitionat pe acoperis se va mentine o distanta fata de acoperis de minim de 1,5 x inaltimea stratului de zapada,dar nu mai putin de 0,3 m; distanta fata de grila de evacuare de minim 2 m; distanta minima fata de cladirile invecinate de minim 8m;
SR EN 13779‐A.2.3
05 ‐suprafetele exterioare si interioare vor fi galvanizate si vopsite
146
I.4.3 Cerinte generale de calitate pentru clapete de aer si camere de amestec Nrcrt Cerinte Standard
01 Clapetele de aer pentru camerele de amestec si clapetele de by‐pass trebuie sa fie din clasa 2
SR EN 13053‐6.6.2
02 Clapetele de aer trebuie sa impiedice circulatia aerului atunci cand centralele detratare sunt oprite
03 Viteza maxima prin clapetele de aer trebuie sa fie de maxim 8 m/s (cu exceptia clapeteleor de by‐pass circulation air and bypass dampers)
SR EN 13053‐6.6.1
04 Prevederea spatiului necsar montarii si intretinerii servomotoarelor 05 Suprafete exterioare galvanizate si vopsite. 06 Pentru unitatile exterioare clapetele de aer trebuie montate catre interiorul unitatii
I.4.4 Cerinte pentru filtre de aer Nrcrt Cerinte Standard
01 Sunt premise numai filtre in concordanta cu standard EN 779 . Marcajul pe filtru trebuie sa fie individual si vizibil
SR EN 13053‐6.9.1
02 Clasa minima a filtrelor de introducere si evacuare trebuie sa fie F5 ,dar recomandat ar fi F7. Pentru evacuare inaintea recuperatorului de caldura se recomanda minim F6. Cand sunt necesare doua trepte de filtrare a doua trepata trebuie sa fie minim F7 dar indicat ar fi F9
SR EN 13053‐6.9.2
03 Pentru aer exterior din clasa ODA 3, ODA 4 and ODA 5 sunt recomandate filtre cu carbune activ. Dupa filtrul cu carbune active trebuie instalata un filtru cu minim F8.
SR EN 13779‐A.3
04 Filtrele de tip sac se recomanda a avea minim 10 mp suprafata filtranta pentru 1 mp de suprafata transversala.
SR EN 13053‐6.9.2
05 Caderea de presiune de calcul a filtrelor se recomanda a fi o medie a filtru curat si a filtrului colmatat (Δp initial + Δp final ) / 2 In absenta altor cerinte o variatie de ± 10% a debitului de aer este acceptabila.
SR EN 13053‐6.9.2
06 Caderea de presiune maxima : G1‐G4 150 Pa F5‐F7 200 Pa F8‐F9 300 Pa
SR EN 13779‐A.3 SR EN 13053‐6.9.2
07 Filtrele trebuie sa‐si mentina caracteristicile proiectate pe intreaga perioada de utilizare
SR EN 13779‐A.2.2
08 Filtrele trebuie sa poate fi inlocuite intre extragerea laterala
09 Prima trepata de filtrare trebuie sa fie pozitionata la aspiratie. A doua trepta de filtrare trebuie pozitionata la refularea din centala. Pentru evacuare aerului din bucatarii un filtru de grasimi trebuie pozitionat inaintea primei trepte de filtrare.
SR EN 13053‐6.9.2 SR EN 13779‐A.3
10 Unde exista piese in miscare cel putin o trepata de filtrare trebuie sa fie instalate inaintea acestora. Pentru recuperatoare rotative filtrele de evacuare trebuie sa aiba minim clasa F5.
SR EN 13779‐A.3
147
11 Trebuie asiguat accesul lateral la filtre ,printr‐un spatiu liber cel putin cat latimea filtrului. Accesul la filtru trebuie sa fie realizat in permanenta. Pentru unitati mai inalte de 1,6 m accesul la filtre se va realiza pe ambele parti.
12 In cazul in care conditiile exterioare nefavorabile se mentin pentru o perioada indelungata de timp, trebuie luate in considerare o preincalzire cu 3 grade sau alte metode. Umiditate relative > 80% pentru temperaturi de > 0 °C Umiditate relativa > 90%
SR EN 13779‐A.3
13 Filtru de dezinfectare poate fi instalat catre finalul centralei in zona de suprapresiune ,dup ace in prealabil a fost protejat cu un filtru avand minimclasa F7.
14 Garniturile de etansare trebuie sa aiba o structura celulara inchisa Materialul filtrant nu trebuie sa fie un mediu prielnic de dezvoltare a microorganismelor.
SR EN 13053‐6.9.2
15 Structura metalica a filtrelor trebuie sa fie cel putin galvanizata.
16 In zona pardoselii centralelor de tratare sunt admise numai filtre saci ,rigide.
17 Trebuie asigurata etanseitatea filtrului pe intreaga perioada de utilizare. In cazul in care filtrele sunt fixate cu arcuri sau clipsuri ,trebuie asigurata inspectarea filtrului pe ambele parti.
SR EN 13053‐6.9.2
18 Indiferent de gradul de utilizare se recomanda o perioada maxima de inspectie de Filtre treapa 1: 1 an Filtre treapta 2 : 2 ani
19 Se recomanda ca hubloul de inspectie sa aiba diametrul de minim150 mm. Se recomanda iluminat interior pentru inaltimi mai mari de 1,3 m
SR EN 13053‐6.9.2
20 Caderea de presiune pe filtre va fi monitorizata prin instrumente specifice. SR EN 13053‐6.9.2
I.4.5 Conditii suplimentare pentru mediile cu cerinte de igiena sporite Nrcrt Cerinte Standard
01 Suprafata metalica a filtrelor trebuie sa fie vopsita. 02 Sectiunile de filtrare trebuie sa fie dotate cu hublou de inspectie si dotate cu iluminat
interior.
03 Vor fi utilizate numai filtre cu etansare prin strangere cu garnituri adezive. 04 Inlocuirea filtrelor se face numai pe partea dinaintea filtrului.
Pentru filtrele de tip sac este necesar un spatiu liber , inainte de filtru, cat cel putin lungimea unui filtru.
05 Nu sunt admise filtre electrostatice. 06 Cand exista un tratament antibacterian este necesara dovata eficacivitatii si a
netoxicitatii acestui tratament.
07 A treia treapta de filtrare se pozitionaza in mod normal la sfarsitul unitatii ,urmarindu‐se eficacitatea acestuia.
08 Trepte de filtrare recomandate prima trepta minim F5 dar recomandat F7 a doua treapta de filtrare minim F9
09 Pentru unitatile cu recirculare a aerului prima trepata de filtrare poate lipsi doar daca in bateria de racire nu se formeaza condens.
10 Manometrele indicate sunt cele cu priza de aer directa,fara fluid intermediar.
148
I.4.6 Cerinte de calitate pentru recuperatoarele de caldura Nr crt Cerinte Standard
01
Sistemele de aer proaspat si de aer viciat trebuie sa fie dotate cu recuperatoare de caldura.Sistemele de recuperare trebuie sa fie etanse la scaparile de aer.Exceptie fac sistemele in care aerul evacuate este foarte cald,nu exista spatiu sau nu ar fi viabil financiar.
SR EN 13053‐6.5.1EN 13779‐5.6
02
Este recomandat ca sistemul de recuperare sa fie selectat in functie de calitatea aerului extras ETA 2 recuperator in placi sau rotativ pentru system de introducere in suprapresiune ETA 3 recuperator in placi sau rotativ pentru system de introducere in suprapresiune si maxim 5 % aer recirculat din aerul evacuat ETA 4 recuperator cu fluid intermediary sau cu tuburi termice Sistemul de recuperare a caldurii in care este posibila infiltrarea aerului evacuat, este indicat acolo unde recircularea este permisa.
SR EN 13779‐A.4
03 Tava de condens trebuie sa fie din otel inoxidabil sau aluminiu. Pentru recuperatoarele rotative tavile de condens sunt obligatorii doar acolo unde condensul se poate produce.
SR EN 13053‐6.5.2
04 Suprafata finita a recuperatoarelor de caldura trebuie sa fie zincata,iar aripioarele vor fi din aluminiu
05 Se recomanda monitorizarea presiunii in recuperatoarele de caldura.
06 Cerintele de calitate pentru recuperatoarele cu fliud intermediar sunt similare cu cele pentru bateriile de incalzire sau racire.
07 Se recomanda dotarea recuperatoarelor de caldura cu un system de umidificare a aerului evacuat,in scopul reducerii sarcinii bateriei de racire a aerului introdus. .
SR EN 13053‐6.5.1
08 Se vor prevedea priza de masura a presiunii aerului pe cele 4 directii ale aerului SR EN 13053‐6.5.209 Schimbatorul de caldura trebuie sa fie etansat cu garniture din cauciuc. SR EN 13053‐6.5.210 Schimbatoarele de caldura trebuie sa fie prevazute cu o camera de spalare SR EN 13053‐6.5.2
11 Sistemele de recuperate a caldurii cu transfer de poluanti sau mirosuri din aerul evacuate sunt premise doar acolo unde recircularea este permisa.
Clasa de eficienta A B
12 Clasa recuperatorului de caldura H2 H3 SR EN 13053‐6.5.2 SR EN 13779‐5.6
I.4.7 Conditii suplimentare pentru mediile cu cerinte de igiena sporite Nr crt Cerinte Standard
01 Cadrul recuperatoarelor de caldura vor fi galvanizates si vopsite
02 Ramele de montaj vor fi din otel inoxidabil 03 Sistemul de drenaj va fi din otel inoxidabil
04 Recuperatoarele de caldura se vor pozitiona dupa prima trepata de filtrare, protejate fiind cu un filtru de clasa minim F5
149
I.4.8 Cerinte generale de calitate pentru baterii de incalzire si racire Nr crt Cerinte Standard
01 Materialele trebuie sa fie rezistente la coroziune,netede si usor de curatat SR EN 13053‐6.4.1 02 Sinele de montaj a baterillor de racire trebuie sa fie din otel inox sau aluminiu
03
Bateriile sunt construite din Cu/Al sau Cu/Cu aripioare din aluminium sau cupru cadre galvazinate la cald conducte din cupru colectoare din otel
04 Bateriile de racire vor fi din St/Zn galvanizate SR EN 13053‐6.4.4
05
Suprafelele exterioare vor fi din h Cu/Al sau Cu/Cu aripioare din cupru; Cadre din otel inox sau aluminiu rezistent la coroziune ; Se pot folosi si baterii din Cu/Al g alvanizate si prevopsite daca nu este necesara curatirea in exteriorul centralei de tratare ; conducte din cupru; collector din cupru;
SR EN 13053‐6.4.4
06 Tava de condens din inox SR EN 13053‐6.4.4
07
Pasul minim al aripioarelor min. 2.0 mm pentru racire fara dezumidificare min. 2.5 mm pentru racire cu dezumidificare min. 4.0 mm pentru incalzire aer exterior min. 2.0 mm pentru alte situatii
SR EN 13053‐6.4.3
08 Caderea de presiunea hidraulica (exceptie recuperatoarele de caldura) Baterii de incalzire max. 20 kPa Baterii de racire max 50 kPa
09
Adancimea maxima a bateriilor pentru realizarea cuartirii ; 300 mm with pentru serpentine decalate 450 mm with pentru serpentine in linie. Pentru necesitati mai mari decat acestea ,se vor realiza baterii din mai multe sectiuni
SR EN 13053‐6.4.3
10
Pozitionarea bateriilor de racire ‐racirea cu dezumidificare pe aspiratia ventilatorului (ventilarul are effect de reincalzire) ‐ racirea fara dezumidificare dupa ventilator (pentru preluarea caldurii degajate de motor)
11 Pentru unitatile cu inatime mau mare de 1,6 m ,este necear accesul in interior din ambele parti laterale ,fara a fi necesara demontarea unitatilor. SR EN 13053‐6.4.4
12 Apa condensata pe baterii trebuie sa se intoarca in amonte de baterie EN 13053‐6.4.4
13 Separatorul de picaturi se va utiliza nuami acolo unde este necesar. Sunt indicate bateriile de racire fara separatoare de picaturi. SR EN 13053‐6.4.4
14 Separatoarele de picaturi trebuie sa poate fi extrase pentru inspectie si curatire. SR EN 13053‐6.4.4 15 Penetrarea peretilor de catre racordurile bateriilor trebuie sa fie etansate. SR EN 13053‐6.4.4
16 Tavile de condens vor fi dotate cu garda hidraulica.Nu este permisa racordarea directa la canalizare.
17 Bateriile recuperatoarelor de caldura vor fi dotate cu garniture de cauciuc pentru a preveni un eventual by‐pass. SR EN 13053‐6.4.3
18 Bateriile de racire nu trebuie pozitionate imediat inaintea filtrelor sau SR EN 13053‐6.4.4
150
atenuatoarelor de zgomot Bateriile de incalzire sau ventilatoarele trebuie pozitionate intre ele.
19 Preincalzirea se va pozitiona imediat dupa prima treapta de filtrare.
20
Dispozitive de protectie a abateriilor de incalzire electrica : ‐termosta de maxim cu reset manual cu agrement se va specifica debitul minim de aer necesar se va specifica daca este necesara timpul de intarziere la pornire necesar
SR EN 1886
21 Distanta pana la elemental constructive urmator minim 300 mm I.4.9 Conditii suplimentare pentru mediile cu cerinte de igiena sporite Nr crt Cerinte Standard
01 Baterii de racire din Cu/Al or Cu/Cu cadru din inox sau rezistent la coroziune ; aripiuoare vopsite sau acoperite cu materiale rezistente la coroziune;
02 Separataore de picaturi dinotel inox sau aluminiu 03 Toate racordurile tavillor de condens vor fi pozitionate pe aceeasi parte. 04 Curatirea trebuie sa fie posibila pe toate partile umede
05 Bateria de racire si separatorul de picaturi se vor pozitiona inaintea celi de a doua trepte de filtrare
I.4.10 Cerinte de calitate pentru atenuatoarele de zgomot Nr crt Cerinte Standard
01 Distante minime intre componente La intrare 1.0 x max.din latimea unui element al atenuatorului La iesire 1.5 x max. din latimea unui element al atenuatorului
SR EN 13053‐6.10
02 Cadere de presiune maxima 100 Pa
03 Materiale de finisare rezistente la abraziune si durabil, rezistent la procese le de curatire.
04 Elementele atenuatorului vor f demontabile fara a fi necesara demontarea altor elemente SR EN 13053‐6.10
05 Atenuatoarele de zgomot vor fi pozitionate in centrala de tratare imediat dupa ventilator,intre prima si a doua trepata de filtrare. Nu vor fi pozitionate imediat dup umidificator sau baterii de racire umede.
SR EN 13053‐6.10
06 Se recomanda ca elemntele etenuatorului sa aiba la intrare muchii rotunjite; SR EN 13053‐6.10
07
In cazul in care conditiile exterioare nefavorabile se mentin pentru o perioada indelungata de timp, trebuie luate in considerare o preincalzire cu 3 grade sau alte metode. Umiditate relative > 80% pentru temperaturi de > 0 °C Umiditate relativa > 90%
08 Suprafetele atenuatorului ,ale camerei si ale profilelelor vor fi galvanizate I.4.11 Cerinte generale de calitate pentru umidificatoare Nr crt Cerinte Standard
01 Umidificatoarele cu apa nu trebuie plasate inainte de filtre sau atenuatoare de SR EN 13053‐6.8.1
151
zgomot
02 Toate componentele umidicatoarele trebuie sa fie demontabile Toate partile in contact cu apa trebuie sa fie accesibile pentru inspectie si construite din materiale rezistente la coroziune si usor de dezinfectat
SR N 13053‐6.8.3.3
03
Aerul exterior trebuie sa aiba cel putin doua trepte de filtrare (prima treapta minim F7) cu exceptia umidificatoarelor cu abur la care se admite o singura trepata de filtrare. Umidificatorul trebuie plasat intre cele doua trepte de filtrare.
SR EN 13053‐6.8.1
04 Materialele de etansare trebuie sa fie din materiale care nu‐si schimba proprietatile in timp.
05 Materialele de etansare nu trebuie sa fie un strat support pentru microorganisme.
06 Suprafetele materialelor de dupa umidificator trebuie sa fie galvanizate si vopsite.
07 In apa de circulatie trebuie sa existe un numar total de colonii de 1000 KBE/ml ,din care numarul maxim de germeni Legionella 100 KBE/100 ml. SR EN 13053‐6.8.1
08 Umidificatoarele vor fi dotate cu tava decondens ,garda hidraulica si clapet aantiretur
09 Umiditatea relative dupa umidificator nu va depasi 90 %
10
Umidificatorul va fi complet golit si uscat in perioada ccand nu este utilizat. Umidificatul de va opri automat la oprirea centralei de tratare. Toate elemente in contact cu apa vor avea posibilitatea de evacuare. Se recomnada folosirea degerminarii cu UV.
SR EN 13053‐6.8.1
11 Tavile de condens vor avea panta suficienta. SR EN 13053‐6.8.3.312 Separatoarele de picaturi vor avea posibilitatea demontarii si curatirii. 13 Vor fi hdotate cu hublou de inspectie. SR EN 13053‐6.8.3.314 Prin hublul de inspectie nu va patrunde lumina din exterior. SR EN 13053‐6.8.3.315 Pompele de circulatie vor fi protejate la “lipsa apa” SR EN 13053‐6.8.3.3 I.4.12 Conditii suplimentare pentru mediile cu cerinte de igiena sporite Nr crt Cerinte Standard
01 Suprafete interioare din otel inox
02 Sunt admise numai umidificatoare cu abur montate inaintea celei de a doua trepte de filtrare
03 Tavile de condens vor fi din otel inox.
04 In cazul defectiunii umidificatorului se vor lua masuri pentru formarea condensatului in sistemul de introducere
I.4.13 Cerinte generale de calitate pentru ventilatoarele centralelor de tratare Nr crt Cerinte Standard
01 Ventilatoarele de admisie trebuie amplasate pentru a minimiza pierderile de aer. SR EN 13053‐6.3.1
02 Acolo unde exista doua trepte de filtrare,ventilatorul de introducere se pozitioneaza intre cele doua trepte SR EN 13053‐6.9.2
03 Trebuie sa existe o treapta de filtrare inaintea ventilatoarelor antrenate prin curea. 04 Ventilator si motor montat pe un cadru orizonatl 05 Amortozoare de vibratii cu o efecienta de minim 90 %
152
06 Hoblou de inspectie de minim 150 mm si iluminat ,pentru unitati mai inalte de 1,3 m SR EN 13053‐6.3.1
07 Protectia electrica a motoarelor de peste 0,25 Kw
08 Inrerupator la deschiderea usei de acces obligatorie SR EN 13053‐6.3.1SR EN 1886‐11
09 Legara la priza de pamant obligatorie 10 Prize de masura a debitului de aer
11
Se recomanda utilizarea ventilatoarelor cu palete curbate inapoi. Se recomanda motoare din clasa EFF1. Pentru caderi de presiune totala mai mici decat 1500 Pa se recomanda utilizarea ventilatoarelor radiale;
SR EN 13053‐6.3.1
11 Viteza maxim ade rotatie va fi nominalizata pe eticheta ventilatorului. Viteza maxima de rotatie a ventilatorului si puterea electrica maxima absorbita nu trebuie depasite.
12 Materiale constructive: ‐ventilatoarele vor fi protejate impotriva coroziunii; ‐cadrul de montaj galvanizat;
I.4.14 Conditii suplimentare pentru mediile cu cerinte de igiena sporite Nr crt Cerinte Standard
01 Pentru unitati de pana la 1 m inaltime cu ventilatoare centrifugale se va prevedea posibilitatea demontarii ventilatorului pentru intretinere. cadrul de montaj va fi executat din inox .
02 Hublou de inspectie si iluminat interior 03 Dispozitive de masura si afisare a adebitului de aer
04 Se va asigura un debit constant de aer ,prin prevederea convertizoarelor de frecventa
I.4.15: Stabilitate mecanica (SR EN 1886) Clasa carcasei Deformare relativa maxima [mm/m] D1 D2 D3 4 10 > 10 I.4.16: Grad de etanseitate la presiuni negative pressure (SR EN 1886) Clasa de etanseitate
Procentul maxim de neetanseitate la o presiune de test de ‐ 400 Pa
Tipul de filtru recomandat conform SR EN 779
L1 L2 L3 0.15 0.44 1.32 >F9 F9 F8‐F9 G1‐F7
I.4.17: Grad de etanseitate la presiuni positive (SR EN 1886) Clasa Viteza [m/s] V1 max. 1.5 V2 > 1.5 to 2.0
153
V3 > 2.0 to 2.5 V4 > 2.5 to 3.0 V5 Fara cerinte I.4.18: Izolaea termica SR EN 1886 Clasa Coeficient de transfer U [W/(m2K)] T1 U <0,5 T2 0.5 < U < 1.0 T3 1.0 < U < 1.4 T4 1.4 < U < 2.0 T5 Fara cerinte I.4.19: Factor puncte termica (SR EN 1886) Clasa Factor puncte termica kb
TB1 TB2 TB3 TB4 TB5
0.75 <kb < 1.00 0.60 < kb < 0.75 0.45 < kb < 0.60 0.30 < kb < 0.45 Fara cerinte
I.4.20: Clapete de aer Clasa de etanseitate Presiune de test 500 Pa [dm3/(m2)]
4 3 2 1 4 20 100 500
I.4.21: Material constructiv si tipul de izolatie (SR EN 13501) Clasa materialului Descriere A1 A2‐s1 d0
Incombustibile
A2 B C‐s1 d0...C‐s3 d2
Greu inflamabil
D‐s1 d0...D‐s3 d2 E...E‐d2
In mod normal inflamabil
F Usor inflamabile s = se creaza fum (s1 la s3) d = se formeaza picaturi (d0 la d2) I.4.22 Viteza medie a aerului in sectiune transversala (SR EN 13053) Clasa Viteza [m/s] V1 max. 1.5 V2 > 1.5 to 2.0 V3 > 2.0 to 2.5 V4 > 2.5 to 3.0 V5 Fara cerinte
154
I.4.23: Valori pentru eficienta recuperatorului si caderea maxima de presiune admisa (SR EN 13053) Debit de aer [m3/h] Nr ore pe an [ore/an ]
1980 la 5000
> 5000 si 10000
> 10000 si 25000 > 25000 si 50000
> 50000 > 100000
< 2000 ‐ 0.40 150 Pa 0.43 175 Pa 0.50 200 Pa 0.55 225 Pa
> 2000 si 4000
0.40 175 Pa 0.43 200 Pa 0.47 225 Pa 0.53 250 Pa 0.58 275 Pa
> 4000 si 6000
0.43 200 Pa 0.45 225 Pa 0.50 250 Pa 0.58 275 Pa 0.63 300 Pa
> 6000 0.45 225 Pa 0.50 250 Pa 0.55 275 Pa 0.63 300 Pa 0.68 325 Pa
Pentru valori mari mari ale eficintei se admit caderi de presiune mai mari I.4.24: Clasificarea recuperatoarelor de caldura din Tab. 4.9.9, cu factorii de corectie (SR EN 13053) Clasa Eficienta minima Cadere de presiune maxima Recuperator H1 valoare x 1.15 valoare x 0.75 H2 valoare x 1.10 valoare x 0.90 H3 valoare x 1.00 valoare x 1.00 H4 valoare x 0.90 valoare x 1.10 H5 Fara cerinte Fara cerinte I.4.25: Putere specifica ventilator (SR EN 13779) Clasa Putere specifica ventilator (cresteri suplimentare premise vezi tab. 12) [W/(m3/s)] SFP 1 <500 SFP 2 500‐750 SFP 3 751‐1250 SFP 4 1251‐2000 SFP 5 2001‐3000 SFP 6 3001‐4500 SFP 7 >4500 I.4.26: Putere specifica suplimentara admisa (SR EN 13779) Component Majorare pentru SFP [W/(m3/s)] Treapta de filtrare suplimentara + 300 Filtru HEPA + 1000 Filtru carbune activ + 300 Recuperator de caldura clasa H2‐H1 + 300 Baterie de racire foarte eficienta + 300
155
I.4.27: Putere electrica maxima absorbita Debit de aer Unitati fara procese
termice Unitati cu incalzire
Unitati cu alte procese
[m3/h] [kW/(m3/s)] [kW/(m3/s)] [kW/(m3/s)] 2,000‐5,000 2.7 3.3 3.8 5,001‐10,000 2.5 3.0 3.6 10,001‐25,000 2.3 2.7 3.3 25,001‐50,000 2.0 2.5 2.9 peste 50,000 1.9 2.3 2.7 Pmax [kW] = debit [m3/h] x valoare [kW/(m3/s)] / 3600 I.4.28 Valori recomandate pentru caderile de presiune in elementele centralei de tratare Component Cadere de presiune [Pa]
redus normal mare
tubultura de aspiratie 200 300 600 tubulatura de introducere 100 200 300 baterie de incalzire cu apa 40 80 100 baterie de racire cu apa 100 140 200 recuperator de caldura clasa H3 100 150 250 recuperator de caldura clasa H2‐H1 200 300 400 umidificator 50 100 150 umidificator cu pulverizare 100 200 300 filtru F5‐F7 presiune finala 100 150 250 filtru F8‐F9 presiune finala 150 250 400 HEPA filter 400 500 700 filtru carbine activ 100 150 250 atenuator de zgomot 30 50 80 clapet de aer 30 50 100 priza de aer 20 50 70 I.4.29: Putere electrica maxima absorbita (VDI 3803) Debit de aer Unitati fara procese
termice Unitati cu incalzire Unitati cu alte procese
[m3/h] [kW/(m3/s)] [kW/(m3/s)] [kW/(m3/s)] 2,000‐5,000 2.7 3.3 3.8 5,001‐10,000 2.5 3.0 3.6 10,001‐25,000 2.3 2.7 3.3 25,001‐50,000 2.0 2.5 2.9 peste 50,000 1.9 2.3 2.7 Pmax [kW] = debit [m3/h] x valoare [kW/(m3/s)] / 3600
156
I.4.30 Valori recomandate pentru caderile de presiune in elementele centralei de tratare Component Cadere de presiune [Pa]
redus norma mare
tubultura de aspiratie 200 300 600 tubulatura de introducere 100 200 300 baterie de incalzire cu apa 40 80 100 baterie de racire cu apa 100 140 200 recuperator de caldura clasa H3 100 150 250 recuperator de caldura clasa H2‐H1 200 300 400 umidificator 50 100 150 umidificator cu pulverizare 100 200 300 filtru F5‐F7 presiune finala 100 150 250 filtru F8‐F9 presiune finala 150 250 400 HEPA filter 400 500 700 filtru carbine activ 100 150 250 atenuator de zgomot 30 50 80 clapet de aer 30 50 100 priza de aer 20 50 70 I.4.31 Clasificarea aerului extras (SR EN 13779) Aer evacuat Descriere clasa ETA 1 Aer extras cu nivel scazut de poluare ETA 2 Aer extras cu nivel moderat de poluare ETA 3 Aer extras cu nivel ridicat de poluare ETA 4 Aer extras cu nivel foarte ridicat de poluare I.4.32 Categorii de calitate a aerului evacuat (SR EN 13779) Aer evacuat Descriere clasa EHA 1 Aer evacuat cu un nivel scazut de poluare EHA 2 Aer evacuat cu nivel moderat de poluare EHA 3 Aer evacuat cu nivel ridicat de poluare EHA 4 Aer evacuate cu nivel foarte ridicat de poluare I.4.33: Categorii de calitate a aerului exterior (SR EN 13779) Component Cadere de presiune [Pa]
redus norma mare
tubultura de aspiratie 200 300 600 tubulatura de introducere 100 200 300 baterie de incalzire cu apa 40 80 100 baterie de racire cu apa 100 140 200 recuperator de caldura clasa H3 100 150 250 recuperator de caldura clasa H2‐H1 200 300 400
157
umidificator 50 100 150 umidificator cu pulverizare 100 200 300 filtru F5‐F7 presiune finala 100 150 250 filtru F8‐F9 presiune finala 150 250 400 HEPA filter 400 500 700 filtru carbine activ 100 150 250 atenuator de zgomot 30 50 80 clapet de aer 30 50 100 priza de aer 20 50 70 I.4.34:Categorii de calitate a aerului introdus (SR EN 13779) Aer introdus clasa
Description
SUP 1 SUP 2
Aer ce contine doar aer exterior Aer ce contine doar aer exterior si aer recirculat
I.4.35: Categorii de calitate aer interior(SR EN 13779) Room air Description CO2 class (ppm) IDA 1 Calitate ridicata a aerului <400 IDA 2 Calitatemedie a aerului 400 – 600 IDA 3 Calitate moderata a aerului 600 – 1,000 IDA 4 Calitate scazuta a aerului > 1,000
158
Anexa II.1 Conţinutul caietului de sarcini pentru execuţia lucrărilor, dupa caz, în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii de ventilare/ climatizare.
In baza recomandărilor Legii 10/95 cu modificările ulterioare, a Ord. 863/2008 şi complementar normativului GP 090‐2003 ‐ Ghid privind elaborarea caietelor de sarcini pentru execuţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii. Caietul IV: Instalaţii interioare, conţinutul, după caz, al caietului de sarcini pentru execuţia lucrărilor întocmit în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii de ventilare/ climatizare, include:
baza de proiectare şi limita de proiect: se indică baza de proiectare pentru soluţiile de dimensionare, reprezentând datele concretizate în tema de proiectare sau dintr‐o fază anterioară a proiectului, destinaţia clădirii, zona climatică, planurile de arhitectură şi construcţii care definesc clădirile ventilate‐climatizate, date furnizate de producătorii de echipamente şi aparatură.
soluţia proiectului: sistemul de ventilare/climatizare şi procedeele de tratare a aerului alese; regimul de funcţionare; justificarea soluţiei tehnice funcţie de necesităţile specifice şi de posibilităţile de realizare;
elementele componente ale instalaţiei de ventilare/ climatizare din clădire şi proprietăţile fizico‐mecanice, chimice, de aspect, de fiabilitate, toleranţe, probe, teste şi altele asemenea, pentru materialele, aparatele şi echipamentele componente ale instalaţiilor proiectate, cu indicarea standardelor;
caracteristicile de calitate ale instalaţiei proiectate în conformitate cu Legea 10/1995 cu modificările ulterioare, justificate pentru fiecare dintre cele 6 cerinţe esenţiale, astfel:
Rezistenţă şi stabilitate ‐ se indică referinţe privind:
- rezistenţa mecanică a elementelor componente ale instalaţiei de ventilare/ climatizare (conducte de aer, dispozitive de închidere şi reglare, îmbinări de etanşare)la eforturi care apar în timpul exploatării (şocuri mecanice, termice, creşterea presiunii nominale de exploatare,tasări ale elementelor de construcţie sau ale terenului etc.);
- rezistenţa la eforturi datorate manevrelor şi utilizării; asigurarea unei manevrări uşoare a organelor de comandă ale instalaţiei de ventilare/ climatizare;
- rezistenţa şi stabilitate la solicitări seismice a utilajelor şi a elementelor componente ale instalaţiei de ventilare/ climatizare;
- rezistenţa suprafeţelor elementelor componente ale instalaţiei de ventilare/ climatizare (conducte de aer, dispozitive de închidere şi reglare, armături, echipamente) la solicitarea/ coroziunea datorată agenţilor chimici şi atmosferici agresivi;
- limitarea transmiterii vibraţiilor produse de utilaje la părţile structurii de rezistenţă, susceptibile de a intra în rezonanţă (planşee, acoperişuri terasă, platforme etc.);
Securitate la incendiu ‐ se indică referinţe privind:
- comportarea la foc (clasa de reacţie la foc şi/sau limita de rezistenţă la foc după criteriile EI, a elementelor componente ale instalaţiei de ventilare/ climatizare (conducte de aer, dispozitive de închidere şi reglare, aparate, echipamente, garnituri, produse de etanşare);
159
- soluţia adoptată în proiect pentru eliminarea riscului de incendiu şi de propagare a acestuia, prin modul de amplasare a elementelor componente ale instalaţiei;
- soluţia adoptată în proiect pentru eliminarea propagării fumului şi gazelor fierbinţi în căile de evacuare ale clădirilor, etajate şi în spaţiile mari necompartimentate în caz de incendiu.
Igiena, sănătate şi mediu ‐ se indică referinţe privind:
- asigurarea condiţiilor igienico‐sanitare în încăperi şi a calităţii aerului prin soluţia adoptată în proiect;
- eliminarea riscului de producere sau de favorizare a dezvoltării de substanţe nocive sau microorganisme patogene în aerul introdus în instalaţia de ventilare/ climatizare;
- eliminarea poluării mediului prin funcţionarea instalaţiei în timpul exploatării; Siguranţa în exploatare ‐ se indică referinţe privind:
- eliminarea pericolului de explozie la circulaţia aerului şi amestecului de gaze prin tubulatura instalaţiei de ventilare/ climatizare
- etanşeitatea la aer a conductelor instalaţiei în timpul exploatării; - asigurarea consumatorului împotriva întreruperilor accidentale; - protecţia utilizatorilor contra leziunilor prin contact cu suprafeţele accesibile ale
elementelor instalaţiei de ventilare/ climatizare (rănire, ardere, electrocutare, otrăvire);
- securitatea instalaţiei şi a încăperilor aferente (centrale de ventilare, agregate centrale de tratare a aerului, grupuri sau baterii de răcire/încălzire, ventilatoare etc.)
Protecţia împotriva zgomotului ‐ se indică referinţe privind:
- respectarea nivelului de zgomot admis în spaţiile tehnice (centrale de ventilare); - indicaţii privind nivelul de zgomot al echipamentelor dinamice (ventilatoare, pompe
de circulaţie) şi pe conductele de ventilare. - prevederea materialelor pentru atenuarea zgomotului.
Economie de energie şi izolare termică ‐ se indică referinţe privind:
- consumuri minime de energie în exploatare ale dispozitivelor (ventilatoare, pompe, agregate de răcire); dacă nu este posibilă minimizarea lor, cel puţin se va declara consumul real.
- consumuri minime de energie în exploatare prin recuperarea căldurii din aerul evacuat;
- asigurarea unor consumuri minime de energie înglobată în elementele instalaţiei de ventilare/ climatizare;
- prevederea unor pierderi de căldură (frig) minime la conductele de aer cald (rece), prin termoizolare şi amplasare raţională;
- consum raţional de energie pentru încălzire /răcire prin asigurarea unui nivel corespunzător de izolare termică a clădirii, în conformitate cu cele impuse prin Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor, Partea a I‐a – Anvelopa clădirii, indicativ Mc 001 / 1 – 2006.
- asigurarea reglajului sarcinii termice în funcţie de necesităţile de încălzire /răcire ale utilizatorilor în exploatare.
160
Durabilitatea şi fiabilitatea instalaţiei ‐ se indică referinţe privind: - calitatea materialelor din alcătuirea elementelor componente ale instalaţiei de
ventilare/ climatizare (conducte de aer, dispozitive de închidere şi reglare, armături, garnituri, suporţi de fixare, ş.a) ) prin menţionarea caracteristicilor fizico‐mecanice, chimice, aspect, declarate de producător prin documentele de atestare şi introducere pe piaţă ale produselor;
- calitatea şi fiabilitatea, aparatelor şi echipamentelor din componenţa schemei funcţionale a instalaţiei de ventilare/ climatizare (ventilatoare, filtre de aer, pompe de apă, de cădură, alte echipamente) prin menţionarea caracteristicilor tehnologice furnizate de producător prin documentele de atestare şi introducere pe piaţă ale produselor;
- In România, membră UE, documentele de atestare şi introducere pe piaţă ale produselor, sunt fie declaraţiile de conformitate ale produselor în acord cu standardele armonizate de produse fie agrementul tehnic.
- Materialele şi echipamentele acceptate în soluţia proiectată vor fi numai cele care îndeplinesc aceste două condiţii.
ordinea şi condiţiile tehnice de execuţie a lucrărilor cu instrucţiuni de montaj pentru materiale, elementele componente prefabricate, echipamente;
programul de urmărire al calităţii execuţiei; fazele determinante ale lucrării; verificarea execuţiei pe şantier, probe, teste; achiziţia, depozitarea şi transportul materialelor şi echipamentelor; prevederi privind condiţiile de recepţie lucrărilor executate; măsuri privind protecţia siguranţa şi igiena muncii; măsuri privind prevenirea şi stingerea incendiilor pe durata execuţiei lucrărilor; documentaţii complementare caietului de sarcini:
a ‐ Breviarul de calcul, care reprezintă o parte scrisă în care sunt expuse sumar noţiuni, date, etc. din domeniul tipului de instalaţie de ventilare/ condiţionare proiectată, care reprezintă documentele justificative pentru dimensionarea elementelor instalaţiilor de ventilare/ condiţionare şi se elaborează pentru fiecare tip de instalaţie în parte. Breviarele de calcul, prezentate sintetic, vor preciza şi ipotezele de calcul (destinaţia clădirii, parametrii de calcul specifici zonei climatice, parametrii interiori/ exteriori de calcul pentru clădirile ventilate/ climatizate, sarcina termică de încălzire/ răcire a clădirii, consumul de energie al sistemului ş.a.) precum şi tipurile de programe utilizate;
b ‐ piese desenate, cu nominalizarea planşelor, a elementelor de închidere opace şi vitrate care guvernează lucrarea, conform specificaţiilor din anexa 1.1;
c ‐ avize de specialitate măsurarea şi decontarea lucrărilor prevederi privind urmărirea comportării în timp a lucrării instrucţiuni de exploatare reglementări privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare/ condiţionare (standardele, normativele şi alte prescripţii, care trebuie respectate la materiale, utilaje, confecţii, execuţie, montaj, probe, teste, verificări).
161
Anexa II.2 Conţinutul caietului de sarcini pentru pentru furnizori de materiale, utilaje, echipamente tehnologice şi confecţii diverse pentru achiziţia lor în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii de ventilare/ climatizare.
II.2.1 Caietele de sarcini pentru furnizori de materiale, utilaje, echipamente tehnologice şi confecţii diverse, în vederea desfăşurării licitaţiilor de oferte pentru achiziţia lor în cadrul instalaţiilor de ventilare/ condiţionare proiectate, trebuie să conţină obligatoriu:
1. Denumirea produsului: material, semifabricat, utilaj, echipament tehnologic sau confecţii diverse (metalice, cu materiale compozite, din materiale termoplastice etc.)
2. Domeniul de utilizare: 3. Necesitatea produsului: 4. Descrierea produsului: alcătuit din echipamente individuale; componenţă echipament;
schemă bloc cu module principale/ auxiliare; 5. Caracteristici tehnice minime solicitate pentru eligibilitatea ofertei pentru achiziţie
(exemple generale): 5.1 ‐ pentru materiale, semifabricate sau confecţii diverse:
conducte/ canale de aer confecţionate din diferite materiale: tabla neagra, tabla OL galvanizata, tabla de OL zincata, tabla de Al, poliisocianurat placat pe ambele fete de aluminiu (ALP), PVC si fibra de sticla etc., piese (coturi, reducţii, piese de schimbare a secţiunii, bifurcaţii, (confecţionate din acelaşi material ca si canalele de aer), ţevi, fitinguri, garnituri, racorduri elastice, clapete de reglare a debitului de aer (fluture, de bifurcaţie, şibere), clapete antifoc, rame cu jaluzele (fixe, de suprapresiune etc.) coliere de prindere, toate definite după caz prin: dimensiuni geometrice (grosimi, lăţimi, lungimi de livrare), rezistenţa chimică, rezistenţa la tracţiune, forfecare, alungire la rupere, clasa de rezistenţă la foc,protecţii anticorozive, durata minimă de viaţă, categoria reparabil/ nereparabil;
armături de închidere, reţinere, reglare, siguranţă definite după caz prin: DN, PN, temperatura/presiunea max./min. de utilizare, clasa de protecţie, rezistenţe la presiune şi etanşeitate, coeficienţi de debit, durată minimă de viaţă, categoria reparabil/ nereparabil;
suporturi de susţinere, guri introducere/ evacuare (grile de refulare, de absorbţie cu jaluzele fixe montate pe canal, in perete sau la baza uşii, guri reglabile economice etc.), difuzoare liniare de tavan sau perete, de sol sau pentru încăperi înalte, difuzoare de joasa viteza, definite după caz prin: dimensiuni geometrice, materiale constructive, etanşare/garnituri, mod de montaj, dispozitive de comanda manuala sau mecanisme de blocare în anumite poziţii de reglaj, rezistenţe aeraaulice, debite de aer.
materiale termoizolante: placi sau cochilii din vată minerală, vata de sticlă sau din poliuretan rigid, polistiren expandat/ extrudat sau polietilenă expandată PEE, caracterizate prin coeficient de transfer termic K, conductivitate termică λ, grosime de livrare, absorbţie de apă, elasticitate, compresibilitate.
5.2 ‐ pentru aparate, echipamente tehnologice: dimensiuni de gabarit (centrale de ventilaţii, agregate de climatizare (minicentrale de tratare a aerului) in componenţă cu camere de amestec a aerului, aparate locale de ventilare–climatizare, racitoare de apa (chiller) şi domeniul de variaţie a temperaturii/ umidităţii/ presiunii; pentru filtre, ventilatoare, ventiloconvectoare, baterii de răcire/ încălzire, pompe de (re)circulare caracterizate prin tip, mod de montare, puterea min./ max. a motorului şi turaţia, protectie
162
antiexplozie, kituri de evacuare verticale/orizontale incluse sau nu, DN, PN, Pmax, viteza apei/ aerului, temperatura apei/aerului, domeniu capacitate/ debite de aer/ apă, puterea max. instalată/ absorbită, acţionare manuală/ automată, echipate cu controlere (integrate) de temperatură/ umiditate, tensiune de alimentare, ş.a.; durata de viaţă, fiabilitatea. 5.3 ‐ pentru aparate de măsură, control şi reglare: domeniu de măsurare al parametrilor temperatură/ umiditate/ presiune/ viteza aerului; dotarea sau nu cu sonde externe de măsură sau variante cu senzori interni de temperatură şi presiune incorporaţi, indicatoare luminoase, mod de afişare al rezultatelor (analogic, digital) şi precizie; timer electronic pentru ciclurile de funcţionare, cu reglare manuală/ automată a intervalelor prescrise, memorie internă, soft pentru parametrizare aparat, descărcare, arhivare şi vizualizarea datelor măsurate, cablu pentru transfer de date către PC, interfaţă serială RS 232, porturi electronice pentru conexiuni opţionale etc.; durata de viaţă, fiabilitatea. 6. Condiţii de livrare (ex: la sediul beneficiarului/ investitorului, executantului, în maxim 30
zile lucrătoare de la semnarea contractului, cu mijloacele de transport ale furnizorului). 7. Recepţia cantitativă şi calitativă
7.1. Recepţia cantitativă se va face la data livrării şi va consta din: verificarea cantitativă a furniturii conform contractului; verificarea concordanţei certificatului de origine a produsului şi a termenului de
garanţie. 7.2. Recepţia calitativă se face în termen de maxim 5 zile lucrătoare de la data recepţiei
cantitative. Recepţia calitativă va consta din: instalarea echipamentului de către furnizor pentru testare; testarea şi verificarea condiţiilor tehnice specificate de fabricant; încheierea procesului verbal de recepţie.
Beneficiarul îşi rezervă dreptul de a verifica şi testa produsul în prezenţa personalului de specialitate pus la dispoziţie de furnizor, fără ca acesta să antreneze cheltuieli suplimentare pentru achizitor.
Nu se admit neconcordanţe între produsul livrat şi specificaţiile tehnice din caietul de sarcini ale proiectantului/ contractului de achiziţie. Existenţa unor asemenea neconcordanţe atrage după sine rezilierea contractului de către furnizor.
Constatarea de deficienţe în funcţionarea produsului atrage după sine înlocuirea lui de către furnizor în termen de 10 zile de la constatare, iar în cazul în care furnizorul se dovedeşte incapabil să îndeplinească această obligaţie se va proceda, de asemenea, la rezilierea contractului.
Recepţia cantitativă şi calitativă va fi atestată printr‐un proces de recepţie întocmit şi semnat de părţi cu acest prilej.
8. Condiţii de garanţie/ service din partea producătorului/ furnizorului pentru produs
8.1 ‐ Garanţia producătorului pentru produsul nou; condiţia sa nu fie un produs demo sau refuzat de către alt beneficiar sau reconstruit (refurbishment).
8.2 ‐ Furnizorul se obligă să asigure garanţie precum şi întreţinerea echipamentului pe perioada garanţiei. El este, de asemenea, obligat să asigure servicii sigure şi permanente, cu timp de răspuns la sesizare de maxim 24 ore la sediul beneficiarului şi 48 ore pentru remedierea sau înlocuirea echipamentului defect în timpul reparaţiei, pe perioada garanţiei.
8.3 – Furnizorul/ producătorul se obligă să asigure service, piese de schimb şi consumabile în perioada post garanţie pe durata de viaţă declarată a echipamentului.
9. Preţ 9.1 ‐ Preţurile vor fi specificate conform prevederilor prezentate în instrucţiunile privind
întocmirea ofertelor pentru achiziţii de produse/ echipamente.
163
9.2 ‐ Preţurile vor include şi contravaloarea documentaţiei de exploatare şi utilizarea echipamentelor editate în limba română; în caz contrar se recomandă limba engleză sau franceză.
10. Modalităţi de finanţare/ plată 10.1 ‐ Sursele de finanţare 10.2 – Condiţii de plata efectuată de beneficiar
11. Alte condiţii 11.1 ‐ Furnizorul face dovada obligatorie a certificării calităţii activităţii prestate (a
producţiei la producător, a distribuţiei la importator/ distribuitor autorizat al producătorului) în acord cu cerinţele standardelor internaţional/ european de calitate EN/ ISO 9001/ 2008.
12. Structurarea ofertei tehnice a furnizorului/ producătorului Oferta tehnica pentru achiziţie va conţine structurat tabelar sau pe capitole, răspunsuri
punct cu punct pentru fiecare dintre specificaţiile caietului de sarcini al aparatelor/ echipamentelor tehnologice, confecţiilor, materialelor.
VIII.2.2 Caietele de sarcini pentru recepţii, teste, probe, verificări In baza prevederilor din cap. 1, 2 şi 3, privind execuţia, punerea în funcţie, recepţia,
întreţinerea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare/ climatizare din clădiri, caietele de sarcini specifice acestor categorii de lucrări, vor conţine, toate cerinţele privind:
‐ Fazele execuţiei lucrărilor Recepţia materialelor si echipamentelor:
- Se vor întocmi procese verbale de verificarea calităţii materialelor si echipamentelor la fiecare data când sunt recepţionate, pentru a fi montate. - Calitatea materialelor si echipamentelor trebuie sa corespunda normelor in vigoare, specificaţiilor prevăzute de proiectant si a cerinţelor suplimentare ale beneficiarului stabilite înaintea procurării, si sa fie însoţite de documente obligatorii privind normele de calitate in construcţii, adică certificate de calitate, conformitate, buletine de testare după caz, agremente tehnice, avize de import, manual de instalare si operare originale si in limba romana. - Responsabili cu verificarea si semnatarii proceselor verbale vor fi reprezentanţi ai beneficiarului si după caz funcţie de tipul produsului (material/echipament) reprezentanţii montatorilor sau ai furnizorilor.
‐ Finalizarea montajului echipamentelor Se vor întocmi procese verbale de verificarea calităţii montajului echipamentelor in
vederea respectării condiţiilor de montaj pentru asigurarea garanţiei, posibilităţii de efectuare a probelor si a respectării normelor in vigoare.
Responsabili cu verificarea si semnatarii proceselor verbale vor fi reprezentanţi ai beneficiarului, ai montatorilor si ai furnizorilor. Eventual se poate chema si proiectantul înaintea efectuării probelor.
‐ Teste preliminare, probe, verificări Se prevăd după caz, funcţie de complexitatea instalaţiei proiectate si a regimului de
funcţionare, testele preliminare/ reglarea instalaţiei, probele (caracteristici funcţionale şi pe ansamblul instalaţiei), verificări, supraveghere, verificare periodică după punerea în funcţiune (prevederi în cap. 2).
‐ Recepţia lucrărilor In concordanta cu HGR 273/1994 si in conformitate cu FIDIC “Condiţiile contractului
pentru construcţii” lucrările de recepţie vor fi realizate de beneficiar după ce toate condiţiile contractuale privind recepţia au fost îndeplinite.
164
Execuţia lucrărilor prevăzute in aceasta documentaţie se va face numai după elaborarea fazei “Detalii de execuţie”.
Încercările se vor efectua după programul de faze determinante. Încercările de funcţionare a ansamblului de instalaţii se vor efectua după criteriile
antreprizei si vor fi consemnate in fisele de rezultate standardizate stabilite la început si transmise beneficiarului, pe măsura ce lucrările avansează.
Aceste documente vor fi compilate si validate de către antrepriza si/sau de beneficiari si vor constitui dosarul de punere in funcţionare a instalaţiilor.
La finalizarea lucrărilor, un dosar in 3 exemplare care au servit la execuţie, validate de către beneficiarul si aduse la zi pe măsura avansului realizat, va constitui dosarul definitiv. In localul tehnic, o schema generala in suport plastic, a instalaţiilor, va trebui sa fie afişata înainte de începerea operaţiunilor de recepţie.
Instalaţiile vor fi finalizate prin realizarea procedurilor de verificare si probare in vederea recepţiei.
Aceste operaţiuni se vor executa conform prevederilor din normativele I 5‐2010; C 56‐02. Recepţia lucrărilor se va realiza in doua etape (conform HG nr. 273/1994 – Regulament de receptie a lucrărilor de construcţii si instalaţii aferente acestora):
recepţia la terminarea lucrărilor; recepţia finală la expirarea perioadei de garanţie. Investitorul va întocmi conform HG 273/1994 înainte de recepţia finală, Cartea tehnică a
construcţiei, care se va păstra de proprietar. Orice modificare fata de proiect, fără acordul prealabil al proiectantului, se face pe
răspunderea exclusiva a executantului (părţilor implicate).
Instruire personal Instruire pentru personalul beneficiarului de cel puţin n zile lucrătoare (nr. persoane ale
utilizatorului) la sediul beneficiarului. Se vor instrui prevederile normelor PSI şi de protecţie a muncii.
VIII.2.3 Caiete de sarcini pentru pentru urmărirea comportării în timp a instalaţiilor de ventilare/ climatizare
VIII.2.3.1 Urmărirea comportării în exploatare a instalaţiilor de ventilare/ climatizare din clădiri se efectuează pe toată durata lor de viaţă. Proiectantul stabileşte modul adecvat de exploatare a instalaţiei prin recomandările precizate în documentaţia tehnică elaborată în:
a. caietele de sarcini pe pentru urmărirea comportării în timp a construcţiilor, care includ, prevederi esenţiale, rezultate din analiza cerinţelor de calitate ale funcţionării instalaţiei proiectate în conformitate cu Legea 10/1995 cu modificările ulterioare.
b. proiecte de urmărire în timp a comportării echipamentelor, instalaţiilor şi clădirilor pe care le deservesc.
VIII.2.3.2 Proiectele de urmărire în exploatare a comportării echipamentelor, instalaţiilor de ventilare/ climatizare în ansamblu şi clădirilor pe care le deservesc, vor ţine seama de precizările criteriale din reglementările tehnice:
a. Regulamentul privind urmărirea comportării în exploatare, intervenţiile în timp şi postutilizarea construcţiilor, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 766/1997 b. Normativul privind urmărirea comportării în timp a construcţiilor, indicativ P 130‐1999. c. Metodologie privind programul de urmărire în timp a comportării construcţiilor din punct de vedere al cerinţelor funcţionale – indicativ MP 031‐2003 şi Normativ P 130‐99. VIII.2.3.3 Aceste criterii includ: - urmărirea în timp a comportării instalaţiei/ clădirii deservite pe criteriul duratei de viaţă;
165
- urmărirea în timp a comportării instalaţiei/ clădirii deservite pe criteriul cerinţelor de calitate ale spaţiului/ microclimatului realizat;
- urmărirea în timp a comportării construcţiilor pe criteriul performanţelor elementelor materiale, la subsisteme de lucrări dintre care specific instalaţilor de ventilare/ climatizare sunt:
subsistemul de închidere (anvelopa în contextul corelării eficienţei energetice a clădirii şi instalaţiei);
subsistemul de compartimente (încăperi, deschideri de admisie a aerului, suprafeţe vitrate, faţade cortină simple sau dublu ventilate);
subsistemul lucrărilor subterane de izolare, asanare, protecţie. - urmărirea în timp a comportării construcţiilor pe criteriul agenţilor agresivi care
acţionează asupra diferitelor elemente componente ale instalaţei/ spaţiului deservit.
II.2.3.4 În baza MP 031‐03, responsabilitatea privind elaborarea programelor de urmărire în timp a comportării construcţiilor, o deţine proiectantul construcţiei sau a instalaţiei iar responsabilitatea privind activitatea de urmărire a comportării construcţiilor o deţine proprietarul/ investitorul sau, prin contract utilizatorul instalaţiei/construcţiei.
II.2.3.5 Proiectele de urmărire în exploatare a comportării echipamentelor, instalaţiilor de ventilare/ climatizare în ansamblu şi clădirilor pe care le deservesc, se adresează:
tuturor firmelor furnizoare/ producătoare, privind verificarea menţinerii în timp a caracteristicilor declarate ale unui produs/ procedeu/ echipament component, din instalaţiile de ventilare/ climatizare proiectate;
executantului instalaţiei; organismelor de control de stat din construcţii.
166
Anexa II.3 Documente europene/ naţionale de evaluare tehnica pentru produse, echipamente specifice sau procedee de ventilare mecanică/ climatizare a clădirilor. Cerinţe legislative armonizate.
II.3.1 Procedurile prevăzute prin Directiva 89/106/CEE, cu modificările ulterioare prin Regulamentul
(UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului (perioadă de tranziţie pană în 2013), privesc furnizorii/ producătorii materialelor/ echipamentelor pentru instalaţii şi construcţii, care au obligaţia în baza HG. nr. 622/2004, să deţină declaraţii de performanţă pentru produsele introduse pe piaţă, cu evaluarea performanţei privind caracteristicile esenţiale ale produselor pentru construcţii:
a. care nu sunt acoperite de un standard armonizat; se poate solicita: evaluarea tehnică europeană a produselor lor pe baza ghidurilor de evaluare tehnică europeană (EOTA) stabilite în temeiul Directivei 89/106/CEE.
evaluarea tehnică naţională a produselor lor pe baza ghidurilor naţionale de evaluare tehnică (GAT) şi a documentelor tehnice româneşti, stabilite de asemenea în temeiul Directivei 89/106/CEE.
b. care nu sunt acoperite integral de un standard armonizat şi este necesar să deţină şi o evaluare tehnică europeană/ naţională, solicitată în aceleaşi condiţii de la pct. a.
c. care sunt acoperite de un standard armonizat şi deţine anexa ZA cu prescripţiile pentru realizarea marcajului CE.
II.6.2 Declaraţia de performanţă: în baza art. 4.4.1, când un produs pentru construcţii face obiectul unui standard armonizat sau este conform cu o evaluare tehnică europeană care a fost eliberată pentru acesta, producătorul/ furnizorul întocmeşte o declaraţie de performanţă în momentul în care este introdus pe piaţă. II.6.3 In baza art. 4.4.1, în temeiul Directivei 89/106/CEE şi al Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului, sunt definite următoarele documente:
specificaţii tehnice armonizate, care înseamnă standarde armonizate şi documente de evaluare europene;
standard armonizat, care înseamnă un standard adoptat de unul dintre organismele europene de standardizare. Standardele armonizate definesc metodele şi criteriile de evaluare a performanţei produselor pentru construcţii privind caracteristicile lor esențiale.
document de evaluare european, care înseamnă un document adoptat de către organizaţia OET‐ urilor în scopul întocmirii de evaluări tehnice europene;
evaluare tehnică europeană, care înseamnă evaluarea documentată a performanţelor unui produs pentru construcţii, performanţa declarată, pe niveluri sau clase, sau într‐o descriere, a acelor caracteristici esenţiale ale acestuia, privind utilizarea preconizată declarată, detaliile tehnice necesare pentru punerea în operă, şi verificarea constanţei performanţei.
documentaţie tehnică specifică, care înseamnă o documentaţie care demonstrează că metodele din cadrul sistemului aplicabil de evaluare şi de verificare a constanţei performanţei au fost înlocuite cu alte metode, cu condiţia ca rezultatele obţinute prin metodele respective să fie echivalente cu cele obţinute prin metodele de încercare prevăzute de standardul armonizat corespunzător;
II.3.2 Agrementul tehnic
II.3.2.1 Agrementul tehnic european (ATE), este prevăzut de HG. nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii.
II.3.2.2 Acordarea agrementului tehnic în construcţii (AT), prevăzut de Legea nr.10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare şi de Regulamentul privind agrementul tehnic pentru
167
produse, procedee şi echipamente noi în construcţii, cuprins în anexa nr.5 a Hotărârii Guvernului nr.766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, considerat ca agrement tehnic naţional.
II.3.2.3 Agrementele tehnice în construcţii se elaborează în conformitate cu „Procedura de agrement tehnic pentru produse, procedee si echipamente noi în construcţii” – P.A.T. 1‐2004, la cererea unui solicitant care poate fi:
a) pentru produse sau echipamente, producătorul sau reprezentantului autorizat al acestuia în România, sau un alt distribuitor care deţine acordul producătorului;
b) deţinătorul procedeului sau cel care îl foloseşte pe baza licenţei, în cazul procedeelor noi în construcţii.
II.3.2.4 Prevederile acestei proceduri sunt obligatorii în conformitate cu Legea 10/1995, pentru toţi agenţii economici şi factorii implicaţi în fabricarea, furnizarea şi utilizarea de noi produse, procedee şi echipamente pentru construcţii, realizate în ţară, sau procurate din import.
II.3.2.5 Proiectele de agremente tehnice elaborate numai de către organisme abilitate pentru elaborarea de agremente tehnice, sub coordonarea Consiliului Tehnic Permanent pentru Construcţii, CTPC, sunt supuse avizării CTPC. Elaboratorul agrementului tehnic răspunde de exactitatea datelor înscrise în AT şi de evaluarea bazată pe examinări, calcule, încercări, aprecieri care au fundamentat aceste date. În cazul efectuării de încercări, un eşantion reprezentativ se va păstra depozitat de către elaboratorul agrementului pe o perioadă conform legislaţiei în vigoare.
II.3.2.6 În cazul avizării favorabile fără condiţii, comisia propune CTPC eliberarea Avizului Tehnic. II.3.2.7 Titularul unui Agrement tehnic în construcţii, prezintă în continuare, în activitatea de import‐
export, licitaţii sau punere în operă a produselor, procedeelor sau echipamentelor pentru construcţii, Agrementul tehnic însoţit de Avizul Tehnic al comisiei CTPC.
II.3.2.8 Durata de valabilitate a unui AT este în general de 3 ani. Există posibilitatea prelungirii valabilităţii, extinderii sau modificării acestuia la cererea titularului de AT, care face dovada evaluării comportării în timp/ exploatare a produsului/ echipamentului.
II.3.2.9 Durata de valabilitate a unui AT poate fi extinsă la 5 ani în cazul produselor, procedeelor sau echipamentelor:
a) care nu implică riscuri; b) care necesită o perioadă mai lungă pentru confirmarea aptitudinii de utilizare; c) în cazul prelungirii valabilităţii AT, când produsul/procedeul/echipamentul este verificat în
timp. II.6.4.10 Agrementul tehnic (AT) va fi alcătuit din:
a) agrementul tehnic propriu‐zis; b) dosarul tehnic, care face parte integrantă din agrementul tehnic.
II.6.4.11 AT propriu‐zis cuprinde: a. descrierea succintă a produsului, procedeului sau echipamentului şi inscripţia de identificare. b. domeniul şi condiţiile de utilizare acceptate, cu raportare la reglementările tehnice în vigoare. c. aprecieri cu privire la produs, procedeu sau echipament exprimând:
aptitudinea de exploatare, cu indicarea privind nivelul de calitate; durabilitatea produsului cu menţionarea dacă aceasta a putut fi apreciată prin
comparaţie cu produse similare sau nu a putut fi apreciată, în care caz produsul trebuie recomandat pentru experimentare, precum şi condiţiile de întreţinere care se impun;
parametrii indicaţi de producător cu privire la fabricaţie, controlul producţiei şi punerea în operă;
d. condiţii de concepţie; e. condiţii de fabricare; f. condiţii de livrare; g. condiţii de punere în operă; h. alte condiţii prevăzute în ghidurile tehnice pentru AT în construcţii; i. concluzii cu privire la:
aprecierea globală a calităţilor de utilizare în domeniul prevăzut, care nu poate fi decât FAVORABILĂ (în caz contrar nu se eliberează AT).
durata de valabilitate a AT.
168
II.3.2.12 Dosarul tehnic preliminar trebuie întocmit de către solicitant şi va cuprinde în principal, în funcţie de etapa solicitării:
a. cererea pentru AT; b. acordul producătorului privind comercializarea produsului de către solicitant, în cazul în care
solicitantul este altul decât reprezentantul său autorizat; Acordul producătorului trebuie să conţină menţiunea expresă cu referire la solicitant „este abilitat pentru a comercializa produsele noastre în România”, precum şi data emiterii.
c. descrierea produsului, procedeului sau echipamentului (în limba română); va urmări prezentarea tuturor caracteristicilor sale tehnice şi a modului de realizare a lucrărilor, pentru care acesta este destinat, precum şi domeniul şi condiţiile de utilizare.
Descrierea trebuie să permită identificarea clară a produsului, procedeului sau echipamentului, cuprinzând în acest scop: prezentarea materialelor utilizate cu indicarea caracteristicilor şi performanţelor reprezentative; descrierea fluxului tehnologic de fabricaţie, pornind de la materiile prime componente, cu precizarea planului de control a calităţii;
precizarea caracteristicilor şi performanţelor produsului final; prezentarea elementelor/subansamblurilor de construcţie, la care se preconizează utilizarea produsului/echipamentului, specificându‐se tehnologia de execuţie, utilajele necesare, condiţiile de calitate aferente, reglementările tehnice româneşti ce trebuiesc respectate.
descrierea modului de punere în operă a elementelor/ansamblurilor de construcţii, menţionându‐se utilajele, elementele de inventar, măsurile de protecţia muncii, metodele şi aparatura de control a calităţii.
planuri de ansamblu, de detaliu sau prospecte. d. pentru produsele provenite din import, lista utilizărilor anterioare semnificative (cu indicarea anului în care s‐a aplicat); Lista utilizărilor anterioare semnificative în ţara de origine a produsului sau în alte ţări va cuprinde specificarea clară a locurilor unde produsul, procedeul sau echipamentul a fost utilizat, destinaţia avută, precum şi datele necesare localizării lui (identitatea utilizatorului), după caz. e. documentele tehnice de referinţă, care fac parte din dosarul tehnic preliminar şi trebuie să
cuprindă de regulă: documente care conţin dovezi privind performanţele declarate, care sunt demonstrabile,
şi/sau elemente de convingere pentru acele performanţe care rămân subiect de apreciere. rapoarte de încercare pe eşantioane reprezentative, ca urmare a încercărilor efectuate în
laborator/”in situ” de către laboratoare acreditate (autorizate) în ţară, sau acreditate naţional în ţara de origine;
date rezultate din analizele efectuate asupra comportării în timp a produsului / echipamentului, în condiţii de exploatare (pentru prelungirea AT);
date referitoare la documentele tehnice existente (reglementări tehnice, caiete de sarcini, etc.) aferente pentru părţile tradiţionale ale sistemului constructiv la care se aplică produsul, procedeul sau echipamentul, precum şi AT eliberat pentru produse, procedee sau echipamente din aceeaşi familie;
aprecieri bazate pe observarea comportării în exploatare a lucrărilor realizate cu produse, procedee sau echipamente similare;
rezultatele unor studii analitice şi calcule efectuate pe baza măsurătorilor experimentale; caiete de sarcini pentru fabricaţie şi/sau punere în operă impuse deţinătorilor de licenţe,
precum şi modalităţile de control a aplicării lor. f. informaţii privind stadiul de implementare a sistemului de management al calităţii (SMC) şi/sau a
sistemului de control al producţiei la producător; g. avize tehnice la zi obţinute în alte ţări sau reglementări tehnice naţionale în baza cărora produsul
respectiv este fabricat şi utilizat în ţara de origine; h. agremente tehnice anterioare (în cazul solicitărilor de prelungire); i. procesul verbal de omologare internă pentru produsele fabricate în România. j. avize în conformitate cu reglementările în vigoare (după caz). Dosarul tehnic preliminar face parte integrantă din dosarul tehnic al AT.
169
II.3.2.13 Dosarul tehnic aferent AT va fi format din dosarul tehnic preliminar întocmit de solicitant la începerea lucrării, completat cu raportul grupei specializate, cu rezultatele verificărilor făcute în timpul analizării obiectului AT, şi va cuprinde:
a) descrierea detaliată a produsului, procedeului sau echipamentului la care se referă; b) rezultatele încercărilor efectuate, care susţin aprecierile cuprinse în AT; c) interpretările şi aprecierile privind aptitudinea de utilizare, durabilitatea etc. d) interpretările rezultatelor la încercări; e) referinţe asupra modului de utilizare a produsului, procedeului sau echipamentului; f) extras din procesul verbal al şedinţei de deliberare din cadrul grupei specializate. II.3.2.14 Datele precizate în caietul de sarcini al proiectului de execuţie trebuie sa fie aceleaşi cu cele din agrementul tehnic al materialului/ echipamentului achiziţionat; II.3.2.15 În România, în conformitate cu Directiva 89/106/CEE, privind armonizarea legilor,
reglementărilor tehnice şi a prevederilor administrative ale Statelor Membre, referitoare la produse pentru construcţii, cu Ordonanţa nr. 20 /18.08.2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislaţiei Uniunii Europene care armonizează condiţiile de comercializare a produselor şi cu Hotărârea Guvernului nr. 622/ 2004 cu modificările şi completările ulterioare privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, declară pe proprie răspundere (Anexa II.4), că a fost efectuată atestarea conformităţii produselor furnizate pentru utilizarea prevăzută în agrementul tehnic şi că acestea pot fi puse în operă conform instrucţiunilor de utilizare, conţinute în documentaţia produsului. Conformitatea este demonstrată având ca referinţă Agrementul tehnic însoţit de Avizul Tehnic al comisiei CTPC (în termen de valabilitate).
II.3.3 Certificatul de produs, in cazul produselor cu marcaj CE. II.3.3.1 Atunci când un produs care este utilizat pentru lucrările de instalaţii electrice din clădiri, face
obiectul unui standard armonizat, poate fi achiziţionat numai dacă este însoţit de declaraţia de conformitate (Anexa II.5).
II.3.3.2 Prin întocmirea declaraţiei de conformitate producătorul/ furnizorul de specialitate îşi asumă responsabilitatea pentru conformitatea produsului cu cerinţele prevăzute în standardul armonizat de produs (specificaţie tehnică) şi a marcajului CE.
II.3.3.3 În lipsa unor indicii obiective în acest sens, nu se recomandă includerea produsului/ echipamentului în proiectul tehnic.
II.3.3.4 Marcajul CE se aplică pe acele produse pentru construcţii pentru care fabricantul a întocmit o declaraţie de performanţă în conformitate cu cerinţele precizate prin standardul de produs.