Download - Conflictul de Rol La Studentul Militar
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 1/88
Nesecret
Cuprins
Introducere....................................................................................................................................02
1. Rol versus status – formarea identităţii personale…………………………………………….03
1.1. Delimitări conceptuale………………………………………………………………….03
1.1.1.Statusul social……………………………………………………………………...03
1.1.2 Rolul social ………………………………………………………………………..11
1.2. Conflictul de rol - factor destabilizator al identităţii personale…………………………18
1.2.1. Conflictul de rol – delimitări conceptuale………………………………………...18
1.2.2. Relaţia identitate personală – conflict de rol……………………………………...24
2. Socializarea în cazul studenţilor militari……………………………………………………...29
2.1. Procesul de socializare în mediul civil………………………………………………….29
2.2. Procesul de socializare în mediul militar………………………………………………..32
2.3. Conflicte în procesul de socializare a studenţilor militari………………………………36
3. Grupul militar ca factor de modelare al identităţii personale…………………………………41
3.1. Grupul militar - note specifice…………………………………………………………..41
3.1.1. Grupul – caracterizare generală...............................................................................41
3.1.2. Particularităţi ale grupului militar............................................................................45
3.2. Grupa de studenţi - de la microgrup social la echipă……………………………………49
3.2.1. Grupa de studenţi - microgrup social……………………………………………...49
3.2.2. Relaţii interpersonale în grupa de studenţi………………………………………..52
3.3. Identitatea personală şi grupul de apartenenţă la studenţii militari……………………..55
3.3.1. Influenţa grupului cu specific militar asupra identităţii personale……………......56
3.3.2. Influenţele particulare ale mediului de invăţământ militar asupra studentului…....60
4. Studiu asupra dinamicii identităţii studenţilor militari sub impactul conflictului de rol ……..62
Concluzii…………………………………………………………………………………………78
Bibliografie………………………………………………………………………………………80
Anexe…………………………………………………………………………………………….82
1. Anexa 1 Modele chestionar pentru investigarea conflictului de rol………………………82
2. Anexa 2 Model chestionar pentru identificarea valorilor profesionale…………………...84
3. Anexa 3 Model chestionar standard OCQ………………………………………………...87
Nesecret1 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 2/88
Nesecret
INTRODUCERE
Structura tradiţională a organizaţiei militare presupune prin însăşi natura sa, o scindare a
comunităţii academice în două tabere: cadrele militare şi profesorii, pe de-o parte, şi contrapuşiiacestora, studenţii militari. Aceste tabere nu sunt neapărat opuse, însă sunt cu certitudine diferite,
înglobând două universuri sociale aproape de a fi paralele prin diferenţele de scopuri, mijloace,
tradiţii şi concepţii. Distincţia se estompează uneori, alteori devine mai accentuată, depinzând de
o multitudine de factori subiectivi specifici fie studenţilor, fie cadrelor militar şi profesorilor, de
caracteristicile colectivului academic şi chiar de schimbările petrecute în societatea
contemporană, care au ecou în organizarea şi desfăşurarea procesului educativ. Acest mediu deja
tensionat, completat prin acţiunea normelor şi rigorilor militare şi a constrângerilor generate deviaţa militară, preia aliura unui mediu tarat, spaţiu nepropice pentru educarea şi formarea socială
şi profesională a viitoarelor elite ale societăţii. Aceste tensiuni se vor manifesta în cele din urmă,
prin intermediul generării unor sitaţii conflictuale, la nivel itrasubiectiv, cât şi intersubiectiv,
situaţii manifestate de obicei prin incidenţa unei multitudini de factori contradictorii asupra
aceleiaşi persoane, respectiv asupra studentului militar ca individ sau parte integrantă a grupului.
În acest moment apare conflictul de rol, conceptul amintit reprezentând dealtfel, pe lângă cel de
identitate şi grup social unul dintre conceptele cheie ale lucrării de faţă.
Tema pe care am ales-o se intitulează “Conflictul de rol la studentul militar” şi reprezintă
calea prin care voi încerca, pe parcursul celor patru capitole ale lucrării de faţă, să evidenţiez
efectele conflictului de rol asupra procesului de definire a identităţii personale, implicit a
personalităţii studentului militar. Lucrarea este structurată în 4 capitole, fiecare având mai multe
subcapitole în care este tratat în mod succint subiectul vizat în titlul capitolului. Primele trei
capitole ale lucrării sunt mai bogate în informaţii de natură teoretică, având rolul de a delimita
clar accepţiunile celor trei termeni cheie: conflict de rol, identitate personală şi grup social.
Asttfel în primul capitol am încercat să explic conform mai multor abordări, noţiunile de status şi
rol social, pentru ca ulterior clarificării sensurilor acestora să pot explica noţiunea de conflict de
rol. În cel de-al doilea capitol am prezentat particularităţile procesului de socializare, ca sursă a
conflictelor de rol şi deasemenea ca premisă a formării identităţii sociale a individului, urmând
ca pe parcursul capitolului trei să tratez problematica grupului social ca factor în dinamica
identităţii personale a individului, iniţial la modul general, urmând apoi o caracterizare clară şi
specifică microgrupului educaţional militar ca factor activ în modelarea identităţii studentului
militar. În paginile ultimului capitol am urmărit, prin aplicarea unor metode sociometrice, să
identific cauzalitatea apariţiei conflictului de rol, precum şi evidenţierea conexiunii dintre acesta Nesecret2 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 3/88
Nesecret
şi modificările ce survin la nivelul identităţii în condiţiile în care acesta se manifestă. Scopul
cercetării constă totodată în încercarea de a trage un semnal de alarmă în legătură cu favorizarea
apariţiei acestor conflicte.
1. ROL VERSUS STATUS – FORMAREA IDENTITĂŢII PERSONALE
1.1 . Delimitări conceptuale
1.1.1. Statusul social
Conform Grand Dictionnaire de la Psychologie1, statusul reprezintă situaţia unei
persoane într-un grup social. Explicaţiile adiacente acestei definiţii lămuresc probleme
referitoare la modul în care statusul condiţionează raporturile care se stabilesc între oameni,
fiecare persoană aşteptându-se la o anumită conduită a celorlalţi faţă de sine, potrivit poziţiei pe
care o ocupă în grup, şi conformându-se rolului care se aşteaptă de la el, la incluziunea
drepturilor şi datoriilor persoanei în definiţia conceptului şi nu în ultimul rând la calitatea
statusului ca element al conştiinţei de sine. Cu toate că în mod curent, definiţia statusului face
referire efectiv la poziţia cuiva în societate, acesta are însă, un înţeles cu conotaţie legică, şi
anume, determinarea drepturilor şi responsabilităţilor ce rezultă din deţinerea unei poziţii
specifice în societate. Conform celor mai mulţi psihologi sociali şi sociologi, statusul reprezintă
poziţia individului în societate, şi ajută la crearea legăturii între social şi individual. Statusurile,
din punctul de vedere al sociologiei aparţin structurii sociale, iar indivizii aderă la ele, însuşindu-
şi-le mai mult sau mai puţin.
Abordări ale problematicii statusului social
Problematica teoretică privitoare la noţiunea de status social, precum şi asupraconceptului de rol social a reprezentat obiectul de studiu al mai multor figuri ilustre ce au activat
în domenii stiinţifice precum sociologia, psihologia socială, stiinţele organizaţiilor, în domenii ce
surprind corelaţia dintre persoană şi societate, dintre individ şi grup, reprezentând chiar temele
unor noi teorii sociologice elaborate în încercarea de a explica modul în care individul afectează
grupul şi prin extrapolare, societatea în sine. Astfel, pentru o înţelegere cât mai aprofundată a
acestor noţiuni-cheie ce constituie esenţa lucrării de faţă, voi expune într-o manieră filtrată
principalele tendinţe de abordare ale conceptelor mai sus menţionate.1Ardeleanu, A. ,Dorneanu, S., Baltă, N., Borş, A., Georgescu, M., Dumitraşcu, N., Lupu, D., Teleki, G., De Hillerin, I.,Chiriacescu, R., Grand Dictionnaire de la Psychologie, Larousse, Paris, 1999;
Nesecret3 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 4/88
Nesecret
Printre primii teoreticieni ai fenomenului stratificării sociale, implicit cel care a folosit
iniţial termenul de status social, a fost Max Weber 2. Sociologul german a dezvoltat o teorie ce
propunea ideea că stratificarea socială are la bază trei piloni principali, acest cumul de factori
sociali devenind cunoscut sub numele de ierarhia celor trei p: proprietatea, prestigiul şi puterea.
Astfel, stratificarea socială devine rezultatul interacţiunii dintre bunăstare, renume şi putere. Max
Weber identifică, pornind de la această teorie, mai multe mărci teoretice ale ierarhizării
societăţilor prin influenţa puterii. Acestea sunt statusul social, puterea de clasă şi puterea politică.
Realizând diferenţierea între situaţia statutară şi situaţia de clasa, Max Weber dă în primă fază
termenului de status o tentă pur psihologică, sinonimă termenului prestigiu. Această semnificaţie
se păstrează în sociologia şi psihologia nemarxistă contemporană, însă prin estomparea legaturii
dintre poziţia de clasă şi status, ultimul termen este folosit adesea în concepţiile nemarxiste
pentru a desemna doar distribuţia prestigiului.
Ralph Linton3 îşi aduce aportul în ceea ce priveşte delimitarea înţelesului conceptului de
status social în una dintre operele sale de căpătâi, The Study of Man. Una dintre observaţiile sale
referitoare la abordările anterioare se referă la dstincţia dintre termenul poziţie socială şi cel de
status social. Astfel, Linton afirmă că termenul poziţie socială prezintă unele imprecizii,
nerecunoscând clar factorul temporal sau existenţa unor sisteme simultane de organizare în
cadrul societăţii. Statusul a fost uzitat cu precădere pentru a caracteriza poziţia unui individ în
sistemul de prestigiu al societăţii din care făcea parte, însă în sensul actual, noţiunea înglobează
şi poziţia individului în fiecare dintre celelalte sisteme. Linton distinge totodată între statusurile
actuale sau active şi statusurile latente. Un status se prezintă că fiind actual atunci când posesorul
său îl exercită sau acţionează în cadrul său, la un moment determinat în timp. Celelalte statusuri
rămân latente în momentul respectiv. Spre exemplu, un lucrător, când se află la locul de muncă,
îşi exercită statusul său de muncitor. Acesta este statusul său activ, determinat de poziţia sa în
diviziunea muncii, în specializarea profesională. În timpul pauzei de masă, statusul de muncitor
devine latent şi se activează statusul de membru al grupului de colegi, bazat pe poziţia sa în
cadrul acestuia. Relaţiile individului cu colegii pe parcursul pauzei sunt structurate în
conformitate cu alte modele culturale, comparativ cu cele practicate în procesul muncii. La ora
încheierii programului, mergând spre casă, statusul de muncitor şi cel din grupul de colegi de
pauză vor deveni latente, iar el se va comporta conform statusului său din sistemul vârsta-sex al
2 Maximilian Weber (n. 21 aprilie1864 – d. 14 iunie 1920) a fost un economist politic şi sociolog german, fiind considerat unul
dintre fondatorii studiului modern al sociologiei şi administrării publice;3 Ralph Linton (n. 27 februarie 1893 – d. 24 decembrie 1953) a fost unul dintre cei mai respectaţi antropologi americani ai anilor 20; numele său se leagă în principal de operele The Study of Man (1936) şi The Tree of Culture (1955); una dintre contribuţiilesale majore pentru antropologie a fost descoperire diferenţei dintre status şi rol;
Nesecret4 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 5/88
Nesecret
societăţii. Ajuns acasă, lucrătorul îşi va activa statusurile familiale de ginere sau fiu, în funcţie de
situaţia concretă, dacă la el locuiesc socrii sau părinţii, sau pe cele de soţ şi de tată.
Din perspectiva antropologiei culturale4, în lucrarea Le fondament culturelle de la
personalite, Ralph Linton a dat utilizarea termenului de status cu înţelesul de “colecţie de
drepturi şi îndatoriri generate de locul ocupat de individ în societate”5, acesta definind statusul ca
locul pe care îl ocupă, într-un anumit sistem, un anumit individ, într-un anumit moment. În
accepţiunea sa, statusul cuprinde şi poziţia individului în celelalte sisteme: sistemul vârstă-sex,
sistemul familial, sistemul activităţilor specializate, sistemul grupurilor asociative. Poziţia unui
individ în cadrul grupului are astfel două dimensiuni: orizontală şi verticală. Dimensiunea
orizontală a statusului reprezintă reţeaua de contacte şi de relaţii reale sau posibile pe care un
individ le are cu alţi indivizi situaţi la acelaşi nivel ca şi el. Componenta verticală a statusului se
referă la contactele şi relaţiile pe care individul le are cu persoanele situate pe trepte diferite,
inferioare sau superioare, faţă de cea proprie. Combinând aceste două dimensiuni, se obţine o
definiţie pertinentă sub următoarea formă: statusul social este dat de ansamblul relaţiilor
egalitare şi ierarhice ale unui individ cu alţi membri ai grupului său.
În concepţia lui Jean Stoetzel6, statusul reprezintă cumulul de comportamente pe care o
persoană le poate pretinde din partea altora, în virtutea locului pe care îl deţine în viaţa socială.
Din acest punct de vedere, statusul cuprinde atât o dimenisune obiectivă, definită prin elemente
exterioare, observabile, ale comportamentelor statutare, cât şi una subiectivă constând în
aprecierea şi atitudinea persoanei faţă de propria poziţie pe care o ocupă. Prin urmare, statusul
defineşte persoana ca parte integrantă a societăţii, exprimând atât îndatoririle cât şi drepturile
persoanei. Acesta reglementează cu precizie comportamentul individului în mediul social, cât şi
comportamentul altora faţă de acesta , atribuindu-i respectivului definiţia sa socială. Desemnând
comportamentele individului care sunt aprobate de către cei din jur, cât şi acele comportamente
ale celor din jur care trebuie să fie acceptate de individ cu satisfacţie, statusul se manifestă ca
sursă a sentimentului de satisfacţie personală, ca un sistem protector care îi permite individului
să avanseze cu încredere în viaţă.
Realizarea optimă a scopului unei activităţi depinde de o corectă definire şi relaţionare a
statusurilor în cadrul structurii generale a sistemului social. Atât definirea, cât şi funcţionalitatea
statusurilor nu pot exista decât în cadrul unei reţele de interacţiune specifică poziţiei sociale, în
care drepturile şi îndatoririle sunt precise, în aşa fel încât să se evite suprapunerile sau lipsurile.
4 Antropologia culturală este o disciplină ştiinţifică care studiază viaţa culturală a omului aşa cum este aceasta prezentă în
societate şi istorie - cu obiectele, ideile şi acţiunile sale;5 Linton, R., Le fondament culturelle de la personalite , Bordas, Paris, 1977, pag 54;6 Jean Stoetzel, (n. 23 aprilie 1910; d. 21 februarie 1987) este un sociolog francez, cunodcut ca fiind cel carea aintrodus în Franţametoda sondajului de opinie;
Nesecret5 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 6/88
Nesecret
Rolul funcţional al unui status este generat de contribuţia fiecărei poziţii la îndeplinirea
scopurilor grupului sau instituţiei sociale, într-un anume context social. Astfel , un singur satus
poate genera funcţii diferite, determinate de contextul sociocultural concret.
Din punct de vedere psihosocial, grupul social se prezintă ca un ansamblu de statusuri pe
care le deţin indivizii componenţi. Fiecare individ ocupă, în orice societate, cel puţin o poziţie,
însuşi nou-născutul ocupând o poziţie, şi anume, aceea de sugar. Majoritatea indivizilor care au
depăşit vârsta leagănului ocupă mai multe poziţii: aceeaşi adolescentă, este fiică, soră,
responsabilă de clasă; acelaşi bărbat poate fi soţ, tată, inginer, membru într-un comitet. În
manieră similară, nimeni nu poate fi ocupantul tuturor poziţiilor recunoscute în cadrul unui grup
şi nici un individ nu poate fi parte, efectiv, la totalitatea culturii dintr-o societate. Abolind pentru
o perioadă determinată trăsăturile indivizilor care ocupă anumite poziţii, se poate afirma că
grupurile sociale au structura unor organizări complexe, reţele de poziţii, unde toate elementele
sunt interrelaţionate în anumite grade şi compatibile unele cu altele. Contribuţia pe care fiecare
status, care continuă să fie recunoscut şi acceptat de membrii grupului, o aduce în direcţia
îndeplinirii ţeleului comun al grupului, constituie funcţia sa.
Statusurile, în calitatea lor de cele mai mici elemente ale unui grup organizat, se află
interrelaţionate şi sunt compatibile deoarece sunt organizate în vederea unor scopuri comune.
Grupurile organizate reprezintă deci, structuri de poziţii pregătite pentru a atinge anumite
scopuri. Fiecare status, fiind parte a unui macrosistem de statusuri, nu are semnificaţie în afara
celor de care este conectat. Astfel, statusul de mamă nu poate există în afara celui de copil, nici
cel de lider în afara celui de membru. Fiecare status sau poziţie are în proximitate una sau mai
multe poziţii cu care se află în relaţie.
În contexte sociale diferite avem de-a face cu funcţii foarte diferite ale unuia şi aceluiaşi
status. Astfel, în unele societăţi, statusul de copil este pur şi simplu corelat cu ideea pregătirii
pentru vârsta adultă, în timp ce în altele, sensul său constă în a trăi o perioadă fără griji, înainte
de a da piept cu responsabilităţile adultului. În cadrul culturilor distincte pot exista diferenţe
importante în ceea ce priveşte definirea şi stabilirea rolurilor unor poziţii sociale. Totalitatea
drepturilor, îndatoririlor şi a modelelor comportamentale respectate în anumite contexte pot
aparţine unui alt sistem interacţional de poziţii sociale specific altui context, toate aceste atribute
fiind derivate cu precădere din coordonatele fundamenatale ale respectivei culturi, şi numai în
mică măsură din caracteristicile obiective ale unor stări naturale. Aceste fiind spuse, afirm că
atât structura cât şi înţelesul statusurilor se poate modifica în timp prin mutaţii calitative.
Talcott Parsons7, atenţionând asupra caracterului complementar al statusului, face7 Talcott Parsons (n.13 decembrie 1902; d. 8 mai 1979) - sociolog american care a predat la universitatea Harvard între 1927 şi1973; a dezvoltat o torie generală pentru a studia societatea , torie pe care a numit-o teoria acţională;
Nesecret6 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 7/88
Nesecret
diferenţa între statusurile de tip atribuit şi cele achiziţionate, pentru care individul optează sau
face o serie de eforturi. Statusurile de tip atribuit sau prescris sunt acelea deţinute prin natura
existenţei lucrurilor: vârstă, sex, naţionalitate. Statusurile achiziţionate sau dobândite sunt cele
obţinute prin propria voinţă a individului, printr-o iniţiativă, printr-un efort din partea sa: statusul
profesional, statusul politic, statusul datorat unor titluri dobândite. Această diferenţiere între
statusurile atribuite şi cele dobândite poate ajuta la măsurarea mobilităţii sociale. Există în
schimb statusuri care par a deţine ambele caracteristici, cea prescrisă şi cea dobândită.
Clasificarea statusurilor
Intermediare între sistematicitatea societăţii şi multiplicitatea indivizilor, statusurile pot fi
clasificate pe mai multe dimensiuni. În primul rând se face clasificarea statusurilor în funcţie de
conţinut. Vorbim în acest caz despre statusuri precum profesia, tipul de educaţie, sexul, vârsta
sau poziţia într-o anumită ierarhie. Fiecare dintre aceste criterii este la rândul său determinat prin
alte două dimensiuni, de data aceasta formale: una manifestată în plan orizontal, a egalităţii, şi
una în cel vertical, definită prin ierarhie. Aceste două pot fi analizate deopotrivă în două maniere
diferite. Cea consensuală, accentuând interdependenţa funcţională între statusuri, şi cea
conflictuală, accentuând relaţiile de dominaţie şi tensiune dintre acestea.
Clasificarea statusurilor se poate face pe baza următoarelor criterii esenţiale, general-
valabile în masa fenomenelor sociale:
- după modul în care au fost atribuite statusurile pot fi:
- prescrise (vârstă, sex, etnie, religie şi naţionalitate);
- dobândite (prin profesie, activitate politică, economică);
- după tipul instanţei care le generează, statusurile pot fi:
- formale (impuse de o instituţie oficială);
- informale (generate consensual în cadrul unor grupuri sau asocieri spontane);
- după determinarea temporală, statusurile pot fi:
- temporare ;
- permanente ;
Prima categorizare se realizează prin diferenţierea între statusul prescris şi statusul
dobândit. Statusul prescris face referire la acele caracteristic specifice unor persoane asupra
cărora acestea nu au nici un fel de control sau au doar parţial. Astfel de statusuri sunt cele
precum rasa, vârsta, sexul, apartenenţa religioasă. Statusul de tip dobândit desemnează poziţia pe
care un individ o câştigă în timp în cadrul grupului, printr-un procedeu specifc, educaţia de
exemplu. Hollander 8 evidenţiază conformismul ca fiind un factor ajutător în procesul dobândirii8Paul Hollander (n. 1932) este o personalitate de marcă americană, cu origini ungureşti; s-a remarcat ca jurnalist şi scriitor politicconservator; este doctor în sociologie predând ca profesor emerit la Universitatea din Massachusetts;
Nesecret7 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 8/88
Nesecret
unui status anume. Prin comportamentul de conformare la normele grupului, noul membru, sau
aspirantul la statusul respectiv câştigă încrederea celorlalţi membri, atribuindu-i-se astfel un
status superior. Parsons afirmă, rămânând în aceeaşi sferă de determinare, că “statusul prescris
este specific societăţilor pre-moderne, iar statusul dobândit contribuie seminificativ la viaţa
socială modernă, unde existenţa anumitor norme şi valori care derivă dintr-un angajament mai
mare faţă de egalitate, în special egalitatea sanselor pentru cetăţeni, obligă acţiunile voluntare
pentru a accede pe poziţii superioare.”9
A doua diferenţiere este aceea între statusul obiectiv şi cel subiectiv, sau dintre status ca
autopercepţie şi status ca poziţie socială. Statusul prezintă astfel două dimensiuni, respectiv cea
cu caracter subiectiv, conştientizarea individuală a prestigiului personal, şi cea obiectivă ce
implică drepturile socio-legale ale individului. Statusul desemnează o poziţie în structura
socială, prin intermediul căreia individul este evaluat în funcţie de prestigiu şi reputaţie, după
diverse criterii, de natură prescrisă sau dobândită. Această evaluare poate avea atât caracter
obiectiv, cât şi subiectiv, autoevaluarea unei persoane fiind corelată cu modul de evaluare
externă pe care acea persoana o primeşte de la alţi indivizi semnificativi pentru ea, conform
poziţionării sale într-o ierarhie socială.
Majoritatea statusurilor permanente sau cu o durată mare sunt atribuite, prezentând un
caracter moştenit prin diverse căi. Acestea sunt: vârsta, rasa, etnia, sexul, filiaţia. Există
deasemenea şi statusuri de durată dobândite sau câştigate. Realizările personale, educaţionale
sau ocupaţionale sunt câteva dintre acestea. Statusurile temporare pot fi situaţionale sau
tranzitorii. Un status situaţional reprezintă o poziţie ocupată temporar pe parcursul unei situaţii
particulare. Statusurile tranzitorii sunt acele structuri sociale cu rol de conectori, ce acţionează
pentru anumite perioade doar pentru a stabili conexiuni între alte statusuri. După momentul de
activare al statusurilor acestea pot fi manifestate sau latente. Astfel în timp ce un individ deţine
în cadrul unui anumit grup un anumit status, specific unei situaţii determinate clar, celelalte
statusuri devin latente, aşteptându-şi activarea.
Din moment ce fiecare persoană ocupă o multitudine de statusuri în cadrul sistemelor
sociale în care se manifestă, cum putem identifica acel status care are cea mai mare importanţă?
Sociologul Everett Hughes10 a afirmat că societatea este elementul reglator al acestei probleme,
determinând rolul de referinţă pe care un individ îl posedă. Statusul de referinţă este cel mai
important status pe care o persoană îl poate ocupa, dominând implicit totalitatea statusurilor
adiacente şi reprezentând indicatorul cel mai eficient al poziţiei sociale generale a unui individ.
9Parsons, T., The Social System, Collier-MacMillan Limited, Londra, 1968;10Everett Cherrington Hughes (n. 1897 ; d. 1983) a fost un sociolog american recunoscut pentru munca sa asupra relaţiilor etnice;
Nesecret8 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 9/88
Nesecret
Calitatea de a fi bogat sau sărac poate fi un exmplu de status de referinţă. Motivul pentru care
acest lucru este posibil constă în capacitatea acesor statusuri de a a influenţa celelalte domenii ale
vieţii unui individ, incluzând în acest caz sănătatea, educaţia şi oportunităţile la modul general.
“Apartenenţa unui individ la o anumită rasă sau etnie poate constitui deasemenea un statuts
dominant într-o societete în care membrii grupurilor dominante practică o politică de
marginalizare a membrilor ce provin din clase sociale, rase sau etnii considerate inferioare pe
baza unor principii reale sau presupuse.”11 (Feagin and Feagin, 2003). Statusurile dominante pot
conferi persoanelor sentimente de demnitate sau stimă de sine crescute sau scăzute, funcţie de
natura pozitivă sau negativă a valorizării statusurilor respective. Aceşti indici nu sunt
determinaţi genetic şi nici nu pot fi moşteniţi, derivând din statusul pe care îl ocupăm.
Perspective de analiză a problematicii statusului social
Considerând amploarea problematicii impuse de studiul statusului social, este de la sine
înţeles că pe parcursul timpului s-au impus mai multe puncte de vedere referitoare la aceasta,
implicit este de necontestat prezenţa mai multor unghiuri de abordare. Astfel în partea următoare
a acestui capitol voi expune principalele perspective manifestate în domeniu.
Perspectiva funcţionalistă preia noţiunea analitică a statusului, indicând cum
caracteristicile diferitelor poziţii sunt complementare cu ale celorlalte. Această perspectivă
accentuează rolul diviziunii muncii în definirea statusurilor, acestea fiind rezultatul efortului
comun al grupului de a-şi atinge scopul mai bine şi mai repede. Noţiunea de status implică
anumite opinii despre drepturile politice şi legale ale persoanelor în cadrul grupurilor sociale şi,
prin urmare, problemele referitoare la status sunt strâns corelate cu problemele cetăţeniei
(Turner, 1988)
Perspectiva conflictuală a analizării statusului se concentrează pe ideea statusului
întruchipat în real. Turner preferă perspectiva conflictuală, considerând că diferenţierea
statusului "este mai ales rezultatul nesfârşitelor lupte pentru alocarea resurselor insuficiente, în
special resurselor culturale insuficiente.” [Turner, 1998]
Termenul status, că dealtfel şi termenul cultură, poate fi folosit cu o dublă semnificaţie.
Statusul ,în accepţiunea abstractă a termenului, reprezintă o poziţie specifică unui anumit tipar.
Astfel, este corect să afirmăm că fiecare individ posedă mai multe statusuri, ca urmare a faptului
că participă ca parte integrată mai multor astfel de tipare sociale. Prin generalizare putem spune
că statusul oricărui individ reprezintă suma tuturor statusurilor acestuia, reprezentând astfel
poziţia individuală a unei persoane în raport cu întreg sistemul social. Termenul nerelaţionat cu
individul al cărui obiect este, reprezintă în mod simplist o colecţie de drepturi şi a îndatoriri, dar
11Feagin, J., McKinney K., The Many Costs of Racism, Rowman & Littlefield, 2003; Nesecret9 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 10/88
Nesecret
din moment ce aceste drepturi şi îndatoriri îşi găsesc exprimarea socială doar prin intermediul
individului în sine, este dificilă o scindare clară între status şi persoanele în corelaţie cu care se
manifestă acesta.
Pornind de la aceasta premiză se identifică o structură duală a termenului status social, ce
prezintă două atribute complementare. Cel de element relaţional, majoritatea sociologilor
definesc statusul ca pe o poziţie socială ocupată de către un anumit individ într-un sistem social.
Ca exemple: termenii soţie şi soţ reprezintă statusuri ale sistemului social de tip marital iar
avocat şi judecător în cel judecătoresc. În primele faze ale teoretizării problemei statusului social
a fost lansată idea că termenul nu are decât semnificaţia unei poziţii sociale fixe, de obicei
moştenită, nefiind influenţat de întregul macrosistem social. Calitatea de element participativ,
poate fi demonstrată prin simplul fapt că statusurile reprezintă poziţii în sistemul social, acestea
existând independent de persoanele care le ocupă. Această abordare susţine pe bună dreptate că
statusurile sociale pot există fără ca o anumită persoană să le ocupe. Un exemplu elocvent:
statusul de Prim Ministru există şi când, din motive obiective, ocupantul său nu mai există ca
entitate. Astfel oamenii sunt asociaţi cu statusurile lor doar prin participarea acestora în cadrul
sistemelor sociale din care fac parte.
În acest principiu relativ simplu, se regăseşte de fapt nucleul dur al teoriei sociologice
conform căreia sistemele sociale nu pot fi reduse la indivizii care participă la îndeplinirea
scopului acestora prin apartenenţa la structura lor. Dacă luăm în considerare întreg ansamblu de
statusuri pe care le ocupă o persoană în societate, ajungem la conceptul de set de statusuri.
Fiecare set de statusuri include un număr mare de poziţii pe care le ocupăm în sistemul social,
interconectaţi atât la nivel individual cât şi la nivelul conexiunilor sociale între individ şi reţeaua
multidimensională a societăţii, reţea ce constituie de fapt lumea în care trăim. În momentul în
care o persoană este mândră sau mulţumită de statusul pe cere îl posedă, de obicei aceasta alege
să arate acest lucru, folsindu-se de mijloace vizibile. Aceste mijloace se referă de fapt la anumite
simboluri asociate cu ideea unor statusuri speciale, apreciabile şi cu mare valoare. Putem
exemplifica nenumărate situaţii de acest tip, însă cele mai comune şi edificatoare exemple sunt
legate în general de poziţiile sociale prestabilite: inelul pentru statusul de proaspăt căsătorit sau
pur şi simplu căsătorit sau maşinile scumpe pentru oamenii bogaţi.
Statusul social, alături de dimensiunea sa manifestă, rolul social, este unul dintre
conceptele esenţiale ale societăţii moderne, atât la nivel macro cât şi la nivel microsociologic,
constituind elementul primar al ţesăturii sociale. Explicaţiile date cu referire la problematica
statusului social demonstrează aceasta afirmaţie şi întăresc importanţa conceptului în cadrullucrării de faţă.
Nesecret10 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 11/88
Nesecret
1.2. Rolul social
Conceptul de rol, a luat naştere în mediul artei dramatice, definind acţiunile actorului pe perioada unei reprezentaţii pe scenă. Din acest mediu fost împrumutat în cadrul ştiinţelor sociale,
folosindu-se pentru a caracteriza funcţia pe care o are o persoană situată pe o poziţie anume într-
un context social. La fel ca în cazul actorului, şi rolul persoanei este dependent parţial de rolul
celor cu care ea relaţioneaza în contextul social specific.
Rolul social se defineşte ca tipar de comportare corelat cu caracteristicile unei poziţii
sociale sau unui status şi desemnează punerea în act a drepturilor şi datoriilor prevăzute de
statusurile indivizilor şi grupurilor într-un sistem social. Rolul este de fapt generat de expresia
individului care deţine un status specific, fiind produsul unei interacţiuni cu caracter dinamic
între legile şi tiparele atribuite unei anumite poziţii sociale şi spontaneitatea personală a
subiectului. Cu toate că Ralph Linton este recunoscut ca fiind primul care a utilizat termenul de
rol în sens sociologic, în scrierile filozofice acest termen a circulat încă de la sfîrşitul sec. XlX-
lea. Raymond Boudon şi Francois Bourricaud apreciază că “termenul de rol social a fost folosit
cu sensul său sociologic încă în 1882 de filosoful german Fr. Nietzsche12”13.
Pentru o mai precisă definire a termenului, se impune analiza acestuia în corelaţie cu
termenul de status social. Astfel în concepţia lui Ralph Linton rolul reprezintă “suma totală a
modelelor culturale asociate unui anumit status”14. Rolul include atitudinile, valorile şi
comportamentul prescris de societate oricărei persoane care ocupă un anumit status. Dacă
statusul este ansamblul comportamentelor la care individul se poate aştepta din partea celorlalţi,
rolul se referă la ceea ce face individul cu statusul pe care-l ocupă, la ceea ce aşteaptă societatea
de la el. Rolul include, aşadar, “anticipaţiile legitime ale unor persoane asupra comportamentului
faţă de ele, al persoanelor care fac parte din acelaşi sistem, dar au alte statusuri”15. Poziţiile
ocupate de indivizi au caracter relativ, semnificaţia unei astfel de poziţii existând numai în raport
cu altele. Acest înţeles îşi are originea în legăturile de rol pe care un grup sau un mediu social le
prescrie prin raportare la două sau mai multe poziţii. Individul poate juca acest rol mai bine sau
mai puţin bine, potrivit capacităţii sale profesionale, intelectuale, potrivit calităţilor lui fizice,
profilului său psihologic şi atitudinii sale generale faţă de status. Poziţiile în cadrul grupurilor
12 Friedrich Wilhelm Nietzsche (n. 1844 - d. 1900) este unul din cei mai importanţi filozofi germani din a doua jumătate asecolului al XIX-lea, care a exercitat o influenţă considerabilă, adesea controversată, asupra gândirii filozofice a generaţiilor ce i-au urmat;13 Boudon, R., Bourricaud, F., Dictionnaire critique de la sociologie, 1982, p. 471;14 Linton, R., The Study of Man, Appleton-Century-Crofts, New York, 1936;15 Linton, R., Fundamentul cultural al personalităţii, Bucureşti, Editura Ştiinţifică,1961;
Nesecret11 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 12/88
Nesecret
interpersonale îşi obţin înţelesul prin cacracteristicile adiacente fiecărei poziţii sau funcţii în
parte, din legile care guvernează comportamentele partenerilor de interacţiune în cadrul diadelor
de tipul medic-pacient, şef-subordonat şi generează în permanenţă relaţii de reciprocitate şi
complementaritate. Aceste tipuri de relaţii se confundă total în noţiunea de rol, noţiune strâns
legată de aceea de status şi care exprimă, într-o masură considerabilă reversul acestuia.
Abordări ale problematicii rolului social
Asistăm, odată cu debutul secolului douăzeci la emergenţa conceptului de rol ca nefiind o
noţiune caracterizată de o definiţie clară şi consensuală, ci dimpotrivă sub forma unei aglomerări
de abordări şi definiri destul de diferite, emise fie de sociologie, psihologie şi psihosociologie.
Indiferent însa de abordare, rolul, fie el ideal sau real, general sau specific, prescris sau emergent
vizează constantele de comportament ale persoanei care construieşte o legătură socială mai mult
sau mai puţin stabilă cu alţi indivizi. Principalii factori reglatori ai producerii şi schimbului de
comportamente cerute, permise, dezirabile sau interzise prin caracteristicile poziţiilor proprii
indivizilor- membri ai unui grup social, sunt tocmai normele acestuia.
Sociologul american George Herbert Mead,16 accentuând importanţa îndeplinirii rolurilor
sociale , considera că “învăţarea rolurilor sociale conduce la formarea personalităţii şi asigură
funcţionarea colectivităţilor umane”17. Ca aspect dinamic al statusului, rolul social exprimă atât
un comportament efectiv, cât şi o prescripţie normativă. S-a propus chiar utilizarea termenului de
rol social pentru a desemna aspectul prescriptiv al conduitei asociate unui status şi termenul de
conduită de rol pentru comportamentul efectiv al persoanelor sau grupurilor cu statusuri sociale
determinate. “Prin corelaţia cu statusurile sociale, fiecărei persoane îi sunt proprii la un moment
dat mai multe roluri sociale, care pot fi congruente sau incongruente. Ele alcătuiesc setul de
roluri specific unei persoane.”18
Ralph Linton susţine ideea că rolul este de fapt un comportament explicit, deci acesta
desemnează aspectul dinamic al unui status: “este vorba de ceea ce individul trebuie să
întreprindă pentru a justifica deţinerea de către el a respectivului status”19. Un status anume
aparţinând unui sistem social poate fi deţinut de către un individ iar rolul asociat acestuia poate fi
cunoscut şi realizat simultan de mai mulţi indivizi. În manieră similară acelaşi individ poate fi
simultan deţinătorul unei serie de statusuri, fiecare fiind generat de apartenenţa sa la sistemele
de organizare la care participă în mod curent. Astfel nu numai că este deţinătorul acestor
16 George Herbert Mead (n.1863; d. 1931) a fost un filozof, sociolog şi psiholog de origine americană; este privit ca fiind unul
dintre fondatorii psihologiei sociale;17 Mead, G., H., Mind, self and society, 1934;18 Merton, R. K., The Role-Set. Problems în Sociological Theory, 1957;19 Linton, R., Fundamentul cultural al personalităţii, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, pag 96;
Nesecret12 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 13/88
Nesecret
statusuri, dar este şi conştient de specificul rolurile cerute de fiecare dintre acestea. Cu toate
acestea, el nu va reuşi niciodată să exercite simultan toate aceste roluri.
În efortul său de a crea o diferenţiere între statusul de tip activ şi cel latent, Linton a emis
ideea conform căreia rolurile sociale corespondente statusurilor latente sunt menţinute temporar
pe planul al doilea, dar ele rămân în continuare elemente constitutive ale echipamentului cultural
al persoanei. Linton explică lipsa ciocnirilor între atributele rolurile care sunt asociate
statusurilor multiple ce sunt îndeplinite de un anumit individ, deoarece acestea sunt activate în
momente diferite. „Cel mult, un comportament explicit care este parte a unui rol legat de un
status, poate contrazice rezultatele unui comportament explicit, care este o parte a unui alt rol” 20.
Comportamentele în sine nu se ciocnesc datorită diferenţei de timp, iar rolurile asociate
statusurilor în cadrul aceluiaşi sistem sunt de obicei bine adaptate unul la altul şi nu generează
conflicte, pe perioada în care persoana acţionează în cadrul acestuia. Acelaşi lucru se probează şi
în cazul statusurilor din sisteme diferite, atunci când acestea converg în mod normal la aceiaşi
indivizi. Astfel, în orice societate, rolurile sociale sunt în mod normal ajustate unul la altul, în
ciuda faptului că provin din sisteme diferite.
Linton admite şi existenţa cazurilor rare, când anumite statusuri ce presupun roluri
incompatibile converg asupra aceluiaşi individ, generând adevărate tragedii manifestate în
conştiinţa şi comportamentul acestuia. Rolurile se prezintă astfel sub forma unor modele care
reglementează acţiunile indivizilor. Adoptând comportamentul unui actor de teatru, aceştia se
transpun ca personaje sociale adoptând conduite şi atitudini prestabilite de societate. Această
constrângere a libertăţii personale de către rolul social este parţială, ca urmare a faptului că există
diferenţe sensibile de interpretare a rolului în funcţie de personalitatea actorului. Aceste limitări
au caracter legic şi prin asocierea lor cu fiecare rol în parte generează aşteptările de rol cu efect
principal în diminuarea incertitudinii la nivelul interacţiunii dintre indivizi. Uneori, rolurile sunt
jucate conform acestor aşteptări, alteori, contrar acestora.
Tallcot Parsons a abordat varianta conform căreia rolurile sociale au ataşate o serie de
constrângeri normative. El a construit unele perechi de variabile, care exprimă extremele între
care oscilează acţiunea în raport cu valorile cuprinse între aceste limite şi anume:
- universalism - particularism;
- specificitate - difuziune;
- afectivitate - neutralitate afectivă;
- calitate (atribuire) - realizare (performanţă).
20 Linton, R., Fundamentul cultural al personalităţii, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, p. 111 Nesecret13 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 14/88
Nesecret
Aceste perechi de variabile descoperite de Parsons facilitează crearea unei tipologii a
rolurilor. Boudon şi Bourricaud susţin această abordare demonstrând existenţa acestor variabile
prin rolul specific funcţionarului de bancă. În îndeplinirea rolului său, acesta este nevoit să-şi
trateze toţi clienţii în aceeaşi manieră. În acest caz, rolul său este universalist. Respectul de
natură filială pe care acesta îl manifestă, se referă la un individ bine determinat, părintele său,
rolul de fiu fiind însă unul cu caracter particularist. Funcţionarul de bancă dezbate şi tratează cu
clienţii săi numai subiecte bine precizate, dând o notă de specificitate rolului său, îar în cazul
celui de fiu acesta discută pe teme varii având caracter difuz. Relaţiile între funcţionarul de
bancă şi clienţi sunt neutre afectiv, în timp ce acelea dintre el, că fiu, şi părinte sunt afective.
Rolul de funcţionar de bancă presupune realizare, performanţă, în timp ce rolul de fiu este
atribuit, prescris.21 În stabilirea acestor perechi de variabile, Parsons este influenţat de Max
Weber, din perspectiva căruia universalismul, specificitatea, neutralitatea afectivă şi realizarea
sunt proprietăţi ale culturii raţionale, iar particularismul, difuziunea, afectivitatea şi atribuirea
sunt aspecte ale tradiţionalităţii.
Clasificarea rolurilor sociale
Problematica rolurilor sociale este una de o complexitate cel puţin egală cu cea a
statusurilor sociale, astfel impunându-se multiple încercări de ierarhizare şi clasificare a acestora.
În contiunare voi menţiona principalele tipologii de roluri sociale cât şi criteriile universale în
funcţie de care au aparut acestea.
Principalele tipuri de roluri sociale au fost elaborate în funcţie de următoarele criterii de
bază:
- prin raportarea la statusurile corespondente (vârsta, sex, profesie, poziţie, familie,);
- din punct de vedere al libertăţii pe care o presupun (asumate liber, impuse, generate de
situaţii de stres);
- în funcţie de cotribuţia persoanei (create, preformate);
- după criteriul temporalităţii (prezente, viitoare);
- după forma de manifestare (rigide, flexibile, amorfe);
- după nivelul la care se produc (instituţionale, grupale, personale);
- după raportul cu realitatea şi atitudinea subiectivă pe care o presupun (refuzate,
visate, imaginate, virtuale, simbolice);
- după constanţă (permanente, intermitente, intâmplătoare);
În conformitate cu aceste criterii au aparut o serie de tipologii ale rolului social. De
menţionat este faptul că aceste tipologii sunt strâns legate de viziunea proprie a fiecărui
21 Boudon, R., Bourricaud, Dictionnaire critique de la sociologie, Paris, 1982, pag. 474; Nesecret14 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 15/88
Nesecret
teoretician în domeniu, deci nu este exclus ca unele tipuri să fie întâlnite la mai mulţi autori sub
denumiri diferite, însă reprezentând acelaşi tip de rol social în esenţă.
După Anne Marie Rocheblave-Spenlé, există trei categorii de roluri:
- instituţionale: - roluri biosociale;
- roluri profesionale;
- roluri de asociaţie;
- roluri în grupuri restrânse (lider, membru al grupului);
- roluri personale ;
S. Albouy identifică deasemenea 3 categorii de roluri:
- roluri prescrise - caracterizate de aşteptările existente în mediul social al deţinătorului,
referitoare la comportamentul său cu privire la alţi indivizi;
- roluri personale(subiective) - caracterizate de aşteptările specifice pe care deţinătorul
unei poziţii le percepe că aplicabile la propria conduită
- rolurile puse în act - conduitele efective ale unui individ în raport cu alţii;
S. Albouy arată că între aceste roluri există o legătură. Într-un sistem social bine integrat,
rolul prescris şi rolul personal sunt asemănătoare. Comportamentul efectiv al indivizilor tinde să
corespundă cu ceea ce se aşteaptă de la ei. Altfel spus, rolul subiectiv şi rolul pus în act au
tendinţa de a coincide. Întrebuinţarea cea mai răspândită a termenului rol este aceea de punere în
act a rolului prescris.
Din punct de vedere al clarităţii, există multiple diferenţieri între rolurile sociale: cele
profesionale sunt mai clare, aşteptările celorlalţi fiind mai precise, pe când cele legate de vîrstă
sunt mai puţin clare. Acest lucru are repercursiuni în planul integrării sociale şi socio-
profesionale. Pe de altă parte, nu toate prescripţiile rolului social au aceeaşi importanţă pentru
conduită: “unele sunt esenţiale şi obligatorii, altele sunt benevole iar o serie de prescripţii
introduc interdicţii comportamentale”22. Ralph Linton introduce o altă diferenţiere, referindu-se
la rolul social dobândit şi la cel prscris. Asemenea statusurilor, rolurile sociale pot fi impuse sau
prescrise şi dobîndite sau achiziţionate.
Rolul social de tip prescris este de obicei dobândit prin naştere, sau odata cu atingerea
unui prag de vârsta. Unul dintre cele mai generale roluri sociale de acest tip se referă la rolul de
sex al unui individ: fie cel de femeie, fie cel de bărbat. Nivelele de vârsta sunt deasemenea
asociate cu nivele de aşteptări diferenţiate. În termeni generali, rolurile bazate pe calitatea
înnăscută a unui individ ca membru al unei clase sociale, caste sau grup religios sunt roluri
prescrise. Astfel, în cazul acestui tip de rol, naşterea reprezintă factorul principal de determinare,
22Parsons, T., The Social System, Collier-MacMillan Limited, Londra, 1968; Nesecret15 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 16/88
Nesecret
iar în manieră reducţionistă putem afirma că orice rol care nu este dobândit este prescris. Atunci
când sunt prescrise, rolurile sunt strâns legate de normele privitoare la maniera individului de a-
şi asuma funcţiile care decurg din status, manieră în raport cu care există, în sânul grupului, un
acord general. Funcţiile unui status depind de menţinerea anumitor tipuri de relaţii între cei care
ocupă o poziţie şi ceilalţi. Nu toate acţiunile şi comportamentele celui care deţine un status
anumit, sunt esenţiale în raport cu funcţiile acestui status, în timp ce altele pot să interfereze real
cu funcţiile respective.
Rolul de tip dobândit este acel rol care este ales sau câştigat de individul al cărui obiect
este. Aşadar, acest tip de rol social reprezintă rezultatul acţiunilor şi eforturilor posesorului său,
fiind câştigat sau meritat de către acesta. Pentru a exemplifica această tipologie putem menţiona
roluri precum acela de doctor, inginer, sau general în armată.
Caracteristici şi funcţii ale rolului social
Făcând abstracţie de diferenţele de tip, cât şi de modalităţile specifice de abordare, toate
rolurile sociale prezintă anumite atribute generale. Unul dintre teoreticienii acestei probleme a
fost S. F. Nodel în funcţie de al cărui model vom deosebi trei tipuri de atribute ale rolului:
- atributele fundamentale, a căror absenţă sau modificare schimbă radical identificarea
rolului,
- atributele secundare, a căror modificare sau absenţă duce la apariţia unei diferenţe în
perceperea eficacităţii rolului ;
- atributele periferice, a căror absenţă sau variaţie nu afectează eficiţa rolului şi nici
perceperea sa;
Astfel, indiferent de gradul de variaţie al acestor atribute fundamentale ale rolului
social, acesta prezintă un set de caracteristici general valabile: rolul este dimensiunea dinamică a
statusului, există în interiorul acestuia şi nu poate fi separat de noţiunea de status social, nu poate
exista în afara unui mediu social, având un puternic caracter cultural. Dimensiunea sa normativă
se referă la cultură în sine şi totodată are un puternic caracter relativ cu o dinamică specifică.
Funcţiile principale pe care rolurile sociale le îndeplinesc se referă la reglarea raporturilor
sociale prin intermediul normelor şi modelelor socioculturale şi prin reţeaua de relaţii pe care le
determină între membrii grupărilor sociale, precum şi la asigurarea integrării personalitaţii în
plan intern, prin focalizarea însuşirilor, capacităţilor şi proceselor psihice în raport cu jocul de
rol, iar în plan extern prin racordarea la obiectivele şi exigenţele activităţii sociale de grup.
Analiza rolurilor sociale
Având în vedere structurile sociale complexe în care individul este angrenat şi implicit în
Nesecret16 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 17/88
Nesecret
care acesta trebuie să-şi manifeste seturile de roluri, se deosebesc trei nivele principale de analiză
a rolurilor sociale.
La nivel individual, rolul este analizat ca element de facilitare a exprimării şi obiectivării
persoanei din punct de vedere social. Astfel, la nivel micro-sociologic, individul este supus unor
presiuni sociale care îl obligă să-şi dezvolte anumite trăsături de personalitate, precum prudenţa,
spiritul de disciplină, supunerea necondiţionată faţă de reguli,23.“Între rolul social şi personalitate
există o strînsă interdependenţă, nu numai rolul social influenţand personalitatea, ci şi aceasta,
prin interpretarea rolului social, contribuind la modificarea prescripţiilor de rol.”24
În ceea ce priveşte nivelul referitor la interacţiune, asumarea oricărui rol presupune o
situaţie relaţională, în care ansamblul rolurilor din cadrul grupului sau organizaţiei se
completează reciproc. Astfel fiecare persoană poate îndeplini, simultan sau succesiv, o serie de
roluri între care există un ansamblu de interacţiuni şi condiţionări reciproce. Tipurile de relaţii
dintre rolurile îndeplinite de o persoană sunt esenţiale pentru asigurarea echilibrului psihic, a
coerenţei comportamentale, compatibilităţii şi performanţei sociale.
La nivel instituţional, rolul este reprezentat prin natura şi caracteristicile sistemului de
norme şi modele prin care este prescris rolul corespunzător uni anumit status social, precum şi
prin raportul pe care îl menţine cu acestea.
În urma acestei incursiuni în problematica rolurilor sociale, putem conchide că rolul
social este parte integrată a binomului status-rol, formaţiune ce reprezintă un agregat social
primar, încărcat cu importanţă deosebită în funcţionarea societăţii în ansamblu, cu precadere a
societăţilor moderne care presupun, prin continua lor creştere în complexitate, o dezvoltare a
capacităţii membrilor acesteia de a juca diferite roluri şi de a reliza un echilibru permanent între
poziţiile acestora în sistemul social şi modalităţile prin care le exprimă.
1.2. Conflictul de rol – factor destabilizator al identităţii sociale:
23 Merton, R., K., Social Theory and Social Structure, 1957;24 Cazeneuve, J., Dix grandes notions de la sociologie, 1976;
Nesecret17 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 18/88
Nesecret
1.2.1. Conflict de rol – delimitări conceptuale
Conflictul se referă, la o stare tensionată ce survine în cadrul unor interrelaţii sau în
procesul de confruntare a opiniilor divergente, fie ele individuale sau de grup. Conflictul, în mod paradoxal, indică şi necesitatea ordinii, dar şi o stare tarată, apărută pe fondul unei crize. Apariţia
conflictelor sociale este fundamentată pe baza unui determinism structural-funcţional: existenţa
structurilor cu interese contradictorii, inegalitatea ponderii rolurilor şi statusurilor în cadrul
diviziunilor sociale, inegalitatea socială în sine, existenţa doctrinelor şi ideologiilor diferite
specifice unor grupuri sociale, existenţa crizelor morale şi axiologice. Aceste disfuncţionalităţi
specifice interacţiunilor sociale între structuri şi funcţiile acestora conduc, în mod implicit, la
stări tensionale şi conflictuale în societate.Spre deosebire de alte abordări ale conflictului, cea psihosocială se materializează
exclusiv prin raporturile interpersonale şi reflectă în conţinutul său o serie de antinomii ce apar
pe fondul relaţiilor dintre două sau mai multe persoane sau grupuri. El poate fi şi interpersonal, şi
social, şi intrapersonal. Cauza fundamentală a conflictelor interpersonale se regăseşte în
coeziunea grupurilor. Elementul central al coeziunii îl constituie consensul membrilor grupului
în raport cu problemele, sarcinile, obiectivele şi scopurile grupului. Consensul este cu atât mai
ridicat cu cât atracţia mutuală este împărtăşită predominant în cadrul relaţiilor interpersonale din
grup. Din corpusul complet al cauzelor conflictelor distingem o serie de factori subiectivi cum ar
fi: atitudinea, competenţa profesională, incompetenţa, aceştia generând conflicte la nivel
individual, printre care şi conflictul de rol sau cel dintre rol şi status.
Sursele conflictului de rol
Conflictul de rol se defineşte ca stare psihică tensională, anxiogenă şi disfuncţională în
plan comportamental, generată de incompatibilitatea sau incongruenţa a doua sau mai multe
roluri interpretate de un singur individ, sau ale unor persoane diferite aflate în interacţiune
directă.Cauzele conflictelor de rol se regăsesc fie în divergenţele apărute la nivelul mecanismelor
de expectaţie, percepţie, asumare şi exercitare a rolurilor, fie în alterările care intervin în
raporturile interpersonale în ceea ce priveşte înţelegerea şi exercitarea unor roluri. J.
Maisonneuve considera că sursa acestor conflicte poate aparţine oricăruia dintre nivelurile de
analiza a rolurilor : instituţional, interacţional şi individual. Se pot constitui astfel trei categorii
principale de încadrare a cauzelor ce determină conflictul de rol.
Prima dintre acestea se referă la sursele de conflict ce sunt determinate de condiţiile
socioculturale. Astfel, proliferarea rolurilor în societatea contemporană, inconsistenţa sau
ambiguitatea regulilor şi modelelor specifice unor roluri corelative, situaţie întâlnită în zona de Nesecret18 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 19/88
Nesecret
intersecţie a două sau mai multe culturi, grupuri sau categorii sociale, evoluţia rapidă a rolurilor
în raport cu statusurile şi modelele comune pe care se fundamentează, precum şi corelarea
improprie a funcţiilor diferitelor roluri în cadrul unor grupuri sau organizaţii devin posibilul
motor al unui conflict de rol.
O a doua categorie a surselor conflictului de rol vizează nivelul interacţional al
socialului, înglobând cauze precum neconformitatea între aşteptările şi conduitele de rol ale unor
persoane aflate în relaţie directă, competiţii interpersonale pentru asumarea concomitentă a
aceluiaşi rol, în general referindu-se la situaţiile concurenţiale ce apar între roluri, statusuri şi
ocupanţii acestora.
A treia şi ultima categorie acaparează elemente declanşatoare de conflicte ce apar de
regulă în situaţiile conflictuale trăite la nivel individual. Momentele în care subiectul este plasat
într-o poziţie de intersecţie, unde normele şi modelele socioculturale au caracter incongrunent
sau contradictoriu sau cele în care subiectul nu aderă, moral sau ideologic la rolul său, fiindu-i
impusă o situaţie pe care o consideră inacceptabilă, precum şi cele în care subiectul este
contrariat de incompatibilităţile unor exigenţe aparţinând unui rol mixt, generează puternice
conflicte între sine şi manifestarea acestuia în social.
Analiza mecanismului apariţiei conflictului de rol
Pe fondul acestor trei categorii cauzale, se identifică anumite concepte legate de rol,
concepte prin care se explică mecanismul conflictului de rol.
Unul dintre aceste concepte este ambiguitatea de rol . Aceasta poate apare fie când un
individ nu ştie cu exactitate care este rolul său într-o situaţie dată, fie când concepţia pe care o
are faţă de rolul pe care urmează să îl joace, diferă de cea a persoanelor cu care intră în contact
prin intermediul rolului respectiv. Astfel, nesiguranţa dată de nesesizarea diferenţei de evaluare a
perfomanţei în structura socială sau organizaţională, nesiguranţa generată de necunoaşterea
felului în care se poate evolua spre statusuri superioare, anxietatea provocată de necunoaşterea
responsabilităţilor specifice unui anumit rol, precum şi ezitarea cauzată de necunoaşterea
aşteptărilor celorlalţi în privinţa capacităţii proprii sunt cele mai frecvente situaţii în care apare
ambiguitatea de rol. De fiecare dată când un individ este obligat să joace un nou rol în cadrul
unui grup, sau de fiecare dată când acesta este nevoit să iasă din structura socială la care era
apartenent, în favoarea alteia, apare ambiguitatea de rol. Aceasta poate fi redusă prin stabilirea
unor aşteptări bine delimitate legate de rolul pe care individul trebuie să-l joace ca parte a noului
sistem. Astfel, printr-o delimitare precisă a structurii din care individul urmează a face parte,
precum şi a regulilor şi îndatoririlor personale se asigură un sentiment de siguranţă, precum şiconformarea persoanei respective la normele, valorile şi cerinţele grupului.
Nesecret19 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 20/88
Nesecret
Un alt concept important în înţelegerea problematicii conflictului de rol, este acela de set
de roluri. Acesta se referă la totalitatea rolurilor pe care un individ şi le însuşeşte şi le
interpretează în varii situaţii şi contexte. Astfel, o persoană se comportă diferit în cadrul familiei
comparativ cu grupul de prieteni sau cu angajaţii de la firma la care lucrează. De asemenea, faţă
de membrii familiei comportamentul diferă în funcţie de rolul de părinte, copil, nepot, bunic,
nepot prin alianţă, aşa cum comportamentul pe care îl afişăm faţă de prietenii apropiaţi nu este
acelaşi cu cel afişat faţă de prietenii de la serviciu sau faţă de prietenii ocazionali. Având în
vedere complexitatea structurii sociale actuale, setul de roluri, sau mai exact modul în care un
individ reuşeşte să organizeze şi să manipuleze diferitele roluri din cadrul setului de roluri pe
care îl posedă, este un posibil factor declanşator al conflictului de rol.
În cazul specific al studentului militar, în setul de roluri pe care acesta îl posedă întâlnim
adesea roluri contradictorii, precum şi diferenţe majore între cerinţele unor roluri şi capacitatea
individului vizat să le îndeplinească. Studentul militar trebuie să fie concomitent student şi
militar, fapt ce presupune o abilitate excepţională din partea acestuia. Acesta se află permanent
în situaţii care tind să-i scindeze personalitatea, respectiv să-i pună în pericol identitatea socială.
Rigorile militare şi ermetisul grupului militar se răsfrâng negativ asupra spiritului inovator, liber
şi uşor rebel al statusului de student, iar atributele enumerate ca specifice studentului, pun în
pericol formarea individului în ceea ce priveşte profesia de militar.
Unul dintre componentele modului în care percepţia influenţează comportamentul
individului în general în societate, cât şi într-o organizaţie, de pildă cea militară, este ceea ce
specialiştii numesc efectul de halo, respectiv fenomenul de evaluare a unui individ din
perspectiva unei trăsături sau caracteristici, în defavoarea altora.
Motivele care constituie baza acestui fenomen sunt generate fie de tendinţa indivizilor de
a atribui ţintei procesului perceptiv propriile aşteptări legate de rolul specific unei anumite
situaţii, fie de eforturile aceloraşi indivizi de a elimina apectele ambigui legate de un anumit rol
sau situaţie. Aşteptările legate de rolurile pe care o persoană se presupune că trebuie să le joace
la un moment dat poate genera fie conformarea individului la acestea, fie categorisirea alegerilor
făcute de respectivul individ drept eşecuri sau devieri de la norma socială sau organizaţională,
excepţie făcând situaţiile în care comportamentul deviant conduce la rezultate pozitive. Astfel, în
majoriatatea cazurilor, individul se va supune aşteptărilor generate de rolurile sale în societate
sau organizaţie în defavoarea efortului de a le modifica. Un exemplu de comportament care
aplică metoda aşteptărilor de rol pentru eficientizarea unui proces socioprofesional este cel al
managerilor care îşi doresc angajaţi cu iniţiativă. Aceştia le vor face cunoscute angajaţilor aşteptările lor legate de activităţile pe care cei din urmă trebuie să le desfăşoare, dându-le
Nesecret20 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 21/88
Nesecret
posibilitatea de a se afirma. De asemenea, dacă aceeaşi manageri vizează o responsabilizare a
subordonaţilor, îi vor trata pe aceştia ca şi cum ar fi deja responsabili. Generalizând şi ducând
exemplificarea către exagerare, dacă ne aşteptăm ca într-o situaţie dată semenii noştri să se
comporte asemenea animalelor, comportamentul nostru va fi în conformitate cu respectivele
aşteptări pentru ca, în cele din urmă respectivii semeni să ajungă să se comporte asemenea
animalelor, confirmându-ne astfel aşteptările.
Asumarea rolurilor implică adesea anxietate, tensiune şi frustrare, acestea putând fi
rezumate ca manifestarea a presiunii de rol, concept ce este deasemnea un angrenaj-parte al
întregului mecanism al declanşării conflictului de rol. Această reacţie de stres generată de
manifestarea rolurilor sociale rezultă ca urmare a performanţei sau a fricii de performanţă, la un
nivel scăzut al proporţionalităţii rolurilor, din supraîncărcarea rolului şi este atât cauză, cât şi
efect al conflictului de rol, inter sau intra rol. Acest fenomen se manifestă cel mai acut când îşi
are rădăcinile în roluri ce sunt sudate afectiv de individ. O adaptare scăzută la cerinţele rolului
poate rezulta din deficienţe ale îndemânării, ale talentului sau motivaţiei, din lipsa resurselor, sau
a dezavantajelor competiţionale. Novicele ce ocupă un rol anume işi îndeplineşte de obicei
sarcinile la un nivel redus până reuşeşte să câştige experienţă. Indivizii îşi asumă sau sunt
obligaţi adesea să îşi asume roluri pentru care nu au pregătirea sau abilităţile necesare. Membrii
organizaţiilor au tendinţa de a promova pe baza unui răspuns pozitiv la cerinţele rolului pe care
trebuie să îl îndeplinească în respectiva structură, acest fapt realizându-se până în momentul în
care îşi ating nivelul de incompetenţă, urmând un declin. Acest principiu explică de ce se
întâmplă des ca organizaţiile să nu funcţioneze eficient iar problema răspândirii presiunii de rol
asupra membrilor să fie una crescută. Aşadar un individ ce are de îndeplinit cerinţele unui
anumit rol se poate identifica pe sine ca fiind potrivit acestui rol , însă este posibil ca acesta să nu
găsească motivaţia suficientă pentru a îndeplini cerinţele de bază ale acelui rol. De exemplu, un
militar devotat, care este pasionat de arta militară, ar putea considera neplăcută munca de birou,
ce presupune completarea multor documente. În acest caz, slaba performanţă în ceea ce priveşte
aspectul neplăcut al rolului de îndeplinit, poate afecta considerabil alte aspecte ale acestuia,
compromiţând întreaga problematică specifică acelui rol şi în consecinţă provocând tensiuni la
nivelul individului în cauză. Relaţiile de tip competitiv cresc standardele suficienţei de rol peste
ceea ce ar fi putut fi dealtfel niveluri total satisfăcătoare ale performanţei pentru rolul în cauză.
Deficienţa resurselor, deficienţă ce duce la adaptarea slabă la cerinţele unui rol şi aproape
inevitabil la presiunea de rol poate fi ilustrată prin exemplul unui doctor ce nu dispune de un
cabinet bine echipat sau de un cercetător ce nu are un laborator corespunzător, sau un exempluapropiat problmaticii specifice studenţilor militari, un student pilot ce nu poate învăţa şi exersa
Nesecret21 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 22/88
Nesecret
cerinţa elementară a rolului său specific, aceea de a zbura, ca urmare a dotării slabe a şcolii de
pilotaj: resursă de aviaţie redusă sau inexistentă. O soluţie în cazuri de acest gen este aceea de a
continua pregătirea sau de a depune eforturi suplimentare pentru a asigura resursele necesare
îndeplinirii rolului. O alternativă ar fi abandonarea rolului sau slăbirea identificării personale cu
cerinţele acestuia. Redirecţionarea identificării personale către alte roluri pentru a obliga gradul
de adecvare scăzut al individului la rol să se diminueze în importanţă poate rezolva aspectul
plauzibilităţii rolului, însă nu şi pe cel al funcţionalităţii. Acestă modalitate nu este una eficientă
pentru combaterea presiunii de rol, exemplul muncitorilor care încep să numere anii, lunile şi
zilele până la data pensionării nefiind unul dezirabil.
Supraîncărcarea rolului este o problemă comună în problematica rolurilor şi a conflictului
de rol, întâlnindu-se în situaţiile în care indivizii joacă mai multe roluri decât pot, în termeni de
timp, energie, sau resurse disponibile. Stresul asociat rolurilor multiple, este adesea moderat de
beneficiile multiple ce converg din îndeplinirea acestora, beneficii ce pot fi maximizate de
posibilitatea că anumite cerinţe comune ale rolurilor multiple să fie îndeplinite simultan sau
combinat, conform principiului acumulării rolurilor. Posibilitatea alegerii dintre sau între rolurile
aflate în dispută poate reduce presiunea de rol rezultată în urma supraîncărcării rolului în cazurile
în care acumularea rolurilor este insuficientă. Alegerea evidentă este aceea de a devota mai mult
timp şi energie rolului de care subiectul este mai mult legat. În schimb alegerea nu va fi
întotdeauna în această direcţie deoarece un rol mai puţin închegat, precum ocupaţia sau chiar un
rol recreaţional poate asigura resursa necesară pentru a asprijini un rol mai puternic precum cele
din cadrul familiei. Deasemenea, în anumite momente, alegerea unui rol mai puţin dezvoltat
poate fi irevocabilă că urmare a unor situaţii specifice, ce obligă alegerea rolului proxim.
Împreună, aceste concepte prezentate mai sus, definesc sfera conflictului de rol,
reprezentând etape specifice drumului de la starea de normaltate, menifestată prin îndeplinirea
rolului fără a rezulta efecte negative pentru actant, spre cea a conflictului de rol.
Incongruenţa rolurilor sociale poate genera conflicte inter-rol. La rîndul lor, conflictele
inter-rol pot fi rezultate ca urmare a diferenţei dintre caracteristicile de personalitate ale
purtătorului de rol social şi prescripţiile de rol social, de incapacitatea individului de a satisface
exigenţele rolului social. Conflictele inter-rol şi cele intrarol depăşesc limitele supraîncarcării de
rol şi pe cele ale tensiunii de rol, presupunând anumite comportamente generate de un rol ce
încalcă valorile generate de un altul. Am menţionat deja că o abordare compartimentată a
rolurilor poate reduce presiunea de rol şi chiar anula condiţiile premergătoare conflictului în
multe situaţii. Această metodă însă cade în momentul apariţiei crizei. Atunci când dezagregarearolurilor în funcţie de importanţă eşuează din cauza generalizării sistemului de valori al
Nesecret22 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 23/88
Nesecret
individului, dincolo de limitele rolurilor sale specifice, apar aceleaşi premise că în cazul
supraîncărcării de rol manifestându-se însă la un nivel mai amplu şi generând conflictul în sine.
Tipologia conflictului de rol
Termenul de conflict de rol prezintă două posibile diferenţe de abordare manifestate în
patru tipuri principale de conflict de rol. Aceste diferenţe de abordare a problematicii conflictului
de rol reprezintă de fapt sistemul de referinţă în raport cu care se realizează categorizarea. Astfel
vom identifica conflictul de tip intrasubiectiv şi pe cel de tip intersubiectiv prin adoptarea unui
sistem referenţial centrat pe individ ca principal factor de existenţă a rolurilor sociale, urmând că
prin eliminarea viziunii centrate pe persoană, prin optarea pentru sistemul de referinţă bazat pe
rol în sine, însă în corelaţie cu subiectul uman, să distingem conflictul inter-rol şi pe cel intrarol.
Conflictul intrasubiectiv se regăseşte în abordarea problematicii conflictului de rol tratat
că fenomen intrasubiectiv ce apare sub forma conflictelor între rol şi sine, conflictul situîndu-se
între nivelul exterior, normativ şi un nivel profund, reprezentat de sine. Conflictul intrasubiectiv
se consuma în interiorul persoanei, deoarece prevederile care decurg din status impun un anumit
comportament de rol, aflat în dezacord cu sentimentele, ideile şi percepţiile pe care persoana le
are despre modul în care vede rezolvarea problemei respective
Conflictul de tip intersubiectiv se referă la conflictul ce apare între două sau mai multe
persoane ale căror obligaţii de rol sunt incompatibile, deci conflictele se manifestă între două
roluri diferite susţinute de persoane diferite. Însăşi natura puternic ierarhizată şi complexă a
organizaţiilor asigură condiţiile apariţiei conflictului de rol. Pe de o parte, fiecare rol diferenţiat
în structura organizaţiei presupune responsabilitate pentru a funcţiona şi abilităţi specifice
nivelului de performanţă alocat. Din cealaltă perspectivă, organizaţiile sunt sisteme ierarhice, iar
orice specialist, oricât de competent ar fi, se supune la rândul său unui superior. Complexitatea
organizaţiilor contribuie astfel la apariţia conflictului de rol datorită faptului că rolul central
presupune interacţiuni cu alte roluri alternative, ce percep rolul central în maniere diferite,
reflectând propiile interese şi valori. Conflictul intrarol apare deasemenea deoarece rolurile
încorporeză adesea funcţii multiple. Odată ce timpul şi resursele limitate preîntâmpină adesea
acordarea atenţiei egale către toate funcţiile unui status, performanţa efectivă a unei funcţii o
poate submina pe cea a unei alte funcţii, necesitând astfel menţinerea unui echilibru delicat în
îndeplinirea respectivului rol. Această situaţie implică investirea într-un singur rol atât a stilului
algoritmic cât şi a celui euristic de îndeplinire a cerinţelor acestuia. Situaţia studentului militar se
încadrează şi în acest tablou, acesta fiind obligat să se supună rigorii militare şi să îndeplinescă
rolul unui executant dar, concomitent trebuind să-şi dezvolte capacitaţile comunicative şiintuitive pentru a se dezvolta intelectual şi pentru a putea satisface cererile profesorilor.
Nesecret23 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 24/88
Nesecret
Conflictul interrol se manifestă la nivelul aceleiaşi persoane, însă se poate manifesta şi
între persoane diferite ce îndeplinesc roluri diferite ale căror cerinţe sunt incompatibile. Datorită
acestei calităţi, putem afirma că există o identificare parţială între conflictele interrol şi cele
intersubiective. Indivizii joacă mai multe roluri simultan, această problemă ridicând o alta:
consecvenţa sau inconsecvenţa acestora. Când o persoană joacă roluri care presupun modele
comportamentale contradictorii, precum blândeţe contra agresivitate, sinceritate contra
disimulare sau judecată imparţială contra favorizare amicală putem vorbi despre conflictul
interrol. Astfel individul este situat într-o situaţie conflictuală la nivel intrasubiectiv, fiind nevoit
să impace tendinţe antagonice generate de rolurile diferite pe care trebuie să le îndeplinească.
1.2.2. Relaţia identitate personală – conflict de rol
Identitatea reprezintă conştiinţa clară a individualităţii unei persoane, formată prin
integrarea într-un construct unic al percepţiei de sine şi al percepţiei expectanţelor celorlalţi faţă
de propria persoană. Atunci, când discutăm despre identitate, iniţial se propune explicarea
identită ii de gen. În sociologie, identitatea de gen defineşte persoana prin genul cu care aceastaț
se identifică. Identitatea de gen a unei persoane poate fi masculină, feminină sau de tip pangen,
adică, nu este nici exclusiv feminină nici masculină, ci mixtura dintre aceastea. În domeniul
studierii problematicii identităţii, se observă tendinţa comună de a confunda identitatea, atît ca
fenomen cît şi ca noţiune, cu imaginea de sine, sau imaginea grupului. Tocmai această confuzie
dintre respectivele noţiuni asociate face ca teoria identităţii a lui Krappman25 să fie folositoare în
clarificarea relaţiei menţionate. Acesta defineşte identitatea ca fiind performanţa obţinută de
individ cu scopul implicării în acţiunea socială comună şi în comunicare şi menţionează că
identitatea are caracter dinamic şi nu trebuie confundată cu imaginea rigidă pe care o are
individul despre sine. Sociologia fenomenologică26 defineşte identitatea ca fiind un produs al
procesului socializării primare: aceasta se fixează treptat sub influenţa mediului social
înconjurător, şi poate fi modificată foarte greu, având totdată caracter imuabil. Prin identitatea
socială construim sensul a ceea ce suntem.
Pentru a reuşi să corelăm într-o manieră inspirată conceptele status, rol, conflict de rol şi
identitate, în contextul temei lucrării de faţă, este absolut necesar să clarificăm în ce etapă de
dezvoltare a fiinţei umane se află indivizii vizaţi de tema lucrării, respectiv studenţii din mediul
25 Krappman, L., Az identitás szociológiai dimenziói. (Dimensiunile sociologice ale identităţii). În: Szociológiai füzetek,Budapest 1980;26 Sociologia fenomenologică: concepţie sociologică ale cărei baze filozofice au fost puse încă din 1932, de către Alfred Schutz( Der sinnhafte Aufbau der sozialen Welt ), dar care a fost dezvoltată în Anglia şi S.U.A. mai ales în anii '60 şi 70;
Nesecret24 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 25/88
Nesecret
militar. Aceştia se încadrează clar în etapa adolescenţei târzii, etapă deosebit de importantă
pentru definirea acestora ca individualităţi şi în acelaşi timp ca părţi componente ale societăţii în
sine. Stadiul realist al adolescenţei este caracterizat prin cristalizarea identităţii vocaţionale şi
prin formarea unei viziuni de ansamblu asupra factorilor care influenţează alegerea traseului
educaţional şi profesional, determinând luarea unor decizii mult mai pragmatice. În această
etapă, alegerea preia un caracter particular, iar pregătirea profesională aprofundată va conduce la
conturarea subidentităţii profesionale şi social-culturale, încărcate nu doar de roluri şi statusuri,
ci şi de cunoştinţe, aptitudini şi abilităţi adecvate acestora.
Adolescenţa înfăţişează momentul transformărilor biosomatice şi psihice majore, fiind
caracterizată prin solicitări şi eforturi adaptative continue la exigenţele şi diversitatea structurilor
sociale, culturale, educaţionale, profesionale, economice, ideologice, fapt ce generează tensiuni
şi situaţii stresante, frământări interioare, meditaţii şi reverii, mutări şi restructurări în conştiinţă.
Aceste frământări au ca rezultat conturarea imaginii de sine, a conştiinţei şi a conştiinţei de sine,
respectiv cristalizarea identităţii ca nucleu al personalităţii. Formarea eului social ca dimensiune
complexă a personalităţii reprezintă finalitatea depăşirii egocentrismului specific copilăriei, al
asumării multiple de roluri sociale şi al acceptării statusurilor noi împreună cu cerinţele şi
responsabilităţile pe care le presupun acestea.
Problematica identităţii şi cea a identificării, precum şi importanţa ei în reconstrucţia
personalităţii adolescentului este corelată cu integrarea socială şi desemnează o restructurare
profundă a personalităţii, atât în relaţiile cu sinele cât şi cu ceilalţi, fiind relaţionată direct cu
formarea conştiinţei de sine, cu înţelegerea propriei persoane ca subiect al activităţii sociale.
Identitatea se construieşte progresiv pe parcursul organizării şi structurării informaţiilor despre
sine, ea ajungând să înglobeze aspecte legate de caracteristicile native şi achiziţionate ale
personalităţii, abilităţile şi competenţele personale, rolurile şi statusurile sociale, adoptate de
individ la un moment dat, diferenţele de relaţionare, de comunicare şi de rezolvare a conflictelor,
de autoreglare a comportamentului şi diferenţele de identificare cu modelele propuse de
societate.
Identitatea se află permanent angrenată într-un proces de construcţie şi reconstrucţie.
Constituirea ei începe încă din perioada copilăriei, continuă în perioada şcolară mică, când se
bazează pe rezultatele activităţii şcolare şi a comparării acestora la ceilalţi şi la cerinţele lor, însă
vorbim despre identitate, în adevăratul sens al cuvântului odată cu perioada adolescenţei când
abilităţile cognitive şi de interacţiune socială sunt suficient de mature pentru a permite reflectarea
asupra propriei persoane şi a dezvoltării acesteia. Prin caracteristica domeniului decizional pecare îl deţine perioada adolescenţei impune reflectarea asupra propriei identităţi.
Nesecret25 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 26/88
Nesecret
Schimbările survenite în rândul cerinţelor manifestate faţă de adolescent, precum şi
modificările de la nivelul structurilor sale de personalitate fac ca în această perioadă problemele
dezvoltării conştiinţei de sine să se realizeze cu o intensitate crescută. Astfel, se intensifică
percepţia de sine cu toate componentele ei: imaginea corporală de sine, identificarea şi conştiinţa
eu-lui, identificarea sensului, rolului şi statusului sexual şi al celui social în adolescenţă.
Formarea şi asumarea identităţii proprii este un proces extrem de dificil care poate genera
teamă, adolescentul fiind nevoit să-şi asume dintre diferitele roluri posibile, pe cel care i se
potriveşte cel mai bine. Cei care eşuează în alegerea unei identităţi proprii vor trece printr-o criză
de identitate, ca urmare a confuziei rolului. În dobândirea identităţii, un rol important îl au
modelele şi grupul de aceeaşi vârstă.
Studiile lui Erikson27 asupra identităţii demonstrează că gradul de facilitare al rezolvării
crizelor de identitate depinde de rezultatele pozitive obţinute în adaptarea din stadiile anterioare
de dezvoltare ale persoanei în cauză. Adolescenţii care şi-au mărit gradul de încredere,
autonomia, iniţiativa şi competenţa pe parcursul primelor trei stadii vor atinge niveluri mai înalte
de identitate a Eului în pofida instalării confuziei rolului. După spusele lui Erik Erikson,
adolescenţa este marcată preponderent de conflictul dintre de criza de identitate şi confuzia
rolului, considerată de mulţi psihologi drept criza dominantă a întregii dezvoltări a persoanei
umane. Obiectivul principal al adolescenţei rezidă în construirea unei identităţi durabile şi
stabile, definită prin trei componente esenţiale:
- unitatea eului, generată prin acordul între percepţiile sinelui;
- continuitatea percepţiilor sinelui în timp;
- reciprocitatea între propriile percepţii ale sinelui şi modul exterior de percepţie;
În concepţia lui Erikson, criza de identitate se constituie ca element component al unei
dezvoltări psihosociale normale. Stabilitatea atitudinilor şi valorilor, optarea în domeniul
profesional şi alegerea partenerului de viaţă se integrează gradat făcând posibilă simţirea propriei
persoane şi a celor din jur. În mod normal, criza de identitate se impune a fi încheiată până la
vârsta de 20-25 ani, astfel încât individul să se poată axa ulterior pe celelalte domenii ale vieţii.
Dacă acest proces se finalizează pozitiv, se poate vorbi despre constituirea unei identităţi care în
sens restrâns presupune dobândirea unei identităţi sexuale, a unei orientări profesionale şi a unei
perspective ideologice asupra lumii.
În etapele premergătoare finalizării crizei identitare, individul nu posedă un sentiment
solid al sinelui sau un set de norme interne pentru autoaprecierea propriei performanţe în
diferitele domenii ale vieţii. Nereuşita în direcţia dobândiri unei identităţi sigure, satisfăcătoare şi27 Erik Erikson (n.1902 ;d. 1994) a fost un renumit psiholog şi psihanalist de origine danezo-germană, cunoscut pentru teoria saasupra dezvoltării sociale a fiinţelor umane; el a consacrat termenul de criză de identitate;
Nesecret26 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 27/88
Nesecret
durabile conduce eventual la fenomenul de difuziune a rolului, la crearea unui sentiment confuz
despre ceea ce este şi reprezintă el ca individ. Presiunile exterioare puternice venite din partea
părinţilor, dar şi a altora, pot cauza adolescentului dezorientare, disperare şi chiar izolare. În
cazurile extreme de difuzie a rolului adolescenţii pot adopta o identitate negativă.
Identitatea se constituie ca produs al rolurilor şi statusurilor sociale deţinute, al
identificărilor temporare realizate în timpul vieţii, materializându-se în însuşiri de apartenenţă
mai accentuate, native dar şi dobândite, precum profesia, competenţele, cultura, ideologia.
Aceasta îndeplineşte rolul de a reglementara şi angrena dimensiunile interioare ale personalităţii
în situaţii relaţionale. Pe parcursul adolescenţei, între sinele familial, care desemnează
apartenenţa şi subidentitatea familială, sinele social-ocupaţional, ce desemnează apartenenţa la
anumite roluri şi statusuri sociale achiziţionate şi prospectate ale subidentităţii socio-
profesionale, sinele cultural ce se referă la orientarea şi apartenenţa culturală, la nivelul şi
afinităţile legate de domeniul cultural şi sinele de natură fizic-materială, care defineşte schema
corporală, imaginea de sine şi apartenenţele legate de înfăţişarea personală, se stabilesc relaţii
complexe, cu caracter dinamic.
În cadrul unui mediu sociocultural caracterizat de complexitate, care dispune de o
multitudine de modele educaţionale şi de identificare precum şi de o varietate a rolurilor şi
statusurilor sociale, găsirea identităţii reprezintă un proces sinuos. P. Popescu-Neveanu remarcă
faptul că modelul societăţii şi modelul personalităţii se află într-un raport de determinare, prin
existenţa unor astfel de rapoarte între relaţiile economice, culturale şi atitudinile caracteriale şi de
asemenea, între mijloacele de producţie şi aptitudini şi capacităţi. Realitatea mediului social se
oglindeşte într-o manieră subiectivă la nivelul personalităţii. Asumarea rolurilor de natură
profesională constituie este un factor de reglare care modelează personalitatea tinerilor prin
adaptarea acestora la necesităţile şi cerinţele sociale. Specificul activităţilor întreprinse, inclusiv
manifestarea profesiei, oferă posibilitatea autocunoaşterii aptitudinale şi facilitează adaptarea
personalităţii la valorile şi regulile sociale, acceptarea unor anumite roluri şi statusuri,
construirea unor noi modalităţi de autoapreciere, mai obiective şi mai adecvate, procesul
autodefinirii din perspectiva disponibilităţilor, implicării şi eficienţei devenind mult mai eficient.
În mediul învăţământului militar , persoana dobândeşte un status social, adică un loc în
ierarhia relaţiilor şi comportamentelor şcolare. Statusul social nu este un factor exterior
personalităţii, ci o componentă intrinsecă a structurii ei, o dimensiune a conştiinţei de sine. El
determină atât comportamentul studentului, cât şi nivelul său de aspiraţie. În acest mediu, în
condiţiile acţiunilor de cooperare şi coacţiune, pe primul plan se impune motivul sau interesulgeneral, studentul mobilizându-se în aşa fel încât prin acţiunea sa să sporeasca şansa de reuşită a
Nesecret27 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 28/88
Nesecret
întregului grup, randamentul şi performanţele sale integrându-se în cota succesului colectiv.
Activităţile de competiţie, însă, impun pe primul plan motivaţia individuală. În organizarea
comportamentului său, studentul este preocupat de acele strategii şi procedee menite să-i asigure
succesul, dar să reducă, pe cât posibil, şi şansa de câştig a colegilor săi.
Personalitatea adolescentului din mediile de învăţământ cu specific militar este
subordonată unor cerinţe impuse de opţiunea imbrăţişării carierei militare. Aceasta se manifestă
prin stări şi transformări în forme şi ritmuri diferite, determinate, pe de o parte, de interrelaţiile şi
variaţiile comportamentelor interne şi, pe de altă parte, de variabilitatea relaţiilor adolescentului
cu ambianţa, îndeosebi cu şcoala, familia şi prietenii. Conexiunea dintre determinarea de natură
ereditară şi efectele procesului educaţional este observabilă prin faptul că omul posedă anumite
predispoziţii care se dezvoltă pe baza legilor fireşti ale naturii. Un amănunt important, este totuşi
faptul că predispoziţia nativă nu constă în aptitudinea de a putea ceva, ci în aptitudinea de a
deveni ceva. De aici reiese că a educa înseamna a stimula, însă în conformitate cu natura
respectivei predispoziţii.
Integritatea socială a personalităţii în cadrul structurilor organizaţionale, considerate
subsisteme în raport cu sistemul social-global, la nivelul cărora se stabilesc relaţii fundamentale
între personalitate şi societate, se realizează prin poziţia specifică pe care o are orice
personalitate în organizarea socială, loc desemnat prin conceptul de status, acestuia
corespunzându-i un anumit rol. În contextul interacţiunii individ-grup s-a postulat ideea conform
căreia persoanele au mai multe ipostaze ale sinelui, fiecare specifică unia dintre grupurile cu care
acestea interacţionează folosind termenul identitate pentru a face referire la fiecare grup bazat pe
o anumită ipostază a eului. Astfel se afirmă faptul că persoanele au identităţi multiple, specifice
fiecărui set distinct de relaţii sociale în cadrul cărora ocupă anumite poziţii şi joacă anumite
roluri, iar din moment ce rolurile reprezintă aşteptări legate de aceste poziţii, identităţile
respective devin aşteptări de rol interiorizate. În momentul în care statusurile şi rolurile deţinute
de către o personalitate nu converg în direcţia implinirii, deşi datorită contradicţiilor dezvoltării
personalităţii această convergenţă nu poate fi niciodata deplină, atunci asistăm la eşecuri
individuale care se soldează cu inadaptarea personalităţii, cu diminuarea potenţelor ei creatoare,
şi a dinamismului specific.Într-o societate rolurile sunt complementare, în ciuda faptului că au ca
surse de provenienţă sisteme diferite. Complementaritatea rolurilor a fost generată cu ajutorul
experienţei indivizilor care au deţinut simultan mai multe serii de statusuri şi au eliminat gradual
majoritatea conflictelor printr-un proces bazat pe încercări şi erori.
Cazurile caracterizate de incompatibilitatea cerinţelor statusurilor ce deţin rolurifundamentale pentru acelaşi individ, reprezintă sursa unor puternice tragedii. În timp ce
Nesecret28 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 29/88
Nesecret
majoritatea societăţilor sunt intransigente faţă de un individ care încearcă să scape de
îndeplinirea unora dintre rolurile sale, toţi pot simpatiza cu dilema unei persoane care trebuie să
aleagă între statusuri şi roluri egal valabile.
În fiecare dintre aceste cazuri, persoana asupra căreia converg rolurile incompatibile
rezolvă problema prin adoptarea unor acţiuni bazate pe statusuri diferite în momente diferite,
chiar dacă există posibilitatea ca rolurile asociate să-şi contrazică reciproc rezultatele. Nevoia de
reorganizare a structurii sociale pentru a putea satisface cerinţele unor noi tehnologii şi a unei
mobilităţi fără precedent în istoria umană determina prăbuşirea sistemului de statusuri şi roluri
moştenit. Inexistenta unui nou sistem, adaptat actualelor condiţii ale societăţii moderne,
generează frecvent situaţii în care individul este nesigur atât de propriile lui statusuri şi roluri, cât
şi de cele ale altora. În afara faptului că poate fi obligat să facă o alegere, el va rămâne nesigur în
legatură cu opţiunea proprie şi nici nu va şti dacă comportamentul reciproc al celorlalţi va fi
celconstruit pe baza statusurilor pe care a presupus că le ocupa. Finalitatea este manifastată în
dezamagiri şi frustrări precum şi prin alterarea coeziunii şi funcţionalităţii societaţii în sine, şi
reprezintă o deficienţă sporită în definirea procesului de cristalizare al identităţii sociale.
2. SOCIALIZAREA STUDENŢILOR MILITARI
2.1. Procesul de socializare în mediul civil
Conform opiniei lui Adrian Neculau, prin socializare înţelegem un proces
psihosociologic de interiorizare a unor norme şi modele sociale de comportament, caracterizat de
complexitate ce conduce la obţinerea statusului de membru al unei colectivităţi sociale de către
individ.[Neculau, 1983, p. 53]
Dictionnaire de sociologie aparţinând autorului Armand Colin Editeur defineşte
termenul socializare ca fiind un concept cu loc ambiguu în cadrul sociologiei, central pentru
unii, secundar pentru alţii. În domeniul psihologiei sociale termenul defineşte procesul prin care
indivizii învaţă modurile specifice de a acţiona şi de a gîndi despre mediul lor, le interiorizează,
integrîndu-le personalităţii lor şi devin membri ai unor grupuri în care capătă un status specific.
Socializarea reprezintă astfel învăţare, condiţionare, dar şi adaptare culturală, interiorizare şi
încorporare, toate relizate simultan. Termenul aparţine unei diversităţi de curente teoretice:
antropologia culturală, psihologia genetică sau interacţionistă, psihanaliza, sociologia. Noile
maniere de abordare ale acestuia vor să depăşească anumite discontinuităţi în definirea
Nesecret29 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 30/88
Nesecret
termenului şi tratează socializarea că pe un schimb între sistemele definite de reguli şi valori şi
indivizii ce dezvoltă strategii proprii în interiorul acestora.28
Putem lărgi sensul termenului considerând că reprezintă un model psihosocial de
transmitere şi asimilare a atitudinilor, valorilor, concepţiilor sau comportamentelor specifice unui
grup sau unei comunităţi în vederea formării, adaptării şi integrării sociale a unei persoane. Din
acest punct de vedere, socializarea devine un proces interactiv de comunicare, presupunînd dubla
determinare a dezvoltării individuale şi a influenţelor sociale, respectiv modul personal de
receptare şi interpretare a mesajelor sociale şi dinamica variabilă a intensităţii şi conţinutului
influenţelor sociale. Acest fenomen social presupune învăţarea socială că mecanism fundamental
de realizare, finalizîndu-se în asimilarea indivizilor în grupuri. Studiul sociologic al socializării
este fondat pe identificarea şi corelarea de variabile care se referă la însuşirile individuale (vîrstă,
sex. maturizare, dezvoltare, inteligenţă), factori ai socializării (cultură, naţiune, organizaţii,
familie, grupuri, clase sociale, şcoală), procedee şi forme de transmitere (limbaj, mecanism de
control, ritualuri, practici de creştere a copiilor şi de integrare socială, forme de imitaţie, de
identificare, substituire, inhibiţie sau întărire), structuri de atitudini, sisteme axiologice, acţiuni şi
comportamente (roluri şi statusuri sociale, moralitatea relaţiilor sociale, etica muncii, orientări
politico-civice, performanţe, altruism, integrare, conformare).
Cu ajutorul combinaţiilor teoretice multiple se pot descrie sau identifica tipuri diverse de
socializare. În general, considerând finalitatea urmărită sau efectele deja produse, se distinge
între socializarea de tip adaptiv sau integrativ şi socializarea anticipatoare. Prima ajută la
structurarea acelor însuşiri sau capacităţi personale care favorizează integrarea, participarea şi
derularea activităţilor sociale într-un cadru instituţional dat. Socializarea anticipatoare se
defineşte prin asimilarea acelor norme, valori şi modele de comportate care facilitează adaptarea
sau integrarea într-un cadru instituţional sau organizaţional viitor. Uneori aceasta poate conduce,
în plan personal, la situaţii de conflict valoric sau normativ. Intensitatea socializării este maximă
în copilărie sau în perioadele de tranziţie de la un stadiu de viaţă la altul. Cu o intensitate mai
redusă socializarea se realizează de-a lungul întregii vieţi a unei persoane.
Corelate cu socializarea sunt procesele de desocializare şi resocializare. Primul implică
izolarea fizică şi socială a unui individ sau înstrăinarea acestuia de contextele sau persoanele care
i-au satisfăcut nevoile de interacţiune şi i-au sprijinit statusurile adoptate, în vederea eliminării
modelelor de comportament şi de relaţionare însuşite în trecut. Resocializarea are loc în acelaşi
timp cu desocializarea şi se manifestă prin dirijarea învăţării şi controlului social spre preluarea
şi aplicarea de comportamente individuale corespondente cu sistemul de valori şi atitudini
28 cf. Dubar, C., La Socialisation: construction des identites sociales et professionnelles, ,A. Colin, Paris ,1991; Nesecret30 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 31/88
Nesecret
specifice noului sistem social. Eficienţa resocializării este influenţată nu numai de receptivitate,
ci şi de intensitatea controlului social exercitat de noul agent de socializare şi de eliminarea
factorilor gratificatori anteriori.
Până la contactul direct cu mediul militar, orice student militar va avea o evoluţie
similară cu cea a individului standard al societăţii, respectiv va fi implicat într-un proces clasic
de socializare. Astfel acesta va parcurge primele etape ale fenomenului de socializare în aceeaşi
manieră cu majoritatea indivizilor ce alcătuiesc societatea. Prin intermediul acestui proces social
fundamental, viitori membri ai grupului militar vor dobândi prin conduite adecvate, modele
culturale şi normative în funcţie de modul în care societate le proiectează, reproduce şi
realizează.
Posedând că finalităţi elementare implementarea sistemului de valori şi norme în
conştiinţa fiecărui membru al grupului social respectiv, procesul de socializare reprezintă acea
parte a influenţei manifestate de mediul social, care convinge individul să ia parte la viaţa
socială, învaţându-l cum să se comporte respectând normele în vigoare, învaţându-l să pătrundă
semnificaţia culturii, făcându-l capabil să ducă la bun sfârşit anumite roluri sociale. Ca rezultat al
acestui proces, indivizii se supun unui fenomen de identificare cu rolurile sociale, interiorizând
din masa prescripţiilor acestora şi integrând în structura propriei personalităţi elementele
socioculturale ale mediului în care s-au născut şi trăiesc. Astfel, socializarea nu este un simplu
proces adaptativ individual, ci este caracterizat de dinamica schimbării atât a mediului, cât şi a
individului. În decursul acestui proces individul înglobează un întreg sistem de cunoştinţe,
atitudini, deprinderi şi reguli morale, utile convieţuirii sociale, şi işi dezvoltă imaginaţia şi
capacităţile creatoare, odată cu afectivitatea necesară echilibrului său moral şi psihologic.
Procesul de socializare începe şi în cazul studenţilor militari, similar oricărui inidvid, din
timpul copilăriei, în cursul căreia are loc ceea ce sociologia numeşte socializare primară sau de
bază şi continuă de-a lungul vieţii acestuia prin dobândirea unor statusuri şi roluri succesive prin
socializarea continuă. Conţinutul socializării diferă însă în funcţie de diferitele stadii ale ciclului
de viaţă şi de obiectivele diverselor instituţii şi grupuri.
Exact în acest punct al dezvoltării sale sociale, acela al selectării grupului de apartenenţă,
al grupului profesional, corespunzător incipitului etapei medii a ciclului de viaţă, individul ce
urmează să fie înglobat în sistemul militar intră sub incidenţa a două medii relativ diferite de
socializare, devenind produsul confluenţei acestora. Dinamica procesului de socializare implică
o complexitate aparte a conţinutului procesului. Conţinutul socializării nu implică doar influenţă
psihologică sub forma maturizării psihice, ci una de natură culturală, că internalizare a normelor şi valorilor unei culturi, şi sociologică prin învăţarea unor noi roluri sociale, a drepturilor şi
Nesecret31 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 32/88
Nesecret
obligaţiilor asociate acestora. Având în vedere că viitorul militar este şi va fi în pararel cu această
poziţie, şi cetăţean, şi membru al unei familii, precum şi component al altor grupuri sociale,
acesta va fi nevoit să se adapteze şi să se readapteze permanent acestor medii, aflându-se
permanent în circumstanţe tensionate generate de conflictele ce apar între particularităţile
antagonice ale respectivelor medii. Din perspectiva studentului militar acest dublu proces de
socializare are o influenţă sporită şi generează dealtfel probleme multiple, a căror rezolvare va
duce în cele mai multe cazuri la aspecte valorizate pozitiv pentru sine şi societate. Totodată
această dublă determinare socială este dificil de parcurs, individul aflându-se permanent în
situaţia de a se scinda pe sine, încercând să satisfacă cerinţele de adaptare ale ambelor medii, cel
civil, respectiv cel militar, care relaţionate se află în relativă opoziţie.
Reprezentând, totodată, un proces care implică un anumit grad de conformitate,
socializarea poate să aibă o direcţie şi un rezultat conforme cu cerinţele, valorile şi normele
sociale admise şi dezirabile sub forma socializării pozitive sau unele contrare, respectiv
socializarea negativă, cel mai adesea rezultatul acesteia din urmă fiind devianţa socială. Am
evidenţiat doar aspectele principale ale procesului de socializare, care să ne permită
argumentarea conform căreia instituţia militară este un factor de socializare, chiar factorul
principal atunci când este vorba de formarea militarilor atât din punct de vedere profesional, cât
şi civic.
2.2. Procesul de socializare în mediul militar
Existenţa oricărei entităţi sociale într-un mediu specific presupune un proces continuu de
adaptare, un flux permanent de substanţă între aceasta şi mediu, flux care are drept scop trecerea
de la un echilibru mai puţin stabil între organism şi mediu, la un echilibru mai stabil;dacă
schimbul realizat favorizează funcţionarea normală a organismului, acesta este considerat că
fiind adaptat. Perceput că rezultat al relaţiei continue a individului uman cu mediul înconjurator,
procesul de adaptare se materializează fie în atitudinea de acceptare fie în cea de respingere, caz
în care se vorbeşte de inadaptare. Aşadar, adaptarea se poate manifesta în răspunsurile
individului la anumite evenimente, fie ele favorabile, neutre sau nefavorabile. Toate aceste
elemente subliniază subiectivitatea insului, receptivitatea sa particulară şi răspunsul personal în
faţa instanţelor realităţii, demonstrând astfel că fiecare om este o lume în el însuşi.
Funcţiile oricărei organizaţii sociale presupun deasemenea generarea, menţinerea şi
transmiterea pe termen lung a valorilor ce definesc specificul său, matricea sa structurală. În
cadrul organizaţiei militare, noile generaţii se înglobează în colectivitate benevol printr-un sistem Nesecret32 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 33/88
Nesecret
de recrutare, însă pentru a corespunde rolurilor încredinţate trec printr-o perioadă de iniţiere.
Membrii vor adopta, pe această cale, regulile şi valorile care înlesnesc activitatea grupului
respectiv adaptându-şi astfel comportamenele şi acţiunile. De obicei, un anumit număr de
membri confirmaţi ai instituţiei în cauză se ocupă de iniţierea noilor veniţi, de pregătirea lor
pentru rolurile ce le-au fost atribuite.
Socializarea militară poate fi definită că ansamblul proceselor de învăţare a normelor
instituţiei militare, de cultivare a valorilor militare, în mod organizat sau spontan, conştient sau
inconştient. Pentru evidenţia faptul că instituţia militară reprezintă un element socializant, vom
face câteva referiri la mediul militar ca mediu socializant, particularizând apoi spre mediul de
invăţământ militar. Comparată cu problematica generală a socializării, dimensiunea sa militară
poate fi identificată cu procesul de socializare secundară. Membrii proaspăt asimilaţi de către
structură se pregătesc pentru a deveni militari de profesie sau alţii pentru a deprinde, într-o
perioadă determinată de timp, mânuirea armelor. În aceste două situaţii este implicat deopotrivă
acelaşi moment, caracterizat de însuşirea modelelor comportamentale şi al respectării normelor
ce fac posibilă menţinerea şi dezvoltarea activităţii grupului militar. că element important însă, în
legătură cu socializarea specifică mediului militar putem afirma că universul în care pătrunde
individul este mult prea specific că iniţierea sa nu însemne un moment de discontinuitate, de şoc.
Esenţial pentru înţelegerea procesului de socializare militară este analiza momentului
declanşării acestuia. Se consideră că perceperea instituţiei militare, precum şi incipitul relaţiei cu
aceasta, nu încep odată cu contactul nemijlocit şi imperativ cu realitatea militară, ci cu mult
înainte. Această etapă de anticipare a socializării militare este de fapt etapa în care se pun bazele
unei aşa-zise proto-imagini a instituţiei miliatre. După această etapă neorganizată, cu caracter
spontan, urmează o alta, pe parcursul căreia se transmit informaţii despre rolul consacrat al
instituţiei militare: acela de apărarea a statului. Cu siguranţă, în acest caz, vorbim de o imagine
creată mediului exterior armatei, ca rezultat al percepţiei sociale, al trăsăturilor acestei instituţii şi
al manifestării rolului său în societate. Mecanismele ce caracterizează efectiv socializarea
militară încep cu includerea formală a neiniţiatului în rândul membrilor sau, mai bine zis, al
aspiranţilor la calitatea de membru al grupului militar. Acest moment este marcat prin
practicarea a diferite ritualuri cu un rol evident în declanşarea mecanismelor de percepere şi
formare, de această dată, a propriei imagini despre armată. Acceptarea însă se va face numai
după parcurgerea completă a unei etape de iniţiere, după obţinerea unui minimum de cunoştinţe
profesionale. În cursul acestei etape, că şi al celei de participare deplină, putem vorbi de
mecanismele autentice de socializare militară.
Nesecret33 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 34/88
Nesecret
Prin acţiunea socializării de tip militar se obţin disciplina şi conformismul, calităţi
indispensabile încadrării în sistemul de relaţii al grupului militar. Totdată sunt generate aspiraţii
şi năzuinţe, ce acţionează constructiv pentru îndeplinirea rolului specific statusului de militar şi
deasemenea se stabilesc sistemele axiologice la care se va raporta ocupantul acestui status.
Procesul de socializare cu specific militar reprezintă un sistem continuu determinat obiectiv-
subiectiv de două niveluri. Prima determinare se referă la existenţa unui proces organizat şi
conştient de transmitere a informaţiei în general, dar şi a semnificaţiilor caracteristice grupului
militar, semnificaţii cu o funcţionalitate clară, fiind coerente cu logica domeniului şi definitorii în
spaţiu şi timp pentru acesta. În al doilea rând, procesul de socializare presupune o transmitere
necontrolată, realizată în mod spontan, a unei cantităţi de informaţie corelată cu valorile militare,
a unor subproduse ale culturii militare care există dincolo de valorile oficiale, dar sunt
susceptibile de a acţiona asupra atitudinilor ulterioare formate la nivelul individului.
Astfel putem afirma că procesul de socializare în domeniul militar nu este caracterizat de
omogenitate, gradul înalt de formalizare al acestui mediu presupunând existenţa unei diversităţi
de procedee de realizare a interiorizării semnificaţiilor sale. În paralel cu preluarea valorilor-
cheie pe parcursul procesului de iniţiere, fapt ce conturează un posibil model de acumulare,
trebuie să evidenţiem configurarea unor sentimente, atitudini şi comportamente, că rezultat al
contactului inevitabil dintre subiectul procesului de socializare şi anumite persoane sau grupuri
de persoane ce deţin un rol în formarea sa. Acestea reprezintă modelele relaţionale sau de
identificare, şi conduc la apariţia unor atitudini specifice ce ţin pur şi simplu de personalitatea
celui în cauză prin interiorizarea elementelor sistemului de norme şi valori militare pe baza
fondului individual.
Un element destul de important al procesului de socializare militară se referă tocmai la
intensitatea acestuia, că rezultat obiectiv al modului în care este construit şi aplicat procesul
instructiv-educativ. Astfel pe parcursul etapei de iniţiere, înlănţuirea diferitelor componenete ale
programului zilnic au o acţiune socializantă evidentă şi, totodată, funcţia de izolare a tânărului de
viaţa civilă. Efectele acestei etape servesc drept catalizatori pentru procesul de aderare la
sistemul valorilor militare, favorizând ruperea individului de vechiul sistem socializant, pentru că
apoi, în etapele următoare, scopul principal să-l deţină creşterea până la maximal a gradului de
conformitate cu specificul şi cerinţele vieţii militare.
Armata, caracterizată prin gradul mare de monitorizare şi control asupra procedurilor de
intrare în rândurile ei, este totuşi capabilă să asigure noului membru o perioadă adecvată de
socializare anticipativă. Din acest considerent, în cazul militarilor nou veniţi, corpusulinformaţional primar de care aceştia beneficiază şi ale cărui caracteristici şi le însuşesc de la cei
Nesecret34 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 35/88
Nesecret
care au parcurs deja etapele de iniţiere, reprezintă un important factor de socializare, şi mai ales
de facilitare a adaptării la mediul militar.
În mintea noului recrut se produce, la nivelul mai multor dimensiuni ale personalităţii, un
conflict între bagajul de deprinderi sociale specifice vieţii civile şi noile reguli de viaţa, conflict
ce îşi are originea în formalitatea strictă a modului de viaţă militar şi deasemenea în ritmul alert
impus procesului de organizare militară. Cu toate acestea în cadrul socializării militare există
proceduri multiple şi diverse, prin care informaţia poate fi transmisă de la iniţiat către novice,
recruţii primind în cele din urmă o orientare, într-un mod mai mult sau mai puţin definit, şi
întelegând nivelul de aşteptări ale organizaţiei în ceea ce priveşte activitatea lor profesională.
Deasemenea trebuie considerat şi faptul că în instituţiile formale, implicit în armată, socializarea
nu este în întregime guvernată de aceasta şi de agenţii ei oficial desemnaţi, militarii
dezvoltându-şi propriile lor norme.
Acest amplu proces de socializare cu caracter militar este caracterizat, asemenea oricărui
proces social, de un anumit grad de etapizare. Astfel identificăm cinci trepte care, fără a se
diferenţia rigid, se determină că momente structurale ale învăţării în mediul militar:
a) Disponibilizarea; este manifestată în direcţia universului social militar, originile sale
regăsindu-se în perioada anterioară contactului direct cu armata.
b) Personalizarea; în cadrul acestei etape contactul cu sistemul se realizează prin modele-
cheie, nu atât prin componenta lor formală, ci prin modul în care îşi îndeplinesc rolul.
c) Aprecierea subiectivă; se referă la construirea atitudinii faţă de modelele-cheie, şi i se
conferă o valoare mai difuză în raport cu întregul sistem;
d) Instituţionalizarea; conduce la o înţelegere de ansamblu a armatei, a locului
organizaţiei cu specific militar în societate, în această etapă conturându-se capacitatea de a
satisface aşteptările grupului printr-un comportament adecvat cerinţelor acestuia;
e) Valorizarea; este corelată cu instituţionalizarea, ajutând la configurarea unui set de
atitudini faţă de armată şi de normele ce îi reglementează fncţionarea şi totodată permite clădirea
unui sistem de valori coerent cu spiritul militar şi generarea unor aspiraţii cu rol funcţional
pentru îndeplinirea rolului încredinţat.
Sursa unei imagini favorabile faţă de armată, implicit aceea a unei abordări atitudinale
constructive a individului ce aspiră la o poziţie în cadrul organizaţiei, constă în prelucrarea
exterioară, ritualistica a normelor militare de comportament, în crearea unei imagini iconice care
să atragă. Acest aspirant, proaspăt integrat în structură poate rămâne, în acelaşi timp, detaşat,
gnerând astfel ambiguităţi relaţionale între sine şi specificul organizaţiei. Imaginea despresistemul militar a suferit modificări prin trecerea de la stadiul preindustrial - preponderent rural,
Nesecret35 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 36/88
Nesecret
încărcat de conservatorism, cu caracter autarhic, când plecarea în cătănie reprezenta pentru
ţărani principala ieşire în lume, factor motivant, cu rol însemnat în recunoaşterea socială, la
stadiul postindustrial al societăţii - urban, cracterizat de liberalism şi mediatizare, când înrolarea
devine o frustrantă ieşire în lume, reprezentând astfel un puternic factor de demotivare, de
respingere şi sursă de inadaptare. Elucidarea cauzelor acestui fenomen, demonstrează că, dacă în
stadiul preindustrial armata se constituia ca factor de socializare, la ora actuală, armata se
infăţişează mai curând ca factor de desocializare, ca urmare a faptului că nivelul valoric al
instituţiei militare s-a diminuat comparativ cu cel general al societăţii.
Unul dintre principalele mijloace de realizare ale socializării în mediul militar, precum şi
în societatea civilă este adaptarea, proces complex prin care un individ devine parte integrată a
unui grup prin diverse transformări ale caracteristicilor proprii. Adaptarea cu acest specific, şi
anume adaptarea la modul de viaţă, la misiuni şi la instituţia militară, nu este doar o problemă de
sănătate fizică şi de echilibru psihologic pentru fiecare militar, ea este deasemenea şi un fenomen
social.
2.3. Conflicte în procesul de socializare a studenţilor militari
În caz restrâns, la nivelul instituţiilor de invăţământ, studenţii militari îşi desfăşoară
activitatea într-un mediu cu un grad de specificitate aparte, mediu ce nu ezită să folosească la
nivel maxim resursele adaptative ale tinerilor aflaţi într-un proces complex de modelare
determinat dual prin supunerea la o modelare intelectuală, cât şi civică riguroasă. În acest
context, adaptarea la modul de viaţă şi la rigorile militare, reprezintă în aceeaşi măsură o
problemă referitoare la sănătate fizică şi la echilibru psihic pentru fiecare individ, cât şi una
referitoare la actul social, deoarece din modul de concepere al acestui fenomen în contextul
activităţilor de tip militar, rezultă o serie de măsuri practice, cu caracter legic, ce reglementează
aplicarea psihologiei în demersurile procesului instructiv-educativ din armată.
Procesul de adaptare a studenţilor militari debutează chiar în momentul în care aceştia
sunt încadraţi în subunitate şi iau parte la activităţile specifice acesteia. că argument voi prezenta
realitatea că schimbarea ce survine în cazul modificării unor parametri specifici individului
afectează toate planurile dezvoltării sale: biologic, relaţional, comunicaţional, comportamental şi
normativ. Adaptarea la mediul militar se traduce la nivel individual prin modul în care fiecare
student îşi găseşte un rol în spaţiul social al unităţii şi un status bine determinat pe câmpul de
instrucţie, prin modul în care rezistă solicitărilor impuse de ritmul activităţilor didactice şi
utilitare, prin gradul de conformism manifestat faţă de caracteristicile atribuite prin gruparea în
Nesecret36 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 37/88
Nesecret
unităţile şi subunităţile cărora le aparţine, prin înţelegerea şi asimilarea caracteristicilor ierarhiei
şi valorilor instituţiei militare. Stringenţa manifestată de nevoia adaptării alerte şi eficiente a
studenţilor militari, cât şi gravitatea consecinţelor eşecului în acest demers, impun găsirea unor
diferenţe optime de intervenţie, pentru a înlesni şi decongestiona relaţia student - mediu militar.
Multitudinea şi complexitatea factorilor implicaţi în procesul de adaptare, fac imposibilă
apariţia unor soluţii universal valabile, cu precădere datorită faptului că mediul militar poate
reprezenta pentru individ atât un mediu excelent, favorabil pentru maturizarea să personală, prin
aşa numita şcoală a bărbăţiei, cât şi sursa tensiunilor şi frustrărilor materializate într-un
comportament dăunător pentru el şi pentru cei din jurul său. Structura procesului de adaptare este
unitară şi presupune existenţa interconectată a trei niveluri esenţiale:
a) nivelul fizic-fiziologic; se referă la abilitatea de adaptare la rigori şi privaţiuni de tot
felul, la capacitatea de rezistenţă fizică şi psihică testată prin antrenamente obositoare, la
anduranţa faţă de factorii de agresiune directă, la răspunsul faţă de încadrarea într-un program
riguros, precum şi la supravieţuirea solicitărilor intense în orice condiţii de climă, relief,
zi/noapte, de lipsă a hranei şi a îmbrăcăminţii, etc.
b) nivelul psihologic; presupune şi asigură formarea abilităţilor pentru desfăşurarea
activităţilor cu specific militar: mânuirea armamentului sau a echipamentelor militare din dotare,
a capacităţii de a renunţa la libertate şi de a adopta un comportament obedient de bună voie în
faţa şefilor ierarhici,precum şi a capacităţii de autocontrol.
c) nivelul social; presupune părăsirea deliberată de către individ a lumii sale obişnuite:
familie, prieteni, etc. şi integrarea sa într-un grup impus care îi cere participare totală şi
permanentă şi care se constituie pe alte sisteme valorice, contradictorii cu cele ale societăţii
civile sau cu cele cu care era obişnuit studentul. [Octavian Tătar, 2003]
Sociologul D. Grossman29 a subliniat şi demonstat că inadaptarea la mediul militar nu
reprezintă o problemă socială, urmările acesteia limitându-se doar la structura strictă a grupurilor
şi persoanelor afectate. Dificultăţile de adaptare apar cu precădere în cazul neiniţiaţilor, al celor
care sunt incluşi pentru prima oară într-un astfel de mediu, fiind exprimate prin frustrări,
modificări negative ale comportamentului, tensiuni psihice, stres, etc. şi eprimate prin
intermediul unor simptome şi crize excito-motorii, agresivităţii comportamentale, depresiei,
încălcării regulamentelor, actelor de indisciplină, performanţelor scăzute în activitate, etc. (V.
Armaşu30 ). Creşterea coeficientului de adaptabilitate este posibilă prin adoptarea unei abordări
29Grossman D., On Killing:-the psihological cost of learning to kill in war and Society, SUA Boston,MA: Little Brown andCompany, 199630 Armaşu V., Dimensiunile sociologice ale adaptării la mediul militar , Spirit Militar Modern, nr. 6, Bucureşti, 2000;
Nesecret37 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 38/88
Nesecret
ierarhizante, şi anume stabilirea unei anumite priorităţi în construirea structurilor adaptative pe
subdomenii ale mediului militar astfel:
- ordinea şi disciplina - Odată cu accesul fizic pe poarta unităţii şi prin acţiunea ritualică a
îmbrăcării uniformei militare, tânărul este nevoit să respecte un program riguros, anumite norme
de conduită şi limbaj, precum şi să acorde semnele exterioare de respect. Pentru a preîntâmpina
disfuncţii în procesul adaptativ este nevoie că regulamentele să fie aplicate fără nici un fel de
derogări, încă de la început.
- condiţiile materiale şi de viaţă – Contactul iniţial cu armata, cu specificul militar, prima
impresie sunt factori determinanţi ai evoluţiei adaptative normale sau deficitare a individului. Se
impune astfel crearea unui prim contact impresionant: primire, repartiţie, echipare, hrană. Prin
asigurarea condiţiilor necesare valorificării maxime a capacităţilor fizice, intelectuale şi morale
ale militarului, se facilitează enorm de mult procesul adaptării, acest fapt realizându-se prin:
asigurarea calităţii echipamentului şi a hranei, prin asigurarea asistenţei medicale şi a unor
condiţii de cazare, de viaţă şi de petrecere a timpului liber cât mai atractive şi mai mulţumitoare.
- disfuncţionalităţile serviciului militar – Mare parte dintre dificultăţile de adaptare sunt
cauzate de anumite hibe organizatorice, psihopedagogice sau psihosociale. Eliminarea lor se
poate realiza prin: cunoaşterea personalităţii subordonaţilor, selecţia şi repartizarea pe arme şi
specialităţi în funcţie de capacităţile fiecărui student, sporirea sentimentului de apartenenţă la
grup prin organizarea de grupuri formate din membri cu profile psihologice asemănătoare,
sporirea coeziunii, prevenirea conflictelor şi soluţionarea lor în cazul apariţiei acestora, folosirea
corectă a sistemului recompenselor şi pedepselor, sporirea atenţiei în ceea ce priveşte
problemele personale ale studenţilor şi nu în ultimul rând prin sporirea încrederii în subordonaţi.
- privaţiunile impuse - Mediul militar reduce o serie de libertăţi şi implică solicitări
psihosociale acute la care tânărul trebuie să reziste: restricţii de orice tip, pericole, nesiguranţă,
lipsă de somn, oboseală, stres, solicitări fizice şi psihice. Pentru ca aceşti factori să-şi menţină
influenţa pozitivă asupra adaptării studenţilor trebuie ca aceste solicitări să fie dozate raţional şi
încadrate în limita suportabilităţii individului.
- cunoaşterea armamentului şi a tehnicii militare - Procesul de instruire şi educare va
urmări cu precădere, transmiterea cunoştinţelor şi formarea abilităţilor absolut necesare, precum
mânuirea tehnicii de luptă şi prezenţa abilităţilor specifice îndeplinirii misiunilor viitoare. Prin
această abordare individului îi va creşte încrederea în forţele proprii, dobândind siguranţă,
stăpânire de sine, curaj şi implicit adaptarea la condiţiile mediului militar înlesnindu-se.
- efortul fizic şi psihic – Pentru sporirea eficienţei în pregătirea este nevoie de dozarea progresivă a intensităţii efortului la care este supus individul, alături de considerarea diferenţelor
Nesecret38 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 39/88
Nesecret
de capacitate între indivizi cu scopul de a particulariza gradul de solicitare în funcţie de acestea.
Iniţial procesul de instruire se va desfăşura normal, cu un grad de solicitare mediu pentru
componentele fizice şi psihice ale individului, pe parcursul unei perioade determinate şi în
condiţiile unui mediu cunoscut. În momentul începerii etapei de antrenare în condiţiile acţiunilor
ce caracterizează câmpul de luptă real, procesul începe să implice modificări ale ritmului de
execuţie, ale solicitărilor, ale duratei acestora, ale gradelor de dificultate a misiunilor precum şi
ale factorilor de mediu specifici desfăşurării acestora în conformitate cu principiul "instruirii cu
caracter realist". [Radu, 199]31
- relaţiile interpersonale şi ierarhice – Obedienţa totală la ordine, conformă cu autoritatea
organizaţiei militare, este cu siguranţă un factor declanşator al inadaptării. Astfele este nevoie că
influenţa educaţională să explice rolul acesteia pentru îndeplinirea operaţiunilor militare,
determinându-i pe membrii grupului militar să înţeleagă şi să accepte benevol supunerea şi
relaţiile ierarhice. Rezultatul unor astfel de măsuri nu poate fi decât clădirea unui microclimat
social fondat de încredere, respect reciproc, coeziune, contact permanent şi neconflictual între
superior şi subordonat şi pe comunicarea directă şi necondiţionată dintre indivizii apartenenţi.
Aceşti factori sunt intradevăr factori cu caracter negativ, implicaţi în complexul proces de
socializare militară, însă trebuie menţionat că nu poate fi stabilit clar modul exact de influenţare
pe care îl exercită asupra fiecărui individ în parte, pe parcursul integrării acestuia în structura
militară. Trebuie luat în considerare că fiecare individ are o structură proprie a sinelui psiho-
social, că fiecare membru percepe şi răspunde diferit la stimulii exteriori, implicit că tocmai
această diverstate a tipologilor umane face imposibilă cunoaşterea exactă a modului în care un
factor influnţează acţiunile unui individ. Astfel pentru un individ anume faptul că este nevoit să
respecte ordinele poate reprezenta sursa unei frustrări, conducând la inadaptarea ulterioară a
acestuia iar pentru un altul această includere în funcţionarea organizaţiei în sine poate reprezenta
un factor motivant care să îi permita integrarea în structură.
Pe lângă această multitudine de factori stresori şi condiţii de natură conflictuală, cumul
implicat direct în diminuarea adaptării la viaţa militară, există deasemenea anumiţi factori
pozitivi care influenţeză procesul:
- motivaţia - Cu siguranţă comportamentul uman este influenţat de motivaţie, iar
adaptarea la specificul militar este uşurată de existenţa unui grad de motivare ridicat a
individului. [Cioloca, 199432;Radu, 199933] În condiţiile prezente, de diminuare a motivaţiei şi a
31 Radu, I., Eul, imaginea de sine şi comportamentul în luptă, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1999;32Cioloca, I., Atitudinea tinerilor faţă de stagiul militar , Spirit Militar Modern, nr. 4-5, Bucureşti, 199433Radu, I., Eul, imaginea de sine ţi comportamentul în luptă , Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1999
Nesecret39 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 40/88
Nesecret
toleranţei generaţiei tinere pentru orice tip de activitate cu caracter social [Stoianovici, 1993] 34,
se impune drept prioritate perceperea şi înţelegerea importanţei, a utilităţii şi necesităţii acţiunilor
cu caracter militar. Doar în acest mod, prin justificarea eforturilor, privaţiunilor, restricţiilor,
pericolelor şi solicitărilor impuse individului se poate asigura funcţionarea eficientă a sistemului
militar. Categoriile principale de motivaţie în sistemul militar fac referire odată la motivaţia
pentru apărare, care se referă la rolul armatei în societate şi la modul de evaluare a pericolului,
conducând la elaborarea planurilor de apărare ale forţelor armate şi pe de altă parte la motivaţia
de tip profesional, care vizează factorii de reglementare a capacităţi de luptă şi deasemenea care
influenţează conduita individului. Procesul educaţional poate modifica doar arealul motivaţiei
profesionale având în vedere că motivele fiziologice se pot identifica uşor şi pot ajuta la clădirea
mecanismelor de adaptare, pe când cele de natură psihică sunt extrem de greu de identificat şi
mai ales de valorificat.
- suportul social (coeziunea) - Împreună cu motivaţia, suportul social influenţează vădit
adaptarea la mediul militar, având rol de amortizor în cazul situaţiilor dificile întâmpinate de
către individ, prin diminuarea intensităţii ameninţării şi prin autopercepţia eficienţei sale în a i se
opune. Totdată, suportul social modifică percepţia asupra multor factori ameninţători, conducând
astfel la lipsa reacţiilor dezadaptative. [Gal, Mangelsdorf, 1991]35. Suportul social se referă
dealtfel la nivelul ridicat al coeziunii grupului şi exprimă conducerea eficace a acestuia,
exprimând optimismul individului în acţiunile de luptă. Prin autoincluderea în mediul militar,
noii membri suportă o metamorfoză în plan psihologic, schimbând independenţa anterioară cu
servitutea viitoare. [Grine, Spiegel, 1979, apud Gal, Mangelsdorf, 1991]. Atâta timp cât militarul
este încrezător în unitate şi în comandantul său, el se simte în siguranţă în dependenţa sa.
Sprijinul social are rolul unui tampon, preluând din nervozitatea şi velnerabilităţile indivizilor
aflaţi în faţa ameninţărilor şi determină sporirea curajului şi diminuarea frecvenţei reacţiilor de
inadaptare. Spiegel [1994, apud Gal&Mangelsdorf, 1991] 36 afirmă că un luptător face eforturi
sporite în luptă gândind că îşi ajută camarazii, decât că luptă împotriva unui duşman, temându-
se să nu dezamăgească, să nu-şi piardă camarazii rămânând astfel fără sprijin în faţa fricii. De
asemenea, acest fapt a fost demonstrat prin studiul unităţilor de elită, cunoscute pentru moralul şi
coeziunea ridicate, prin faptul că astfel de microgrupuri militare înregistrează un număr redus de
inadaptări în comparaţie cu alte unităţi expuse condiţiilor de luptă similare.
- factorii de conducere - Liderii au un rol determinant în adaptarea la mediu a noilor
veniţi prin măsurile pe care le dispun, prin cunoştinţele deţinute, prin însăşi aptitudinile şi
34Stoianivici, I., Stagiul militar şi aspect ale anormalitaăţii psihice, Spirit MIlitar Modern, nr. 3, Bucureşti, 199335Gal, R. & Mangesldorf, F., Handbook of military psychology, New York, John Wiley & Sons,199136 Gal, R. & Mangesldorf, F., Handbook of military psychology, New York, John Wiley & Sons,1991
Nesecret40 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 41/88
Nesecret
comportamentele pe care le manifestă. Pentru a fi apreciat de subordonaţi, comandantul trebuie
să adopte un stil conducere deschis, caracterizat de prestanţă şi spirit de comandă puternic.
Exemplul propriu dat prin implicarea acestuia în misiuni şi prin depăşirea dificultăţilor acestora
cu succes reprezintă deasemenea unul dintre principiile esenţiale ale conducerii în sistemul
militar. [Kolei, 1993]37
- antrenamentul cu specific militar – Procesul de adaptare la condiţiile de mediu este una
dintre principalele cerinţe ce reglementează performanţele studenţilor militar pe parcursul
procesului instructiv-educativ. Acest fapt este sporit în importanţă prin simplul fapt că mediul
militar solicită şi presupune simultan un model caracteristic de comportament, o tipologie
specifică de personalitate, modelată prin regulamente, ordine, legi, exercitând chiar din fazele
iniţiale ale adaptării o puternică influenţă asupra tinerilor cu rolul de formare a personalităţii lor
în conformitate cu misiunile şi sarcinile ce le vor avea de îndeplinit.
3. Grupul militar ca factor de modelare al identităţii personale
3.1. Grupul militar - note specifice
3.1.1 Grupul – caracterizare generală
Un grup este o unitate socială constând dintr-un număr de indivizi, care se găsesc unii cu
alţii în relaţii de rol şi status, stabilite după o perioadă de timp şi care posedă un set de valori sau
norme ce reglementează comportarea reciprocă, cel puţin în probleme ce privesc grupul
Esenţiale pentru determinarea unui grup social sunt, conform acestei definiţii, relaţiile de
status şi rol, stabilite în timp între un anumit număr de indivizi şi care sunt în măsură să
reglementeze activitatea şi comportamentul comun al grupului în sine. În aceeaşi concepţie, dar cu un caracter mai riguros la adresa grupului social, Achim Mihu îşi exprimă convingerea că prin
definiţia lor ştiinţifică, grupurile mici includ anumite relaţii sociale ce se manifestă sub forma
unor relaţii directe nemijlocite, având calitate de sine stătătoare în raport cu alte grupuri sociale
şi concomitent, acestea reprezintă un sistem complex de relaţii de diferite tipuri, de comunicare,
sociometrice şi de dominare, orientate şi structurate în funcţie de sarcinile lor, grupurile mici
nereprezentând suma membrilor acestora şi a relaţiilor individuale dintre aceştia, ci unitatea lor ;
37 Koley, B., Auf das Weltund Menschenblind, Mehrausbilding – RFG, nr.3, 1993 Nesecret41 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 42/88
Nesecret
Diferenţa dintre grupurile mici şi mari, sub raportul numărului de membri, îşi găseşte
justificarea atât în diferenţa de conţinut dintre ele, cât şi în rolul diferit pe care îl au în viaţa
socială. Grupurile mari conţin un număr mare de membrii, între care se stabilesc relaţii indirecte,
mijlocite. În aceste grupuri, predominante devin relaţiile sociale obiective, iar cele de natură
psihică trec pe un plan secundar. O pondere crescută o au relaţiile formale, oficiale, de serviciu
între membrii grupului, iar cunoaşterea reciprocă este superficială.
Totodată numărul mai mare de membri generează şi unele fenomene negative, dintre
care diviziunea grupului în mai multe subgrupuri, între care pot apărea tensiuni, dezbateri,
conflicte, are că efect slăbirea coeziunii grupului, în ansamblul său. Grupurile mari favorizează
apariţia distanţelor şi barierelor sociale şi psihologice între unii componenţi ai grupului şi scade
influenţa directă asupra individului, în favoarea celei colective, creându-se astfel premisele unei
situaţii în care unul să muncească mai mult şi altul mai puţin. Un alt dezavantaj al grupurilor
mari este că opiniile şi atitudinile pot fi atât de diferite între ele, încât a găsi o soluţie de mijloc
pentru toţi membrii grupului este deosebit de greu.
În concepţia lui A. Mihu 38 grupul mic prezintă două caracteristici principale, strâns
relaţionate, şi anume:
- un număr relativ strâns de membrii
- existenţa relaţiilor directe (nemijlocite).
În general, se consideră că poate fi numit grup mic orice asociere de persoane, care
dispune de un număr relativ restrâns de membrii între care să se stabilească o minimă
interacţiune iar relaţiile între ei să fie directe (nemijlocite), centrate pe realizarea unor activităţi
comune. Deasemenea un microgrup trebuie să se prezinte cel puţin ca derivat al caracteristicilor
membrilor acestuia şi să presupună o structură psihosocială (de rol, de comunicare, cognitivă, de
putere, afectivă, ocupaţională) creată printr-o minimă articulare între statusurile şi rolurilor
membrilor.
Din perspectiva numărului de membri, grupurile cu un număr mic de membri sunt
definite de existenţa majoritară a relaţiilor de natură psihică, afectivă, de prietenie, simpatie şi
preţuire reciprocă. Astfel, în cadrul microgrupurilor membrii vor participa în egală măsură la
realizarea sarcinilor, influenţându-se direct şi sporind prin intermediul propriei competenţe,
eficienţa grupului în ansamblu. Lipsa barierelor psihologice între membrii unui microgrup
facilitează apropierea dintre conducătorii grupului şi membrii acestuia, distanţele psihologice
dintre aceştia, fiind de regulă, foarte mici, practic neglijabile.
38 Mihu,A., Sociologia americană a grupurilor mici, Editura Politică, Bucureşti, 1970, pagina 94; Nesecret42 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 43/88
Nesecret
În cadrul grupului mic există astfel de relaţii încât membrii acestuia participă, cu întreaga
lor personalitate, la viaţa colectivului. La acest nivel, relaţiile lor sociale sunt deosebit de
fecunde, îmbogăţindu-se cu conţinuturi şi forme psihologice complexe. Este de reţinut faptul că
grupul mic nu poate fi redus numai la suma indivizilor care îl compun, indivizii încadraţi într-un
grup mic formând astfel o unitate cu trăsături specifice, care poate să pună în evidenţă o forţă, un
efect, un potenţial mai mare decât acela al membrilor luaţi în mod separat.
Dinamica grupurilor
Grupul, este supus evoluţiei, unei continue schimbări, deci are un pronunţat caracter
dinamic. Acesta nu rămâne static, ci, dimpotrivă, începe să funcţioneze, să se centreze pe
realizarea scopurilor, să îndeplinească anumite funcţii specifice în funcţie de rolul deţinut în
societate. Mielu Zlate defineşte dinamica grupurilor “… că fiind, pe de o parte, ansamblul
fenomenelor care apar, se manifestă şi evoluează în cadrul grupurilor mici, iar pe de altă parte, că
ansamblul legilor care guvernează şi dirijează aceste fenomene”. 39
Acest concept este condiţionat de o multitudine de factori exteriori şi interiori grupului,
factori ce urmează a fi descrişi pe larg în cele ce urmează.
Factorii exteriori cu influenţă asupra dinamicii grupului sunt mediul natural şi tehnico-
material, situaţia socioculturală şi socială, grupurile de referinţă, precum şi cele de presiune.
Influenţa mediului natural asupra grupului este, indirectă şi îndepărtată, diferenţiind membrii
între ei prin modul de a se alimenta şi îmbrăca, ocupaţie, modul de a gândi şi de a acţiona,
precum şi concepţia referitoare la viaţa în cadrul societăţii. Influenţa mediului tehnico – material
este mult mai directă şi pronunţată, atât asupra individului prin intermediul sensibilităţii,
percepţiei, reprezentării, viziunii asupra lumii şi mentalităţii, cât şi asupra vieţii de grup. Într-un
fel vor fi structurate grupurile în care comunicarea între membrii se face verbal şi altfel când ea
se face prin mijloace tehnice.
Factorii socio-culturali au o influenţă mare asupra funcţionalităţii grupurilor. Între
aceştia, semnificativi sunt sistemele sociale, politice, economice, culturale, familia, modul de a
viaţă. Factorii sociali propriu-zişi se referă la relaţiile ce se stabilesc între grupuri în cadrul
supraunităţii din care fac part. Viaţa internă a grupului se va desfăşura în conformitate cu istoria
relaţiilor sale cu alte grupuri din cadrul aceleiaşi instituţii, atât relaţiile formale, oficiale, cât şi
relaţiile neoficiale.
Un rol important în fenomenul de dinamică a grupurilor îl au influenţele grupurilor de
referinţă, mai ales în situaţia în care, deşi individul aparţine de un grup, el este sub influenţa
normelor şi valorilor altui grup, comportându-se, practic, nu după cerinţele grupului său, ci după
39Zlate, M., Psihologia socială şi organizaţională industrială , Editura Politică, Bucureşti, 1975, pagina 199; Nesecret43 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 44/88
Nesecret
cele ale celui de-al doilea. Din punct de vedere al relaţiilor dintre grupuri se remarcă existenţa
unor grupuri ce exercită presiuni asupra altora, încearcând să le domine, să le subordoneze.
Exterioare grupului primar, dar făcând parte din mediul său sociocultural, grupurile în cauză
exercită o constrângere morală asupra grupului primar şi poartă denumirea generică de grupuri
de presiune. Acestă presiunea se poate realiza fie într-o manieră brutală, fiind bazată pe relaţii de
ameninţare şi intimidare, fie într-o manieră corectă şi deschisă, centrată pe studierea realistă a
faptelor şi fenomenelor.
Factorii interni ai dinamicii grupurilor, respectiv conformismul şi nonconformismul,
determină prin acţiunile directe ale membrilor viaţa afectivă a grupului, precum şi coeziunea
grupului. Într-un grup apar, se formează şi acţionează o multitudine de tipuri de norme, cum ar fi
cele perceptive, cognitive, de evaluare, comportamentale, în baza cărora se poate realiza scopul
propus. Pentru că grupul să poată exista este absolut necesar că membrii lui să se conformeze
normelor sale funcţionale. Există şi situaţii când un membru al grupului nu se conformează
normelor acestuia. În această situaţie avem de-a face cu tipul membrului nonconformist.
Nonconformismul se poate manifesta în multiple moduri, ce se diferenţiează prin caracteristica
să cantitativă. Astefel deosebim prin devierea de la normele grupului – tipul deviantului, prin
intrarea în opoziţie cu normele comportamentale ale grupului – tipul opozantului, iar prin
autosituarea la marginea normelor grupului – tipul marginalului.
Factorul psihologic, cu influenţe însemnate în dinamica grupului se referă la ansamblul
fenomenelor afective, simpatetice care se stabilesc între membrii grupurilor şi dau naştere la
relaţiile şi structurile sociometrice. Totodată, aici includem şi stările afective colective, denumite
tensiuni. Acestea joacă în viaţa grupului un rol dublu, avân un rol predominant pozitiv în
situaţiile în care ele generează conflicte intelectuale, opoziţii şi confruntări de idei, cât şi negativ,
putând deveni frâne ale performanţei grupului. Ele apar sub forma unor stări de insatisfacţie,
care, dacă au o durată mai mare, pot împiedica realizarea scopului grupului respectiv.
Coeziunea constituie un alt factor important al dinamicii grupului. În înţelesul său deplin
de unitate de grup, coeziunea presupune solidaritatea membrilor, spiritul de grup, având efecte
pozitive evidenţiate în creşterea performanţei, centrarea grupului pe realizarea scopurilor şi
opunerea la tendinţe de dezintegrare a acestuia. Dezbinarea grupului intervine atunci când
membrii lui sunt demoralizaţi, când unii sunt respinşi sau ignoraţi de ceilalţi. Cunoaşterea
dinamicii grupului este necesară pentru a şti ce se petrece în interiorul acestuia, dar şi mai utilă
pentru a influenţa grupul într-o asemenea manieră, încât evoluţia să să fie firească iar
performanţele să fie cele dezirabile.
Nesecret44 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 45/88
Nesecret
3.1.2 Particularităţi ale grupului militar
Caracteristici structurale ale grupului militar
Pe parcursul itinerariului lor social, oamenii devin şi acţionează ca membri ai unor
nenumărate grupuri, fie mici sau mari, care le influenţează în mod vădit personalitatea, în cadrul
acestor grupuri manifestând ansambluri specifice de relaţii sociale. Ca membri ai unor naţiuni,
pături sociale, organizaţii, edificii, şcoli, familii, la nivel colectiv, îşi formează personalitatea
conform acarcteristicilor acestora şi totodată facilitează corelaţia între individual şi social.
Grupul militar se caracterizează în primul rând printr-o severă separare de natură
organizaţională, axiologică şi psihologică, de alte structuri. Existenţa unui ansamblu de însemne,
de ritualuri specifice, accentuează unicitatea organizării militare, delimmitând comportamentul
specific al acestui tip de socioorganizaţie. Nota consacrată a specificităţii microgrupurilor militare este faptul că îndeplinesc simultan două funcţii. Acetsea sunt concomitent, grupuri
educaţionale, în care se realizează procesul insructiv-educativ de pregătire pentru luptă, dar şi
grupuri acţionale, pregătite în vederea executării unor misiuni de luptă. Acest fapt are mari
implicaţii asupra statusurilor şi rolurilor, dar şi a proceselor psihosociale ce au loc în cadrul
acestor grupuri, obligându-şi membrii să deţină un ansamblu de cunoştinţe şi abilităţi speciale,
rezultat al unei educaţii intensive, dar şi să accepte necondiţionat ierarhia, autoritatea şi
disciplina specifice sistemului. Pentru a putea incadra grupul militar într-una dintre categoriile degrupuri sociale trebuie să identificăm caracteristicile specifice subunităţii militare, notele
specifice şi definitorii ale acesteia părând să corespundă descrierii unui grup social mic. Făcând
analiza caracteristicilor enumerate că fiind specifice grupului mic, putem caracteriza grupul
militar în următoarea manieră.
O caracteristică clară ce delimitează grupul militar că microgrup este numărul de membri
ce îl compun. Valorile numerice ale subunităţii variază de la 7-8 indivizi în cadrul grupei, la 20-
25, în cazul plutonului. Aceste valori creează un mediu social specific unei serii de procese binestabilite care au loc în interiorul subunităţii. Astfel în cazul unui microgrup, precum cel militar,
frecvenţa şi intensitatea comunicării, a contactelor directe inter-membri, nivelul reciproc de
intercunoaştere şi posibilitatea formării unor reţele distincte de relaţii preferenţiale au o rată
specifică.
Din punctul de vedere al finalităţii grupului, subunitatea face parte din categoria grupurilor
cu scop perfect precizat. Acesta are caracter imperativ pentru membrii săi şi rămâne constant pe
toată durata existenţei sale. Comunitatea scopului este o notă definitorie pentru grupul militar
punându-şi puternic amprenta asupra gradului de conştientizare la nivelul fiecărui individ şi a
Nesecret45 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 46/88
Nesecret
îndatoririlor ce-i revin. Acest grad de subordonare este un factor al polarizării grupului, iar
eforturile depuse pentru îndeplinirea sarcinilor comune definesc nivelul participării la viaţa de
grup. În strânsă legătură cu scopul constituirii grupului este natura activităţii acestuia şi aceasta
reprezintă totodată o trăsătură definitorie a grupului militar. Subunitatea îndeplineşte o gamă
diversificată de activităţi, a căror eficienţă este sporită de o serie de factori stabili precum
acţiunea concretă, ce constă practic în procesul prin care se realizează misiunea la nivelul
subunităţii, nivelul de complexitate a misiunii şi timpul avut la dispoziţie, repartiţia optimă a
efortului fizic şi psihic, pe întreaga durată a misiunii, tipurile de raporturi inter-membri, precum
şi mijloacele de motivare şi influenţare pozitivă avute la dispoziţie.
Analizarea şi demonstrarea trăsăturilor definitorii ale grupului militar ne permit să
apreciem că microgrupul militar nu se constituie pe bază de opţiuni individuale, subiective, ci pe
criterii care ţin seama de capacităţile, aptitudinile şi disponibilităţile militarilor de a îndeplini
diverse misiuni şi sarcini. În corelaţie strictă cu această caracteristică, apare şi cea privind
distribuirea de statusuri şi roluri, poziţiile şi rolurile sociale fiind clar precizate prin regulamente,
instrucţiuni şi ordine. Orice membru are drepturi şi obligaţii care presupun conduite standard în
exercitarea funcţiei, fapt ce asigură o bună funcţionare a grupului, că intreg.
Astfel microgrupul nu poatefi considerat o simplă juxtapunere de indivizi, ci contrar
acestei idei, el va îngloba permanent forme variate de relaţii, constituindu-şi propria structură.
Întregul structural al unui astfel de microgrup se va clădi cu ajutorul următoareleor elemente: o
structură de comunicaţii, o structură sociometrică materializată prin schema atracţiilor şi a
respingerilor, o structură a puterii şi, eventual, a ierarhiei precum şi o structură a mobilităţii
menită să clarifice care sunt posibilităţile şi căile de promovare. Din perspectiva reducţionistă,
multiplele forme de structură, posibile într-un grup, se pot sintetiza în două ramuri principale:
a) structura morfologică, care se manifestă prin numărul membrilor, spaţiul social de
activitate şi durata lui de existentă;
b) structura ierarhică, care constă în diferenţa de poziţie a membrilor grupului, exprimată
în termeni de prestigiu şi autoritate;
Prin specializarea modului de analizare a microgrupurilor militare a favorizat relevarea
trăsăturilor particulare ale acestora, a structurii şi a funcţiilor specifice deţinute de acestea,
aspecte care le conferă o identitate inconfundabilă. Dintre aceste aspecte deosebit de importante
putem menţiona caracterul grupal al integrării tinerilor în mediul militar, particularităţile şi
implicaţiile raporturilor dintre structura formală şi cea informală în dinamica grupului militar, şi
indeosebi rolul liderului militar, a relaţiilor de influenţă, autoritate şi prestigiu în realizareacoeziunii grupului, a climatului psihosocial şi în asigurarea eficienţei grupului.
Nesecret46 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 47/88
Nesecret
Relaţii status-rol în microgrupul militar
După cum am stabilit deja, una dintre principalele caracteristici ale grupului militar este
structura sa puternic ierarhizată, bazată majoritar pe raporturile de subordonare dintre membrii
acestuia. Din dorinţa de a explica clar structura ierarhică a microgrupului militar, vom face
referire la doua dintre noţiunile fundamentale ale acestei lucrări, şi anume noţiunile de status
social şi rol social. Membrii grupului tind să-şi apere poziţiile individuale pe care le ocupă sau
încearcă să dobândească poziţii noi, superioare. Un status se exprimă adeseori prin mai multe
roluri sociale, de aceea fiecare membru al unui grup ocupă o anumită poziţie în structura
ierarhică a grupului, căreia îi corespunde un status, dotat cu un anumit prestigiu, care îl obligă pe
individ să îndeplinească o anumită funcţie, deci să joace un anumit rol, potrivit unui model.
Din perspectiva microgrupului militar tratat ca reţea de statusuri şi respectiv roluri,
subunitatea este o structură ierarhică piramidală, comandantul având, prin poziţia conferită,
autoritatea cea mai mare. Elementul distinctiv faţă de celelalte grupuri, este numirea
conducătorului-comandant independent de voinţa sau preferinţa membrilor, acestora revenindu-
le obligaţia să execute întocmai şi necondiţionat ordinele sale. Aşa se explică faptul că imaginea
subunităţii depinde foarte mult de trăsăturile comandantului, în timp ce fizionomia grupului de
muncă civil este dată de trăsăturile interne ale grupului.
După cum am demonstrat, în grupurile militare predominante sunt relaţiile formale,
oficiale, prescrise. Raporturile legate de serviciu, stabilite prin regulamente caracterizează
legăturile specifice din armată, în vreme ce legăturie personale scad în intensitate, trecând în
planuri inferioare ca importanţă a relaţionării. Dintre aceste relaţii ce aparţin formalului,
rigidului, se detaşează raporturile de subordonare necondiţionată, în care subordonaţii nu trebuie
să ezite sau să fie reţinuţi în executarea misiunilor încredinţate de comandanţi. Direcţiile de
desfăşurare a relaţiilor dintr-un grup militar sunt atât în plan vertical, comandant-subordonat, cât
şi în plan orizontal, între militarii subunităţii. Interacţiunea dintr comandant şi subordonat,
relaţie de tip vertical prezintă o determinare strictă, fiind precis reglementată conform
particularităţilor statusurilor şi rolurilor pe care le îndeplineşte fiecare parte. În direcţie
orizontală, interacţiunile dintre membri au un caracter mai puţin conturat, reţeaua de relaţii
afective şi de comunicare astfel formată, influenţând structura şi procesele vieţii grupului, însă
nu decisiv.
Se identifică astfel, o structură formală şi o structură informală a grupului. Componenta
formală se explică prin interdependenţa dintre militari, ca urmare a amplasării lor în diferite
roluri, exprimate în funcţii şi grade militare, generând, faţă de alte tipuri de grupuri sociale,deosebiri pe linia comunicării. Principalul mijloc de comunicare în cadrul microgrupului militar
Nesecret47 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 48/88
Nesecret
este ordinul, care presupune subordonarea totală a executantului, în faţa superiorului ce emite
respectivul ordin. Existenţa organismului militar depinde în mare măsură de funcţionarea
perfectă a relaţiilor formale din cadrul structurii. Caracteristica informală a structurii îşi are
originea în trăsăturile psihosociale umane, mereu interconectate prin membri în virtutea locului
pe care aceştia îl ocupă în ierarhia organizaţiei militare, reprezentând deci rezultatul unei
interacţiuni interpersonale nemijlocite, în care militarii participă cu întreaga lor personalitate.
Ca şi în cazul altor grupuri sociale, aceste două elemente structurale majore imprimă
grupului nuanţele de sociogrup şi respectiv de psihogrup, ambele având influenţe în formarea şi
afirmarea personalităţii militarilor ca individualităţi şi totodată ca membri ai unui grup specific:
microgrupul militar.
Normativitatea specifică grupurilor militare
Prin definitţie, norma, în cazul specific grupului militar, reprezintă o generalizare
sintetică a practicii sociale specifice acestei organizaţii, a cazurilor concrete de viaţă, a situaţiilor
identice pentru un număr mare de indivizi şi o transpunere a acestei vaste experienţe într-un
discurs etic. Regulile militare au o bază socială profundă, care reiese din dinamica fenomenelor
caracteristice spaţiului socio-militar, din multitudinea acţiunilor umane care oferă şi o finalitate
integrativă acestei activităţi. Normele militare sunt recomandări ce corespund principiului
necesităţii şi funcţionalităţii vieţii militare şi care vizează îndeplinirea anumitor scopuri impuse
organizaţiei. Nu orice recomandare este o normă, acesteia fiindu-i necesar caracterul de
generalitate, prevăzută pentru folosirea repetată şi care a căpătat forma unor imperative de
comportare, impersonale şi în general obligatorii. Trebuie subliniat faptul că normele militare
cuprind nu numai cerinţa unei comportări specifice, ci creează şi cadrul general de manifestare a
personalităţii în procesul de socializare.
Grupurile militare, în acceaşi manieră cu orice tip de grup, impun fiecărui participant
anumite limite, direcţii de acţiune şi o totodată un nivel de intensitate a acesteia. Norma poate fi
identificată cu o regulă de activitate, de comportare fixată prin uz, prin consens sau prin
autoritate, reprezentând un model de comportament impus deliberat. Pentru a impune autoritatea,
comunicarea ia forma ordinului, relaţiile dintre militari fiind ghidate de anumite protocoale sau
ritualuri (poziţia drepţi, darea onorului, revista de front, defilarea), consfinţite prin tradiţii şi
regulamente. Prin urmare impunerea unei normativităţi stricte implică o standardizare, o
uniformizare a comportamentului. Standardizarea comportamentelor, şi caracterul general
normativ, impiedică iniţiativa individului, obişnuind membrii să nu mai facă eforturi personale
de gândire şi să aştepte deciziile conform liniei de funcţionare a grupului.
Nesecret48 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 49/88
Nesecret
3.2. Grupa de studenţi - de la microgrup social la echipă
3.2.1. Grupa de studenţi - microgrup social
Individualizat la condiţiile mediului de invăţământ militar descoperim un microgrup
social cu o dublă determinare: grupa de studenţi - mediu ce prezintă atât caracteristicile unui
microgrup educaţional, cât şi pe cele ale migrogrupului militar. Astfel, studenţii militari sunt
nevoiţi să se dezvolte ca entităţi individuale dar şi sociale într-un mediu ce prezintă caracteristici
variate ca importanţă şi semnificaţie, ba chiar opuse din acest ultim punct de vedere. Indivizii ce
aparţin acestui mediu se pot regăsi atât în situaţii benefice, această dublă determinare dovedindu-
se constructivă în sensul dezvoltării acestora din punct de vedere social, cât şi individual, însăexistă riscul ca personalitatea membrilor unui grup aflat în această situaţie să se dezvolte
deformat, sub influenţa negativă a incercării individului de a corespunde caracteristicilor impuse
de două entităţi sociale dieferite. Grupa de studenţi este totodată un grup de muncă, formal, cu
caracter instituţionalizat, alcătuit dintr-un număr relativ mic de studenţi cu vârsta apropiată şi
care funcţionează cu scopul instructiv-educativ de formare profesională, personală şi civică a
studenţilor.
Din punct de vedere funcţional, grupa de studenţi este un grup de muncă, unit deactivităţi şi scopuri comune. Datorită continuităţii în asociere şi a nevoii de conlucrare pentru
îndeplinirea sarcinilor comune, între membrii grupului se stabilesc relaţii interindividuale, se
constituie structuri formale şi informale, se detaşează lideri, formali şi informali, se conturează şi
se exercită roluri şi responsabilităţi. Asemenea grupurilor sociale mici, grupul intitulat clasă de
studenţi are o serie de proprietăţi generale. Aceste proprietăţi generale constituie de fapt portretul
microgrupului. Astfel acest portret se materializează prin: consens , anumite atitudini
asemănătoare în grup, conformism , respectarea normelor de grup, auotorganizare , coeziune ,unitatea grupului, eficienţa în îndeplinirea sarcinilor comune, controlul asupra membrilor săi,
stratificare , ierarhizarea statusurilor, permeabilitate , cooptarea altor membri şi acceptarea lor,
flexibilitate , capacitatea de a manifesta comportamente variate, opusă rigidităţii şi stereotipiei,
omogenitate , similaritatea psihologică şi socială a membrilor săi, tonul hedonic , plăcerea
apartenenţei la grup, intimitate , gradul de apropiere psihologică între membrii săi, forţă,
participare şi stabilitate.
Deosebirea faţă de alte grupuri sociale este că grupa de studenţi este un grup prin
excelenţă educaţional, având o orientare explicită spre realizarea unor acţiuni şi finalităţi
Nesecret49 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 50/88
Nesecret
formative. Specificul grupei de studenţi ca grup social este dat de scopul în care se constituie şi
funcţionează grupul, de mijloacele folosite pentru atingerea acestui scop şi de locul şi rolul
profesorului în grup. Totdată aceasta are caracter formal, constituindu-se pe baza unor cerinţe
instituţionalizate, educatorii şi educaţii ocupând roluri diferite şi aflându-se în raporturi
obligatorii, reglementate şi controlate de autoritatea socială. Clasa de studenţi este în
concomitent grup social de formare a unor capacităţi şi trăsături de personalitate, de generare a
unor comportamente şi de asimilare a informaţiilor noi. Forma grupului pentru cursuri şi
grupele/subgrupele de studiu pentru seminarii, laboratoare sau activităţi practice sunt compuse
din studenţi - ca membri egali între ei - şi profesor – ca factor de facilitare a activităţii de grup.
Relaţiile dintre aceştia sunt determinate atât de sarcina concretă de realizat, cât şi de scopul final
al grupului. În ierarhia grupului, profesorul are o poziţie de superioritate, bazată pe statusul său
de adult, posesor al cunoştinţelor şi reprezentant al societăţii. Grupa de studiu are scopuri
prescriptive precise, clare referitoare la educarea şi instruirea studenţilor. Funcţionarea ei
depinde de gradul de asimilare şi urmărire prin acţiune a acestor scopuri. Numai dacă atât
profesorul cât şi studenţii îşi însuşesc scopurile prescrise, transformându-le în scopuri
individuale, grupul se constituie ca sistem funcţional. Prin metodele şi stilul de muncă practicat,
profesorul favorizează şi procesul invers, de integrare a scopurilor individuale în scopurile
comune prescrise sau, dimpotrivă, îl frânează.
În cazul în care scopurile prescriptive şi cele individuale sunt incongruente, în dinamica
grupului apar disfuncţionalităţi, de pe urma cărora suferă eficienţa activităţii instructiv-educative.
De exemplu, o majoritate exclusivă a scopurilor de tip prescriptiv şi impunerea acestora de
către profesor, neconcordanţa între aşteptările profesorului şi cele ale studenţilor, neierarhizarea
clară a scopurilor imediate şi a celor pe termen lung, duc la pierderea funcţiei de orientare a
activităţii individuale şi de grup. Valoarea axiologică a scopurilor poate genera efecte
educaţionale pozitive, primând în formarea morală a studenţilor. În cadrul grupului universitar
de studenţi, resursele personale, atât ale studenţilor cât şi ale profesorului, se pot valorifica şi
dezvolta fructuos. Studentul aduce cu sine anumite cunoştinţe şi experienţă socială, cu un anumit
nivel de dezvoltare intelectuală şi grad de sociabilitate, formându-şi o anumită imagine despre
ceilalţi şi despre grupul însuşi. Prin urmare el se poate raporta mai mult sau mai puţin realist la
ceilalţi şi la grup, fapt ce-i va determina atitudinile, conduitele şi motivaţiile proprii şi, în
consecinţă, va manifesta participare sau, dimpotrivă, rezistenţă la activitatea grupului. La rândul
său, profesorul trebuie să-şi valorifice resursele proprii, punându-le în slujba formării
personalităţii studenţilor în contextul specific grupului. Acesta are conştiinţa faptului că relaţia
Nesecret50 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 51/88
Nesecret
educativă este o relaţie umană, acceptându-l pe student că pe o persoană adultă, adaptându-se
aşteptărilor şi particularităţilor grupului şi ale membrilor acestuia.
Sistemul nomativ existent în grupul universitar şi totodată în grupul militar educaţional
prescrie anumite modele de comportament în funcţie de rolul pe care îl au membrii grupului, , fie
cel de student sau cel de profesor. Normele impun o anumită uniformitate comportamentală, ceea
ce contribue la unitatea şi coeziunea grupului, însă în acelaşi timp, raportarea la norme permite
profesorului să evalueze conduitele individuale şi de grup. Respectarea normei de către student şi
sancţionarea încălcării acesteia de către profesor modelează nu numai comportamentul
studentului, ci, prin interiorizare, însăşi personalitatea lui. Pe lângă seturile de legi şi norme
prescrise, conţinute în Cartea Universitară şi în Regulamentele de ordine interioară, la nivelul
grupului se constituie şi o normativitate specifică, rezultată din însuşirea originală de către
studenţi a normelor prescrise, la care se adaugă anumite reguli create de grup, aduse din familie
sau din grupuri informale extrauniversitare, din instituţii extrauniversitare. Aceste noi legi
adiacente celor consacrate, pot fi convergente sau divergente în raport cu acestea, în acest caz
apărând conflicte de norme, care, la rândul lor, pot perturba relaţiile dintre profesor şi studenţi
sau dintre studenţii înşişi, generând manifestări conflictuale, devianţă sau marginalizare.
Grupa de studenţi ca echipă
În accepţiunea extinsă a termenului, echipa reprezintă un grup de persoane care participă
la o activitate comună. În sens restrâns, grupul care se materializează într-o echipă este unit prin
interese şi concepţii comune ale membrilor săi. Acesta este organizat în vederea unor scopuri
bine delimitate, membrii săi purtând răspunderea pentru activitatea desfăşurată, supunându-se
unei discipline liber consimţite şi acceptând o conducere unică. Astfel putem conchide că
termenul colectiv social reprezintă este un microgrup social de sine stătător.
Grupa de studenţi reprezintă implicit, de la constituirea sa, un colectiv în sens larg.
Aceasta devine colectiv în sens restrâns pe măsură ce depăşeşte stadiul de grupare administrativă
şi devine un grup social, caracterizat ca fiind un sistem în care elementele interacţionează şi
participă conştient la realizarea scopului acestuia. Fireşte, pentru a deveni factor al educaţiei,
colectivul însuşi este obiect al educaţiei. Din acest motiv profesorul îşi îndreaptă concomitent
acţiunea educativă atât spre formarea colectivului, cât şi spre formarea personalităţii celor ce îl
compun. Dacă nu s-ar avea în vedere posibilitatea ca prin intermediul colectivului să se acţioneze
asupra personalităţii studenţilor, preocuparea pentru formarea colectivului ar fi lipsită de sens.
Colectivul de studenţi se caracterizează printr-un nivel ridicat de coeziune , numai astfel putându-
i-se atribui de fapt calitatea de colectiv. La închegarea şi întărirea coeziunii contribuie stilul deconducere al profesorului, metodele utilizate, scopurile şi perspectivele propuse de profesor şi
Nesecret51 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 52/88
Nesecret
preluate de colectiv sau propuse de colectivul însuşi, stările afective pozitive ce domină în rândul
membrilor grupului, structura de roluri etc, detaşându-se că importanţă activitatea comună. Clasa
de studenţi poate fi un grup coeziv şi pe baza altor criterii decât cele conforme cerinţelor
universitare, de exemplu, unirea clasei în rău, împotriva profesorului sau chiar a facultaţii,
studenţii adoptând o solidaritate defensivă. Orice formă ar îmbrăca o asemenea solidaritate şi
oricare i-ar fi cauzele, profesorului îi revine sarcina de a schimba situaţia. Poate fi vorba de o
moralitate negativă a grupei după cum poate fi vorba de stilul defectuos al relaţiilor profesorului
cu clasa şi, în consecinţă, se impune fie reeducarea grupului, fie schimbarea comportamentului
profesorului. Coeziunea asigură colectivului forţa necesară pentru a-i influenţa pe membrii săi,
dar sensul influenţării este dat de temeiurile morale care-i unesc pe studenţi.
Prin acomodare socială, studenţii îşi însuşesc treptat cerinţele microgrupului clasă şi ale
grupului universitar. Prin adaptare se produce transformarea conduitei personale a membrilor
grupului în funcţie de cerinţele acestuia. Dacă acomodarea se referă prin excelenţă la
studenţi,considerând acomodarea profesorului ca fiind înfăptuită anterior, adaptarea priveşte în
egală măsură comportamentul studenţilor la cerinţele grupului şi comportamentul profesorului la
sintalitatea colectivului. Acomodarea şi adaptarea se produc uneori lent, calm, alteori fiind
însoţite de tensiuni şi frământări la nivel intra sau interpersonal, intersubgrupal sau între studenţi/
clasă şi profesor. Ţinând seama de particularităţile sintalităţii colectivului şi ale personalităţilor
ce îl compun, profesorul intervine pentru depăşirea momentelor dificile apărute la oricare din
aceste niveluri.
3.2.2. Relaţii interpersonale în grupa de studenţi
Multitudinea ramificaţiilor relaţionale din grupa de studenţi militari formează în plan
psihosocial o categorie specifică de relaţii interpersonale. Acestea sunt, şi în cazul grupei, o
îmbinare între social şi psihologic, între obiectiv şi subiectiv, îmbrăcând şi un nou aspectconstitutiv, caracterul etic, moralitatea, având în vedere scopul educativ pe care acestea îl
înglobează. Studentul militar, în specificul vieţii universitare, nu trăieşte izolat, ci într-un
angrenaj social, viaţa sa afectivă, activitatea intelectuală şi nu mai puţin cea profesională
desfăşurându-se în interiorul mediului socio-universitar înconjurător şi în interdependenţă cu
acesta sau în condiţiile date de el, însă în momentul în care respectivul mediu se confundă cu
mediul militar, studentul va întâmpina o serie de conflicte şi probleme de adaptare la ambele
roluri simultan: atât celui de student, cât şi celui de militar.
Nesecret52 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 53/88
Nesecret
Tenta afectivă a relaţiilor este generată de faptul că viaţa colectivă în mediul grupei de
studenţi militari dezvoltă gradual valori, norme şi convingeri specifice, acestea exercitând atât
influenţe pozitive, cât şi constrângeri asupra membrilor componenţi. Concomitent cu raporturile
funcţionale şi căile de comunicare dintre studenţi în momentul îndeplinirii unor scopuri cu
caracter colectiv se conturează o ierarhie de statusuri de care se leagă aprecierile diferenţiate ale
membrilor grupului-clasă. Din acest punct de vedere, grupa de studenţi militari apare că o
reuniune de indivizi cu personalităţi proprii, angajaţi în activităţi comune, care generează în
interiorul său o întreagă reţea de simpatii, antipatii şi raporturi de indiferenţă care, o dată
delimitate, exercită o influenţă puternică asupra vieţii colectivului. Activităţile de instruire
presupun atât o structură de tip secvenţial (întrebări, răspunsuri, evaluare), cât şi una de tip
ierarhic (deschidere, desfăşurare, încheiere), în a căror dinamică studentul militar se integrează
prin strategii diferenţiate de interacţiune. Modalitatea de adaptare dezvoltată de studenţi în
asemenea cazuri reprezintă competenţa socială a studentului, acceptată că posibilitate a acestuia
de a surprinde logica socială din clasă diferit faţă de logica didactică. Originile acestei
competenţe se regăsesc în familie, când se cimentează bazele inteligenţei sociale, însă
consolidarea acesteia este demonstrată de mediul relaţional specific grupei de studenţi.
Acest tip de grup ar trebui să ofere membrilor componenţi posibilitatea de a relaţiona şi
interacţiona atât în plan şcolar, cât şi extraşcolar. În aceste două contexte, studentul militar se
comportă fie diferit fie păstrează o anumită constanţă faţă de membrii grupului propriu sau
exterior, pe care are ocazia să-i cunoască formulând elementele unei posibile judecăţi de valoare
asupra acestora. Interacţiunea educaţională este un aspect, o formă din multitudinea şi varietatea
relaţiilor interpersonale din clasa de studenţi. În ceea ce priveşte o posibilă clasificare a relaţiilor
interpersonale criteriul utilizat este reprezentat de nevoile şi trebuinţele psihologice resimţite de
studenţi atunci când se raportează unii la alţii.
Relaţiile de intercunoaştere derivă din nevoia psihologică de a fi informat cu privire la
celălalt, la felul lui de a fi, la personalitatea acestuia. Cu cât informaţiile de care dispune un
cadru didactic la un moment dat despre studenţii săi şi un anumit student despre ceilalţi colegi
sunt mai diverse şi mai consistente, cu atât universul dinamic al interacţiunilor respective este
mai viguros. Când informaţiile sunt limitate, şansele instaurării neîncrederii şi a suspiciunii
printre parteneri sunt mai ridicate. Elementul central, începutul şi sfârşitul acestui tip de relaţii
interpersonale, îl constituie imaginea partenerilor unul despre celălalt şi despre ei înşişi.
Reprezentările interpersonale sunt un subiect preferenţial al sociologiei educaţiei şi constituie
variabile definitorii ale interacţiunilor din grupa de studenţi. Inerţiile perceptive, stereotipiile perceptive, efectele predictive, ecuaţia personală a profesorului, etc. sunt tot atâtea exemple
Nesecret53 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 54/88
Nesecret
edificatoare ale deficienţelor potenţiale înregistrate în interacţiunile educaţionale că urmare a
unor lacune sau vicii de intercunoaştere.
Relaţiile de intercomunicare apar că rezultat al trăirilor oamenilor, tinerilor, atunci când
intră în interacţiune : nevoia de informare reciprocă, de schimb de informaţii, de comunicare în
ansamblu. Clasa constituie pentru studenţi un mediu deschis provocărilor informaţionale,
caracterizat de schimburile de mesaje, cu aprecieri frecvente şi intense la adresa situaţiei
procesului de intercomunicare din interiorul grupului şi reprezintă un adevărat univers al
comunicării. Elementele constitutive ale acestui univers, respectiv modelele comunicării
interpersonale din cadrul grupului , contextul procesului de comunicare, aspectele particulare ale
negocierii în procesul de comunicare interpersonală, precum şi aspectele nonverbale ale
comunicării interpersonale vor influenţa modelarea personalităţii membrilor grupului sporind sau
reducând competenţele comunicaţionale pe care aceştia le posedau anterior apartenenţei la
grupul-clasă.
Relaţiile de tip socio-afectiv cu natură preferenţială se creează prin intervenţia unei nevoi
de tip interpersonal, ce presupune schimbul de emoţii, sentimente şi structuri de tip afectiv-
simpatetice, creionându-se astfel un nou tip de relaţii interpersonale, anume relaţiile afectiv-
simpatetice , ce implică raporturi de simpatie şi antipatie, de acceptare şi de respingere reciprocă
între membrii grupei de studenţi. Fenomenul atracţiei interpersonale se fundamentează pe o
serie de emoţii ce pot fi traduse că modificări de natură organică, cu baza în anumite procese
fiziologice. Pe durata derulării emoţiilor nu intervine orice fel de judecâtă de valoare, acestea
provenind din atitudini rapide şi grăbite, cu un grad mare de dezorganizare. În ceea ce priveşte
structura, emoţiile au tendinţa de a se combina între ele în mod atât de intim, încât devin
inseparabile. Prin contribuţia experienţei socio-interacţionale, ele se compun cu stările de
conştiinţă şi creează impresia de armonie sau de conflict între anumite părţi ale personalităţii.
Această imagine interioară este proiectată de foarte multe ori sub forma unor „goluri personale"
care solicită în plan exterior o completare, o complementaritate relaţională. Caracteristicile
fundamentale ale relaţiilor de tip afectiv-simpatetice sunt spontaneitatea, sinceritatea, dis-
proporţia dintre amploarea afecţiunii şi cauză, nevoia de reciprocitate în schimburile afective
pozitive şi supraevaluarea trăirilor atunci când le conştientizează. Nu trebuie ignorate influenţele
mediului social asupra grupei de studenţi, nici cele ale modului de evaluare a comportamentelor
interpersonale asupra afectivităţii studenţilor. Spre exemplu, în cazul unei atitudini contradictorii
faţă de zâmbet şi râs, starea reconfortantă de veselie şi de bună dispoziţie va fi estompată.
Privarea colectivului de studenţi de afectivitate poate conduce la efecte negative incalculabile în planul capacităţilor interacţionale ale studenţilor. Relaţiile afectiv-simpatetice reprezintă o
Nesecret54 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 55/88
Nesecret
condiţie pentru dezvoltarea personalităţii studenţilor. Din acest punct de vedere mediul
educaţional – instructiv cu specific militar nu poate asigura în permanenţă un nivel optim al
acestor tipuri de relaţii, conducând la stări conflictual atât la nivel individual, cât şi la nivelul
intregului grup. Astfel dacă grupei de studenţi militari nu i se va asigura un echilibru afectiv
minim, prin oferirea unui scop de grup şi a unor mijloace justificabile şi suficiente, membrii
acesteia vor avea de suferit în ceea ce priveşte competenţele lor interacţionale.
Instruirea sub forma unui univers complex nu poate elimina problematica relaţională
implicată de interacţiunile educaţionale. Orice interacţiune didactică presupune şi contacte de tip
subiectiv, psihologic, psihoafectiv, care pot influenţa maximal evoluţia proceselor de instruire.
Mediul psihologic de fundal, stările empatice şi dispoziţiile motivaţionale determinante acţional
şi contextual nu pot fi eliminate din analiza completă a unui proces de instruire şi mai ales din
contextul paradigmei calitative a instruirii.
3.3. Identitatea personală şi grupul de apartenenţă la studenţii militari
Aspecte generale
Semnificaţia termenului identitate socială s-a structurat cu ajutorul unei serii de
constructe specifice sociologiei clasice precum: conştiinţa colectivă la Émile Durkheim,
conştiinţa de clasă la Karl Marx sau comunitatea la Ferdinand Tönnies. Noţiunea se referă
la acel noi grupal sau societal, subliniind similarităţile sau atributele împărtăşite de membrii
unui grup social.
Direcţia actuală de abordarea a conceptului de identitate socială în domeniul
sociologic este aceea a procesului social. Identitatea constă în stabilirea unor relaţii de
similitudine sau de diferenţiere între indivizi, între grupuri sau între indivizi şi grupuri.
„Luate împreună, similaritatea şi diferenţa sunt principiile dinamice ale identităţii, adică
miezul vieţii sociale” 40. În structura colectivului fiecare membru se deschide spre un altul la
nivel inconştient sau conştient pentru a se cunoaşte pe sine. Identitatea presupune stfel, un
continuu proces de comunicare. „Sunt ceea ce sunt, numai spre deosebire de altul. Prin
reflexie mă individualizez” 41. Identitatea socială se constituie ca sumă a criteriilor care
permit o definire socială atât la nivel individual sau colectiv, respectiv se referă la acele
caracteristici ce situează un individ într-un context social determinat. Astfel, putem afirma
că identitatea socială este în totalitate o identitate atribuită, adică o identitate consensuală
40Jenkins, R., Identitatea socială . Bucureşti: Editura Univers, 2000, p. 34;41 Mircea,C., Etica tragică sau despre nebunia colectivă . Bucureşti: Editura Cartea Românească, 1995, p. 70;
Nesecret55 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 56/88
Nesecret
oferită de majoritatea celorlalţi indivizi sau grupuri sociale. Această identitate socială
trebuie recunoscută de subiectul care acceptă şi participă prin afilierile sale voluntare, la
propria definire. Mijloacele de identificare socială, adică procesele prin care fiecare membru
al societăţii poate identifica identitatea socială a oricărui alt membru, demonstrază
funcţionalitatea sistemului socio-cultural adoptat de către majoritatea membrilor societăţii.
Factorii identificării sunt multiplii: începând cu cei generali referitori la prestanţă, ţinută,
apariţie, până la cei referitori la maniera de exprimare prin gestică, tonalitate, încrederea în
sine şi la acei factori care ne vorbesc despre apartenenţă sau excluziune, care ne situează în
raport cu ceilalţi, conturându-ne identitatea socială.
Din punct de vedere socio-funcţional, identitatea poate fi exprimată ca find o calitate
multiplu atribuită. Direcţia acestei atribuiri, fie în scopul obţinerii prestigiului social, prin
auto-atribuire, sau în scopul diferenţierii sociale prin hetero-atribuire atestă că identitatea se
manifestă când o situaţie socială concretă impune o condiţie de diferenţiere. Ea este văzută
că produsul existenţei şi acţiunii unor structuri concrete de oportunitate. “Identităţile sunt
proiecte şi sunt construite în câmpul relaţional” 42. Prin îndepliniea condiţiei de diferenţiere,
actorul manifestă identitatea convenabilă social, evidenţiindu-i astfel calităţile, abilităţile,
cunoştinţele, capitalul social şi simbolic favorabile pentru situaţia socială pe care o trăieşte.
Stabilirea poziţiei fiecăruia se realizează prin metode ale judecăţii sociale uşor de folosit,
categorizările, stereotipuriile şi prejudecăţile find principale mijloace de recunoaştere a
statusurilor sociale. Existenţa acestor indicatori ai identificării, măsoară distanţa socială şi
facilitează stabilirea de raporturi de incluziune şi excluziune între indivizi şi între grupuri.(a
se vedea reprezentarea grafică pe care o propunem că model explicativ în Figura 1).
3.3.1. Influenţa grupului cu specific militar asupra identităţii personale
Studiul individului din cadrul organizaţiei militare fără că acesta să fie încadrat într-un
context organizaţional este imposibil de realizat. Privit în exteriorul sistemului militar, fără să
ţinem cont de aspectele distincte ale organizaţiei militare, acest individ nu se deosebeşte foarte
mult de alţi subiecţi. Caracteristicile specifice care îl diferenţiază sunt produse tocmai de
procesul continuu de integrare şi de adaptare la mediul, rigorile, normele, valorile, specificul
scopului şi misiunii organizaţiei militare. Imaginea pozitivă a armatei în societatea civilă şi
încrederea în instituţia militară reprezintă factori motivatori pentru a face parte din acest sistem.
Dorinţa proprie nu este suficientă pentru a accede în sistem, individul trecând prin mai multe
42 Ritzer, G., Smart, B., Handbook of Social Theory . London, Sage Publications, 2001, p. 478; Nesecret56 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 57/88
Nesecret
etape de selecţie psihologică, medicală, aptitudinală, de cunoştinţe. Aceşti paşi premergatori
intrării în sistemul militar au rolul de a selecta acei indivizi cu potenţial pentru cariera militară.
Mediul educaţional militar se distinge printr-o anumită specificitate şi reprezintă mediul
primar de contact cu organizaţia militară. Educarea pentru profesia de militar se poate realiza
doar în anumite condiţii. Modul de desfaşurare al cursurilor, legătura dintre profesori şi studenţi,
relaţiile din cadrul grupului, activităţile administrative desfăşurate, etc., sunt reglementate prin
diferite regulamente. În concepţia procesului instructiv-educativ militar se regăsesc activităţi
formative care au că scop dezvoltarea acelor convingeri şi atitudini, calităţi, abilităţi şi
comportamente care se afla în concordanţă cu seturile de valori şi tradiţii specifice armatei, cu
viziunea modernă asupra instituţiei militare, ce respectă caracteristicile actuale şi de viitor ale
acţiunii militare, în general, şi acţiunii armate, în special. Interacţiunea cu rigorile vieţii militare
se face atât în timpul orelor de curs sau de practică, cât şi în afara programului. Printre primele
valori şi norme care sunt însuşite se numără: ordinea, disciplina, respectul faţă de superiori,
supunerea faţă de ordine şi regulamente, precum şi adoptarea unui comportament specific.
Sociologul american Amos Perlmutter încearcă să definească profesia militară,prin
următoarea afirmaţie: „Profesia militară este un exemplu convingator de profesionalism modern
de tip corporatist. că şi alte profesii moderne, profesia militară reprezintă un grup social şi
cultural distinct, constituit din indivizi care nu sunt nici capitalişti, nici muncitori, după cum nu
sunt nici funcţionari guvernamentali sau birocraţi“. În cadrul acestui grup, statusul persoanei este
recunoscut de toţi membrii grupului, iar relaţiile formale sunt în conformitate cu acesta.
Organizaţia militară prezintă o structură ierarhică bine determinată şi este constituită pe criterii
riguroase. Ierarhia funcţiilor şi gradelor militare creează un cadru stimulativ pentru indivizi,
punându-i în relaţii competiţionale. Datorită acestei ierarhii, relaţiile dintre membrii organizaţiei
suferă modificări faţă de viaţa civilă, astfel în cadrul armatei, ansamblul normelor de
comportament în relaţiile interindividuale este strict determinat de regulamentele militare.
Configuraţia sistemului rol-status este bine delimitată, existând toate condiţiile pentru
reproducerea constantă a relaţiilor specifice. Există minim două tipuri de relaţii: orizontale şi
verticale. Dintre cele două tipuri cea mai semnificativă pentru organizaţia militară este
înlănţuirea pe verticală. Aceasta se realizează între persoane cu statusuri şi roluri diferite, a căror
relaţie se caracterizează prin superioritatea unuia faţă de celălalt şi colaborarea pentru atingerea
unui obiectiv propus. Relaţia dintre superior şi subordonat exprimă concordanţa între atribuţiile
regulamentare ale părţilor, realizându-se în baremele competenţelor şi autonomiei fiecăruia pe
treapta ierarhică unde se află, a respectării drepturilor şi răspunderilor celor cu care cooperează,dând naştere astfel la situaţii foarte variate. Astfel, iau naştere raporturile autoritare. Acestea
Nesecret57 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 58/88
Nesecret
reprezintă relaţii oficiale şi reglementează funcţionarea normală a sistemului, exercitarea lor
fiind obligatorie. Statusurile şi rolurile primite în cadrul organizaţiei duc la dezvoltarea
personalităţii individului sub influenţa mediului organizaţional.
Organizaţia militară ajută consistent la procesul de identificare socială a indivizilor care o
compun. Identitatea socială este o credinţă legată de ceea ce reprezentăm în prezent şi este
construită pe baza statusurilor pe care le deţinem, constituindu-se că percepţie subiectivă a
sinelui, că parte componentă a unei categorii specifice. Conceptul de identitate socială prezintă o
dimensiune structurală, descriind poziţia deţinută de individ într-o structură socio-profesională,
dar şi o componentă personal-morală precizând categoria de apartenenţă a individului în ceea ce
priveşte atributele personale. Individul care accede în sistemul militar intră în contact cu această
„piramidă a relaţiilor ierarhice”, prin intermediul căreia circulă de la vârf spre bază ordinele,
hotărârile, etc. Invers, fluxul informaţional se realizează prin înaintarea rapoartelor. Acest grad
crescut de standardizare a procedurilor are că efect nociv limitarea iniţiativei sau chiar a
creativităţii indivizilor. Ierarhia influenţează relaţiile dintre membri în funcţie de distanţa socială
existentă între ofiţeri, subofiţeri, maiştri militari, militari angajaţi pe bază de contract şi civili. Cu
cât gradul de distanţare creşte în valoare, cu atât apar efecte negative în ceea ce priveşte moralul
celor care se simt în inferioritate de status. În concluzie, identificăm ca element pozitiv al
stratificarii apariţia motivaţiei la nivel individual pentru depăşirea statusului deţinut, de a accede
pe un nivel superior, pe o poziţie mai bună în organizaţie.
Statusul de militar, indiferent de nivelurile ierarhice, trebuie să fie axat pe noţiunea de
conducere. Organizaţia militară se centrează pe dezvoltarea competenţelor de lider, iar prin
specificitatea sistemului educaţional se accentuează formarea dimensiunii de lider a studenţilor,
viitoare cadre ale acesteia. În cazul ofiţerilor, demersul educaţional, precum şi cel instructiv sunt
complexe şi urmăresc îndeosebi formarea a patru competenţe de bază: competenţa de conducător
de oameni şi structuri militare, competenţa de luptător, competenţa de educator şi cea de
cetăţean. Aceste competenţe sunt dezvoltate diferit în funcţie de specificul activităţii desfăşurate.
Cultvarea unor valori precum: competenţa, asumarea responsabilităţii, iniţiativa şi simţul datoriei
sunt câteva elemente care contribuie la modelarea unor profesionişti reali.
Importanţa clădirii unui caracter armonios este unul dintre principiile esenţiale pentru a
urma cu succes cariera militară. Virtuţile umane nu trebuie ignorate, acestea numărându-se
printre indicii de succes specifici oricărei acţiuni, cu precădere în cazul viitoriilor lideri militari.
„Indiferent de gradul şi funcţia ocupată pentru statusul şi rolul de ofiţer, calităţile umane reunite
în ceea ce noi numim caracter nu pot fi înlocuite cu nimic altceva. Istoria acţiunilor militare ne-adovedit că liderii deosebiţi pe câmpul de luptă au fost acei comandanţi care au intărit geniul şi
Nesecret58 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 59/88
Nesecret
stiinţa de a conduce războaiele cu caracteristicile de caracter specifice leadership-ului.”43 În
ciuda acestui fapt, nici un individ, în pofida multitudinii de calităţi intelectuale deţinute,
caracterului şi abilităţilor de conducere, nu va putea să joace eficient rolul militarului de carieră,
fără a fi instruit şi educat în acest spirit şi fără a deţine o experienţă adecvată.
Trebuie considerat permanent important rolul pregătirii viitoarelor cadre militare precum
şi cel de perfecţionare continuuă al celor care aparţin deja sistemului. O atitudine superficială
faţă de aceşti factori va degenara în dezechilibrarea sistemului militar. Un astfel de dezechilibru
este ilustrat de către Al. Rizescu în afirmaţia citată în continuare: „se menţin în continuare unele
dificultăţi ce pot avea consecinţe dezorganizante, că urmare a conştientizării insuficiente a
cerinţelor statusului actual al militarului şi a rolurilor atribuite acestuia, precum axarea
procesului de pregătire profesională pe formarea competenţelor şi a capacităţilor de acţiune
creativă şi de conducere, şi nu de comandă, selecţia deficitară a viitorilor membri ai organizaţiei,
concretizată în slaba concordanţă cu aptitudinile esenţiale pentru statusul de militar, insuficienta
apreciere a gradului şi a diferenţelor în care au fost socializaţi posibilii membri ai organizaţiei
militare, dimensionarea necorespunzătoare a socializării primare şi profesionale (adică forme de
invăţământ, pregătire profesională, specializare, avansare pe treptele ierarhice etc.)”.
Concluzionând, afirm că individul ce optează pentru categoria profesională de cadru
militar se poate asemăna cu insul care ia naştere într-o societate deja structurată. Astfel
candidatul intră în contact cu organizaţia militară în care se formează şi în funcţie de ale cărei
cerinţe îşi cunoaşte performanţele, învaţă cu ajutorul experienţei înaintaşilor, îşi sporeşte
influenţa prin acţiunile corelate ale grupului, îşi modifică sistemul axiologic şi personalitatea,
dar, în ciuda acestor fapte, rămâne o persoană unică, distinctă, reprezentând principala resursă a
organizaţiei care l-a modelat.
3.3.2. Influenţele particulare ale mediului de invăţământ militar asupra
studentului militar
Studentul militar este nevoit să se modeleze conform unui standard impus de
caracteristicile grupului, dacă doreşte să continue o carieră militară de succes. Acestui standard îi
este ataşat un sistem axiologic pe care studentul trebuie să îl înglobeze în propriul său sistem
43 Dutu, P., Determinari si dimensiuni ale profesionalizarii armatei Romaniei, in Organizatia militara-coordonate psihosociale,Caiet documentar nr. 3/2005, Bucuresti, 2005
Nesecret59 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 60/88
Nesecret
valoric. Această integrare are efecte asupra identităţii de sine a acestuia, efecte pe care dorim să
le studiem în această lucrare. Procesele de dobândire a identităţii se desfăşoară în cadrul a două
domenii semnificative pentru arealul general al grupului militar.
La nivelul domeniului ideologic, identitatea vocaţională se dezvoltă în urma apariţiei şi
influenţei unor procese de auto-explorare şi explorare a mediului, în funcţie de a căror rezultate
adolescentul sau adultul tânăr îşi structurează propriile interese, valori, abilităţi şi competenţe pe
de o parte şi preferinţa pentru anumite tipuri de activităţi, stiluri de muncă, de interacţiune şi
medii de muncă pe de altă parte. Un factor important de influenţă asupra formării acestia o au
experienţele multiple corelate cu învăţarea şi munca.
În ceea ce priveşte domeniul interpersonal, pornind de la postulatul lui Erikson care
afirmă că dezvoltarea psihosocială a individului se produce în prezenţa unui alt individ cu rol
semnificativ, Archer studiază identitatea în context relaţional şi demonstrează că în unele areale
ale identităţii deciziile se iau în mod izolat, în domeniul intrapersonal, mai ales la bărbaţi - iar în
altele deciziile sunt luate de sinele în relaţie, domeniul interpersonal, mai ales la femei.
Studentul militar constituie categoria principală de personal militar în curs de
profesionalizare, cu pregătire universitară, urmând să întruchipeze liderul organizaţiei militare,
păstrător al valorilor, moştenirii culturale şi ale tradiţiilor militare specifice poporului român,
capabil de mobilizarea subordonaţilor pentru îndeplinirea misiunilor primite, să definească şi să
impună standardele de pregătire şi comportare militară, să motiveze personalul din subordine
pentru îndeplinirea misiunilor ce îi revin şi să se adapteze la schimbările specifice mediului
militar şi ale societăţii în ansamblu. Procesul de formare şi dezvoltare educaţional-profesională a
studentului militar se proiectează potrivit exigenţelor metodologice ale dezvoltării profesionale
continue, pe parcursul studiilor universitare, cât şi pe întreaga evoluţie în cariera militară şi se
desfăşoară pe baza unui program de studii, etapizat şi diferenţiat în forme şi conţinuturi adecvate
modelelor socioprofesionale, adaptate că finalitate instruirii.
Astfel prin parcurgerea acestei etape educative, respectiv prin parcurgerea unor situaţii
conflictuale complexe atât individual, cât şi la nivel de grup, prin rezolvarea conflictelor generate
de neconcordanţele de tip rol-status şi status-status studentul militar va trebui să-şi dezvolte cele
trei ipostaze esenţiale ale exercitării profesiei: „să ştie, să facă, să fie”, că luptător, specialist
militar în armă/serviciu/specialitate militară, conducător de oameni şi structuri militare, educator
şi cetăţean în serviciul militar. Socializarea şi profesionalizarea militară sunt concepte importante
în pregătirea viitorilor ofiţeri care trebuie să facă faţă unei complexităţi crescânde a provocărilor
privind securitatea. Este nevoie de lideri militari capabili să construiască pacea, să menţinăsecuritatea şi să apere interesele naţionale – aceasta înseamnă că ei să fie pregătiţi din punct de
Nesecret60 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 61/88
Nesecret
vedere cognitiv să realizeze rapid schimbarea cerinţelor misiunilor în care sunt implicaţi. Crearea
unei atitudini pozitive faţă de misiunile neconvenţionale şi faţă de operaţiunile de menţinere a
păcii încă din perioada de socializare şi profesionalizare ar avea că efect o angajare mai mare în
fiecare din cele două roluri, ar creşte nivelul moralităţii şi al eficienţei în exercitarea ulterioară a
profesiei de militar.
Sociogrupul cu specific militar se află într-o competiţie strânsă cu alte grupuri sociale în
ceea ce priveşte câştigarea loialităţii indivizilor, ceaa ce se traduce prin creşterea dificultăţii de
asigurare a angajamentului instituţional. Prin urmare, orice metodă de stimulare a acestuia va fi
binevenită pentru instituţia armatei. Procesele de socializare şi profesionalizare militară trebuie
să includă strategii de reducere a tensiunilor identitare şi a problemelor etice care apar frecvent
încă din stadiul educaţional incipient, când studenţii militari sunt în plin proces formativ,
prelungindu-se până în cursul unor misiuni sau contexte operaţionale critice.
Dat fiind faptul că în mediul militar, gradul de formalizare este foarte ridicat, statusurile,
rolurile, relaţiile şi valorile se supun unor legi stricte ridicând astfel nivelul de formalizare a
tipului identitar organizaţional normativ. Prin urmare, identitatea membrilor organizaţiei lasă un
spaţiu mic identităţii personale suprapunându-se total sau parţial tipului identitar normativ.
Pentru a îneplini misiunea de a forma ofiţeri conform unui model eficient manifestat în crearea
unei identităţi sociale pozitive, organizaţia militară trebuie să desfăşoare un program intens de
resocializare. Acest proces presupune, printre altele, şi modelarea semnificativă a sistemului
axiologic al fiecărui student în parte. În final, orice academie militară, fiind parte a organizaţiei
militare ce are că scop principal formarea profesională, urmăreşte că absolvenţii săi să devină
militari profesionişti hotărâţi, informaţi şi cu angajamente clare şi ferme faţă de profesie şi
organizaţie.
Procesul de socializare caracterizat de succes presupune ca adulţii nou formaţi să prezinte
personalităţi stabile, fiind capabili să îşi asume angajamente faţă de anumite roluri sociale. Unul
dintre cele mai importante roluri pe care adolescentul şi mai apoi adultul sunt presaţi să le adopte
este cel profesional, iar decizia de a susţine examenul de admitere într-o academie militară
semnifică tocmai începutul angajamentului faţă de un rol ocupaţional particular, respectiv acela
de ofiţer militar. Participarea efectivă la programul de pregătire militară înseamnă angajament
faţă de instituţie academiei şi concomitent, faţă de armata română, ca organizaţie, prin urmare
implicit faţă de cererile meseriei alese. Aceste angajamente nu sunt asumate imediat la intrarea în
programul de pregătire, ci treptat, că rezultat al unor transformări pe multiple planuri. Iar unul
dintre aceste planuri, care intră în transformare este cel al eului, fie el individual sau social, sub
Nesecret61 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 62/88
Nesecret
influenţa majoritară a diverselor conflicte axate pe neconcordanţa rolurilor şi a statusurilor
specifice fiecărei etape pe care un student militar o parcurge în propria pregătire.
4. CERCETARE
1. Tema cercetării: Studiu asupra dinamicii identităţii studenţilor militari sub impactul
conflictului de rol;
În mediul militar, gradul de formalizare fiind unul relativ crescut, statusurile, rolurile,
relaţiile şi valorile din interiorul acestuia se supun unor norme rigide şi, prin urmare, caracterul
normativ ce se manifestă constituie un catalizator al apariţiei unei multitudini de situaţii
conflictuale, situaţii ce joacă un rol însemnat în definirea identităţii membrilor acestui grup
social. Pentru a-şi îndeplini cu succes misiunea de a forma ofiţeri în conformitate cu modelul pe
care şi l-a propus, organizaţia militară în sine trebuie să dezvolte şi să aplice eficient un program
de resocializare. Ca finalitate principală, orice instituţie de învăţământ militar superior, fiind
componentă activă a organizaţiei militare în sine, cu scop fundamental în a forma din punct de
vedere profesional, urmăreşte ca absolvenţii săi să evolueze ca militari profesionişti, informaţi şi
cu un set de angajamente clare şi ferme faţă de profesie şi organizaţie, dar şi cu abilităţi sociale şi
civice admirabile. Aceste angajamente specifice nu pot fi îndeplinite pe loc, în fazele iniţiale ale
programului de pregătire, ci gradat, prin intermediul unor schimbări ce survin pe multiple
planuri. Unul dintre aceste planuri care intră în transformare este cel al eului social.
Apar astfel o serie de probleme specifice, pe care ne propunem să le identificăm prin
studiul de faţă şi totodată să încercăm să găsim cel puţin parţial, anumite soluţii. Una dintre
aceste probleme se referă la ceea ce se întâmplă cu individul care intră în organizaţia militară.
Prin ce etape de schimbare urmează să treacă acesta? Cum reuşeşte să folosească subiectul
informaţiile importante pentru eul său în cadrul unei structuri căreia îi sunt specifice formalismul
şi rigiditatea manifestate prin regulamente şi sisteme normative? Care este modul studentului
militar de a rezolva, în interiorul organizaţiei, situaţiile conflictuale ce survin pe parcursul
formării sale, sub forma a multiple neconcordanţe la nivelul rolurilor şi statusurilor? Cum îşi
modifică sistemul axiologic în cursul socializării şi formării profesionale în cadrul academiei şi
ce efect are această metamorfozare asupra dezvoltării identităţii sociale acestuia ?
2. Obiectivele cercetării:
O1. Identificarea surselor conflictului de rol în cadrul mediului militar de învăţământ
superior;
Nesecret62 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 63/88
Nesecret
O2. Evidenţierea efectelor conflictului de rol asupra identităţii studenţilor militari prin
analizarea dinamicii asumării de angajamente faţă de organizaţia militară;
O3. Analiza orientărilor studenţilor militari în legătură cu apartenenţa la valorile
profesionale;
3. Ipoteze:
1. mediul de învăţământ militar superior constituie, prin natura sa puternic formalizată,
sursă a conflictelor de rol în rândul studenţilor militari;
2. intensitatea angajamentelor asumate de către studenţii militari faţă de organizaţia
militară variază în funcţie de anul de studii;
3. dominanţa anumitor valori profesionale pozitive reprezintă o marcă a identităţii sociale
la studentul militar;
4. Populaţia investigată:
Este constituită dintr-un număr de 37 de studenţi ai Academiei Forţelor Aeriene “Henri
Coandă” din Braşov. Prezentăm în continuare distribuţia lor în funcţie de armă şi anul de studii:
Eşantionul nostru cuprinde 37 de studenţi (13% din totalul studenţilor academiei). Media
de vârstă este de 22 ani. Din totalul studenţilor, 32,4% provin din licee militare, 67,6 % din licee
civile. Toţi subiecţii studiului sunt de gen masculin. Prezentăm în continuare distribuţia lor în
funcţie de anul de studiu:
Anul I – un total de 10 studenţi ( 27% din totalul eşantionului);
Anul II – un total de 14 studenţi ( 38% din totalul eşantionului):
Anul III – un total de 13 de studenţi (35%din totalul eşantionului);
Structura lotului este reprezentată prin următoarele diagrame:
Structura după liceul absolvit
32%
68%
militar civil
6
Fig. 1 Structura lotului după criteriul tipologiei liceului absolvit
Nesecret63 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 64/88
Nesecret
Procentul subiec ilor proveni i din rândul absolven ilor de licee militare (32%) esteț ț ț
considerabil mai mic fa ă de cel al absolven ilor de licee civile (68%). Această structurare ar ț ț
putea influenţa rezultatele ulterioare ale analizei prin intermediul posibilului grad redus de
conformism al eşantionului, care este dominat de indivizii cu mai puţină experienţă în armată.
Structura după mediul de provenienţă
76%
24%
urban rural
Fig. 2 Structura lotului după indicatorul mediul de provenien ă ț
Constatăm un procent mare de provenien ă a subiec ilor din mediul urban (76%) fa ă deț ț ț
cei din mediul rural (43%).
Fig. 3 Structura lotului după indicatorul an de studiu
Nesecret64 din 88
Structura după anul de studiu
27%
38%
35%
anul I anul II anul III
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 65/88
Nesecret
Structura după armă
62%
38%
naviganți artilerie
Fig. 4 Structura lotului după indicatorul armă
În privin a specialită ii, 62% din totalul eşantionlui este reprezentat de către specialitateaț ț
Aviaţie – naviganţi, MAI, anul I şi anul III, iar valoarea de 38% rămasă reprezintă populaţia
masculină a unui pluton de anul 2 cu specializarea Artilerie şi rachete, Forţe Terestre, ambele
specializări incluzând numai studenţi din Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă”.
6. Metodele şi instrumentele folosite în investigaţie
Metodele folosite sunt diferenţiate în funcţie de problematica investigată. Astfel o primă
metodă de investigaţie este ancheta pe baza unui chestionar propriu, creat pentru a identifica
factorii specifici conflictului de rol la studenţii militari. Cel de-al doilea set de metode vizează
domeniul identităţii şi constă în aplicarea OCQ44 pentru măsurarea nivelului angajamentului faţă
de organizaţia militară. Ultima metodă de cercetare este ancheta pe baza unui chestionar care
vizează domeniului valoric al studenţilor militari, referitor la valorile profesionale ale acestora.
Instrumente utilizate:
1. Organizational Commitment Questionnaire (OCQ) este un chestionar alcătuit din 15
itemi care măsoară nivelul global de angajament faţă de organizaţie. Este un instrument intensutilizat ce poate fi modificat astfel încât să măsoare angajamentul faţă de profesie sau faţă de
locul de muncă .
2. Chestionar referitor la problematica conflictului de rol la studentul militar
Chestionarul aplicat conţine 9 itemi cu variante de răspuns diferenţiate. Itemii formulaţi
vizează identificarea gradului de conştienizare a existenţei conflictelor de rol şi măsura în care
studenţii au resimţit efectele acestora. (itemii 1, 4,) Prin intermediul anumitor itemi (itemii 2, 3,)
am încercat identificarea surselor principale care generează aceste conflicte de rol, iar cu ajutorul44 Organizational Commitment Questionnaire este un chestionar alcătuit care măsoară nivelul global de angajament faţă deorganizaţie;
Nesecret65 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 66/88
Nesecret
itemilor 7 şi 8 am investigat metodele ce pot duce la diminuarea problemei. În ceea ce priveşte
problema idenităţii, itemii 6, 5, şi 9, au fost creaţi pentru a releva autopercepţia efectelor
negative ale conflictului de rol în rândurile studenţilor.
3. Inventarul de valori profesionale D. E. Super a fost elaborat ca
instrument pentru consilierea studenţilor, având o utilizare frecventă în
domeniul alegerii profesiei. În cazul de faţă am folosit acest instrument
pentru a putea afla care sunt principalele valori profesionale ale studentului
militar.
8. Rezultatele cercetării
În primă fază vom analiza datele furnizate de chestionarul propriu de investigare a
problematicii conflictului de rol. Cu ajutorul acestor date mă voi strădui să demonstrez una dintre
ipotezele studiului, anume aceea că mediul de învăţământ militar superior constituie, prin natura
sa puternic formalizată, una dintre sursele conflictelor de rol în rândul studenţilor militari;
Astfel voi prezenta în continuarea prelucrările datelor, în funcţie de gruparea pe itemi.
Fig. 5 Itemul 1- Autopercepţia în legătură cu influenţa negativă a factorilor conflictuali
din mediul militar
Din numărul total de 37 de subiecţi testaţi, 18 susţin că au experimentat în mod frecvent,
stări conflictuale ca urmare a acţiunii unor factori negativi din mediul militar iar alţi 15 susţin că
au trăit aceste stări foarte frecvent. Acest fapt nu poate demonstra decât că, intr-adevr, la nivelul
grupului militar există o serie de factori care facilitează aceste fenomene.
Nesecret66 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 67/88
Nesecret
Fig. 6 Itemul 4 - Autopercepţia în legătură cu gradul de rezistenţă la factorii tensionali
Rezultatele sunt evidente , membrii grupului militar considerându-se în cea mai mare
parte, 26 de subiecţi din totalul de 37, foarte rezistenţi la factorii generatori de conflicte.
Fig. 7 Itemii 1 şi 4 într-o analiză combinată
Rezultatele acestei analize sunt cel puţin intrigante. Constatăm că aceeaşi populaţie care
se autocarcaterizează ca fiind rezistentă la agenţii generatori de conflicte este aceeaşi care a trăit
cel mai frecvent respectivele stări.
Nesecret67 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 68/88
Nesecret
Fig. 8 Itemul 2 - sursele principali ale conflictului de rol
Analiza acestui item ne oferă o imagine clară despre cauzalitatea conflictului de rol în
cazul studentului militar. Astfel, 54% dintre participanţii la cercetare, au desemnat ca factor
principal în generarea conflictelor de rol “obligaţia de a respecta ordine contradictorii”. Cu o
pondere similară, 43,2 %, al doilea factor ca importanţă, a fost desemnat “privaţiunile şi rigorile
specifice mediului militar”.
Fig. 9 Itemul 3 – rolul influenţei sociale în generarea conflictului de rol.
Prin intermediul acestu item, studiul a relevat că studenţii militari identifică în procentaj
mare (54,1 % - în măsură mare şi 10,8% în măsură foarte mare) ca sursă a conflictului de rol, o
instanţă normativă, cu un grad ridicat de influenţă la nivelul grupului, în cazul de faţă
comandantul direct.
Nesecret68 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 69/88
Nesecret
În figura de mai jos voi prezenta corelaţia dintre itemii 3 şi 2, pentru a analiza gradul de
corespondenţă între sursa conflictului şi instanţa normativă în cadrul microgrupului militar
Fig. 10 Determinarea normativă a sursei principale ce generează conflictele de rol în
mediul militar
După cum se observă în grafic, 12, respectiv 8 subiecţi din cadrul eşantionului, identificăsimultan sursa conflictelor de rol cu impunerea prin intermediul unei instanţe normative, a unei
norme cu cerinţe contradictorii. Acest fapt este suficient pentru a demonstra ipoteza de la care
am plecat şi dovedeşte că mediul militar, prin structura sa puternic formalizată este o sursă
permanentă a apariţiei conflictului de rol în rândul studenţilor militari.
Nesecret69 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 70/88
Nesecret
Fig. 11 Raportul dintre autopercepţia identităţii de sine şi efectul conflictului de rol asupra
acesteia.
Astfel prin analizarea diagramei de mai sus ajungem uşor la concluzia că persoanele cu o
imagine bună despre sine, nu consideră conflictul de rol un element ajutător în definirea
identităţii personale. Persoanele care au afirmat că posedă o identitate de sine dezvoltată
armonios corespund cu cele care au susţinut ideea conform căreia conflictul de rol poate avea
efecte benefice asupra acestora doar în măsură mică şi foarte mică. Acest fapt ar trebui să fie
probat şi prin analizare a itemului 9 - “Consideraţi că mediul militar a avut şi influenţe negativeîn formarea personalităţii dumneavoastră ? În ce măsură?”
Nesecret70 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 71/88
Nesecret
Fig. 12 Itemul 9 – Influenţa mediului militar în formarea personalităţii studentului militar
Procentajul ridicat, 94,1% (59,5% - în oarecare măsură şi 35,1% - în mare măsură), al
răspunsurilor care afirmă că mediul militar poate influenţa şi negativ formarea unui individ,confirmă, alături de rezultatele analizării tuturor itemilor discutaţi, că într-adevăr conflictul de rol
este un fenomen specific grupului militar şi afectează în mod direct studenţii militari, având ca
sursă principală gradul mare de formalizare al instituţiei militare.
Pentru a demonstra cea de a doua ipoteză a studiului întreprins ne vom folosi de
instrumentul sociometric numit OCQ, acesta fiind un chestionar alcătuit din 15 itemi care
măsoară nivelul global de angajament faţă de organizaţie. Am aplicat acest chestionar pe
eşantionul folosit anterior, obţinând o serie de rezultate care ar trebui să demonstreze faptul cădinamica asumării de angajamente faţă de organizaţia militară este influenţată de existenţa şi
evoluţia conflictului de rol la studenţii militari şi de anul de studiu;
Aplicarea chestionarului de tipul OCQ are ca finalitate idetnificarea unuia dintre cele trei
stiluri de angajament faţă de organizaţie, respectiv angajamentul afectiv, cel normativ sau
angajamentul generat de lipsa altei alternative. Aceste tipuri de angajamente sunt identificate cu
ajutorul a trei seturi de itemi. Pentru primul set de itemi am obţinut prin prelucrarea statistică, am
identificat ca fiind cea mai semnificativă întrebare pentru definirea angajementului afectiv,
itemul Q10 – “Sunt foarte bucuros că am ales să fiu student al Academiei Forţelor Aeriene, în
Nesecret71 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 72/88
Nesecret
defavoarea celorlalte opţiuni pe care le aveam.” Pentru cel de-al doilea set de itemi, prelucrarea
statistică a identificat ca fiind cel mai semnificativ pentru determinarea angajamentului de tip
normativ itemul Q12 – “Deseori, consider ca fiind dificil de acceptat modul în care sunt trataţi
studenţii în academie.” Pentru ultimul set de itemi, referitor la angajamentul generat de lipsa
altei alternative, itemul cel mai folosit a fost itemul Q5 – “Aş fi putut la fel de bine să învăţ la
altă facultate, dacă aş fi avut aceleaşi cursuri şi activităţi.”
După ce am stabilit aceste trei elemente putem trece la analizarea acestor itemi in
comparaţie cu anii de studiu, pentru a proba sau demonta ipoteza conform căreia, angajamentul
studenţilor militari faţă de academie se modifică odată cu parcurgerea anului de studiu.
Corelarea datelor s-a realizat plecând de la premisa că nivelul de angajament şi disponibilitate
faţă de academie variază în funcţie de anul de studiu.
Fig. 13 Variaţia angajamentului organizaţional de tip afectiv în comparaţie cu repartiţia
pe anii de studiu
Deducem din informaţiile prezentate în figura de mai sus, că angajamentului afectiv faţă
de Academia Forţelor Aeriene “Henri Coandă”, manifestat de studenţi, creşte în intensitate odată
cu înaintarea în anul de studii. Acest fapt se explică prin valoarea crescută a numărului de
răspunsuri ce desemnează acordul studenţilor de anul III în legătură întrebarea, comparativ cu
părerea celor de anul II şi I. Totodată studenţii de anul II au dat mai multe răspunsuri ce
desemnează angajamentul faţă de instituţie, în comparaţie cu cei de anul I.
Nesecret72 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 73/88
Nesecret
Ultimul chestionar aplicat, este un test sociometric ce are ca scop determinarea profilului
axiologic din punct de vedere profesional, caracteristic eşantionului de studenţi ce fac obiectul
cercetării de faţă. Prin creionarea acestui profil şi corelarea sa cu anumite criterii se va genera o
cantitate informaţională suficientă pentru a demonstra că dominanţa anumitor valori profesionale
pozitive reprezintă o marcă a identităţii personale pozitive la studentul militar. Chestionarul
cuprinde 15 factori, fiecare descriind o caracteristică esenţială, specifică unui ansamblu de
profesii sau activităţi, prin intermediul a 3 enunţuri(Anexa 3). Prin compilarea datelor obţinute în
urma aplicării testului, se va identifica un set de 3 până la 5 valori profesionale ce compun
profilul axiologic profesional specific studenţilor militari. În urma prelucrării datelor am reuşit să
determinăm acest profil.
În urma aplicării chestionarului am aflat că nucleul valoric central ce caracterizează
opţiunea profesională, la nivelul eşantionului studiat se compune din altruism, avantajele de
ordin material şi prestigiu. Aceşti trei factori au obţinut punctaje apropiate ca valoare,
stabilindu-se astfel următorul clasament:
1. altruismul – un cumul de 445 de puncte calculat la nivelul tuturor celor 37 de subiecţi
şi al tuturor celor trei enunţuri specifice (Fig. 14);
Fig. 14 Procentajul răspunsurilor pentru indicatorul altruism
Nesecret73 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 74/88
Nesecret
2. avantajele materiale – un cumul de 439 de puncte calculat în acelaşi mod ca şi
punctajul altruismului (Fig. 15);
Fig. 15 Procentajul răspunsurilor pentru indicatorul avantaje materiale
3. prestigiul – un cumul de 426 de puncte, respectând aceeaşi metodă (Fig. 16);
Fig. 16 Procentajul răspunsurilor pentru indicatorul prestigiu
Nesecret74 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 75/88
Nesecret
Acestui nucleu central se alătura alte două valori profesionale desemnate ca fiind
importante de către studenţi: cu 405 puncte, ambianţa locului de muncă şi gradul de reuşită
obievtivată, cu 395 de puncte.
La polul opus, am identificat un număr de trei valori profesionale care posedă cel mai
scăzut grad de popularitate în alegerile studenţilor. Pe ultimul loc în alegerile eşantionului a fost
criteriul alegerii profesiei după gradul de conducere al celorlalţi (Fig. 17) , stilul profesional
autoritar fiind cel mai puţin preferat, spre surprinderea noastră, chiar de către studenţii militari.
Fig. 17 - Procentajul răspunsurilor pentru indicatorul “conducerea altora”
Acest rezultat inedit indică faptul că studenţii militari prezintă un anumit grad de saturaţie
în legătură cu specificul organizaţiei militare, pe care îl manifestă prin respingerea în opţiune a
caracteristicilor care le-au fost impuse anterior sau pe care le percep ca fiind surse ale
conflictului de rol. Alături de această valoare profesională mai întâlnim ca fiind neimportante
simţul estetic şi gradul de independenţă pe care îl presupune exercitarea unei meserii. Valorile
înregistrate la nivelul inferior al profilului axiologic profesional al studenţilor sunt următoarele:
conducerea altora – 332 de puncte, simţul estetic – 364 de puncte şi gradul de independenţă –
366 de puncte.
Aceste date au fost calculate cu ajutorul programului de specialitate SPSS 45 prin
intermediul analizării la nivel descriptiv a datelor introduse în program.
Am prezentat în continuare câteva diagrame ce indică structura alegerilor făcute în cadrul
eşantionului în funcţie de criterii precum: arma studenţilor, mediul de provenienţă şi anul de
45 Statistical Package for the Social Sciences - aplicaţie informatică cu rol în analiza statistică a domeniului stiinţelor sociale Nesecret75 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 76/88
Nesecret
studiu. Scopul constă în identificarea gradului de corespondenţă în alegerea acestor valori la cele
două specialităţi. Ipoteza de la care plecăm este că arma nu influenţează în mod semnificativ
alegerea setului de valori la nivelul eşantionului.
Fig. 18 Structura eşantionului care a considerat indicatorul altruism foarte important în alegerea
profesiei, în funcţie de mediul de provenienţă şi specialitate
Fig. 19 Structura eşantionului care a considerat indicatorul avantaje materiale foarte important
în alegerea profesiei, în funcţie de mediul de provenienţă şi specialitate
Nesecret76 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 77/88
Nesecret
Fig. 20 Structura eşantionului care a considerat indicatorul prestigiu foarte important în alegerea
profesiei, în funcţie de mediul de provenienţă şi specialitate
Fig. 21 Structura eşantionului care a considerat indicatorul conducerea altora neimportant în
alegerea profesiei, în funcţie de mediul de provenienţă şi specialitate
În urma analizării şi comparării datelor furnizate de graficele prezenatea în figurile 18,19, 20 şi 21, putem afirma că atât subiecţii de la arma aviaţie – naviganţi cât şi cei da la artilerie
Nesecret77 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 78/88
Nesecret
şi rachete au facut alegerile valorilor profesioanle în mod echilibrat, neexistând diferenţe majore
de opţiune între cele două specialităţi.
Sintetizând, putem afirma că parte dintre studenţii “Academiei Forţelor Aeriene” sunt
caracterizaţi din punct de vedere profesional de altruism, fiind capabili să interacţioneze şi să
lucreze cu oamenii şi contribuind totodată prin serviciul militar, la asigurarea siguranţei
semenilor. Chiar dacă dăruirea pentru ceilalţi este componenta dominantă în sitemul lor de valori
profesionale, studenţii militari asociază eforturile profesionale cu o renumerare mare,
conştientizând importanţa factorului economic în societatea actuală şi totodată ar prefer să ocupe
statusuri ridicate, care conferă importanţă şi impun respect într-o manieră justificată.
CONCLUZII
Problematica conflictului de rol, în general este una extrem de vastă şi de importantă.
Când particularizăm asupra mediului militar, apar o serie de variabile care facilitează studiul
condiţiilor de apariţe şi dezvoltare a acestui tip de conflict. Pentru a putea înţelege efectele şi
mecanismul formării identităţii sub influenţa mediului militar nu trebuie decât să analizam
profilul axiologic obţinut în partea de cercetare a lucrării.
Acest profil al dimensiunii profesionale a studentului militar, ne oferă în acelaşi timpinformaţii despre gradul de dezvoltare al identităţii sale personale, având în vedere importanţa
profesiei pentru definirea acesteia. Tabloul de valori creionat anterior ne confirmă ipoteza
conform căreia studentul militar ca produs al socializarii în mediul militar, prin depăşirea
numeroaselor şi variatelor situaţii conflictuale obţine în cele din urmă o identitate personală
puternic individualizată, bine conturată, valorizată pozitiv în raport cu societatea în ansamblu.
Cu toate că finalitatea majoritară a sistemului de educaţie militară este una pozitivă,
descrisă anterior, studiul a confirmat deasemenea că pe parcursul acestui proces de formare a
identităţii umane, sub aspect personal sau social, studentul militar este expus unor riscuri majore,
fiind plasat deseori în situaţii tensionate generate de existenţa şi favorizare conflictului de rol.
Am observat, cu ajutorul chestionarului referitor la problematica conflictului de rol, că sursa
principală a apariţiei acestuia în mediul militar este insăşi nota de specificitate a sistemului
militar: caracterul puternic formalizat de existenţa normelor şi rigorilor militar, precum şi
structura ierarhică a acestuia. Astfel fiind nevoit să se supună necondiţionat atât regulilor cât şi
oamenilor care le impun, studentul militar devină victimă a conflictului de rol, şi se regăseşte în
situaţia în care entuziasmul, interesul pentru studiu, cunoaştere, modul propriu de interacţiune
Nesecret78 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 79/88
Nesecret
nu pot fi valorificate liber din cauza existenţei normativităţii. Cu toate acestea, nivelul de
angajament al studenţilor faţă de academie, creşte odată cu inaintarea în anii de studiu.
Deducem astfel că mediul militar pe lângă faptul că generează conflicte de rol la nivelul
studentului, constituie şi un factor de cimentare a personalităţii şi identităţii acestuia. Astfel, prin
depăşirea conflictelor de rol, studentul militar clădeşte pe baza atributelor personale şi a
factorilor pozitivi dar şi sub influenţa unor experienţe negative, traumatizante o personalitate
puternică, statornică, greu de influenţat sau intimidat. Consider că prin corelarea comparativă a
rezultatelor studiilor întreprinse, am reuşit să ating obiectivele propuse şi să demonstrez că
apariţia şi apoi depăşirea conflictului de rol, în mediul militar are o influenţă pozitivă în
ansamblu asupra studentului militar din perspectiva formării identităţii acestuia.
Nesecret79 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 80/88
Nesecret
BIBLIOGRAFIE
1. Linton, R., Le fondament culturelle de la personalite, Bordas, Paris, 1977;
2. Parsons, T. , Prolegomena to a Theory of Social Institutions, în American Sociological Review
nr. 55, p. 319, apud Scott, Richard W. în Institutii şi Organizatii,Editura Polirom, Iasi , 2004;
3. Niculae, C., Schimbarea organizaţiei militare. O perspectiva (neo)institutionalista, Editura
Tritonic, Bucuresti, 2004;
4. Irimia, I., Armata şi societatea, Editura AiSM, Bucuresti, 2003;
5. Nita, M., Introducere în sociologia militară , Editura I.N.I., Bucuresti, 1999;
6.Rizescu, A., Socializarea profesionala şi comunicarea în organizaţia militară, Editura Polirom,
Bucureşti, 2006;
7. Charles Moskos, Armata, mai mult decât o ocupatie?, Editura Ziua, Bucuresti, 2005;
8. Sava, I., Tibil, G., Zulean, M., Armata şi societatea. Culegere de texte de sociologie militară ,
Editura INFO-TEAM, Bucuresti,1998;
9. Nita, M., Organizaţia în Psihosociologie şi pedagogie militară, Editura militară, Bucuresti,
1992;
10. Huntington, P., The Soldier and the State: the Theory and Politics of Civil-Military
Relations, Cambridge, Belknap Press of Harvard University Press, Massachusesetts,1957 apud
Dr. Marian Nita, Introducere în sociologia militară , Editura I.NI., Bucuresti, 1999;
11. Parsons, T., The Social System, Collier-MacMillan Limited, Londra, 1968;
12. Boudon, R., Bourricaud, F., Dictionnaire critique de la sociologie, 1982;
13. Linton, R., The Study of Man, Appleton-Century-Crofts, New York, 1936;
14. Linton, R., Fundamentul cultural al personalităţii, Bucureşti, Editura Ştiinţifică,1961;
15. Merton, R., K., Social Theory and Social Structure, 1957;
16. Cazeneuve, J., Dix grandes notions de la sociologie, 1976;
17. Dubar, C., La Socialisation: construction des identites sociales et professionnelles, ,A. Colin,
Paris ,1991;
18. Armaşu V., Dimensiunile sociologice ale adaptării la mediul militar , Spirit Militar Modern,
nr. 6, Bucureşti, 2000;
19.Cioloca, I., Atitudinea tinerilor faţă de stagiul militar , Spirit Militar Modern, nr. 4-5,
Bucureşti, 1994;
20. Gal, R. & Mangesldorf, F., Handbook of military psychology, New York, John Wiley &
Sons, 1991;
Nesecret80 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 81/88
Nesecret
ANEXA 1
C H E S T I O N A R
Acest chestionar este creat în vederea investigării problematicii conflictului de rol în
contextul interacţiunii dintre individ şi grup. Vă rugăm să răspundeţi cu sinceritate la
următoarele întrebări, prin încercuirea răspunsului considerat adecvat opiniei dumneavoastră.
ITEMI:
1. Cât de des v-aţi aflat în stări conflictuale ca urmare a acţiunii unor factori de tensiune specifici
mediului militar ?
1. foarte frecvent2. frecvent
3. moderat
4. niciodată
2. Care credeţi că este sursa principală a apariţiei conflictului de rol la studentul militar ?
1. neînţelegerile cu proprii colegi
2. obligaţia de a respecta ordine contradictorii
3. privaţiunile şi rigorile specifice mediului militar 3. Care este gradul de implicare al comandantului dumneavoastră direct, în generarea
conflictelor de rol (1 minim – 5 maxim)?
12345
4. Vă consideraţi o persoană sensibilă la acţiunea factorilor tensionali specifici armatei?
1. în foarte mare măsură2. în mare măsură
3. în oarecare măsură
4. în mică măsură
5. în foarte mică măsură
5. Consideraţi că apariţia acestor conflicte de rol are efecte benefice asupra personalităţii
dumneavoastră?1. în foarte mare măsură
Nesecret81 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 82/88
Nesecret
2. în mare măsură
3. în oarecare măsură
4. în mică măsură
5. în foarte mică măsură
6. Vă consideraţi o persoană matură, cu o identitate de sine dezvoltată armonios?
1. în foarte mare măsură
2. în mare măsură
3. în oarecare măsură
4. în mică măsură
5. în foarte mică măsură
7. În ce măsură se diminuează conflictul de rol prin comunicarea între subordonat şi şef ?
1. în foarte mare măsură
2. în mare măsură
3. în oarecare măsură
4. în mică măsură
5. în foarte mică măsură
8. Sunteţi de părere că studenţii militari ar trebui să fie trataţi de către superiori ca şi colegi?
da
nu9. Consideraţi că mediul militar a avut influenţe şi influenţe negative în formarea personalitţii
dumneavoastră ? În ce măsură?
1. în foarte mare măsură
2. în mare măsură
3. în oarecare măsură
4. în mică măsură
5. în foarte mică măsură
DATE DE IDENTIFICARE :
VÂRSTA GEN MEDIUL DE
PROVENIENŢĂ
LICEUL ABSOLVIT ANUL
M F URBAN RURAL MILITAR CIVIL I I III
Nesecret82 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 83/88
Nesecret
I
ARMA ...............................................................
ANEXA 2CHESTIONAR PENTRU IDENTIFICAREA VALORILOR PROFESIONALE
Nesecret83 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 84/88
Nesecret
Acest chestionar este un chestionar standard ce are ca rol crearea profilului valorilor
profesionale specifice unui individ. Vă rugăm citiţi întrebările şi completaţi conform indicaţiilor,
tabelul pentru răspunsuri din finalul formularului.
ITEMI:
1. O profesie în care trebuie să rezolvaţi mereu probleme noi.
2. O profesie în care trebuie să-i ajutaţi pe altţi .
3. O profesie în care se obţin retribuţii mari .
4. O profesie în care munca este foarte variată .
5. O profesie în care trebuie să vă indepliniţi sarcinile deplasându-vă de la un loc la altul.
6. O profesie care contribuie la prestigiul dumneavoastră personal.
7. O profesie în care se cer aptitudini artistice.
8. O profesie în care se lucreaza în echipă.
9. O profesie care prezină perspective de dezvoltare.
10. O profesie în care să vă puteţi realiza aşa cum doriţi.
11. O profesie în care să lucraţi cu un şef care să se poarte la fel cu toata lumea şi să acorde
aceeaşi încredere tuturor subalternilor.
12. O profesie în care mediul în care lucraţi să fie plăcut.
13. O profesie care să dea prilejul de a putea aprecia în fiecare seara realizarile din timpul unei
zilei de muncă.
14. O profesie în care să vă puteţi exercita autoritatea asupra altora.
15. O profesie în care să se experimenteze idei şi sugestii noi.
16. O profesie în care să se creeze unele produse noi.
17. O profesie în care rezultatele muncii dv. să fie cunoscute pentru a va putea da seama de
modul cum lucraţi .
18. O profesie în care şeful dumneavoastră să aibă masură în aprecieri şi critici
19. O profesie care să fie solicitata şi să ofere numeroase locuri de muncă.
20. O profesie în care să puneţi în valoare gustul pentru frumos.
21. O profesie în care să puteţi lua decizii personale.
22. O profesie în care să existe largi posibilităti de promovare, cu obţinerea de retribuţ ii
corespunzătoare.
23. O profesie în care gândirea să fie intens solicitată în rezolvarea problemelor noi şi cu soluţii
nuantate .24. O profesie în care să va puteţi pune în valoare insuşirile de conducător.
Nesecret84 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 85/88
Nesecret
25. O profesie care să se desfaşoare într-o clădire în care condiţiile de ambianţă să vă poată
asigura un nivel ridicat al sănătăţii .
26. O profesie în care să nu fiţi impiedecaţ să vă traiţi viaţa aşa cum doriţi.
27. O profesie care să ofere prilejul de a lega prietenii trainice cu colegii dumneavoastră de
munca.
28. O profesie în care importanţa muncii dumneavoastră să poata fi apreciată şi de ceilalţi.
29. O profesie în care să nu faceţi întotdeauna acelaşi lucru.
30. O profesie în care să aveţi sentimentul că puteţi ajuta pe alţii
31. O profesie în care să puteţi contribui la bunăstarea altor persoane
32. O profesie în care să puteţi efectua mai multe activităţi diferite.
33. O profesie în care să puteţi fi admirat de alţii.
34. O profesie în care să aveţi relaţii bune cu colegii dumneavoastră de muncă.
35. O profesie în care să vă puteţi desfaşura viaţa în mod plăcut.
36. O profesie în care să aveti prilejul de a lucra intr-un mediu corespunzător (bine
iluminat,linistit,curat,spaţios)
37. O profesie în care să puteţi planifica şi organiza munca altora.
38. O profesie în care să se faca apel în mod continuu la capacităţile dumneavoastră intelectuale.
39. O profesie în care să puteţi realiza o retribuţie care să vă asigure un trai corespunzător
dorinţelor dv.
40. O profesie în care să depindeţi de cât mai puţine persoane.
41. O profesie în care să produceţi obiecte care să atragă prin aspectul lor estetic.
42. O profesie în care să puteţi fi sigur că în cazul dispariţiei ei, puteţi obţine o alta în cadrul
aceleiaşi intreprinderi.
43. O profesie în care să aveţi un sef politicos.
44. O profesie în care să puteţi vedea rezultatele eforturilor dv.
45. O profesie care să imi stimuleze creativitatea
DATE DE IDENTIFICARE :
VÂRSTA GEN MEDIUL DEPROVENIENŢĂ
LICEUL ABSOLVIT ANUL
M F URBAN RURAL MILITAR CIVIL I II
III
ARMA ................................................................
TABEL PENTRU RĂSPUNSURI:
Nesecret85 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 86/88
Nesecret
Chestionarul de mai sus vă va putea ajuta să vă cunoasteţi mai bine în ceea ce priveşte
propriul dumneavoastră sistem de valori profesionale.
Acordaţi, pentru fiecare întrebare note de la 1 la 5, în funcţie de gradul de importanţă pe
care o atribuiţi fiecarei caracteristici profesionale, dupa cum urmează:
5 = foarte important 4 = important
3 = de importanţă medie 2 = puţin important 1 = neimportant
Întrebarea numărul :
Răspuns: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 1 1 1 1 1 1 1 1 191
2
3
4
5
Întrebarea numărul :
Răspuns: 1 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 3 3 3 3 3 351
2
34
5
Întrebarea numărul :
Răspuns: 3 3 3 3 4 4 4 4 4 451
2
3
4
5
ANEXA 3
Nesecret86 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 87/88
Nesecret
C H E S T I O N A R OCQ
Acest chestionar este un chestionar standard ce are ca rol studierea nivelului de ataşament
al individului faţă de organizaţia din car e face parte. Vă rugăm să răspundeţi cu sinceritate laurmătoarele întrebări, prin bifarea răspunsului considerat adecvat opiniei dumneavoastră în
tabelul pentru răspunsuri, situat la sfârşitul formularului.
ITEMI:
1. Sunt dispus să fac eforturi suplimentar, sau să mă dăruiesc mai mult decât sunt nevoit pentru a
spori succesul Academiei.
2. Promovez imaginea Academiei în mediile în care activez şi o prezint prietenilor ca fiind o
instituţie de învăţământ de elită.
3. Mă simt foarte puţin ataşat de această instituţie.(R)
4. Aş accepta aproape orice tip de sarcină doar pentru a avea privilegiul de a rămâne în
continuare student al Academiei Forţelor Aeriene “Henri Coandă.
5. Sunt de părere că intre setul meu personal de valori şi cel al Academiei sunt similitudini
însemnate.
6. Sunt mândru că sunt student la această Academie.
7. Aş fi putut la fel de bine să învăţ la altă facultate, atât timp cât aş fi făcut aceleaşi cursuri şi
activităţi.(R)
8. Această instituţie are un efect clar stimulativ în ceea ce priveşte capacităţile mele de studiu şi
perfecţionare.
9. Ar fi nevoie doar de un motiv minor pentru a renunţa la Academie. (R)
10. Sunt foarte bucuros că am ales să fiu student al Academiei Forţelor Aeriene, în defavoarea
celorlalte opţiuni pe care le aveam.
11. A continua studiile la această instituţie de învăţământ nu îmi va aduce pre multe beneficii.
(R)
12. Deseori, consider ca fiind dificil de acceptat anumite tratamente la care Academia îşi supune
studenţii. (R)
13. Îmi pasă cu adevărat de prestigiul şi evoluţia acestei instituţii.
14. Pentru mine Academia reprezintă cea mai bună instituţie de învăţământ superior la care pot
studia.
15 Decizia de a urma cursurile acestei instituţii a fost cu siguranţă o greşeală a mea. (R)
DATE DE IDENTIFICARE :
Nesecret87 din 88
5/11/2018 Conflictul de Rol La Studentul Militar - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-de-rol-la-studentul-militar 88/88
Nesecret
VÂRSTA GEN MEDIUL DEPROVENIENŢĂ
LICEUL ABSOLVIT ANUL
M F URBAN RURAL MILITAR CIVIL I II
III
ARMA ................................................................
TABEL PENTRU RĂSPUNSURI:
Pentru următoarele intrebări din totalul de
15 indicaţi măsura în care acestea reflectă
propriile gânduri şi sentimente. În cazul în care un
item posedă mai multe părţi vă rugăm daţi
răspunsul care să le înglobeze semnificaţiile.
Indicaţi răspunsul propriu prin selectarea
unueia dintre următoarele variante:
1 – dezacord puternic;
2 – dezacord moderat;
3 – dezacord uşor;
4 – neutralitate ;
5 – acord uşor;
6 – acord moderat;
7 – acord puternic;
Nesecret88 din 88
Variante de răspuns
Întrebarea nr. 1 2 3 4 5 6 71
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
1314
15