Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Analiza diagnostic a rentabilitatii si a riscului financiar ca indicatori
ai echilibrului financiar
Cap.I. ANALIZA DIAGNOSTIC
Conţinut, concepte, obiective, importanţă
I.1. CONŢINUT ŞI ABORDARE CONCEPTUALĂ
Investigarea realităţii economice necesită un demers specific care integrează
abordarea clasică bazată pe cunoaşterea relaţiilor de cauzalitate şi a legilor interne ale
formării şi desfăşurării fenomenelor, cu cea sistemică orientată spre studierea coerenţei
acestora într-un mediu în continuă schimbare. O astfel de abordare permite nu numai o
corectă evaluare a stării de fapt ci şi identificarea vulnerabilităţilor şi oportunităţilor de
dezvoltare, indispensabilă fundamentării deciziilor de management.
Diagnosticul economico-financiar este un instrument la îndemâna managerilor care
permite formularea unor judecăţi de valoare calitative şi /sau cantitative privind starea,
dinamica şi perspectivele unui agent economic. Diagnosticul întreprinderii se realizează de
conducerea firmei, de cadre abilitate ale acesteia (din punct de vedere al pregătirii şi
competenţei), de specialişti externi, de echipe mixte formate din specialişti interni şi externi.
Etimologic, diagnosticul înseamnă capacitatea de discernământ şi este implicat
organic în teoria şi practica medicală, iar prin analogie în activitatea întreprinderii ca
organism social, cu o structură specifică, dinamică şi complexă. Într-o accepţiune sintetică
analiza diagnostic presupune reperarea simtomelor, a disfuncţionalităţilor unei firme,
cercetarea şi analiza faptelor şi responsabilităţilor, identificarea cauzelor disfuncţionalităţilor,
elaborarea unor programe de acţiune prin a căror aplicare practică se asigură redresarea sau
ameliorarea performanţelor.
Efectuarea unui diagnostic al firmei poate fi motivată atât de situaţia în care aceasta
are dificultăţi cât şi de situaţia în care se urmăreşte îmbunătăţirea performanţelor ei. În acest
context analiza diagnostic este deosebit de complexă deoarece în economie :
acelaşi efect poate fi generat de cauze diferite ;
efecte diferite se pot combina dând o rezultantă a complexului de acţiuni sau forţe ;
Pagina 1 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
complexitatea şi intensitatea cauzei pot determina nu numai intensitatea fenomenului
dat ci şi calitatea lui ;
în fenomenul analizat pot apărea însuşiri pe care anterior nu le avusese nici unul din
elementele fenomenului ;
în realitatea obiectivă, însuşirile esenţiale se combină cu cele neesenţiale, secundare
sau întâmplătoare .
Diagnosticul nu înseamnă deci a descrie, ci a identifica variabilele cheie ale stării şi
dinamicii fenomenelor, a studia interacţiunea lor în vederea determinării obiectivelor de
progres ale întreprinderii. Sursele de progres ce pot fi identificate decurg din incoerenţele,
vulnerabilităţile şi potenţialităţile puse în evidenţă de diferitele tipuri de analiză. Un prim tip
de analiză presupune ca, în funcţie de scop, diagnosticul să fie restrâns la anumite probleme
sau extins în accepţiunea de diagnostic global. Un alt tip implică o analiză de ansamblu a
potenţialului economico-financiar, a performanţelor realizate, corelate cu dimensiunea şi
calitatea acestuia.
I.2. OBIECTIVELE ANALIZEI DIAGNOSTIC
Obiectivele diagnosticului economico-financiar sunt deosebit de complexe. Această
complexitate decurge din varietatea de poziţii ocupate de cei care îl realizează şi, ca o
consecinţă, din diversitatea de puncte de vedere.
Diagnosticul economico-financiar poate fi declanşat :
fie în cazul întreprinderilor aflate în dificultate, când efectuarea diagnosticului
reprezintă o obligaţie legală
fie în cazul întreprinderilor sănătoase, având caracterul unui instrument de control al
realizării performanţelor
Când problema diagnosticului este pusă în interiorul firmei, acesta are ca obiectiv
detectarea unor eventuale situaţii de dezechilibru, în scopul identificării originii şi cauzelor
care l-au generat şi al stabilirii măsurilor de remediere. Întrucât se bazează pe întregul sistem
de informaţii privind activitatea firmei, diagnosticul intern abordează în toată complexitatea
lor probleme privind : dimensiunea, structura şi utilizarea potenţialului intern, valoarea
patrimonială, rentabilitatea etc.
Pe de altă parte, ansamblul partenerilor exteriori : investitori, acţionari, creditori, sunt
direct interesaţi de situaţia economico-financiară a întreprinderii, de cunoaşterea
Pagina 2 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
performanţelor sale şi riscurilor pe care şi le asumă. Astfel, băncile folosesc analiza ca
instrument de fundamentare a deciziilor de creditare, furnizorii sunt interesaţi de capacitatea
de plată şi de sănătatea financiară a întreprinderii, statul foloseşte analiza pentru a cunoaşte
starea diferitelor întreprinderi în vederea acordării unui sprijin, investitorii decid pe baza
analizei dacă firma respectivă reprezintă o oportunitate de investire.
Motivaţia diagnosticului, indiferent de poziţia celui care-l efectuează o constitue :
cercetarea realităţii obiective, cunoaşterea şi interpretarea ei
informarea partenerilor sociali cu privire la starea întreprinderii, performanţele,
eficienţa utilizării resurelor
stabilirea variabilelor cheie ale dezvoltării, a corelaţiilor dintre acestea
stabilirea măsurilor de redresare sau de ameliorare a performanţelor
identificarea noilor surse de avantaj concurenţial
fundamentarea strategiilor de dezvoltare într-un mediu concurenţial dinamic.
În ultimă instanţă diagnosticul economico-financiar, are rolul de a găsi soluţii
problemei puse de insuficienţa resurselor faţă de nevoi, problema fundamentală a tuturor
sistemelor şi care se face tot mai simţită în zilele noastre.
I.3. IMPORTANŢA ANALIZEI DIAGNOSTIC
Analiza diagnostic constitue un instrument operaţional care a apărut pentru a răspunde
necesităţilor concrete şi de perpectivă privind activitatea întreprinderii. Dezvoltarea sa are loc
în strânsă legătură cu complexitatea şi diversificarea fenomenelor care marchează evoluţia
întreprinderii.
Analiza performanţelor unei întreprinderi este necesară pentru o corectă apreciere şi
evaluare a eventualelor modificări privind resursele economice pe care le-ar putea controla în
viitor. Importanţă deosebită prezintă variaţia performanţei în viitorul previzibil,
determinându-se în acest scop aspectele legate de posibilităţile întreprinderii de a produce, în
viitor, profit cu costuri minime. În ceea ce priveşte orientarea întreprinderii către noi resurse
financiare, analiza performanţelor furnizează concluzii asupra impactului pe care l-ar avea
utilizarea de resurse suplimentare.
Totodată, analiza financiară urmăreşte să evidenţieze modalităţile de realizare ale
echilibrului financiar pe termen mediu şi lung, şi treptele de rentabilitate ale activităţii
întreprinderii.
Pagina 3 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pe baza diagnosticului financiar al întreprinderii se evidenţiază punctele forte şi
punctele slabe, adică starea de sănătate sau de slăbiciune financiară a întreprinderii.
Analiza diagnostic are un loc bine definit în structurile funcţionale ale întreprinderii,
intrând sub incidenţa perfecţionării şi constituindu-se într-un instrument al centrelor de
decizie în amplul proces de sporire a eficienţei activităţii.
Diagnosticul, subscris funcţiei de evaluare, reflectă modul de valorificare a
potenţialului tehnico-economic al întreprinderii, în accepţiunea de „potenţial” circumscris în
nivele maxime şi minime ordonate de sistemul de conducere al acesteia. Nu trebuie însă omis
„vectorul” privind perfecţionarea funcţiei analizei de evaluare şi de dezvoltare a capacităţii de
diagnoză care trebuie să reflecte fidel fenomenele economico-financiare, să satisfacă cerinţele
definite, compatibile cu capacitatea cognitiv-informaţională a fiecăruia, să contribuie la
dinamizarea funcţiilor sistemului, să armonizeze interesele individuale şi cele generale.
Raţiunea întreprinderii de a exista, este condiţionată de capaciatea acesteia de a
răspunde în mod durabil nevoilor pieţei, de o funcţionare stabilă şi eficientă. Aptitudinea
întreprinderii de a fi rentabilă se reflectă sintetic în rezultatele analizei diagnostic.
În concluzie, analiza diagnostic are rolul de a cuantifica aspectele de ordin cantitativ
şi calitativ privind performanţele economico-financiare realizate, de a reflecta păstrarea
puterii şi autonomiei financiare a întreprinderii, ceea ce conduce la realizarea respectivelor
performanţe. De asemenea ea are rolul de a semnala deficienţele de ordin financiar privind
degradarea rentabilităţii şi creşterea riscului, de a evalua calitatea managementului prin
nivelul performanţelor obţinute, a schimbului şi consumului şi de a oferi pe aceste baze
informaţii certe privind modul de gestionare a patrimoniului, prefigurând totodată cerinţele
supravieţuirii în viitor a întreprinderii.
I.4. DESCRIEREA SOCIETĂŢII COMERCIALE
“PROSPECŢIUNI” S.A.
Scurt istoric
În anul 1882 s-a înfiinţat Biroul Geologic în cadrul Ministerului Domeniilor, cu
scopul de a realiza prima hartă geologică a României.
Biroul Geologic devine, în 1906, Institutul Geologic al României ce avea ca scop
principal valorificarea cât mai bună a bogăţiilor minerale ale subsolului.
Pagina 4 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Prin Legea Minelor promulgată în 1924, s-a înfiinţat în cadrul Institutul Geologic al
României un serviciu de prospecţiuni pentru stat, ce avea ca obiect de activitate realizarea
unor studii privind rezervele de substanţe utile.
După naţionalizarea din 1948, activitatea de prospecţiuni pentru hidricarburi s-a
concentrat în cadrul Trustului de Exploatări Geologice unde a funcţionat cu 2 echipe
seismice, 3 echipe gravimetrice, 2 secţii de foraj şi prospecţiuni şi 2 echipe de cartare
geologică.
În anul 1950 s-a organizat în cadrul aceluiaşi trust, aflat în subordinea Ministerului
Petrolului, Oficiul de Prospecţiuni Geologice şi Geofizice ce avea ca obiectiv principal
prospecţiunile pentru hidrocarburi.
În anul 1960, Întreprinderea de Prospecţiuni Geologice şi Geofizice devine unitate
independentă şi trece în subordinea Ministerului Petrolului şi Chimiei.
În anul 1972, prin HCM 1051/1972 întreprinderea ia denumirea de Întreprinderea de
Prospecţiuni Geologice şi Geofizice pentru Hidrocarburi, urmând să funcţioneze sub această
denumire până în 1981.
În anul 1991, cu ocazia aplicării legii 15/1990 şi HG 193/1991, întreprinderea s-a
transformat în societate comercială pe acţiuni, sub denumirea de SC Prospecţiuni S.A.
Forma juridică şi actul legal de constituire
Societatea Comercială Prospecţiuni S.A. are sediul în strada Caransebeş nr. 1, sector
4, Bucureşti şi este înregistrată la Camera de Comerţ şi Industrie a României, Oficiul
Registrului Comerţului al Municipiului Bucureşti sub numărul J40/4072/1991 din data de
10.06.1991 şi la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti sub numărul
3894 din 17.07.1991.
Societatea Comercială Prospecţiuni S.A. este persoană juridică, organizată în baza
legii 31/1990 privind societăţile comerciale, ca societate comercială pe acţiuni.
Capitalul social al SC
Prospecţiuni SA în
sumă de 2.416.105
Ron este constituit
din 966.442 acţiuni
cu o valoare
nominală de 2,5 Ron.
Întrucât în luna iulie
Total capital social Nr de acţiuni %
Pagina 5 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
2000 a avut loc
scoaterea la vânzare a
pachetului majoritar
de acţiuni (73.81 %)
al SC Prospecţiuni
SA, cu păstrarea unei
acţiuni nominative de
control de către
APAPS, noua
structură a
acţionariatului la
31.12.2000 este
următoarea :
ACŢIONARI
SC Tender SA 1.783.522,5 713.409 73.81
APAPS 2,5 1 0.0001
Manager (dir.gen) 2.105 842 0.871
SIF Muntenia 539.465 215.786 22.32
Alti acţionari 91.010 36.404 3.76
Tabelul 1. Structura acţionariatului la SC Prospecţiuni SA
Scopul societăţii
Cercetarea geologică a solului şi subsolului pe întreg teritoriul ţării, pentru punerea în
evidenţă a tuturor substanţelor minerale utile, servicii specifice acestei activităţi, operaţiuni
comerciale şi de cooperare în ţară şi străinătate.
Obiectul de activitate al societăţii îl constitue efectuarea de lucrări în domeniul
hidrocarburilor, substanţelor minerale utile şi apelor precum şi lucrări conexe. În domeniul de
activitate al societăţii se înscriu :
lucrări de prospecţiune geologică şi geofizică pentru petrol şi gaze
lucrări de prospecţiune geologică şi geofizică pentru substanţe minerale utile solide şi
ape
lucrări de modelare şi prelucrare pe computer pentru interpretări şi sinteze geologice
analize chimice, fizice şi fizico-chimice
executarea de hărţi geologice, tectonice, metalogenetice
Pagina 6 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
gestionarea principalelor informaţii din baza de date geologice a României
Principalii clienţi
SC Prospecţiuni SA realizează studii geologice şi geofizice pentru companii
româneşti şi străine care au câştigat dreptul de a fora şi exploata pe teritoriul României
eventuale zăcăminte de petrol, gaze, roci sau ape minerale.
Printre cei mai importanţi clienti ai societăţii se numără :
SNP PETROM,
ROMGAZ,
ROMPETROL,
GOEMIN.
Hemco OIL
Sterling Resources ltd
Palladin Resources plc
Deoarece pe plan naţional nu există societăţi care să realizeze lucrări similare,
societatea intră în concurenţă directă cu o serie de societăţi similare atât din Europa cât şi din
Statele Unite.
Printre cei mai importanţi concurenţi se numără :
Westeon-Geca, SUA
Veritas, SUA
Petroleum GeoServicies, SUA
Goephysica Torum, Polonia
Goephysica Kracow, Polonia
GES, Ungaria
Personal şi reprezentare sindicală
Fiind o fostă întreprindere de stat în perioada regimului comunist, societatea
comercială Prospecţiuni SA s-a confruntat şi încă se mai confruntă cu un număr de angajaţi
supradimensionat faţă de necesităţile reale ale desfăşurării activităţii.
Dacă în 2001 efectivele încadrate se ridicau la un număr de 3682 salariaţi, în anul
2005 numărul de salariţi a scăzut la aproape jumătate fiind încadrate 1934 de persoane.
Trebuie spus că în perioadele de maximă activitate societatea poate ajunge să angajeze în
regim de colaborare până la 5000 de angajaţi.
Pagina 7 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
În continuare vom prezenta evoluţia numărului mediu de salariaţi ai societăţii
comerciale Prospecţiuni SA.
ANUL Nr. mediu de salariaţi
2001 2828
2002 2551
2003 2190
2004 1944
2005 1934
Tabelul 2. Evoluţia numărului mediu de salariaţi
În continuare prezentăm evoluţia numărului mediu de salariaţi în dinamică, aşa cum
se prezintă pentru ultimii cinci ani.
Graficul 1. Evoluţia numărului mediu de salariaţi în dinamică
Date utilizate
Precizăm că datele utilizate pe parcursul acestei lucrări au fost extrase din bilanţurile
înregistrate de societate la Oficiul Registrului Comerţului şi sunt prezentate pe tot parcursul
lucrării in RON .
Pagina 8 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pe parcursul lucrării s-au folosit, pentru determinarea mărimilor reale ale
indicatorilor, ratele de inflaţie anunţate de Institutul Naţional de Statistică după cum
urmează :
2001 2002 2003 2004 2005
Rata inflaţiei 34,5 22,5 15,3 11,9 9
IPC 134,5 122,5 115,3 111,9 109
Tabelul.3. Rata inflaţiei şi indicele preţurilor de consum
Cap.II. ANALIZA BILANŢULUI ŞI A CONTULUI
DE PROFIT ŞI PIERDERE
II.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
Într-o manieră generală, echilibrul evocă ideea de armonie între diferitele elemente ale
unui sistem, ceea ce în domeniul financiar se traduce prin armonizarea resurselor cu nevoile.
Resursele şi utilizările reflectate în bilanţ fiind variate se pretează la diferite concepţii privind
echilibru. Astfel, analiza financiară urmăreşte să evidenţieze, pe de-o parte, modalităţile de
realizare a echilibrului financiar pe termen lung şi pe termen scurt (obiectiv al analizei pe
bază de bilanţ) şi, pe de altă parte, treptele de acumulare bănească, de rentabilitate ale
activităţii întreprinderii (obiectiv al analizei pe baza contului de profit şi pierdere).
Pentru a putea prezenta şi analiza principalii indicatori de echilibru financiar, este
necesară, în prealabil, o prezentare succintă a bilanţului şi a contului de profit şi pierdere.
Datele necesare analizei financiare sunt preluate din bilanţul financiar. Construcţia
bilanţului financiar, pornind de la elementele conţinute în bilanţul contabil, necesită o tratare
prealabilă a posturilor de activ şi de pasiv după criterii de lichiditate-exigibilitate. Astfel,
elementele de activ sunt structurate în funcţie de creşterea gradului de lichiditate începând din
partea de sus a activului bilanţier după cum urmează :
imobilizări (necorporale, corporale, financiare). Datorită rotaţiei lente a capitalurilor
investite în aceste active, ele se mai numesc alocări permanente sau întrebuinţări permanente
active circulante (stocuri, creanţe, disponibilităţi). Datorită gradului de lichiditate
superior, aceste active se mai numesc alocări ciclice sau întrebuinţări temporare
Pagina 9 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Elementele de pasiv sunt structurate după gradul crescător de exigibilitate. Astfel, se
vor înscrie mai întâi capitalurile proprii provenite de la asociaţi cât şi din reinvestiri ale
acumulărilor anterioare, apoi capitalurile din surse publice (subvenţii, provizioane
reglementate), dacă există, şi datoriile pe termen lung (scadenţă mai mare de un an).
Capitalurile nu sunt exigibile decât în caz de faliment şi de aceea împreună cu datoriile pe
termen lung formează categoria surselor permanente. Urmează datoriile pe termen scurt
(scadenţă mai mică de un an) care sunt cele mai exigibile şi le mai întâlnim şi sub denumirea
de surse ciclice sau temporare. Analiza datoriilor în funcţie de gradul lor de exigibilitate
prezintă o mare importanţă pentru evaluarea riscului pe care îl implică îndatorarea
înterprinderii.
II.2. ANALIZA INDICATORILOR ECHILIBRULUI FINANCIAR
A) Situaţia netă
Analiza lichiditate-exigibilitate se sprijină, pe de-o parte pe concepţia patrimonială a
întreprinderii, iar pe de altă parte pe criteriile de clasificare a posturilor bilanţiere.
Pornind de la această abordare, în practică se utilizează conceptul de situaţie netă
(SN), obţinut ca rezultat al ecuaţiei fundamentale a bilanţului şi anume ca diferenţă între
activul total şi datoriile totale.
SN = Activ total – Datorii totale
Situaţia netă pozitivă şi crescătoare reflectă o gestiune economică sănătoasă.
Creşterea situaţiei nete marchează, de fapt, atingerea obiectivului major al gestiunii financiare
şi anume maximizarea valorii întreprinderii, respectiv a valorii capitalurilor proprii. Această
creştere este consecinţa reinvestirii unei părţi din profitul net şi a altor elemente de acumulări.
Valoarea negativă a situaţiei nete evidenţiază o situaţie prefalimentară. Aceasta este
consecinţa încheierii cu pierdere a exerciţiilor anterioare. Suma acestor pierderi a consumat
integral capitalurile proprii, iar partea neacoperită rămâne în sarcina creditorilor ca rezultat al
asumării riscului de insolvabilitate al întreprinderii. În această situaţie, datoriile totale
contractate de întreprindere au depăşit valoarea activului real.
Pagina 10 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
B) Fondul de rulment
Am definit în introducere alocările permanente şi sursele permanente. Pentru ca
întreprinderea să dispună de o marjă de siguranţă împotriva factorilor neprevăzuţi ce i-ar
putea afecta activitatea, trebuie ca alocările permanente să fie acoperite din surse permanente.
Cu cât sursele permanente sunt mai mari decât alocările permanente cu atât întreprinderea
beneficiază de un grad de siguranţă mai mare.
Acest surplus de resurse permanente poate fi rulat pentru reînnoirea stocurilor şi
creanţelor. De la această utilizare potenţială provine şi denumirea indicatorului, aceea de fond
de rulment (FR). El este expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung.
FR = Surse permanente – Alocări permanente
Creşterea fondului de rulment reflectă alocarea tuturor acumulărilor nete ale
exerciţiului anterior pentru creşterea activelor circulante.
Mărimea negativă a fondului de rulment reflectă absorbirea unei părţi din sursele
temporare pentru finanţarea unor necesităţi permanente. Acest lucru determină o situaţie
îndoielnică cu privire la capacitatea de echilibrare a trezoreriei întreprinderii, iar dacă
fenomenul persistă pe termen lung existenţa întreprinderii este periclitată.
Determinarea prin calcul a fondului de rulment şi neînscrierea lui într-un post din
pasivul bilanţului este o consecinţă a gestiunii globale şi unitare a fondurilor întreprinderii
fără a separa fondurile de investiţii de cele de producţie. Această utilizare globală a fondurilor
dă întreprinderii libertatea de a le aloca acolo unde nevoia de finanţare impune acest lucru.
Fondul de rulment financiar poate fi analizat şi în funcţie de structura capitalurilor
permanente, analiză ce pune în evidenţă gradul în care echilibrul financiar se asigură din
capitaluri proprii.
FR propriu
Fond de Rulment
FR împrumutat
Indicatorul care relevă acest grad de autonomie financiară este fondul de rulment
propriu, adică excedentul capitalurilor proprii în raport cu imobilizările nete.
FR propriu = Capitaluri proprii – Imobilizări nete
Pagina 11 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
FR împrumutat = FR – FR propriu
Existenţa unui fond de rulment financiar pozitiv nu exprimă întotdeauna o situaţie de
echilibru financiar în condiţii de autonomie financiară. Se poate întâmpla ca fond de rulment
financiar să fie un fond constituit integral pe seama împrumuturilor pe termen lung, dar marja
de siguranţă pe care acesta o oferă protejează întreprinderea de riscul de insolvabilitate numai
până la scadenţa acestor datorii nu şi în perspectivă.
C) Nevoia de fond de rulment
Operaţiile de exploatare antrenează formarea nevoii de finanţare care conduce la
constituirea mijloacelor de finanţare. Confruntarea globală a acestor nevoi şi a acestor
mijloace de finanţare face să se degaje o nevoie de finanţare indusă de ciclul de exploatare
sau o nevoie de fond de rulment. Nevoile de finanţare determinate de ciclul de exloatare sau
utilizările ciclice corespund avansărilor de fonduri pe care întreprinderea este constrânsă să le
afecteze pentru constituirea stocurilor de materii prime şi materiale şi pentru a acorda
termene de plată partenerilor săi comerciali cărora le-a livrat produse finite.
Se poate formula nevoia de finanţare sau nevoia de fond de rulment :
NFR = Alocări temporare – Surse temporare
Dacă nevoia de fond de rulment este pozitivă, atunci ea semnifică un surplus de nevoi
temporare în raport cu sursele temporare posibile de mobilizat. Această situaţie poate fi
considerată normală numai dacă este rezultatul unei politici de investiţii prin creşterea nevoii
de finanţare a ciclului de exploatare. În caz contrar, nevoia de fond de rulment poate
evidenţia un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi creanţelor şi exigibilitatea
datoriilor de exploatare.
Dacă nevoia de fond de rulment este negativă atunci ea semnifică un surplus de surse
temporare în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante. Ea poate fi apreciată
favorabil, dacă este rezultatul accelerării rotaţiei activelor circulante şi al angajării de datorii
cu scadenţe mai relaxate. În caz contrar ea nu poate fi decât consecinţa unor întreruperi
temporare în aprovizionarea şi reînnoirea stocurilor.
Pagina 12 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
D) Trezoreria netă
Dacă fondul de rulment, la un moment dat este superior nevoii de fond de rulment,
atunci excedentul de finanţare se regăseşte sub forma unei trezorerii nete (TN).
TN = Fond de rument – Nevoie de fond de rulment
Trezoreria netă este expresia cea mai concludentă a desfăşurării unei activităţi
echilibrate şi eficiente.
Trezoreria netă pozitivă evidenţiază faptul că exerciţiul financiar s-a încheiat cu un
surplus monetar, expresie concretă a profitului net din pasivul bilanţului şi a altor acumulări
băneşti. Acest excedent poate fi plasat eficient şi în siguranţă pe piaţa monetară sau pe piaţa
financiară.
Trezoreria netă negativă evidenţiază un dezechilibru financiar la încheierea
exerciţiului. Deficitul monetar astfel constatat este acoperit prin angajarea de noi credite pe
termen scurt.
Situaţia de dependenţă sau de tensiune asupra trezoreriei în care lichidităţile sunt
insuficiente pentru rambursarea creditelor pe termen scurt limitează autonomia financiară pe
termen scurt.
II.3. ANALIZA INDICATORILOR ECHILIBRULUI FINANCIAR
STUDIU DE CAZ
Situaţia netă
Situaţia netă a societăţii, calculată după formula : SN = Activ total – Datorii totale se
prezintă astfel :
ANUL Mărimi nominale
(lei)
Mărimi reale
(lei)
2001 2.532.933 18.832,22
2002 2.946.920 24.056,49
Pagina 13 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
2003 3.135.164 27.191,36
2004 3.464.024 30.956,42
2005 -337.514 -3.096,46
Tabelul 4. Situaţia netă
După cum se poate observa din tabelul 4, societatea comercială Prospecţiuni SA,
prezintă pentru primii patru ani de analiză, o situaţie netă pozitivă şi în creştere în mărimi
nominale, fapt ce poate fi interpretat ca fiind rezultatul unei gestiuni echilibrate ce a condus
în această perioadă la creşterea valorii întreprinderii. În ceea ce priveşte anul 2005, situaţia
netă negativă trebuie privită ca fiind rezultatul creşterii datoriilor totale cu 36,77% în
condiţiile unei majorări a activului total cu doar 14,37 %.
În dinamică situaţia netă se prezintă astfel :
Graficul 2. Situaţia netă în mărimi nominale
Analiza situaţiei nete în mărimi reale se prezintă asemanator cu analiza în mărimi
nominale, cifrele fiind in crestere pana in anul 2005, cand au valoari negative. În dinamică,
situaţia netă în mărimi reale se prezintă astfel :
Pagina 14 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Graficul 3. Situaţia netă în mărimi reale
Fondul de rulment
Fondul de rulment evidenţiază măsura în care s-a realizat echilibrul financiar pe
termen lung la nivel de întreprindere. Pentru societatea comercială Prospecţiuni SA, fondul
de rulment, fondul de rulment propriu şi fondul de rulment împrumutat în mărimi nominale
se prezintă astfel :
ANUL FR FR propriu FR împrumutat
2001 330.306 301.171 29.135
2002 -201.009 -212.807 11.798
2003 46.504 46.504 0
2004 -622.339 -622.339 0
2005 -6.245.675 -6.372.536 126.860
Tabelul 5. Fond de rulment, Fond de rulment propriu, Fond de
rulment împrumutat în mărimi nominale
Aşa cum reiese şi din tabelul 5, fondul de rulment înregistrează fluctuaţii mari de la an
la an, pe parcursul perioadei de analiză înregistându-se numai în doi ani valori pozitive ale
acestui indicator. Mărimea negativă a fondului de rulment se datorează condiţiilor de
concurenţă în care activează societatea, condiţii care impun realizarea lucrărilor la standarde
internaţionale şi în intervale de timp foarte scurte. Acest lucru nu poate fi realizat decât cu
echipamente, din categoria mijloacelor fixe, noi şi performante. Pentru a se menţine pe piaţă,
Pagina 15 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
societatea nu poate amâna achiziţionarea acestor utilaje, fapt ce se realizează, la nevoie, prin
utilizarea unor surse de finanţare temporară.
În mărimi reale, fondul de rulment, fondul de rulment propriu şi fondul de rulment
împrumutat păstrează aceeaşi tendinţă de evoluţie pe parcursul perioadei analizate
prezentându-se astfel :
ANUL FR FR propriu FR împrumutat
2001 2.455,81 2.458,54 216,62
2002 -1640.89 -1737,20 96,31
2003 403,33 403,33 0
2004 -5561,56 -5561,56 0
2005 -57299,77 -58463,63 1163,85
Tabelul 6. Fond de rulment, Fond de rulment propriu, Fond de
rulment împrumutat în mărimi reale
Graficul 4. Fond de rulment, Fond de rulment propriu, Fond de
rulment împrumutat în mărimi reale
Nevoia de fond de rulment
Pagina 16 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pe perioada de analiză se constată că indicatorul nevoie de fond de rulment prezintă
fluctuaţii înregistrând atât valori pozitive cât şi valori negative. Valorile pozitive înregistrate
se datorează în special decalajului existent între termenele creanţelor de încasat şi cele ale
datoriilor exigibile. Pe toată perioada de analiză, societatea a încheiat exerciţiile financiare
având în evidenţe creanţe cu termene de plată depăşite. Pe baza acestui fapt poate fi explicată
alternativitatea între valorile pozitive şi cele negative.
ANUL Mărimi nominale Mărimi reale
2001 306.896 2.281,75
2002 -241.748 -1.973,45
2003 42.111 365,23
2004 -581.685 -5.198,26
2005 -6.252.304 -57.360,59
Tabelul 7. Nevoia de fond de rulment
Trezoreria netă
La nivelul perioadei analizate se constată că indicatorul nevoie de fond de rulment
înregistrează o evoluţie similară indicatorului fond de rulment ceea ce duce la o compensare
la nivel global între sursele de finanţare şi nevoile existente într-un exerciţiu financiar. Astfel
indicatorul trezorerie netă înregistrează valori pozitive în perioada de analiză exceptând anul
2004. Acest lucru se poate vedea şi din tabelul următor :
ANUL Marimi nominale Marimi reale
2001 23.409 174,04
2002 40.739 332,56
2003 4.392 38,09
2004 -40.654 -363,31
2005 6.629 60,82
Tabelul 8. Trezoreria netă
II.4. ANALIZA CONTULUI DE REZULTATE
Contul de profit şi pierdere arată, pe baza fluxurilor economice generatoare de
venituri şi cheltuieli, într-o perioadă dată, cum s-a ajuns de la starea patrimonială iniţială la
cea finală reflectate în bilanţul de la începutul şi respectiv sfârşitul exerciţiului.
Pagina 17 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Cheltuielile cuprind totalitatea elementelor de costuri suportate de întreprindere în
cursul exerciţiului, sub forma sumelor sau valorilor plătite sau de plătit pentru consumurile,
lucrările şi serviciile de care a beneficiat întreprinderea, cheltuielile cu personalul, cheltuieli
excepţionale etc. În cadrul cheltuielilor, pentru determinarea rezultatului exerciţiului, se mai
cuprind amortizările şi provizioanele grupate în funcţie de natura cheltuielilor.
Principalele elemente care formează veniturile unităţii patrimoniale sunt sumele sau
valorile încasate sau de încasat din livrarea de bunuri, executarea de lucrări sau prestarea de
servicii, venituri excepţionale. În cadrul veniturilor mai intră şi producţia stocată, producţia
imobilizată şi diminuările sau anulările de provizioane.
Rezultatul exerciţiului se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile
exerciţiului, indiferent de data încasării sau plăţii acestora.
II.4.1. Soldurile intermediare de gestiune
Structura contului de profit şi pierdere pe cele trei tipuri de activităţi permite
degajarea unor solduri de acumulări băneşti potenţiale, destinate să îndeplinească o anumită
funcţie de remunerare a factorilor de producţie şi de finanţare a activităţii viitoare, denumite
solduri intermediare de gestiune.
Solduri intermediare de gestiune reprezintă de fapt paliere succesive în formare a
rezultatului final. Construcţia indicatorilor se realizează în cascadă pornind de la cel mai
cuprinzător şi încheind cu cel mai sintetic. Fiecare sold intermediar reflectă rezultatul
gestiunii financiare la treapta respectivă de acumulare astfel :
Valoarea adăugată = Producţia exerciţiului
- Consumuri externe
Excedentul brut din exploatare = Valoarea adăugată
+ Subvenţii de exploatare
- Cheltuieli de personal
- Impozite, taxe, vărsăminte asimilate
Profitul din exploatare = Excedentul brut de exploatare
+ Reluări asupra provizioanelor
Pagina 18 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
+ Alte venituri
- Amortizări şi provizioane calculate
- Alte cheltuieli
Profitul curent = Profitul din exploatare
+ Venituri financiare
- Cheltuieli financiare
Profitul net = Profitul curent
+ Rezultatul excepţional
- Participarea salariaţilor
- Impozitul pe profit
Marja comercială vizează în exclusivitate întreprinderile comerciale, sau numai
activitatea comercială a întreprinderilor cu activitate mixtă. Activitatea comercială presupune
cumpărarea şi vânzarea mărfurilor. Excedentul vânzărilor de mărfuri în raport cu costul de
cumpărare al acestora reprezintă marja comercială. Marja comercială este principalul
indicator de apreciere a performanţelor unei activităţi comerciale.
Valoarea adăugată exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de
producţie, îndeosebi a forţei de muncă şi a capitalului, peste valoarea bunurilor şi serviciilor
provenind de la terţi. Această valoarea adăugată reprezintă sursa de acumulări băneşti din
care se face remunerarea participanţilor direcţi sau indirecţi la activitatea economică a
întreprinderii.
Excedentul brut din exploatare reprezintă acumularea brută din activitatea de
exploatare, o resursă principală a întreprinderii, cu influenţă hotărâtoare asupra rentabilităţii
economice şi a capacităţii potenţiale de autofinanţare a investiţiilor.
Profitul din exploatare exprimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de
exploatare, prin deducerea tuturor cheltuielilor din veniturile exploatării.
Profitul curent este determinat atât de rezultatul exploatării normale şi curente, cât şi
de cel al activităţii financiare. Nefiind perturbat de elemenete excepţionale, acest sold permite
analiza dinamicii rezultatelor curente ale întreprinderii pe mai multe exerciţii succesive.
Profitul net exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare cu care sunt
remuneraţi acţionarii pentru capitalurile proprii subscrise.
Pagina 19 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
II.4.2. Soldurile intermediare de gestiune – Studiu de caz
2001 2002 2003 2004 2005
Producţia exerciţiului 3.550.662 7.472.652 11.393.18
7
17.936.71
7
21.917.40
5
Consumuri externe 642.666 1.346.367 1.950.492 3.292.125 4.471.949
VA 2.907.996 6.126.285 9.442.695 14.644.59
1
17.445.45
6
Subvenţii de exploatare 0 0 0 0 0
Cheltuieli de personal 2.235.829 3.934.974 6.031.255 8.231.318 11.885.28
9
Impozite, taxe, vărsăminte
asimilate
84.196 141.508 150.840 319.974 595.213
EBE 587.971 2.049.803 3.260.599 6.093.299 4.964.954
Reluări asupra
provizioanelor
0 0 0 0 0
Alte venituri 6.545 5.819 6.375 110.279 93.859
Amortizări şi provizioane
calculate
268.449 377.472 443.115 500.169 923.468
Alte cheltuieli 53.102 79.471 143.533 159.429 245.563
Rezultat din exploatare 272.965 1.598.679 2.680.326 5.543.981 3.889.781
Venituri financiare 34.787 62.738 41.246 275.681 595.425
Cheltuieli financiare 42.764 219.538 87.015 20.489 38.742
Profit curent 264.988 1.441.879 2.634.557 5.799.174 4.446.465
Rezultat excepţional -11.647 -192.009 -717.214 -
1.777.486
-
7.724.273
Participarea salariaţilor 0 0 0 0 0
Impozit pe profit 922.687 1.653.162 3.646.362 528.292
Profit net 253.341 327.183 264.181 375.327 -
3.806.100
Tabelul 9. SIG în mărimi nominale
Pagina 20 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
2001 2002 2003 2004 2005
Producţia exerciţiului 2.558.113,
69
6.100.124,
00
9.881.341,
70
16.029.23
7,0
20.107.71
1,0
Consumuri externe 463.015,6
3
1.099.075,
10
1.691.666,
90
2.942.044,
10
4.102.705,
5
VA 2.095.098,
05
5.001.048,
90
8.189.674,
70
13.087.20
2,0
16.005.00
5,0
Subvenţii de exploatare 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00
Cheltuieli de personal 1.610.828,
09
3.212.223,
60
5.230.923,
60
7.355.958,
8
10.903.93
4,0
Impozite, taxe, vărsăminte
asimilate
60.659,58 115.516,7
3
130.823,9
3
285.946,3
8
546.066,9
7
EBE 423.610,3
8
1.673.308,
50
2.827.926,
20
5.445.307,
4
4.555.003,
60
Reluări asupra
provizioanelor
0.00 0.00 0.00 0.00 0.00
Alte venituri 4.715,35 4.750.20 5.529.05 98.551.38 86.109,17
Amortizări şi provizioane
calculate
193.407,0
6
308.140,4 384.314,8
3
446.978,5
5
847.218,3
4
Alte cheltuieli 38.258,14 64.874.29 124.486,5
5
142.474,5
3
225.287,1
5
Rezultat din exploatare 196.660,5
2
1.305.044,
00
2.324.653,
90
4.954.406,
6
3.568.606,
40
Venituri financiare 25.062,46 51.214,69 35.772,77 246.363,7
1
546.261,4
6
Cheltuieli financiare 30.809,44 179.214,6
9
75.468,34 18.310,10 35.543,12
Profit curent 190.913,5
5
1.177.044,
00
2.284.958,
30
5.182.461,
1
4.079.325,
6
Rezultat excepţional -8.390,92 -
156.742,0
4
-
622.041,6
3
1.588.459,
3
-
7.086.488,
9
Participarea salariaţilor 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00
Pagina 21 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Impozit pe profit 0.00 753.213,8
7
1.433.791,
80
3.258.589,
8
484.671,5
5
Profit net 182.522,6
2
267.088,2
0
229.124,8
9
335.412,8
6
-
3.491834,
8
Tabelul 10. SIG în mărimi reale
II.4.3. Capacitatea de autofinanţare
Sursele destinate autofinanţării se formează în cadrul întreprinderii reprezentând deci
surse interne. În principal aceste surse provin din excedentul monetar creat din operaţiuni
economice şi financiare, adică din diferenţa dintre fluxurile pozitive şi negative, respectiv
încasări şi plăţi. Excedentul brut de exploatare se compune din rezultatele pozitive ale
procesului economic, precum şi din fondul de amortizare creat.
Capacitatea de autofinanţare reprezintă un surplus monetar care se obţine ca rezultat
al tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate de întreprindere într-o perioadă de timp,
având în vedere şi incidenţa fiscală. Pentru determinarea capacităţii de autofinanţare trebuie
avute în vedere atât variabilele economice cât şi cele financiare. Variabilele economice
pornesc de la previziunile de vânzări şi previziunile asupra costurilor, în timp ce variabilele
financiare au în vedere politica de împrumut promovată de întreprindere care ocazionează
cheltuieli financiare, politica de amortizare care poate încărca diferite costuri pentru mai
mulţi ani şi politica de repartizare a profitului care dimensionează volumul dividendelor
distribuite. De regulă, autofinanţarea efectivă este mai mică decăt capacitatea de
autofinanţare. Nu totalitatea capacităţii de autofinanţare rămâne la dispoziţia întreprinderii
pentru necesităţile de finanţare internă.
Capacitatea de autofinanţare poate fi determinată prin două metode :
metoda deductivă
metoda aditivă
Calculul CAF prin metoda deductivă
Excedentul brut al exploatării
Pagina 22 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
+ Alte venituri din exploatare
- Alte cheltuieli de exploatare
+ Venituri financiare
- Cheltuieli financiare
+ Venituri excepţionale
- Cheltuieli excepţionale
= CAPACITATEA DE AUTOFINANŢARE
Calculul CAF prin metoda aditivă
Rezultatul net al exerciţiului
+ Amortizări şi provizioane calculate
- Cote părţi din subvenţii pentru investiţii virate asupra rezultatului exerciţiul
- Reluări asupra amortizmentelor şi provizioanelor
- Venituri din cesiunea elementelor de activ
+ Valoarea net contabilă a elementelor de activ cedate
= CAPACITATEA DE AUTOFINANŢARE
Capacitatea de autofinanţare este un indicator de mare expresivitate economică
reflectând forţa financiară a unei societăţi comerciale, garanţia securităţii şi independenţa
acesteia. Întreprinderile cu o bună capacitate de autofinanţare îşi micşorează riscul financiar
fiind în măsură să surmonteze greutăţile perioadei de criză economică, când accesul la credite
este dificil din cauza dobânzilor ridicate.
Capacitatea de autofinanţare este un indicator de lichiditate financiară şi solvabilitate
care ridică gradul de bonitate al firmei, măreşte încrederea partenerilor de afaceri având
condiţii mai bune de negociere a contractelor economice. Putem adăuga că o capacitatea de
autofinanţare bună exprimă şi o capacitate de îndatorare bună, respectiv posibilitatea de a
garanta mai bine creditele bancare la care se face apel.
II.4.4. Capacitatea de autofinanţare – Studiu de caz
Capacitatea de autofinanţare a societăţii, deşi cu excepţia anului 2005, s-a aflat în
creştere atât în mărimi nominale cât şi în mărimi reale, nu corespunde necesităţilor societăţii
fiind influenţată în mod negativ de decapitalizarea societăţii şi evidenţierea la un preţ eronat a
activelor imobilizate.
Pagina 23 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Un alt factor care
contribuie la nivelul
insuficient al capacităţii
de autofinanţare îl
constituie nivelul scăzut
al amortizării incluse în
costuri, nivel datorat
nereevaluării capitalului.
2001 2002 2003 2004 2005
EBE 587.971 2.049.803 3.260.599 6.093.299 4.964.954
+ Alte venituri 6.545 5.819 6.375 110.279 93.859
- Alte cheltuieli 53.102 79.471 143.533 159.429 245.563
+ Venituri financiare 34.787 62.738 41.246 275.681 595.425
- Cheltuieli financiare 42.764 219.538 87.015 20.489 38.742
+ Venituri exceptionale 57.018 1.071.262 1.757.424 7.754.268 205.013
- Cheltuieli exceptionale 68.665 1.263.270 2.474.638 9.531.754 7.929.286
CAF 521.790 1.627.343 2.360.458 4.521.855 -2.354.340
Tabelul 11. CAF în mărimi nominale – Metoda deductivă
2001 2002 2003 2004 2005
EBE 437.153,38 1.673.308,5 2.827.926,2 5.445.307,4 4.555.003,6
+ Alte venituri 4.866,17 4.750,20 5.529,05 98.551,39 86.109,17
- Alte cheltuieli 39.481,14 64.874,29 124.486,55 142.474,53 225.287,15
+ Venituri financiare 25.863,46 51.214,70 35.772,77 246.363,71 546.261,46
- Cheltuieli financiare 31.794,74 179.214,69 75.468,34 18.310,09 35.543,12
+ Venituri
exceptionale
42.392,57 874.499,59 1.524.218,5 6.929.640,7 188.085,32
- Cheltuieli
exceptionale
51.052,04 1.031.240,80 2.146.260,1 8.518.100 7.274.574,3
CAF 387.947,95 1.328.443,20 2.047.231,5 4.040.978,5 -2.159.944,9
Tabelul 12. CAF în mărimi reale – Metoda deductivă
Pagina 24 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
2001 2002 2003 2004 2005
Profit net 253.341,
4
32.783,2 264.181,2 375.326,8 -
3.806.100,
1
+ Amortizari si provizioane 268.449,
0
377.471,7 443.114,9 500.169,4 923.468,2
- Cote parti din subventii pt
investitii
0 0 0 0 0
- Reluari asupra
amortismentelor si
provizioanelor
0 0 0 0 0
- Venituri din cesiunea elem de
activ
1.071.261,
9
1.757.424,
2
7.754.268,0 205.012,9
+ Valoarea net contabila a elem
de activ cedate
1.993.949,
3
3.410.586,
2
11.400.629,
7
733.304,7
CAF 521.790,
4
162.734,3 2.360.458,
1
4.521.857,9 -
2.354.340,
1
Tabelul 13. CAF în mărimi nominale – Metoda aditivă
2001 2002 2003 2004 2005
Profit net 188.357,9
2
26.761,80 229.125,0
6
335.412,6
8
-
3.491.834,
9
+ Amortizari si provizioane 199.590,0
6
308.140,1
6
384.314,7
4
446.978,9 847.218.5
3
- Cote parti din subventii pt
investitii
0.00 0.00 0.00 0.00 0.00
- Reluari asupra amortismentelor
si provizioanelor
0.00 0.00 0.00 0.00 0.00
- Venituri din cesiunea elem de
activ
0.00 874.499,5
1
1.524.218
,7
6.929.640,
7
188.085,2
2
Pagina 25 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
+ Valoarea net contabila a elem
de activ cedate
0.00 1.627.713,
7
2.958.010
,5
10.188.22
9
672.756,6
CAF 387.948,2
5
132.844,3
2
2.047.231
,6
4.040.981,
1
-
2.159.945
Tabelul 14. CAF în mărimi reale – Metoda aditivă
Cap.III. ANALIZA RENTABILITĂŢII
III.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
Noţiunea de rentabilitate este legată, în general, de cea de profit reprezentând
capacitatea unei întreprinderi de a degaja un rezultat pozitiv. Abordarea rentabilităţii se
integrează logic în investigarea eficienţei şi eficacităţii activităţii unei întreprinderi,
privilegiind o evaluare monetară a performanţelor.
Analiza rentabilităţii reprezintă una dintre cele două componente principale ale
diagnosticului financiar al rentabilităţii şi al riscului întreprinderilor. Diagnosticul financiar
are ca obiective măsurarea rentabilităţii capitalurilor întreprinderii şi aprecierea condiţiilor de
echilibru economic şi financiar pentru a evalua gradul de risc al întreprinderii.
Măsura rentabilităţii este dată de un sistem de rate explicative de eficienţă determinate
ca raport între efectele economice şi financiare obţinute şi eforturile depuse pentru obţinerea
lor. Acest sistem de rate oferă posibilitatea cunoaşterii gradului de independenţă economică şi
financiară, detectarea la momentul oportun a diferitelor cauze care generează schimbări
nedorite în activitatea întreprinderii.
Matematic există posibilitatea formulării unui număr mare de rate ca efect al
diferitelor combinaţii între posturile din bilanţ sau informaţiilor conţinute în situaţiile de
sinteză. Selecţia ratelor trebuie făcută în funcţie atât de poziţia pe care se plasează analistul,
cât şi de problemele ce urmează să fie rezolvate. Metoda ratelor este o tehnică de analiză
folosită atât de analiştii financiari din întreprindere, cât şi de organele bancare şi cele de studii
financiare. Utilizarea ratelor în analiza financiară presupune selecţia acelor rate semnificative,
independente şi omogene. Valorile raportate trebuie să fie comparabile între ele sub aspectul
conţinutului şi al prezentării monetare, ştiut fiind faptul că succesul analizei prin rate este
Pagina 26 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
asigurat în condiţiile în care ratele calculate pe mai multe exerciţii succesive sunt
comparabile.
Diagnosticul rentabilităţii se realizează prin intermediul a două categorii de rate de
eficienţă :
Rate de rentabilitate economică;
Rate de rentabilitate financiară.
Atât mărimea lor în termeni absoluţi, cât mai ales, descompunerea acestor rate pe
factori de influenţă oferă informaţii fiabile pentru detectarea stării rentabilităţii întreprinderii.
III.2. RATELE DE RENTABILITATE ECONOMICĂ
Aceste rate măsoară eficienţa mijloacelor materiale şi financiare alocate întregii
activităţi a întreprinderii. Capitalurile asupra cărora se analizează profitabilitatea sunt cele
angajate de întreprindere, în cadrul exerciţiului, pentru creşterea averii proprietarilor şi
remunerarea „furnizorilor” de capitaluri. Rentabilitatea economică a acestor capitaluri
investite ne apare ca o rentabilitate intrinsecă, ce nu ţine seama de modalitatea de procurare a
capitalurilor (proprii sau împrumutate), independentă deci de politica de finanţare promovată
de întreprindere.
În funcţie de scopurile analizei se calculează mai multe rate de rentabilitate
economică. Toate acestea au o valoare informativă ridicată prin exprimarea lor în cifre
relative, ceea ce le conferă o mare forţă de comparaţie şi evaluare. Condiţia comparabilităţii
este însă respectarea aceloraşi termeni de raportare (nominali sau reali). Principalele rate care
se pot calcula sunt :
rata excedentului brut de exloatare
EBE
REBE =
Activ economic
în care : Activ economic = Imo + NFR
Pagina 27 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Această rată oferă o apreciere globală asupra rentabilităţii brute a capitalului investit.
În teoria financiară din ţările occidentale, problema alegerii numitorului, între activ
total şi activ economic, este foarte dezbătută de autori, în general, optându-se pentru activul
economic.
Deoarece din excedentul brut de exploatare nu s-a dedus amortizarea, această rată are
avantajul că nu este afectată de politica de amortizare promovată de întreprindere.
Activul economic poate fi brut sau net după cum imobilizările includ, sau nu,
amortizările şi provizioanele pentru deprecierea acestora. De asemenea, rezultatul generat de
acest activ economic poate fi un rezultat brut sau net de exploatare. Pe baza rezultatului brut
şi net al exploatării, precum şi a activului economic brut sau net se determină două rate de
rentabilitate economică :
b) rata de rentabilitate economică brută
EBE
Rec brută =
Activ economic brut
Rentabilitatea economică brută, nefiind perturbată de deciziile privind amortizarea,
este folosită frecvent în analize externe deoarece permite efectuarea comparaţiilor în spaţiu,
între întreprinderi aparţinând aceluiaşi sector, indiferent de mărimea lor sau forma de
proprietate.
Rentabilitatea economică brută măsoară aptitudinea activului economic de a asigura
reînnoirea şi remunerarea sa, reînnoire ce ar trebui să se realizeze într-o perioadă cât mai
scurtă.
În economiile occidentale se consideră corespunzătoare o rentabilitate economică mai
mare de 25 %, ceea ce înseamnă că în maxim patru ani întreprinderea îşi poate reînnoi
capitalurile angajate prin excedentul său brut de exploatare.
rata de rentabilitate economică netă
Pagina 28 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
EBIT - Impozit
Rec netă =
Activ economic
Această rată exprimă capacitatea activului economic efectiv investit de a degaja un
profit net prin care să asigure autofinanţarea creşterii nete a întreprinderii. Rata de
rentabilitate economică netă este caracteristică pentru rentabilitatea întreprinderii. Ea poate fi
asimilată cu rata internă de rentabilitate a ansamblului de investiţii mai noi şi mai vechi ale
întreprinderii. Rata rentabilităţii economice nete este dependentă de structura capitalurilor
întreprinderii. Astfel această rată, pentru întreprinderi similare din punct de vedere tehnologic
şi economic dar cu structură a capitalurilor diferită, va înregistra mărimi mai mari sau mai
mici în funcţie de economiile fiscale, rezultate din caracterul deductibil al dobânzilor din
materia impozitului pe profit.
d) rata profitului net
PN
RPN =
Activ economic
Fiind o rată netă de dobânzi, aceasta este dependentă de structura capitalurilor
întreprinderii, respectiv de gradul ei de îndatorare. Din acest punct de vedere ea este mai
puţin comparabilă cu ratele profitului net realizate de întreprinderi similare.
Analiza ratei de rentabilitate economică nu se poate face decât prin studierea evoluţiei
în timp a indicatorilor şi a componentelor acestora referitoare la aceeaşi întreprindere. De
asemenea rata rentabilităţii economice trebuie să fie superioară ratei inflaţiei pentru ca
întreprinderea să-şi poată menţine substanţa sa economică. În termeni reali, rata rentabilităţii
economice trebuie să remunereze capitalurile investite la nivelul ratei minime de randament
din economie şi al riscului economic şi financiar pe care şi l-au asumat furnizorii de
capitaluri.
Pentru economiile în care rata inflaţiei depăşeşte 10 %, rata reală este conform
formulei iniţiale a lui Fisher :
Rn - Ri
Pagina 29 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Rr =
1+ Ri
Pentru economiile în care rata inflaţiei este sub valoarea de 10 %, rata reală este
conform formulei lui Fisher :
Rr = Rn – Ri
III.3. RATELE DE RENTABILITATE ECONOMICĂ
STUDIU DE CAZ
rata excedentului brut de exploatare
Pentru cei cinci ani de analiză rata excedentului brut de exploatare se prezintă astfel :
Anii Mărimi nominale (%) Mărimi reale (%)
2001 23,18 17,23
2002 70,25 57,35
2003 104,25 90,42
2004 175,90 157,19
2005 -1891,41 -1735,24
Tabel 15. Rata EBE în mărimi nominale şi în mărimi reale (%)
După cum se poate observa din tabelul 15 societatea prezintă o rată a excedentului
brut din exploatare, pentru primii patru ani de analiză, pozitivă şi crescătoare, în mărimi
nominale. Rata excedentului brut din exploatare în mărimi nominale, îndeplineşte condiţia de
superioritate faţă de rata inflaţiei numai în anii 2002, 2003 si 2004 fapt ce reflectă
posibilitatea restrânsă a întreprinderii de reînnoire a echipamentelor.
În cel de-al cincilea an de analiză rata excedentului brut din exploatare are o valoare
negativă rezultată ca urmare a înregistrării unei valori negative a nevoii de fond de rulment ce
intră în calculul activului economic folosit ca numitor în relaţia de calcul a ratei. Valoarea
negativă a nevoii de fond de rulment se datorează întârzierilor în plata obligaţiilor către
bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale, bugetul local şi fondurile speciale fapt ce a pus la
dispoziţia întreprinderii un volum superior de resurse temporare. Întârzierea plăţilor către
Pagina 30 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
aceste bugete s-a datorat lipsei permanente de lichiditate cu care s-a confruntat societatea pe
parcursul întregului an.
În dinamică rata excedentului brut de exploatare se prezintă astfel :
Graficul 5. Rata excedentului brut de exploatare
După cum se poate observa din graficul 5, rata excedentului brut de exploatare în
mărimi reale prezintă fluctuaţii inclusiv în primii patru ani de analiză. De asemenea se poate
observa din grafic o creştere inferioară a ratei în mărimi reale comparativ cu creşterea
înregistrată în mărimi nominale fapt datorat stării de inflaţie prezentă în economia
românească pe toată perioada de analiză.
rata de rentabilitate economică netă
Pentru cei cinci ani de analiză rata de rentabilitate netă se prezintă astfel :
Anii Marimi nominale (%) Marimi reale (%)
2001 11,14 8,28
2002 12,14 9,94
2003 8,44 7,32
2004 10,83 9,68
2005 1.446,35 1.326,93
Tabelul 16. Rata de rentabilitate economică netă (%)
Pagina 31 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
După cum se poate observa din tabelul 16, valorile înregistrate de rata rentabilităţii
economice nete sunt scăzute atât în mărimi nominale cât şi în mărimi reale. Trebuie făcută
abstracţie de valorile înregistrate în anul 2005, valori care se obţin prin raportarea unor valori
negative atât în ceea ce priveşte numărătorul (EBIT-Impozit), cât şi în ceea ce priveşte
numitorul (activ economic). În termeni reali se poate afirma că întreprinderea nu este capabilă
să îşi asigure autofinanţarea creşterii sale nete.
Prin comparaţie cu rata medie a dobânzii pe piaţă putem spune că întreprinderea nu
asigură remunerarea capitalurilor investite înregistrând valori ale rentabilităţii economice net
inferioare ratei dobânzii atât în valori nominale cât şi în valori reale.
Rata medie a dobânzii pe piaţă se prezintă în perioada analizată astfel:
2001 2002 2003 2004 2005
Mărimi nominale 43,5 28,98 18,84 20,27 9,59
Mărimi reale 32,34 23,66 16,34 18,11 8,80
Tabelul 17. Rata medie a dobânzii pe piaţă (%)
În dinamică rata rentabilităţii economice nete se prezintă, pentru primii patru ani de
analiză când aceasta are la bază mărimi concludente, astfel :
Graficul 6. Rata rentabilităţii nete
rata profitului net
Pagina 32 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
În cazul societăţii Prospecţiuni S.A acestă rată poate fi analizată pe perioada 2001-
2004, în anul 2005 neputându-se vorbi despre o rată a profitului net, societatea înregistrând
pierdere.
Tabelul 18. Rata
profitului net (%)
După cum se poate
observa, exprimată în
mărimi nominale, acestă rată înregistrează fluctuaţii neglijabile de la un an la altul (de maxim
2.56 puncte procentuale), fapt ce ne poate face să pesupunem că în această perioadă
întreprinderea a reuşit să-şi menţină în termeni nominali volumul de activitate aproximativ
constant.
Mai mult, analizând contul de profit şi pierdere putem spune, că în termeni nominali,
întreprinderea a reuşit să contracareze efectele negative înregistrate la nivelul activităţii
excepţionale.
Exprimată în termeni reali, rata profitului net înregistrează valori foarte scăzute pe
perioada de analiză.
Graficul 7. Rata profitului net
III.4. RATELE DE RENTABILITATE FINANCIARĂ
Pagina 33 din 68
Anii Marimi nominale (%) Marimi reale (%)
2001 9,99 7,43
2002 11,21 9,15
2003 8,44 7,32
2004 10,83 9,68
2005 -1449,95 -1330,28
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Ratele financiare sunt principalele instrumente de diagnosticare folosite în cadrul
analizei financiare. Sunt folosite pentru a evalua starea de sănătate financiară şi performanţele
întreprinderii, pentru a verifica semnele financiare vitale ale acesteia. Trebuie totuşi
menţionat că, deşi reprezintă instrumente de lucru foarte utile, ratele financiare prezintă şi
anumite limite.
Aplicate şi interpretate corespunzător, ratele financiare reprezintă instrumente
elocvente de analiză şi planificare, dar aplicate necorespunzător pot duce la diagnostice
greşite şi la concluzii eronate. Principalele probleme care pot apărea în calculul şi
interpretarea ratelor financiare decurg din :
folosirea unor politici de amortizare sau de evaluare a stocurilor diferite, care chiar şi
pentru firme asemănătoare pot distorsiona comparabilitatea ratelor.
modalitatea de alegere a procedeului de calcul al ratelor trebuie să asigure
comparabilitate lor în timp
cantitatea şi calitatea datelor de care dispune analistul vor afecta în mod direct
calculul diferitelor rate şi analiza în ansamblu.
ratele financiare sunt parţiale. Ele prezintă numai o parte din performanţa
întreprinderii, neluând în cosiderare aspecte cum ar fi calitatea produselor, productivitatea
muncii, politicile de marketing promovate etc., care sunt necesare în cazul unei analize
complexe.
Metoda ratelor trebuie aplicată cu grijă şi mai mult, rezultatele obţinute trebuie
interpretate cu grijă deoarece ratele financiare reflectă numai o parte din problemele existente
în timp ce întreprinderea trebuie privită în ansamblul ei.
Principalele rate de rentabilitate sunt :
a) rata rentabilitaţii financiare
Rata rentabilităţii financiare este întâlnită în literatura anglo-saxonă sub denumirea de
„return on equity” (ROE) sau „return on shareholders funds” şi măsoară capacitatea firmei de
a remunera capitalurile investite de acţionari. În acest caz profitul net reprezintă un profit
rezidual disponibil pentru distribuirea dividendelor ordinare după ce s-au plătit toate datoriile
firmei (impozite, dobânzi sau dividende preferenţiale). Formula de calcul a acetei rate este :
Profit net
Rfin =
Capitaluri proprii
Pagina 34 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
în care : capitaluri proprii = capital social + rezerve
Având în vedere modul de calcul al profitului net trebuie menţionat că rata
rentabilităţii financiare este influenţată în mod direct de politica de dividend promovată de
firmă precum şi de modalitatea de procurare a capitalului.
b) profitul per acţiune (earning per share)
Această rată financiară face parte din categoria ratelor de investiţii deoarece este
utilizată de investitorii prezenţi şi potenţiali în luarea unei decizii cu privire la gradul de
atractivitate al acţiunilor firmei. Este inclusă în categoria ratelor financiare deoarece măsoară
rentabilitatea acţiunilor întreprinderii din punctul de vedere al investitorilor sau cu ce
rentabilitate a utilizat întreprinderea banii investitorilor. Formula de calcul pentru această rată
este :
Profit net
EPS =
Numărul de acţiuni
Profitul net aflat la numărător este profitul net după deducerea impozitelor,
elementelor excepţionale şi a dividendelor preferenţiale.
c) coeficientul de capitalizare bursieră (PER)
În contextul analizei financiare, această rată este folosită de manageri şi acţionari în
special în evaluarea potenţialului de creştere al întreprinderii. Această rată se află în strânsă
legătură cu profitul per acţiune, calculându-se după formula :
Cursul bursier al acţiunii
PER =
Profitul per acţiune
Pagina 35 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Unii analişti preferă să folosească în calcul o medie a cursului bursier pentru perioada
analizată deoarece cursul fluctueză, unele acţiuni fiind mai volatile decât altele. Coeficientul
de capitalizare bursieră se calculează numai pentru întreprinderile cotate. Pentru
întreprinderile necotate, în practică, se caută o întreprindere similară (din acelaşi domeniu de
activitate şi cu aproximativ acelaşi risc), care este cotată şi se foloseşte coeficientul acesteia
în evaluare.
În utilizarea coeficientul de capitalizare bursieră ca indicator de performanţă trebuie
avută în vedere distincţia dintre coeficientul de capitalizare bursieră istoric şi coeficientul de
capitalizare bursieră previzionat. În general, coeficienţii de capitalizare bursieră publicaţi sunt
istorici, folosind în calcul datele din documentele de sinteză aferente anului precedent, date
care pot include unele evenimente excepţionale sau evenimente aciclice. Coeficienţii de
capitalizare bursieră previzionaţi se bazează, în general, pe previziunile pieţei cu privire la
câştigurile viitoare.
Este important de precizat că bursele de valori sunt orientate spre viitor şi se bazează
pe evaluarea previziunilor, coeficientul de capitalizare bursieră previzionat reprezentând prin
convenţie măsura posibilităţilor de creştere ale întreprinderii.
d) rata de rentabilitate a activului
Rata de rentabilitate a activului este o rată care se regăseşte în special în literatura
anglo-saxonă, apărând sub denumirile de „return on assets” (ROA) sau „return on capital
employed”. Rata de rentabilitate a activului încearcă să măsoare rentabilitatea obţinută de
firmă pe baza activelor deţinute.
Rata de rentabilitate a activului este o rată controversată deoarece există situaţii în
care atât numitorul (activul total), cât şi numărătorul (profit net) din formula de calcul pot fi
ambigui.
EBIT
ROA =
Activ net
Pagina 36 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Această metodă foloseşte profitul înainte de impozit şi dobânzi, având tendinţa să
evite distorsiunile ce ar putea apărea prin aplicarea diferitelor politici de finanţare, deoarece
se ştie că, cuantumul dobânzilor şi impozitului depinde de structura de finanţare a
întreprinderii. Cu cât întreprindere are mai multe capitaluri împrumutate cu atât dobânzile din
contul de profit şi pierdere vor fi mai mari. Pe de altă parte aceste dobânzi, fiind deductibile
din impozitul pe profit, vor reprezenta o economie fiscală ce va diminua cuantumul
impozitului. Activul net, în funcţie de informaţiile de care dispunem, poate fi calculat ca o
medie a activelor în perioada de studiu dacă aceasta este mai mare de un an.
Acest lucru aduce în lumină dificultăţile ce pot apărea în calculul ratelor care folosesc
la numitor şi la numărător date din documente de sinteză diferite. În cazul ROA, profitul de la
numărător este luat din contul de profit şi pierdere care este un document de sinteză periodic
şi arată cât profit s-a obţinut într-o perioadă determinată de timp.
Activul net aflat la numitor este preluat din balanţa de verificare, care este un
document ce prezintă situaţia activelor şi datoriilor la o dată anume (31 decembrie).
Această metodă de calcul permite comparaţii între întreprinderi cu structuri de
finanţare diferite.
III.5. RATELE DE RENTABILITATE FINANCIARE
STUDIU DE CAZ
rata rentabilităţii financiare
Datorită faptului că, în calculul acestei rate de rentabilitate se utilizează profitul net,
nici acest indicator nu este relevant calculat pentru anul 2005 când societatea analizată a
înregistrat pierdere. Se poate observa că nivelul indicatorului este foarte scăzut în comparaţie
cu rata medie de dobândă pe piaţă, fapt care contribuie semnificativ la excluderea de la
cotaţia bursei de valori a acţiunilor societăţii, acţiuni ce ar fi complet neatractive din
perspectiva potenţialilor investitori.
Valorile efective înregistrate de acest indicator sunt prezentate în tabelul următor :
ANUL Mărimi nominale Mărimi reale
2001 10,01 7,44
Pagina 37 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
2002 11,10 9,04
2003 8,43 7,30
2004 10,96 9,76
2005 -994,46 -912,35
Tabelul 19. Rata rentabilităţii financiare (%)
profitul per acţiune
Profitul per acţiune oferit de societate în perioada 2001-2005 se prezintă conform
tabelului 6 :
Tabelul 20. Profitul per
acţiune (EPS)
Aşa cum reiese din tabel
atât în mărimi nominale cât şi
în mărimi reale profitul per
acţiune oferit de societate este nesemnificativ. Această rată este, teoretic, utilizată de
investitorii prezenţi şi potenţiali în determinarea gradului de atractivitate al acţiunilor firmei
În dinamică profitul per acţiune înregistrat de firma Prospecţiuni S.A. se prezintă astfel :
Graficul 8. Profitul per acţiune (EPS)
Pagina 38 din 68
Anii Mărimi nominale Mărimi reale
2001 2,66 1,98
2002 3,43 2,8
2003 2,73 2,37
2004 3,88 3,48
2005 -39,38 -36,08
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Deoarece societatea nu este cotată la Bursa de Valori şi în ţară nu există societăţi
similare nu putem face aprecieri cu privire la indicatorul PER.
III.6. DESCOMPUNEREA RATELOR DE RENTABILITATE
Pentru o mai riguroasă corelare a efectului cu indicatorul de efort corespunzător,
analiştii propun descompunerea ratelor de rentabilitate în două categorii de rate şi anume :
ratele de rotaţie a capitalurilor prin cifra de afaceri
ratele de marjă, denumite şi rate de structură valorică a cifrei de afaceri
Fiecare dintre aceste rate serveşte la o analiză financiară mult mai fină a întreprinderii,
ratele de rotaţie caracterizând eficacitatea capitalurilor angajate de înterprindere, iar ratele de
marjă condiţiile de exploatare economică.
Prin prisma ratelor de rotaţie şi a ratelor de marjă, rata rentabilitaţii economice se
poate scrie astfel :
Cifră de afaceri EBIT - Impozit
R ec =
Activ economic Cifră de afaceri
Rotaţia activului economic
Rata rentabilităţii (cifră de afaceri /activ economic)
economice
Rata rentabilităţii comerciale
(EBIT-Impozit / cifră de afaceri)
În baza descompunerii de mai sus, sporirea rentabilităţii economice se poate realiza
fie pe seama accelerării rotaţiei activelor, fie prin creşterea marjei, fie utilizând ambele
variante simultan. În practică, aceste două posibilităţi sunt diferit valorificate în funcţie de
natura activitaţii.
Pagina 39 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
În cazul ratei rentabilităţii financiare, aceasta se poate descompune după mai multe
modele. Vom prezenta două dintre aceste modele considerate relevante :
1) Cifră de afaceri Profit net
R fin =
Capital propriu Cifră de afaceri
În acest model, primul raport reprezintă rata de rotaţie a capitalului propriu, iar cel de-
al doilea reprezintă rata rentabilităţii comerciale. În această abordare este evidenţiată
dependenţa rentabilitaţii financiare de condiţiile de exploatare. Sporirea cifrei de afaceri
constitue premisa creşterii marjei brute a exploatării, a reducerii relative a cheltuielilor, a
creşterii rezultatului net care reprezintă baza de calcul a rentabilităşii financiare.
2) Profit net Cifră de afaceri Capital investit
R fin =
Cifră de afaceri Capital investit Capital propriu
În acest model, primul raport reprezintă rata rentabilităţii comerciale, cel de-al doilea
raport reprezintă eficienţa capitalului investit, iar cel de-al treilea reprezintă influenţa ratei
levierului financiar. Acest model este folosit în fundamentarea politicii de maximizare a
rentabilităţii financiare care presupune :
maximizarea rezultatului exerciţiului pe seama creşterii volumului de activitate şi a
ameliorării marjelor
creşterea randamentului capitalurilor investite prin folosirea intensivă a imobilizărilor
corporale şi reducerea nevoii de fond de rulment
minimizarea capitalurilor proprii angajate pentru un volum dat al capitalurilor
investite
Abordarea sistematică a problematicii rentabilităţii permite poziţionarea corectă a
întreprinderii în segmentul strategic căruia îi aparţine şi, totodată fundamentarea obiectivă a
orientărilor de perspectivă.
Pagina 40 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
III.7. DESCOMPUNEREA RATELOR DE RENTABILITATE
STUDIU DE CAZ
Vom începe prin a prezenta un prim model de descomunere a ratei rentabilităţii
economice. În acest model rata rentabilităţii economice este calculată ca produs între rata de
rotaţie a activului economic şi rata rentabilităţii comerciale.
Anii Rotatia activului
economic
Rata rentabilitatii
comerciale (%)
Rata rentabilitatii
economice (%)
2001 1.38 8,06 11,14
2002 2.47 4,91 12,14
2003 3.61 2,34 8,44
2004 5.12 2,12 10,83
2005 -81,91 -17,66 1.446,35
Tabelul 21. Descompunerea ratei de rentabilitate economică
Aşa cum reiese din tabelul de descompunere a ratei de rentabilitate economică, rotaţia
activului economic este foarte lentă dar în creştere. Tradusă în număr de zile acesta se
situează între valori de la 259 de zile în 2001, ajungând în 2005 la o valoare de 378 de zile.
Acest lucru se datorează în primul rând încasării greoaie a creanţelor datorate blocajului
general din economie.
O primă măsură ce trebuie adoptată în cadrul ansamblului de măsuri de redresare o
constituie scăderea numărului de zile de încasare a creanţelor, fapt ce poate fi realizat prin
favorizarea clienţilor bun-platnici.
În cazul descompunerii ratei de rentabilitate financiară vom privilegia modelul care
descompune această rată în rata rentabilitaţii comerciale, eficienţa capitalului investit şi
evidenţiază influenţa ratei levierului financiar.
Astfel se poate observa că rotaţia capitalurilor proprii s-a încetinit continuu pe
parcursul perioadei de analiză ajungând de la 1,67 în anul 2001 la 8,90 în anul 2005.
Pagina 41 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
ANUL Rata rentabilitatii
comerciale (%)
Rata de rotatie a
capitalului
Rata de structura a
capitalurilor
2001 7,23 1.67 0.83
2002 4,54 3.03 0.81
2003 2,34 4.67 0.77
2004 2,12 7.34 0.71
2005 -17,70 8.90 -6.31
Tabelul 22. Descompunerea ratei de rentabilitate financiară
Din descompunerea ratei de rentabilitate financiară se poate constata că rata de
structură a capitalurilor este aproape egală cu unu, fapt ce se traduce în existenţa unei
diferenţe aproape insesizabile între capitalul social investit şi totalitatea capitalurilor proprii.
Pe această cale se poate creşte rentabilitatea financiară, dacă în viitor se vor aduce rezervele
legale la nivelul stabilit prin actele normative, profitul net obţinut nu se va mai distibui sub
formă de dividende rămânând la dispoziţia societăţii şi se vor completa fondurile la dispoziţia
societăţii.
De asemenea, pentru creşterea rentabilităţii financiare se poate acţiona asupra ratei
rentabilităţii comerciale care este în continuă scadere. În acest scop trebuie identificate
elementele care perturbă rezultatul net şi acţionat în direcţia înlăturării acestora.
III.8. RENTABILITATEA MEDIE PONDERATĂ
A CAPITALURILOR ÎNTREPRINDERII
Întregul patrimoniu al întreprinderii se regăseşte în bilanţ sub forma a trei mari grupe,
una pe partea de activ şi două pe partea de pasiv. Pe partea de activ se regăsesc sub forma
activului economic toate deciziile de investiţii care s-au materializat în întreprindere. Pe
partea de pasiv, prima grupă este reprezentată de capitalurile proprii compuse din capitalul
social şi rezervele pentru autofinanţare, iar a doua grupă este reprezentată de capitalurile
împrumutate materializate sub forma datoriilor.
Fiecare grupă din bilanţ este caracterizată de o rată de rentabilitate intrinsecă, astfel
rata rentabilităţii economice caracterizează profitabilitatea activului economic, rata
rentabilităţii financiare pe cea a capitalurilor proprii şi rata dobânzii pe cea a capitalurilor
împrumutate.
Pagina 42 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Corelaţia dintre aceste trei rate de rentabilitate este dată de modelul Modigliani
&Miller astfel :
DAT
Rfin = Rec +(Rec – Rdob)
CPR
Din acest model se observă dependenţa rentabilităţii financiare de rentabilitatea
economică şi de îndatorare. Pornind de la influenţa îndatorării înreprinderii asupra
rentabilităţii capitalurilor proprii, se poate stabili un criteriu de optimizare a structurii
capitalurilor în vederea minimizării costului de procurare a acestora, a creşterii rentabilităţii
financiare cu evidenţierea efectului îndatorării.
Structura capitalurilor proprii are o influenţă hotărâtoare atât asupra rentabilităţii
financiare cât şi asupra rentabilităţii economice, prin economiile fiscale pe care le generează
îndatorarea, economii ce intră în calculul numărătorului din formulele de calcul ale ambelor
rate. Astfel rentabilitatea economică a unei întreprinderi îndatorate este mai mare decât cea a
unei întreprinderi similare neîndatorate.
Cap.IV. ANALIZA RISCULUI
IV.1. RISCUL ECONOMIC
Analiza rentabilităţii nu constitue decât o parte a diagnosticului financiar. Concluziile
care rezultă sunt incomplete dacă nu se are în vedere şi diagnosticul riscului. Rentabilitatea
nu se poate aprecia decât în funcţie de riscul reciproc, iar riscul acceptat de investitori în
funcţie de rentabilitatea aşteptată. Noţiunea de echilibru financiar nu are sens decât în cadrul
relaţiei rentabilitate-risc.
Riscul economic reprezintă incapacitatea întreprinderii de a se adapta la timp şi cu cel
mai mic cost la variaţiile mediului. Mai exact el exprimă volatilitatea rezultatului economic la
condiţiile de exploatare.
Riscul se traduce prin variabilitatea profitului faţă de media rentabilităţii. Măsura
riscului este dată de dispersie ((2) şi de abaterea medie pătratică (().
Pagina 43 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
În practică şi în analiza financiară, riscul se apreciază urmărind variaţia profitului în
raport cu cifra de afaceri. Expresia matematică a acestei abordări este dată de coeficientul de
elasticitate (e). Coeficientul de elasticitate arată de câte ori variază profitul dacă cifra de
afaceri variază cu un procent.
În cadrul analizei riscului pot apărea două abordări în funcţie de poziţia pe care se
situează analistul (din întreprindere sau extern).
Vom prezenta mai întâi abordarea din perspectiva analizei interne a riscului, analiză
ce are la bază efectul de levier de exploatare. Efectul de levier de exploatare rezultă din
incidenţa fluctuaţiilor nivelului de activitate asupra rentabilităţii economice. Fluctuaţiile
nivelului de activitate se pot datora unor evenimente economico-sociale cum ar fi creşterea
preţului energiei, creşterea salariilor, accentuarea concurenţei, inovaţia tehnologică, etc.
Obiectivul acestei analize este evaluarea sensibilităţii rezultatului din exploatare în raport cu
variaţia nivelului de activitate. Gradul de sensibilitate face din fiecare întreprindere o
investiţie mai mult sau mai puţin riscantă. Riscul nu depinde numai de factori generali ci şi de
structura costurilor, respectiv de comportamentul lor faţă de volumul de activitate. În acest
sens vom reţine ca indicator al nivelului de activitate cifra de afaceri (CA) şi structurarea
cheltuielilor în cheltuieli fixe (CF) şi variabile (CV). Această grupare a cheltuielilor trebuie
abordată prin prisma timpului, deoarece pe termen lung toate cheltuielile sunt considerate
variabile şi numai pe termen scurt unele sunt variabile şi altele fixe.
Riscul depinde în special de nivelul cheltuielilor fixe, acelaşi nivel al cheltuielilor fixe
fiind mult mai bine absorbit de o cifra de afaceri mai mare.
Măsurarea sensibilităţii se bazează pe elasticitatea rezultatului în raport cu nivelul de
activitate. Se are în vedere ca indicator de risc, poziţia întreprinderii în raport cu pragul de
rentabilitate al exploatării sau punctul mort al exploatării.
Analiza pragului de rentabilitate s-a impus ca o modalitate operaţională şi eficientă de
analiză a riscului.
Analiza pragului de rentabilitate este o metodă de determinare a punctului în care
veniturile din vânzări acoperă complet costurile, altfel spus, punctul de la care întreprinderea
începe să devină rentabilă.
Folosirea pragului de rentabilitate ca instrument de apreciere a riscului necesită
cunoaşterea metodologiei de calcul. Determinarea pragului de rentabilitate se poate face,
după caz, în unităţi fizice sau valorice, pentru un singur produs sau pentru întreaga activitate
a întreprinderii.
Pagina 44 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pornind de la următoarele ecuaţii vom obţine formula de calcul a pragului de
rentabilitate în unităţi valorice :
P = O CF
PM =
P = CA – CV – CF = CA (1 - v) – CF (1-v)
unde : v = coeficientul asupra cheltuielilor variabile
În literatura de specialitate evaluarea riscului de exploatare, pe baza pragului de
rentabilitate, se întâlneşte sub două forme şi anume :
evaluarea riscului cu ajutorul „indicatorului de poziţie” faţă de pragul de rentabilitate
evaluarea riscului cu ajutorul coeficientului de elasticitate
În primul caz indicatorul de poziţie a cifrei de afaceri faţă de pragul mort se poate
determina atât în valori absolute cât şi în valori relative astfel :
valori absolute : ( = CA – PM
valori relative : = (CA –PM) / PM
Indicatorul de poziţie în mărime absolută, cunoscut şi sub denumirea de flexibilitate
absolută exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi modifica producţia şi de a se adapta la
cerinţele pieţei. Cu cât acest indicator este mai mare cu atât flexibilitatea este mai mare,
respectiv riscul este mai redus.
Indicatorul de poziţie în mărime relativă, se mai numeşte şi coeficient de volatilitate şi
are aceeaşi valoare informaţională.
În al doilea caz, coeficientul de elasticitate, cunoscut şi sub denumirea de efect de
levier se determină după formula :
P/P
e =
(CA/CA
unde : P = profitul sau rezultatul exploatării
Pagina 45 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Dacă în formula de mai sus scriem profitul în funcţie de cifra de afaceri, cheltuieli
variabile şi chetuieli fixe vom observa că efectul de levier este determinat de cifra de afaceri
şi de pragul de rentabilitate astfe :
CA
e =
CA – PM
Pe baza acestei relaţii putem afirma următoarele :
cu cât nivelul de activitate al unei întreprinderi este mai apropiat de punctul mort al
exploatării, cu atât elasticitatea şi riscul sunt mai mari
cu cât nivelul cheltuielilor fixe este mai ridicat, cu atât rentabilitatea şi riscul de
exploatare sunt mai ridicate
rentabilitatea şi riscul de exploatare depind de nivelul cheltuielilor fixe şi de procentul
marjei asupra cheltuielilor variabile, aceste două elemente determinând pragul de rentabilitate
IV.2. RISCUL ECONOMIC – STUDIU DE CAZ
În practică cele mai utilizate metode de determinare a riscului sunt :
metoda bazată pe analiza pragului de rentabilitate a cărui metodologie de calcul a fost
prezentată în prima parte a acestui capitol
metoda bazată pe analiza coeficientului de elasticitate
După cum se poate observa atât din tabelul următor cât şi din graficul aferent, între
cifra de afaceri efectiv realizată şi cifra de afaceri care asigură atingerea pragului de
rentabilitate (ambele în mărimi nominale) există diferenţe, acestea devenind semnificative la
nivelul ultimilor doi ani de analiză. Acest lucru se traduce printr-un risc legat de realizarea
volumului de activitate.
Anul CA CA prag
2001 3.505.366 3.367.971
2002 7.211.973 7.448.014
Pagina 46 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
2003 11.294.077 11.272.973
2004 17.730.783 32.135.554
2005 21.500.672 31.858.046
Tabelul 23. Comparaţia : Cifra de afaceri realizată – Cifra de afaceri a
pragului de rentabilitate în mărimi nominale
Dacă urmărim evoluţia indicatorilor exprimaţi în mărimi reale, vom observa că în
mărimi reale decalajele între nivelul realizat şi cel necesar se ameliorează pentru perioada
primilor trei ani de analiză, fapt ce ne poate face să presupunem că inflaţia acestei perioade
are influenţă importantă asupra indicatorilor.
Anul CA CA prag
2001 2.606.220 2.504.068
2002 5.887.325 6.080.011
2003 9.795.383 9.777.080
2004 15.845.203 28.718.100
2005 19.725.387 29.227.565
Tabelul 24. Comparaţia : Cifra de afaceri realizată – Cifra de afaceri a
pragului de rentabilitate în mărimi reale
Graficul 9. Cifra de afaceri realizată – Cifra de afaceri la prag
(mărimi reale)
Pagina 47 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Aşa cum se poate observa din graficul 9, cifra de afaceri efectiv realizată de
întreprindere în primii trei ani de analiză este, în mărimi reale, apropiată de nivelul teoretic al
pragului de rentabilitate. Acest lucru evidenţiază faptul că întreprinderea a realizat în această
perioadă un volum de activitate care i-a asigurat funcţionarea fără a se realiza o marjă
acoperitoare. În ultimii doi ani de analiză întreprinderea realizeză o cifră de afaceri inferioară
pragului de rentabilitate fapt ce conduce la un rezultat net negativ. Putem aprecia că
menţinerea acestei situaţii şi în perioada următoare va periclita însăşi existenţa firmei.
Analiza coeficientului de elasticitate evidenţiază dependenţa dintre nivelul
cheltuielilor fixe, rentabiliate şi risc. Datorită cheltuielilor fixe ridicate se manifestă la nivelul
întreprinderii un risc economic pronunţat.
Tabelul 25. Coeficientul de elasticitate al
profitului
Valorile mult subunitare înregistrate de
coeficientul de elasticitate a profitului faţă de
cifra de afaceri se traduc printr-o variaţie foarte
mică a profitului la o variaţie a cifrei de afaceri. Acest lucru înseamnă că profitul este
influenţat puternic de o serie de factori care nu depind în mod direct de volumul vânzărilor.
Aceşti factori cu influenţă negativă trebuie identificaţi şi eliminaţi pe cât posibil.
IV.3. RISCUL FINANCIAR
Riscul financiar caracterizează variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidenţa
structurii financiare a întreprinderii. Capitalul unei întreprinderi este format din două
componente (capital propriu şi datorii) ce diferă prin cheltuielile pe care le implică. O
întreprindere îndatorată trebuie să suporte o serie de cheltuieli financiare aferente
împrumuturilor de care beneficiază. Îndatorarea, prin mărimea şi costul ei, generează o
variabilitate a rezultatelor şi deci a riscului financiar.
Analiza riscului financiar se poate face după o metodologie similară celei prezentate
în cazul riscului economic. În această situaţie însă, trebuie luate în calcul şi cheltuielile
Pagina 48 din 68
ANUL Coeficientul de
elasticitate
2002 0,28
2003 -0,34
2004 0,74
2005 -52,40
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
financiare care la un nivel dat de activitate se pot considera cheltuieli fixe. Astfel, pragul de
rentabilitate financiar se poate scrie folosind formula :
CF + Dob
PM =
(1-v)
O primă metodă de evaluare a riscului financiar are la bază coeficientul de elasticitate
al rentabilităţii financiare. Acesta se calculează după aceeaşi formulă ca şi în evaluarea
riscului economic, diferenţa apărând din faptul că în această situaţie se ia în calcul profitul
curent.
O altă metodă de evaluare a riscului financiar are la bază efectul de levier financiar. În
general, analiza variabilităţii rentabilităţii capitalurilor proprii sub incidenţa politicii
financiare a întreprinderii reprezintă principala preocupare a acţionarilor. Efectul de levier
financiar are rolul de a cuantifica mărimea influenţei politicii financiare, a structurii
financiare asupra performanţelor întreprinderii.
Levierul financiar exprimă incidenţa îndatorării asupra rentabilităţii capitalului
propriu. Prezentarea levierului financiar porneşte de la cele trei mari mase bilanţiere : activul
total (AT), capitalurile proprii (CPR) şi datoriile (Dat). Fiecare dintre aceste mase bilanţiere
este caracterizată de o rentabilitate astfel : activului îi corespunde rentabilitatea economică
(Re), capitalurilor proprii le corespunde rentabilitatea financiară (Rf), iar datoriilor rata
dobânzii (Rdob).
Dacă facem abstracţie de rezultatele excepţionale, veniturile financiare şi de impozite
şi taxe, atunci putem scrie rentabilitatea financiară în funcţie de rentabilitatea economică şi de
rata dobânzii după cum urmează:
Dat
Rf = Re + (Re - Rdob)
CPR
Pagina 49 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Eficienţa îndatorării asupra rentabilităţii financiare este dependentă de raportul dintre
rentabilitatea economică şi rata dobânzii.
Dacă rentabilitatea economică este mai mare decât rata dobânzii, atunci situaţia este
profitabilă acţionarilor. Apelarea la credite apare ca un mijloc de ameliorare a rentabilităţii
capitalului propriu. Rentabilitatea financiară este în aceste condiţii, o funcţie crescătoare de
gradul de îndatorare al firmei.
Dacă rata dobânzii este mai mare decât rentabilitatea economică, atunci rentabilitatea
financiară este o funcţie descrescătoare de gradul de îndatorare. Întrucât îndatorarea
deteriorează performanţele întreprinderii, se impune minimizarea raportului datorii /
capitaluri care reprezintă de fapt levierul financiar şi măsura riscului financiar.
Egalitatea între rentabilitatea economică şi rata dobânzii semnifică stabilitatea
structurii financiare după cum se poate observa şi în fig.1.
Re > Rdob ; Rf > Re
Re = Rdob ; Rf = Re
Re < Rdob ; Rf < Re
Fig. 1. Relaţia rentabilitate economică – rentabilitate financiară
Din cele prezentate se deduce că îndatorarea măreşte variabilitatea rezultatelor şi deci
riscul financiar.
IV.4. RISCUL FINANCIAR – STUDIU DE CAZ
După cum se poate observa din tabelul 26, întreprinderea realizează o rată economică
semnificativ mai mică decât rata dobânzii pe piaţă, fapt ce ne face să afirmăm că îndatorarea
deteriorează performanţele întreprinderii. Totuşi interpretarea datelor trebuie făcută prin
raportare la mediul economic în care întreprinderea îşi desfăşoară activitatea. Este cunoscut
faptul că economia românească s-a confruntat în ultimii ani cu un blocaj financiar accentuat
Pagina 50 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
care a afectat semnificativ atât indicatorii de eficienţă, cât şi conduita factorilor de conducere
care au fost nevoiţi să se adapteze rapid la lipsa de lichiditate cu care se confruntă
întreprinderile. Pornind de la aceste considerente îndatorarea apare ca singura şansă de a face
faţă plăţilor scadente, lucru absolul necesar pentru supravietuirea societăţii în perioada de
criză.
R ec R dob DAT/CPR R fin
2001 11,14 43,50 0,03 10,17
2002 12,14 28,98 0,02 11,80
2003 8,44 18,84 0,00 8,44
2004 10,83 20,27 0,00 10,83
2005 1.446,35 9.,9 -0,32 966,79
Tabelul 26. Evidenţierea riscului financiar
În dinamică, pentru perioada 2001-2004 când întreprinderea înregistrează profit şi se
pot face aprecieri cu privire la cele trei tipuri de rate, situaţia se prezintă astfel :
Graficul 10. Rata economică, Rata financiară, Rata dobânzii
Dacă vom interpreta riscul financiar numai prin prisma raportului datorii / capital
propriu, atunci putem spune că întreprinderea prezintă un risc financiar nesemnificativ. Acest
lucru poate fi explicat prin faptul că întreprinderea înregistrează întârzieri mari la plata
obligaţiilor către buget şi către furnizori, ceea ce conduce la obţinerea de resurse pe termen
scurt necesare aprovizionării cu materii prime şi materiale indispensabile. Aceste datorii nu
Pagina 51 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
intră sub incidenţa ratei dobânzii şi de aceea nu influenţează indicatorul levier financiar.
Totuşi aceste datorii nu trebuie neglijate şi ar trebui cuprinse în analiza riscului financiar.
IV.3. RISCUL DE FALIMENT
Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor scadente
care rezultă fie din angajamente anterioare, fie din operaţii curente a căror realizare
condiţionează continuitatea activităţii, fie din prelevări obligatorii.
În analiza financiară, analiza aptitudinii întreprinderii de a fi solvabilă, de a acţiona în
condiţii de risc minim, ocupă un loc central. Echilibrul financiar este un imperativ pentru
orice agent economic, în sensul că menţinerea solvabilităţii este o restricţie ce se impune
întreprinderii în mod curent. În practică se poate accepta ca o întreprindere aflată temporar în
dificultate să renunţe la unele obiective de creştere, dar nu se poate accepta ca ea să renunţe la
asigurarea obiectivului de solvabilitate, care constitue condiţia financiară de supravieţuire.
În funcţie de condiţiile concrete economico-financiare, solvabilitatea unei
întreprinderi poate fi apreciată diferit. O întreprindere poate trece printr-o perioadă dificilă
apărută ca urmare a accelerării plăţilor determinate de o creştere rapidă de activitate. Această
situaţie nu afectează însă echilibrele fundamentale ale întreprinderii putând fi depăţită cu
uşurinţă. Pe de altă parte, o întreprindere care şi-a atras o reputaţie de „rău platnic” sau o
anumită suspiciune în legătură cu soliditatea sa financiară se poate confrunta cu probleme
legate de furnizori care pot refuză continuarea livrărilor, sau cu imposibilitatea obţinerii unor
credite sau obţinerea lor în condiţii dezavantajoase.
Analiza statică a riscului de faliment pe baza bilanţului
În analiza statică sunt prioritare valoarea şi solvabilitatea întreprinderii. Acest tip de
analiză a reprezentat mult timp în teoria economică singura modalitate de evaluare a riscului.
Principalele instrumente operaţionale la care recurge analiza financiară pentru investigarea
riscului de faliment sunt fondul de rulment şi metoda ratelor.
Potrivit teoriei patrimoniale, o întreprindere este solvabilă dacă asigură echilibrul
maselor bilanţiere cu aceeaşi durată, adică dacă respectă următoarele reguli financiare :
activul imobilizat = capital permanent
activ circulant = datorii pe termen scurt
Pagina 52 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
În practică acest lucru nu se întâmplă deoarece activele şi pasivele sunt asimetrice din
punct de vedere al riscului. În timp ce exigibilitatea pasivului este certă, lichiditatea activului
este incertă putând fi perturbată de o gamă largă de factori atât interni cât şi externi. Această
asimetrie impune crearea unor rezerve care să poată face faţă iregularităţilor de scadenţă.
Această rezervă se regăseşte sub forma fondului de rulment.
În funcţie de mărimea fondului de rulment se pot identifica trei situaţii în care se
poate afla întreprinderea din punct de vedere al solvabilităţii :
fondul de rulment este nul ceea ce înseamnă că solvabilitatea pe termen scurt pare a fi
în siguranţă. Acest echilibru este însă, foarte fragil putând fi compromis de orice dereglare în
realizarea creanţelor.
fondul de rulment este pozitiv ceea ce înseamnă că se înregistrează un excedent de
lichidităţi potenţiale, pe termen scurt şi întreprinderea are o situaţie favorabilă în termeni de
solvabilitate pentru că este în măsură să facă faţă obligaţiilor la scadenţă.
fondul de rulment este negativ ceea ce înseamnă că lichidităţile potenţiale nu acoperă
în totalitate exigibilităţile potenţiale şi întreprinderea se confruntă cu dificultăţi în ceea ce
priveşte echilibrul financiar
Analiza statică a riscului de faliment prin metoda ratelor
În analiza riscului de faliment se utilizează două categorii de rate : ratele de
solvabilitate şi ratele de structură financiară de pasiv.
Ratele de solvabilitate realizează o raportare a activelor realizabile la datoriile
exigibile în vederea evaluării riscului de faliment. Cele mai frecvent utilizate rate sunt :
rata solvabilităţii generale
Activ circulant
RSG =
Datorii pe termen scurt
Rata solvabilităţii generale permite aprecierea gradului de acoperire a datoriilor pe
termen scurt de către activul circulant. Este recomandabil ca această rată să fie supraunitară,
fapt care indică existenţa unor active circulante mai mari decât obligaţiile pe termen scurt.
Pagina 53 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Rata solvabilităţii generale nu permite o judecare definitivă asupra solvabilităţii pe
termen scurt. Semnificaţia sa are o marjă sporită de aproximare, datorită numărului mare de
variabile care pot influenţa solvabilitatea : natura sectorului de activitate, structura activelor
circulante, rata de rotaţie a activelor, etc. Acestă rată este deci insuficientă pentru aprecierea
cu precizie a solvabilităţii pe termen scurt.
rata solvabilităţii parţiale
Activ circulant - Stocuri
RSP =
Datorii pe termen scurt
Rata solvabilităţii parţiale exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile
pe termen scurt din creanţe şi disponibilităţi. Această rată, de regulă subunitară, trebuie
analizată prin prisma structurii creanţelor. În teorie se apreciază că o rată cuprinsă între 0,8 şi
1 ar reprezenta o situaţie optimă în ceea ce priveşte solvabilitatea.
rata solvabilităţii imediate
Disponibilităţi
RSI =
Datorii pe termen scurt
În teoria economică se apreciază drept satisfăcătoare pentru această rată o valoare mai
mare de 0,3. Interpretarea acestei rate trebuie să implice şi alte informaţii privind condiţiile de
desfăşurare a activităţii. Deşi o rată ridicată indică o lichiditate ridicată, ea poate avea şi alte
semnificaţii cum ar fi o folosire mai puţin performantă a resurselor disponibile. De asemenea,
o valoare ridicată a acestei rate nu este o garanţie a solvabilităţii dacă celelalte active au un
grad redus de lichiditate.
Analiza dinamică a riscului de faliment
Pagina 54 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Analiza dinamică a riscului de faliment permite diagnosticarea şi explicarea
dezechilibrului financiar, evidenţiat prin analiza statică. Cele două tipuri de analiză sunt
complementare şi trebuie făcute în acelaşi timp.
Analiza dinamică porneşte de la fluxurile de fonduri, determinate de operaţiunile de
exploatare şi de operaţiunile de capital, evidenţiate în tabloul de finanţare.
Analiza dinamică a riscului de faliment presupune calcularea unor rate de îndatorare.
Cele mai importante rate sunt :
rata autonomiei financiare
CAF
RAF =
Datorii financiare certe
rata de îndatorare
Datorii pe termen lung
RÎ =
Capital propriu
rata capacităţii de rambursare
Datorii
RCR =
CAF
Analiza riscului de faliment prin metoda ratelor ridică unele probleme datorită
inexistenţei unor rate de referinţă. Mai mult, aceste rate exprimă cantitativ diferite grade de
Pagina 55 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
lichiditate ale ansamblului de active, fără a analiza calitatea lichidităţii acestora. De aceea ele
trebuie interpretate cu prudenţă. Comparaţia cu întreprinderi similare din sector şi / sau
comparaţia cu rezultate anterioare ale acestor rate conduce la concluzii mult mai fiabile.
VI.6. RISCUL DE FALIMENT - STUDIU DE CAZ
Analiza statică a riscului de faliment pe baza bilanţului
Teoria patrimonială spune că o întreprindere este solvabilă dacă asigură echilibrul
maselor bilanţiere cu aceeaşi durată, adică dacă respectă următoarele reguli financiare :
activul imobilizat = capital permanent
activ circulant = datorii pe termen scurt
Conform bilanţului aprobat al societăţii comerciale Prospecţiuni SA, aceste egalităţi
nu se respectă lucru evidenţiat prin tabelele următoare :
ANUL Activ
imobilizat
Capital
permanent
Activ imobilizat-
Capital permanent
2001 2.229.629 2.530.800 -301.171
2002 3.159.727 2.946.920 212.806
2003 3.088.660 3.135.164 -46.504
2004 4.045.709 3.423.369 622.339
2005 5.989.805 -382.730 6.372.535
Tabelul 27. Diferenţa Activ imobilizat-Capital permanent
ANUL Activ
circulant
Datorii pe
termen scurt
Activ circulant-
Datorii termen scurt
2001 1.988.486 1.681.589 306.896
2002 4.163.971 4.405.719 -241.748
2003 10.088.269 10.046.157 42.111
2004 18.616.215 19.197.900 -581.685
2005 19.878.045 26.130.349 -6.252.304
Tabelul 28. Diferenţa Actic circulant – Datorii pe termen scurt
Pagina 56 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Această asimetrie impune crearea unor rezerve prin care să se poată face faţă
iregularităţilor de scadenţă. Această rezervă se regăseşte sub forma fondului de rulment.
Pe perioada analizată fondul de rulment înregistrează în cele mai multe situaţii valori
negative, ceea ce pune în evidenţă dificultăţile întâmpinate de societate în asigurarea
lichidităţilor necesare pentru acoperirea exigibilităţilor curente.
În vederea eliminării acestor riscuri este imperios necesară solicitarea scutirii de la
plata majorărilor de întârziere aferente datoriilor la bugetul de stat şi eşalonării datoriilor faţă
de buget.
Analiza statică a riscului de faliment prin metoda ratelor
Ratele de solvabilitate
Rata solvabilităţii
generale
Rata solvabilităţii
parţiale
Rata solvabilităţii
immediate
1.18 1.09 0.13
0.95 0.89 0.06
1.00 0.97 0.01
0.97 0.95 0.01
0,76 0,70 0,07
Tabelul 29. Ratele de solvabilitate
Teoria apreciază o rată a solvabilităţii generale supraunitară. Aşa cum se poate
observa, în cazul societăţii analizate, deşi rata nu este supraunitară decât în doi dintre cei
cinci ani de analiză, ea este apropiată de pragul apreciat de specialişti ca fiind optim.
Analizând în continuare rata solvabilităţii parţiale putem observa că acesta se
încadrează în intervalul 0.8-1.00, interval considerat optim. Deşi în urma calculelor, am putea
aprecia că societatea are o solvabilitate bună, aceasta trebuie privită prin prisma structurii
creanţelor. În cazul de faţă trebuie amintit că societatea deţine în evidenţe creanţe
semnificative cu termene de plată depăşite.
Pagina 57 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Acest aspect este vizibil în analiza ratei solvabilităţii imediate care se află cu mult sub
pragul de 0,3 considerat optim. Prin prisma acestei rate se poate aprecia că societatea nu este
capabilă să facă faţă datoriilor imediat exigibile.
Analiza dinamică a riscului de faliment
Analiza dinamică a riscului de faliment presupune calcularea unor rate de îndatorare.
Cele mai importante rate sunt :
Rata autonomiei
fianciare (%)
Rata de
îndatorare (%)
Rata capacităţii de
rambursare (%)
30,50 67.60 3,28
36,84 149.90 2,71
23,50 320.43 4,26
23.55 560.79 4,75
-8,97 -6860.50 -11,15
Tabelul 30. Ratele de îndatorare
Aşa cum se poate vedea în tabelul de mai sus situaţia, prin prisma ratelor de
îndatorare, pune în evidenţă dezechilibre majore. Astfel rata autonomiei financiare
înregistrează fluctuatii de la an la an înregistrând chiar o valoare negativă în anul 2005 fapt
care evidenţiază o situaţie prefalimentară. Acest fenomen este accentuat şi de creşterea
accelerată a ratei de îndatorare. În aceste condiţii, în lipsa unor măsuri radicale de redresare
societatea va intra în incapacitate de plată, iar dacă acest lucru va persista se va putea ajunge
chiar la faliment.
Cap.V. ORIENTĂRI NOI ÎN ANALIZA PERFORMANŢELOR
V.1. METADA DE ANALIZĂ S.W.O.T.
Pagina 58 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Metoda SWOT este folosită pe plan internaţional pentru analizarea aspectelor
nefinanciare şi a modului cum acestea influenţează situaţia financiară a clientului. Aspectele
nefinanciare au o importanţă deosebită dar care necesită un nivel de cunoaştere superior.
Această metodă identifică nu numai deficienţele şi slăbiciunile întreprinderii la un
moment dat, ci şi capacităţile şi forţa acesteia. Dimensiunea mediului înconjurător ajută la
determinarea punctelor tari şi a punctelor slabe ale întreprinderii.
Identificarea capacităţilor şi a incompetenţelor este o sarcină foarte dificilă,
necesitând obiectivitate şi o cunoaştere superioară a fenomenelor. Din acest motiv nu este
recomandabil ca evaluarea acestor aspecte să fie făcută de manageri. Pentru a avea
credibilitate, această analiză ar trebui să fie efectuată de persoane calificate în acest sens (de
obicei, firme de consultanţă specializate).
Informaţiile necesare pentru o astfel de analiză variază de la un tip de întreprindere la
altul, în funcţie de ciclul de producţie şi în funcţie de scopul analistului. Scopul evaluarii prin
metoda SWOT este de a ajuta întreprinderea să se poziţioneze faţă de concurenţă, în aşa fel
încât să obţină maximum de beneficii pe termen lung.
Analiza SWOT constă în ordonarea informaţiilor nefinanciare şi financiare după
anumite reguli, urmată de o analiză strategică ce impune conducerii societăţii luarea în
considerare şi evaluarea fiecărui aspect în vederea atingerii obiectivelor propuse şi reflectarea
corepunzătoare în planul strategic. Punctele tari sunt baza pe care se constitue succesul unei
firme .
Punctele slabe sunt lipsuri, absenţe pe care societatea caută să le soluţioneze
(tehnologie învechită, personal necalificat).
Ameninţările sunt evenimente cu o anumită probabilitate de producere al căror risc
trebuie acoperit (lipsa unor succesori la conducere, regimul economic instabil, dependenţa de
furnizori cu situaţii financiare instabile). Se pot grupa pe categoriile anterioare toate
informaţiile despre societate precum şi factorii interni sau externi cu influenţe asupra
activităţii desfăşurată de aceasta.
Luând în considerare cele de mai sus, principalii factori care influenţează activitatea
întreprinderii, precum şi principalele direcţii de analiză a acestora, pot fi grupaţi după cum
urmează :
Factori interni : puncte tari si puncte slabe
conducerea şi personalul : calificare, aptitudini, pregătire
sistemul organizaţional : structura sistemului şi relaţiile cu alte societăţi
Pagina 59 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
produse : cost, calitate, durată de viaţă consumată.
producţie : tip, capacitate
moralitate : reputaţie, istoric
factori financiari : bilanţ, contul de profit şi pierdere, flux de numerar
cunoştinţe : piaţă, concurenţă
Factori externi : posibilităţi şi ameninţări
piaţa : în creştere, în scădere, în continuă schimbare
tehnologia : dezvoltarea produselor, ajungerea la sfârşitul ciclului de viaţă
economia : în creştere, în scădere, puterea monedei naţionale
societatea civilă : politici de personal, practici de comerţ
legislaţie : protecţia consumatorului, poluare, legi antimonopol
mediu : energie, materii prime, reciclare, protecţia mediului
Aceast tip de analiză este foarte util atunci când se urmăreşte evalurea în ansamblu a
întreprinderii, în scopul vânzării/cumpărării acesteia, sau lichidării ei. Evaluare are ca scop
final stabilirea unui interval de valoare pentru întreprindere, pe baza căruia să se poată
negocia preţul.
Pentru aprecierea realităţii ipotezelor este necesară înţelegerea în profunzime a
istoricului afacerii, ceea ce presupune o analiză internă prealabilă. Evaluarea întreprinderii
numai pe baza „trecutului”, adică folosind numai informaţii concrete, poate conduce la o
valoare mai mică deoarece nu s-au luat în considerare posibilităţile viitoare de creştere, sau
oportunităţile generate de iniţierea unor proiecte de investiţii.
Pentru o evaluare cât mai aproape de realitate este necesară o analiză a întreprinderii
pe baza previziunilor. În acest context se pot previziona contul de profit şi pierdere, bilanţul
şi fluxul de fonduri.
În baza estimărilor, pentru o analiză cât mai relevantă, se poate realiza şi o analiză de
sensitivitate. Aceasta ar putea trage un semnal de alarmă cu privire la riscul pe care şi-l
asumă investitorii în cazul în care cele mai pesimiste previziuni se adeveresc. De asemenea,
această analiză prezintă şi rentabilitatea ce se poate obţine în condiţii optimiste de evoluţie a
indicatorilor. Prin prezentarea acestor aspecte puse faţă în faţă, analiza de sensitivitate poate
constitui un instrument important în diagnosticarea rentabilităţii şi riscurilor potenţiale.
Pagina 60 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
V.2. METODA DE ANALIZĂ S.W.O.T. - STUDIU DE CAZ
Factori interni : puncte tari şi puncte slabe
conducerea şi personalul : în cazul întreprinderii SC Prospecţiuni SA acest capitol
trebuie divizat deoarece conducerea reprezintă un punct tare cuprinzând numai personal cu
studii superioare şi experienţă relevantă în domeniul de activitate. De asemenea, personalul
permanent este bine calificat având în proportie de 60% studii superioare şi medii. Datorită
specificului activităţii întreprinderea utilizează un număr mare de personal sezonier despre
care nu pot fi făcute aprecieri pertinente. Acest fapt poate fi considerat un punct slab pentru
întreprindere. Chiar şi în aceste condiţii calitatea produselor este superioară acestea fiind
apreciate şi căutate atât pe piaţa internă cât şi pe piaţa externă. De asemenea calitatea morală
şi profesională a conducerii societăţii precum şi experienţa în activitatea de organizare şi
conducere constitue un punct tare pentru întreprindere.
sistemul organizaţional : acest capitol reprezintă un punct slab al societăţii deoarece
aceasta se adresează unei pieţe specializate, în care clienţii sunt în număr mic. In plus, o parte
dintre clienţii de pe piaţa internă sunt societăţi cu capital majoritar de stat cu o situaţie
financiară instabilă. Dacă ne raportam la clienţii externi, realizarea contractelor presupune un
volum superior de cheltuieli rezultate în urma deplasării de personal şi echipamente fapt ce
conduce la o marjă de profit diminuată.
produse : atât datorită politicii de preţ practicată de societate, cât şi calităţii superioare
a produselor (foraje la mare adâncime, studii geologice, geofizice, etc), acestea sunt
competitive pe pieţele pe care se adresează. Acest capitol poate fi apreciat ca un punct tare al
societăţii.
productie : activitatea de producţie are un caracter semisezonier deoarece pe timpul
iernii forajele efectuate de întreprindere, care stau la baza studiilor şi lucrărilor efectuate sunt
îngreunate. Chiar şi în aceste condiţii activitatea de producţie poate fi considerată un punct
tare pentru întreprindere.
moralitate : societatea se bucură de prestigiu şi de o experienţă de 120 de ani în
sectorul de activitate şi este recunoscută ca având relaţii bune cu clienţii şi furnizorii săi. De
Pagina 61 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
asemenea moralitatea desavârşită de care dă dovadă întreg personalul încadrează acest capitol
în categoria punctelor tari.
cunoştinţe : pe piaţa internă societatea deţine o poziţie strategică fiind singurul
furnizor în domeniul prospecţiunilor geologice şi goefizice pentru bogăţii ale solului şi
subsolului. Pe piaţa externă întreprinderea are o serie de concurenţi importanţi cum ar fi
Westeon-Geca (SUA), Veritas (SUA), Goephysica Torum (Polonia), GES (Ungaria). Având
în vedere faptul că strategia de dezvoltare pe termen mediu şi lung vizează o creştere
continuă a ponderii exporturilor acest capitol poate fi considerat un punct tare.
Factori externi : posibilităţi şi ameninţări
piaţa : luând în considerare faptul că societatea previzionează o creştere a exporturilor
precum şi faptul că printre clienţii interni se numără atât firme de renume mondial cu o
dezvoltare continuă, cât şi firme de interes naţional, se poate aprecia că piaţa este în creştere
fapt ce va fi privit a o posibilitate continuă de dezvoltare pentru firmă .
tehnologia : datorită faptului că întreprinderea este specializată în realizarea şi
prestarea unei game de produse şi servicii specifice, cu destinaţii precise, acest capitol poate
fi considerat ca o ameninţare pentru societate. Această afirmaţie se bazează pe faptul că
întreprinderea deţine o serie de utilaje foarte specifice, a căror imposibilitate de înlocuire în
timp scurt poate duce la încetarea ciclului de poducţie.
economia : economia naţională constituie o permanentă ameninţare datorită situaţiei
incerte în care se află o mare parte din întreprinderile româneşti, în special cele în curs de
privatizare care au datorii mari către furnizori, datorii ce riscă să nu poată fi recuperate
niciodată. De asemenea instabilitatea puterii de cumpărare a monedei naţionale constitue o
ameninţare continuă.
societatea civilă : politica de personal practicată de societate oferă posibilităţi atât pe
linia reducerii costurilor cu salariile dacă situaţia reală va impune acest lucru cât şi pe linia
creşterii continue a productivităţii muncii prin eliminarea din organigramă a personalului
necalificat.
Pagina 62 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
legislaţie : acest domeniu constitue o ameninţare permanentă şi necontrolabilă
deoarece legislaţia din ţara noastră suferă numeroase modificări în perioade scurte de timp.
Principalele direcţii pe care firma poate fi afectată sunt legislaţia privind mediul înconjurător
şi politicile statului antimonopol.
V.3. MATRICEA „AMENINŢĂRI, OPORTUNITĂŢI, PUNCTE
TARI, PUNCTE SLABE”
Această matrice a fost propusă prima dată în 1982, de H. Weihrich, profesor la
universitatea San Francisco. Ea se prezintă sub următoarea formă:
FACTORI INTERNI
PUNCTE FORTE PUNCTE SLABE
X X
OPORTUNITĂŢI FO SO
X
AMENINŢĂRI
FA SA
X
Fig.2. Puncte cheie în analiza SWOT
În căsuţele marcate cu „X” se vor trece, în funcţie de coloana pe care ne aflăm,
factorii care reprezintă oportunităţi, ameninţări, puncte tari sau puncte slabe pentru
întreprinderea analizată.
În baza acestei matrice bine întocmite se pot stabili orientările strategice care trebuie
adoptate de întreprindere putându-se face o interpretare a ansamblului de elemente pe care le
procură diagnosticele interne şi externe. Această matrice se bazează pe modelul de formulare
Pagina 63 din 68
FA
CT
OR
I E
XT
ER
NI
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
a unei strategii care ia în considerare punctele forte şi punctele slabe ale întreprinderii printr-
un diagnostic intern, cu identificarea acestora în raport cu mediul înconjurător.
Modelul simplificat de formulare a strategiei care stă la baza metodei puncte tari-
puncte slabe se prezintă astfel :
Puncte tari şi
Oportunităţi şi Puncte slabe
riscuri ale mediului ale organizării
Strategii economice
posibile
Procesul de decizie
strategică
Preferinţele grupului de Preferinţele grupului
control al activităţii externe conducător
Strategia adoptată
Fig.3. Procesul de adoptare a strategiei în analiza SWOT
Această matrice permite stabilirea orientărilor strategice ţinând seama de punctele
forte şi luând în considerare oportunităţile oferite de mediul înconjurător = FO.
Trebuie luate în considerare şi punctele slabe care pot fi ameliorate ţinând seama de
oportunităţile care se oferă = SO.
În acelaşi mod se vor considera punctele forte şi respectiv punctele slabe în raport cu
ameninţările evidenţiate de diagnositicul extern = FA şi respectiv SA.
Pagina 64 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Se constată astfel o primă linie orizontală cu caracter ofensiv formată din FO cu
orientări strategice ofensive clare şi din SO care pune problema valorificării oportunităţilor în
cadrul înlăturării punctelor slabe.
Cea de-a doua linie orizontală denumită defensivă, ia în considerare punctele forte
interne în condiţiile unor ameninţări provenite din mediul înconjurător, FA, precum şi
punctele slabe ale întreprinderii combinate cu ameninţările care vin din extern, SA.
V.4. MATRICEA „AMENINŢĂRI, OPORTUNITĂŢI, PUNCTE
TARI, PUNCTE SLABE” - STUDIU DE CAZ
Puncte forte Puncte slabe
Conducere Personal
Produse Sistem organizational
Productie
Moralitate
Cunostinte
Oportunitati
Piata FO SO
Societatea civila
Amenintari
Tehnologia
Economia nationala FA SA
Legislatia
Fig.4. Matricea SWOT la SC Prospectiuni SA
Strategia propusă pentru prima parte a liniei ofensive (FO) ar avea ca principal scop
valorificarea cât mai eficientă a oportunităţilor pe care le oferă piaţa. Acest lucru poate fi
realizat şi susţinut pe baza punctelor forte ale întreprinderii. Aşa cum s-a arătat întreprinderea
se poate baza pe o conducere calificată, pe produse competitive şi pe relaţii stabile cu
furnizorii şi clienţii săi. Oportunitatea oferită de piaţa în creştere nu trebuie neglijată sub nici
Pagina 65 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
o formă existând pericolul apariţiei unei cereri excesive ce ar putea duce fie la scăderea
preţurilor, fie la apariţia de noi întreprinderi specializate în domeniu.
În cazul celei de-a doua părţi a liniei ofensive (SO), strategia de urmat ar trebui să
aibă ca principale obiective rectificarea punctelor slabe observate pe baza oportunităţilor
oferite de mediul economic. Astfel poate fi recomandată o politică de personal care, pe baza
oportunităţilor oferite de societatea civilă, să amelioreze punctele slabe constatate la nivel de
personal angajat în întreprindere.
Strategiile ce pot fi recomandate pe linia defensivă a matricei trebuie să aibă în vedere
ameninţările care planează asupra întreprinderii şi posibilităţile de contracarare a acestora pe
baza punctelor forte ale întreprinderii. Astfel prima parte a liniei defensive trebuie să aibă în
vedere, pentru contracararea efectelor nefavorabile ale „ameninţărilor” o politică prudentă în
ceea ce priveşte aprovizionarea cu material rulant, utilaje de producţie, mijloace de transport,
etc. Aceasta trebuie să asigure necesarul de echipamente la termen şi cu costuri cât mai mici
cu putinţă. Alături de aceasta trebuie să se realizeze, pe baza punctelor forte din întreprindere,
un echilibru stabil la nivelul întregii firme care să nu fie expus decât în situaţii limită
perturbaţiilor din mediul economic.
Cap.V. CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Pe baza situaţiei patrimoniale a societăţii precum şi a indicatorilor calculaţi asupra
situaţiilor financiare se desprind următoarele concluzii :
Societatea se confruntă cu o situaţie de decapitalizare accentuată manifestată atât prin
cesiunea unor elemente de activ la preţuri eronate, cât şi prin evidenţa în contabilitate, la
preţuri neactualizate, a elementelor de activ aflate în patrimoniu.
Pentru depăşirea acestei situaţii societatea trebuie să întreprindă o serie de măsuri de
înlocuire a echipamentelor uzate atât fizic dar mai ales moral. De asemenea este necesară
achiziţionarea unor echipamente noi, care încorporează tehnologie de ultimă oră şi corespund
standardelor internaţionale în domeniu.
De asemenea, ar trebui alocat anual un procent din profitul net al societăţii pentru
recapitalizarea acesteia.
Societatea se confruntă cu un număr de personal supradimensionat în raport cu
necesităţile de producţie, fapt ce duce la existenţa unor cheltuieli salariale şi a unor datorii
către bugetul statului aferente angajării forţei de muncă supradimensionate. Aceste cheltuieli
Pagina 66 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
se răsfrâng asupra tuturor indicatorilor de analiză financiară mai ales datorită faptului că
există restanţe la plata acestor datorii, restanţe care atrag în unele cazuri majorări şi penalităţi
de întârziere mai mari decât datoriile în sine.
În scopul atenuării acestor probleme societatea ar trebui să apeleze, în cazul
personalului necalificat care desfăşoară activitate pe teren, la angajarea acestuia pe plan local
fapt ce ar conduce la diminuarea cheltuielilor de transport şi cazare.
De asemenea, pentru reducerea datoriilor aferente forţei de muncă, ar trebui să se
încerce plata prioritară a datoriilor de tip CAS, la care penalizările de întârziere sunt mult mai
mari decât în cazul celorlalte datorii atât faţă de bugetul statului cât şi faţă de alte instituţii cu
care societatea are contracte care conţin clauze privind întârzierile la plată.
Una din dificultăţile majore cu care se confruntă societatea o constituie lipsa de
lichiditate. Acest lucru se manifestă în special la nivelul indicatorilor de apreciare a riscului
care se prezintă cu mult sub optimul teoretic.
Pentru remedierea acestei probleme este necesară adoptarea unui pachet de măsuri
printre care :
perceperea, pe cât posibil, a unor avansuri în contul lucrărilor ce urmează a fi
efectuate
negocierea, în cadrul contractelor, a unor majorări de întârziere care să acopere cel
puţin penalităţile de întârziere percepute de alte instituţii şi nedeductibilitatea fiscală a
acestora
servirea prioritară a clienţilor bun-platnici
crearea de provizioane care să acopere cel puţin parţial, în cazul întârzierilor la plată,
penalizările suportate de societate ca urmare a lipsei de lichiditate
De asemenea, pentru ameliorarea indicatorilor de rentabilitate, ar trebui solicitată
eşalonarea datoriilor faţă de bugetul de stat şi scutirea de la plata majorărilor de întârziere.
O altă soluţie pentru îmbunătăţirea indicatorilor de lichiditate este finanţarea nevoilor
curente prin credite bancare şi nu din surse de la bugetul de stat sau bugetul asigurărilor
sociale (neplata datoriilor faţă de aceştia), cunoscut fiind faptul că dobânda la creditele
bancare este, în acest moment, inferioară majorărilor şi penalităţilor de întârziere plătite de
societate.
Având în vedere că activitatea de exploatare este profitabilă, ar trebui să se încerce
identificarea şi eliminarea, acolo unde este posibil, a elementelor excepţionale care provoacă
pierdere la nivel global.
Pagina 67 din 68
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Societatea ar trebui să renunţe la o serie de activităţi care premerg lucrărilor efective
şi care nu mai sunt rentabile datorită faptului că ele pot fi efectuate şi de alte socităţi de obicei
mici sau nou înfiinţate care beneficiază de o serie de facilităţi.
O soluţie pentru diminuarea decalajului existent între încasări şi plăţi este apelarea la
credite-furnizor în special în cazul achiziţiilor de echipamente din import.
Este de asemenea necesară, o corelare mai strictă a nivelului ratei inflaţiei cu nivelul
indicatorilor realizaţi şi prognozaţi, pentru a se reuşi pe termen mediu, creşterea rentabilităţii
financiare a societăţii şi poate chiar cotarea la Bursă.
Pagina 68 din 68