Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice , Nr. 2/2019
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2019
45
ANALIZA CRITERIILOR GENERALE
DE INDIVIDUALIZARE A PEDEPSEI
Elena-Giorgiana SIMIONESCU*
Abstract: Individualizarea pedepsei este un
principiu al dreptului penal, potrivit căruia legea
stabileşte natura şi limitele pedepsei aplicate pentru o
anumită infracţiune, iar instanţa de judecată
stabilește pedeapsa concretă şi modalitatea de
executare a acesteia. Criteriile generale de
individualizare a pedepsei constituie, în sistemul
reglementării din actualul Cod penal, orientări
obligatorii pentru instanţa de judecată, ele indicând
direcţia în care trebuie să fie căutate datele şi
elementele de individualizare.
. Cuvinte cheie: împrejurările, modul de
comitere a infracţiunii, mijloacele folosite, starea de
pericol creată, natura şi gravitatea rezultatului
produs, mobilul, scopul, natura şi frecvenţa
infracţiunilor, conduita, nivelul de educaţie, vârsta,
starea de sănătate, situaţia familială şi socială
1. Consideraţii privind noţiunea
de individualizare a pedepselor
Individualizarea pedepselor este nu
numai un principiu fundamental al dreptului
penal român, care reflectă o orientare de bază
a politicii penale1, dar și una din cele mai
importante instituţii ale dreptului penal2.
Principiul individualizării se aplică atât în
faza de stabilire a duratei şi cuantumului
pedepsei de către judecător, a modului de
executare a pedepsei (cu/fără privare de
libertate), cât şi în ceea ce priveşte
executarea propriu-zisă a pedepsei3.
Individualizarea pedepselor îşi are
fundamentul juridic în dispozițiile capitolului
V al Părții Generale a Codului penal (art. 74-
106). Individualizarea pedepsei este
obligatorie în toate cazurile, deoarece
legiuitorul stipulează în textul legii limitele
ANALYSIS OF GENERAL CRITERIA
FOR INDIVIDUALIZATION OF
PUNISHMENT
Elena-Giorgiana SIMIONESCU**
Abstract: Individualization of punishment is
a principle of criminal law, according to which the
law establishes the nature and limits of the punishment applied for a particular crime, and the
court establishes the concrete punishment and the
manner of its execution. The general criteria for the
individualization of the sentence constitute, in the
system of regulation in the current Criminal Code,
mandatory guidelines for the court, indicating the
direction in which the data and the elements of
individualization should be sought.
Key words: circumstances, how the crime
was committed, the means used, the created danger
state, the nature and severity of the product result, the motive, the purpose, the nature and frequency of the
crimes, the conduct, the level of education, the age,
the health status, the family and social situation
1. Considerations regarding the
notion of individualization of punishments
Individualization of punishments is
not only a fundamental principle of
Romanian criminal law, which reflects a
basic orientation of criminal policy13, but
also one of the most important institutions of
criminal law14. The principle of
individualization is applied both in the phase
of establishing the duration and amount of
the sentence by the judge, of the way of
execution of the sentence (with / without
deprivation of liberty), as well as regarding
the actual execution of the sentence15.
The individualization of the
punishments has its legal basis in the
provisions of chapter V of the General Part
of the Criminal Code (art. 74-106). The
* Conf. univ. dr., Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, Drept şi Administraţie Publică, Universitatea „Constantin
Brâncuşi” din Tg-Jiu ** Associate Professor PhD, Faculty of Education Sciences, Law and Public Administration, “Constantin
Brâncuşi” University of Tg-Jiu
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice , Nr. 2/2019
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2019
46
generale ale pedepselor, iar instanţa are
obligaţia să adapteze aceste limite la cazurile
concrete cu care a fost sesizată.
Dicţionarul Explicativ al Limbii
Române defineşte individualizarea ca fiind
acţiunea de a individualiza şi rezultatul ei;
adaptarea şi aplicarea unei concepţii, a unei
legi etc. la cazuri particulare etc. 4
Potrivit unei surse din literatura de
specialitate5, individualizarea reprezintă
operaţiunea prin care pedeapsa, expresie a
reacţiei antiinfracţionale, este adaptată
gravităţii abstracte şi concrete a infracţiunii
şi a persoanei şi conduitei făptuitorului, în
aşa fel încât pedeapsa să-şi poată îndeplini,
cu maximă eficienţă, funcţiile şi scopurile
înscrise în lege.
2. Conceptul de criterii de
individualizare a pedepsei
Așa cum am arătat, criteriile generale
de individualizare a pedepsei constituie, în
sistemul reglementării din actualul Cod
penal, orientări obligatorii pentru instanţa de
judecată, ele indicând direcţia în care trebuie
să fie căutate datele şi elementele de
individualizare. De respectarea acestor
criterii depinde justa aplicare a pedepsei şi
deci, legalitatea acesteia. Stabilirea pedepsei
cu nesocotirea vreuneia dintre aceste criterii
va conduce la netemeinicia sau ilegalitatea
pedepsei aplicate, putând fi supusă cenzurii
exercitate de către instanţele de control
judiciar, în cazul căilor ordinare de atac6.
Legiuitorul, în norma de incriminare,
descrie condiţiile obiective şi subiective ale
unei fapte pentru a constitui infracţiune, cât
şi pedeapsa sub aspectul naturii şi limitelor
speciale ale acesteia. În cazul săvârşirii unei
infracţiuni, instanţa de judecată este singura
în măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de
individualizare a pedepsei pentru infractorul
care a comis acea infracţiune, având deplina
libertate de acţiune în vederea realizării
acestei operaţiuni.
Datorită rolului important al
individualizării pedepsei pentru politica
penală a statului nostru, realizarea ei nu
individualization of the sentence is
obligatory in all cases, because the legislator
stipulates in the text of the law the general
limits of the punishments, and the court has
the obligation to adapt these limits to the
concrete cases with which it was notified.
The Explanatory Dictionary of the
Romanian Language defines
individualization as the action of
individualizing and its result; adapting and
applying a concept, a law, etc. in particular
cases etc16.
According to a source in the
specialized literature17, individualization
represents the operation by which the
punishment, an expression of the anti-
criminal reaction, is adapted to the abstract
and concrete gravity of the crime and of the
person and conduct of the offender, so that
the punishment can be fulfilled, with
maximum efficiency, the functions and
purposes set out in the law.
2. The concept of criteria for
individualization of punishment
As we have shown, the general
criteria for the individualization of the
sentence constitute, in the system of
regulation of the current Criminal Code,
mandatory guidelines for the court,
indicating the direction in which the data and
the elements of individualization should be
sought. The fair application of the
punishment depends on compliance with
these criteria and, therefore, its legality.
Establishing the punishment with failure to
comply with any of these criteria will lead to
the unlawfulness or illegality of the
punishment applied, being subject to
censorship exercised by the judicial control
courts, in the case of ordinary appeals18.
The lawmaker, in the rule of
incrimination, describes the objective and
subjective conditions of an act to constitute
an offense, as well as the punishment under
the aspect of its nature and its special limits.
In the case of committing an offense, the
court is the only one able to perform directly
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice , Nr. 2/2019
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2019
47
trebuie să fie lăsată integral la aprecierea
instanţei de judecată7, ci aceasta trebuie să
respecte anumite reguli de natură să
orienteze operaţia de individualizare.
Concepția a fost însuşită de
legiuitorul român care, prin dispoziţiile art.
74 C.p., obligă instanţa de judecată ca în
procesul individualizării pedepsei, în raport
cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu
periculozitatea infractorului, să se orienteze
după anumite criterii generale de
individualizare a pedepsei, precum:
a) împrejurările şi modul de comitere
a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru
valoarea ocrotită;
c) natura şi gravitatea rezultatului
produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;
d) motivul săvârşirii infracţiunii şi
scopul urmărit;
e) natura şi frecvenţa infracţiunilor
care constituie antecedente penale ale
infractorului;
f) conduita după săvârşirea
infracţiunii şi în cursul procesului penal;
g) nivelul de educaţie, vârsta, starea
de sănătate, situaţia familială şi socială.
Când pentru infracţiunea săvârşită
norma de incriminare prevede pedepse
alternative, se ţine seama de aceste criterii şi
pentru alegerea uneia dintre pedepsele
alternative.
Criteriile generale de individualizare
a pedepsei sunt definite în literatura de
specialitate8 ca fiind acele reguli, principii
prevăzute în Codul penal, de care instanţa de
judecată trebuie să ţină seama la stabilirea
felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în
cadrul operaţiunii de individualizare a
acesteia.
Sfera de aplicare a criteriilor generale
de individualizare este foarte vastă. Astfel,
aceste criterii se au în vedere la stabilirea
duratei ori a cuantumului pedepselor
principale, la stabilirea concretă a unei
pedeapse, în limitele prevăzute de lege. De
asemenea, ele sunt obligatorii şi pentru
stabilirea pedepsei complementare a
the work of individualizing the punishment
for the offender who committed that offense,
having full freedom of action to carry out
this operation.
Due to the important role of the
individualization of the punishment for the
criminal policy of our state, its realization
should not be left entirely to the court's
discretion19, but it must respect certain rules
that can guide the individualization
operation.
The conception was acquired by the
Romanian legislator who, by the provisions
of art. 74 C.p., obliges the court that in the
process of individualizing the punishment, in
relation to the seriousness of the crime
committed and the danger of the offender, to
orient itself according to certain general
criteria for individualizing the punishment,
such as:
a) the circumstances and manner of
committing the crime, as well as the means
used;
b) the state of danger created for the
protected value;
c) the nature and gravity of the result
produced or of other consequences of the
crime;
d) the reason for the crime and the
purpose pursued;
e) the nature and frequency of the
offenses which constitute a criminal record
of the offender;
f) the conduct after the crime was
committed and during the criminal trial;
g) education level, age, health status,
family and social situation.
When for the crime committed the
criminal law provides for alternative
penalties, these criteria are taken into
account and for choosing one of the
alternative punishments.
The general criteria for the
individualization of the sentence are defined
in the specialized literature20 as those rules,
principles set out in the Criminal Code,
which the court must take into account when
determining the type, duration or amount of
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice , Nr. 2/2019
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2019
48
interzicerii exercitării unor drepturi și în
toate cazurile de luare şi determinare
concretă a măsurilor educative. Totodată,
criteriile de individualizare se aplică în
acelaşi mod şi în cazul pedepselor
alternative. Când norma de incriminare
prevede pedepse alternative, la stabilirea
pedepsei instanţa are, pe de o parte,
posibilitatea şi obligaţia de a se opri asupra
uneia dintre pedepse, iar pe de altă parte,
posibilitatea şi obligaţia de a determina
concret această pedeapsă sub aspectul duratei
(în cazul pedepsei cu închisoarea) şi al
cuantumului (când pedeapsa este amenda)9.
3. Examinarea criteriilor generale
de individualizare a pedepsei face obiectul
de studiu al instituției Individualizării
pedepselor în literatura de specialitate10.
În cele ce urmează, sunt analizate:
“a) împrejurările şi modul de
comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele
folosite.
Împrejurările în care a fost săvârşită
infracţiunea sunt acele date, stări, situaţii sau
circumstanţe de fapt care pun în lumină
conţinutul concret al acesteia şi care îi
imprimă o anumită gravitate, un anumit
caracter (penal sau extrapenal), o anumită
coloratură şi semnificaţie proprie, specifică.
Sfera împrejurărilor de comitere de
infracţiunii este foarte variată. Constituie
împrejurări în care a fost săvârşită
infracţiunea, cel mai adesea, locul şi timpul
comiterii acesteia. Spre exemplu, gravitatea
infracţiunii de lovire sau alte violenţe va fi
mai mare când s-a comis în public, într-o
sală de spectacol, în raport cu situaţia în care
aceasta a fost săvârşită într-un loc privat. De
asemenea, infracţiunea de furt prezintă o
gravitate mai ridicată când a fost comisă în
timpul unei calamităţi, faţă de aceeaşi faptă
săvârşită în afara acestei situaţii. Pot fi avute
în vedere şi alte împrejurări, spre exemplu,
dacă fapta s-a răsfrânt asupra unei singure
persoane sau asupra mai multor persoane;
sau fapta s-a comis prin ori fără a se lua
anumite precauţiuni de zădărnicire a
the sentence in its individualization
operation.
The scope of the general criteria for
individualization is very wide. Thus, these
criteria are taken into account when
determining the duration or amount of the
main penalties, the concrete establishment of
a penalty, within the limits provided by law.
Also, they are obligatory also for
establishing the complementary punishment
of the prohibition of the exercise of rights
and in all cases of taking and concrete
determination of the educational measures.
At the same time, the criteria of
individualization apply in the same way for
alternative punishments. When the rule of
incrimination provides for alternative
punishments, when establishing the
punishment the court has, on the one hand,
the possibility and the obligation to stop on
one of the punishments, and on the other
hand, the possibility and the obligation to
determine this punishment in terms of
duration ( in the case of imprisonment) and
of the amount (when the punishment is
fine)21.
3. The examination of the general
criteria for the individualization of the
punishment is the object of study of the
institution of the Individualization of the
punishments in the specialized literature22. In
the following, they are analyzed:
“a) the circumstances and manner of
committing the crime, as well as the means
used.
The circumstances in which the crime
was committed are those facts, states,
situations or factual circumstances that shed
light on its concrete content and which print
a certain gravity, a certain character
(criminal or extra-penal), a certain coloration
and its own significance, specific. The scope
of the circumstances of committing the crime
is very varied. They are circumstances in
which the crime was committed, most often,
the place and time of the crime. For example,
the seriousness of the crime of rape or other
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice , Nr. 2/2019
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2019
49
descoperirii acesteia etc. Sfera acestor
circumstanţe de fapt este practic nelimitată.
Modul de săvârşire influenţează
gravitatea infracţiunii. Se are în vedere, în
primul rând, modul în care a fost pregătită
comiterea infracţiunii (procurarea ilicită sau
licită de instrumente, confecţionarea,
modificarea, adaptarea instrumentelor sau
dispozitivelor ce se vor folosi la săvârşirea
infracţiunii, culegerea de date privind locul şi
timpul comiterii infracţiunii ori despre
victimă etc.), iar în al doilea rând, modul în
care a fost executată infracţiunea (dacă
acţiunea sau inacţiunea tipică, prevăzută de
norma de incriminare, s-a realizat printr-un
singur act sau prin acte repetate, dacă
infractorul a acţionat premeditat sau spontan,
singur sau în participaţie etc.).
O relevanţă în aprecierea gravităţii
infracţiunii o au şi mijloacele folosite, sub
aspectul naturii acestora, a aptitudinilor de a
prezenta sau nu pericol public şi, mai ales, a
măsurii în care infractorul s-a servit în
concret de astfel de mijloace.
b) starea de pericol creată pentru
valoarea ocrotită. Sunt infracţiuni la care
urmarea imediată constă într-o stare de
pericol pentru valoarea socială care
constituie obiect de ocrotire penală, cum ar fi
securitatea naţională, siguranţa circulaţiei pe
căile ferate, siguranţa circulaţiei pe drumurile
publice, nerespectarea regimului armelor,
muniţiilor, materialelor nucleare şi al
materiilor explozive, capacitatea de lupta a
forţelor armate etc.11
Infracţiunile de pericol pot fi
clasificate în: infracţiuni de pericol concret şi
infracţiuni de pericol abstract. Infracţiunile
de pericol concret se caracterizează prin
prevederea în norma de incriminare a cerinţei
ca fapta să creeze o stare de pericol pentru
valoarea socială ocrotită. De exemplu,
atentatul care pune în pericol securitatea
naţională există numai dacă fapta pune în
pericol securitatea naţională (art. 401 C.p.,);
ori „neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu
sau îndeplinirea lor defectuoasă” există
numai dacă prin săvârşirea acestei fapte se
violence will be higher when it was
committed in public, in a theater, in relation
to the situation when it was committed in a
private place. Also, the crime of theft has a
higher severity when committed during a
calamity, compared to the same act
committed outside this situation. Other
circumstances can be considered, for
example, if the deed has spread to one or
more persons; or the deed was committed
through times without taking certain
precautions to prevent its discovery. The
scope of these circumstances is practically
unlimited.
The manner in which the crime is
committed influences the seriousness of the
crime. It is considered, first of all, the way in
which the crime has been prepared (illegal or
lawful procurement of instruments, making,
modifying, adapting the instruments or
devices that will be used to commit the
crime, collecting data on the place and time
of the crime. or about the victim, etc.), and
secondly, the way in which the crime was
committed (if the typical action or inaction,
provided by the criminal law, was done by a
single act or by repeated acts, if the criminal
acted premeditated or spontaneously, alone
or jointly, etc.).
The means used, in terms of their
nature, of the aptitudes to present or not
public danger and, especially, the extent to
which the offender has specifically used such
means have a relevance in assessing the
seriousness of the crime
b) the danger state created for the
protected value. There are crimes in which
the immediate consequence consists of a
state of danger for the social value that is
object of criminal protection, such as
national security, safety of traffic on the
railways, safety of circulation on public
roads, non-observance of the regime of
weapons, ammunition, nuclear materials and
of explosive materials, the fighting capacity
of the armed forces, etc.23
Dangerous crimes can be classified
into: concrete danger crimes and abstract
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice , Nr. 2/2019
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2019
50
pune în pericol siguranţa mijloacelor de
transport, intervenţie sau manevră pe calea
ferată (art. 329 C.p.). La aceste infracţiuni de
pericol concret, rezultatul vătămător nu se
produce datorită unor întâmplări care pot
avea surse diferite, ca, de pildă, deosebita
abilitate a unei persoane care reuşeşte să
evite producerea rezultatului, intervenţia
neaşteptată a unui fenomen natural care a
împiedicat materializarea stării de pericol
într-un rezultat etc. La stabilirea gravităţii
unei fapte de pericol concret, instanţa de
judecată va ţine seama atât de activitatea
infractorului, cât şi de acele întâmplări care
au făcut ca rezultatul vătămător să nu se
producă.
Infracţiunea de pericol abstract nu
necesită dovedirea existenţei unui pericol,
acesta fiind prezumat prin însăşi descrierea
faptei în norma de incriminare. Este o
infracţiune de pericol abstract, spre exemplu,
conducerea pe drumurile publice a unui
autovehicul de către o persoană care nu
posedă permis de conducere (art. 335 C.p.),
ori de o persoană care are o îmbibaţie
alcoolică de peste 0.80 g/l alcool pur în
sânge (art. 336 C.p.) sau mărturia mincinoasă
(art. 273 C.p.) ori inducerea în eroare a
organelor judiciare (art. 268 C.p.) etc. La
stabilirea gravităţii unor asemenea
infracţiuni, organul judiciar va putea lua în
seamă (cu referire la exemplele enumerate)
gradul de alcoolemie în sânge a infractorului,
starea tehnică a autovehiculului condus fără
permis, categoria drumului şi aglomeraţia
rutieră, conţinutul denunţului sau al plângerii
în cazul inducerii în eroare a organului
judiciar, împrejurările la care s-a referit
mărturia mincinoasă etc.
c) natura şi gravitatea rezultatului
produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii.
Cele mai multe dintre incriminări conţin
cerinţa ca acţiunea sau inacţiunea, descrisă
de lege să lezeze sau să aducă atingere uneia
dintre valorile sociale fundamentale ocrotite
prin mijloace penale, adică să determine
producerea unui rezultat care se poate
înfăţişa sub formă materială (exemplu: în
danger crimes. Concrete danger offenses are
characterized by the provision in the rule of
incrimination of the requirement that the act
create a state of danger for the protected
social value. For example, the attack that
endangers national security exists only if the
act endangers national security (art. 401
C.p.,); or "failure to perform service duties or
failing to do so" exists only if by committing
this fact the safety of the means of transport,
intervention or maneuvering on the railway
is jeopardized (art. 329 C.p.). In these crimes
of specific danger, the harmful result does
not occur due to events that may have
different sources, such as, for example, the
special ability of a person who manages to
avoid producing the result, the unexpected
intervention of a natural phenomenon that
prevented the state of materialization. danger
in a result etc. When determining the
seriousness of a fact of concrete danger, the
court will take into account both the activity
of the offender and those events that caused
the harmful result not to occur.
The offense of abstract danger does
not require proof of the existence of a
danger, this being presumed by the
description of the fact in the norm of
incrimination. It is an offense of abstract
danger, for example, driving on public roads
of a motor vehicle by a person who does not
have a driving license (art. 335 Cp), or a
person who has an alcoholic excess of 0.80 g
/ l alcohol pure in blood (art. 336 Cp) or false
testimony (art. 273 Cp) or misleading
judicial bodies (art. 268 Cp) etc. When
determining the seriousness of such offenses,
the judicial body will be able to take into
account (with reference to the examples
listed) the blood alcohol level of the
offender, the technical status of the vehicle
driven without a permit, the category of the
road and the traffic congestion, the content of
the complaint or the complaint in the case
misleading the judicial body, the
circumstances referred to by the false
witness, etc
c) the nature and gravity of the result
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice , Nr. 2/2019
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2019
51
cazul omorului, distrugerii, vătămării
corporale, falsului etc.) sau sub formă
nematerială (exemplu: în cazul abuzului în
serviciu, art. 297 C.p., când prin actul abuziv
al funcţionarului public s-a cauzat o
vătămare a drepturilor sau intereselor
legitime ale unei persoane fizice sau ale unei
persoane juridice).
La infracţiunile la care rezultatul
acţiunii sau inacţiunii prevăzute în norma de
incriminare constă într-o schimbare materială
adusă obiectului împotriva căruia a fost
îndreptată activitatea infractorului, aceasta
poate fi constatată şi precis determinată. De
exemplu, în cazul infracţiunii de loviri sau
alte acte de violenţă (art. 193 (2) C.p.), se
cere ca prin fapta săvârşită să se producă
leziuni traumatice ori să fie afectată sănătatea
persoanei a cărei gravitate să fie evaluată
prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90
de zile, urmare ce poate fi constatată şi precis
determinată prin actele medicului legist; sau
în situaţia săvârşirii unei infracţiuni contra
patrimoniului, pe lângă constatarea
schimbării poziţiei fizice a bunului prin
trecerea din sfera de stăpânire a subiectului
pasiv în cea a infractorului ori prin afectarea
integrităţii bunului, se poate stabili şi
întinderea pagubei produse în patrimoniul
victimei; la fel, în ipoteza săvârşirii
infracţiunii de abuz în serviciu, când prin
fapta abuzivă a funcţionarului public s-a
cauzat o pagubă în patrimoniul unei persoane
fizice sau a unei persoane juridice etc.
Întotdeauna, la stabilirea duratei sau
cuantumului pedepsei pentru infracţiunile de
rezultat, organul judiciar trebuie să ţină
seama de gravitatea acestor urmări.
De menţionat că sunt şi infracţiuni
materiale care, pe lângă producerea
rezultatului cerut de norma de incriminare,
sunt susceptibile să producă şi alte
consecinţe care nu conduc la reţinerea de
infracţiuni distincte, spre a se putea reţine
existenţa unei pluralităţi de infracţiuni. De
exemplu, furtul unor categorii de bunuri
dintre cele prevăzute la art. 229 (3) C.p.
(componente ale sistemelor de irigaţii,
produced or of other consequences of the
crime. Most of the incriminations contain the
requirement that the action or inaction,
described by the law, harms or harms one of
the fundamental social values protected by
criminal means, that is to determine the
production of a result that can be presented
in material form (for example: in the case of
murder , destruction, bodily injury, forgery,
etc.) or in immaterial form (example: in the
case of abuse of office, art. 297 Cp, when by
the abusive act of the civil servant caused an
injury to the legitimate rights or interests of a
natural person or of the person to a legal
person).
In the offenses where the result of the
action or inaction provided for in the
incrimination rule consists of a material
change brought to the object against which
the activity of the offender was directed, it
can be ascertained and precisely determined.
For example, in the case of the crime of
beatings or other acts of violence (art. 193
(2) Cp), it is required that by the deed
committed to cause traumatic injuries or to
affect the health of the person whose severity
is evaluated by days of care. medical records
for a maximum of 90 days, which can be
ascertained and precisely determined by the
documents of the forensic doctor; or in the
case of committing an offense against the
patrimony, in addition to finding the change
of the physical position of the good by
passing from the sphere of possession of the
passive subject to that of the offender or by
affecting the integrity of the good, the extent
of the damage produced in the victim's
patrimony can be established; likewise, in
the case of committing the crime of abuse in
the service, when by the abusive act of the
civil servant caused a damage in the
patrimony of a natural person or a legal
person, etc.
Always, when determining the
duration or amount of the punishment for the
resultant offenses, the judicial body must
take into account the seriousness of these
consequences.
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice , Nr. 2/2019
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2019
52
componente ale reţelelor electrice, cabluri,
linii, echipamente şi instalaţii de
telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi
componente de comunicaţii etc.) prin care se
produc şi alte consecinţe decât cele specifice
infracţiunii de furt; ori infracţiunea de
conducere a unui autovehicul fără permis sau
având o alcoolemie în sânge peste limita
legală, când se provoacă un accident de
circulaţie prin care s-a avariat alt autovehicul
ori s-au produs alte distrugeri. Aceste urmări,
deşi exced textului incriminator ori nu cad
sub incidenţa unei alte norme penale, sunt
totuşi urmări sau consecinţe dăunătoare
concrete ale faptei săvârşite şi, ca atare, sunt
susceptibile să influenţeze gravitatea faptei
săvârşite, motiv pentru care trebuie luate în
considerare în procesul individualizării
pedepsei.
d) motivul săvârşirii infracţiunii şi
scopul urmărit.
Motivul sau mobilul constă în
impulsul interior al făptuitorului care a
determinat luarea deciziei de săvârşire a
infracţiunii. Pot constitui motive (mobiluri)
ale infracţiunii, de exemplu: ura, lăcomia,
răzbunarea, gelozia, dorinţa de a obţine
anumite avantaje, tendinţa de îmbogăţire fără
muncă etc. La unele infracţiuni, motivul este
prevăzut în norma de incriminare ca element
constitutiv (de exemplu, infracţiunea de abuz
în serviciu săvârşită pe temei de rasă,
naţionalitate, origine etnică etc.) sau ca
element circumstanţial în conţinutul agravat
al unei fapte incriminate (de exemplu,
omorul calificat săvârşit din interes material)
ori ca circumstanţă agravantă legală generală
[art. 77 lit. (h) C.p.].
La toate infracţiunile intenţionate
trebuie cunoscut mobilul, deci şi la cele la
care nu are valoare de element constitutiv
sau element circumstanţial de agravare,
pentru că stabilirea acestuia dă răspuns la
întrebarea „de ce s-a săvârşit infracţiunea?”
şi serveşte pentru a determina gradul de
periculozitate a infractorului şi
individualizarea pedepsei.
Scopul urmărit prin infracţiune
It should be mentioned that there are
material offenses which, in addition to
producing the result required by the rule of
incrimination, are likely to produce other
consequences that do not lead to the
detention of distinct offenses, in order to be
able to retain the existence of a plurality of
offenses. For example, the theft of certain
categories of goods provided for in art. 229
(3) C.p. (components of irrigation systems,
components of electrical networks, cables,
lines, telecommunication equipment,
installations, telecommunications,
radiocommunications, as well as
communication components, etc.), which
produce consequences other than those
specific to the crime of theft; or the offense
of driving a motor vehicle without a license
or having a blood alcohol concentration
above the legal limit, when a traffic accident
causes another vehicle to be damaged or
other damage occurred. These consequences,
although they exceed the incriminating text
or do not fall under another criminal law, are
nevertheless concrete consequences or
harmful consequences of the committed
crime and, as such, are likely to influence the
seriousness of the committed crime, which is
why they must be taken into account in the
process of individualization. punishment.
d) the reason for the crime and the
purpose pursued.
The motive or motive consists in the
inner impulse of the perpetrator who caused
the decision to commit the crime. They can
be motives (motives) for the crime, for
example: hatred, greed, revenge, jealousy,
the desire to gain certain benefits, the
tendency to get rich without work, etc. In
some offenses, the motive is stipulated in the
incrimination rule as a constituent element
(for example, the offense of abuse in service
committed on the basis of race, nationality,
ethnic origin, etc.) or as a circumstantial
element in the aggravated content of an
incriminated act (e.g. , the qualified murder
committed out of material interest) or as a
general aggravating legal circumstance [art.
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice , Nr. 2/2019
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2019
53
constă în finalitatea propusă de infractor, în
obiectivul faptei aflat în reprezentarea
infractorului. De regulă, scopul nu
condiţionează existenţa faptei incriminate,
aceasta subzistând indiferent de scopul
urmărit de făptuitor. De exemplu, nu
interesează pentru a se reţine infracţiunea de
fals material, de delapidare ori de divulgarea
secretului care periclitează securitatea
naţională sau de falsificare de monedă etc.
Cu toate acestea, este necesar să se cunoască
scopul urmărit de infractor prin săvârşirea
infracţiunii pentru că acesta se răsfrânge
întotdeauna asupra gravităţii infracţiunii şi a
periculozităţii subiectului şi, ca atare, se
impune a fi stabilit în vederea justei
individualizări a pedepsei.
În legea penală sunt însă incriminări
în care scopul devine un element constitutiv
al acestora, cu mai multe semnificaţii12. Într-
o primă semnificaţie, scopul desemnează o
finalitate ce se situează în afara infracţiunii,
un obiectiv spre care tinde făptuitorul. În
acest sens, scopul, ca element al infracţiunii,
se consideră realizat indiferent dacă a fost
atins sau nu prin săvârşirea infracţiunii.
Astfel, pentru existenţa infracţiunii de trădare
(art. 394 C.p.), se cere ca intrarea în legătură
a infractorului cu o putere sau organizaţie
străină ori cu agenţii acestora să se facă în
scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi
individualitatea, suveranitatea sau
independenţa statului; la infracţiunea de
înşelăciune (art. 244 C. pen.), se cere ca
inducerea în eroare să se facă în scopul de a
obţine pentru sine sau pentru altul un folos
patrimonial injust etc.
Alteori, scopul este folosit în norma
de incriminare, în înţelesul de a arăta
destinaţia acţiunii (de exemplu, deţinerea de
informaţii secrete de stat, în scopul
transmiterii lor unei puteri sau organizaţii
străine ori agenţilor acestora - art. 395 C.p.,
deţinerea de valori falsificate în vederea
punerii lor în circulaţie - art. 313 C.p.).
De asemenea, scopul mai este folosit
şi cu semnificaţia de rezultat al acţiunii [de
exemplu, vătămarea corporală săvârşită în
77 lit. (h) C.p.].
In all the intentional offenses, the
mobile must be known, so also those that
have no value as a constituent element or
circumstantial aggravating element, because
its establishment answers the question "why
the crime was committed?" and serves to
determine the degree of danger of the
offender and the individualization of the
punishment.
The purpose pursued by the offense
consists in the purpose proposed by the
offender, in the objective of the act in the
representation of the offender. As a rule, the
purpose does not condition the existence of
the act incriminated, it surviving regardless
of the purpose pursued by the perpetrator.
For example, it is of no interest to detain the
crime of false material, misappropriation or
disclosure of the secret that endangers
national security or counterfeiting of
currency, etc. However, it is necessary to
know the purpose pursued by the offender by
committing the crime because it always deals
with the seriousness of the crime and the
danger of the subject and, as such, it is
necessary to be established in order to justify
the individualization of the punishment.
In criminal law, however, there are
incriminations in which the purpose becomes
a constituent element of them, with more
meanings24. In a first meaning, the purpose
designates a purpose that is located outside
the crime, an objective to which the offender
strives. In this sense, the purpose, as an
element of the crime, is considered achieved
regardless of whether it was achieved or not
by the crime. Thus, for the existence of the
crime of treason (art. 394 Cp), it is required
that the offender's connection with a foreign
power or organization or their agents be done
in order to suppress or undermine the unity
and individuality, sovereignty or
independence of the state; in the offense of
deception (art. 244 C. pen.), it is required
that the deception be made in order to obtain
for himself or another an unfair patrimonial
use, etc.
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice , Nr. 2/2019
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2019
54
varianta prevăzută în art. 194 (2) C.p.].
Scopul urmărit de infractor mai poate
apărea în conţinutul normei de incriminare ca
element circumstanţial al variantei agravante
a infracţiunii [de exemplu, omorul calificat
săvârşit în împrejurările prevăzute în art. 189
lit. (c) şi (d) C.p.].
e) natura şi frecvenţa ininfracţiunilor
care constituie antecedente penale ale
infractorului. În stabilirea periculozităţii
infractorului este necesar să se examineze şi
antecedentele penale ale acestuia. Să se
cunoască în ce măsură au fost ori nu
respectate regulile de conduită impuse de
normele de incriminare anterior săvârşirii
infracţiunii pentru care este judecat; dacă
activitatea infracţională s-a întins pe o
perioadă mai îndelungată ori faptele săvârşite
au fost de aceeaşi natură sau de natură
diferită etc.
f) conduita după săvârşirea
infracţiunii şi în cursul procesului penal.
Potrivit acestui criteriu general de
individualizare a pedepsei, instanţa de
judecată va trebui să țină seama, pe de o
parte, de conduita infractorului după
săvârşirea infracţiunii, iar, pe de altă parte,
de conduita acestuia în cursul procesului
penal. Privitor la conduita infractorului după
săvârşirea infracţiunii, organul judiciar
trebuie să stabilească în ce măsură acesta a
avut o atitudine pozitivă faţă de persoana
vătămată (a regretat faţă de aceasta sau faţă
de alte persoane fapta săvârşită, a reparat
paguba pricinuită prin comiterea faptei ori a
recunoscut producerea pagubei şi a dat
asigurări credibile că o va repara sau în
ipoteza cauzării unei vătămări corporale a
acordat asistenţă victimei, încercând să
înlăture starea de pericol creată pentru viaţa
sau sănătatea acesteia etc.) sau, dimpotrivă, o
atitudine negativă. O influenţă asupra
aprecierii periculozităţii infractorului o va
avea comportarea acestuia în cursul
procesului penal prin recunoaşterea sau,
dimpotrivă, negarea săvârşirii infracţiunii,
prezentarea de bunăvoie la organele judiciare
ori sustragerea acestuia, atitudinea
Other times, the purpose is used in
the rule of incrimination, in the sense of
showing the purpose of the action (for
example, holding state secret information,
for the purpose of transmitting them to a
foreign power or organization or to their
agents - art. 395 Cp, possessing falsified
values in order to put them into circulation -
article 313 Cp). Also, the purpose is also
used with the significance of the result of the
action [for example, the personal injury
committed in the variant provided in art. 194
(2) C.p.]. The purpose pursued by the
offender may also appear in the content of
the criminal offense as a circumstantial
element of the aggravating variant of the
crime [for example, the qualified murder
committed in the circumstances provided in
art. 189 lit. (c) and (d) C.p.].
e) the nature and frequency of the
offenses which constitute a criminal record
of the offender. In establishing the danger of
the offender it is necessary to examine his
criminal record. To know the extent to which
the rules of conduct imposed by the rules of
incrimination prior to committing the crime
for which he is tried were violated or not
respected; if the criminal activity extended
for a longer period or the acts committed
were of the same or different nature, etc.
f) the conduct after the crime was
committed and during the criminal trial.
According to this general criterion of
individualization of the sentence, the court
will have to take into account, on the one
hand, the conduct of the offender after the
crime was committed, and, on the other, of
his conduct during the criminal trial.
Regarding the conduct of the offender after
the crime was committed, the judicial body
must determine to what extent it had a
positive attitude towards the injured person
(regretted this or other persons committed
the act, repaired the damage caused by
committing the act or acknowledged
producing the damage and gave credible
assurances that it would repair it or in the
event of causing bodily injury, it provided
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice , Nr. 2/2019
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2019
55
infractorului faţă de eventuali participanţi la
săvârşirea infracţiunii etc.
g) nivelul de educaţie, vârsta, starea
de sănătate, situaţia familială şi socială.
Periculozitatea infractorului nu poate fi
apreciată fără luarea în seamă a nivelului de
educaţie, vârstă, starea de sănătate, situaţia
familială şi socială a acestuia.
Educaţia deţine un rol de bază în
formarea personalităţii omului. Procesul de
învăţământ, pe lângă caracterul său
informativ-formativ şi de cunoaştere, are şi
un caracter afectiv-educativ, adică de
modelare a unor calităţi ale subiectului
asupra căruia se exercită, precum şi de
formare a unui comportament demn şi
civilizat. Când infractorul are un nivel de
educaţie mai ridicat, se presupune că acesta
este mai receptiv la represiunea penală şi, în
consecinţă, i se poate aplica o pedeapsă mai
redusă.
Vârsta infractorului în momentul
săvârşirii infracţiunii poate constitui un
criteriu de care instanţa trebuie să ţină seama
la individualizarea pedepsei. Este cunoscut
că omul, în evoluţia sa, poate parcurge patru
etape: copilăria, adolescenţa, maturitatea şi
bătrâneţea. În perioada sau etapa apreciată
limitei minime a capacităţii penale (14 ani),
omul este mai uşor atras spre
infracţionalitate, dar tot mai uşor poate fi
influenţat în sensul respectării conduitei
descrise de legea penală. În perioada
maturităţii se prezumă că persoana are
capacitatea deplină pentru a fi stăpân pe
acţiunile sau inacţiunile sale, a le înţelege
semnificaţia specială. În ultima perioadă a
vieţii (bătrâneţea), omului i se poate diminua
capacitatea psihofizică de a înţelege şi
coordona acţiunile sau inacţiunile sale.
Starea de sănătate a infractorului
poate influenţa periculozitatea infractorului.
Un infractor a cărei stare psihofizică este
alterată de o boală sau de alte cauze – avem
în vedere acele situaţii în care
responsabilitatea sa subzistă – poate avea o
mai redusă capacitate psihică de a înţelege şi
de a-şi dirija liber voinţa. Ceea ce trebuie
assistance to the victim, trying to remove the
danger created for her life or health, etc.) or,
on the contrary, a negative attitude. An
influence on the appreciation of the
dangerousness of the offender will have its
behavior during the criminal trial by
recognizing or, on the contrary, denying the
crime, presenting voluntarily to the judicial
bodies or evading it, the attitude of the
offender towards possible participants in the
crime, etc.
g) education level, age, health status,
family and social situation. The danger of
the offender cannot be appreciated without
taking into account the level of education,
age, health status, family and social situation.
Education plays a basic role in
shaping human personality. The educational
process, in addition to its informative-
formative and knowledge character, also has
an affective-educational character, that is to
say, modeling some qualities of the subject
on which it is exercised, as well as forming a
dignified and civilized behavior. When the
offender has a higher level of education, it is
assumed that he is more receptive to criminal
repression and, consequently, a lower
sentence may be applied to him.
The age of the offender at the time of
the crime can be a criterion that the court
must take into account when individualizing
the punishment. It is known that man, in his
evolution, can go through four stages:
childhood, adolescence, maturity and old
age. In the period or stage appreciated to the
minimum limit of the criminal capacity (14
years), the man is more easily attracted to
criminality, but more and more easily he can
be influenced in the sense of observing the
conduct described by the criminal law.
During the period of maturity it is assumed
that the person has the full capacity to be in
control of his actions or inactions, to
understand their special significance. In the
last period of life (old age), the
psychophysical capacity of the person to
understand and coordinate his actions or
inactions can be diminished.
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice , Nr. 2/2019
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2019
56
cercetat în vederea individualizării pedepsei
sunt acele stări sau cauze care determină
doar o relativă inaptitudine a infractorului de
a discerne, de a controla voinţa (de exemplu,
alterarea parţială a facultăţilor mintale,
intoxicaţia incompletă, slăbirea stării
psihofizice datorită bătrâneţii etc.).
Situaţia familială, în momentul
săvârşirii infracţiunii, este de natură să
influenţeze individualizarea pedepsei. De
exemplu, periculozitatea făptuitorului este
diferită în ipoteza în care acesta, fiind şomer,
sustrage un bun de o anumită valoare pentru
a putea asigura hrana zilnică pentru mai
mulţi copii pe care îi are în întreţinere, în
raport cu împrejurarea în care fapta de
sustragere a unei sume de bani este săvârşită
de o persoană pasionată de jocuri de noroc.
Situaţia familială constituie şi un criteriu
special de stabilire a cuantumului unei zile-
amendă. Potrivit art. 61 (3) C.p., cuantumul
sumei corespunzătoare unei zile-amendă se
stabileşte ţinând seama şi de obligaţiile
legale ale condamnatului faţă de persoanele
aflate în întreţinerea sa.
Situaţia socială, respectiv mediul
social, de existenţă a infractorului, poate
influenţa individualizarea pedepsei. Instanţa
poate avea în vedere relaţiile infractorului cu
mediul social sub multiple aspecte:
profesional, familial, cultural-obştesc etc.
Sub aspectul integrării profesionale
interesează dacă infractorul este integrat în
muncă, dacă este conştiincios şi disciplinat la
locul de muncă, dacă schimbă ori nu frecvent
locul de muncă etc. Integrarea familială
presupune stabilirea în cadrul familiei a unor
relaţii la nivelul exigenţei sociale. Din acest
punct de vedere interesează, de pildă,
atitudinea infractorului faţă de ceilalţi
membrii ai familiei, de modul în care se
îngrijeşte de creşterea şi educarea copiilor
minori, atmosfera în cadrul familiei sale etc.
În ceea ce priveşte integrarea cultural-
obştească, pot interesa, printre altele, nivelul
de pregătire culturală, participarea la
acţiunea comunităţii din care face parte, la
viaţa culturală a acesteia etc”.
The health status of the offender may
influence the peril of the offender. An
offender whose psychophysical state is
altered by a disease or other cause - we
consider those situations in which his
responsibility subsists - may have a lower
mental capacity to understand and freely
manage his will. What needs to be
investigated in order to individualize the
punishment are those states or causes that
determine only the relative inability of the
offender to discern, control the will (for
example, partial alteration of mental
faculties, incomplete intoxication, weakening
of the psychophysical state due to old age,
etc.).
The family situation, at the time of
the crime, is likely to influence the
individualization of the punishment. For
example, the peril of the perpetrator is
different in the event that he, being
unemployed, steals a good of a certain value
in order to be able to provide daily
nourishment for several children in his care,
in relation to the circumstance in which the
deed was a sum of money is committed by a
person who is passionate about gambling.
The family situation is also a special
criterion for determining the amount of a fine
day. According to art. 61 (3) C.p., the
amount of the amount corresponding to a
fine day is established taking into account
the legal obligations of the convicted person
towards the persons in his maintenance.
The social situation, respectively the
social environment, of the existence of the
offender, can influence the individualization
of the punishment. The court can consider
the offender's relations with the social
environment in multiple aspects:
professional, family, cultural-public etc. In
terms of professional integration, it is of
interest if the offender is integrated into the
work, if he is conscientious and disciplined
in the workplace, if he changes or not
frequently the workplace. Family integration
involves establishing relationships within the
family at the level of social exigency. From
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice , Nr. 2/2019
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2019
57
Concluzii
Determinarea pedepselor este o
operațiune complexă la care participă, în
mod succesiv, legiuitorul, judecătorul și
administrația penitenciară. Legiuitorul
determină în abstract pericolul fiecărui tip
particular de infracțiune și răspunderea
penală pe care urmează să o antreneze
săvârșirea acesteia; judecătorul stabilește în
concret gravitatea reală a infracțiunii și
periculozitatea particulară a infractorului,
integrându-se în aprecierile generale ale
legiuitorului; administrația penitenciară
adaptează regimul de detenție persoanei
condamnatului, după caz, în condițiile legii.
this point of view, for example, the
offender's attitude towards the other
members of the family, how he cares for the
raising and education of the minor children,
the atmosphere within his family, etc.
Regarding the cultural-public integration, I
may be interested, among others, the level of
cultural preparation, participation in the
action of the community of which it is a part,
in its cultural life, etc. ”
Conclusions
The determination of punishments is
a complex operation in which the legislator,
the judge and the prison administration are
successively involved. The legislator
determines in the abstract the danger of each
particular type of crime and the criminal
liability that its action will entail; the judge
establishes in concrete the real gravity of the
crime and the particular danger of the
offender, integrating itself in the general
appraisals of the legislator; the penitentiary
administration adapts the detention regime to
the person of the convicted person, as the
case may be, according to the law.
1 Politica penală cuprinde ansamblul de măsuri și mijloace de prevenire și combatere a fenomenului infracțional,
precum și ansamblul principiilor de elaborare și aplicare a acestor mijloace și măsuri, adoptate la un moment dat,
într-o anumită țară: C. Bulai, Știința politicii penale, revista Studii și Cercetări Juridice, nr. 1/1972, p. 79;
Politica penală a României, ca parte integrantă a politicii generale a statului (politica economică, socială,
educațională etc.) este realizată de conducerea statului, prin elaborarea unor legi penale de către Parlament, legi
care să corespundă cerințelor societății actuale și normelor legislației europene la care am aderat. Între poltica
generală a statului și politica penală trebuie să existe o concordanță deplină, doar dacă măsurile utilizate sunt
acceptate la nivelul politicii generale. 2 Pentru detalii privind concepțiile juridice penale asupra individualizării sancțiunilor de drept penal, a se vedea Ș. Daneș, V. Papadopol, Individualizarea judiciară a pedepselor, ediția a II-a, Editura Juridică, București, 2004,
pp. 28-53. 3 M. I. Rusu, Drept execuţional penal, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2015, p. 75. 4 http://dexonline.ro/definitie - Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicţionarul
explicativ al limbii române, ediţia a 2-a revăzută şi adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti,
2012. 5 M. Mitra Radu, Drept penal, partea generală, Caiet de seminar, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Pro
Universitaria, Bucureşti, 2011, p. 389. 6 I. Pascu, Individualizarea pedepselor în I. Pacu (coordonator) T. Dima, C. Păun, M. Gorunescu, V. Dobrinoiu,
M. A. Hotca, I. Chiş, M. Dobrinoiu, Noul Cod penal comentat, Partea generală, vol I, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2012, pp. 467 - 468.
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice , Nr. 2/2019
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2019
58
7 Idem. 8 Gh. Ivan, Criteriile generale şi speciale de individualizare a pedepsei, în RDP nr. 1/2006, p. 105. 9 Idem. 10 I. Ristea, în G. Antoniu (coordonator), Explicații preliminare ale noului Cod penal, vol. II, Editura Universul
Juridic, București, 2011, pp. 85-97; I. Pascu, op. cit., pp. 453-457. 11 F. Streteanu, Tratat de drept penal, Partea generală, op. cit., p. 408. 12 C. Bulai, B. N. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p.
195; V. Dobrinoiu , I. Pascu, I. Molnar, Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, V. Lazăr, Drept penal, Partea generală,
Editura Nova, Bucureşti, 1997, p. 172; I. Pascu, op. cit., p. 157; Tr. Dima, Drept Penal, Partea generală,
volumul I, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 190. 13 Criminal policy includes the set of measures and means of preventing and combating the criminal
phenomenon, as well as the set of principles for elaborating and applying these means and measures, adopted at
a certain time, in a certain country: C. Bulai, Science of criminal policy, Journal of Legal Studies and Research,
no. 1/1972, p. 79; The criminal policy of Romania, as an integral part of the general policy of the state
(economic, social, educational policy, etc.), is carried out by the state management, through the elaboration of
criminal laws by the Parliament, laws that correspond to the requirements of the current society and the norms of
the European legislation at which I joined. There should be full agreement between the general state policy and
the criminal policy, only if the measures used are accepted at the general policy level. 14 For details on criminal legal conceptions regarding the individualization of criminal law sanctions, see Ș.
Daneș, V. Papadopol, Judicial Individualization of Punishments, Second Edition, Legal Publishing House,
Bucharest, 2004, pp. 28-53 15 M. I. Rusu, Criminal law, Hamangiu Publishing House, Bucharest, 2015, p. 75. 16 http://dexonline.ro/definitie - Romanian Academy, Institute of Linguistics "Iorgu Iordan", Explanatory
Dictionary of the Romanian language, 2nd edition revised and added, Universe Enciclopedic Gold Publishing
House, Bucharest, 2012. 17 M. Mitra Radu, Criminal Law, General Part, Seminar Book, Second Edition, revised and added, Pro
Universitaria Publishing House, Bucharest, 2011, p. 389. 18 I. Pascu, Individualization of punishments in I. Pacu (coordinator) T. Dima, C. Păun, M. Gorunescu, V.
Dobrinoiu, M. A. Hotca, I. Chiş, M. Dobrinoiu, New Criminal Code Commented, General Part, vol I , Ed.
Juridical Universe, Bucharest, 2012, pp. 467 - 468. 19 Idem. 20 Gh. Ivan, General and special criteria for the individualization of punishment, in RDP no. 1/2006, p. 105. 21 Idem. 22 I. Ristea, in G. Antoniu (coordinator), Preliminary explanations of the new Criminal Code, vol. II, Juridic
Universe Publishing House, Bucharest, 2011, pp. 85-97; I. Pascu, op. cit., pp. 453-457. 23 F. Streteanu, Treaty on Criminal Law, General Part, p. 408. 24 C. Bulai, B. N. Bulai, Manual of Criminal Law. General part, Universul Juridic Publishing House, Bucharest,
2007, p. 195; V. Dobrinoiu, I. Pascu, I. Molnar, Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, V. Lazăr, Criminal Law, General
Part, Nova Publishing House, Bucharest, 1997, p. 172; I. Pascu, op. cit., p. 157; Tr. Dima, Criminal Law,
General Part, volume I, Lumina Lex Publishing House, Bucharest, 2004, p. 190.