Download - 01 Colectarea Impozitelor Si Taxelor Locale
Cadrul Legal si
Procedural de
Colectare a
Impozitelor si
Taxelor Locale
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
2
Acest material a fost realizat cu efortul experţilor români, Adriana Tiron-Tudor şi Ioan
Gherasim şi expertul american, Alan Ferguson, consultant în Venituri locale, în cadrul
programului de Asistenţă în domeniul Administraţiei Publice Locale realizat de
Research Triangle Institute (RTI) finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare
Internaţională (USAID).
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
3
COLECTAREA IMPOZITELOR SI TAXELOR LOCALE
I. CADRUL LEGISLATIV AL AUTONOMIEI APL
O componentă esenţială a reformei administraţiei publice o constituie descentralizarea
acesteia, prin întărirea autonomiei autoriţăţilor publice locale.
Autonomia locala presupune1:
dreptul colectivităţilor locale de a decide şi conduce în limitele legii, în
probleme publice importante pe propria răspundere şi în interesul populaţiei
din zonă;
dreptul la resurse financiare proprii suficiente, de care colectivităţile locale să
poată dispune în mod liber în exercitarea competenţelor lor
descentralizarea sistemului veniturilor şi cheltuielilor publice, perceperea
directă, de către autorităţile locale nu numai a impozitelor şi taxelor locale, ci
şi a unei cote părţi din celelalte impozite şi taxe stabilite la nivel central.
Aceste principii fundamentale ale autonomiei locale au fost statuate prin Constituţie2 şi
prin Legea administraţiei publice locale nr 69/19913, astfel:
Constituţia României art 119 şi 120, alin. 1:
Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe
principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice", iar "
autonomia administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în
comune, şi oraşe sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi în condiţiile legii"
Principiile constituţionale se regăsesc şi sunt dezvoltate în primul articol al legii
organice, Legea APL astfel:
1. Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe
principiile autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii
autorităţilor APL, legităţii şi consultării cetăţenilor în problemele locale de
interes deosebit.
2. Autonomia locală este administrativă şi se exercită numai în cadrul legii.
3. Autonomia locală priveşte organizarea şi funcţionarea APL şi reprezintă
dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor APL de a rezolva şi gestiona, în
1 Art.3 şi 9 din Cartea Europeană -“Exerciţiul autonom al puterii locale”, adoptată la Strasbourg la 15
octombrie 1985 2 adoptată prin Referendum la8 decembrie 1991
3 publicată în M.Of. 238 din 28 nov.1991, republicată în M.Of. nr.79 din 18 aprilie 1996
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
4
nume propriu şi sub responsabilitatea lor, o parte importantă a treburilor
publice, în interesul colectivităţii locale pe care o reprezintă.
4. Aplicarea principiilor enunţate nu aduce atingere caracterului de stat naţional
unitar al României.
Autorităţle APL prin care se realizează autonomia locală sunt consiliile locale ca
autorităţi deliberative şi primarii ca autorităţi executive.
Tot în Legea APL nr. 69/1991 republicată, este stipulat în :
Art.9: "În scopul asigurării autonomiei locale, autorităţile administraţiei publice din
comune, oraşe şi judeţe, elaborează şi aprobă bugetele de venituri şi cheltuieli şi au
dreptul să instituie şi să perceapă impozite şi taxe locale, în condiţiile legii.
Art.91 (1) :"Finanţele comunelor, oraşelor şi judeţelor se administrează în condiţiile
prevazute de lege, conform principiului autonomiei locale.
(2) Autorităţile APL au dreptul la resurse proprii suficiente, proporţional cu
competenţele ce le revin potrivit legii, de care pot dispune în mod liber"
Art 98: "Constatarea, aşezarea şi urmărirea încasării veniturilor bugetelor locale se
realizează prin organele fiscale teritoriale subordonate Ministerului Finanţelor, sau
prin organele proprii ale consiliilor locale şi judeţene, în condiţiile legii"
Aşa cum rezultă din textele invocate,
Constituţia României şi legea APL 69/1991 constituie
FUNDAMENTUL JURIDIC AL AUTONOMIEI APL
Cu toate acestea autonomia locală era limitată datorită următorilor factori:
* Cea mai mare parte a veniturilor proprii, respectiv impozitele şi taxele locale
erau constatate, urmărite şi încasate de către unităţile teritoriale ale Ministerului
Finanţelor;
* Veniturile proprii, aveau o pondere mică în totalul veniturilor bugetelor locale,
cea mai mare parte a acestora fiind asigurată prin transferuri, subvenţii sau
alocaţii din bugetul de stat.
În consecinţă APL era lipsită de posibilitatea de a acţiona în mod nemijlocit asupra
stabilirii şi colectării operative la bugetele locale a celei mai importante părti din
veniturile acestor bugete.
Cu toate că prin Constituţia României şi prin Legea APL se proclamă autonomia APL,
această autonomie nu se putea exercita în mod efectiv, fiind îngradită de necorelările
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
5
dintre actele normative invocate şi legile organice care reglementau regimul juridic al
finanţelor publice şi fiscalitatea.
Legea APL a intrat în vigoare de la data constituirii autorităţilor APL rezultate în urma
alegerilor locale din februarie 1992.
O etapă importantă în transpunerea în practică a principiilor autonomiei locale o
reprezintă "Legea privind impozitele şi taxele locale nr 27/19944
Prin acest act normativ se reglementează în principal următoarele:
Impozitele şi taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor unităţilor
administrativ-teritoriale, constituind surse de finanţare pentru acoperirea
cheltuielilor prevăzute în bugetele proprii ale acestor unităţi (art 1şi 2)
Modalitatea de aşezare şi percepere a impozitelor şi taxelor locale, respectiv;
* baza de impozitare;
* cotele de impunere;
* termenele de plată;
* stabilirea contribuabililor;
* exigibilitatea şi termenele de plată;
* modul de percepere a impozitelor şi taxelor locale;
Competenţa autorităţilor publice deliberative locale de a stabili:
Cotele de impozite şi taxe precum şi majorarea sau diminuarea acestora
în limitele prevăzute de lege;
Instituirea de noi taxe pentru serviciile publice create la nivelul
comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor;
Posibilitatea acordării de eşalonari la plată, amânări precum şi de
reduceri sau scutiri de majorări de întârziere aferente impozitelor şi
taxelor neachitate la scadenţă;
Stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impoizitelor şi
taxelor locale se efectuează de către organele de specialitate ale
consiliilor locale - care au obligaţia organizării de compartimente de
specialitate (art.53);
Aplicarea procedurilor de urmărire silită, în cazul neachitării în termen
a impozitelor şi taxelor locale.
Legea privind impozitele şi taxele locale republicată a fost modificată utlerior prin: OUG
nr. 62/1998, OUG nr.15/1999, OUG nr.16/1999, OUG nr. 27/1999 Legea nr. 22/1999,
Legea nr. 149/1999.
4 publicată în M.Of. nr.127 din 24 mai 1994, modificată succesiv de mai multe ori, fiind republicată în
M.Of. nr.273 din 22 iulie 1998
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
6
Redăm în anexă Legea nr.27/1994 actualizată la data de 31 decembrie 1999 (fiind
eliminate textele abrogate)
Legea privind finanţele publice locale nr. 189/1998 stabileşte cadrul juridic care
reglementează modul de formare şi utilizare a resurselor financiare aparţnând unităţilor
administrativ-teritoriale.
Principalele reglementări conţinute vizează:
Nominalizarea resurselor financiare ale bugetelor unităţilor administrativ-
teritoriale constituite din:
impozite, taxe şi alte venituri fiscale;
venituri nefiscale;
venituri din capital;
cote şi sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
cote adiţionale la unele venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor
locale;
transferuri cu destinaţie specială de la bugetul de stat;
venituri cu destinaţie speciala.
Răspunderea autorităţilor administraţiei publice locale privind stabilirea,
constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor şi taxelor locale,
precum şi a altor venituri, prin compartimente proprii de specialitate, în
condiţiile legii.
Cheltuielile bugetelor locale,
Responsabilitatea ordonatorilor principali de credite (preşedinti ai Consiliilor
Judeţene, primari) privind elaborarea proiectului de buget propriu, urmărirea
modului de încasare a veniturilor, angajarea cheltuielilor, asigurarea
integrităţii bunurilor, ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a
bilanţurilor şi a conturilor de execuţie.
Efectuarea execuţiei de casă prin unităţile teritoriale ale trezoreriei
statului;
Elaborarea metodologiei de întocmire şi execuţie a bugetelor locale de către
Minsterul Finanţelor;
Finanţele instituţiilor şi serviciilor publice;
Contractarea împrumuturilor pentru unităţile APL.
Faţă de prevederile iniţiale ale legii privind finanţele publice locale, s-au adus modificări
ulterioare, prin care se instituie obligativitatea infiinţării de către APL de compartimente
proprii de specialitate, cu atribuţii privind stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi
încasarea impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetelor locale, inclusiv a
majorărilor de întârziere şi a amenzilor.
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
7
În acest sens, prin OG nr. 61/1998 aprobată şi modificată prin Legea nr. 86/1999, Legea
nr. 189/19985 se completeaza cu trei articole ( art. 66, 67, 68) se stabileşte ca până la data
de 31 decembrie 1999, consiliile locale şi judeţene să preia efectiv de la unităţile
teritoriale ale Ministerului Finanţelor, prin protocol toate atribuţiile privind stabilirea,
urmărirea, controlul şi încâsarea impozitelor şi taxelor locale, inclusiv cele de soluţionare
a obiecţiunilor, contestaţiilor şi plângerilor formulate cu privire la stabilirea controlului şi
încasarea acestor venituri.
Aprobarea protocolului-cadru şi a acţiunilor de predare-primire a exercitării de către
consiliile judeţene, consiliile locale şi consiliul General al Municipiului Bucureşti a
atribuţiilor prevăzute în Legea finanţelor publice locale s-a făcut prin H.G, nr. 333/1999
prin care se stabilesc, în principal următoarele:
Coordonarea şi sprijinirea activităţii de predare-preluare va fi asigurată de
Ministerul Finanţelor şi DAPL;
Semnarea protocolului de predare-preluare a exercitării atribuţiilor referitoare
la veniturile bugetelor locale să se facă până la data de 10 mai 1999;
Aducerea la cunoştinţa contribuabililor, persoane fizice şi juridice de către
APL a datei de preluare a impozitelor şi taxelor locale:
HG nr. 333/1999 are trei anexe, respectiv:
Anexa 1 Protocolul cadru de predare-preluare;
Anexa 2 lista cuprinzând impozitele, taxele şi alte venituri ale
bugetelor locale care fac obiectul acţiunii de predare-preluare;
Anexa 3 programul de desfăşurare a operaţiunilor pregătitoare în
vederea predării-preluării şi a etapizării acţiunilor de predare-preluare.
CONCLUZII:
Cu toate că reglementările privind stabilirea fundamentului juridic al
autonomiei APL a apărut încă din anul 1991 ( Constituţia României şi Legea APL)
procesul de transpunere în practică a măsurilor concrete de exercitare a autonomiei s-a
desfăşurat lent, gradual, cu numeroase dificultăţi, fiind încheiat abia la finele anului
1999;
Măsurile de sprijinire a APL pe linia preluării atrubuţiilor privind stabilirea,
constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor, taxelor locale şi a altor venituri
ale bugetelor locale au fost sumare şi superficiale;
Cadrul normativ care reglementează modul de stabilire, urmărire şi încasare a
impozitelor şi taxelor locale este foarte fluctuant conţinând neconcordanţe şi ambiguitîţi.
Exerciţiu:
5 în anexă este redată Legea nr.189 privind finanţele publice locale actualizată până la data de 31
decembrie 1999
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
8
Având în vedere cadrul normativ existent, vă rugăm să identificaţi:
neconcordanţele existente în modul de reglementare privind:
-modul de stabilire a impozitelor şi taxelor locale;
-execuţia veniturilor bugetelor locale.
care sunt principalele reglementări ce limitează autonomia locală - pe linia stabilirii,
controlului şi încasării veniturilor bugetelor locale?
ROLUL COLECTĂRII IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE ÎN
MAXIMIZAREA VENITURILOR
Scop: crearea unui sistem eficient de maximizare a veniturilor pentru APL.
Programul cuprinde 9 componente care dacă sunt înţelese şi aplicate vor crea premizele
maximizării veniturilor APL-ului.
Definirea: Maximizarea veniturilor presupune că APL-ul este capabil să obţină
maximum posibil din sursele sale de venituri legale şi administrativ posibile. Înseamnă
capacitatea de a aduce o serie de îmbunătăţiri politicilor, procedurilor personalului şi
structurii organizatorice. Intenţia este de a utiliza fiecare din aceşti factori pentru a
exploata la maxim potenţialul fiecărei surse de venit, în concordanţă cu scopurile şi
priorităţile APL-ului.
Beneficii: Adoptarea unui program global în vederea maximizării veniturilor aduce mai
multe beneficii APL-ului:
* reduce nevoia de a limita programele şi serviciile care nu sunt imperios
necesare
* îmbunătăţeşte potenţialul pentru a oferi noi servicii sau pentru a le
îmbunătăţi pe cele existente;
* creşte vizibilitatea şi monitorizarea pentru personalul responsabil cu
generarea veniturilor şi colectarea lor.;
* dezvoltă oportunităţi de creare a unei structuri globale a veniturilor mai
echitabilă şi eficientă şi mai puţin dependentă de sursele de venituri;.
* scoate în evidenţă slăbiciunile procedurilor şi organizării
managementului financiar al oraşului;.
* relevă ariile care pe viitor trebuie analizate pentru asistarea bugetării şi
planificării.
Politici:
Un program de maximizare a veniturilor ar fi necesar să ia în considerare cel puţin
următoarele nouă componente:
1. crearea şi utilizarea unei clasificări temeinice a veniturilor şi a unui sistem de
raportare;
2. crearea şi utilizarea unui manual intern cu privire la venituri.;
3. crearea şi utilizarea unei auditări externe a veniturilor;
4. stabilirea şi îmbunătăţirea costurilor prin găsirea şi aplicarea politicilor şi
practicilor de recuperare a veniturilor;.
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
9
5. implementarea unui rezonabil management al costurilor şi a unui program al
încasărilor;
6. aprecierea şi îmbunătăţirea structurilor şi procedurilor de colectare;
7. dezvoltarea unui plan de recuperare a veniturilor de la răuplatnici;
8. instituirea unui bun control intern şi a procedurilor de auditare;
9. evaluarea surselor curente şi viitoare de venituri.
Reflexie:
Pe o scală de la 1 la 10, punctaţi importanţa pe care credeţi că o are maximizarea
veniturilor în prezent în APL- ul dv.
Analizaţi cele nouă componente şi notaţi unu sau două din ele care credeţi că nu sunt în
prezent necesare APL-ului dv, argumentând de ce.
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
10
II. ETAPELE PARCURSE ÎN PROSESUL DE COLECTARE A
IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
Pregătirea listelor contribuabililor
confruntarea datelor actuale cu cele din anii precedenţi
Întocmirea listelor
numele şi prenumele (sau denumirea);
date de identificare;
cuantumul obligaţiilor bugetare.
Facturarea
aducerea la cunoştinţa contribuabililor a obligaţiilor de plăţi faţă de
bugetul local şi a scadenţelor de plată;
data transmiterii înştiinţărilor de plată.
Încasarea sumelor şi depunerea în conturi
prin utilizarea tuturor mijloacelor şi procedurilor prevăzute în manual
Soluţionarea contestaţiilor şi obiecţiunilor făcute de contribuabili
Recuperarea sumelor restante
identificarea restanţierilor şi întocmirea listelor
utilizarea metodelor amiabile de încasare
transmiterea somaţiilor
utilizarea instrumentelor legale de constrângere: executare silită
Verificarea şi soluţionarea suprasolvirilor (sumelor încasate în plus,
aplicarea măsurilor legale referitoare la regularizări, compensări, anulări de
debite, rambursări şi definitivarea listei de rămăşiţe).
REGLEMENTĂRI LEGALE PRIVIND PROCESUL DE COLECTARE A
IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
Cadrul general: Legea nr.189/1998; Legea nr.27/1994 cu modificările ulterioare, O.G.
nr.11/1996 cu modificările ulterioare
1.- Pregătirea listelor contribuabililor
nereglementat: manual proceduri - Registrele de rol
2.- Intocmirea listelor
nereglementat: manual proceduri - se utilizează formularele tipizate
prevăzute prin O.M.F. nr.805/19a/6283/1999 Extras de rol cod
70.13.18.99
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
11
3.- Facturarea
reglementări parţiale pentru
- procesele verbale de impunere -când apar modificări privind
materia impozabilă (Legea nr.27/1994)
- înştiinţarea de plată -în cazul restanţierilor (O.G. nr.11/1996)
- nu este reglementată periodicitatea şi termenele de transmitere
a facturilor (înştiinţări de plată pentru debite curente); manual
de proceduri.
4.- Încasarea sumelor
reglementări parţiale (Legea nr.189/1998)
-manual proceduri
5.-Soluţionarea contestaţiilor şi obiecţiunilor făcute de contribuabili (O.U.G. nr.58/1999)
6. Recuperarea sumelor restante
utilizarea metodelor amiabile -nereglementat: manual proceduri;
transmiterea somaţiilor (O.G. nr.11/1996);
utilizarea metodelor legale de constrângere (O.G. nr.11/1996);
7. Verificarea şi soluţionarea suprasolvirilor -nereglementat -manual proceduri
Aprecierea modului de realizare a înştiinţării de plată şi a colectării
Această componentă are în vedere două domenii cheie în administrarea veniturilor:
structura organizatorică şi personalul ce supraveghează activitatea de emitere a
inştiinţărilor şi cea de colectare;
procedurile utilizate de către acest departament pentru a colecta veniturile;
Este uşor să supraveghezi aceste domenii căutând căi de creştere a veniturilor APL, dar
acestea sunt îmbunătăţiri care se află sub controlul APL.
Structura organizatorică, personalul
În APL ar trebuie să existe un singur birou, departament pentru emiterea înştiinţărilor şi
colectare, cu un singur conducător care răspunde de pregătirea, emiterea şi distribuirea
tuturor înştiinţărilor de plată şi colectarea şi depozitarea veniturilor. Operaţia de colectare
a veniturilor trebuie să fie organizată astfel încât fiecare funcţionar să aibă sarcini clare şi
răspunderi concrete. Fiecare angajat trebuie să aibă o fişă a postului în care să fie
prevăzute sarcinile postului pe care îl ocupă şi un singur şef care îl conduce. Trebuie
categoric eliminate situaţiile în care responsabilităţile de colectare sunt împărţite între
mai mulţi şefi şi angajatul trebuie să raporteze la mai mult de o persoană. Această
structură organizatorică, permite realizarea de economii în privinţa numărului de
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
12
personal, pregătire a sa şi a echipamentelor de birou, elimină desele probleme de
comunicare .
Raportarea
Conducătorul compartimentului de colectare trebuie să raporteze şefului
compartimentului financiar din cadrul APL. Colectarea veniturilor poate fi făcută cu forţe
proprii sau contractată cu agenţi privaţi sau o combinaţie a celor două forme. Este mai
avantajoasă colectarea prin aparat propriu pentru că se poate asigura un control mai
riguros, ceea ce duce la o eficienţă sporită.
Şeful compartimentului de colectare supervizează direct pesonalul şi procedurile, poate
institui proceduri de control şi de audit pentru a asigura onestitatea, eficienţa şi acurateţea
biroului de colectare. De asemenea, poate supraveghea contactul, relaţia cu plătitorii, în
vederea asigurării unui tratament politicos şi cinstit, corect. Primul avantaj al colectării
veniturilor cu forţe porprii sunt costurile.
Privatizarea
Privatizarea colectării poate fi mai puţin costisitoare dacă contractorul are mulţi clienţi şi
repartizarea costurilor cu colectarea se face pe fiecare unitate administrativ-teritorială.
Controlul rezultatelor este mai greu de realizat. O posibilă variantă ar fi ca emiterea
înştiinţărilor de plată şi colectarea plăţilor să se realizeze de către angajaţii APL, iar
urmărirea rău platnicilor în unele situaţii (ex. cu şanse mici de recuperare) poate fi dată în
sarcina unei societăţi private de colectare, urmărire.
Împărţirea responsabilităţilor
În cadrul biroului de venituri, atribuţiile trebuiesc clar delimitate între angajaţii cu funcţie
de emitere înştiinţări, colectare şi depunere încasări, asigurându-se un control adecvat.
Una din persoane totalizează banii încasaţi ( numerar sau plăţi fără numerar) şi pregăteşte
depunerea acestora, în timp ce altă persoană totalizează înştiinţările de plată care au fost
încasate pregătind introducerea lor în contabilitate la conturile de debitori. Cele două
totaluri se compară. Această procedură asigură diminuarea posibilităţilor de sustragere a
unor fonduri încasate. Introducerea tuturor încasărilor într-un registru de casă sau un
calculator legat la o casă de bani, ce marchează data şi ora plătii poate ajuta la reducerea
posibilităţilor de eroare, şi poate îmbunătăţi timpul necesar echilibrării colectării lor
zilnice.
Depunerea veniturilor
Depozitele trebuie făcute în conturi la trezorerii, zilnic. Depunerea rapidă, promptă, a
fondurilor este importantă pentru siguranţa fondurilor şi pentru a asigura necesarul de
fonduri conform managementului trezoreriei. Dacă se poate este bine ca persoana care
face depunerea la bancă să fie diferită de cea care pregăteşte depunerea. Autorităţile
locale trebuie să manifeste o grijă deosebită în selectarea personalului de colectare care
trebuie să fie calificat şi onest, deoarece manipulează sume mari de bani, fiind absolut
necesar un sistem de siguranţă adecvat şi valabil.
***Lista de verificare a evaluării organizaţiei şi personalului:
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
13
Responsabilitatea pentru partea financiară este concentrată într-o singură persoană, şeful
compartimentului financiar contabil?
Au calificarea necesară persoanele din subordinea directorului financiar care conduc
compartimentele financiare cum ar fi bugetarea, evaluarea, colectarea, contabilitatea,
trezoreria, şi aprovizionarea?
Se utilizează un sistem informatic de colectare a datelor, astfel încât să se minimizeze
reintroducerea lor pentru alte nevoi informaţionale?
Manualul de proceduri
Util ar fi ca procedurile folosite în procesul de colectare a taxelor şi impozitelor să fie
redactate sub forma unui manual. Procedurile scrise contribuie la o mai mare eficienţă şi
acurateţe şi de asemenea duc la îmbunătăţirea comunicării. Alte avantaje ale procedurilor
scrise ar fi că ele:
Pot sta la baza pregătirii personalului şi la baza unor schimburi de experienţă,
procedurile asigurând o bază de referinţă şi putând fi luate ca şi standarde
pentru manipularea banilor şi împărţirea responsabilităţilor.
Procedurile scrise pot constitui o parte importantă în procesul de evaluare a
personalului. Este uşor să determini nivelul performanţei dacă ai exprimate
clar performanţele dorite, (estimate).
Vă pot ajuta pe dvs. şi personalul în general la refuzarea cererilor de exceptare
şi favoruri speciale. Le puteţi arăta clienţilor că cererea lor de diminuare a
sumei de plată, a majorării, penalităţii, sunt clar prevăzute şi descrise în
manualul de proceduri, prevenind astfel post datarea chitanţei pentru plătile
făcute după expirarea termenului, şi "alte şmecherii". Aceasta va demonstra în
plus implicarea dv într-o abordare profesionistă a muncii pe care o faceţi.
Procedurile scrise pot furniza date auditorului, care în general caută să determine dacă
procedurile folosite în birou asigură un control intern suficient şi protejează bunurile
administraţiei locale. De asemenea:
* pot sta la baza documentării necesarului de personal, echipamente electronice şi
softuri, pregătire şi alte resurse în vederea atingerii scopurilor biroului.
* pot fi utile în economisirea timpului şi eliminarea greşelilor pentru sarcini
excepţionale sau care nu sunt familiare angajaţilor.
* pot constitui o bază pentru pregătirea rapoartelor pentru conducere şi public.
În general facturarea se face de către un compartiment distinct din cadrul biroului de
colectare, care pregăteşte lista înştiinţărilor de plată şi apoi o înaintează inspectorilor
colectori. Procedurile care trebuiesc dezvoltate pentru biroul de facturare includ:
Pregătirea listelor de înştiinţare de plată
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
14
Lista trebuie să includă numele contribuabililor, adresa, suma totală a noilor impozite,
suma totală a celor vechi, toate penalităţile şi majorările adăugate înştiinţării, numărul
contului ( în care se varsa?) şi baza de impozitare.
De exemplu, în stabilirea plăţii pentru consumul de energie electrică, înştiinţarea trebuie
să cuprindă citirea veche a contorului, noua citire, iar diferenţa este baza de impunere
pentru înştiinţarea curentă.
Alte informaţii relevante privind facturarea cum ar fi sursa citirii (angajaţii APL,
furnizată de client, estimată). Aceste şi alte adaugări de plată trebuiesc specificate în listă.
Reprezentanţii autorităţii locale ce au în sarcină pregătirea listei de înştiinţări trebuie să o
semneze şi dateze pe ultima pagină, indicând aprobarea sa pentru ca lista să fie trimisă la
inspectorii colectori.
Pregătirea înştiinţărilor de plată
În momentul de faţă se utilizează “Înştiinţarea de plată” cod 70.13.09.99 numai pentru
înştiinţarea contribuabililor privind obligaţiile de plată restante.
Pentru a veni în sprijinul contribuabililor vă supunem atenţiei posibilitatea perfecţionării
metodologiei de colectare care poate fi prevăzută şi în manualul veniturilor.
Înştiinţărea trebuie să conţină două părţi (una sus şi alta jos, sau două exemplare) din care
una să rămână clientului iar cealaltă inspectorului colector.
Fiecare factură trebuie să conţină toate informaţiile descrise mai sus şi data emiterii, data
scadenţei şi suma de plată. Trebuie să conţină şi instrucţiuni clare de plată ( numerar,
ordin de plată, card), orarul de plată şi telefonul pentru informaţii. Este foarte important
ca contribuabilul să-şi cunoască atât obligaţiile cât şi drepturile. De aceea, este foarte util
ca înştiinţarea de plată să conţină informaţii şi despre modalităţile de contestare. Se poate
face un duplicat de factură care să se păstreze la biroul de colectare pentru clenţii care
pierd originalul, dacă nu există posibilitatea generării rapide la comandă a unui nou set
de înştiinţare.
Informatizarea procesului de facturare ajută la emiterea rapidă şi corectă a acestora. Este
foarte eficient să se utilizeze acelaşi calculator pentru facturarea curentă, pregătirea listei
şi înregistrarea în contabilitate.( un singur soft, o singură bază de date), Un soft bun de
facturare trebuie să fie capabil să păstreze înregistrările din timpul facturării şi activităţii
de colectare, să pregătească listele cu înştiinţările de plată, să păstreze toate schimbările
intervenite în contul clienţi, şi să genereze o nouă înştiinţăre, fără a fi necesară
reintroducerea sau găsirea informaţiilor aferente.
Întrebare: Cum protejaţi baza de date privind evidenţa debitelor şi încasărilor pentru
asigurarea securităţii datelor? Prin programele utilizate modificările sau corecţia datelor
iniţiale se fac prin ştergere sau prin stornare, adăugare?
Rezolvarea cererilor de scutiri sau reduceri
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
15
Este foarte important să fie stabilite clar procedeele standard de operare în rezolvarea
cererilor de scutire sau reduceri a impozitelor şi taxelor facturate. Este important să
existe garanţia că personalul ce încasează şi acceptă plata facturilor să nu aibă
competenţa sau posibilitatea de a diminua sau majora suma din înştiinţările de plată. Ar fi
uşor pentru o persoană fără scrupule să accepte foloase pentru a reduce suma facturată
sau să accepte plata apoi să diminueze suma cu reduceri şi să păstreze pentru el diferenţa,
fără ca nimeni altcineva să sesizeze operaţia făcută.
Este de comptetenţa autorităţii locale care semnează lista înştiinţărilor de plată să acorde
scutiri sau reduceri de impozite, să efectueze ajustări la plată datorate unor erori de citire,
etc..
Dacă persoana a achitat deja suma iniţială, se emite o înştiinţare corectoare.
Programarea scadenţelor şi a activităţii
Este important să se stabilească o planificare în timp, un calendar cu indicarea termenelor
pentru pregătirea listei înştiinţărilor de plată, întocmirea lor şi scadenţa plătilor. În
vederea îmbunătăţirii trebuie avut în vedere reducerea perioadei de timp necesare
întocmirii listei înştiinăţrilor de plată, emiterea înştiinţărilor şi transmiterea lor către
contribuabili. O facturare promptă pe baze riguroase poate duce la mărirea sumei
disponibile pentru plata obligaţiilor autorităţii locale şi de necesităţile procesului
investiţional. Ar putea ajuta la diminuarea rău platnicilor stabilirea unor date regulate,
fixe de facturare şi de scadenţe astfel încât contribuabilii să-şi poată programa veniturile
şi să poată plăti.
Stabilirea datelor de facturare şi ulterior monitorizarea respectării lor poate fi şi un
indicator pentru dv. al eventualelor probleme în facturare şi colectare.
Exerciţiu: Fiecare participant va răspunde la următoarele întrebări: (3min.)
1.- Există proceduri scrise pentru pregătirea listelor de înştiinţare? Da Nu
2.- Înştiinţările de plată sunt transmise contribuabililor înainte de
expirarea termenului de scadenţă ? Da Nu
Cu cât timp înainte? ________zile.
3.- Dispuneţi de capacitatea necesară (logistică, personal) pentru
pregătirea, emiterea şi transmiterea înştiinţărilor de plată? Da Nu
4.- Există un sistem adecvat de verificare care să asigure
transmiterea înştiinţărilor de plată către toţi contribuabilii? Da Nu
5.- Care este modalitatea utilizată de Dv. în transmiterea
înştiinţărilor de plată?
_________________________________________________
_________________________________________________
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
16
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
17
METODE DE COLECTARE A IMPOZITELOR
ŞI TAXELOR LOCALE
1.- Încasări în numerar CASH
La ghişeu
La contribuabili
Prin salariaţii proprii
Prin comisionari
Prin societăţi private
2.- Încasarea prin virament
Ordine de plată
Stopaj la sursă
Cărţi de credit
Decontări din conturi personale
Popriri
3. - Stingerea obligaţiei prin compensare
Compensarea cu alte obligaţii virate în plus
Compensarea cu obligaţii datorate de unitatea administrativ-teritorială
cu contravaloarea unor servicii: energie electrică, gaz, reparaţii, etc.
4.- Alte mijloace:
Aplicarea de timbre fiscale, etc.
5.- Încasarea prin execuţie silită:
Sechestru, încasare din cont fără acceptul debitorului, etc.
1. Procedura plăţii la ghişeu
Procedura încasării impozitelor şi taxelor la ghişeu prin prezentarea contribuabililor la
sediul unităţii colectoare este cea mai răspândită, fiind mai comodă pentru APL şi
preferată de unii contribuabili. Modalităţile concrete de realizare vor fi prevăzute în
manualul veniturilor.
2. Procedură a plăţilor prin poştă
Se pot utiliza mai multe modalităţi de plată:
a) trimiterea sumelor cu mandat poştal; în conturile corespunzătoare, ale
bugetelor locale deschise la trezorerie;
b) contractarea serviciilor de colectare a impozitelor şi taxelor locale cu oficiile
poştale,situaţie în care baza de date cuprinzând evidenţa contribuabililor şi a
obligaţiilor de plată va fi transmisă oficiilor poştale, iar contribuabilii vor
achita obligaţiile la ghişeele acestora;
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
18
c) plata prin CEC, cu trimiterea prin poştă a înştiinţărilor de plată şi a
formularului de CEC completat.
Vom descrie ultima modalitate de plată menţionată deoarece, din practica altor ţări cu
experienţă îndelungată în domeniu rezultă că mulţi debitori preferă să plătească
impozitele şi taxele prin cec, pe care după completare îl trimit biroului de venituri prin
poştă, mai ales dacă înştiinţarea de plată este însoţită de plicuri preadresate biroului de
venituri. Pentru a utiliza această procedură în general se folosesc două variante. Se poate
utiliza personal propriu pentru procesarea plăţilor poştale sau se poate contracta o bancă
care să facă această operaţuine (deschiderea şi prelucrarea plăţilor poştale). În prima
variantă a utilizării personalului propriu, trebuiesc întocmite proceduri scrise pentru
procesarea plicurilor de către personal. Personalul care procesează trebuie să fie atent să
deschidă fiecare plic, să se asigure că verifică întreg conţinutul plicului, ca nu cumva să
omită ceva notiţe sau altceva. Multe plicurii pot conţine copii ale înştiinţărilor de plată ce
vizează suma plătită, şi un cec pentru plata efectivă a sumei din înştiinţare.
După scoaterea înştiinţărilor şi cecurilor, fiecare din acestea trebuie analizat atent pentru
a stabili dacă cecul este corect datat şi semnat, suma trecută pe cec corespunde cu cea din
înştiinţarea de plată, şi dacă înştiinţarea nu este modificată sau falsificată. Orice plată
pentru care nu se găseşte înştiinţarea trebuie supusă unei analize speciale.
După prelucrare, încasările se introduc în calculator, se totalizează şi se compară cu
facturile la care se referă. Dacă suma lor este egală, cecurile se îndosariază, se semnează
de autoritatea locală şi se arhivează. Toate cecurile şi toate încasările în numerar intrate
în cont se depun la bancă. Depunerile se fac în fiecare zi lucrătoare. Cecurile de numerar
şi numerarul nu este recomandat să fie ţinut mai mult de o zi în casieria biroului de
colectare, pentru a reduce posibilităţile de furt şi pentru a putea efectua plăţi din aceşti
bani prin bancă.
Biroul de colectare poate încheia o înţelegere cu banca care-i gestionează fondurile, şi
prin care efectuează plăţile, atfel ca contribuabilii să poată plăti şi direct la bancă, în
sensul că plicurile preadresate sunt trimise de debitor băncii, personalul băncii desface
plicurile, depoziteaza cecurile, în contul bancar al APL şi pregăteşte o listă a debitorilor
de la care s-a încasat pe care o dau inspectorilor colectori pentru a opera în conturile
debitorilor. Această procedură este cunoscută sub denumirea de aranjamentul cutiei
închise. Dacă înştiinţările de plată au o poziţie ce poate fi scanată ce să cuprindă numărul
înştiinţării şi suma plătită, banca poate foarte uşor să pregătească lista pentru colectori,
procesând sute de plăţi într-un interval scurt de timp.
In final dacă APL utilizează echipamente electronice pentru a pune plăţile în conturile
debitorilor, banca poate pregăti un fişier ce să cuprindă aceste informaţii iar APL să preia
informaţiile pe dischetă, CD sau prin modem. Electronic, prin modem banca transmite
autorităţii locale plăţile şi orice alte date solicitate în legatură cu acestea.
3. Procedura plăţii prin cont (virament)
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
19
În fiecare zi personalul înregistrează toate încasările în conturile debitorilor. Dacă se
respectă cartoteca, plăţile pot intra la grămadă, iar calculatorul le aranjează în ordinea
scadenţei.
Proceduri de verificare zilnică şi lunară a colectării
La sfârşitul fiecarei zile trezoreria întocmeşte execuţia încasărilor şi o prezintă unităţii
administrativ-teritoriale. Modalităţile de elaborare a execuţiei veniturilor şi confruntarea
cu trezoreria vor fi prevăzute în manualul veniturilor. O raportare simplă este dată de
toate încasările efectuate.
Lunar se confruntă execuţia de casă a unităţii administrativ-teritoriale cu trezoreria şi
evidenţa contabilă.
Riscurile colectării
Exerciţiu :
Participanţii se vor împărţi în grupuri de lucru şi vor răspunde la următoarele
întrebări:
1.-Cum apreciaţi că pot fi ameliorate performanţele activităţii de colectare
respectiv raportul dintre efort (cost) şi efect (rezultate)?
2.- Ce proceduri de colectare ar mai putea fi utilizate înainte de declanşarea
procedurii execuţiei silite.
Grupul va alege un reprezentant care va prezenta răspunsurile la întrebări.
Dezvoltarea unui program de colectare a sumelor datorate de
răuplatnici
Urmărirea răuplatnicilor este o componentă importantă a responsabilităţilor biroului de
colectare a veniturilor APL-urilor.
Modul în care se comunică cu debitorii în vederea plăţii prompte a obligaţiilor lor către
bugetul local este vital pentru funcţionarea sănătoasă a APL şi pentru a asigura un climat
de echitate între contribuabili.
Colectorii trebuie să poată aprecia câte din înştiintările de plată s-ar putea să rămână
neonorate după prima expediere a înştiinţărilor şi expirarea termenului scadent de plată,
şi să pună la punct planuri de urmărire a răuplatnicilor, care să fie legale şi eficiente.
În continuare vor fi prezentate câteva strategii de urmărire a răuplatnicilor care pot fi
aplicate. Inspectorii colectori trebuie să-şi planifice timpul astfel încât să poată decide cu
privire la măsurile pe care le aleg, să le implementeze în acelaşi timp la toţi debitorii
aflaţi în cauză. De exemplu: colectorul poate proceda la întreruperea serviciilor furnizate
debitorilor care au depăşit termenul scadent cu peste 60 zile. Inspectorul colector trebuie
să evite aparenţa utilizării impunerii autorităţii sale selectiv sau punitiv.
Strategii impuse în cazul răuplatnicilor
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
20
1. Transmiterea unei a doua înştiinţare de plată
O a doua notificare este utilă pentru toţi debitorii care au uitat sau care poate că au avut
probleme temporare cu disponibilul, dar care doresc să achite. Aceasta a doua notificare
trebuie să fie politicoasă dar formulată ferm, şi să explice clar că plata este în întârziere şi
trebuie făcută imediat.
2. Adăugarea de majorări pentru plata cu întârziere
Majorările pot include un procent din valoarea iniţială a sumei datorate, calculată de la
data scadenţei până la data realizării plăţii. De asemenea se poate aplica o penalitate fixă
pentru transmiterea celei de a doua notificări.
CALCULUL majorărilor de întârziere pentru obligaţii bugetare neonorate la
scadenţă
Felul
si
nr. act normativ
Perioada
pentru
care se aplică
Procentul
de
majorare
O.G. nr.18/1994
01.01.1995-31.08.1995
0,4%
O.G. nr.34/1995
01.09.1995-31.01.1997
0,12%
H.G.
nr.8/1997
01.02.1997-31.05.1997
0,16%
H.G. nr.251/1997
01.06.1997-22.01.1998
0,25%
H.G.
nr.21/1998
23.01.1998-06.05.1999
0,25%
H.G.
nr.354/1999
07.05.1999- prezent
0,30%
3. Anunţarea în presa locală a răuplatnicilor
Foarte eficace este publicarea unei liste a debitorilor răuplatnici în ziarul local. Costurile
de publicare a avertismentului pot fi adăugate datoriei răuplatnicilor.
4. Suspendarea serviciilor APL faţă de răuplatnici
Este evident faptul că APL poate refuza să furnizeze serviciile pentru care nu s-a plătit.
Dacă serviciul este o utilitate cum ar fi furnizarea apei, canalizare, salubritate, servicii
care pot fi întrerupte, dar înainte de a se lua asemenea măsuri trebuie avute în vedere
toate implicaţiile. Trebuie luate în considerare consecinţele violente sau neplăcute ale
întreruperii serviciilor vitale, mai ales în cazul unei clădiri date cu chirie sau în privinţa
copiilor. O altă cale ar fi să se refuze furnizarea altor servicii de către APL. De exemplu,
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
21
dacă nu s-au plătit cheltuielile cu apa, APL poate să întrerupă serviciul de salubrizare
sau să suspende anumite licenţe eliberate răuplatnicului.
5. Transmiterea debitelor răuplatnicilor către agenţii de colectare
Adesea o vizită personală a cuiva care întreabă despre plata obligaţiilor faţă de bugetele
locale, poate fi benefică în obţinerea unui acord de plată. APL nu are în general personal
alocat pentru astfel de acţiuni, aşa că apelează la societăţi particulare specializate în
colectare. Costul serviciilor de colectare poate fi adăugat sub forma de penalităţi la suma
iniţială datorată conform înştiinţării de plată.
6. Incetarea plăţilor către prestatorii răuplatnici
Dacă restanţierul este o companie privată sau o persoană fizică care prestează activităţi
către APL, din drepturile de plată pentru prestările sale se reţine debitul restant.
Scăderea debitelor restante Un important instrument al managementului colectării în privinţa debitelor restante este
utilizarea unei situaţii a debitelor restante pe vechimi de 30, 60, 90 sau peste 120 zile
depăşire a scadenţei. Aceste informaţii ajută la stabilirea unui plan managerial în care să
fie stabilite intervalele de depăşire, şi pentru fiecare din ele procedurile de colectare ce se
vor aplica, pe fiecare perioadă depăşită în timp. Importanţa acestui instrument rezultă din
următoarele considerente:
a) Stabileşte clar de dinainte cum va fi debitul restant după ce următorul pas în colectare
va începe. Aceasta protejează colectorul de a fi acuzat de favoritisme sau hărţuire,
deoarece este clar că debitul trece în faza următoare de urmărire a colectării după
vechimea sa, nu după preferinţa personală a colectorului.
b) Asigură managementului informaţii asupra gradului de colectare a veniturilor în
corelarea cu planul şi bugetul. O încetineală în colectare poate fi un semn pentru APL
că trebuie începută efectuarea cheltuielilor cu expedierile, sau că venitul anticipat va fi
mai mic sau se v-a încasa mai târziu. Poate de asemenea semnala problemele care apar
în economie, sau probleme operaţionale ivite pe parcursul emiterii înştiinţărilor sau
colectării. O accelerare a colectării faţă de cea anticipată, poate fi o informaţie foarte
valoroasă pentru cel ce o deţine.
c) Întregul plan al activităţii de colectare a debitelor restante poate fi foarte util în
planificarea unui buget adecvat şi a planificării personalului pentru activitatea de
colectare.
d) Multe din procedurile sugerate mai sus de colectare a debitelor restante cum ar fi
tipărirea şi transmiterea unei a doua înştiinţări de plată sau acţionarea debitorului
restant în justiţie sunt costisitoare iar costurile lor trebuiesc anticipate.
e) Ajută la evaluarea eficienţei diferitelor acţiuni de colectare. Unele abordări pot avea
mai mult succes ca şi altele în încurajarea colaborării dintre APL şi contribuabili.
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
22
f) Ajută APL în a-şi forma o mai bună abilitate în anticiparea fluxului de trezorerie. Dacă
sunt stabilite ratele optime de colectare, colectorul poate anunţa biroul financiar cam
ce intrări de lichidităţi vor fi la anumite date.
Un exemplu de situaţie a debitelor restante grupate pe vechime este redată în continuare.
Tabelul prezintă o perioadă de 6 luni, dar odată demarată activitatea de evidenţiere a
debitorilor pe vechimi ea trebuie păstrată şi actualizată constant.
Analiza informaţiilor furnizate de situaţia debitorilor restanţi poate fi utilă la planificarea
strategiilor de colectare ce vor fi aplicate, în diferite etape cronologice ale procesului de
colectare. De exemplu planul de colectare a contravalorii unui serviciu prestat de APL
poate arăta astfel:
1. Toate facturile neîncasate în 30 de zile de la scadenţă vor suporta penalităţi şi se va
emite o a doua înştiinţare de plată şi o notă prin care să se solicite achitarea debitului.
2. Toate facturile neîncasate într-o perioadă de 60 de zile de la scadenţă vor fi transmise
unei agenţii particulare de colectare care să dea telefoane debitorilor să-l convingă că
trebuie să plătească. Sau tot în această fază se poate recurge la compensări sau
reţineri din contravaloarea serviciilor prestate de debitori dacă este cazul.
3. Toate facturile neîncasate într-o perioadă de 90 de zile de la scadenţă trebuie anunţate
în ziarul local.
4. Toate facturile neîncasate în 120 zile fac subiectul unei întreruperi a furnizării
serviciilor, urmată de acţionarea în justiţie de către APL pentru a recupera debitele
restante, inclusiv dobânda şi costurile colectării cum ar fi anunţul la ziar şi
cheltuielile de judecată.
Diferitele strategii de colectare a debitelor restante trebuie dezvoltate în funcţie de natura
venitului pentru care este generat debitul depinzând de posibilităţile legale şi de succesul
lor.
În cazul recuperării impozitelor şi taxelor instrumentul cel mai puternic este executarea
silită care este descrisă într-un capitol distinct (a se vedea şi O.G. nr.11/1996 redată în
anexă, care este actualizată la 31 decembrie 1999).
Debitorii restanţi cu venituri mici O importantă problemă a APL în recuperarea debitelor restante o constituie modul de
abordare al contribuabililor persoane fizice cu venituri mici. În orice comunitate există
astfel de persoane care nu au efectiv banii necesari să poată plăti debitele lor faţă de APL.
Cauzele acestei situaţii pot fi de scurtă durată: pierderea locului de muncă, îmbolnăvire
sau de lungă durată (pensionarea înainte de vreme, incapacitate de muncă).
Pentru cei cu probleme financiare pe termen scurt colectorii ar trebui să fie pregătiţi să
ofere un plan de plată care să-i ofere plătitorului posibilitatea de a-şi achita datoriile prin
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
23
plăţi mici la perioade regulate începând de la data la care ei au un venit regulat stabil,
achitând şi penalităţile aferente. În acest caz colectorul ar trebui să stabilească un maxim
până la care poate creşte debitul, ce va fi suportat de restanţier, până la terminarea
planului. Daca planul stabilit nu se va respecta atunci se vor utiliza strategii mai agresive
de colectare.
Pentru cei cu venituri mici pe termen lung APL trebuie să implementeze un program
amplu. O variantă ar fi stabilirea categoriilor de servicii pentru care se acordă reduceri
celor ce dovedesc că fac parte din familii cu venituri mici. Trebuie stabilit un ghid de
certificare a veniturilor care să cuprindă solicitări de genul venitul anual sub o anumită
limită, oameni în vârstă sau handicapaţi, proprietăţi deţinute, etc.
O altă variantă ar fi să se permită persoanelor în vârstă şi handicapaţilor să amâne plata
debitelor până la moarte, iar apoi plata să fie făcută debitelor amânate să fie făcută din
vânzarea bunului a cărui proprietar era contribuabilul în cauză.
În final, APL poate înfiinţa un fond pentru persoanele cu venituri mici din care să le
acorde asistenţă pentru plata obligaţiilor lor faţă de APL.
Scoaterea din evidente a debitelor restante La un moment dat este posibil să existe debite care pur şi simplu nu pot fi colectate fie
datorită incapacităţii contribuabilului, fie datorită incapacităţii colectorului de a localiza
plătitorul. Există de asemenea cazuri în care debitul restant, rămas în urma unor plăţi
parţiale este aşa de mic încât nu este eficientă angajarea de costuri pentru colectarea sa.
În aceste cazuri trebuie pusă la punct o procedură care să-i permită colectorului să scoată
din evidenţe aceste sume şi nu să tot reporteze sumele respective prin raportările sale.
Astfel de proceduri trebuie să includă un formular tipizat care să-i solicite colectorului
toate informaţiile cu privire la debitor, incluzând numele, adresa, suma în cauză, motivul
solicitării de scoatere din evidenţe, şi o poziţie pentru colector în care să declare sub
jurământ că informaţiile furnizate sunt adevărate şi corecte după cele mai bune cunoştinţe
ale sale. Acest formular ar trebui transmis biroului financiar şi departamentului care
supraveghează contribuţia respectivă, pentru acceptare şi aprobare. Dacă există
aprobarea, scoaterea din evidenţe trebuie realizată ca o diminuare a debitului, şi o copie a
scoaterii din evidenţă trebuie trimisă contabilităţii pentru a diminua cu aceeaşi sumă
conturile aferente.
Exerciţii:
A. Fiecare participant va răspunde la următoarele întrebări:
1.- Aproximaţi care este ponderea debitelor rău-platnici în totalul impozitelor şi taxelor
locale în unitatea Dv.?
2.- La ce interval de timp extrageţi lista restanţierilor?
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
24
3.- Ce proceduri utilizaţi în vederea încasării debitelor restante?
4.- Aveţi planuri de abordarea debitelor cu venituri mici?
5.- Cum procedaţi cu debitele restante vechi? Cum le scădeţi din evidenţă?
B. Exerciţiu de grup
Enumeraţi cel puţin 5 paşi pe care consideraţi că ar trebui să-i includă un manualul de
proceduri privind recuperarea debitelor restante.
PROCEDURA EXECUTĂRII SILITE
Creanţe bugetare
Supuse procedurii - impozite
- taxe
- contribuţii
- amenzi
- alte sume ce reprezintă resurse financiare publice.
Titlu de creanţă - actul prin care potrivit legii se constată şi se
individualizează obligaţia de plată privind
creanţele bugetare.
Executarea silită Condiţie: Existenţa unui TITLU EXECUTORIU.
Titlul de creanţă se transformă în titlu executoriu la data la care creanţa bugetară este
scadentă:
- prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege;
- stabilit de organul competent;
- în alt mod prevăzut de lege.
Pentru fiecare creanţă se va întocmi act distinct.
- titlu executoriu care va conţine:
- antetul emitentului;
- numele şi prenumele sau denumirea debitorului;
- domiciliul sau sediul debitorului;
- cuantumul şi natura sumelor datorate;
- temeiul legal al puterii executorii a titlului;
- data, semnătura şi ştampila organului de executare.
Etapele executării silite
1. Măsuri pregătitoare.
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
25
Transmiterea înştiinţării de plată - notificarea sumei de plată, cu precizarea termenului
de 15 zile în care debitorul să achite obligaţiile.
Somaţia - în situaţia în care debitorul nu s-a conformat termenului prevăzut în
înştiinţarea de plată.
Conţine: - datele de identificare a debitorului;
- data emiterii;
- semnătura şi ştampila organului de executare;
- se anexează o copie certificată după titlul executoriu:
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
26
Mod de comunicare:
- prin poştă cu confirmare de primire;
- prin funcţionarii organelor de executare;
- prin publicarea în cotidiene de largă circulaţie.
Dovada comunicării se păstrează la dosarul de executare.
Transmiterea titlurilor executorii la organele abilitate să efectueze procedura de executare
silită, care pentru impozitele şi taxele locale sunt serviciile de specialitate ale consiliilor
locale, ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi ale Consiliilor judeţene, după
caz.
Obligaţiile organelor de executare silită:
- să confirme primirea titlurilor executorii (în 30 de zile) ;
- să identifice sediul (domiciliul) debitorilor (cu sprijinul băncilor şi a organelor
de poliţie);
- să înscrie în întregime debitul în evidenţele sale;
- să stabilească măsuri asiguratorii, prin indisponibilizarea bunurilor şi veniturilor
urmăribile ale debitorului, atunci când există pericolul evident de înstrăinare,
substituire sau sustragere de la executarea silită.
Competenţele organelor de executare silită:
- să intre în toate încăperile în care se găsesc bunuri sau valori ale debitorului,
persoană fizică, precum şi să cerceteze toate locurile în care acesta îşi păstrează
bunurile cu consimţământul persoanelor, iar în caz de refuz - organul de executare va
cere contorizarea instanţei judecătoreşti competente;
- să intre în orice incintă de afaceri a debitorului sau în alte incinte unde acesta îşi
păstrează bunurile, în scopul identificării bunurilor şi valorilor care pot fi executate
silit;
- să solicite şi să cerceteze orice document sau element material care poate constitui o
probă în determinarea bunurilor proprietatea debitorului.
În absenţa debitorului sau dacă acesta refuză accesul în spaţiile menţionate, organul de
executare nu poate să pătrundă în aceste spaţii decât în prezenţa unui reprezentant al
poliţiei şi a doi martori majori.
Cheltuielile necesare efectuării executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, dacă
legea nu prevede altfel.
Sunt supuse executării silite:
- Toate bunurile şi veniturile debitorului, urmăribile potrivit legii:
- veniturile băneşti ale debitorului, persoană fizică, realizate din activitatea proprie,
pensii de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu destinaţie specială,
numai în limitele prevăzute de Codul de procedură civilă. Nu pot fi urmărite bunurile
persoanelor fizice strict necesare vieţii şi muncii debitorului şi a familiei sale.
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
27
2. Executarea silită propriu - zisă.
a) Modalităţi de executare silită.
a1) Executare silită prin poprire - orice sume urmăribile
- organul de executare silită transmite o adresă însoţită de o copie certificată după titlul
executoriu;
- despre înfiinţarea popririi va fi înştiinţat şi debitorul;
- în termen de 5 zile, terţul poprit este obligat să înştiinţeze dacă datorează vreo sumă
de bani debitorului;
- poprirea este înfiinţată; la primirea confirmării sau la expirarea termenului de
confirmare.
a2) Executare silită prin încasarea creanţelor bugetare din conturile bancare - fără
acceptul debitorului.
- Comunicarea somaţiei şi a titlului executoriu debitorului;
- Introducerea în banca la care debitorul are deschis contul a unei copii certificate de pe
titlul executoriu. Acest lucru va fi adus la cunoştinţa debitorului.
a3) Executarea silită asupra bunurilor mobile.
- sechestrare şi valorificare.
Aplicarea sechestrului: prin proces verbal de sechestru care conţine următoarele
elemente:
- denumirea organelor de executare;
- indicarea locului, a zilei şi a orei când s-a făcut sechestru;
- numărul legitimaţiei şi funcţia executorului;
- precizarea titlului executoriu care stă la baza sechestrului;
- actul normativ în baza căruia se face sechestrul;
- sumele datorate, majorările de întârziere şi temeiul legal în baza cărora s-au
calculat;
- numele şi prenumele debitorului sau a unei persoane majore ce locuieşte
împreună cu debitorul;
- data şi numărul de înregistrare a somaţiei de plată;
- descrierea bunurilor mobile sechestrate pentru individualizarea acestora; cu
menţionarea stării de uzură, luarea măsurilor pentru neschimbare (sigilii,
custodii etc);
- eventuale obiecţii făcute de persoanele de faţă la aplicarea sechestrului;
- valoarea estimativă a fiecărui bun sechestrat şi valoarea totală;
- numele, prenumele şi adresa persoanei la care s-au lăsat bunurile în custodie;
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
28
- menţiunea debitorului că bunurile sechestrate nu au fost în prealabil sechestrate
de un alt organ;
- semnătura organului de executare; a debitorului sau a persoanei majore care a
reprezentat şi dacă este cazul a custodelui.
Odată cu sechestrarea se va face şi evaluarea bunurilor sechestrate, care se anexează
la procesul verbal de sechestru. Se comunică şi debitorului.
Valorificarea bunurilor sechestrate.
- se face dacă în termen de 30 zile de la data încheierii procesului verbal de sechestru
- obligaţia bugetară nu a fost achitată;
- se alege modalitatea cea mai eficientă prin:
- vânzarea în consignaţie;
- vânzare directă unui cumpărător;
- licitaţie;
- alte modalităţi.
În cazul în care bunurile sechestrate nu au putut fi valorificate acestea se restituie
debitorului, aplicându-se alte modalităţi de executare silită.
a4) Executarea silită a bunurilor imobile.
- întocmirea procesului verbal de identificare a bunului supus executării;
- comunicarea somaţiei debitorului cuprinzând datele de identificare a bunului,
menţiunea că s-a luat măsura înscrierii somaţiei în evidenţele de publicitate
imobiliară şi precizarea termenului de 5 zile până la care acesta poate face plata.
- un exemplar din somaţie va fi trimis şi organului competent în a cărui rază teritorială
se află imobilul - pentru înscriere în evidenţele de publicitate.
Valorificare: - prin licitaţie publică;
- vânzare directă;
- alte modalităţi prevăzute de lege.
Autorităţile care ţin evidenţele de publicitate mobiliară - vor comunica, la cererea
organelor de executare, drepturile reale şi alte sarcini care grevează imobilul urmărit.
Titularii acestora vor fi înştiinţaţi şi chemaţi la termenele fixate pentru vânzarea
imobilului şi distribuirea preţului. Creditorii debitorului vor comunica organului de
execuţie în 30 de zile de la înscrierea în registrele de publicitate imobiliară drepturile
pe care le au asupra imobilului.
Obligaţiile bugetare se pot stinge total sau parţial prin trecerea imobilului supus
executării silite în proprietatea statului, cu acordul Ministerului Finanţelor.
3. Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executare silită.
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
29
Sumele rezultate prin una din modalităţile de executare menţionate se distribuie
astfel:
- se eliberează creditorului până la acoperirea integrală a drepturilor sale;
- se acoperă cheltuielile pentru executarea silită;
- eventualele diferenţe rămase, se restituie debitorului;
- se distribuie altor creditori, în măsura în care aceştia au depus titlurile lor.
Creditorii care nu au participat la executarea silită, pot depune titlurile lor în vederea
participării la distribuirea sumelor realizate prin executare silită numai până la data
întocmirii de către organele de executare a procesului verbal privind eliberarea sau
distribuirea acestor sume.
Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită - numai după 15 zile de la
data depunerii sumei cu înştiinţarea părţilor şi a creditorilor care şi-au depus titlurile.
4. Contestaţia la executarea silită.
- la instanţa judecătorească competentă împotriva:
- executării silite;
- fiecărui act de executare;
- în cazul refuzului de executare în condiţiile legii;
- împotriva titlului executoriu.
Termen: 15 zile de la data când:
- contestatorul a luat cunoştinţă de executarea ori de actul de executare pe care le
contestă;
- contestatorul a luat cunoştinţă de refuzul organului de executare de a îndeplini un act
de executare;
- cel interesat a luat cunoştinţă de eliberarea sau de distribuirea sumelor pe care le
contestă;
- o terţă persoană care pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real
asupra bunului urmărit, de la data efectuării executării.
Instanţa care a admis contestaţia, va dispune prin hotărârea de desfiinţare a executării şi
restituirea celui îndreptăţit a sumei ce i se cuvine din sumele încasate în urma execuţiei.
5. Înlesniri la plata obligaţiilor bugetare
Amânări şi eşalonări la plata impozitelor , taxelor şi a altor obligaţii bugetare;
Scutiri şi reduceri de impozite şi taxe, în condiţiile legii;
Amânări, eşalonări, scutiri sau reduceri de majorări de întârziere.
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
30
Pentru creanţele aparţinând bugetelor locale înlesnirile pot fi acordate numai de către
autorităţile administrative publice locale.
Înlesnirile de plată pot fi acordate atât înaintea începerii executării silite, cât şi în timpul
efectuării acesteia.
6. Compensarea, restituirea, scăderea pentru cauze de insolvabilitate şi anularea
obligaţiilor bugetare
Compensarea sumelor se face din oficiu sau la cererea plătitorului, în termen de 30 zile
pentru:
- sumele plătite fără existenţa unui titlu de creanţă;
- sumele plătite în plus faţă de obligaţia bugetară;
- sumele plătite ca urmare a unei erori de calcul;
- sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
- sumele de rambursat de la bugetul de stat. Sumele plătite în plus se
rambursează
- cu obligaţiile bugetare restante, începând cu cele mai vechi, din anii
precedenţi;
- cu obligaţiile bugetare scadente din anul în curs;
- cu obligaţiile bugetare viitoare, numai la cererea plătitorului;
- înştiinţarea în scris a plătitorului despre măsura compensării în termen de 7
zile de le efectuare.
Scăderea din evidenţă în situaţia în care:
- debitorul respectiv se găseşte în stare de insolvabilitate;
- în cazul calamităţilor naturale cu aprobare Guvernului;
- cheltuielile de executare pot fi mai mari decât obligaţiile bugetare supuse
executării silite.
7. Prescripţia dreptului de a cere executarea silită
Începe de la data când, potrivit legii, se naşte acest drept.
Termene:
- 5 ani - pentru creanţele bugetare provenite din impozite, taxe, alte contribuţii stabilite
potrivit legii şi din majorările aferente.
- 3 ani - de la data naşterii dreptului de a cere executarea silită a creanţelor provenind
din amenzi sau alte creanţe bugetare decât cele de mai sus.
Întreruperea termenelor de prescripţie
în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de
prescripţie a dreptului de acţiune;
pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul
acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlu executoriu ori
a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei;
pe data îndeplinirii în cursul executării silite, a unui act de executare silite:
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
31
pe data întocmirii actului de constatare a insolvabilităţii debitorului.
Suspendarea termenelor de prescripţie
în cazul suspendării dreptului la acţiune;
când suspendarea este prevăzută de lege sau prin hotărâre judecătorească;
pe perioada amânării sau eşalonării plăţii obigaţiunilor bugetare;
pe timpul când debitorul s-a obligat să facă plata datoriei;
pe timpul când debitorul se sustrage cu rea-credinţă de la executare.
SUGESTII DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A EFICIENŢEI ÎN PROCEDURILE DE
COLECTARE A TAXELOR ŞI IMPOZITELOR LOCALE
1. Separarea funcţiilor incompatibile: evaluator, contabil, colector. În cazul APL cu
puţini angajaţi se poate aplica o rotaţie a personalului la anumite intervale de timp.
2. Stabilirea unei scheme de înregistrare care să permită controlul. Tranzacţiile trebuie
înregistrate într-o astfel de manieră încât să reflecte cine a autorizat tranzacţia, cine a
aprobat-o, cine a făcut-o, cine a înregistrat-o. Să existe secvenţa numerică care să
poată fi verificată periodic, astfel încât să nu existe documente neînregistrate.
3. Existenţa procedurilor scrise pentru pregătirea listelor de înştiinţări, emiterea
înştiinţărilor, colectarea plăţilor, reflectarea în contabilitate, reduceri acordate,
realizarea de rapoarte privind colectarea, stabilirea persoanelor ce au autoritatea să
autorizeze diferite tipuri de operaţii.
4. Punerea la punct a unei politici clare în privinţa personalului: detalierea fişei postului
pe sarcini şi responsabilităţi, a personalului angajat în colectarea efectivă şi raportarea
stadiului colectării. Personalul angajat în colectare trebuie să fie calificat profesional,
fără antecedente penale, şi testat periodic.
5. Structura organizatorică şi delegarea responsabilităţii. Dezvoltarea unei strucuturi
organizatorice clare, raţionale, şi bine definită a departamentului. Departamentul de
colectare necesită o organizare cu accent pe centralizarea colectărilor cu linii clare de
autoritate şi responsabilitate.
6. Punerea la punct a unui bun sistem informatic de evidenţă, raportare şi contabilitate.
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
32
INLESNIRI LA PLATA IMPOZITELOR, TAXELOR ŞI ALTOR VENITURI LA
BUGETELE LOCALE
Temei legal: HG nr.714/2 sept.1999
Priveşte persoanele fizice şi juridice
Competenţe de acordare a înlesnirilor: Consiliile Locale, Consiliile Judeţene
Natura înlesnirilor:
amânări şi eşalonări la plata impozitelor şi taxelor;
scutiri şi reduceri la plata dacă sunt prevăzute în actele ce reglementează
venitul respectiv;
amânări, eşalonări, scutiri şi reduceri la plată pentru majorările de întârziere
calculate pentru neplata la termen a impozitelor şi taxelor;
alte înlesniri la plata stimulative, stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale
(ex. compensări)
Eşalonările pot începe după 6 luni de graţie.
Amânările şi eşalonările se acordă pe maxim 5 ani.
Scutirea se acordă proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului, începând
cu luna următoare celei în care persoanele în cauză prezintă actele doveditoare.
Prevederi exprese de scutiri şi reduceri pentru impozitele şi taxele locale sunt
prevăzute în:
Legea nr.27/1994 republicată în 1998;
O.U.G. nr.62/1998;
O.U.G. nr.15/1999.
Legea nr.27/1994 art.50, precizează persoanele care pot beneficia de scutiri sau
reduceri:
veteranii de război pentru toate taxele şi impozitele aferente Legii 27;
văduvele de război pentru: impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa de şedere în
staţiunile turistice din Legea 27;
văduvele veteranilor de război pentru impozit pe clădiri şi impozit pe teren din Legea
27;
persoanele prevăzute în art.1., DL 118/1990 republicat 6, pentru toate taxele şi
impozitele Legii 27: persoane pedepsite privativ de libertate pentru infracţiuni
politice, private de libertate în locuri de detenţie în baza unor măsuri administrative
sau pentru cercetări; internări în spitale de psihiatrie; domiciliu obligatoriu;
strămutate în altă localitate, deportate în străinătate după 23 august 1944; prizonieri
de către partea sovietică după 23 august 1944.
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
33
persoanele prevăzute la art.10 lit.k din Legea 42/1990 republicată7 privind impozitul
pe clădiri, terenuri aferente, autoturisme hycomat, motociclu, facilităţile se acordă
100% pentru bunurile proprii şi pentru bunurile comune soţilor, stabilite conform
legii: urmaşii eroilor-martiri ai revoluţiei, răniţilor, precum sipensionarii de
invaliditate care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă în luptă pentru
victoria revoluţiei;
fundaţiile testamentare constituite cu scopul de a întemeia, întreţine, dezvolta şi ajuta
instituţii de cultura naţională şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social,
cultural pentru toate taxele şi impozitele reglementate de Legea nr.27.
Legea nr.27/1994 republicată şi OUG 62/1998 art.IV prevăd scutiri sau reduceri cu
50% conform:
Art.20 din Legea 78/19958 privind protecţia personalului şi a patrimoniului sectorului de
producţie de apărare cu modificările ulterioare: agenţii economici, precum şi celelalte
persoane juridice care au în administrare sau în folosinţa terenuri proprietate a statului
utilizate pentru sectorul producţiei de apărare, inclusiv depozitele destinate producţiei
militare şi materialelor cu destinaţie specific militară precum şi zonele de siguranţă ale
acestora stabilite potrivit normelor, sunt scutite de plata taxelor pentru folosirea
terenurilor respective şi de impozit pe clădirile folosite în acest scop.
Art.10 din Legea 114/19969 cu modificările ulterioare-Legea locuinţei,
alin.(2) proprietarii locuinţelor noi, persoane fizice sunt scutiţi de plata impozitului pe
clădire timp de10 ani de la data dobândirii locuinţei;
alin.(3) în cazul înstrăinării locuinţei în condiţiile prezentei legi, noul proprietar nu mai
beneficiază de scutirea de impozit.
Art.37 din OG nr.30/199510
privind regimul de concesionare a construirii şi exploatării
unor tronsoane de căi de comunicaţie terestră aprobată şi modificată prin Legea
nr.136/1996: pentru autostrăzile şi tronsoanele de cale ferată concesionate, concesionarii
beneficiază de scutirea de taxa de autorizaţie de construire, conform Legii 27.
Art.7 din OG 25/199611
privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau
lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni sau Delta Dunării: persoanele fizice care
au domiciliul şi care locuiesc efectiv în localităţile prevăzute în HG 323/1996 şi
395/1996 beneficiază de reducerea cu 50% a impozitelor şi taxelor locale stabilite
potrivit Legii nr.27/1994. Alte înlesniri prevăzute de dispoziţiile legale în legătură cu
impozitele şi taxele locale se aplică după operarea reducerilor prevăzute mai sus.
Art.4 din Legea 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale a Locuinţelor.
____________________ 6
Decret-Lege nr. 118/1990 republicat în M.Of. nr.118/18 martie 1998 -privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum
şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. 7 Legea nr.42/1990 republicată în M.Of. nr.198/23 august 1996 -pentru cinstirea eroilor-martiri şi
acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţi precum şi luptătorilor pentru victoria revoluţiei din
decembrie 1989;
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
34
8 publicată în M.Of. nr.146/12 iulie 1995;
9 publicată în M.Of. nr.393/31 decembrie 1997;
10 publicată în M.Of. nr.203/01 sept.1995;
11 republicată în M.Of. nr.194/13 august 1997.
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
35
PROCEDURA DE ACORDARE A ÎNLESNIRILOR LA PLATA IMOZITELOR
TAXELOR ŞI ALTOR VENITURI
CONTRIBUABILUL PLĂTITOR întocmeşte DOSAR ce cuprinde:
1. Cerere de înlesnire la plata impozitelor şi taxelor bugetului local;
elemente de identificare a contribuabilului;
sumele datorate/neachitate, pentru care se solicită înlesnirea,
destinaţia lor bugetră;
perioada pentru care sunt datorate/neachitate, data scadenţei lor;
natura înlesnirii solicitate, prezentarea posibilităţilor de plată a
debitelor pentru care se solicită înlesnirea
modul de respectare a eventualelor înlesniri la plată.
2. Ultimul bilanţ contabil şi balanţa de verificare, anterioare depunerii cererii.
3. Situaţia creditelor curente, contractate şi nerambursate până la data cererii.
4. Comunicare FPS privind statutul juridic şi economic financiar dacă este cazul.
5. Alte elemente şi documente considerate utile pentru soluţionarea cererii:
depune DOSARUL la Consiliul local, Consiliul Judeţean sau Consiliul General al
Municipiului Bucureşti
primeşte soluţionare DOSAR în 30 zile de la depunere
Compatimentele de specialitate ale autorităţii APL
- analizează dosarul şi fac propunerea de soluţionare
Şef compartiment
Primar, preşedintele consiliului judeţean
Consiliul Local, Consiliul Judeţean, CGMB adoptă hotărârea de
aprobare
respingere
modificare
completare
clasarea în caz de imposibilitate a completării dosarului
transformare a înlesnirii:
solicitate de reducere, scutire pentru majorări în amânare sau reeşalonare.
înştiinţază contribuabilul în scris în 5 zile lucrătoare de la adoptarea hotărârii
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
36
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
37
Cerere aprobată pentru
1. eşalonare la plata imozitelor, taxelor şi altor venituri, poate începe cu acordarea
unei graţieri de 6 luni;
2. amânările, eşalonările la plata imozitelor, taxelor şi altor venituri se acordă pe
maxim 5 ani;
3. scutiri, reduceri la plata imozitelor, taxelor şi altor venituri prevăzute expres în
legislaţie;
4. amânări, eşalonări, scutiri, reduceri la plata majorărilor de întârziere la plata
imozitelor, taxelor şi altor venituri.
de la data aprobării se calculează majorările conform prevederilor legale.
depunerea garanţiei bancare (două rate medii din eşalonarea aprobată) în 45
zile de la aprobare, sau scadenţa primei rate, pentru eşalonări la plata itv, majorări itv
> 100 milioane fiecare, > 12 luni;
imposibilitatea plăţii unei rate, se poate acoperi din garanţie, cu condiţia reîntregirii
ei până la plata ratei următoare;
nerespectarea condiţiilor în care a fost acordată înlesnirea duce la:
pierderea valabilităţii înlesnirii;
calcularea majorărilor de întârziere;
începerea sau continuarea procedurii de executare silită
posibilitatea depunerii unei noi cereri de înlesnire numai peste 6 luni.
SOLUŢIONAREA OBIECŢIUNILOR ŞI CONTESTAŢIILOR
constatarea şi stabilirea impozitelor şi taxelor locale
majorări de întârziere
alte sume şi măsuri privind impozitele şi taxele locale
T.L. OUG nr. 58/1999
OBIECŢIUNI Taxa de timbru 1%
Termen: 15 zile de la data comunicării actului administrativ (declaraşie de impunere,
înştiinţare de plată, proces-verbal, etc.)
Destinatar: Serviciile de specialitate ale Consiliilor Locale, Consiliul General al
Municipiului Bucureşti, Consiliile Judeţene.
Răspuns motivat –şeful serviciului de specialitate în 30 de zile
În caz de nemulţumire:
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
38
CONTESTAŢII - adresate primarului 15 zile
Organul care a soluţionat obiecţiunile
Termen: maximum 5 zile împreună cu
dosarul obiecţiunilor
Primar
Soluţionare în max. 30 de zile de la
înregistrare
Dispoziţie motivată
Termen: 5zile
Contestatar
Termen: 15 zile
Acţiune pentru anulare
Tribunal
Termen: 15 zile
Recurs
Curtea de apel
Soluţie definitivă
Proceduri de colectare a impozitelor (din practica internaţională)
Premisă: Într-o democraţie, toţi contribuabilii au aceeaşi obligaţie de a-şi plăti
impozitele.
De aceea procesul de colectare a impozitelor trebuie să garanteze colectarea tuturor
impozitelor în mod egal.
1. Costurile colectării şi uşurinţa efectuării plăţilor
Când se examinează diferite sisteme de colectare a impozitelor este important să se aibă
în vedere faptul că, pe lângă obligaţia de a plăti impozitul, mai există atât costuri
administrative, suportate de administraţia publică locală (APL), cât şi costuri aferente
efectuării plăţii, suportate de contribuabil. Costurile suportate de administraţie sunt legate
de spaţiul fizic unde se colectează impozitele, de personalul aferent, şi de arhivarea şi
extragerea de informaţii legate de impozit, pe lângă costurile de eliberare şi trimitere a
facturilor la contribuabili.
Facturile de plată a impozitelor trebuie să includă termene fixe de plată, dar să lase
contribuabilului un interval rezonabil până la expirarea acestora. Impozitele de mai mică
importanţă ar trebui să fie facturate şi colectate în timp de 30 de zile de la expediere, fără
a se percepe dobândă. Dacă se adoptă un plan de plată în mai multe rate, este bine ca
plăţile să se facă în mod obligatoriu până la datele specificate, şi să se perceapă dobândă
sau taxe suplimentare pentru depăşirea termenelor respective.
În cadrul oricărui sistem de impozitare, este necesar să se poată efectua rapid rapoarte
asupra stării plăţilor, să se identifice rapid contribuabilii rău-platnici, şi să se pregătească
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
39
în termen scurt corespondenţa şi informaţiile legate de facturare care vor fi trimise
contribuabililor. Informaţiile aferente fiecărui contribuabil trebuie să fie disponibile
imediat, indiferent dacă sistemul este computerizat sau nu.
Unele municipalităţi îşi limitează costurile administrative prin următoarele
modalităţi:
Înscrierea şirurilor scanabile sau a codurilor de bare pe facturile pentru impozite pentru
procesarea mai rapidă a acestora
Folosirea unor acorduri de tip “cutie închisă”, în cazul cărora plăţile pot fi procesate de
agenţi cu care s-au încheiat contracte, iar facturile vor fi trimise la o căsuţă poştală
Acceptarea plăţilor prin bănci şi alte instituţii
Acceptarea unor plăţi “de grup” din partea băncilor şi companiilor de credite, care
colectează impozitele clienţilor lor direct din fondurile acestora
Acces direct la informaţiile legate de conturile pentru impozite prin calculator şi modem
via Internet
Plătirea facturii unui impozit este un cost nedocumentat dar important pe care APL îl
impune contribuabilului. În mod evident, cu cât un impozit este mai uşor de plătit, cu atât
este mai probabil că plata se va face la timp. Sumele percepute ca impozite sunt în
majoritatea municipalităţilor suficient de mari pentru a se impune trimiterea facturilor
prin poştă. Nu trebuie să li se impună contribuabililor să stea la coadă pentru a-şi ridica
facturile.
Imediat după trimiterea facturilor municipalităţile pot decide să instituie un orar extins de
colectare a plăţilor sau să lucreze şi la sfârşit de săptămână. După cum s-a menţionat mai
sus, unele APL-uri încurajează efectuarea plăţilor prin intermediul anumitor bănci sau
prin expedieri prin poştă către biroul lor sau la căsuţe poştale. Altele permit prelevarea
impozitelor din conturile cărţilor de credit. (Trebuie să se aibă grijă, când se folosesc
cărţi de credit, ca APL să nu suporte comisionul perceput de agenţiile de cărţi de credit
pentru procesarea tranzacţiei. Aceasta ar fi o subvenţie nejustificată acordată
contribuabilului.)
Este bine ca APL-urile să-şi revizuiască procesele şi procedurile de plată din când în
când, şi să încerce să le re-direcţioneze sau să le sporească eficienţa. Un singur client
destinatar trebuie să fie solicitat să plătească facturile. Casierul care încasează fondurile
trebuie să fie capabil să acceseze rapid informaţiile legate de plăţi pentru tipurile de
facturi cele mai obişnuite. Dacă un contribuabil trebuie să stea la coadă de mai multe ori
pentru a face o plată sau pentru a cere o informaţie, înseamnă că APL descurajează
plăţile.
Birourile de colectare a impozitelor ar trebui inspectate din când în când pentru a se
analiza dimensiunea lor de locuri în care se vine pentru a face tranzacţii. Ce sugerează
starea acestora contribuabililor? Indică aceasta faptul că timpul contribuabililor este
valoros, este modul lor de amenajare unul inteligent şi eficient? Este mediul profesional
din acele birouri propice tranzacţiilor rapide? Sau este un loc întunecat şi prost întreţinut?
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
40
Plin de cozi dezorganizate, zgomot şi confuzie? Este biroul uşor accesibil, uşor de găsit,
sau este inaccesibil, personalul este copleşit de evenimente şi lipsit de amabilitate?
Observarea fluxului contribuabililor şi a timpului necesar tranzacţiilor va duce rapid la
găsirea de soluţii simple şi logice care vor îndepărta bariere inutile din calea plăţilor şi
vor încuraja respectarea termenelor.
Recent un consultant a vizitat o ţară din America Centrală în scopul de a-i inspecta
sistemele de colectare a impozitelor pe terenuri şi proprietate. Fiecare birou în care a
intrat era la un etaj superior, unde cetăţenii bătrâni nu puteau ajunge. Deşi erau la etaj, în
clădiri particulare, aceste birouri nu erau semnalate prin plăci indicatoare. Nu existau
mese de recepţie de unde contribuabilii să fie trimişi la birourile respective. În fiecare
birou exista un perete care despărţea spaţiul ocupat de funcţionari de cel ocupat de
public; deşi personalul beneficia de aer condiţionat, publicul suferea de o caldură
insuportabilă, şi de multe ori aştepta ore întregi ca personalul să vină la lucru. Nu se mai
trimiseseră facturi de trei ani. Existau puţine posturi telefonice, de la care de multe ori se
duceau conversaţii private. Întregul sistem sugera faptul că impozitele nu sunt importante
în ochii autorităţilor, şi deci nici în ochii contribuabilului.
Conţinutul şi forma facturii trebuie să clarifice rapid contribuabilului pentru ce anume
trebuie să plătească, ce tip de impozit este, unde trebuie plătit şi între ce ore. Pe facturi
trebuie să mai figureze şi informaţii legate de drepturile de contestaţie. Unele
municipalităţi adaugă şi informaţii despre modul în care vor fi folosite veniturile din
impozite, pe factură sau pe un pliant trimis odată cu factura. Aspectul facturilor suferă şi
el modificări în timp. Mai demult aspectul era mai simplu, din cauza tehnologiei limitate
disponibile la acea oră. Acum imprimarea facturilor cu ajutorul sistemelor cu laser
permite realizarea unor facturi mai uşor de înţeles, ceea ce poate duce doar la o mai
uşoară acceptare şi la plătire a lor de către contribuabili.
2. Documentele încasatorului
După cum s-a menţionat anterior în acest manual şi la alte seminarii, personalul care se
ocupă de colectare nu trebuie să mai aibă şi alte responsabilităţi pe lângă colectarea
veniturilor. Personalul colector trebuie să primească liste imprimate cu impozitele, sau
fişiere ori liste de impozite în format electronic, cu o sumă totală fixă şi precisă care
trebuie colectată. De multe ori în SUA aceste liste se numesc “obligaţii”, şi sunt însoţite
de o notă, numită de obicei mandat, care se păstrează pentru controalele de audit. La
sfârşit de an totalitatea mandatelor serveşte ca bază pentru determinarea performanţelor
la colectare.
Biroul de colectare trebuie să îşi bazeze întreaga activitate pe alte departamente, care
creează sau anulează obligaţii de impozitare. Multe impozite, inclusiv cele pe terenuri şi
clădiri, se bazează pe liste realizate într-o zi anume, o singură dată. Orice schimbare în
lista cu impozite adusă în atenţia personalului colector este păstrată pentru controlul de
audit. La sfârşitul fiecărui an fiscal, sau până când ultima factură este plătită sau retrasă
ca necolectabilă, personalul colector poate răspunde pentru orice încasare sau schimbare
şi poate întocmi o listă cu impozitele necolectate care contrabalansează toate mandatele
şi înştiinţările de schimbări pe care le-a primit.
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
41
În anexă sunt prezentate exemple de documente ale personalului colector din
Massachusetts, SUA.
Primele documente sunt listele cu impozite (angajamentele) şi scrisoarea adresată
personalului colector, care creează formal obligaţia acestuia de a colecta impozitele
(mandatul). Anexa #1, Calcularea procentului de impunere. Anexa #2, Mandat de
colectare, Oraşul Revere. Anexa #3, Lista impozitelor pe proprietate (angajamentele),
Oraşul Orleans. Anexa #4, Lista tuturor impozitelor, Oraşul Orleans
Următoarele documente sunt exemple de facturi de impozite dintr-o comunitate din
Massachusetts. Se observă pe faţă anul impozitării, obiectul impozitării (proprietatea), şi
plăţile restante. În exemplu, se trimit facturi de două ori pe an, iar plata pentru primele
şase luni nu a fost efectuată. Dobânda aferentă apare în a doua parte a facturii. Observaţi
drepturile de contestaţie care sunt tipărite pe verso-ul fiecărei facturi. Seria lungă de cifre
din dreapta jos este un şir scanabil care permite calculatorului care citeşte factura să
identifice rapid proprietatea şi să pregătească contul pentru o tranzacţie, mărind astfel
viteza tranzacţiei şi prevenind eventualele greşeli de bătaie pe tastatură.Anexa #5,
Înştiinţarea de plată (faţă), Oraşul Orleans. Anexa #6, Înştiinţarea de plată (verso),
Oraşul Orleans.
Am inclus un exemplu de registru de colectare a impozitelor, care conţine date legate de
chitanţele de plată şi sumele încasate în fiecare zi. Anexa #7, Chitanţier, Oraşul Dedham
Aceste informaţii pot fi înscrise manual sau strânse de calculator şi obţinute la sfârşitul
zilei. Totalul din fiecare registru de colectare trebuie să fie egal cu suma în bani încasată
în fiecare zi de fiecare casier. Anexa #8, Orarul plăţilor făcute de colector la trezorerie,
Oraşul Revere
Ultimul document este un exemplu de listă de certificate de reducere a impozitelor pe
mijloace de transport întocmită de biroul de evaluare a impozitelor. Un exemplar al
certificatului este eliberat contribuabilului, unul este reţinut în scop de audit de către
biroul de evaluare, iar altul este trimis biroului de colectare. În Massachussets, biroul de
evaluare trimite lunar biroului de colectare o listă pe care apar toate reducerile acordate
(nu figurează mai jos). Informaţiile aferente fiecărei reduceri sunt păstrate într-un registru
al cazurilor speciale. Anexa #9, Certificat de reducere a impozitului, Oraşul Revere
Astfel, în orice moment, personalul colector poate să:
Identifice impozitele totale percepute pentru un anumit tip de impozit din orice an
Scadă suma totală plătită dintr-un anumit impozit din orice an
Scadă orice scăderi de impozite din impozitele din orice an
Adauge orice evaluări omise anterior care au apărut mai târziu pentru orice impozit
din orice an
Facă un bilanţ din care va reieşi un total egal cu suma de pe lista impozitelor
neplătite, pentru orice tip de impozit din orice an. Anexa #10, Diagrama procesului
de colectare a impozitelor
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
42
3. Colectarea şi impozitele neplătite la timp
Este evident că partea cea mai provocatoare din munca unui angajat care se ocupă de
colectarea impozitelor este colectarea celor neplătite la timp. Angajaţii care lucrează
eficient folosesc diferite metode pentru a-i determina pe contribuabili să plătească. Când
termenul de plată a expirat, personalul colector reacţionează rapid, ferm şi politicos.
Dacă impozitul este contestat, contribuabilul este trimis la departamentul care a creat
obligaţia. Dacă cetăţeanul nu poate să plătească din cauza unor dificultăţi financiare cu
care se confruntă, personalul colector îl va trimite la autoritatea care are capacitatea de a
determina dacă el se încadrează în categoriile de scutiri. Nu personalul colector este cel
care determină dacă cetăţeanul poate fi scutit de la plata impozitului, dar el trebuie să
cunoască facilităţile (reduceri şi scutiri de impozite) acordate, pentru a şti la ce birou
trebuie să se adreseze cetăţeanul.
Uneori personalul colector dispune de o anumită flexibilitate în a ajusta dobânda sau
penalizările percepute. Însă angajaţii eficienţi nu se vor îndepărta de amenzile şi
dobânzile standard, ci îi vor trata pe toţi contribuabilii la fel. În momentul în care
angajaţii încep să decidă singuri ce penalizări vor percepe, ei pot fi acuzaţi de favoritism
şi de acordare de tratamente preferenţiale. Ca rezultat, personalul colector va fi manipulat
să acorde aceleaşi concesii unor contribuabili care nu le merită.
Multe municipalităţi, în efortul lor de a încuraja efectuarea plăţilor restante ale
impozitelor, acordă vacanţe fiscale contribuabililor restanţieri. În cadrul acestora ele se
oferă să renunţe la perceperea dobânzilor sau penalizărilor sau chiar să acorde reduceri
pentru unele impozite foarte mari dacă cetăţenii vin să plătească. Aceste practici pot
aduce beneficii pe termen scurt, dar creează costuri pe termen lung. Vacanţele fiscale nu
bonifică decât răuplatnicii, încurajează evitarea plăţii impozitelor pe viitor, şi-i
penalizează pe contribuabilii cinstiţi, care şi-au plătit impozitele la timp sau au plătit
penalizări. Singurul mod corect de a oferi o vacanţă fiscală este de a se acorda un avantaj
similar contribuabililor care au platit la timp. Dar în momentul în care rezultatul acestor
avantaje acordate contribuabililor cinstiţi se reflectă în calcule, decidenţii vor renunţa
probabil la acordarea vacanţelor. Singurele modalităţi eficiente de a asigura plata
impozitelor sunt reducerile acordate în cazul plăţilor timpurii.
O altă problemă de procedură este folosirea stimulentelor sau a comisioanelor pentru
colectarea retroactivă a impozitelor. Se acordă deseori comisioane de până la 30% sau
chiar mai mult celor care percep o plată retroactiv, pentru mai mult de un an în urmă.
Folosirea sistemului de comisioane creează riscul ca personalul colector să nu-şi
orienteze interesul decât spre perceperea impozitelor cu sume mari, neglijându-le astfel
pe cele cu sume neplătite mai mici, care nu le aduc profit. Pe de altă parte, dacă
personalul colector este remunerat cu un salariu fix, comunităţile reafirmă conceptul
filosofic conform căruia toţi contribuabilii sunt la fel de importanţi în folosul comunităţii
şi toţi au aceeaşi obligaţie de a-şi plăti impozitele.
În SUA fiecare dintre cele 50 de state îşi instituie propriul cadru legal pentru crearea şi
colectarea veniturilor autorităţilor locale. Deşi procesele sunt similare, există două
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
43
modalităţi distincte de colectare a impozitelor neplătite la timp. Urmează două exemple,
din Massachusetts şi din Florida.
În statul Massachusetts, contribuabilii au la dispoziţie 30 de zile pentru a-şi plăti
impozitele pentru care au primit facturi prin poştă. Dacă după 30 de zile impozitul
rămâne neplătit, se trimite o factură “categorică”, în care se include penalizarea aferentă
(5$) şi o dobândă de 14%. Anexa #11, Somaţie, Oraşul Orleans. Dacă după alte 14 zile
factura rămâne în continuare neplătită, se trimite o “factură tip mandat” de către
personalul colector sau de persoanele care, prin contract, ajută personalul colector. În
factura de tip mandat penalizarea contribuabilului este majorată cu încă 14$. Această
sumă cuprinde taxa de 5$ de eliberare a mandatului şi suma de 9$ pe care o primeşte
ajutorul colector pentru expedierea mandatului (prin poştă). Dacă după încă 30 de zile
factura tip mandat nu este plătită, ajutorul colector “prezintă mandatul” contribuabilului.
Aceasta înseamnă că îi aduce factura personal contribuabilului la domiciliul acestuia, şi o
lasă în uşă dacă nu este nimeni acasă. Ajutorul primeşte 14$ pentru livrarea fiecărui
mandat.
Dacă nici acum factura nu este plătită, şi e vorba de un impozit pe mijloace de transport,
contribuabilului i se va interzice eliberarea unei noi autorizaţii sau înmatricularea
autovehiculului atâta timp cât refuză să plătească impozitul. Se percepe o penalizare
suplimentară de 20$ pentru îngheţarea contului său la departamentul de autorizaţii.
Dacă factura este pentru un impozit pe proprietate, municipalitatea aplică un drept de
sechestru fiscal. Acesta este o datorie a contribuabilului faţă de municipalitate şi este
păstrat împreună cu actul de proprietate al contribuabilului. Datoria respectivă trebuie
plătită înainte de a se putea realiza un transfer de proprietate. Datoriile faţă de autorităţile
federale sau locale trebuie plătite înaintea oricăror alte datorii, inclusiv a creditelor de la
bănci, şi de obicei nu pot fi anulate declaraţiile de faliment ale contribuabililor. Din acest
motiv, în multe cazuri, băncile colectează plăţile aferente impozitelor de la contribuabili
şi fac plăţile direct municipalităţilor, pentru a asigura realizarea plăţii.
Dacă o factură de impozitare a proprietăţii rămâne neplătită după 14 zile de la notificarea
“categorică”, se publică un anunţ în ziar, prin care se semnalează faptul că va avea loc o
“preluare” şi pentru a specifica data şi locul facerii publice a preluării. În oraşul Orleans
contribuabilului i se trimite o scrisoare înainte de publicarea anunţului în ziar. Anexa
#12, Notificarea contribuabilului cu privire la executarea silită, Oraşul Orleans.
Anunţul trebuie să fie afişat şi în două locuri publice. Costul publicării anunţului şi orice
alte costuri legale adiacente sunt adăugate la factura de impozit. Aproximativ 50% dintre
facturile răuplatnicilor sunt plătite în Massachusetts după apariţia anunţului. După citirea
publică a actului de preluare personalul colector are la dispoziţie 60 de zile pentru a
înregistra preluarea. În acest moment se consideră că obligaţiile legate de impozit sunt
satisfăcute şi conturile de impozit sunt transferate la Trezorerie. Dacă factura rămâne
neplătită timp de încă şase luni, municipalitatea poate începe procesul de preluare. Anexa
#13, Anunţ public al executării silite, Oraşul Orleans
Anexa #14, Anunţ în presă despre executarea silită, Oraşul Orleans.
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
44
La executarea silită se întocmeşte un proces verbal de preluare. Anexa #15, Procesul
verbal de executare silită, Oraşul Orleans.
În SUA contribuabilul, adică posesorul proprietăţii, are dreptul timp de un an să-şi
recupereze proprietatea prin justiţie, dar numai după ce şi-a achitat toate obligaţiile
fiscale. Anexa #16, Certificarea restituirii bunului contribuabilului
4. Neplata şi soluţii la aceasta (Florida)
Procesul, aşa cum se desfăşoară el în Florida, Illinois şi alte state, diferă din punctul
de vedere al unui aspect important. Aceste state nu permit ca fondurile să rămână
necolectate, ci vând sumele mari constând în impozite neplătite unor investitori
(deseori băncilor). În schimbul plăţii acestor impozite şi a penalizărilor aferente,
investitorilor li se permite să încaseze dobânzile aferente impozitelor neplătite şi o
dobândă suplimentară pentru care licitează. Impozitele pe proprietate sunt vândute la
licitaţie; în cadrul acsteia investitorii oferă o rată cât mai mică a dobânzii pe care ar
dori să o perceapă. Licitaţia începe de la 24% şi merge în scădere. De obicei băncile
licitează o dobândă de 0% pentru că penalizările aferente primului an sunt de
aproximativ 10% din impozite. De obicei aceste impozite sunt plătite în cel mult un
an de către contribuabili municipalităţii, penalizările sunt recuperate, iar băncilor li se
plăteşte taxa lor de penalizare şi eventuala dobândă. Dacă impozitele nu sunt plătite
timp de mai mulţi ani, instituţia câştigătoare a licitaţiei pentru impozitele pentru
primul an are dreptul să liciteze prima pentru anii următori. După trei ani licitantul
care controlează impozitul neplătit poate să preia proprietatea. Această procedură este
interesantă datorită faptului că oferă comunităţilor un flux constant şi sigur de
venituri, deşi este mai complicată decât procesul explicat anterior.
5. Plăţi negociate
Dacă personalul colector nu este încurajat să negocieze dobânzile şi penalizările
pentru a-i ajuta pe oameni să plătească impozitele restante, ce anume poate acesta
totuşi să le ofere? Răspunsul este un plan negociat de plată. Împreună cu
contribuabilul, angajatul biroului de colectare stabileşte un acord scris şi mai multe
termene de plată. Scopul realizării acesti plan de efectuare a plăţii este de a limita
problema neplăţii doar la anul în cauză, în timp ce contribuabilului i se cere să fie la
zi cu plata impozitelor din anii următori. Astfel problema nu se agravează odată cu
trecerea anilor.
Cheia succesului acestui tip de plan este ca cetăţeanul să-şi poată permite să
efectueze plăţile din el (să fie uşor acoperite de posibilităţile financiare ale
contribuabilului)ş acesta trebuie să se bazeze pe plăţi regulate şi frecvente.
Dacă atunci când se încearcă negocierea planului de plată contribuabilul declară că
nu-şi poate permite să plătească impozitele şi el nu satisface condiţiile aferente nici
unui tip de ajutor financiar, nu există nici o soluţie viabilă de plată.
IMPLICAREA CETĂŢENILOR ÎN STABILIREA ŞI ÎNCASAREA
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
45
IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
Prin legislaţia, la care au făcut referire în prima parte, sunt reglementate obligaţiile
contribuabililor de a plăti la buget impozite şi taxe, pe de o parte şi obligaţiile
autorităţilor publice de a urmări şi încasa impozitele şi taxele cuvenite bugetului, pe de
altă parte, până la aplicarea mijloacelor de constrângere.
Din experienţa şi practica de până în prezent s-a putut constata faptul că de cele mai
multe ori raporturile care se nasc între cetăţeni, în calitate de contribuabili şi beneficiari
ai serviciilor publice şi autorităţilor publice locale se limitează la relaţii pur
administrative generatoare de conflicte potenţiale de interese. Contribuabilii nu sunt
consultaţi şi nu înţeleg cum au fost stabilite impozitele taxele, care sunt criteriile pe baza
cărora se acordă scutiri, reeşalonări sau alte facilităţi sau înlesniri fiscale, care sunt
procedurile de colectare şi termenele de plată şi mai ales cum sunt cheltuiţi banii publici.
Autorităţile publice locale nu au capacitatea şi disponibilitatea de a promova un dialog
permanent cu cetăţenii de consultare şi să ofere explicaţiile necesare, manifestând de mai
multe ori un stil arogant, autoritar şi chiar agresiv.
Consecinţa acestei stări de fapt are un impact negativ, în sensul că contribuabilii
manifestă reticenţă în achitarea impozitelor şi taxelor locale îngreunând activitatea de
colectare a veniturilor.
Această tendinţă care este sesizată la toate nivelele administraţiei publice trebuie
anihilată prin introducerea unor programe de atragere a cetăţenilor la luarea deciziilor, la
o informare promptă şi corectă asupra bunului mers al lucrurilor în cadrul administraţiei
publice locale.
De altfel, asemenea măsuri ar fi în deplină concordanţă cu Constituţia României, care la
art. 31 alin (2) prevede: “Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt
obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra
problemelor de interes general”.
Procesul de reformă al administraţiei publice nu trebuie să se oprească numai la
descentralizarea acesteia ci ar trebui să se continue cu adâncirea democraţiei în cadrul
administraţiei publice locale printr-o implicare mai puternică a cetăţenilor la soluţionarea
problemelor specifice.
Exerciţiu:
Participanţii vor face propuneri pentru dezvoltarea unor programe cu publicul - care să
aibă ca efect, îmbunătăţirea procesului de colectare a impozitelor şi taxelor locale.
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
46
CONFRUNTĂRI, DISPUTE ŞI REZOLVAREA CONFLICTELOR
Indiferent cum definim termenii de “confruntare”, “dispută” şi “conflict”, este evident
pentru noi toţi că pot avea atât consecinţe pozitive cât şi negative. Când rezolvarea unui
conflict se face cu succes, prin ea se poate pune capăt unor probleme sau unor situaţii
echivoce din unele relaţii – în munca sau în viaţa noastră profesională. Când nu reuşim să
rezolvăm disputele în mod eficient, problema continuă să existe iar relaţia devine din ce
în ce mai tensionată. Rezultatele lipsite de eficienţă sau eşecurile pot apărea din cauza
unor metode nepotrivite de negociere sau din faptul că s-a încercat să se ignore problema.
Cea de-a doua situaţie garantează faptul că problema se va repeta şi ne va găsi în
continuare lipsiţi de posibilităţi de a-i controla consecinţele.
Mai jos enumerăm efectele pozitive şi cele negative ale confruntărilor, după Bob Wyant.6
Care sunt rezultatele benefice ale unei confruntări eficiente? Dacă ne confruntăm
eficient:
Deţinem controlul asupra vieţii noastre
Evităm să ne aflăm în poziţie de victimă
Ne îmbunătăţim nivelul de stres şi sănătatea mentală prin evitarea agravării
problemei
Nu lăsăm să crească încărcătura emoţională care ne va trăda când
confruntarea va izbucni până la urmă
Investim într-o relaţie în mod pozitiv
Putem să-i fim de ajutor unei alte persoane
Dacă nu acceptăm confruntarea şi/sau nu vrem să “ne eliberăm”
Nu deţinem controlul asupra vieţii noastre
Ne cresc nivelul de stres şi problemele de sănătate mentală
Încărcătura emoţională se acumulează şi ne poate trăda oricând
Aducem deservicii relaţiei cu cealaltă persoană prin detaşare, judecată pripită
sau resentimente
Permitem celeilalte persone să continue să aibă un comportament nedorit,
care poate avea consecinţe negative asupra sa sau asupra altora
Evident, cu toţii dorim să fim persoane eficiente şi să ne încadrăm în primul grup. Pentru
a crea organizaţii cu angajaţi eficienţi şi productivi, multe firme şi instituţii includ la ora
actuală programe de rezolvare a conflictelor printre sarcinile departamentelor lor de
resurse umane, care organizează în mod regulat seminarii pentru întregul personal şi
acordă o atenţie specială celor care le sunt trimişi în acest scop. Ca exemplu, puteţi vedea
mai jos traducerea unui text care a circulat la Universitatea de Ştiinţe ale Sănătăţii din
Oregon în cadrul unei recente campanii care a cuprins întregul campus.
6 Extras din "Confruntare fără vinovăţie sau conflict", Bob Weyant (Belvue, Washington: Brassy
Publishing, 1994), pagina 7
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
47
Conflictul constructiv7
Conflictele sunt normale şi necesare în majoritatea relaţiilor. Scopul discuţiilor în
contradictoriu şi al conflictelor este de a trece peste unele dificultăţi sau de a rezolva
unele probleme.
Reguli de comportament pentru un conflict constructiv:
Nu aplicăm lovituri sub centură – nu se aduc intenţionat în discuţie slăbiciunile sau
subiectele delicate.
Nu încheiem acorduri false – nu se pretinde a fi de acord atunci când de fapt nu este aşa.
Nu recurgem la analiza de caracter sau la psihoanaliză – nu se spune persoanei ce
gândeşte, ce simte sau de ce s-a purtat în felul respectiv.
Nu folosim stereotipuri – nu se califică persoana şi nu se dau porecle.
Nu adăugăm pe listă – nu se păstrează micile situaţii neplăcute în minte, pentru a izbucni
apoi şi a le aminti pe toate deodată, în loc să fie rezolvate una câte una atunci când apar.
Nu ne jucăm de-a arheologii – nu se readuc în discuţie situaţii din trecut.
Nu generalizăm – a nu se folosi afirmaţii de genul “Tu întotdeauna…” sau “Tu
niciodată…” pentru a descrie comportamentul cuiva.
Nu ne îndepărtăm de la subiect – nu se abordează mai multe probleme deodată.
Nu aruncăm “bombe” – ne se reacţionează în mod exagerat şi nu se fac ameninţări
nefondate; nu se dau ultimatumuri.
Evităm să “ne învârtim în jurul cozii” – a nu se continua cu aceleaşi argumente răsuflate
fără a se face progrese spre rezolvarea conflictului.
Pe posterul despre conflictul constructiv avem o listă de etape care pot fi urmate pentru a
evita dezvoltarea sau exagerarea unui conflict negativ. Dar aceasta nu ne ajută în situaţia
în care apare un contribuabil supărat. În toate birourile de impozite s-au întâlnit situaţii
în care au apărut indivizi nervoşi, gălăgioşi, care căutau un ţap ispăşitor pentru o
problemă cu care se confruntau. Într-un seminar recent contribuabilii supăraţi au fost
calificaţi drept “posibiliţi” de a schimba părerea oamenilor şi de a le îmbunătăţi impresia
despre autorităţile locale. Poate vi se pare o afirmaţie superficială, dar starea de spirit în
care dăm ochii cu contribuabilul (dacă suntem optimist sau pesimist, avem încredere în
noi înşine sau nu, suntem interesat sau nu) i se transmite imediat acestuia. Deşi cu toţii ne
dorim să avem de-a face doar cu contribuabili mulţumiţi, pe termen lung lucrul cu
contribuabili nemulţumiţi şi rezolvarea problemelor acestora ne oferă totuşi posibilitatea
de a mări numărul cetăţenilor care au o imagine corectă şi completă despre activităţile
APL.
Procesul de rezolvare a disputelor
Mai jos am reprodus un tabel de rezolvare a disputelor prezentat în cadrul unui program
recent de instruire a evaluatorilor din SUA. Procesul de rezolvare a disputelor este
împărţit în trei faze distincte: înţelegerea disputei, recunoaşterea problemei şi scuzele, şi
dezvoltarea unui program specific pentru rezolvarea problemei.
7 Din postere despre Conflictul constructiv (Constuctive Conflict) afişate pe panourile de la Universitatea
de Ştiinţe ale Sănătăţii din Oregon, iarna 2000.
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
48
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
49
Rezolvarea disputelor, modelul “ISR”8
Înţelegere Scuze Rezolvare
Ascultaţi Nu daţi vina pe alţii Specificaţi acţiunile
Permiteţi persoanei să se
exprime liber
Folosiţi empatia (Îmi pare
rău că vă confruntaţi cu
această problemă)
Spuneţi cum veţi rezolva
problema
Concentraţi-vă atenţia
asupra persoanei
Nu admiteţi greşeala Daţi informaţii specifice:
cum şi când
Lăsaţi persoana respectivă
să fie cea care vorbeşte
mai mult
Arătaţi înţelegere pentru
problemă
Precizaţi clar care sunt
responsabilităţile persoanei
Puneţi întrebări din când în
când
Stabiliţi când veţi verifica
rezolvarea situaţiei
Rezumaţi
Înţelegerea problemei. Prima reacţie a multora dintre noi la primul contact cu un client
care prezintă un comportament nedorit este de a-i cere să înceteze. Abordarea preferabilă,
pe cât este posibil, este să lăsăm persoana respectivă să se exprime cum doreşte, să-şi
exprime mânia. De multe ori, dacă încercăm să-l facem pe client să nu mai ţipe, aceasta îl
va enerva şi mai mult. Este important să încercăm să delimităm comportamentul de
problema în sine. Procesul de ascultare trebuie să fie unul activ, cu contact vizual
frecvent şi cu comentarii afirmative. Întrebările puse din când în când sau luarea de notiţe
indică deasemenea contribuabilului că este luat în serios. După ce acesta îşi termină
prezentarea, faceţi rezumatul probemelor lui în propriile dumneavoastră cuvinte, pentru a
confirma că aţi înţeles despre ce este vorba.
Cereţi-vă scuze pentru problema survenită. Aceasta poate fi faza cea mai dificilă pentru o
autoritate publică, dar este esenţial să stabilim o legătură cu contribuabilul şi să îl
determinăm să nu se mai concentreze asupra trecutului, ci spre o rezolvare din viitor. Nu
trebuie să vă cereţi scuze pentru ceva ce poate nu dumneavoastră aţi făcut, ci pentru
situaţia la care s-a ajuns. “Îmi pare rău că vă confruntaţi cu această problemă” este de
obicei de ajuns.
Nu daţi vina pe alţii pentru problema respectivă, nici oameni nici instituţii. Această
atitudine va re-introduce judecăţile pripite în discuţie. Este un semn de slăbiciune care va
reduce încrederea contribuabilului că puteţi rezolva problema. Dacă arătaţi înţelegere
pentru problema lui, veţi putea construi o relaţie mai puternică între dumneavoastră şi
client. “Înţeleg cum aţi putut ajunge la această concluzie” este un mod de a arăta că
recunoaşteţi legitimitatea problemei, chiar dacă nu sunteţi de acord cu ea.
Rezolvarea problemei. Pentru a cădea de acord pentru a rezolva problema este nevoie să
ne exprimăm în termeni cât mai specifici pentru a nu fi înţeleşi greşit. Contribuabilul nu
trebuie doar să asculte ce urmează dumneavoastră să faceţi, cum şi când, ci să şi înţeleagă
8 Procesul ISR (UAR Process) , oferit de Biroul de Evaluare din Bedford, Massachusetts, ianuarie 2000
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
50
care sunt obligaţiile care îi revin. Contribuabilul nu trebuie lăsat în dubiu, ci trebuie să
ştie când vă veţi ocupa din nou de problemă pentru a vă asigura că ea s-a rezolvat.
Negocierea pe bază de principii
Deseori negocierile încep cu prezentarea poziţiilor celor două părţi, după care acestea
încearcă fiecare să se menţină cât mai tare pe poziţie. Negocierea se concentrează pe o
axă unidimensională, definită de două extreme, respectiv a câştiga şi a pierde. În loc să se
caute a se identifica interese comune şi să se găsească modalităţi de a maximiza aceste
interese, deseori negocierile se transformă în dispute asupra modului de a împărţi o turtă
din ce în ce mai mică. Succesul este definit de cât de aproape ajunge fiecare de
a pierde a câştiga
poziţia iniţială. De multe ori negocierile reuşite după acest model duc la ameninţări,
conflicte de putere sau concesii.
Pe de o parte, în negocierea pe bază de principii se caută interesele comune ale celor
două părţi şi modalităţi prin care ambele părţi să şi le satisfacă. Se caută soluţii de tip
“câştig – câştig” în plan bidimensional.
Rezultate posibile ale negocierii între două părţi
Nr 1 câştigă
Nr 2 pierde
Nr 1 pierde
Nr 2 câştigă
Nr 1 pierde
Nr 2 pierde
Nr 1 câştigă
Nr 2 câştigă
Conceptul de “Negociere pe bază de principii” a fost dezvoltat la Harvard şi popularizat
prin cărţile binecunoscute ale lui Roger Fisher şi William Ury, dintre care mentionăm “A
ajunge la DA”, “A trece de NU” şi manualul “Pregătirea pentru negocieri”. Autorii sunt
de părere că succesul negocierilor se bazează pe cât de bine sunt acestea pregătite. Este
nevoie de cel puţin o oră de pregătire pentru fiecare oră de negociere. Procesul de
pregătire şi de negociere include şapte faze.
Interese – Înainte de a începe, negociatorii trebuie să-şi identifice propriile interese,
precum şi interesele celeilalte părţi, interesele aparţinătorilor, prietenilor, şefilor sau
ale oricărei alte persoane care va fi afectată de rezultate. Pentru a înţelege mai bine
interesele, acestea pot fi împărţite în interese personale şi cele profesionale. Dacă
timpul o permite, interesele pot fi analizate în profunzime pentru a descoperi cauzele
care le stau la bază.
Opţiuni – După ce a făcut o listă cu interesele ambelor părţi, fiecare negociator va
identifica opţiunile viabile pentru realizarea intereselor comune. Într-o a doua fază se
va concentra pe modalităţile de a maximiza câştigurile prin realizarea intereselor
ambelor părţi.
Alternative – Nu ne putem baza pe faptul că negocierile se vor termina cu succes.
Înaintea negocierilor fiecare parte trebuie să ştie care este pentru ea cea mai bună
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
51
alternativă de acord negociat (numită “BANTA”9 de către autori). Trebuie
deasemenea să se estimeze care este BANTA celeilalte părţi, şi cum poate fi făcută
aceasta să pară mai puţin interesantă sau mai greu de obţinut. Această soluţie de
rezervă este poziţia de rezervă într-o negociere.
Legitimitate – Se stabilesc criterii obiective pentru a se asigura corectitudinea. Ce
argumente poate folosi partea opusă pentru a explica acordul? Cum va descrie
procesul prin care s-a trecut pentru a ajunge la acesta? Ce standarde, criterii sau
practici anterioare pot fi folosite pentru a convinge mai uşor cealaltă parte că acordul
este echitabil?
Comunicare – Concentraţi-vă pe a asculta şi a înţelege, nu pe a ne pregăti propriile
argumente. Identificaţi care vă sunt presupunerile legate de cealaltă parte şi ce ar
putea spune aceasta pentru a vi le anula. Pentru a vă ajuta în clarificarea propriilor
argumente, faceţi o listă cu punctele-cheie pe care doriţi să le atingeţi şi modul în care
le va primi partea opusă “Da, dar…(urmează contra-reacţia acesteia).” Redefiniţi-vă
argumentele într-un context pe care l-ar accepta mai uşor.
Relaţie – Relaţia cu partea opusă nu se realizează de la sine ci se construieşte cu
ajutorul unor măsuri de întărire a încrederii. Procesul de negociere trebuie să fie o
căutare în comun. Totuşi negociatorii trebuie să stabilească clar diferenţa dintre
problemele legate de relaţie şi cele de fond şi să le abordeze separat. Concesiile nu
pot înlocui sau compensa dezavantajele unei relaţii defectuoase. Paşi “constructivi
fără condiţii”, cum ar fi scuzele sau recunoaşterea legitimităţii poziţiei celeilalte părţi,
sunt elemente care ajută la construirea unei relaţii. Concentrarea asupra viitorului şi
nu asupra trecutului, repetarea argumentelor celeilalte părţi cu propriile cuvinte, sunt
deasemenea etape din construirea relaţiei. Dar negociatorul trebuie să fie în primul
rând sincer şi lipsit de gânduri ascunse.
Angajare – Orice întâlnire trebuie să înceapă cu menţionarea scopului şi a
rezultatelor ei. Toţi negociatorii trebuie să cadă de acord în legătură cu ce anume
trebuie rezolvat, şi, odată ce s-a ajuns la o înţelegere, trebuie să fie de acord să lase
suficient loc de manevră pentru eventualele probleme care pot apărea în
implementare. În acord trebuie să se includă termene şi responsabilităţi clare.
Persoanele dificile sau negocierile blocate la “nu”10
Persoanele agresive, care ne atacă sau ne insultă, pot să ne determine trei tipuri de reacţii:
dorinţa de a răspunde în acelaşi fel, de a ceda sau de a rupe relaţia. Însă un negociator
abil poate să se detaşeze în mod critic de agresor şi să-i domine pornirile. Acesta reuşeşte
să se abţină de la a reacţiona emoţional şi să găsească modalităţi de a-l face pe agresor
să revină la o discuţie mai puţin înfierbântată.
După cum s-a menţionat anterior, este mai bine să i se permită clientului să-şi exprime
teama, furia sau frustrarea. Cel mai bun aliat este tăcerea, dar nu indiferenţa. Dacă este
necesar, scuzaţi-vă pentru câteva minute, necesare pentru a vă calma, în loc să ridicaţi
9 Acronim din expresia englezească “Best Alternative to a Negotiated Agreement”. Acest termen este
originar din cartea "A ajunge la DA" şi este extras din "Pregătire pentru negocieri" de Roger Fisher şi
Danny Ertel. (New York: Penguin Books, 1995), pagina 45. 10
Această parte are la bază cartea lui William Ury, “Getting past No” (“A trece de NU”). (New York:
Bantum, 1991)
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
52
tonul. O altă posibilitate este de a repeta rar şi pe ton scăzut ceea ce s-a spus pentru a
permite pornirilor şi conversaţiei să se calmeze. Există şi posibilitatea ca negocierea să
nu fie cea mai bună soluţie şi să nu aibă rost să se continue negocierile, pe baza celor mai
bine alternative determinate de dumneavoastră anterior.
Cel mai greu lucru este să găsim modalităţi de a recunoaşte legitimitatea unui lucru pe
care îl spune clientul. Surprindeţi-vă adversarul trecând de partea lui. După cum s-a
menţionat mai sus, ascultaţi în mod activ, nu-l întrerupeţi, aprobaţi-l cu “Înţeleg”, “Ar
mai fi şi altceva?”.
Faceţi să se afirme omul. Recunoaşteţi legitimitatea sentimentelor lui. Separaţi persoana
de comportamentul său. Găsiţi o competenţă şi afirmaţi-o. Staţi faţă în faţă cu
contribuabilul, ca o oglindă a poziţiei lui.
Exprimaţi-vă punctul de vedere fără a-l provoca pe contribuabil. Evitaţi să spuneţi
“Dumneavoastră”, folosiţi mai degrabă “noi”, “eu”. Daţi exemple din experienţa proprie
pentru a stabili o legătură cu contribuabilii. Nu folosiţi “da, dar..”, ci recunoaşteţi
legitimitatea punctului de vedere al contribuabilului şi exprimaţi-vă propria opinie.
Exprimaţi-vă optimismul că se va ajunge până la urmă la un acord, în ciuda diferenţelor
de opinie.
Nu respingeţi argumentele de poziţie ale contribuabililor , ci transformaţi-le în afirmaţii
care le exprimă interesele. Recapitulaţi argumentele într-un context propice rezolvării
problemelor. Clarificaţi interesele părţii opuse punând întrebări deschise, cum ar fi “de ce
nu…?”, “Ce ar fi dacă…?”. Dacă tot nu puteţi să-l mişcaţi pe adversar de pe poziţie,
cereţi-i lui sfatul.
Folosiţi tot timpul standardele şi corectitudinea. Întrebaţi-vă adversarul, “Ce anume face
ca acest lucru să fie corect?”. Începeţi întrebările cu “De ce?”, “Cum?”, “De ce nu?”.
Întrebările cu “Nu este”, “Nu se poate” vor provoca reacţii imediate de respingere.
Reformularea sau recapitularea afirmaţiilor celeilalte părţi pot să facă să avanseze
negocierile. S-ar putea să apară argumentul de tip zid de piatră sau “ultima ofertă”. Mai
multe reacţii v-ar putea fi de ajutor. În primul rând, puteţi să-l ignoraţi. Argumentul poate
fi exprimat şi ca o aspiraţie. Aceasta ar putea permite adversarului să renunţe la el. Puteţi
pune întrebări în legătură cu aspecte paralele pentru a vedea dacă alţi termeni mai sunt
încă negociabili. Puteţi testa indirect zidul de piatră. Sau puteţi să acceptaţi zidul de
piatră şi să îl întrebaţi pe adversar cum să vă supuneţi limitării, de exemplu unui termen-
limită.
Redirecţionarea atacurilor la persoană pot deasemenea să facă negocierile să avanseze.
Ca şi în cazul zidului de piatră, puteţi să ignoraţi atacul. Sau puteţi să fiţi de acord cu un
anumit aspect al atacului care este real şi să cereţi sfatul asupra acelei probleme. Atacul
poate fi deasemenea reinterpretat sub forma unei afirmaţii prietenoase. Dacă atacul se
bazează pe un eveniment anterior, recentraţi discuţia asupra rezolvării de probleme
orientate spre viitor.
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
53
Când se negociază cu un adversar dificil, este mai bine ca acesta să fie lăsat să-şi tragă
singur concluziile, şi nu să-i fie prezentate ca o opţiune. Permiteţi adversarului să-şi
urmărească logica propriilor idei sau argumente prin intermediul întrebărilor deschise
care îl pot conduce la a da răspunsul pe care îl aşteptaţi.
Nu grăbiţi ritmul negocierilor. Dacă o faceţi, adversarul va adopta o poziţie mai
defensivă şi riscă să uite unele interese care s-ar putea să fie importante pentru el. Dacă
tot nu puteţi cădea de acord, luaţi în considerare posibilitatea de a rezolva conflictul prin
intermediul unei terţe părţi, respectate atât de dumneavoastră cât şi de el. Când se ajunge
la o înţelegere daţi celeilalte părţi posibilitatea de a se arăta victorioasă, dacă aceasta este
ceea ce doreşte.
Este foarte posibil să nu se poată ajunge la un acord. Atunci este bine să se aibă în vedere
opţiunile sau consecinţele eşecului. Întrebaţi partea opusă ce crede că se va întâmpla dacă
problema nu este rezolvată? Ce crede că va trebui să faceţi? Ce va trebui ea să facă?
Rezumat
Cel mai interesant aspect al negocierii şi al rezolvării disputelor este logica de bun simţ
care stă la baza tehnicilor folosite. Intuitiv putem înţelege cu toţii că este important să nu
emitem judecăţi pripite în cadrul unei discuţii şi că trebuie să arătăm respect pentru
dorinţele celeilalte părţi. Ştim cu toţii că trebuie să ne pregătim înainte de a negocia. Dar
în realitate doar rareori ne punem în practică toate capacităţile de negociatori iar
încercarea noastră de a rezolva disputele este de multe ori ineficientă. Negocierile
eficiente se bazează pe puţine mutări magice, dar pe multe capacităţi obţinute şi
menţinute prin pregătire atentă şi prin practică.
Conceptele introduse în această prezentare sumară au rolul de a vă provoca şi de a vă
intriga, de a vă determina să vă dezvoltaţi propriile capacităţi prin studiu individual. Se
speră că tehnicile şi sursele prezentate mai sus vor fi un bun punct de plecare pe drumul
dumneavoastră spre a deveni un angajat din administraţia publică mai eficient, cu
ajutorul procesului de negociere pe bază de principii.
Exerciţiu: Negocierile
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
54
ANEXE
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
55
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
56
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
57
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
58
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
59
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
60
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
61
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
62
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
63
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
64
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
65
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
66
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
67
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
68
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
69
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
70
Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE
71