download aici
TRANSCRIPT
GHID DE BUNE PRACTICI DE EVALUARE ŞI TESTARE
UNITARĂ A CUNOŞTINŢELOR ŞI ABILITAŢILOR
SPECIFICE COMPETENŢELOR DOMENIULUI DE STUDII
„CONTABILITATE”
Colectivul de autori:
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Mădălina DUMITRU
Liliana FELEAGĂ
Cătălina GORGAN
Bogdan IONESCU
Aurelia ŞTEFĂNESCU
Andrei STANCIU
Universitatea de Vest, Timişoara Universitatea Babeş Bolyai, Cluj-Napoca
Rodica BLIDIŞEL
Ovidiu BUNGET
Octavian MULLER
Răzvan MUSTAŢĂ
Prefaţă: Ştefan BUNEA
Ghid publicat în cadrul proiectului
ARMONIZARE PRIN INOVARE ÎN EVALUAREA CUNOŞTINŢELOR
ÎN DOMENIUL DE STUDII CONTABILITATE
Contract nr. POSDRU/156/1.2/G/133202
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial
Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013
2
© 2015
Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate autorilor.
Editura ASE
Piaţa Romană nr. 6, sector 1, Bucureşti, România
cod 010374
www.ase.ro
www.editura.ase.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Ghid de bune practici de evaluare şi testare unitară a cunoştinţelor şi
abilităţilor specifice competenţelor domeniului de studii
"contabilitate" / Mădălina Dumitru, Liliana Feleagă, Cătălina
Gorgan, ... ; pref.: Ştefan Bunea. - Bucureşti : Editura ASE, 2015
ISBN 978-606-34-0014-8
I. Dumitru, Mădălina
II. Feleagă, Liliana
III. Gorgan, Cătălina
IV. Bunea, Ştefan (pref.)
371.26:657
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI
3
Cuvânt înainte
Prezentul Ghid privind bunele practici de evaluare şi testare unitară a cunoştinţelor şi
abilităţilor specifice competenţelor domeniului de studii „Contabilitate” în scopul armonizării
diferenţelor care există în universităţi ce au programe pe domeniul de studiu „Contabilitate”
reprezintă efortul realizat de un colectiv de elită din cele mai importante centre universitare
cu profil economic şi adună bogata experienţă academică din domeniul contabilităţii.
În calitate de Preşedinte al Camerei Auditorilor Financiari din România consider util un astfel
de ghid care permite evaluarea abilităţilor profesionale dobândite atât în programele de
licenţă, cât şi de master, aceste abilităţi fiind necesare în procesul de recunoaştere şi
echivalare a stagiului în vederea dobândirii profesiei de auditor. Prezentul demers recomand
să fie continuat şi îmbunătăţit de mediul universitar economic cu viitoare metodologii de
evaluare. Pornind de la acest model este oportun să se preia şi să se includă în programele de
studiu şi mai ales la nivelul disciplinelor din planurile de învăţământ practicile din prezentul
Ghid.
Includerea în evaluarea studenţilor a ultimelor tehnologii informatice îi va ajuta pe viitorii
profesionişti să se adapteze la exigenţele pieţei forţei de muncă şi să răspundă provocărilor
tehnologice cu care se vor confrunta la nivelul angajatorilor.
CAFR, ca principal partener, dar şi beneficiar al serviciilor prestate de universităţile
economice, încurajează şi sprijină aceste demersuri şi se declară deschis pentru continuarea şi
îmbunătăţirea pe viitor a acestor parteneriate cu scopul educării, formării şi mai ales
dobândirii abilităţilor necesare profesiei de auditor financiar.
Doresc să felicit autorii şi în acelaşi timp să recomand acest ghid să se preia ca şi bune
practici la nivelul tuturor universităţilor economice din România.
Conf. univ. dr. Gabriel RADU
Preşedinte al Camerei Auditorilor Financiari din România
2
Prefaţă
În calitate de director al Institutului Naţional de Dezvoltare Profesională Continuă din cadrul
Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR) îmi revide
deosebita plăcere de a prefaţa lucrarea „Ghid de bune practici de evaluare şi testare unitară a
cunoştinţelor şi abilitaţilor specifice competenţelor domeniului de studii contabilitate”.
Mărturisesc că am aşteptat cu deosebit interes acest produs a trei dintre cele mai puternice centre
universitare din România în ceea ce priveşte disciplinele de contabilitate şi cele conexe acestora.
Avem în vedere Academia de Studii Economice din Bucureşti, Universitatea Babeş-Bolyai din
Cluj-Napoca şi Universitatea de Vest din Timişoara.
Pentru CECCAR este deosebit de important ca planurile de învăţământ, fişele de disciplină şi
formele de evaluare implementate de universităţi să asigure cerinţele minimale ale accesului la
profesia contabilă. CECCAR derulează un program naţional de stagiu şi a realizat, prin
cooperarea cu mediul universitar, diminuarea pe cât posibil a diferenţelor care existau între
centrele universitare în ceea ce priveşte cunoştinţele şi abilităţile cu care absolvenţii de
învăţământ superior economic se prezentau la accesul la stagiu. Adaptarea planurilor de
învăţământ, a fişelor de disciplină şi a formelor de evaluare la cerinţele prevăzute de standardele
internaţionale de educaţie emise de IFAC şi implementate de CECCAR în standardele proprii de
educaţie a permis încheierea protocoalelor prin care absolvenţii programelor de masterat sunt
admişi la stagiu fără examen de acces. Aceste protocoale sunt o confirmare a faptului că
CECCAR recunoaşte calitatea, relevanţa şi comparabilitatea evaluărilor studenţilor realizate în
mediul universitar.
Un alt aspect relevant este acela că CECCAR oferă cadrelor didactice care au calitatea de
membru accesul la Programul Naţional de Dezvoltare Profesională Continuă (PNDPC) prin care
acestea au posibilitatea să fie permanent în contact cu evoluţia practicilor din piaţă şi să aducă în
amfiteatre cunoştinţe şi practici din viaţa reală. Calitatea excepţională a cadrelor didactice
universitare a determinat recrutarea masivă a acestora în rândul lectorilor abilitaţi care asigură
formarea membrilor CECCAR în cadrul PNDPC. Cei mai mulţi dintre autorii acestui Ghid sunt
lectori abilitaţi de CECCAR.
Parcurgând cu atenţie lucrarea am putut constata că autorii şi-au propus să abordeze după toate
canoanele cercetării ştiinţifice aspectele conceptuale şi practice referitoare la evaluarea şi testarea
studenţilor în domeniul de studii „contabilitate”. Ei îşi doresc să ofere un instrument eficient care
să permită evaluarea şi testarea cunoştinţelor de o manieră omogenă, comparabilă şi relevantă
pentru toate grupele de studenţi supuse evaluării indiferent de cine asigură activitatea de predare
sau de seminarizare.
În Ghid au fost preluate, operaţionalizate şi adaptate la specificul disciplinelor aferente
domeniului de studii „contabilitate” o serie de principii şi metode didactice regăsite în literatura
de specialitate. Procesul de adaptare la particularităţile domeniului a avut în vedere şi studiile şi
cercetările efectuate asupra practicilor de predare, dar şi de evaluare şi testare utilizate de
Academia de Studii Economice din Bucureşti, de Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi
de Universitatea de Vest din Timişoara.
3
Prima parte a Ghidului asigură cadrul general al evaluării şi testării unitare a cunoştinţelor şi
abilităţilor studenţilor aplicate competenţelor de studii în domeniul „contabilitate”. Sunt discutate
barierele pe care studenţii le întâmpină în procesul de învăţare, dar şi de evaluare şi testare şi cât
de important este ca profesorul să identifice aceste bariere şi să ia decizii de înlăturare sau
atenuare a lor. Sunt aduse pentru prima dată în discuţie o serie de principii ale evaluării în
domeniul de studii „contabilitate” care fie nu sunt suficient conştientizate şi aplicate fie nu sunt
cunoscute de cadrele didactice: principiul corelaţiei criterii de evaluare – programe analitice –
grile de competenţe, principiul caracterului justificat al evaluării, principiul neutralităţii,
principiul autoevaluării sau stimei de sine etc. Conţinutul disciplinelor, cunoştinţele şi abilităţile
evaluate şi testate sunt definite în funcţie de aşteptările părţilor interesate reprezentate de
organismele profesionale, mediul de afaceri, alte entităţi care certifică sau monitorizează calitatea
educaţiei.
Tot în această primă parte sunt prezentate particularităţile evaluării şi testării cunoştinţelor şi
abilităţilor studenţilor în anumite competenţe de studii în domeniul „contabilitate”. Acest domeniu
de studii evoluează de la arii de studiu puternic reglementate (contabilitate financiară în
conformitate cu reglementările europene, spre exemplu) la arii slab reglementate (contabilitate de
gestiune, spre exemplu) sau deloc reglementate (contabilitate creativă, spre exemplu). De
asemenea, sunt discipline care sunt puternic conectate la tehnologia informaţiei şi discipline unde
abordarea este mai degrabă teoretică, iar partea pragmatică nu presupune utilizarea sistemelor
informatice. Acest context face ca o serie de forme de evaluare pe parcurs şi de evaluare finală să se
preteze mai degrabă pentru anumite discipline decât pentru altele.
În partea a doua a Ghidului este abordată desfăşurarea evaluării şi testării unitare a cunoştinţelor
şi abilităţilor specifice competenţelor de studii în domeniul „contabilitate”. Studiile efectuate au
permis luarea unor decizii de identificare a unui set comun de competenţe profesionale şi
transversale pentru disciplinele comune prevăzute de planurile de învăţământ ale celor trei
universităţi. Pornind de la aceste competenţe definite în fişele de disciplină şi de la obiectivele
stabilite pentru evaluarea şi testarea studenţilor se procedează la selectarea celor mai potrivite şi
eficiente forme de evaluare. Este prezentată tipologia evaluării şi testării studenţilor şi efectuată o
analiză consistentă a punctelor tari şi a punctelor slabe a instrumentelor identificate ca fiind
utilizate sau putând fi utilizate în domeniul de studii „contabilitate”. Evaluarea pe parcurs şi
evaluarea finală semestrială sunt corelate cu evaluarea la finalizarea studiilor. Esenţiale sunt
cunoştinţele şi competenţele cu care absolvenţii de studii universitare în domeniul „contabilitate”
se prezintă pe piaţa muncii sau intră în programele de stagiu oferite de organismele profesionale.
Aceste evaluări finale trebuie să fie relevante şi validate de părţile interesate.
Sunt analizate criteriile de selecţie a instrumentelor de evaluare şi de testare. Alegerea unui
instrument sau a altuia, combinarea mai multor instrumente, limitarea la unul sau câteva
instrumente sunt condiţionate de o serie de factori, cei mai mulţi trebuind să fie fundamentaţi de o
manieră cât se poate de obiectivă.
Un alt aspect sensibil este acela al definirii şi utilizării criteriilor de evaluare şi de testare a
studenţilor. El este dependent de experienţa evaluatorilor, de reguli administrative, de existenţa
4
unui proces de audit al calităţii evaluării etc. Definirea itemilor şi stabilirea baremelor sunt
analizate din perspectivă calitativă şi a practicilor dezirabile.
În partea a treia a Ghidului este abordat managementul desfăşurării evaluării şi testării unitare a
cunoştinţelor şi abilităţilor specifice competenţelor de studii în domeniul „contabilitate”. Sunt
avute în vedere, din perspectivă managerială, toate momentele începând cu primele activităţi
didactice şi primele evaluări până la evaluarea finală, comportamente dezirabile, abateri de la
acestea, măsuri pentru evaluarea studenţilor cu nevoi speciale, oportunităţile pentru evaluări
suplimentare justificate, modalităţile de comunicare a rezultatelor evaluării, bune practici de
rezolvare a contestaţiilor etc.
Partea a patra a Ghidului este cea care integrează şi valorifică toate aspectele dezbătute anterior
oferind modele de bune practici de evaluare şi testare unitară a cunoştintelor şi abilităţilor
specifice competenţelor de studii „contabilitate”. Fără a-şi propune o abordare exhaustivă, Ghidul
oferă la nivel de mare detaliu modele de bune practici de evaluare a studenţilor la disciplinele
„Contabilitate financiară în conformitate cu reglementările europene”, „Contabilitate
managerială”, „Contabilitate publică” şi „Tehnologia aplicaţiilor Office”.
Pentru fiecare disciplină se realizează o corelaţie între competenţe profesionale – cunoştinţe şi
abilităţi supuse evaluării pentru ca apoi să se identifice reguli de bune practici de evaluare la
disciplina respectivă, să se prezinte regulile privind desfăşurarea evaluării şi, poate cel mai
important, modele de bune practici de definire a itemilor şi a baremelor de evaluare.
Aceste modele, precum şi principiile generale şi specifice de evaluare şi testare prevăzute în Ghid
pot fi utilizate de cadrele didactice care predau alte discipline aferente domeniului de studii
„contabilitate” în vederea definirii modelelor proprii de bune practici.
Esenţiale în acest demers sunt comunicarea profesor – student, comunicarea între cadrele
didactice care predau aceeaşi disciplină diferitelor grupe de studenţi şi luarea unor decizii care să
asigure o evaluare omogenă, transparenţa, respectarea regulilor instituţionale.
Un alt aspect relevant este acela că, în opinia autorilor, Ghidul nu are caracter de reglementare şi
nu se substituie unor decizii instituţionale sau legale. El are la bază cadrul legal şi instituţional la
un moment dat, dar principalul rol este cel de clarificare, orientare şi prezentare a unor practici
dezirabile de evaluare şi testare a studenţilor în domeniul de studii „contabilitate” fundamentate
ştiinţific.
Închei prin a felicita colectivul de autori pentru efortul însoţit de generozitatea de a pune la
dispoziţia mediului univeristar dar şi a altor furnizori de programe de educaţie în domeniul
contabilităţii modele de bune practici menite să pună în valoare tot ce au mai bun studentul şi
profesorul: inteligenţă, predispoziţie la efort intelectual, sinceritate, nevoia de comunicare, nevoia
de validare.
Conf. univ. dr. Ştefan Bunea
Director INDPC - Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România
5
CUPRINS
1. Introducere ....................................................................................................................................... 7
2. Cadrul general al evaluării şi testării unitare a cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor
aplicate competenţelor de studii în domeniul „contabilitate” ...................................................... 8
2.1 Locul, rolul şi importanţa evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor ........ 8
2.2 Principii generale ...................................................................................................................... 10
2.3 Părţile interesate de procesul de evaluare şi testare a cunoştinţelor .................................... 13
2.4 Particularităţi ale evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor în anumite
competenţe de studii în domeniul „contabilitate” ........................................................................ 15
3. Desfăşurarea evaluării şi testării unitare a cunoştinţelor şi abilităţilor specifice
competenţelor de studii în domeniul „contabilitate” .................................................................. 17
3.1 Obiectivele evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor ............................... 17
3.2 Fişele de disciplină – fundament al procesului de învăţare, evaluare şi testare a
cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor .......................................................................................... 18
3.3 Tipologia formelor de evaluare, testare şi instrumentele specifice ...................................... 19
Evaluarea continuă ..................................................................................................................... 19
Evaluarea finală .......................................................................................................................... 24
3.4 Evaluarea la finalizarea studiilor ............................................................................................ 30
3.5 Criterii de selecţie a instrumentelor de evaluare şi testare ................................................... 32
3.6 Timpul alocat pentru rezolvare ............................................................................................... 34
3.7 Criterii de notare a instrumentelor de evaluare şi testare .................................................... 35
4. Managementul desfăşurării evaluării şi testării unitare a cunoştinţelor şi abilităţilor specifice
competenţelor de studii în domeniul „contabilitate” .................................................................. 36
4.1 Reguli privind desfăşurarea evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor .. 36
4.2 Modalităţi de comunicare a rezultatelor evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor
studenţilor ........................................................................................................................................ 43
6
4.3 Contestarea rezultatelor evaluării şi testării unitare a cunoştinţelor şi abilităţilor specifice
competenţelor de studii „contabilitate” ........................................................................................ 45
5. Modele de bune practici de evaluare şi testare unitară a cunoştintelor şi abilităţilor specifice
competenţelor de studii „contabilitate” ....................................................................................... 47
5.1 Model de bune practice – Disciplina Contabilitate financiară în conformitate cu
reglementările europene (reprezentate de OMFP 1802/2014) .................................................... 47
5.2 Model de bune practici – Disciplina Contabilitate managerială ........................................... 53
5.3 Model de bune practici – Disciplina Contabilitate publică ................................................... 61
5.4 Model de bune practice – Disciplina Tehnologia Aplicaţiilor Office .................................... 69
7
1. Introducere
În termeni generici „strategia de evaluare” denotă modul de integrare a acţiunii de evaluare
(realizabilă prin operaţiile de măsurare-apreciere-decizie) în structura de funcţionare a activităţii
didactice/ educative. Conceptul de strategie de evaluare reflectă tendinţa de extindere a acţiunilor
evaluative: de la verificările tradiţionale la evaluarea proceselor şi condiţiilor de desfăşurare a
activităţii didactice, a situaţiilor de instruire/învăţare – evaluare (Houart, 2009).
Printre principalele tendinţe înregistrate în învăţământul superior la nivel internaţional, cu impact
vizibil asupra dezvoltării strategice a Academiei de Studii Economice din Bucureşti se numără:
creşterea importanţei acordată învăţământului centrat pe student; promovarea caracterului inter-,
trans- şi multidisciplinar al actului educaţional; creşterea importanţei acordată dezvoltării
competenţelor transversale; creşterea rolului tehnologiei în procesul educaţional şi nu în ultimul
rând, creşterea eficienţei metodelor de evaluare a cunoştinţelor. Prin centrarea pe învăţare, pe
eficacitatea evaluării, Academia de Studii Economice din Bucureşti creează, transmite şi pune în
aplicare cunoştinţele necesare pentru a stimula dezvoltarea personală şi profesională a membrilor
comunităţii universitare şi, în acelaşi timp, valorifică oportunităţile pentru dezvoltarea unor
servicii specializate pentru comunitate care să încurajeze competitivitatea economică.
Calitatea ridicată a programelor de studii este certificată şi recunoscută prin multitudinea de
forme de examinare a disciplinelor din domeniul Contabilitate, care este la rândul ei subsumată
de calitatea programelor de studii ale Academiei de Studii Economice din Bucureşti care este
recunoscută de evaluările independente din ultimii ani şi anume: ierarhizarea universităţilor în
baza procedurilor dezvoltate de către Ministerul Educaţiei Naţionale – 2011; evaluarea
instituţională realizată de către European University Association– 2012; evaluarea periodică
externă efectuată de către Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior –
2013.
Pentru domeniul de studii Contabilitate, soluţiile inovative cu privire la evaluarea cunoştinţelor
sunt încurajate la nivelul tuturor programelor de studii la nivelul celor trei parteneri din proiect,
respectiv Academia de Studii Economice din Bucureşti, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-
Napoca, Universitatea de Vest din Timişoara, în rândul corpului profesoral şi al studenţilor.
Calitatea educaţiei este dovedită atât prin profesionalismul absolvenţilor, cât şi prin recunoaşterea
pe plan naţional a performanţei cunoaşterii ştiinţifice a cadrelor didactice active din universităţi.
8
2. Cadrul general al evaluării şi testării unitare a cunoştinţelor şi
abilităţilor studenţilor aplicate competenţelor de studii în domeniul
„contabilitate”
2.1 Locul, rolul şi importanţa evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor
studenţilor
Evaluarea şi testarea cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor este o componentă esenţială a
procesulul de învăţământ alături de activităţile de predare, de consiliere/îndrumare a studenţilor
etc. Ea stă la baza aprecierii atât a eficienţei activităţilor desfăşurate de cadrele didactice, cât şi a
performanţei studenţilor.
O evaluare eficientă are premisele să se realizeaze în contextul în care profesorii şi studenţii
deopotrivă sunt părţi active ale procesului şi cunosc, în egală măsură, beneficiile acestuia. Uneori,
studenţii percep evaluările şi testările ca fiind surse de stres la care trebuie să se conformeze
pentru ca, în final, să se regăsească într-o ierarhie utilă, mai degrabă, luării unor decizii
instituţionale. O asemenea percepţie este specifică acelui context în care există doar o singură
parte activă reprezentată de profesor şi o insuficientă comunicare a obiectivelor şi beneficiilor
evaluării în dezvoltarea personală şi profesională a studenţilor.
Rolul evaluării este de a stabili dacă studenţii au dobândit competenţele prevăzute de fişa de
disciplină. El se nuanţează în funcţie de formele pe care evaluarea le poate îmbrăca (evaluare pe
parcurs, evaluare finală etc.).
Evaluarea pe parcurs se realizează, de obicei, în cadrul activităţilor de seminar/laborator.
Evaluarea şi testarea pe parcurs a cunoştinţelor şi abilităţilor are rolul de a colecta informaţii
relevante privind modul în care studenţii au asimilat cunoştinţele primite la orele de curs, dar şi
abilitatea acestora de a integra aceste cunoştinţe în dezvoltarea raţionamentului profesional şi de a
utiliza instrumentarul specific domeniilor de competenţă respective.
Dificultăţile identificate pe baza acestor evaluări se recomandă a fi avute în vedere atât în
optimizarea şi eficientizarea activităţilor de curs, cât şi în luarea de măsuri pentru ca, în cadrul
activităţilor de seminar/laborator dificultăţile în cauză să fie îndepărtate.
Pot fi identificate o serie de bariere care pot influenţa negativ atât activitatea de predare, cât şi pe
cea de învăţare şi care pot determina rezultate nedorite la evaluările şi testările la care sunt supuşi
studenţii (Lee-Davies, 2007): (i) problemele emoţionale (diferite tipuri de blocaje pe care anxietatea le poate
produce);
(ii) motivaţia insuficientă;
(iii) bariera cognitivă – experienţe negative de învăţare avute anterior (de exemplu, un
eşec în procesul de învăţare la disciplina contabilitate de gestiune poate ridica o
barieră în procesul de învăţare la disciplina managementul performanţei sau
controlul de gestiune);
(iv) bariera intelectuală – abilităţi limitate (de exemplu, la discipline care utilizează
intens un instrumentar matematic studenţii absolvenţi ai unor licee cu profil
umanist ar putea avea dificultăţi reale);
(v) bariera expresivă – abilităţi de comunicare ineficiente (de exemplu, la evaluările
bazate pe prezentări de referate sau pe întrebări adresate de profesor sau de alţi
studenţi din grup unii studenţi se vor lovi de bariera comunicării indiferent de
nivelul de cunoaştere a problemei care trebuie prezentate sau clarificate);
9
(vi) bariera situaţională – lipsa oportunităţilor pentru a învăţa (de exemplu, în cazul în
care evaluarea se bazează pe un fond informaţional pentru care nu există
suficiente materiale educaţionale sau acestea nu sunt actualizate, iar informaţia
predată nu este suficientă studenţii se vor afla în situaţia de a nu se putea pregăti
adecvat pentru evaluările şi testele care vor urma);
(vii) bariere fizice – timp şi loc nepotrivite (de exemplu, predarea unei teme esenţiale
în ajunul unei sărbători legale sau evaluarea studenţilor înainte sau după o
asemenea zi, predarea unor cunoştinţe care necesită utilizarea sistemelor
informatice într-o sală fără astfel de sisteme şi evaluarea acestor cunoştinţe doar
cu utilizarea sistemelor informatice etc.).
Evaluarea şi testarea pe parcurs a cunoştinţelor şi abilităţilor permit monitorizarea gradului de
progres al studenţilor şi permite luarea unor măsuri pe linie de consiliere, astfel încât aceştia să
poată să gestioneze mai eficient timpul alocat studiului şi pregătirii pentru eventualele evaluări şi
teste.
Evaluarea şi testarea pe parcurs a cunoştinţelor şi abilităţilor permit dezvoltarea în rândul
studenţilor a capacităţii acestora de a se aprecia, de a se evalua prin raportare la criterii proprii,
dar şi la criterii impuse. Efectul ar trebui să fie acela al sporirii încrederii de sine şi a dorinţei de a
progresa.
Evaluarea şi testarea pe parcurs a cunoştinţelor şi abilităţilor vizează evident şi o ierarhizare a
studenţilor în funcţie de criterii care cuantifică efortul şi performanţa acestora pe parcursul unui
semestru. Totuşi, chiar dacă evaluarea pe parcurs se încheie cu o ierarhie, scopul primordial al
acesteia nu este ierarhia, ci asistarea studenţilor în efortul lor de a-şi apropia cunoştinţele
transmise şi de a le pune în practică.
Evaluarea finală (examen, probă de verificare etc.) este utilă în măsura în care permite
evaluarea unitară a întregului colectiv de studenţi pe baza aceloraşi criterii.
Criteriile trebuie să aibă în vedere cunoştinţele şi abilităţile esenţiale, iar cerinţele trebuie să
fie rezonabile şi să corespundă cu aşteptările create în cadrul activităţilor de curs şi de
seminar/laborator. Cel mai adesea, evaluarea finală se realizează printr-o probă scrisă. În cadrul acestei probe unele sarcini atribuite colectivului de studenţi sau unora dintre aceştia nu vor
face obiectul evaluării. De exemplu, dacă evaluarea la seminar/laborator a presupus şi realizarea
şi prezentarea unei documentări pe site-ul online al unor companii cu scopul de a testa capacitatea
studenţilor de a identifica informaţii relevante în mediul online şi de a le expune într-o prezentare
publică, la examenul final poate fi inadecvat să se solicite prezentarea unor asemenea informaţii.
În funcţie de solicitările unor studenţi, se pot atribui sarcini suplimentare sau diferenţiate în cadrul
activităţilor de seminar/laborator. Evaluarea finală va viza trunchiul comun de cunoştinţe şi
competenţe şi nu elementele de diferenţiere. Adesea, la probele scrise se verifică cunoştinţe şi
competenţe şi mai puţin abilităţi. Mai adecvat este ca abilităţile să facă obiectul evaluării pe
parcurs.
Evaluarea finală asigură măsurarea performanţei studenţilor la finalizarea procesului de învăţare
(sfârşitul semestrului). Rezultatele evaluării finale trebuie asimilate şi asumate în mod natural de
studenţi şi ele trebuie să confirme cu certitudine nivelul rezonabil de cunoştinţe, competenţe
şi abilităţi dobândite. Dacă studenţii au o percepţie sensibil diferită cu privire la nivelul lor de
performanţă aceasta poate fi un indiciu că: - fie, de-a lungul semestrului, le-au fost create alte aşteptări care nu s-au confirmat;
- fie că aceştia nu au fost asistaţi/consiliaţi astfel încât să se poată aprecia corect.
10
2.2 Principii generale
Evaluarea şi testarea cunoştinţelor şi abilităţilor, fie că este periodică sau finală trebuie să
răspundă unor principii generale precum:
(1) Principiul corelaţiei criterii de evaluare – programe analitice – grile de competenţe
Criteriile de evaluare se stabilesc pentru fiecare disciplină în parte în corelaţie cu elementele de
conţinut din programele analitice şi competenţele generale, specifice şi transversale incluse în
grilele de competenţe aprobate pentru ciclul de studii de licenţă sau pentru ciclul de studii de
masterat. Acolo unde este adecvat, cadrele didactice vor detalia, vor particulariza şi vor agrea
competenţe derivate adaptate conţinutului disciplinei în cauză.
(2) Principiul transparenţei
O activitate de evaluare are un nivel înalt de transparenţă dacă detalii referitoare la activitatea de
evaluare, cum ar fi ariile de competenţă şi calendarul activităţii, sunt prezentate public, în mod
clar şi accesibil (IES 6 A17, pag. 8). Transparenţa se referă şi la întregul proces de evaluare.
Transparenţa nu este o mărime absolută şi activităţi de evaluare diferite pot avea niveluri de
transparenţă diferite.
Conţinutul fişelor disciplinelor şi competenţele pe care elementele de conţinut ale acestor
programe le dezvoltă vor fi aduse la cunoştinţa studenţilor la începutul activităţilor şi pe parcurs.
Aderenţa studenţilor la demersul activităţilor de curs şi de seminar/laborator va fi mai mare dacă
aceştia înţeleg în fiecare moment de ce anumite cunoştinţe şi abilităţi le sunt necesare şi în ce fel
acestea le vor fi evaluate.
De-a lungul semestrului studenţii trebuie să se poată familiariza cu tipurile de teste şi modelele de
subiecte de examen astfel încât aceştia să regăsească total maniera de evaluare în subiectele de
examen sau în teste.
(3) Principiul caracterului justificat al evaluării
Nu se admite utilizarea instrumentelor de evaluare ca formă de pedeapsă sau de recompensă a
unui student sau a unui colectiv de studenţi. Formele de evaluare şi numărul acestora trebuie să se
justifice astfel încât studenţii să perceapă utilitatea şi beneficiile în plan personal. O singură formă
de evaluare pe parcurs nu este suficientă. Un număr prea mare de evaluări care au la bază un
număr nejustificat de sarcini aferente unei singure discipline nu se recomandă pentru că ar putea
crea un dezechilibru în activitatea studenţilor cu repercursiuni asupra performanţei şi la alte
discipline.
(4) Principiul coerenţei activităţilor de predare/seminar/laborator cu formele şi
conţinutul evaluării
Terminologia utilizată în formularea itemilor incluşi în teste sau subiectele de examen trebuie să
fie cea prezentată la orele de curs şi seminar/laborator şi însuşită de studenţi. Nu trebuie create
bariere studenţilor prin formularea inadecvată a itemilor.
(5) Principiul neutralităţii
O activitate de evaluare are un nivel ridicat de neutralitate dacă este corectă şi nepărtinitoare.
Neutralitatea nu este o mărime absolută, modalităţi diferite de evaluare putând să aibă niveluri
diferite de neutralitate. Neutralitatea creşte când cei ce sunt responsabili cu procesul de evaluare
sunt conştienţi că pot apărea probleme (IES 6 A15). Elaborarea testelor şi a subiectelor de
examen nu trebuie să se facă cu intenţia de a demonstra că studenţii sunt slab pregătiţi sau că,
11
dimpotrivă, au un nivel general mai bun decât cel determinat de o manieră obiectivă.
Instrumentele de evaluare nu trebuie să devină instrumente de „vânare” a greşelilor sau de
recompensă. Neutralitatea poate fi îmbunătăţită prin folosirea testelor la calculator sau prin
revizuirea subiectelor.
Comunicarea rezultatelor evaluării trebuie să aibă un caracter neutru. Acest proces nu trebuie să
lezeze demnitatea şi dorinţa de confidenţialitate a unora dintre studenţi. Comentariile pe marginea
subiectelor şi a rezultatelor trebuie să fie generale şi doar la solicitarea unui student profesorul va
analiza o lucrare în condiţiile asigurării confidenţialităţii.
Comunicarea rezultatelor nu trebuie să înceapă cu prezentarea ierarhiei. Acest aspect s-ar putea să
determine în mentalitatea studenţilor percepţia că ierarhia este lucrul cel mai important.
Dimpotrivă, comunicarea rezultatelor trebuie să pornească de la aprecierea importanţei fiecărui
subiect în aprecierea cunoştinţelor şi abilităţilor individuale, a utilităţii acestor cunoştinţe şi
abilităţi, pentru ca mai apoi să se prezinte şi să se justifice soluţia corectă.
Nu este adecvat să se inducă în mentalitatea studenţilor că a greşi este ceva de neconceput după
cum nu este adecvat de a face aprecieri cu privire la cauzele care au determinat un student sau
altul să greşească. Aprecierile cu privire la personalitatea studentului şi la predispoziţia acestuia
la greşeală sau la lipsa de performanţă nu fac decât să ridice bariere acestuia şi să slăbească
aderenţa la procesul educaţional.
Eroarea, greşeala sunt lucruri fireşti chiar dacă nu sunt dezirabile. Sfaturi cu privire la cum s-ar
putea gestiona mai bine timpul alocat pregătirii, cum s-ar putea asimila mai uşor un anumit
algoritm sau raţionament ar putea avea efecte benefice.
(6) Principiul autoevaluării
Stima de sine a studenţilor este un factor care trebuie avut în vedere în orice proces didactic,
inclusiv în evaluarea acestora.
Stima de sine este evaluarea pozitivă pe care o facem propriei noastre persoane, este felul în care
ne simţim faţă de noi înşine (Smith şi Mackie, 2007).
Stima de sine este rezultanta a două dimensiuni:
(i) modul în care cadrul didactic pretinde anumite aspecte (control, impunerea de
reguli, pedepsirea comportamentelor nepotrivite etc.) şi
(ii) cum reuşeşte el să înţeleagă necesităţile studenţilor.
Pentru crearea şi menţinerea unei stime de sine înalte a studenţilor, cadrul didactic trebuie să
îndeplinească ambele elemente. Cadrele didactice care eşuează în una dintre cele două dimensiuni
generează la studenţi o stimă de sine scăzută. Cele autoritare sunt prea stricte şi inflexibile şi nu
reuşesc să întâlnească nevoile studenţilor, iar cele permisive oferă suport şi înţelegere, dar nu
reuşesc să determine aderenţa studenţilor la reguli şi cerinţe.
Stima de sine poate fi factor de succes sau de eşec şcolar. Prin urmare, cadrele didactice trebuie
să gestioneze procesul de evaluare în aşa fel încât să nu afecteze negativ stima de sine a
studenţilor.
Se recomandă ca pe parcursul semestrului să fie puse la dispoziţia studenţilor teste de
autoevaluare astfel încât aceştia să conştientizeze propriile puncte forte şi puncte slabe şi să poată
identifica şi singuri elementele de progres sau de regres.
Realizarea acestui principiu va fi foarte mult facilitată de platforma de e-learning dezvoltată prin
proiectul ARPI.
12
(7) Principiul flexibilităţii
În măsura în care se consideră necesar, în cadrul activităţilor de curs şi/sau de seminar/laborator
pot fi dezvoltate teme cu rol de suport în asimilarea elementelor din programa analitică. De
asemenea, dacă se identifică deficienţe semnificative la discipline legate studiate anterior şi
indispensabile înţelegerii şi asimilării conţinutului noii discipline se poate lua decizia de includere
în tematicile cursului şi/sau în activităţile de seminar/laborator a elementelor de dificultate în
cauză şi, în consecinţă se poate decide aplicarea unei forme de evaluare.
Se recomandă ca evaluarea elementelor de diferenţiere ce rezultă din aplicarea principiului
flexibilităţii să se facă pe parcurs şi nu la final.
(8) Principiul omogenităţii evaluării şi al asigurării egalităţii de şanse
În anumtite situaţii, unii profesori, aprofundează mai mult sau mai puţin anumite elemente din
programa analitică. Pentru realizarea evaluării finale se recomandă identificarea trunchiului
comun, eliminarea elementelor de diferenţă pentru asigurarea unei evaluări omogene.
Pe baza rezultatelor examinării finale studenţii au acces la burse şi la alte resurse asigurate
instituţional, atât de necesare activităţii acestora. De aceea este absolut necesară asigurarea
egalităţii de şanse.
(9) Principiul valorificării rezultatelor evaluării în creşterea calităţii activităţii
didactice
Rezultatele evaluării trebuie analizate şi valorificate în ajustarea conţinutului cursurilor şi
activităţilor de seminar/laborator dar şi a demersului didactic şi instrumentarului utilizat dacă este
necesar.
(10) Principiul validităţii
O activitate de evaluare are un grad înalt de validitate dacă măsoară ce şi-a propus să măsoare.
Validitatea se referă şi la corespondenţa dintre conţinutul evaluării şi competenţele profesionale
ce sunt evaluate. Validitatea poate fi îmbunătăţită prin construirea evaluării pe baza unui studiu
de caz complex, a unor probe practice, acoperirea (prin subiectele formulate) a cât mai multor
aspecte ale ariei de competenţe profesionale ce se evaluează.
(11) Principiul fiabilităţii
O activitate de evaluare are un nivel înalt de fiabilitate dacă produce consecvent acelaşi rezultat,
în aceleaşi circumstanţe. Fiabilitatea nu este o mărime absolută, iar activităţi de evaluare diferite
pot avea niveluri de fiabilitate diferite. O activitate de evaluare are un nivel ridicat de fiabilitate
daca cea mai mare parte a evaluatorilor, acţionând independent, ajung la aceeaşi concluzie
consecvent, în aceleaşi condiţii (IES 6 A11).
Fiabilitatea poate fi îmbunătăţită în mai multe moduri. De exemplu, fiabilitatea unei examinări
scrise poate fi crescută prin evitarea folosirii exprimărilor ambigue în întrebări sau instrucţiuni.
(12) Principiul suficienţei
Evaluarea are un nivel ridicat de suficienţă dacă (IES 6 A19):
(a) Asigură un echilibru al profunzimii şi extinderii, al cunoştinţelor şi aplicării; şi
(b) Combină situaţii din diferite zone aplicate unei game variate de contexte.
Un nivel ridicat de suficienţă este relevant şi pentru întregul proces de evaluare de la nivelul unui
program de studiu. Suficienţa poate fi îmbunătăţită prin includerea activităţilor de testare ce
13
evaluează competenţele tehnice, abilităţile profesionale, valorile etice şi profesionale şi atitudinile
la un nivel adecvat de detaliere (IES 6 A20).
2.3 Părţile interesate de procesul de evaluare şi testare a cunoştinţelor
Părţile direct interesate de efectele unui proces eficient de evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor
studenţilor (stakeholderii) sunt mediul profesional (organismele profesionale), mediul de afaceri
(angajatorii). Complementar acestora, putem enumera entităţile care evaluează, certifică şi
monitorizează calitatea educaţiei oferite de universităţi prin programele de studii, potenţialii
studenţi (candidaţii), organismele de reglementare, politicienii, furnizorii de servicii de formare
continuă. Unele necesităţi informaţionale sunt necesare de la un grup de părţi interesate la altul.
Mediul profesional (organismele profesionale)
Pentru organismele profesiei contabile (Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din
România, Camera Auditorilor Financiari din România, The Association of Chartered Certified Accountants, Camera Consultanţilor Fiscali, Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din
România etc.) procesul de evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor prezintă interes din
perspectiva calităţii de stagiar, primul pas în accesul la calitatea de profesionist contabil.
Formarea de profesionişti în domeniul de competenţă Contabillitate include două componente:
formarea iniţială, necesară pentru obţinerea certificării profesionale (expert contabil, auditor
financiar, consultant fiscal, evaluator etc.) şi formarea profesională continuă.
În procesul de formare iniţială, demersul aparţine facultăţilor din domeniul de studii Contabilitate
şi este continuat de către organismele profesionale. În acest sens, evaluarea cunoştinţelor şi
abilităţilor studenţilor este importantă pentru a asigura convergenţa competenţelor acumulate de
un absolvent în cadrul programelor de studii universitare şi competenţele pe care trebuie să le
deţină un candidat la calitatea de expert contabil sau de auditor, conform cerinţelor organismelor
profesionale. Stabilirea portofoliului de competenţe şi abilităţi pe care trebuie să le deţină un
candidat la calitatea de expert contabil sau de auditor financiar este o cerinţă a Standardelor
Internaţionale de educaţie emise de IFAC (The International Federation of Accountants –
Federaţia Internaţională a Profesioniştilor Contabili) adoptată obligatoriu de către Corpul
Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România şi Camera Auditorilor Financiari din
România. Ulterior, organismele profesiei contabile, în cadrul programelor de stagiu au misiunea
de a dezvolta acele competenţe superioare pe care mediul universitar nu le-au asigurat, dar mai
ales abilităţile profesionale prin conectarea stagiarilor la mediul practic.
Pentru a asigura viitorilor absolvenţi, portofoliul de competenţe şi abilităţi necesare pentru
accesul la programele de stagiu, universităţile au integrat, la solicitarea organismelor
profesionale, în planurile de învăţământ şi în fişele de disciplină elementele relevante şi cerinţele
pentru accesul la programele de stagiu, fundamentate pe standardele IFAC.
Protocoalele încheiate între organisme ale profesiei contabile – Corpul Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi din România, Camera Auditorilor Financiari din România – şi Academia
de Studii Economice din Bucureşti, Universitatea de Vest din Timişoara şi Universitatea Babeş
Bolyai pentru recunoaşterea programelor de master în demersul absolvenţilor de a accede la
calităţile profesiei contabile (echivalarea programelor de master cu testul de acces la calitatea de
stagiar) validează relevanţa procesului de evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor din
cadrul programelor de studii universitare. De exemplu, CECCAR recunoaşte acele programe de
master în cadrul cărora se studiază cel puţin 5 din cele 7 discipline evaluate la examenul de acces
la stagiu, organizat anual, cu condiţia ca studenţii să promoveze aceste examene cu cel puţin
nota 7. Interesul pentru evaluarea studenţilor manifestat de către organismele profesionale naţionale este completat de cele internaţionale. În acest sens, se remarcă The Association of
14
Chartered Certified Accountants (ACCA), organizaţie profesională care asigură cel mai înalt nivel
de certificare a profesioniştilor contabili la nivel global. Absolvenţii ACCA sunt pregătiţi pentru
structurile de top management ale companiilor, aceştia având o formare polivalentă, viziune,
capacitate de elaborare de strategii şi de implementare a acestora.
Prin includerea în planurile de învăţământ a unor discipline, adoptarea/adaptarea unor metode de
predare, învăţare, evaluare circumscrise ACCA, se facilitează accesul viitorilor absolvenţi la
această calitate profesională. Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune din cadrul
Academiei de Studii Economice din Bucureşti organizează programe de studii-licenţă şi master-
recunsocute de ACCA, absolvenţii beneficiind de echivalări pentru o serie de discipline, în
procesul de evaluare în vederea obţinerii certificării.
Mediul de afaceri (angajatorii)
Procesul de evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor prezintă interes pentru mediul de
afaceri din perspectiva competenţelor pe care le-au dobândit în cadrul programelor de studii şi a
capacităţii acestora de a le aplica. Mai mult, relaţia de dependenţă dintre dinamica mediului
economico-social şi contabilitate, orientează interesul angajatorilor către capacitatea absolvenţilor
de a-şi adapta şi dezvolta permanent cunoştinţele, abilităţile, aptitudinile, competenţele. Astfel,
evaluarea validează angajatorilor, potenţialul absolvenţilor de a se integra în noul mediu şi de a
răspunde cerinţelor postului.
Din perspectiva parteneriatelor dintre universitate şi mediul de afaceri, concretizate în oferirea de
stagii de practică, internship-uri, evaluarea reprezintă un criteriu de selecţie a studenţilor
beneficiari. De asemenea, calitatea de angajat a studenţilor din anii II, III la programul licenţă
validează faptul că absolvenţii de studii universitare au acele cunoştinţe şi competenţe căutate de
angajatori şi au potenţialul de a dezvolta competenţele şi abilităţile specifice postului.
Entităţile care evaluează, certifică şi monitorizează calitatea educaţiei oferite de
universităţi prin programele de studii (Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în
Învăţământul Superior, European University Association, etc.)
Acreditarea unui program de studii sau certificarea calităţii educaţiei oferite de universităţi prin
programele de studii se efectuează de către instituţii externe specializate şi se fundamentează pe
îndeplinirea unui portofoliu de criterii de calitate, standarde şi indicatorii de performanţă. Acestea
surprind şi aspecte referitoare la evaluarea studenţilor respectiv promovabilitatea studenţilor pe
fiecare an de studiu din numărul total de studenţi din anul respectiv, măsura în care cunoştinţele,
competenţele şi abilităţile dobândite sunt suficiente pentru a permite absolvenţilor să se angajeze
pe piaţa muncii, să dezvolte o afacere proprie, să continue studiile universitare în ciclul următor şi
să înveţe permanent; nivelul de satisfacţie al studenţilor în raport cu dezvoltarea profesională şi
personală asigurată de universitate; obiectivitatea şi transparenţa procedurilor de evaluare a
rezultatelor învăţării, etc.
Potenţialii studenţi (candidaţii)
Aceştia optează pentru înscrierea la un program de studii din domeniul Contabilitate având drept
criteriu oportunităţile pe care acesta le oferă din punctul de vedere al continuităţii studiilor,
accesului la calităţile profesiei contabile, integrarea cu succes în mediul de afaceri prin statutul de
angajat. Premisa criteriilor de alegere a programelor de studii de către studenţi are în vedere
evaluarea cunoştinţelor, aptitudinilor, abilităţilor şi competenţele dobândite.
15
2.4 Particularităţi ale evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor
studenţilor în anumite competenţe de studii în domeniul „contabilitate”
În domeniul de studii Contabilitate, procesul de învăţare este caracterizat prin elemente
precum: înţelegerea şi aplicarea conceptelor şi tehnicilor specifice, formarea, dezvoltarea şi
aplicarea raţionamentului profesional, prelucrarea şi analiza informaţiilor în vederea raportării
financiare, participarea activă a studenţilor la activităţile desfăşurate la curs şi seminar/laborator,
responsabilizarea studenţilor în ceea ce priveşte propria pregătire şi statutul de viitor profesionist
contabil, dar şi o mai mare autonomie a acestora în procesul de învăţare. La acestea se adaugă o
mai mare interdependenţă între cadru didactic şi student, ambii fiind supuşi procesului de învăţare
continuă, cadrul didactic având rolul de a facilita şi direcţiona învăţarea. Procesul de învăţare este
completat de cel de evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor care se fundamentează pe
criterii, forme şi instrumente de evaluare obiective specifice domeniului de studii Contabilitate
pentru a valida competenţele acumulate de viitori profesionişti din perspectiva mediului
academic, profesional şi de afaceri.
Un demers de evidenţiere a particularităţilor evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor
studenţilor în anumite competenţe de studii în domeniul „contabilitate” este analiza cerinţelor
fişelor de disciplină/programelor analitice utilizate în prezent (Stanciu ş.a., 2015). Din perspectiva
analizei metodelor de evaluare continuă a cunoştinţelor din domeniul de studii contabilitate
folosite pentru Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune din cadrul ASE rezultatele
au evidenţiat faptul că activitatea la seminar, testele scrise/practice (la calculator) şi prezenţa sunt
cele mai frecvent utilizate. În cazul disciplinelor de contabilitate, cele trei metode de evaluare
continuă menţionate se utilizează în aceeaşi proporţie. Din punct de vedere al impactului evaluării
continue asupra evaluării finale, studiul a relevat omogenitate relativă în cazul disciplinelor de
contabilitate şi eterogenitate în cazul disciplinelor din sfera informaticii şi a categoriei alte
discipline. În cazul majorităţii disciplinelor, evaluarea continuă reprezintă între 30%-50% din
nota finală, iar în cazul majorităţii disciplinelor de contabilitate ponderea evaluării continue în
nota finală este de 30%.
În urma analizei am observat că pentru UVT cele mai folosite metode de evaluare pentru
disciplinele incluse în planul de învăţământ al programului licenţă sunt activitatea la
seminar/curs, testele scrise şi aplicaţiile. Cele mai puţin utilizate forme de evaluare continuă
pentru programul licenţă au fost referatele, proiectele şi temele. Natura disciplinei generează
diferenţieri privind evaluarea; astfel, la disciplinele de contabilitate evaluarea continuă pe
parcursul semestrului are o pondere majoritară de 30%, iar la disciplinele de informatică pentru
50% din discipline nu se ţine cont de evaluarea continuă în calculul notei finale.
Cele mai folosite metode de evaluare pentru disciplinele incluse în planul de învăţământ al
programului licenţă Contabilitate şi informatică de gestiune din cadrul UBB sunt activitatea la
seminar/curs, temele/portofoliu, aplicaţii/studii de caz. Cele mai puţin utilizate forme de evaluare
continuă pentru programul licenţă sunt testul pe calculator, prezenţa şi referatul. În general,
simpla prezenţă la seminar nu este percepută de cadrele didactice ca fiind o metodă eficientă/utilă
pentru evaluarea continuă a studenţilor. Spre deosebire de aceasta (prezenţa pasivă), prezenţa
activă adică activitatea la seminar reprezintă de departe cea mai frecvent utilizată metodă de
evaluare pe parcurs.
O diferenţiere semnificativă în ceea ce priveşte metodele de evaluare utilizate la ciclul licenţă,
comparativ cu cel de masterat este utilizarea referatului, ca metodă de evaluare pe parcurs, la
programul de masterat aceasta fiind utilizată mult mai frecvent (43%, comparativ cu 17% la
programele de licenţă). Această modificare poate fi explicată prin adaptarea metodelor de
evaluare la categoria de studenţi căreia i se adresează (studenţi care au deja experienţa
16
universitară acumulată în ciclul de licenţă, incluzând aici şi elaborarea lucrării de diplomă). Se
realizează astfel o deplasare a accentului către studiul individual.
O altă diferenţă în ceea ce priveşte evaluarea pe parcurs între programul de masterat şi programul
de licenţă îl reprezintă reducerea semnificativă (la masterat faţă de programul de licenţă) a
ponderii testului scris (23% la licenţă, 7% la masterat) şi a temelor (39% la licenţă, 21% la
masterat).
În ceea ce priveşte ponderea evaluării pe parcurs în nota finală se poate constata o uşoară creştere
la masterat (46%) faţă de programul licenţă (43%).
O altă metodă de evidenţiere a particularităţilor este studierea percepţiei studenţilor despre aceste
aspecte (Albu ş.a., 2014). Rezultatele obţinute nu diferă semnificativ de la o disciplină din
domeniul contabilităţii la alta, motiv pentru care rezultatele sunt generalizabile şi pot fi extinse la
toate disciplinele de contabilitate. De asemenea, această omogeneitate relativă ne permite să
identificăm câteva implicaţii generale ale studiului.
Prima direcţie identificată a fost legată de rolul procesului de evaluare. Răspunsurile obţinute au
sugerat o importanţă mare pentru evaluarea pe parcurs, ceea ce presupune o componentă
constructivistă în viziunea studenţilor a procesului de evaluare. Prin urmare, evaluarea
cunoştinţelor nu trebuie limitată la un rol administrativ şi realizată doar la sfârşitul exerciţiului de
învăţare (concepţia comportamentalistă). Atât în mediul universitar, cât şi în cadrul educaţiei
realizate de organismele profesiei contabile se aşteaptă valorizarea funcţiilor informaţionale, de
motivare şi ghidare ale evaluării cunoştinţelor.
A doua direcţie identificată este legată de avantajele şi limitele diferitelor forme de evaluare şi
potenţiala regrupare a acestora în instrumente mai complexe. În mod particular este de interes
pentru profesie utilizarea evaluării orale versus evaluării scrise şi respectiv evaluarea prin
întrebări deschise versus evaluarea prin teste grilă. Rezultatele studiului arată un suport moderat
pentru evaluarea prin teste grilă şi un suport redus pentru evaluarea orală. Pe de altă parte,
literatura de specialitate arată avantajele acestor forme de evaluare, în special economia de timp şi
plusul de obiectivitate pentru evaluarea prin teste grilă şi dezvoltarea de competenţe de
comunicare pentru evaluarea orală. Ţinând cont de aceste aspecte, precum şi de rezultatele
studiilor care arată că diverse forme de evaluare testează aspecte diferite (ca Simkin et al., 2011),
sugerăm utilizarea unor forme complexe de evaluare, atât în universităţi, cât şi în cadrul profesiei
contabile.
În al treilea rând este amintită utilizarea metodelor de evaluare în contextul utilizării tehnologiilor
informaţionale. Practicile de la nivel internaţional arată utilizarea pe scară din ce în ce mai largă a
evaluărilor on-line, atât în universităţi (mai ales în ce priveşte evaluarea pe parcurs) cât şi în
cadrul testelor realizate de organismele profesiei. Rezultatele studiului nostru arată o oarecare
reticenţă a studenţilor faţă de utilizarea testelor on-line. Aceste rezultate pot fi însă interpretate şi
prin lipsa de familiarizare a studenţilor cu acestea.
17
3. Desfăşurarea evaluării şi testării unitare a cunoştinţelor şi abilităţilor specifice
competenţelor de studii în domeniul „contabilitate”
3.1 Obiectivele evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor
Evaluarea cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor nu reprezintă o etapă disociată a procesului
educaţional, ci completează de o manieră interdependentă etapele de predare şi învăţare în
demersul de formare şi dezvoltare a competenţelor de studii în domeniul „contabilitate”. De
asemenea, evaluarea este un proces complex şi dinamic care trebuie să răspundă în termeni de
performanţă şi calitate, mediului academic, profesional şi de afaceri.
Complexitatea este conferită de alegerea coordonatelor evaluării: obiectivul evaluării, criteriile
evaluării, părţile interesate, resursele alocate pentru desfăşurarea evaluării, forma de evaluare,
instrumentele, rezultatele evaluării, deciziile post-evaluare.
Caracterul dinamic al procesului de evaluare este conferit de turbulenţele mediului economico-
social care determină creşterea concurenţei pe piaţa muncii şi a exigenţei criteriilor de selecţie a
absolvenţilor de către mediul profesional şi de afaceri. Prin urmare, procesul de evaluare trebuie
să aibă în vedere şi capacitatea viitorilor absolvenţi de a se adapta rapid la schimbările mediului
profesional şi de reglementare şi de a-şi dezvolta abilităţile „learning by doing”. În acest sens, în
procesul de evaluare trebuie avute în vedere următoarele aspecte (Tănase, 2011):
trecerea de la evaluarea rezultatelor la cea a procesului şi a condiţiilor;
reconsiderarea criteriilor de evaluare, acestea fiind centrate pe raportarea la obiective;
luarea în calcul şi a altor indicatori precum conduita, atitudinile, gradul de încorporare a
unor valori;
diversificarea formelor şi mijloacelor de evaluare şi ridicarea calităţii instrumentelor de
evaluare în vederea realizării unui grad cât mai înalt de obiectivitate a evaluării; extinderea
folosirii testului docimologic, a lucrărilor cu caracter de sinteză, a unor metode de evaluare
a achiziţiilor practice;
extinderea evaluării asupra întregii personalităţi a studenţilor şi asupra tuturor aspectelor
educative (competenţe relaţionale, comunicaţionale, disponibilităţi de integrare socială);
antrenarea studenţilor la autoevaluare şi la inter-evaluare; transformarea lor în parteneri
reali ai cadrului didactic.
Având ca premisă complexitatea şi caracterul dinamic al procesului de evaluare a cunoştinţelor şi
abilităţilor studenţilor, conturăm următoarele obiective ale acestuia:
Cuantifică prin raportare la criterii clare şi obiective gradul de însuşire de către studenţi a
cunoştinţelor şi abilităţilor specifice domeniului;
Cuantifică performanţa obţinută gradual de către studenţi;
Facilitează monitorizarea evoluţiei performanţei studenţilor;
Identifică lacunele procesului de predare şi învăţare şi facilitează implementarea măsurilor
corective din perspectiva bidimensională, cadru didactic-studenţi;
Cuantifică performanţa obţinută de către studenţi la finalizarea procesului de învăţare;
Dezvoltă un criteriu obiectiv de promovare a studenţilor;
Conferă un sentiment de mulţumire studenţilor care au obţinut rezultate bune şi
mobilizează studenţii care au obţinut rezultate slabe;
Validează performanţa obţinută de către studenţi, dar şi a procesului de predare şi învăţare;
Îmbunătăţeşte componentele procesului educaţional, predarea şi învăţarea, având în vedere
relaţia de interdependenţă tridimensională;
Îmbunătăţeşte calitatea programelor de studii;
18
Contribuie alături de alte criterii la evaluarea calităţii universităţii şi la acreditarea
programelor de studii;
Permite construirea scării valorilor la nivel de grupă, serie, an de studiu, facultate,
universitate;
Fundamentează un criteriu de selecţie a studenţilor pentru participarea la diverse
concursuri (continuarea studiilor la universităţi din ţară şi străinătate, internship, acces la
calitatea de membru al organismelor profesiei contabile, angajare, etc.);
Oferă mediului profesional şi de afaceri informaţii privind capacitatea viitorilor absolvenţi
de a acumula noi cunoştinţe, de a dezvolta noi abilităţi şi competenţe;
Pregăteşte viitorii absolvenţi pentru a activa în mediul profesional şi de afaceri,
caracterizate printr-o concurenţă puternică.
Evaluările trebuie să fie structurate în aşa fel încât să ofere studenţilor posibilitatea să
demonstreze că ei: deţin competenţele conform fişelor disciplinelor din domeniul de studii
Contabilitate; au capacitatea de a aplica şi adapta cunoştinţele şi abilităţile acumulate în mediul
profesional şi de afaceri; au capacitatea de a selecta cunoştinţele dobândite pentru a rezolva
cazuri particulare din punct de vedere al complexităţii şi al tipologiei entităţilor economice; aplică
şi dezvoltă raţionamentul profesional din perspectiva aplicativă; au capacitatea de a integra un
portofoliu de competenţe din domeniul de studii Contabilitate şi din alte domenii; au capacitatea
de a identifica şi rezolva dilemele etice; pot comunica cu părţile interesate cu privire la
raportarea financiară, oferirea de alternative, etc.
3.2 Fişele de disciplină – fundament al procesului de învăţare, evaluare şi
testare a cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor
Fişele disciplinelor trasează într-o manieră transparentă şi integrată coordonatele procesului de
învăţare, evaluare şi testare a cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor atât din perspectiva cadrelor
didactice, cât şi a studenţilor.
De asemenea, fişele disciplinelor circumscrise domeniului de studii Contabilitate reprezintă
liantul dintre mediul academic, mediul profesiei contabile şi de afaceri, orientând şi dezvoltând
procesul de învăţare şi evaluare a cunoştinţelor studenţilor către cerinţele acestora. Astfel, fişele
disciplinelor creează premisele interrelaţionării dintre viitorii profesionişti contabili şi mediul
profesional şi de afaceri.
Fundamentul fişelor disciplinelor îl reprezintă competenţele specifice pe care disciplinele din
domeniul de studii Contabilitate le formează şi le dezvoltă ca rezultate ale procesului de învăţare,
evaluare şi testare a cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor.
Competenţa reprezintă capacitatea dovedită de a selecta, combina şi utiliza adecvat cunoştinţe,
abilităţi şi alte achiziţii (valori si atitudini), în vederea rezolvării cu succes a unei anumite
categorii de situaţii de muncă sau de învăţare, precum şi pentru dezvoltarea profesională sau
personală în condiţii de eficacitate şi eficientă (Ordinul nr. 5703/2011).
Din punct de vedere al tipologiei competenţelor specifice, acestea includ competenţe profesionale
şi transversale (Ordinul nr. 5703/2011).
Competenţele profesionale reprezintă capacitatea dovedită de a selecta, combina şi utiliza adecvat
cunoştinţe, abilităţi şi alte valori şi atitudini, în vederea rezolvării cu succes a unei anumite
categorii de situaţii de muncă sau de învăţare, circumscrise profesiei, în condiţii de eficacitate şi
muncă eficientă (Ordinul nr. 5703/2011).
Competenţele transversale reprezintă acele capacităţi care transcend un anumit domeniu,
respectiv program de studii, având o natură trans-disciplinară. Acestea constau în abilităţi de
19
lucru în echipă, abilităţi de comunicare orală şi scrisă în limba maternă /străină, utilizarea
tehnologiei informaţiei şi comunicării, rezolvarea de probleme şi luarea deciziilor, recunoaşterea
şi respectul diversităţii şi multiculturalităţii, autonomia învăţării, iniţiativă şi spirit antreprenorial,
deschiderea către învăţarea pe tot parcursul vieţii, respectarea şi dezvoltarea valorilor şi eticii
profesionale etc. (Ordinul nr. 5703/2011).
Din punct de vedere structural, fişa disciplinei integrează într-o manieră exhaustivă,
comprehensivă şi relevantă, reperele procesului de învăţare, evaluare şi testare a cunoştinţelor şi
abilităţilor studenţilor, astfel:
Coordonate generale privind programul de studii şi disciplina respectivă;
Coordonate temporale privind desfăşurarea procesului de învăţare la curs şi seminar şi
studiul individual;
Coordonate cognitive anterioare, respectiv disciplinele anterioare ce trebuie parcurse şi
competenţele dobândite de către student pentru înţelegerea disciplinei studiate;
Coordonate logistice şi comportamentale pentru desfăşurarea cursului şi seminarului;
Competenţele profesionale şi transversale specifice programului de studii pe care
disciplina le formează şi le dezvoltă;
Coordonate specifice disciplinei, respectiv, obiectivele, temele abordate la curs şi seminar,
bibliografia şi metodele de predare utilizate;
Coordonatele interacţiunii dintre mediul academic, mediul profesional şi de afaceri;
Coordonatele procesului de evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor, respectiv,
tipologia evaluării, criteriile şi metodele de evaluare, ponderea din nota finală, precum şi
criteriile minime de performanţă pe care studenţii trebuie să le îndeplinească pentru a
obţine nota minimă de promovare.
Adoptarea fişei disciplinei la nivelul programelor de studii din domeniul Contabilitate, adaugă
valoare acestora în următoarele direcţii:
Prin raportare la competenţele specifice pe care disciplina le formează şi dezvoltă, se
armonizează la nivel individual conţinutul acesteia, metodele de predare, criteriile,
metodele şi instrumentele de evaluare, ponderea în nota finală a activităţilor de curs şi
seminar şi criteriile minime de performanţă pentru promovare.
Competenţele specifice pe care disciplina le formează şi dezvoltă au ca fundament
relaţionarea dintre mediul academic şi cerinţele organismelor profesionale şi ale mediului
de afaceri.
3.3 Tipologia formelor de evaluare, testare şi instrumentele specifice
Evaluarea continuă
Evaluarea continuă reprezintă o componentă a procesului de formare şi dezvoltare a compe-
tenţelor profesionale.
Evaluarea continuă se realizează pe parcursul desfăşurării semestrului şi are ca obiectiv identi-
ficarea gradului de însuşire a cunoştinţelor şi abilităţilor de căre studenţi.
Astfel, studenţii sunt informaţi cu privire la nivelul de însuşire a cunoştinţelor şi abilităţilor din
portofoliul studiat, la performanţa individuală, dar şi cu privire la deficienţele pe care le au. Prin
urmare, evaluarea continuă oferă studenţilor, dar şi cadrelor didactice, informaţii necesare pentru
a adopta măsuri de ameliorare şi eliminare a lacunelor constatate în procesul de formare a
competenţelor.
20
Prin caracterul continuu, această formă de evaluare monitorizează progresul studentului în
acumularea de cunoştinţe şi dobândirea de aptitudini, promovează procesul de învăţare şi
performanţa prin confirmarea succesului pentru studenţii care obţin rezultatele targetate şi prin
stimularea celor care nu au obţinut rezultate corespunzătoare. Acest tip de evaluare privilegiază
studenţii care deţin deja un bagaj de cunoştinţe dobândit în cadrul studiilor liceale şi îi
dezavantajează pe novici.
Deşi sunt recunoscute avantajele multiple ale acestei forme de evaluare, există şi unele cazuri în
care s-au identificat discrepanţe mari între nota obţinută de student la seminar/laborator şi nota de
la evaluarea finală (notă mare la seminar/laborator şi notă mică la evaluarea finală sau notă mică
la seminar/laborator) şi notă mare la evaluarea finală. Astfel de situaţii pot avea printre
argumente: presiunea timpului, stresul şi emoţiile studentului determină obţinerea unei note mai
mici la evaluarea finală comparativ cu cea continuă; nota mică obţinută de student la evaluarea
continuă reflectă lacunele acestuia, ceea ce îl determină să înveţe mai mult pentru evaluarea
finală şi să obţină o notă mai mare.
Instrumentele utilizate pentru evaluarea continuă sunt variate, având în vedere că acestea se
utilizează fie individual, fie într-o manieră combinată. Pentru evaluarea continuă a cunoştinţelor
şi abilităţilor specifice competenţelor domeniului de studii Contabilitate, instrumentele
preponderent utilizate sunt următoarele: testul scris, testul oral, proiectul/monografia, portofoliul,
testul practic (pe calculator), referatul, activitatea la seminar, prezenţa la activităţile de seminar.
Testul scris evaluează cunoştinţele şi abilităţile studenţilor într-o manieră independentă, obiectivă
şi omogenă. Studenţii rezolvă subiectele în mod independent, structura subiectelor şi timpul
alocat pentru rezolvarea acestora sunt unice, iar absenţa interacţiunii cu cadrul didactic adaugă un
plus de obiectivitate evaluării.
Din punctul de vedere al tipologiei, testele scrise se regăsesc în diverse variante, cum sunt: teste
cu răspuns deschis, teste grilă cu răspuns unic sau multiplu, teste bazate pe rezolvarea unor cazuri
din mediul profesional/de afaceri real sau care sunt inspirate din mediul profesional/de afaceri
real, teste scurte cu rol de feedback.
Testele cu răspuns deschis evaluează cunoştinţele şi abilităţile studenţilor în mod exhaustiv,
respectiv: înţelegerea, însuşirea conceptelor şi utilizarea adecvată a acestora, modul de exprimare,
însuşirea şi aplicarea raţionamentului profesional (de exemplu, analiza contabilă a tranzacţiilor),
capacitatea de sinteză şi de selecţie. Acestea se pot utiliza atât pentru evaluarea cunoştinţelor
teoretice, cât şi aplicative şi conferă un avantaj studentului, având în vedere punctajul individual
acordat etapelor rezolvării.
Testele grilă cu răspuns unic sau multiplu evaluează cunoştinţele şi abilităţile studenţilor în
mod secvenţial sau final. Acestea se dovedesc eficiente atât pentru evaluarea cunoştinţelor şi
abilităţilor din punct de vedere aplicativ, dar mai ales în cazurile în care sunt evaluate aspecte
teoretice (cunoaşterea unor concepte, identificarea diferenţelor între termeni, cunoaşterea
consecinţelor unor principii, decizii de luat în anumite situaţii etc).
Testele grilă pot include şi cerinţe care necesită aplicarea unor algoritmi de calcul şi selectarea
unor înregistrări contabile, spre exemplu. În asemenea situaţii, numărul şi gradul de dificultate al
acestor itemi trebuie stabilite cu prudenţă. Un număr prea mare de itemi cu cerinţe dificile
evaluaţi prin „totul sau nimic” (principiul pe care se bazează de regulă evaluarea prin teste grilă)
poate demoraliza studenţii şi transformă evaluarea într-un proces extrem de dificil.
Acest instrument de evaluare conferă avantaje studenţilor mai ales în evaluarea aspectelor
teoretice, deoarece oferind variantele de răspuns scutesc studentul de efortul de a reproduce
termenii, aceştia canalizându-şi efortul asupra analizei variantelor propuse, a diferenţelor de
nuanţă, de context, asupra raţionamentului profesional adecvat identificării variantei corecte.
Avantajul menţionat devine un dezavantaj în cazul în care studenţii stăpânesc anumiţi termeni de
o manieră relativă neputând identifica nuanţele existente în variantele de răspuns sau nu au
21
capacitatea de a finaliza în mod corect variantele care necesită şi algoritmi de calcul (de exemplu,
calcul costului de producţie al unui active şi recunoaşterea în contabilitate, etc.).
Testele bazate pe rezolvarea unor cazuri din mediul profesional/de afaceri real sau care sunt
inspirate din mediul profesional/de afaceri real au impactul cel mai puternic asupra studenţilor
deoarece, în mod natural, cerinţele din aceste teste trebuie să fie similare celor clarificate în
cadrul studiilor de caz discutate la orele de curs şi/sau seminar/laborator. Legătura cu realitatea
practică trebuie atent transpusă în enunţurile şi cerinţele itemilor incluşi în aceste teste. O
prezentare trunchiată a unei realităţi sau una mult prea complexă ar putea crea dificultăţi atât
studenţilor foarte buni cât şi a celor cu performanţe mai modeste. În cazurile în care există soluţii
alternative sau unde poate intervini creativitatea cerinţele trebuie să permită manifestarea acestora
de către studenţi. În evaluarea unor asemenea teste nu se recomandă abordarea „totul sau nimic”.
Cerinţele trebuie să permită abordarea graduală a rezolvării problemei iar baremul de corectare
trebuie şi el să aprecieze gradual raţionamentul aplicat de student în găsirea soluţiei.
Testele scurte cu rol de feedback au drept obiectiv colectarea de informaţii relevante pentru
cadrul didactic care asigură lucrările de seminar/laborator cu privire la modul în care studenţii au
asimilat anumite concepte, raţionamente specifice competenţelor pe care le dezvoltă disciplina
respectivă. Pentru a obţine informaţii complete şi a spori relevanţa acestora, testele sunt de regulă
anonime.
Testul oral are în vedere calitatea discuţiilor din cadrul activităţilor desfăşurate la
seminar/laborator. Demersul didactic se bazează destul de mult pe întrebări şi pe răspunsuri din
partea ambelor părţi implicate în procesul de învăţare şi evaluare. Dacă în procesul de predare
sensul este mai degrabă direcţionat de la studenţi către cadrul didactic, în procesul de evaluare
sensul este mai de grabă invers. Complementar calităţii de instrument de evaluare continuă,
acesta devine şi un instrument de învăţare, deoarece în cadrul discuţiilor se oferă şi informaţii
suplimentare care contribuie la creşterea gradului comprehensivitate a conceptelor, aplicaţiilor, se
ameliorează şi se elimină lacunele studenţilor, se dezvoltă raţionamentul profesionlă şi
capacitatea de comunicare a acestora.
Potrivit taxonomiei Bloom (Pâinişoară, 2009) există patru tipuri de întrebări situate pe un
continuum de la unele informative la unele puternic formative, astfel: întrebări factuale,
întrebări empirice, întrebări productive, întrebări evaluative.
Întrebările factuale se referă la fapte, la lucruri concrete iar răspunsurile se bazează cel mai
adesea pe memorare şi reproducerea informaţiei acumulate.
Întrebările factuale sunt esenţiale în evaluarea fundamentelor. De aceea ele îşi dovedesc utilitatea
mai ales în evaluarea cunoştinţelor esenţiale la disciplinele fundamentale.
Exemple de întrebări factuale:
„Defineşte conceptul de activ”; „Spune cine emite standardele IFRS?”, „Spune cine
răspunde pentru politicile contabile utilizate de o entitate pentru realizarea raportării
financiare?”, „În ce an au trecut instituţiile de credit la o raportare financiară bazată pe
IFRS?”
„Defineşte ordonatorii de credit”; „Care este rolul clasificaţiei bugetare în cadrul
instituţiilor publice?”; „Care este structura contului în contabilitatea instituţiilor publice?”;
„Defineşte plăţile nete de casă”; „Care sunt particularităţile bunurilor care aparţin
domeniului public al statului?”
Întrebările empirice solicită studentului să integreze şi să analizeze informaţia pe care a
asimilat-o punând în acţiune un tip de gândire convergent.
Exemple de întrebări empirice:
„Spune cu cuvintele tale ce înţelegi prin sintagma resursă controlată. Cum ai explica acest
concept în cazul unui stoc de marfă cumpărat?”; „Dacă administratorul unei entităţi ale
22
cărei situaţii financiare nu sunt supuse obligativităţii de a fi auditate îţi solicită să nu
recunoşti provizioane în contabilitate ce ai face?”
„Spune cu cuvintele tale ce înţelegi prin sintagma credit bugetar; Cum explici soldul final
debitor al contului 121.00.00 în cazul unei instituţii publice finanţată integral de la bugetul
local?”
Întrebările productive sunt cele care nu presupun un răspuns corect sau un singur răspuns corect.
Acestea fac apel la gândirea divergentă.
Întrebările productive sunt deschise şi vor genera foarte probabil alte întrebări atât din partea
cadrelor didactice cât şi a studenţilor. În acest mod, se promovează creativitatea dar cu
respectarea fundamentării informaţionale.
Exemple de întrebări productive:
„Cum crezi că ar putea afecta schimbarea referenţialului de raportare financiară deciziile
utilizatorilor situaţiilor financiare?”; „Cum crezi că ar putea reacţiona stakeholderii dacă
entitatea ar schimba auditorul?”
„Un ordonator de credite principal retrage ordonatorului subordonat creditul bugetar ca
urmare a neutilizării integrale. Care crezi că sunt deciziile viitoare ale ordonatorului
principal privind finanţarea ordonatorului subordonat?”
Întrebările evaluative solicită studenţilor să efectueze judecăţi de valoare, să facă apel la
raţionamentul profesional. Ele sunt sau pot fi întrebări deschise, studenţii trebuind să identifice
criteriile aplicabile formulării soluţiilor posibile şi să le argumenteze.
Exemple de întrebări evaluative:
„În contextul aplicării IFRS orice clădire este imobilizare corporală?
Argumentează.” „În orice situaţie un contract de leasing operaţional va permite raportarea
unui profit mai mare comparativ cu un contract de leasing financiar?. Argumentează ”
„În instituţiile publice, toate activele fixe corporale sunt incluse în domeniul public al
statului? Argumentează”; „Biblioteca unei universităţi primeşte prin donaţie un tratat de
contabilitate editat în anul 1950. Care este tratamentul contabil aplicat, respective cel
specific activelor curente sau activelor fixe? Argumentează.”
Proiectul/monografia evaluează cunoştinţele şi abilităţile studenţilor din mai multe perspective:
creativitatea, inovarea, forma şi formatul de prezentare a lucrării, capacitatea de a alege şi aplica
metodologia cercetării, capacitatea de a aplica raţionamentul profesional, capacitatea de sinteză,
de a valorifica, analiza şi interpreta informaţiile, capacitatea de a valorifica referinţele
bibliografice, capacitatea de a lucra în echipă. De asemenea, acest instrument de evaluare
reprezintă şi o modalitate de a integra studentul, în mod independent în mediul profesional şi de
afaceri real. Astfel, studentul simulează calitatea sa de profesionist contabil.
Proiectul/monografia evaluează cunoştinţele şi abilităţile studenţilor la nivel individual sau de
grup. Tema proiectului poate fi stabilită de către cadrul didactic sau aleasă de către aceştia dintr-
un portofoliu de teme prestabilit de cadrul didactic sau propusă de către studenţi şi validată de
cadrul didactic.
Proiectul, ca instrument de evaluare continuă trebuie să se bazeze pe următoarele coordonate:
stabilirea de către cadrul didactic a listei temelor de proiect, a perioadei de realizare şi iniţierea
studenţilor cu privire la etapele şi a tehnicile de lucru (individual sau colectiv). În procesul de
evaluare, cadrul didactic operează cu anumite criterii, referitoare, atât la ”proces” (documentarea,
utilizarea datelor şi a informaţiilor în formularea concluziilor etc.), cât şi la ”produs” (structura
proiectului, concordanţa dintre conţinut şi temă, capacitatea de analiză şi sinteză, relevanţa
concluziilor, caracterul inedit al rezultatelor etc.). Aceste criterii se recomandă să fie cunoscute de
către studenţi, la data prezentării acestei forme de evaluare.Evaluarea se poate realiza la finalul
proiectului/monografiei sau secvenţial respectiv pe secţiuni sau pe etape intermediare ale lucrării.
23
Utilizarea proiectelor ca şi instrumente de evaluare continuă, prezintă următoarele avantaje: se
pretează la abordări pluridisciplinare; se pot aborda unele teme mai complexe, interdisciplinare şi
chiar transdisciplinare în consonanţă cu celelalte discipline din planul de învăţământ; permite
simularea aplicaţiilor reale din mediul economic. De exemplu, în cazul diciplinei Tehnologia
Aplicaţiilor Office, evaluarea prin proiect dovedeşte că studenţii au dobândit capacitatea de a
investiga un subiect dat, cu metode şi instrumente oferite de Excel, folosind cunoştinţe din
diverse domenii.
Principalul dezavantaj al evaluării prin proiect constă în faptul că studenţii pot copia şi susţine
proiecte pe care nu le-au elaborat ei, ci le-au procurat în forma finală.
Portofoliul evaluează cunoştinţele şi abilităţile studenţilor gradual, pe un orizont mai îndelungat
de timp. Prin urmare, acesta surprinde gradual performanţele studenţilor. Alcătuit din mai multe
teme, portofoliul are rolul de a permite studenţilor să exerseze raţionamentele şi să fixeze
cunoştinţele dobândite. Altele pot avea rolul de a îi determina pe studenţi să caute singuri
informaţii relevante, să le sintetizeze, să le analizeze, să le comunice în scris şi/sau prin expunere
publică, etc.
Tot în această categorie, fie obligatoriu sau facultativ se pot regăsi recenziile unor articole
ştiinţifice sau profesionale, studierea unor ghiduri profesionale, standarde, culegeri etc. În acest
caz, evaluarea are în vedere creativitatea, forma şi formatul de prezentare a lucrării, capacitatea
de a alege şi aplica metodologia cercetării, capacitatea de a aplica raţionamentul profesional,
capacitatea de sinteză, de a valorifica, analiza şi interpreta informaţiile, capacitatea de a valorifica
referinţele bibliografice.
De exemplu, dacă la curs şi la seminar studenţii învaţă cum se transpun în contabilitate politicile
contabile de recunoaştere, evaluare şi prezentare în situaţiile financiare ale informaţiilor privind
imobilizărilor corporale, ei pot primi ca temă să identifice o entitate care aplică referenţialul de
raportare în cauză, să acceseze site-ul companiei, să caute raportul anual şi să extragă de acolo
informaţiile referitoare la politicile contabile referitoare la imobilizările corporale şi exemplele de
prezentări de informaţii.
De asemenea, studenţii pot continua acest demers, de exemplu, din perspectiva disciplinei de
Contabilitate publică. Prezentarea şi discutarea situaţiilor financiare în sectorul public în cadrul
cursului şi seminarului poate genera ca temă identificarea interferenţelor şi diferenţelor privind
situaţiile financiare dintre sectorul public şi cel privat. În acest caz, studenţii trebuie să îşi aleagă
o instituţie publică şi o entitate economică, să acceseze site-urile acestora, să caute situaţiile
financiare şi să identifice în mod detaliat, diferenţele şi interferenţele dintre acestea. În
completarea temei anterioare, studenţii pot adăuga în portofoliu o aplicaţie referitoare la
finanţarea unei universităţi. Aceasta este construită şi rezolvată de ei, conform modelului
prezentat în cadrul cursului şi dezvoltat la seminar.
Testul practic (pe calculator) este specific evaluării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor la
disciplinele din sfera informaticii. Acestea evaluează cunoştinţele şi abilităţile de natură tehnică
ale studenţilor, dar pot fi utilizate şi în cazul disciplinelor de contabilitate.
Dintre avantajele pe care le generează utilizarea testului pe calculator ca instrument de evaluare,
menţionăm: creşte obiectivitatea evaluării; verificarea aplicaţiei rezolvată de student se
efectuează pe loc; studenţii obţin rezultatul instantaneu dar şi rezolvările; elimină ambiguitatea
răspunsului.
Referatul evaluează cunoştinţele şi abilităţile studenţilor din mai multe perspective: creativitatea,
originalitatea, contribuţiile proprii, forma şi formatul de prezentare a lucrării, capacitatea de a
alege şi aplica metodologia de cercetare ştiinţifică, capacitatea de a valorifica, analiza şi interpreta
informaţiile, capacitatea de a integra cunoştinţe interdisciplinare, pertinenţa argumentelor,
capacitatea de selecţie şi valorificare a referinţelor bibliografice.
24
Prezenţa reprezintă un instrument premis în procesul de evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor
studenţilor şi are rol motivaţional, încurajând participarea activă la activităţile didactice. De
regulă, aceasta nu se utilizează ca instrument singular de evaluare, ci formează un mix, fiind
completată de alte instrumente de evaluare continuă (de exemplu test scris, test oral, etc).
Activitatea la seminar/laborator integrează mai multe modalităţi de evaluare a cunoştinţelor şi
abilităţilor studenţilor, cum ar fi: răspunsul la întrebările adresate de cadrul didactic, rezolvarea
aplicaţiilor în mod individual şi la tablă, prezenţa la seminar, testul scris, etc.
Evaluarea continuă prezintă interes pentru studenţi atât din perspectiva
instrumentului/instrumentelor de evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor, dar mai ales din punct de
vedere al ponderii acesteia în nota finală.
Opţiunea pentru utilizarea unuia sau a unui mix de instrumente de evaluare şi pentru ponderea
evaluării continue în nota finală are ca fundament coordonatele disciplinei (tipologia, regimul,
fondul de timp, etc.) şi tipologia programelor de studii din domeniul Contabilitate, respectiv
programul de licenţă şi programul de master.
Evaluarea finală
Evaluarea finală reprezintă alături de cea continuă o componentă a procesului de formare şi
dezvoltare a competenţelor profesionale.
Evaluarea finală se realizează la sfârşitul semestrului şi are ca obiectiv identificarea gradului de
însuşire a cunoştinţelor şi abilităţilor de către studenţi în raport cu obiectivele prestabilite. Astfel,
evaluarea finală cuantifică performanţa studenţilor şi validează competenţele profesionale
acumulate de către aceştia.
Spre deosebire de evaluarea continuă care oferă studenţilor şi cadrelor didactice, informaţii
necesare pentru adoptarea măsurilor de ameliorare şi eliminare a lacunelor constate în procesul de
formare a competenţelor, evaluarea finală oferă numai informaţii privind succesul sau eşecul
studenţilor la finalul procesului de învăţare.
Pentru evaluarea finală a cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor se utilizează preponderent
următoarele instrumente: examenul scris, examenul oral, examenul practic (pe calculator).
Examenul scris evaluează portofoliul de cunoştinţe şi abilităţi acumulate de către studenţi prin
raportare la criterii unitare privind: coordonatele temporale ale examenului, structura subiectelor,
durata examenului, punctajul subiectelor, obiectivitatea şi independenţa faţă de cadrul didactic
(utilizarea tezei cu colţ securizat sporeşte obiectivitatea evaluării).
Examenul scris permite evaluarea cunoştinţelor studenţilor într-o manieră integrată atât în ceea ce
priveşte însuşirea conceptelor şi a raţionamentului profesional, cât şi aptitudinea de aplicare a
acestora în diverse cazuri.
Din punct de vedere al disciplinelor din sfera informaticii (de exemplu la Tehnologia Aplicaţiilor
Office) examenul scris nu oferă aceleaşi posibilităţi de investigare a aptitudinilor, deprinderilor,
abilitaţilor studenţilor de a utiliza în mod practic un procesor de tabele (EXCEL).
Instrumentele de evaluare utilizate individual sau combinat la examenul scris sunt subiectele
cu răspuns deschis şi subiectele cu răspuns unic sau multiplu.
Subiectele cu răspuns deschis evaluează cunoştinţele şi abilităţile studenţilor din perspectiva
conceptuală dar şi aplicativă. În acest sens, se au în vedere următoarele coordonate: înţelegerea,
capacitatea de selecţie şi utilizare a conceptelor, coerenţa exprimării, aplicarea raţionamentului
profesional, creativitatea şi capacitatea de analiză şi argumentare a rezultatelor obţinute. Acest
instrument de evaluare conferă avantaje studenţilor din punct de vedere al notării, deoarece implică
un sistem detaliat de notare, iar studentul primeşte puncte gradual, pentru fiecare obiectiv atins.
25
Pentru utilizarea acestui instrument de evaluare, există două bune practici.
Prima bună practică constă în elaborarea de subiecte interdependente, denumite şi „în cascadă”,
în sensul în care rezolvarea unei cerinţe din „amonte”, depinde de rezolvarea unei alte cerinţe
„din aval”. De exemplu, la disciplina Tehnologia Aplicaţiilor Office, această abordare verifică un
grup de facilităţi EXCEL ce se interferează într-o singură aplicaţie ce „curge” logic, în ton cu
exigenţele cerinţelor informaţionale din practica unui domeniu sau altul. Această abordare, chiar
dacă se apropie mult de situaţiile întâlnite în realitate, dezavantajează studentul, dacă acesta
greşeşte sau nu ştie să rezolve un subiect de care depinde altul (altele). Tipul acesta de evaluare
scindează masa de studenţi în două categorii : „elita” (20%) care obţine note mari (9 sau 10) şi
promovează examenul şi „restul lumii”, care nu reuşeşte să treacă de primele cerinţe, pentru a le
rezolva pe următoarele şi în consecinţă nu promovează. Situaţiile intermediare, cu note între 5 şi
7 sunt relativ puţine în acest caz. Se recomandă această abordare programelor de studii ce au
studenţi foarte buni, selectaţi de o admitere riguroasă.
Exemplu de subiect interdependent la disciplina Tehnologia Aplicaţiilor Office: „Să se reprezinte
grafic structura vânzărilor produsului „X” de către agenţii comerciali din Bucureşti, pe clienţi”.
Astfel, în enunţ se precizează ce se va obţine în final prelucrând informaţia, fără a se explica
demersul. Această abordare este conformă cu practica cerinţelor informaţionale formulate intr-un
mediu economic real şi este foarte utilă studenţilor (chiar dacă ei nu conştientizează pentru
moment) oferindu-le competenţe pentru cariera profesională.
Cea de a doua bună practică constă în elaborarea de subiecte independente unele de altele. În
acest mod se testează cunoştinţele studenţilor din zone diferite, fără a avea legătura unele cu
altele. Chiar dacă o astfel de abordare se îndepărtează mult de cerinţele informaţionale ale
practicii, surprinde disparat contextul specializării programului de studii prin rezolvări
independente. Astfel, dacă un student nu cunoaşte rezolvarea unor subiecte, este punctat doar
pentru celelalte subiecte corecte (sau parţial corecte). Tipul acesta de structurare a subiectelor de
evaluare nu mai scindează masa de studenţi în „elita” şi „restul lumii”, ci distribuie aparent
uniform (Gaussian) notele pe o plajă între 5 şi 10, cu „vârful” distribuţiei pe nota 6.
Exemplu de subiect dependent la disciplina Tehnologia Aplicaţiilor Office: „să se reprezinte
printr-un grafic sectorial (Pie) vânzările produsului „X” de către agenţii comerciali din Bucureşti,
pe clienţi”, construind o tabelă de ipoteze cu variabila pivot „agenţi comerciali”, pentru care se
construieşte o funcţie grup de totalizare ce interferează cu criterii axate pe localitatea clientului”.
Acest enunţ sugerează etapele de rezolvare a subiectului, demers care ar trebui asumat de către
studenţi în timpul rezolvării.
Subiectele grilă cu răspuns unic sau multiplu evaluează cunoştinţele şi abilităţile studenţilor din
punct de vedere teoretic şi aplicativ. Particularităţile utilizării acestui instrument de evaluare sunt
următoarele: grad ridicat de obiectivitate; evaluează capacitatea studenţilor de a identifica şi
selecta concepte, principii, etc; evaluează capacitatea studenţilor de a aplica secvenţial
raţionamentul profesional. Opţiunea pentru acest instrument de evaluare trebuie să aibă în vedere
claritatea formulării precum şi corelarea complexităţii algoritmilor de calcul cu durata
examenului, deoarece stabilirea unui număr mare de obiective de evaluat alterează procesul de
notare. Dezavantajul subiectelor grilă este dat de faptul că marcarea unui răspuns corect poate fi
întâmplătoare, iar în cazul grilelor cu răspuns multiplu, marcarea incompletă a răspunsurilor
corecte conduce la pierderea punctajului.
Examenul oral are în vedere cunoştinţele acumulate de către studenţi atât din punct de vedere
calitativ, dar şi cantitativ. Prin interacţiunea directă dintre student şi cadru didactic, examenul oral
se caracterizează printr-un grad ridicat de flexibilitate, deoarece întrebările adresate de cadrul
didactic pot fi adaptate în raport de răspunsurile studentului. Cadrul dicatic îl poate ajuta pe
student cu întrebări suplimentare atunci când se află în impas, dar îi poate solicita studentului să-
şi motiveze răspunsul la o anumită întrebare şi să-l argumenteze. De asemenea, prin dialogul
cadru didactic-student, cadrul didactic îşi poate da seama nu doar „ce ştie” studentul, ci şi modul
26
în care gândeşte, modul de exprimare, raţionamentul aplicat şi rezolvarea propusă de student
pentru cazuri specifice diferite de cele întâlnite pe parcursul instruirii.
Pentru a evalua într-o manieră cât mai completă cunoştinţele acumulate de student la o anumită
disciplină, o bună practică de evaluare orală este aceea de a diviza materia în grupe de subiecte şi
de e evalua fiecare grupă. De exemplu, la disciplina Control financiar, materia este împărţită în
trei grupe de subiecte (aplicaţia, control intern, control extern). Pentru fiecare grupă de subiecte,
studentul primeşte o notă, iar atunci când aceasta este peste 5 (cinci), se face media stabilindu-se
nota finală. În cazul în care studentul nu obţine nota 5 la toate grupele de subiecte, are
posibilitatea să susţină în sesiunea de reprogramare, numai grupa de subiecte nepromovate.
Principalul dezavantaj al examenului oral este consumul semnificativ de timp. De exemplu, la
Tehnologia Aplicaţiilor Office, disciplină din sfera informaticii, examenul oral este foarte puţin
utilizat deoarece este mare consumator de timp, dar se poate adapta uşor atunci când după
rezolvarea unei aplicaţii de către student, cadrul didactic evaluează pe loc rezolvarea şi poartă o
discuţie cu studentul pe tema alternativelor de rezolvare.
Testul practic (pe calculator) este specific evaluării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor la
disciplinele din sfera informaticii, dar poate fi utilizat şi în cazul disciplinelor de contabilitate.
De asemenea, utilizarea platformelor de evaluare on-line (de exemplu platforma olka) adaugă
valoare procesului de evaluare din următoarele perspective: grad ridicat de obiectivitate;
rezultatul se comunică studentului, instantaneu; studentul primeşte rezolvarea subiectelor şi
răspunsurile corecte.
Evaluarea anonimă (blind) şi cea instant sunt specifice evaluării pe calculator.
Evaluarea anonimă ”blind” a studentului, de exemplu la disciplina Tehnologia Aplicaţiilor
Office implică programarea examenului în mai multe etape, numite de comisia de corectare
“valuri”, care se succed la un interval de 3 ore (valul I: 9-12, valul II: 12-15, valul III: 15:18,
etc.). ”Valurile” de studenţi pot fi “complete”, ocupând toate sălile de informatică disponibile sau
pot fi parţiale, ocupând doar anumite săli (Fig. 1).
Fig.1 Exemplu de tabel cu repartizarea studenţilor
pe intervale orare (valuri) şi pe săli de examen
Ca şi mod de organizare, cu o săptămână înainte de examen, studenţii sunt înştiinţaţi cu privire la
repartizarea lor pe săli şi pe intervale orare, prin secretariatul facultăţii (afişare la avizier),
departamentului, cât şi prin postarea pe pagina web personală a profesorului (www.online.ase.ro)
27
. Studenţii se prezintă la examen la data, ora şi sala de care au luat cunoştinţă prin respectivul
anunţ.
Dezavantajul acestei metode de organizare constă în faptul că studenţii se cunosc, deoarece
provin din aceeaşi serie, grupă şi au tendinţa să colaboreze între ei în timpul desfăşurării
examenului.
O altă metodă, mai eficientă, din punctul de vedere al securităţii anti-fraudă constă în amestecarea
studenţilor întregului an de studiu şi convocarea lor la examen, pe intervale orare şi pe săli – în
mod aleator - pe baza unui tabel predefinit. Acest tabel asociază fiecare student cu o sală şi o oră
de desfăşurare a examenului. Procedurile de îndeplinit pentru organizarea unei astfel de
desfăşurări a examenului de Tehnologia Aplicaţiilor Office sunt următoarele:
Preluarea de la secretariatul facultăţii a unei baze de date (extrase din sistemul informatic de
management universitar) ce conţine numele studenţilor, seria şi grupa de care aparţin;
Sortarea studenţilor în raport de grupă şi nume-prenume;
Amestecarea studenţilor se realizează prin generarea în Excel a unui mecanism de atribuire a
unui număr aleator, nerepetitiv, fiecărui student; acest număr asociat studentului va
reprezenta ID-ul fişierului său de examen. ID-ul este comunicat studentului doar la intrarea
în laboratorul de examinare.
Resortarea studenţilor după ID-ul fişierului.
Se afişează programarea studenţilor, pe ore şi săli de examen (Error! Reference source not
found.2);
Se alocă fiecare interval orar (9; 12; 15) unui grup de studenţi, la nivelul capacităţii totale a
sălilor dotate cu calculatoare (laboratoarelor).
Se filtrează tabelul rezultat după ”ora examen”, iar pentru fiecare oră se alocă sălile
disponibile, în limita numărului de calculatoare din fiecare.
Se resortează alfabetic tabelul rezultat şi se ascunde coloana cu ID-ul fişierului.
Comisia de examen alocă în acel tabel variantele subiectelor de examen (numărul biletului
de examen) pentru fiecare interval orar, iar preşedintele comisiei de examinare desemnează
supraveghetorii şi îi alocă pe intervale orare şi pe săli.
Fig. 2 Alocarea variantelor subiectelor de examen pe ore, săli şi supraveghetori
Se centralizează prin tabela pivot numărul de studenţi alocaţi pe săli şi pe intervale orare de
examen (Fig. 3).
28
Fig. 3 Centralizarea numărului de studenţi pe săli şi pe intervale orare de examen
Se generează pentru fiecare sală şi oră de examen o listă a studenţilor care susţin evaluarea
la Tehnologia Aplicaţiilor Office şi se distribuie fiecărui supraveghetor de sală lista de
prezenţă pentru sala alocată şi ora examenului.
Preşedintele comisiei de evaluare copiază subiectele de examen pe reţea. Aceste subiecte
vor fi deschise şi rămân aşa pe toata durata examenului, pentru a preveni modificarea lor de
către studenţi;
Comisia de examen verifică dacă toate calculatoarele sunt deschise. Accesul pe intranet este
limitat la un profil desemnat cu ocazia examenului, ce are credenţiale specifice.
Înainte de începerea examenului studenţii sunt invitaţi în sala de evaluare, fiecare dintre ei
fiind legitimat (supraveghetorii responsabili de sală nu-i cunosc pe studenţi);
Fiecărui student i se comunică ID-ul fişierului sub care îşi va salva rezolvarea subiectului
(Cod student);
Se copiază din reţea pe desktop subiectele (fişierele) în succesiune, astfel încât să se
succeadă în secvenţă crescătoare 1-2-3-4,1-2-3-4, etc. În acest mod, doi studenţi care stau
unul lângă altul, nu vor avea acelaşi subiect;
Se începe examenul, cu deschiderea subiectului de examen de pe desktop şi salvarea tot pe
desktop a fişierului cu ID-ul comunicat de supraveghetorul din sala de examen.
Studentul rezolvă fişierul de examen în timpul alocat evaluării şi-l salvează cu ID-ul
”secret”, înaintea căruia inserează varianta subiectului (Numar subiect_ID). Înainte de
părăsirea salii, studentul semnează de predarea fişierului;
După eliberarea sălii de către studenţii care au susţinut examenul, responsabilul de sală
copiază fişierele de examen pe reţea (variantă puţin recomandată, datorită posibilităţii unui
student din altă sală să intercepteze un subiect de examen din acelaşi număr şi să-l fraudeze,
înlocuindu-i numele cu ID-ul propriu) sau pe stick, într-un folder al cărui nume este format
din ora de examen şi sala (ora 12_420).
Responsabilul de sală predă folderul cu fişierele de examen preşedintelui comisiei de
examinare sau unui membru însărcinat cu preluarea şi centralizarea fişierelor;
29
După terminarea examenului, preşedintele comisiei de examinare adaugă într-un folder
fişierele de examen, preluate din toate folderele ce reprezintă intervalele orare şi sălile. De
asemenea, acesta alocă fiecărui membru al comisiei de examen spre corectare, toate fişierele
ce aparţin unor anumite variante de subiecte (de exemplu membrul comisiei ”XY” primeşte
spre corectare numerele variantelor 3 şi 4. În acest fel profesorul nu îşi corectează lucrările
din propria serie al cărei titular de curs a fost, ci un amalgam de lucrări codificate ce provin
din întreg anul de studiu. Acesta este principiul corecturii anonime ”blind” : corectorul
evaluează lucrările unor studenţi a căror identitate nu o cunoaşte, ce au fost repartizate
aleator. Avantajul acestei corecturi ”încrucişate”, în care fiecare evaluator corectează lucrări
de examen ce provin de la studenţi din formaţii de studiu diferite, de la titulari de curs
diferiţi creează o uniformizare în fapt a exigenţei de evaluare. Această procedură considerată
de mulţi stufoasă, laborioasă şi consumatoare de timp este poate cea mai echitabilă, deoarece
nu există o favorizare (sau penalizare) din partea unui cadru didactic pentru formaţia sa de
studiu, extremele exigenţei se atenuează şi se ”dizolvă” în interiorul comisiei de examen,
pentru că un titular de curs corectează anonim studenţi din formaţii de studiu (serii) diferite,
iar o serie de studenţi este evaluată de cadre didactice diferite.
Membrul comisiei de corectare evaluează fiecare fişier de examen şi marchează punctajul
pe subiecte într-un tabel în care identitatea studentului este secretă şi pentru o maximă
obiectivitate nu se afişează nici nota de la seminar/laborator. Fişierele de examen repartizate
pentru corectare sunt grupate pe variante (numere).
După finalizarea procesului de corectare de către fiecare membru al comisiei a fişierelor
repartizate, acesta le transmite electronic preşedintelui comisiei de examinare pentru
concatenarea rezultatelor (Fig.4).
Fig. 4 Catalog ”blind” de corectare a lucrărilor.
În ceea ce priveşte stabilirea notei finale nerotunjite ca medie ponderată dintre nota de la seminar
în proporţie de 30% şi nota de la examen în proporţie de 70% (doar dacă aceasta este peste 4,5) să
rezulte valori care ar depuncta studentul la nivelul câtorva sutimi. Astfel, se recomandă (pentru
evitarea contestaţiilor) filtrarea notelor care se apropie la câteva sutimi de pragul de rotunjire
către o notă mai mare. Aceste fişiere se reconectează şi se verifică dacă există rezerve de creştere
a punctajului cu câteva sutimi.
Evaluarea „Instant” („pe loc”) a studentului se derulează conform următorului algoritm: după
terminarea timpului alocat evaluării studenţii părăsesc sala, lăsând aplicaţia deschisă sau salvată
pe desktop; fiecare student este invitat individual în sala (laborator); profesorul corectează
lucrarea (aplicaţia) practica de faţă cu studentul notând fiecare punct rezolvat, conform
baremului, dar şi explicând studentului modul de notare (punctare) a subiectelor, eventual
comentând rezolvările şi uneori arătându-i studentului unde a greşit şi ce ar fi trebuit să facă;
profesorul pune nota finală studentului, luând în consideraţie şi nota de la laborator.
30
Această modalitate de evaluare are următoarele avantaje şi dezavantaje pentru fiecare dintre cei
doi actori: student şi cadru didactic.
Dintre avantajele conferite studentului, menţionăm: este de faţă la corectarea lucrării de evaluare;
înţelege şi i se explică modul de corectare şi greşelile sale; obţine nota pe loc. Din perspectiva
cadrului didactic, avantajele sunt: absenţa contestaţiilor şi gradul ridicat de profesionalism al
actului didactic.
Dezavantajele pentru student sunt: lipsa anonimatului lucrării; subiectivismul aprecierii şi notării;
durata mare a evaluării determină pierderea timpului de pregătire pentru alte discipline (de
exemplu, dacă seria de studii „X”, cu 6 grupe are la dispoziţie „n” zile pentru pregătirea
examenului următor, faţă de cel de Tehnologia Aplicaţiilor Office, atunci primele 2 grupe care
susţin evaluarea la Tehnologia Aplicaţiilor Office au la dispoziţie cele „n” zile pentru examenul
următor, în timp ce următoarele 2 grupe, vor da examenul a doua zi, rămânându-le „n-1” zile
pentru pregătirea următorului examen, iar ultimele 2 grupe ale seriei vor avea „n-2” zile pentru
pregătirea urmatorului examen.
Cadrul didactic este dezavantajat din următoarele perspective: durata foarte mare a evaluării
pentru o formaţie de studiu (3-5 ore), deoarece utilizând o astfel de modalitate, se pot evalua
maxim 2 grupe /zi, ocuparea unei săli de seminar pe timp de o zi.
3.4 Evaluarea la finalizarea studiilor
Evaluarea la finalizarea studiilor se pliază pe cele două programe de studii, respectiv programul
licenţă şi programul master.
Pentru finalizarea studiilor la programul licenţă, studenţii trebuie să susţină examenul de licenţă.
Acesta constă în elaborarea şi susţinerea orală a lucrării de licenţă pe o temă prestabilită în faţa
unei comisii de examen.
Lucrările de licenţă se elaborează şi se susţin în limba în care s-a studiat (limbile liniilor de studii
română, maghiară, germană), sau într-o limbă de mare circulaţie (engleză, franceză) atunci când
aceasta a fost limba de studiu preponderentă a specializării. Înscrierea la examenul de licenţă este
condiţionată de prezentarea de către candidaţi a atestatului de competenţă lingvistică într-o limbă
de largă circulaţie internaţională. Studenţii care au absolvit un program de studiu într-o altă
limbă, decât cea a liniilor de studii română, maghiară sau germană, nu trebuie să deţină
certificatul de competenţă lingvistică.
Lucrarea de licenţă este alcătuită din două componente care au în vedere evaluarea nivelului
cunoştinţelor teoretice şi aplicative specifice tematicii abordate în lucrare, respectiv:
Evaluarea cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate (proba 1); şi
Prezentarea şi susţinerea publică a lucrării de licenţă (proba 2).
Pentru evaluarea cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate, se au în vedere următoarele
elemente: corelarea structurii lucrării cu tema cercetată, capacitatea de a valorifica, adapta şi
integra cunoştinţele acumulate pe parcursul anilor de studii; completitudinea şi originalitatea
abordării, metodologia de cercetare utilizată, relevanţa şi noutatea surselor bibliografice,
capacitatea de a selecta, prelucra şi valorifica sursele bibliografice, originalitatea şi complexitatea
contribuţiilor aplicative, capacitatea de a analiza şi argumenta pertinent rezultatele cercetării.
În ceea ce priveşte evaluarea prezentării şi susţinerii publice a lucrării de licenţă, criteriile avute
în vedere sunt următoarele: argumentele aduse pentru tema cercetată, capacitatea de a sintetiza şi
prezenta contribuţiile originale semnificative din lucrare, capacitatea de a a prezenta rezultatele
cercetării în raport cu stadiul cunoaşterii în domeniu, calitatea răspunsurilor oferite la întrebările
adresate de membrii comisiei de evaluare, coerenţa exprimării, suportul tehnic utilizat pentru
expunere şi calitatea acestuia.
31
Cele două probe pot avea ponderi egale (de exemplu, proba 1 – 50%, proba 2- 50%) sau diferite.
Pentru promovarea examenului de licenţă, studenţii trebuie să obţină o anumită medie (de
exemplu, media de cel puţin 6,00, iar la fiecare dintre cele două probe, nota de promovare trebuie
să fie cel puţin 5,00). Fiecare membru al comisiei acordă câte o notă pentru fiecare probă a
examenului de licenţă, iar media finală a examenului de licenţă rezultă din media aritmetică a
mediilor celor două probe.
În ceea ce priveşte formatul şi coordonatele elaborării lucării de licenţă, acesta este stabilit la
nivelul facultăţilor, prin elaborarea de ghiduri specifice. Din punct de vedere structural, lucrarea
de licenţă trebuie să includă în mod explicit, următoarele componente: stadiul cunoaşterii în
domeniu, metodologia cercetării, contribuţii personale, bibliografia şi, după caz, anexe (tabelele,
graficele, listing-urile programelor etc.). De exemplu, există o bună practică privind
recomandarea limitării numărului de pagini A4 la 40.
Pentru finalizarea studiilor la programul master, studenţii trebuie să susţină examenul de
disertaţie. Acesta constă în elaborarea şi susţinerea orală a lucrării de disertaţie pe o temă
prestabilită în faţa unei comisii de examen, ca unică probă de examen.
Pentru evaluarea cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate, se au în vedere următoarele
elemente: corelarea structurii lucrării cu tema cercetată, dificultatea, completitudinea şi
originalitatea cercetării, capacitatea de aprofundare a temei, metodologia de cercetare utilizată,
relevanţa şi noutatea surselor bibliografice, capacitatea de a selecta, prelucra şi valorifica
referinţele bibliografice, noutatea şi relevanţa referinţelor bibliografice, originalitatea şi
complexitatea contribuţiilor ştiinţifice proprii, capacitatea de a analiza şi argumenta pertinent
rezultatele cercetării.
În ceea ce priveşte evaluarea prezentării şi susţinerii publice a lucrării de disertaţie, criteriile
avute în vedere sunt următoarele: argumentele aduse pentru tema cercetată, capacitatea de a
sintetiza şi prezenta contribuţiile originale semnificative din lucrare, capacitatea de a a prezenta
rezultatele cercetării în raport cu stadiul cunoaşterii în domeniu, calitatea răspunsurilor oferite la
întrebările adresate de membrii comisiei de evaluare, coerenţa exprimării, suportul tehnic utilizat
pentru expunere şi calitatea acestuia Pentru promovarea examenului de disertaţie, studenţii trebuie
să obţină o anumită medie finală rezultată din media aritmetică a notelor acordate de membrii
comisiei (de exemplu, media cel puţin 6).
În ceea ce priveşte formatul şi coordonatele elaborării lucării de licenţă, acesta este stabilit la
nivelul facultăţilor, prin elaborarea de ghiduri specifice. Din punct de vedere structural, lucrarea
de licenţă trebuie să includă în mod explicit, următoarele componente: stadiul cunoaşterii în
domeniu, metodologia cercetării, contribuţii personale, bibliografia şi, după caz, anexe (tabelele,
graficele, listing-urile programelor etc.). De exemplu, există o bună practică privind recoman-
darea limitării numărului de pagini A4 la 50.
Susţinerea lucrării de licenţă şi de disertaţie este publică.
Lucrarea de licenţă şi cea de disertaţie elaborate de către studenţi trebuie să întrunească criteriile
unei lucrări de cercetare şi să aibă un caracter original. O bună practică în acest sens constă în
verificarea originalităţii lucrărilor prin intermediul sistemului antiplagiat şi stabilirea de limite de
alertă pentru coeficienţii de similitudine. De exemplu, se pot recomanda următoarele limite
maxime: coeficientul de similitudine 1 (procentul din text cu toate frazele similare descoperite de
sistem în alte documente) 50%; coeficientul de similitudine 2 (procentul din text cu fragmente
similare care depăşesc 25 de cuvinte) - 5%.
Înscrierea studenţilor la examenul de licenţă şi disertaţie este condiţionată de avizul
conducătorului ştiinţific, ce are ca fundament analiza şi argumentarea valoriii coeficienţilor de
similitudine.
32
3.5 Criterii de selecţie a instrumentelor de evaluare şi testare
Natura evaluării va varia în funcţie de:
modul în care este conceput planul de învăţământ;
contextul învăţării şi testării;
obiectivele specifice de testare;
scopul definit al competenţei;
metodele pedagogice folosite;
clasă şi studenţi;
resursele disponibile.
Întregul proces de evaluare trebuie să încurajeze, să ajute şi să susţină procesul de învăţare. Acest
lucru este implementat prin platformele online, de exemplu.
În funcţie de obiectivele specifice stabilite pentru evaluare, se folosesc tipuri de întrebări diferite,
ca de exemplu: întrebări de tip grilă, întrebări deschise cu răspuns scurt, studii de caz complexe,
simulări etc. Indiferent de tipul sau combinaţia de întrebări, evaluarea trebuie să testeze
cunoştinţele teoretice de bază şi aplicarea practică a cunoştinţelor. Evaluarea va fi în concordanţă
şi cu obiectivele de învăţare specifice disciplinei sau programului de studiu. Metodele de evaluare
incluse în fişele de disciplină trebuie revizuite periodic.
Alegerea tipului de întrebare este o decizie separată de cea a utilizării sau nu a modelului de
învăţământ bazat pe cunoştinţe sau bazat pe competenţe. Totuşi, alegerea modelului de evaluare
şi obiectivele de testare pot influenţa tipurile de întrebări utilizate. De exemplu, evaluarea
competenţelor se bazează tipic pe testare ca simulare a unui mediu real de lucru. Aceasta rezultă
adesea în utilizarea studiilor de caz şi mai puţin în folosirea întrebărilor de tip grilă. Cazurile ce
simulează medii reale de lucru permit evaluarea atingerii competenţei, adică se stabileşte dacă
studenţii sunt avansaţi la nivelul şi scopul definit de examinator pe baza probelor obţinute că
performanţa îndeplineşte un standard predefinit. Alegerea unui anumit tip de subiect depinde şi
de anul de studiu. Astfel, în primul an se folosesc mai puţin studii de caz complexe.
În universităţi există o dezbatere pe baza subiectului, dacă un anumit tip de întrebare se potriveşte
mai mult testării cunoştinţelor sau gândirii. Se consideră în general că grilele se potrivesc mai
bine testării cunoştinţelor, în timp ce studiile de caz permit testarea abilităţilor de a gândi
utilizând judecata profesională. Aceasta ar putea fi mai mult o reflectare a modului în care
organismele membre, folosesc tradiţional cele două tipuri de întrebări pentru examinare. O
întrebare tip grilă bine construită poate evalua procesul de luare a deciziilor pentru situaţii cu
complexitate şi nivele de dificultate diferite. Totuşi, este necesară mai multă experienţă în
formularea întrebărilor pentru a construi întrebări tip grilă de analiză. Alegerea tipului de
întrebare este adesea determinată de factori cum ar fi costul şi fiabilitatea.
În sens larg, testarea va pune studenţii să:
facă;
vorbească; şi/sau
scrie.
Evaluările în cadrul cărora studenţii trebuie să facă ceva sunt de natură practică sau să obţină un
lucru. În universităţi se dezvoltă simulări şi medii virtuale sau se creează obiecte. Aceste
instrumente pot fi combinate cu evaluări scrise sau orale, în care studenţii analizează ce au învăţat
din experienţa practică. În această formă de evaluare se pot implica şi experţi din practică. Se pot
folosi diferite tehnologii. Criteriile de evaluare vor include:
33
competenţe practice;
capacitatea studenţilor de a aplica informaţiile teoretice şi conceptuale pentru rezolvarea
problemelor;
competenţe interpersonale şi de comunicare asociate cu dimensiunea socială a sarcinilor.
Instrumentele folosite pentru acest tip de evaluare pot fi:
sarcini de laborator;
demonstraţii;
stagii de practică;
obţinerea unui model, unui program informatic, a unui site.
Evaluările orale ajută studenţii să îşi dezvolte competenţele de interacţiune orală şi de prezentare.
Ele pot fi:
gen monolog, cum ar fi prezentarea realizată în faţa grupei;
mai dinamice, cum ar fi interviurile şi dezbaterile.
O problemă care poate să apară este obiectivitatea cadrului didactic.
În general, întrebările din cadrul testelor scrise pot fi grupate în următoarele categorii:
Întrebări cu răspuns fix: acestea cer studenţilor să selecteze răspunsul corect din câteva
alternative sau să scrie un cuvânt sau o propoziţie scurtă pentru a răspunde la întrebare. Ele
includ grile, întrebări de tipul adevărat/fals, asocieri între elemente sau enunţuri scurte ce
trebuie completate/finalizate. Sunt folosite cel mai mult atunci când trebuie testat un grup
mare de studenţi, examinatorul poate dori să refolosească subiectele şi este necesară
obţinerea unor note corecte în mod eficient. Se bazează pe obţinerea sau crearea unor
întrebări bine create;
Întrebări cu răspuns deschis: acestea solicită studenţilor să scrie şi să prezinte un
răspuns original. Ele includ întrebări cu răspuns scurt, eseuri, studii de caz/scenarii, aplicaţii
cu calcule, evaluări orale etc.
Există numeroase cazuri în subiectele de contabilitate şi discipline derivate în care subiectele sunt
compozite şi agregate în trepte.
Pentru anumite discipline cadrele didactice au tendinţa de a folosi în mod tradiţional anumite
metode de evaluare. Totuşi, pot fi adaptate şi adoptate metode de evaluare specifice unei anumite
categorii de discipline şi pentru altele (de exemplu, pot fi date teste pe calculator şi la discipline
de contabilitate, nu doar la discipline de informatică). Acest lucru conduce la obţinerea unor
avantaje noi în procesul de învăţare.
Alegerea metodelor de evaluare poate depinde şi de măsura în care studenţii au fost pregătiţi
dinainte pentru un anumit tip de întrebare. De asemenea, metoda de evaluare poate depinde de
metoda de predare. De exemplu, studenţilor li se va cere să rezolve studii de caz complexe dacă şi
cursul a fost concentrat pe acest tip de aplicaţie.
Alegerea metodei de evaluare depinde de clasă şi studenţi. Dacă evaluarea trebuie să se
desfăşoare într-o clasă mică, va fi pusă o presiune suplimentară pe cadrul didactic. O soluţie este
reprezentată de formularea mai multor numere. În acest caz, cadrul didactic trebuie să acorde o
atenţie deosebită formulării unor probleme cu grad de dificultate comparabil de la un număr la
altul. În formularea subiectelor, cadrul didactic trebuie să ţină cont de pregătirea anterioară a
studenţilor şi de experienţa dobândită de aceştia la locul de muncă. Acest aspect este foarte
important pentru conceperea subiectelor la programele de master.
Un alt factor de care trebuie să se ţină cont este disponibilitatea resurselor. Subiectele trebuie să
fie în concordanţă cu resursele existente. Una dintre resursele limitate este timpul cadrelor
didactice. De exemplu, în condiţiile necesităţii evaluării unei serii de aproximativ 150 de studenţi
nu este realist să se recurgă la evaluare orală. Trebuie să se ia în considerare dacă se poate să
34
participe mai multe cadre didactice la procesul de evaluare. Problema existenţei unui număr
suficient de mare de cadre didactice se pune şi în procesul de supraveghere. O altă resursă
limitată este reprezentată de spaţii corespunzătoare (de exemplu, săli dotate cu calculatoare,
laboratoare). Trebuie determinat daca există resurse pentru dezvoltarea unor metode de evaluare
inovatoare (de exemplu, o platformă de evaluare online). Cadrele didactice vor ţine cont şi de
tehnologiile ce pot fi folosite pentru susţinerea evaluării. Metodele de evaluare vor fi corelate şi
cu timpul disponibil studenţilor pentru rezolvarea aplicaţiilor. De exemplu, dacă un test folosit
pentru evaluarea continuă trebuie rezolvat în 15 minute el va conţine întrebări scurte sau tip grilă,
fără să presupună efectuarea multor calcule.
Înainte de alegerea metodelor de evaluare cadrele didactice trebuie să analizeze diferite tipuri de
metode disponibile, stabilind fezabilitatea şi beneficiile lor. Metodele selectate trebuie adaptate la
disciplina predată. Cadrele didactice se pot consulta şi cu colegi ce predau alte discipline (de
exemplu, cadrele didactice ce predau Control de gestiune/Măsurarea şi controlul performanţei se
vor consulta cu cadrele didactice ce predau Contabilitate managerială).
În principiu, este bine ca evaluarea să îmbine mai multe instrumente. În acest fel, cadrul didactic
se asigură că cel puţin o metodă de evaluare este adaptată profilului fiecărui student.
Instrumentele de evaluare trebuie comunicate studenţilor în primul curs. Cerinţele trebuie să fie
clare, iar prezentarea lor trebuie să acopere cel puţin următoarele aspecte:
Instrumentele de evaluare folosite;
Procentul fiecărui instrument de evaluare în nota finală;
Termenele fiecărui instrument de evaluare;
Durata fiecărui test, dacă este cazul;
Condiţiile asociate cu instrumentele de evaluare (de exemplu, dimensiune referate, mod de
prezentare);
Detalii legate de lucrul în echipă;
Ghid de pregătire şi prezentare a lucrării (de exemplu, un set de întrebări al căror răspuns să
se regăsească în lucrare).
Cadrul didactic trebuie să se concentreze pe modul în care instrumentele de evaluare se
integrează pentru a oferi un cadru ce susţine procesul de învăţare. Instrumentele nu trebuie
modificate pe parcursul semestrului fără o motivaţie solidă.
Obiectivitatea cadrelor didactice este foarte importantă în evaluare.
Tehnologia se poate folosi pentru susţinerea evaluărilor.
3.6 Timpul alocat pentru rezolvare
Cele mai multe evaluări au stabilite limite de timp. Stabilirea unui interval de timp poate crea o
constrângere, în funcţie de perioada disponibilă. Cei ce contruiesc examinări trebuie să evalueze
impactul stabilirii unei limite de timp. Una dintre cele mai importante competenţe ce se testează
prin stabilirea unei limite de timp este abilitatea studentului de a-şi stabili priorităţile. O altă
competenţă este cea de a lucra în condiţii de stres.
În unele cazuri se acordă o perioadă de timp pentru citirea subiectelor (de exemplu, 30 de minute)
şi o perioadă de timp pentru rezolvarea lor.
Studentul are nevoie de timp pentru rezolvarea efectivă a subiectului şi nu pentru construirea unui
context informaţional la care să aplice o rezolvare (de exemplu, să construiască o structură de
tabel pe care să o populeze cu date).
Dacă evaluarea se face pe o platformăa online, recomandarea privind durata evaluării oscilează
între 30 de minute şi o oră. Dacă evaluarea are loc „acasă” se recomandă înjumătăţirea timpului
35
de rezolvare. Dacă se utilizează varianta de editare a unor „spaţii libere”, pe o platformă de
verificarea cunoştinţelor, o evaluare poate dura maxim o oră, în timp ce dacă este vorba de o grilă
cu răspunsuri, durata optimă de rezolvare este recomandată a fi de 30 de minute. Aceste sugestii
sunt valabile pentru toate examenele.
3.7 Criterii de notare a instrumentelor de evaluare şi testare
Pentru acordarea notelor, în condiţii corespunzătoare de transparenţă şi de corectitudine, este
absolut necesar să existe o serie de proceduri adecvate referitoare la controlul calităţii, la
securitatea şi la timpul de evaluare.
Un prim aspect referitor la notare îl reprezintă problemele administrative. De regulă,
responsabilitatea notării revine unei comisii de evaluare a cunoştinţelor formate din mai mulţi
evaluatori supervizaţi de un preşedinte (lider). Evaluatorii se pot împărţi în două sau mai multe
grupuri diferite, fiecare grup acordând note tuturor candidaţilor pentru un anumit subiect, sau pot
evalua toate subiectele dintr-un lot de lucrări care le este alocat. Liderul discută cu membrii
comisiei, înainte de începerea evaluării, baremul de corectare. Apoi, pe parcursul evaluării, el
coordonează acest proces, inclusiv comentariile referitoare la o anumită întrebare, pentru a se
asigura că evaluarea s-a realizat de o manieră consecventă şi notele au fost înregistrate corect. În
cazul lucrărilor cu subiecte de tip grilă, evaluarea este mai simplă, nefiind necesară notarea
manuală.
Calitatea procesului de evaluare depinde de modul în care au fost selectaţi evaluatorii. O
comisie de evaluare trebuie formată din cadre didactice care cunosc toate aspectele acoperite de
evaluare şi care, în majoritatea cazurilor, sunt titulari de curs ori seminar sau autori ai materialelor
de curs la disciplina evaluată. Faptul că aceste cadre didactice au experienţă profesională diferită
ajută în asigurarea corectitudinii procesului de evaluare.
Pentru realizarea procesului de notare este necesar un barem de corectare. De regulă, el este
elaborat de autorul întrebării şi revizuit apoi de ceilalţi membri ai comisiei de evaluare. Baremul
de corectare conţine o soluţie şi o grilă de notare pentru fiecare întrebare. Grila de notare va
explica ce note trebuie acordate pentru fiecare componentă a unei întrebări. Trebuie însă precizat
că în cazul în care subiectele din lucrări sunt studii de caz sau întrebări deschise, baremul de
corectare nu poate fi finalizat înainte de evalure, deoarece este posibil ca unii candidaţi să ofere
soluţii valide pe care evaluatorii nu le luaseră în calcul.
Înainte de începerea corectării lucrărilor este necesară notarea acestora. Notarea îi ajută pe
evaluatori să fie consecvenţi în procesul de evaluare a lucrărilor şi îi familiarizează cu baremul de
corectare, evidenţiind măsura în care acest barem este suficient de complet şi adecvat. În acest
sens, se obişnuieşte ca fiecare evaluator să evalueze un număr de lucrări, luate la întâmplare, şi
apoi să discute cu ceilalţi evaluatori pentru a se asigura consens în ceea ce priveşte modul de
notare a subiectelor particulare. Altfel spus, este necesar să se asigure un grad rezonabil de
uniformitate, în cadrul comisiei de evaluare, în ceea ce priveşte modul de abordare a evaluării
lucrărilor, înainte de începerea efectivă a corectării. Exceptând cazurile în care ulterior se
depistează erori, baremurile şi modul de abordare a evalurării nu se mai pot schimba după ce
începe efectiv corectarea lucrărilor.
Realizarea procesului efectiv de notare pleacă de la premisa că evaluatorii au o abordare
consecventă astfel încât niciun candidat să nu fie dezavantajat şi să se faciliteze procesul ulterior
de verificare şi auditare a notelor acordate. De regulă, lucrările sunt organizate în grupuri (de
exemplu, grupurile pot fi formate din 20, 30, 40 sau 50 de lucrări), fiecare grup având scrise în
faţă datele de identificare (de exemplu, numărul grupului, numărul de ordine al lucrărilor incluse
în grup, numele evaluatorilor respunsabili cu corectarea, data examenului şi numele disciplinei la care s-a dat examen, numărul de ordine al subiectelor corectate). Fiecare evaluator semnează
36
listele de control de fiecare dată când primeşte sau returnează un grup de lucrări. În majoritatea
cazurilor, membrii comisiilor de evaluare decid ca pe lucrările corectate să nu se facă notări sau
semne. O astfel de decizie asigură independenţa celei de-a doua corectări dar prezintă
dezavantajul că nu permite să se verifice dacă toate paginile au fost corectate de evaluator.
Pentru anumite examene, comisiile de evaluare decid ca lucrările să fie corectate de două ori şi, în
cazul în care se constată diferenţe de notare, să se identifice cauzele. În astfel de situaţii, este
obligatoriu ca primul evaluator să nu treacă nota pe lucrări pentru a se asigura că cel de-al doilea
evaluator nu va fi influenţat în evaluarea sa. Dubla corectare este foarte utilă mai ales în cazul
examenelor în care subiectele sunt sub formă de studii de caz sau eseu, datorită subiectivităţii
care poate să apară în evaluare. În acelaşi timp sunt însă necesare şi reguli de aplicat pentru
cazurile în care între prima şi a doua notă sunt diferenţe. Astfel, în cazul în care diferenţele sunt
minore se poate decide să se păstreze nota iniţială sau să se aleagă cea mai mare dintre ele. În
cazul în care diferenţele sunt semnificative, se poate decide ca cei doi evaluatori să se întâlnească
pentru a concilia nota sau lucrarea să fie trimisă, împreună cu comentariile celor doi evaluatori,
către al treilea evaluator. Trebuie însă precizat că dublarea corectării nu se poate folosi pe scară
largă datorită numărului mare de lucrări ce trebuie corectate, disponibilităţii corectorilor şi
costurilor adiţionale. Din acest motiv, se poate folosi doar pentru un eşantion din fiecare grup de
lucrări corectate sau pentru examenele la care rezultatele finale sunt neaşteptat de slabe.
Pe lângă procesul efectiv de notare, este necesar un proces de auditare pentru a exista o anumită
certitudine că notele au fost acordate în conformitate cu baremul. În acest sens, se poate apela la
un evaluator care să evalueze un eşantion reprezentativ din fiecare grup de lucrări sau din totalul
lucrărilor. În unele cazuri, se poate apela la rapoarte statistice pentru fiecare grup de lucrări (curba
distribuţiei notelor, comparaţia notelor acordate de un evaluator pentru un subiect particular cu
cele acordate de alt evaluator pentru acelaşi subiect). Prin acest proces de auditare, comisia de
evaluare se pregăteşte pentru eventualele contestaţii formulate de către studenţi în legătură cu
procesul de evaluare.
Uneori, lucrările pot fi recorectate ca parte a procesului de audit. În cazul în care procesul de
audit evidenţiază inconsistenţe, este necesar ca toate lucrările să fie recorectate şi renotate, ţinând
cont de problemele semnalate. De asemenea, unele comisii decid să recorecteze toate lucrările
care au primit note maxime sau note care nu asigură promovarea examenului.
După stabilirea notelor finale, comisia de evaluare le completează într-o listă care va fi folosită
ulterior pentru trecerea notelor în catalog. În plus, comisiile de evaluare sau departamentele de
care aparţin evaluatorii pot solicita întocmirea unui raport de examinare, în care se prezintă o
evaluare generală a performanţei studenţilor. Raportul poate include o discuţie privind temele la
care studenţii au obţinut rezultate bune şi cele la care rezultatele au fost sub standardele aşteptate,
o comparaţie a procentului celor care au promovat cu procentul celor care nu au promovat
precum şi alte comentarii ale evaluatorilor.
4. Managementul desfăşurării evaluării şi testării unitare a cunoştinţelor şi abili-
tăţilor specifice competenţelor de studii în domeniul „contabilitate”
4.1 Reguli privind desfăşurarea evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor
studenţilor
Evaluarea cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor se face pe întreg parcursul studiilor, în cadrul
seminariilor, al lucrărilor practice, proiectelor, şi al altor forme prevăzute în planurile de
învăţământ, precum şi prin examene, care se susţin în sesiunile stabilite în conformitate cu
structura anului universitar. Unitatea de bază în planul de învăţământ este semestrul. Acesta
cuprinde 14 săptămâni de activitate didactică urmate de sesiunea de examene, care se
completează cu câte o sesiune de examene de restanţe. În ultimul semestru se pot prevedea 2–4
37
săptămâni destinate pregătirii lucrării de licenţă/diplomă/disertaţie. Această activitate se poate
credita distinct, în conformitate cu planul de învăţământ.
Modul de frecventare a orelor de activitate didactică şi de îndeplinire a cerinţelor, precum şi
exigenţele generale pentru promovarea disciplinelor pe facultate sunt stabilite în funcţie de
specificul disciplinei, de către Consiliul facultăţii, la propunerea titularului de disciplină cu
aprobarea directorului de departament.
Consiliul fiecărei facultăţi, cu avizul departamentului, stabileşte înaintea începerii anului
universitar pentru fiecare disciplină în parte, metodele utilizate în vederea efectuării evaluării şi
testării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor. După cum am observat în capitolele anterioare,
acestea sunt prezentate în cadrul fişelor de disciplină alături de obligaţiile profesionale ale
studenţilor (spre exemplu: proiecte, referate, monografii etc), modalităţile de notare şi condiţiile
pentru promovarea disciplinei. Formele de evaluare, obligaţiile profesionale, modalităţile de
notare şi condiţiile pentru promovarea unei disciplinei nu pot fi contestate. Fişele de disciplină
trebuie prezentate studenţilor de către titularii de curs la începutul fiecărui semestru şi trebuie
publicate pe site-ul fiecărei facultăţi.
Formele de evaluare cel mai des utilizate sunt: examenul (scris sau oral), colocviul (spre
exemplu: colocviu pentru practica de specialitate) şi verificarea pe parcurs. Cel puţin la jumătate
din disciplinele prevăzute în planul de învăţământ pe un semestru forma de verificare este
examen. În timpul derulării sesiunii nu se mai pot realiza modificări în ceea ce priveşte forma de
evaluare. Indiferent de formă, evaluarea se realizează prin acordarea unei note de la 10 la 1 la
disciplinele obligatorii (nota minimă de promovare este 5) şi de calificative, admis (în cazul
promovării) sau respins la disciplinele facultative şi la disciplina Educaţie fizică şi sport.
Consiliile facultăţilor se ocupă de organizarea sesiunii de examene. La începutul fiecărui
semestru, Consiliul fiecărei facultăţi aprobă, la propunerea directorilor de departament, comisiile
de evaluare a cunoştinţelor şi comisiile de rezolvare a contestaţiilor, pe fiecare disciplină şi le
transmite la secretariatul facultăţii. Comisiile aprobate stabilesc criterii unice de evaluare pe
discipline.
Din comisia de evaluare la o disciplină fac parte cadrele didactice care au desfăşurat activităţi de
curs, seminar, laborator etc. O comisie de evaluare este formată dintr-un preşedinte şi cel puţin un
membru. Examinarea va fi făcută în mod obligatoriu de cadrul didactic care a predat disciplina
respectivă, asistat de cadrul didactic care a condus seminariile, lucrările practice, laboratoarele,
etc. sau de un alt cadru didactic de specialitate. În cazul în care, din motive bine întemeiate,
titularul de disciplină lipseşte, directorul de departament va stabili pentru desfăşurarea
examenului o comisie formată din două cadre didactice, comisie propusă de către departamentul
de specialitate.
La orice examinare participă cel puţin două cadre didactice care semnează evaluarea studenţilor.
În cazuri excepţionale, o comisie poate fi formată dintru-un singur membru, care îndeplineşte
funcţia de preşedinte. Subiectele de examen sunt elaborate şi validate de către comisie. În cazul
examenelor scrise, supravegherea poate fi făcută şi de persoane din afara comisiei. De exemplu,
cadrele didactice, care au desfăşurat activităţi didactice aferente disciplinei evaluate la aceeaşi
formă de învăţământ, au obligaţia de a participa la supraveghere, chiar dacă nu fac parte din
comisie.
Conducerea facultăţii stabileşte graficul desfăşurării evaluărilor cu consultarea cadrelor didactice
titulare de disciplină şi a reprezentanţilor studenţilor, specificând explicit modul de verificare
(scris; scris şi oral; scris, oral şi practic; oral; practic etc). Graficul va fi afişat în primele trei
săptămâni de la începutul fiecărui semestru. Examenele şi colocviile se susţin numai în sesiunile
regulamentare, ţinând cont şi de ziua şi ora desfăşurării acestora, pentru toate formele de
învăţământ.
38
Studenţii pot susţine, de regulă, o singură evaluare în aceeaşi zi. Programarea examenelor pe
formaţii de studiu se realizează în aşa fel încât să se asigure condiţii optime de examinare. Într-un
an universitar, studenţii se pot prezenta la examen, inclusiv pentru mărirea notei, cel mult de două
ori la fiecare disciplină ce figurează în Contractul de studiu pentru acel an universitar, dar numai
o singură dată într-o sesiune. Neprezentarea la examene în sesiunea programată pentru o
disciplină care apare în contractul de studiu înseamnă consumarea unui drept de prezentare la
examen din cele două posibilităţi avute la dispoziţie.
I. Evaluarea şi testarea cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor: examenul scris sau oral
Instrucţiunile privind desfăşurarea evaluării şi testării cunoştinţelor trebuie comunicate studenţilor
înainte de data examinării (în cadrul cursului şi seminarului, în cadrul manualelor, în fişa
disciplinei, pe site-uri web etc). Acestea includ următoarele informaţii:
1. Condiţiile care trebuie îndeplinite de studenţi pentru a putea susţine evaluarea şi testarea
cunoştinţelor;
2. Actele necesare pentru identificare;
3. Durata evaluării şi testării cunoştinţelor;
4. Regulile cu privire la intrarea şi ieşirea din sala desfăşurării evaluării şi testării cunoştinţelor;
5. Materialele ajutătoare permise în sala de examinare: pixuri, creioane, radiere, calculatoare, coli
albe, planuri de conturi, materiale de referinţă etc;
6. Descrierea specifică a materialelor cu care nu este permis accesul în sală;
7. Descrierea specifică a materialelor care nu pot fi luate din sala desfăşurării evaluării şi testării
cunoştinţelor: întrebările de examinare, foi de răspuns, documente de lucru, hârtie de examinare
goală;
8. Abaterile care pot apărea şi sancţiunile aferente;
9. Asigurarea securităţii examenelor;
10. Condiţii de examinare pentru studenţi cu nevoi speciale;
11. Oportunităţile de examinare suplimentare.
1. Condiţiile care trebuie îndeplinite de studenţi pentru a putea susţine evaluarea şi
testarea cunoştinţelor
Fişa disciplinei cuprinde informaţii privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a avea
dreptul de a susţine examenul final. Susţinerea examenului este condiţionată de:
obţinerea unei note de către fiecare student care să indice modalitatea în care şi-a îndeplinit
sarcinile în cadrul activităţilor de seminar şi lucrărilor de laborator. Rezultatele evaluărilor
din seminar/laborator vor fi comunicate de către cadrele didactice de la seminar/laborator
preşedintelui comisiei de evaluare, înainte de începerea sesiunii de examene;
parcurgerea activităţilor de laborator (spre exemplu: la învăţământul la distanţă, studenţii au
obligaţia prezenţei la activităţile asistate-AA), susţinerea proiectelor şi predarea temelor de
laborator prevăzute în fişele disciplinelor şi participarea la activităţile cu frecvenţă
obligatorie integrală sau procentuală, stabilite de consiliul facultăţii, cu respectarea
disciplinelor incluse în contractul anual de studii şi
îndeplinirea tuturor obligaţiilor financiare în cazul studenţilor cu taxă.
39
2. Actele necesare pentru identificare
Pentru ca un student să poată fi admis la orice probă de examen, acestuia i se verifică identitatea
pe baza unui act de identitate valabil (carte de identitate sau paşaport) şi pe baza carnetului de
student vizat la zi de către secretariatul facultăţii. La intrarea în sala de examen, studenţii sunt
legitimaţi cu aceste documente de către examinatori.
În plus, este necesar catalogul emis de secretariatul facultăţii, catalog prin care se atestă oficial
calitatea de student şi îndeplinirea la zi a obligaţiilor financiare în cazul studenţilor cu taxă.
Nu poate fi examinat un student care nu figurează în catalogul de examen, sau deşi figurează nu
şi-a plătit taxele de şcolarizare la termenul stabilit prin contractul încheiat cu universitatea.
3. Durata evaluării şi testării cunoştinţelor
Examenele pot fi susţinute numai în sesiunile de examene conform unei planificări prealabile.
Data, ora şi locul desfăşurării examenului se anunţă prin afişare la avizierul facultăţii şi pe site-ul
facultăţii, cu cel puţin o săptămână înaintea începerii sesiunii de examene.
Durata evaluării este stabilită de comisia de evaluare şi anunţată la începutul susţinerii acesteia şi
se recomandă să nu depăşească 3 ore.
4. Regulile cu privire la intrarea şi ieşirea din sala desfăşurării evaluării şi testării
cunoştinţelor:
a. Examinarea va începe la ora stabilită. Studenţilor care întârzie nu li se va permite să intre în
sală după începerea examinării;
b. Absenţele temporare din sala de examen sunt permise numai sub controlul unui supraveghetor.
În general, în acest timp materialele studenţilor care părăsesc sala de examinare sunt lăsate cu faţa
în jos pe birou pentru absenţa temporară;
c. Studenţii nu au voie să pună întrebări supraveghetorilor în ceea ce priveşte semnificaţia sau
scopul subiectelor primite;
d. Studenţii au obligaţia de a menţine liniştea în timpul perioadei de realizare a evaluării şi testării
cunoştinţelor;
d. Indiferent de tipul de examen, ultimii 3 studenţi trebuie să rămână în sală până când se încheie
examinarea tuturor studenţilor;
e. Ar trebui să existe restricţii cu privire la plecarea din sala de examinare. În acest sens, se
stabileşte un interval de timp de la începerea examenului, respectiv de la terminarea acestuia în
care studenţii nu pot părăsi sala.
5. Materialele ajutătoare permise în sala de examinare: pixuri, creioane, radiere,
calculatoare, planuri de conturi, materiale de referinţă etc.
Lucrările, inclusiv ciornele, trebuie scrise doar pe foi special primite de la comisia de evaluare
sau pe formulare tip grilă care sunt distribuite studenţilor de către cadrele didactice
supraveghetoare sau pe coli albe aduse de studenţi, dar verificate, semnate şi capsate de către
cadrele didactice supraveghetoare.
6. Descrierea specifică a materialelor cu care nu este permis accesul în sală
Nu este permis accesul în sala de examinare cu cărţi sau alte documente cu excepţia cazurilor
permise de comisia de supraveghere. Genţile, hainele de exterior şi telefoanele mobile se
depozitează în locurile precizate de către cadrul didactic supraveghetor.
40
Studenţii nu pot folosi niciun dispozitiv pentru a comunica în interiorul sau în afara sălii de
examinare sau pentru a realiza consultarea de date (telefoane mobile, agende electronice,
dispozitive de comunicaţii etc). Telefoanele mobile trebuie să fie închise la intrarea în sala de
examen şi trebuie să rămână închise pe toată durata examenului, fiind pornite din nou doar după
părăsirea sălii în care are loc examenul.
7. Descrierea specifică a materialelor care nu pot fi luate din sala desfăşurării evaluării
şi testării cunoştinţelor: întrebările de examinare, foi de răspuns, documente de lucru,
hârtie albă de examinare.
8. Abaterile care pot apărea şi sancţiunile aferente
Studenţii vor primi sancţiuni dacă sunt vinovaţi de următoarele practici necinstite: utilizarea
oricăror cărţi sau documente diferite de cele permise de comisia de supraveghere, comunicarea cu
alte persoane în orice fel de circumstanţe, expunerea documentelor scrise celorlalţi studenţi etc.
La acesta se adaugă: plagiatul proiectelor, referatelor, încercarea de mituire a cadrelor didactice şi
sau a personalului didactic auxiliar, substituirea de persoane.
Descoperirea asupra unui student, în timpul examenului, a unor dispozitive electronice care
permit comunicarea sau consultarea de date este considerată tentativă de fraudă, chiar dacă
dispozitivele respective nu au fost utilizate.
Dacă supraveghetorii suspectează vreo încălcare a regulilor de mai sus, materialele vor fi
confiscate şi vor fi aplicate sancţiuni, care pot merge până la exmatricularea celor vinovaţi.
Nerespectarea de către studenţi a disciplinei în timpul desfăşurării examenului determină
excluderea din examen. În timpul examinării, comunicarea între studenţi este interzisă.
Substituirea de persoană la examen reprezintă fraudă, este interzisă şi se pedepseşte cu
exmatricularea studentului care a fost substituit.
Studenţii care încearcă să promoveze examenul prin fraudă vor fi exmatriculaţi prin decizia
Rectorului, la propunerea conducerii facultăţii, indiferent de forma de comitere: comunicare
directă, existenţa unor materiale scrise, dispozitive electronice de comunicare, substituţia de
persoană etc.
Rezultatele unui examen sau ale unei evaluări pot fi anulate de către decanul facultăţii atunci când
se dovedeşte că acestea au fost obţinute în mod fraudulos. Sancţiunea primită în acest caz este
exmatricularea studentului. În plus, decanul poate decide reorganizarea examenului.
9. Asigurarea securităţii examenelor
Asigurarea securităţii examenului este foarte importantă pentru integritatea sa, începând înainte
de data examinării şi continuând pe tot parcursul acesteia.
Membrii comisiei de evaluare care lucrează la elaborarea subiectelor trebuie să realizeze aceasta
într-o zonă separată din catedră pentru a evita divulgarea accidentală a aspectelor confidenţiale.
Trebuie evitate în acelaşi timp discuţiile legate de subiecte cu prietenii, colegii şi mai ales cu
studenţii. O atenţie sporită trebuie acordată şi momentelor tipăririi şi stocării subiectelor până la
începerea examinării.
De multe ori se preferă oferirea foilor speciale de scris şi a etichetelor speciale de către Comisia
de evaluare pentru a spori securitatea. Comisia de supraveghere trebuie să se asigure că studenţii
folosesc doar materialul primit şi nu există posibilitatea pierderii sau furtului, mai ales în situaţia
foilor de răspuns pretipărite.
Pentru a face faţă situaţiilor neprevăzute, se recomandă conceperea unor subiecte de rezervă, ce
ar putea fi folosite dacă se descoperă înainte de începerea examenului o problemă în ceea ce
priveşte securitatea datelor.
41
10. Condiţii de examinare pentru studenţi cu nevoi speciale
O situaţie aparte se întâlneşte în cazul studenţilor cu nevoi speciale (dizabilităţi fizice sau
senzoriale sau probleme generate de disfunţii neurologice). Aceştia suferă o diminuare a
capacităţii de învăţare. Comisiile de evaluare şi de supraveghere trebuie să ofere condiţii pentru
ca aceşti studenţi să poată susţine examenul. Astfel, pentru candidaţii cu probleme de auz,
instrucţiunile sunt pregătite în scris, iar indicarea timpului rămas se poate realiza prin oprirea sau
comutarea luminilor; pentru cei cu deficienţe vizuale, lucrările de examinare sunt tipărite cu
fonturi mari, poate exista un iluminat special, un timp suplimentar sau chiar pot fi asistaţi în ceea
ce priveşte citirea subiectelor; studenţii cu mobilitate redusă susţin examenul în locurile la care au
acces mai uşor şi li se poate oferi chiar un timp suplimentar.
În cazul în care candidaţii se confruntă cu probleme de sănătate înainte de examen sau în timpul
examenului, pot fi oferite condiţii speciale, în sensul alocării timpului suplimentar sau a mai
multor pauze.
11. Oportunităţile de examinare suplimentare
Studenţii au posibilitatea de a susţine examenul la care nu au reuşit promovarea sau la care nu au
participat din diferite motive, în cadrul sesiunii speciale de restanţe. O bună practică este de a
organiza această sesiune după sesiunea de examinare din semestrul al doilea, perioada fiind
propusă de Consiliile facultăţilor.
Aceste sesiuni pot fi organizate chiar după fiecare sesiune de examene, respectiv sesiunea de
restanţe de după semestru, perioada fiind propusă de Consiliile facultăţilor.
Studenţii au dreptul să se prezinte în cadrul sesiunilor de restanţe la examene de mărire a notei,
indiferent de nota de trecere obţinută în sesiunea de examinare şi indiferent dacă au promovat sau
nu celelalte examene din aceeaşi sesiune. Studenţii au dreptul să se prezinte într-o sesiune de
restanţe la un număr de examene de mărire a notei egal cu numărul de examene promovate în acel
semestru.
Examenele pentru mărirea notei pot fi susţinute numai pentru disciplinele contractate, aferente
anului universitar curent, în sesiunea de restanţe din iarnă – pentru examenele promovate în
sesiunea programată la finele semestrului I, în sesiunea de restanţe din vară - pentru examenele
promovate în sesiunea programată la finele semestrului II.
Studenţii se pot prezenta la aceste examene, nota modificându-se numai dacă este mai mare decât
cea obţinută anterior, după principiul „un examen promovat este definitiv promovat”. O altă
practică este de a modifica nota studentului, chiar dacă nota obţinută la examenul de mărire este
mai mică decât cea obţinută în cadrul sesiunii de examinare.
A. Particularităţi privind susţinerea examenului scris
Pentru examenele scrise studenţii sunt repartizaţi în sala de examen conform deciziei cadrelor
didactice care supraveghează examinarea.
Supravegherea studenţilor se realizează de către cel puţin două cadre didactice. Supraveghetorii
trebuie să aibă o atitudine care să descurajeze orice tentativă de fraudă, titularul cursului fiind
direct răspunzător pentru acest aspect al disciplinei şi eticii academice. În timpul examenului,
supraveghetorii nu desfăşoară alte activităţi decât cele de supraveghere a studenţilor. Aceştia nu
răspund la întrebări cu privire la conţinutul examenului, nici nu le explică studenţilor sensul
întrebărilor. Atribuţiile comisiei de supraveghere constau în:
asistarea la identificarea locurilor de către studenţi în sală;
distribuirea de materiale de examinare;
42
respectarea candidaţilor în timpul examinării;
controlul la intrarea şi ieşirea din sala de examen;
colectarea, contabilizarea şi asigurarea tuturor materialelor de examen;
asigurarea unei atmosfere liniştite şi confortabile pentru studenţi;
patrularea activă în sala de examen;
raportarea în scris a oricărei suspiciuni de înşelăciune.
Imediat înainte de începerea examenului, studenţilor le sunt comunicate următoarele instrucţiuni
care să permită buna desfăşurare a acestuia:
să înlăture de pe bănci toate elementele (altele decât cele permise), găsirea acestor materiale
neautorizate în posesia studenţilor însemnând încălcarea regulamentului de examinare;
să aşeze foile de examinare cu faţa în jos, în caz de părăsire a sălii de examinare indiferent
de motiv şi să solicite un supraveghetor pentru a fi însoţit;
să evite schimbul de informaţii cu alte persoane, acesta fiind interzis în timpul examinării;
să nu deschidă subiectele primite până nu le este comunicat acest lucru;
să nu părăsească sala de examinare până la o anumită perioadă după începerea examenului
(de obicei o oră);
să nu se adune şi să discute în sală în caz de termină de rezolvat subiectele înainte de
sfârşitul examinării;
să nu ia din sală materialele de examinare;
să ştie că vor fi atenţionaţi cu 30 minute şi cu 5 minute înainte de sfârşitul examinării;
să se oprească din redactarea lucrării atunci când timpul este oprit şi să aştepte ca
documentele să fie colectate.
În cazul probelor scrise, desfăşurate sub formă de grilă, există obligaţia de a afişa grila corectă la
încheierea examenului scris.
În vederea asigurării integrităţii procesului de evaluare şi testare a cunoştinţelor, protejarea
anonimatului studenţilor este un principiu important. Pentru a asigura anonimatul, în cadrul
probelor scrise, se poate utiliza teza cu colţ securizat, la toate formele de învăţământ.
B. Particularităţi privind susţinerea examenului oral
Studenţii trebuie să se prezinte la examen la ora şi locul stabilite conform programării.
Evaluarea cunoştinţelor prin probă orală se face pe baza biletului de examen, extras de student
din setul unic de bilete, semnat de preşedintele comisiei. În cazul susţinerii acestui tip de examen,
evaluarea se va desfăşura în prezenţa a minimum doi alţi studenţi.
La examenele orale, se acordă studentului un anumit interval de timp prestabilit pentru gândire şi
pentru răspunsurile la subiecte.
II. Evaluarea şi testarea cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor: colocviu
Evaluarea cunostinţelor prin probe de verificare se realizează prin notare pe parcursul semestrului
conform cerinţelor fişei disciplinei.
Colocviile prevăzute cu probă scrisă se desfăşoară în zilele care preced sesiunea de examene, de
regulă în cadrul ultimului curs şi în spaţiul destinat acestuia. Nota care provine din această
evaluare trebuie să fie nota minimă de promovare.
Colocviile prevăzute cu probă orală se planifică în sesiunea de examene, pentru a se putea acorda
timpul şi spaţiul corespunzător acestei activităţi.
43
Evaluarea cunoştinţelor la Practica de specialitate se face prin colocviu, cu notă. Nepromovarea
colocviului conduce la refacerea activităţii de practică, până la sfârşitul perioadei de
reprogramare.
III. Evaluarea şi testarea cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor: verificare pe parcurs
După cum am precizat mai sus, o condiţie pentru ca studenţii să poată susţine evaluarea finală, de
obicei sub forma examenului scris, aceştia au obligaţia de a îndeplini mai multe condiţii stabilite
şi comunicate de cadrul didactic titular al disciplinei şi prevăzute în fişa disciplinei. Studenţii
trebuie să participe activ la seminarii, activităţi de laborator, cursuri, să întocmească proiectele
sau referatele cerute, să se prezinte la testele anunţate de cadrul didactic pe parcursul semestrului.
Comisia de evaluare stabileşte notele pe care le acordă studenţilor. Comisia are următoarele
obligaţii de natură procedurală: tipăreşte, cu cel mult o zi înainte, lista studenţilor care au dreptul
să se prezinte la evaluare; face prezenţa studenţilor, acceptându-i doar pe cei care întrunesc
condiţiile pentru a se prezenta la evaluare; introduce notele în sistemul informatic, tipăreşte
catalogul, îl semnează şi îl predă secretarului de an.
4.2 Modalităţi de comunicare a rezultatelor evaluării şi testării cunoştinţelor şi
abilităţilor studenţilor
Studenţii au dreptul la comunicarea rezultatelor evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor lor.
Comunicarea se realizează diferit în funcţie de modalitatea de evaluare, continuă sau finală.
Astfel, notele obţinute la examenele parţiale şi în cadrul controlului continuu (teste, proiecte,
monografii, referate) le sunt comunicate studenţilor pe parcursul semestrului. Participarea la
evaluarea finală este condiţionată de obţinerea unei note în cadrul evaluării continue. Nota
obţinută în urma acestei evaluări reprezintă o parte din nota obţinută la disciplina respectivă.
Ponderea acesteia în nota finală este prevăzută în fişa disciplinei.
Notele obţinute la colocvii şi la examenele organizate în cadrul sesiunilor de examinare le vor fi
comunicate studenţilor după definitivarea lor de către comisiile de evaluare. Orice notă care nu a
fost validată de comisia de evaluare nu poate fi considerată definitivă. Ca urmare, notele
comunicate studenţilor înainte de validarea de către comisia de evaluare sunt indicative şi
neoficale.
Rezultatele evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor se exprimă în note sau
calificative Admis/Respins. În urma evaluării finale se pot obţine note întregi de la 10 la 1, nota 5
reprezentând promovarea examenului şi dobândirea minimului de competenţe aferente unei
discipline. De menţionat că promovarea examenului se poate realiza doar în condiţiile în care se
obţine minim 5 la testul final. In caz contrar nu se mai ia în calcul nota obţinută în urma evaluării
continue.
Pentru o disciplină se obţine o singură notă finală (cifră întreagă) într-un semestru. În situaţia în
care studentul a susţinut mai multe probe la disciplina respectivă (scris, oral, referat, proiect),
acesta va primi o notă (cifră întreagă) calculată pe baza rezultatelor obţinute conform
raţionamentului prezentat în fişa disciplinei.
Comunicarea rezultatelor se realizează diferit în funcţie de instrumentul utilizat pentru evaluarea
finală a cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor, examenul scris, examenul oral sau examenul
practic (pe calculator).
În cazul examenelor scrise sau examenelor practice, comunicarea se realizează în cel mult 4 zile
lucrătoare de la data susţinerii. Există şi o practică conform căreia comunicarea trebuie realizată
în maximum trei zile lucrătoare de la data examenului scris.
În cazul examenelor orale, comunicarea se realizează în maximum o zi de la data susţinerii.
44
Studentul care nu se prezintă la examenele planificate într-o sesiune se trece “absent” în catalogul
de examen. Excepţie fac cei care beneficiază de prelungirea încheierii situaţiei şcolare (mobilităţi
studenţeşti, sesiune deschisă).
Analiza regulilor şi practicilor existente în prezent în Uniunea Europeană evidenţiază că în unele
universităţi rezultatele la examene sunt afişate pe panouri special amenajate, în locuri uşor
accesible studenţilor. În alte universităţi, rezultatele sunt comunicate respectând principiul
confidenţialităţii. Altfel spus, afişarea rezultatelor în pagina personală a studenţilor garantează
anonimatul, nemaifiind necesară o altă formă de comunicare. Mai mult, pe site-urile unor
universităţi se precizează că rezultatele la examene nu pot fi comunicate sub nici o formă pe cale
telefonică. În sfârşit, există universităţi în care rezultatele la examen se afişează public dar, în
acelaşi timp, pot fi consultate şi pe pagina personală a studenţilor.
O bună practică în ceea ce priveşte comunicarea rezultatelor este aceea de a utiliza diferite
aplicaţii (spre exemplu: SIMUR la Academia de Studii Economice Bucureşti; ACADEMIC INFO
la Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor etc).
Utilizând aplicaţia respectivă, secretara de an generează catalog/cataloage în care sunt incluşi
studenţii care au dreptul să susţină examenul respectiv. Cataloagele se întocmesc pe discipline şi
pe formaţii de studiu (de obicei la nivel de serie). După desfăşurarea examinării, cadrul didactic
din comisia de evaluare care deţine dreptul de a introduce note (drept atribuit în momentul
constituirii comisiei) va încărca în aplicaţie rezultatele evaluărilor. Acestea sunt validate de către
preşedintele comisiei de evaluare. După această validare catalogul nu mai poate suferi modificări,
eventualele erori sunt corectate prin cataloage rectificative care urmează acceaşi procedură.
Ulterior se tipăreşte catalogul, se semnează de către toţi membrii comisiei şi se predă la
secretariat.
Pe baza codului unic generat în momentul imprimării catalogului, secretara de an validează
catalogul şi în acest moment notele sunt disponibile online pe pagina personală a studentului.
Sistemul generează automat data şi ora afişării rezultatelor.
Este în derulare procedura de implementare a semnăturii digitale, renunţându-se la obţinerea
cataloagelor în format fizic.
Comunicarea rezultatelor se face astfel exclusiv prin pagina personală a studentului, cu
menţionarea datei şi orei afişării. Fiecare student are acces în aceste aplicaţii pe bază de user şi
parolă, putând vizualiza doar notele sale, la disciplinele pentru care secretariatul a validat
cataloagele completate de către comisia de evaluare.
Alternativ, notele pot fi afişate de către cadrele didactice şi la avizierele facultăţii (în principiu de
lângă secretariatele departamentelor), listele conţinând pentru confidenţialitate, doar numărul
matricol şi nota (nu şi numele studenţilor).
În condiţiile în care nu pot fi utilizate aplicaţiile descrise mai sus şi în cazul testului practic, pe
calculator se poate utiliza practica afişării rezultatelor pe pagina personală a titularului de
disciplină. Afişarea rezultatelor se face concomitent cu publicarea unui anunţ care validează
rezultatele finale ale examenului si precizează fişierul care conţine aceste rezultate.
Pentru a păstra caracterul confidenţial al rezultatelor, in condiţiile in care toţi studenţii au acces
pe pagina personală a profesorului, tabelul conţine ca element de identificare a notei obţinute ID-
ul studentului primit în sala de examen (Codul studentului – ce a fost generat aleator). Înainte de
a se trece notele in catalog studenţii care au eventuale nelămuriri legate de corectura fişierelor de
examen vor fi invitaţi la o dată precisă (cu minimum 24 de ore după afişare) într-o sală pentru
soluţionare.
Soluţionarea acestor nelămuriri se poate face fie de către fiecare membru al comisiei de evaluare,
care reevaluează fişierul de examen în prezenţa studentului contestatar, fie de către preşedintele
comisiei de examinare, de faţă cu toţi studenţii, recolectând fişierele la calculator, cu
45
videoproiectorul conectat. Această practică are marele avantaj de a reduce la minim numărul de
contestaţii.
În multe universităţi, după comunicarea rezultatelor, studenţii au dreptul să îşi vadă lucrarea, să
primească o copie a lucrării sau să aibă o întrevedere cu preşedintele comisiei de evaluare sau cu
un membru delegat. Ca de fiecare dată când este vorba despre date personale privind aprecierea
de valoare referitoare la o persoană identificabilă, acest drept este acordat studenţilor doar în ceea
ce priveşte propriile lucrări. Evident, procedurile diferă de la o universitate la alta. Modalităţile
prevăzute pentru consultarea lucrărilor şi pentru primirea studenţilor sunt afişate, în majoritatea
cazurilor, o dată cu comunicarea rezultatelor la examene. De regulă, pentru a-şi vedea lucrarea,
studenţii formulează, o cerere scrisă către preşedintele comisiei. În unele cazuri, lor li se cere să
completeze în cerere numărul lucrării, număr indicat pe panoul de afişaj sau în pagina personală,
în momentul comunicării rezultatelor. Satisfacerea cererii se realizează întotdeauna în prezenţa
unui membru al comisiei de evaluare şi permite o întrevedere individuală cu preşedintele comisiei
sau cu unul dintre membrii comisiei de evaluare. În cazul controlului continuu, profesorul
evaluator poate remite studenţilor lucrările direct, după corectarea acestora.
În alte universităţi europene, regulamentele nu prevăd dreptul studenţilor de a solicita o copie a
lucrării dar se precizează că aceştia se pot adresa preşedintelui comisiei de evaluare pentru a
primi indicaţii referitoare la cauzele eşecului la examen şi, eventual, consiliere privind susţinerea
examenului în sesiunea de restanţe.
O practică utilizată este aceea în care cadrul didactic examinator motivează studenţilor nota
acordată, în cazul în care există solicitări în acest sens. Sunt astfel oferite clarificări studenţilor
care au observaţii referitoare la nota obţinută.
După comunicarea rezultatelor, studenţii pot obţine de la secretaritul facultăţii, la cerere, situaţia
cu notele obţinute la examene. În unele universităţi, se obişnuieşte ca, după finalizarea fiecărei
sesiuni, să li se transmită tuturor studenţilor situaţia notelor obţinute. Eliberarea situaţiei cu notele
obţinute la examen trebuie să se facă într-un termen rezonabil de la data terminării sesiunii, mai
ales în cazul în care acestea le sunt utile studenţilor pentru completarea unor dosare de continuare
a studiilor sau pentru angajare.
4.3 Contestarea rezultatelor evaluării şi testării unitare a cunoştinţelor şi abili-
tăţilor specifice competenţelor de studii „contabilitate”
Între drepturile generale ale studentului, la ciclurile de studii de licenţă şi masterat figurează şi
dreptul de a contesta rezultatele la evaluările susţinute. Contestaţiile trebuie să privilegieze
studentul şi nu evaluatorul. De aceea, acest material de bune practici în domeniul rezolvării
contestaţiilor este centrat pe student, fiind în favoarea acestuia.
Studenţii nu trebuie să aibă sentimentul că au fost nedreptăţiţi prin evaluările susţinute. Pentru
unii dintre ei, ideea de a fi nedreptăţiţi şi neînţeleşi în rezolvările propuse la examene devine
frustrantă şi influenţează negativ dezvoltarea proprii personalităţi. Sunt cazuri, când pe studenţi îi
despart câteva sutimi de punct de obţinerea sau pierderea unui privilegiu, de exemplu încadrarea
la buget sau la taxă. Dar, în acelaşi timp este foarte adevărat că marea majoritate a studenţilor
consideră rezolvările subiectelor de examen ca fiind corecte şi deci valide, ignorându-şi lipsa de
cunoştinţe si crezând că au dreptate ca rezultat al unor raţionamente incomplete, lipsite de
substanţă. Altfel spus, studentul contestă nota obţinută la o evaluare dacă aceasta este prea mică în comparaţie cu standardul său de autoevaluare.
De aceea, pentru a nu exista niciun dubiu din partea studenţilor cu privire la corectitudinea
evaluărilor există instituţia contestaţiei, reglementată prin regulamentele activităţii(lor) didactice.
Studenţii nu pot contesta curricula, ci doar modul de notare a unei evaluări ce decurge din
operaţionalizarea acelei curricule.
46
Studentul se informează despre nota obţinută de pe pagina sa personală. Problema lui devine
acută în momentul în care doreşte să-şi vadă teza. Regulamentele din România nu prevăd dreptul
studentului de a cere o fotocopie a lucrării sale.
Dacă la contestaţie se constată a fi o eroare materială, aceasta este în general corectată automat.
Eroarea materială poate proveni fie din transcrierea greşită a notei de pe lucrare sau din draft-ul
catalogului în catalogul final, fie din însumarea greşită a punctajului, conform baremului de
corectare, în defavoarea studentului.
Dacă studentul estimează că trebuie să conteste o notă sau derularea incorectă a unui examen,
acesta trebuie să o facă în scris, în termenul impus de regulament, către autoritatea competentă, în
speţă decanatul şi nu către cadrul didactic.
Este o bună practică stabilirea unei durate de cel puţin 48 de ore de la afişarea publică a
rezultatelor pe pagina personală a studentului sau printr-o altă modalitate reglementată. Se
recomandă afişarea individuală a rezultatelor si nu publică (la nivel de grupă, serie sau an), pentru
respectarea regimului privat al rezultatului obţinut la o evaluare, evitându-se frustrarea
comparabilităţii notelor obţinute între individ şi restul colectivităţii.
Termenul de formulare şi de depunere a contestaţiilor trebuie să fie suficient de generos pentru a
permite egalitatea de şansă a tuturor studenţilor care locuiesc la distanţe diferite de facultate (de la
câţiva km, la câteva sute de km). Nu excludem ca o propunere de practică formularea
contestaţiilor printr-o platformă, prin pagina web personală sau chiar prin mail.
Contestaţiile depuse de studenţi se rezolvă de către o comisie alcătuită din cadre didactice de
specialitate, care au predat şi/sau seminarizat disciplina în cauză, diferite de cele care au făcut
evaluarea iniţială. Gradul didactic al acestora trebuie să fie cel puţin de lector universitar.
Dacă este vorba de o comisie sau un juriu, decizia acesteia nu ar trebui contestată, deoarece la
stabilirea fiecărei note participă şi semnează toţi membrii comisiei (juriul este suveran de drept).
În fapt, notele se dau individual de către fiecare cadru didactic pentru formaţia sa de studiu şi de
aceea contestaţia studentului trebuie să devină opozabilă celui care a dat nota.
O bună practică este ca la contestaţie să participe, alături de comisia numită cu această ocazie şi
profesorul care a corectat iniţial.
Este foarte adevărat faptul că profesorii în demersul lor didactic dispun de o marjă de manevră
pentru a defini conţinutul unei evaluări, pentru a pondera şi echilibra diferitele părţi ale disciplinei
predate, pentru a fixa un barem de corectare acceptabil. Aceste elemente fac parte din decizia
cadrului didactic şi nu sunt contestabile în sine. Pentru a respecta egalitatea de şanse a tuturor
studenţilor în obţinerea unui rezultat comparabil la acelaşi grad de rezolvare a subiectelor unui
examen se impune armonizarea cerinţelor de evaluare şi impunerea lor unitară, la nivelul unui an
de studiu. Punctele de vedere diferite din partea evaluatorilor si transpunerea lor în evaluări la
nivelul unor formaţii de studiu se traduce în dezvoltarea unei inechităţi între formaţiile de studiu,
unele fiind privilegiate la notare, iar altele fiind defavorizate. De aceea, se impune armonizarea
punctelor de vedere în ceea ce priveşte evaluarea. Un astfel de demers conferă echitate
procedurilor de evaluare şi desigur, limitează eventualele contestaţii.
Studentul poate fi de faţă la recorectarea lucrării contestate. Acesta este un drept al studenţilor
câştigat de aceştia şi reglementat printr-un ordin de ministru. Bunele practici instituie regula
recorectării lucrării explicând studentului unde a greşit. Este la latitudinea profesorului de a-i
explica studentului ceea ce trebuia să facă pentru a rezolva corect subiectele.
Contestaţia rezultatelor evaluărilor vizează doar examenele scrise. Cele orale nu se contestă. La
evaluarea prin probă scrisă, lucrările trebuie păstrate de comisia de evaluare până la rezolvarea
contestaţiilor, dar nu mai puţin de 14 zile.
47
Nota obţinută la contestaţie rămâne definitivă. Soluţionarea şi comunicarea rezultatului
contestaţiei se fac în cel mult trei zile lucrătoare de la expirarea termenului de depunere a acestora
şi nu poate fi atacat.
Unele opinii ale cadrelor didactice sunt în favoarea nemodificării notei iniţiale, la contestaţii,
decât dacă aceasta depăşeşte un anumit barem (50 de sutimi sau chiar un punct). In această
abordare contestaţiile se pot admite dacă depăşesc cu un anumit punctaj nota iniţială. Considerăm o bună practică în rezolvarea contestaţiilor în favoarea studenţilor neadmiterea unui astfel de
demers. Practic, orice punctaj adus studentului în plus îi creşte acestuia şansa să-şi mărească nota
sau să promoveze. Din experienţa noastră cele mai multe contestaţii sunt iniţiate de studenţi
pentru a obţine pragul de promovare a disciplinei.
O altă bună practică care ar trebui formalizată în fapt ar fi aceea că lucrările contestate ar trebui
corectate de la zero, fără nicio influenţă externă, fără nici un grad de comparabilitate cu corectura
iniţială şi fără a se cunoaşte nota de la seminar sau laborator.
5. Modele de bune practici de evaluare si testare unitară a cunoştintelor şi abili-
tăţilor specifice competenţelor de studii „contabilitate”
5.1 Model de bune practice – Disciplina Contabilitate financiară în conformitate cu
reglementările europene (reprezentate de OMFP 1802/2014)
1. Corelaţia competenţe profesionale – cunoştinţe şi abilităţi supuse evaluării
A. Competenţe profesionale aferente disciplinei:
- Identificarea şi înregistrarea operaţiunilor economice în contabilitatea entităţii/
organizaţiei;
- Prelucrarea informaţiilor în vederea întocmirii de rapoarte financiar-contabile şi/sau
fiscale.
B. Cunoştinţe şi abilităţi supuse evaluării
Capitolul I Cadrul legal al raportării financiare în România
- cunoaşterea termenilor: autoritate de reglementare, entitate raportoare, microîntreprinderi,
întreprinderi mici, întreprinderi mijlocii şi mari, grup, grupuri mici şi mijlocii, grupuri
mari, situaţii financiare simplificate;
- cadrul legal al aplicării directivelor europene în România; entităţi care au obligaţia de a
aplica reglementări contabile conforme cu Directivele Europene aprobate prin OMFP
1802/2014; responsabilităţile legale privind politicile contabile utilizate de entităţi pentru
ţinerea contabilităţii şi prezentarea situaţiilor financiare; obligaţiile de raportare ale
entităţilor în funcţie de criteriile de mărime.
Capitolul II Caracteristicile calitative ale informaţiilor financiare
- cunoaşterea termenilor: relevanţă, reprezentare exactă, comparabilitate, verificabilitate,
oportunitate, inteligibilitate;
- cunoaşterea caracteristicilor calitative fundamentale şi caracteristicilor calitative
amplificatoare.
Capitolul III Principiile generale de raportare financiară
- cunoaşterea termenilor: continuitatea activităţii, permanenţa metodelor, prudenţa,
contabilitatea de angajamente, intangibilitatea, evaluarea separată a elementelor de activ
şi de datorii, necompensarea, fondul economic, evaluare, prag de semnificaţie;
48
- cunoaşterea incidenţelor respectării sau nerespectării principiilor generale asupra
raportării financiare.
Capitolul IV Formatele situaţiilor financiare
- cunoaşterea termenilor: activ, datorie, capital propriu, cheltuială, venit, flux de numerar,
situaţii financiare, recunoaştere, prezentare, raportul administratorului;
- forma şi conţinutul situaţiilor financiare individuale întocmite prin aplicarea
reglementărilor contabile conforme cu directivele europene aprobate prin OMFP
1802/2014; cerinţe de informare şi particularităţi de prezentare.
Capitolul V Active imobilizate
- cunoaşterea termenilor: imobilizare corporală, investiţie imobiliară, activ biologic, active
de explorare, recunoaştere, casare, cedare, scoatere din evidenţă, cost, valoare justă,
imobilizare necorporală, carectareristica de identificare, controlul, beneficiile economice
viitoare, cercetare, dezvoltare, categorii de imobilizări necorporale, interese de
participare, împrumuturi acordate entităţilor afiliate, împrumuturi de care entitatea este
legală în virtutea intereselor de participare, investiţii financiare pe termen scurt, durata de
viaţă utilă, valoare amortizabilă, durata de amortizare, metoda de amortizare, depreciere,
ajustare pentru depreciere, valoare de inventar, reevaluare;
- recunoaştere şi derecunoaştere, sistemul de conturi, evaluarea, tratamente contabile şi
cerinţe de prezentări de informaţii.
Capitolul VI Stocuri
- cunoaşterea termenilor: stoc, inventar permanent, inventar intermitent, achiziţie,
producţie, consum, vânzare, cost, valoarea realizabilă netă, cost standard, preţ de vânzare
cu amănuntul, categorii de stocuri, recunoaştere, scoatere din evidenţă, valoare de
inventar, depreciere, ajustare pentru depreciere;
- delimitări, recunoaştere, derecunoaştere, sistemul de conturi, evaluarea, metode de
gestiune a stocurilor, tratamente contabile şi cerinţe de prezentări de informaţii.
Capitolul VII Terţi
- cunoaşterea termenilor: elemente monetare, valută, tranzacţie în valută, cursul de schimb,
diferenţă de curs, categorii de creanţe şi datorii rezultate din decontările cu terţii
(comerciale, salariale, fiscale, faţă de acţionari şi asociaţi, faţă de debitori şi creditori
diverşi, cheltuieli şi venituri în avans);
- delimitări, recunoaştere, derecunoaştere, sistemul de conturi, evaluare, tratamente
contabile şi cerinţe de prezentări de informaţii.
Capitolul VIII Trezorerie
- cunoaşterea termenilor: casă, conturi la bănci, avansuri de trezorerie, efecte de încasat,
efecte remise spre scontare, acreditive, dobânzi de încasat, dobânzi de plătit, credite pe
termen scurt, viramente interne;
- delimitări, sistemul de conturi, utilizarea conturilor de trezorerie.
Capitolul IX Provizioane, datorii şi active contingente
- cunoaşterea termenilor: obligaţie legală, obligaţie implicită, provizion, datorie contin-
gentă, activ contingent, restructurare.
- delimitarea provizioanelor de ajustările pentru deprecierea activelor, de alte datorii ale
entităţii şi de datoriile contingente, aplicarea criteriilor de recunoaştere a provizioanelor,
cunoaşterea regulilor de evaluare a provizioanelor şi a unor aspecte privind utilizarea
estimărilor în procesul de evaluare a provizioanelor, aplicarea raţionamentului profesional
49
în reflectarea în contabilitate a provizioanelor şi prezentarea de informaţii privind
provizioanele şi activele contingente.
Capitolul X Capitaluri
- cunoaşterea termenilor: capital social, prime legate de capital, rezerve, rezultat reportat,
rezultatul exerciţiului, acţiuni proprii răscumpărate, câştiguri/pierderi din tranzacţii cu
instrumente de capitaluri proprii, împrumut obligatar, obligaţiuni proprii, prima de
rambursare a obligaţiunilor, credite bancare pe termen lung.
- delimitări, recunoaştere, sistemul de conturi, tratamente contabile şi cerinţe de prezentări
de informaţii.
Capitolul XI Venituri şi cheltuieli
- cunoaşterea termenilor: venit, cheltuială, câştig, pierdere, recunoaştere, evaluare,
prezentare;
- aplicarea raţionamentului profesional în reflectarea în contabilitate a veniturilor şi
cheltuielilor.
Capitolul XII Lucrările de închidere a exerciţiului financiar
- cunoaşterea termenilor: balanţă de verificare, inventar, ajustări pentru depreciere, situaţii
financiare
- aplicarea raţionamentului profesional în derularea lucrărilor de închidere a exerciţiului
financiar şi de prezentare a situaţiilor financiare.
2. Reguli de bune practici de evaluare la disciplina Contabilitate financiară în confor-
mitate cu reglementările europene (reprezentate de OMFP 1802/2014)
2.1. Evaluarea continuă
Pentru evaluarea continuă se punctează: frecvenţa participării la seminar, participarea la
dezbateri, rezolvarea temelor pentru acasă, test scris. Recomandăm ca cele patru componente să
aibă acelaşi punctaj la nivelul întregului an de studii. Punctajul se stabileşte de comun acord de
către toate cadrele didactice care predau această disciplină şi se comunică studenţilor la începutul
activităţilor didactice.
Potrivit fişei disciplinei studenţii vor susţine un test care va fi anunţat şi programat, pe cât
posibil, în aceeaşi săptămână pentru toate grupele de studiu. Tematica pentru acest test va fi
aceeaşi pentru toate grupele de studiu şi va cuprinde fondul comun de cunoştinţe predat întregului
an de studiu până la acel moment. Pentru verificarea modului în care studenţii dobândesc
cunoştinţele esenţiale dar şi progresul acestora şi eventualele dificultăţi întâmpinate se recomandă
recurgerea la câteva teste scurte cu rol de feedback nenominale. Momentul şi numărul acestor
teste trebuie alese cu grijă pentru a nu exagera şi transforma testarea într-o sursă de stres pentru
studenţi.
În cadrul temelor pentru acasă se recomandă să fie cuprinse şi modele de subiecte de
examen astfel încât studenţii să se poată familiariza din timp cu modul de elaborare a itemilor şi a
cerinţelor.
2.2. Evaluarea finală
Numărul de variante de subiecte
Se recomandă utilizarea unui număr de cel puţin patru variante de subiecte.
Formularea enunţului (cerinţelor) subiectelor de evaluare
Principiul recomandat este acela ca enunţul să conţină mai degrabă cerinţa de finalitate a
rezolvării decât modalitatea sugerată prin care să se rezolve subiectul (acolo unde există două sau
mai multe procedee de rezolvare). Subiectele pot include întrebări tip eseu, monografii contabile,
teste grilă. Se recomandă ca subiectele să aibă dificultate medie. Se recomandă ca, din totalul
subiectelor, cel mult 20% -25% să fie subiecte de dificultate ridicată.
50
3. Timpul alocat pentru rezolvare 3.1. Evaluarea continuă
Se recomandă ca testul anunţat să aibă o durată de 80 minute (tot seminarul). Se recomandă ca testul scurt cu rol de feedback să aibă între 5 şi 10 minute.
3.2. Evaluarea finală Durata recomandată a examenului este de două ore.
4. Criterii de notare a instrumentelor de evaluare şi testare Criteriile de evaluare Evaluarea continuă: conform fişei de disciplină, se notează implicarea în pregătirea şi desfăşurarea activităţilor de seminar. Nota la seminar reprezintă 30% din nota finală. Evaluarea finală: subiectele vor include elemente care vizează cunoaşterea conceptelor esenţiale, a principiilor contabile generale referitoare la raportarea financiară precum şi verificarea modului de aplicare a politicilor contabile privind recunoaşterea, evaluarea şi prezentarea în situaţiile financiare a elementelor de active, datorii, capitaluri proprii, venituri şi cheltuieli.
Stabilirea unui prag minim de acumulare a cunoştinţelor si de exercitare a aptitu-dinilor practice
Standardul minim este cunoaşterea principiilor contabile generale precum şi a politi-cilor contabile referitoare la stocuri, imobilizările corporale, tranzacţiile cu terţii, operaţiile de capital şi prezentarea situaţiilor financiare. Pentru promovare nota la evaluarea finală trebuie să fie minim 5.
Despre punctajul subiectelor În general, subiectele sunt practice dar pot include printre cerinţe şi elemente teoretice. De
exemplu, un subiect poate să solicite evaluarea şi recunoaşterea unui provizion pentru dezafectarea activelor dar se poate introduce o cerinţă prin care să se verifice dacă studentul este capabil să delimiteze un provizion de o datorie contingentă prin recurgerea la definiţiile acestora dar şi la exemple ilustrative.
Subiectele de dificultate mai ridicată vor avea un punctaj mai mic decât subiectele de dificultate medie.
Punctarea rezolvărilor (rezolvări complete vs rezolvări parţiale) La această disciplină se punctează reolvările parţiale la toate tipurile de întrebări, cu
excepţia celor tip grilă. 5. Reguli privind desfăşurarea evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor Programarea examenului
Examenul poate fi programat oricând în timpul sesiunii dar se recomandă un interval de cel puţin trei zile faţă de examenul anterior.
Despre fraudă Numărul de studenţi ce încearcă să fraudeze examenele este din ce în ce mai mare. Câteva
bune practici pentru evitarea acestor situaţii în cazul examenului de Contabilitate financiară în conformitate cu reglementările europene (reprezentate de OMFP 1802/2014) sunt:
- familiarizarea cu modelele de subiecte şi modalitatea de notare; - acoperirea prin sarcinile de seminar a tuturor aspectelor care urmează a fi evaluate la
examen astfel încât studenţii să aibă încredere că achiziţiile lor de cunoştinţe sunt o garanţie a promovării examenului;
- citirea şi clarificarea cu studenţii a subiectelor de examen după distribuirea acestora; - schimbarea subiectelor în fiecare an; - asigurarea unui număr de săli suficient de mare pentru ca studenţii să nu stea foarte
aproape unul de celălalt; - asigurarea unui număr suficient de mare de supraveghetori; - conceperea unui număr de minim patru variante de subiecte.
51
6. Modele de bune practici de evaluare în cadrul disciplinei Contabilitate financiară în
conformitate cu reglementările europene (reprezentate de OMFP 1802/2014)
6.1.Modele de evaluare continuă (pe parcurs)
Test la seminar
Capitol: Imobilizări corporale
Cunoştinţe şi abilităţi supuse evaluării: cunoaşterea noţiunii de reevaluare, cunoaşterea
circumstanţelor în care se recomandă reevaluarea, cunoaşterea activelor care fac adesea obiectul
reevaluării şi a celor care rareori sunt reevaluate, cunoaşterea şi aplicarea procedeelor de
reevaluare prevăzute de reglementare.
Timp prevăzut pentru rezolvare: 30 de minute
1. Ce înţelegeţi prin reevaluarea imobilizărilor corporale?
2. În ce circumstanţe se recomandă ca entităţile să procedeze la reevaluarea imobilizărilor
corporale? Argumentaţi.
3. Ce categorii de imobilizări corporale sunt cel mai adesea supuse reevaluării? Argumentaţi.
4. Entitatea ALFA deţine la 31.12.N clădiri ale căror cost este de 2.000.000 de lei, amortizare
cumulată 1.400.000 de lei. La 31.12.N se decide reevaluarea acestora. Entitatea reevaluează
imobilizările corporale prin anularea amortizării cumulate şi înregistrarea plusului sau minusului
de valoare. Ce înregistrări contabile trebuie efectuate şi cum se impută în situaţiile financiare
efectele reevaluării dacă:
a) ipoteza 1: valoarea justă este 400.000 de lei;
b) ipoteza 2: valoarea justă este de 900.000 de lei.
Barem:
Subiectul 1: 1 punct
Subiectul 2: 2 puncte
Subiectul 3: 2 puncte
Subiectul 4: a) 2 puncte
b) 2 puncte
Oficiu: 1 punct.
Instrucţiuni de aplicare a baremului:
La subiectele 1 şi 2, argumentarea răspunsului reprezintă jumătate din punctajul aferent
subiectului.
La subiectul 4, dacă înregistrările contabile sunt corecte, dar valorile sunt greşite se acordă
jumătate din punctaj. Dacă există erori şi în ceea ce priveşte înregistrările contabile şi valorile
atribuite atunci nu se acordă punctaj.
Temă pentru acasă
Capitol: Provizioane, datorii contingente şi active contingente
Cunoştinţe şi abilităţi supuse evaluării: consultarea unui raport anual şi extragerea din acesta a
informaţiilor relevante care ilustrează aplicarea politicilor contabile privind provizioanele,
datoriile contingente şi activele contingente
Timp de rezolvare: 1 săptămână
Aveţi la dispoziţie situaţiile financiare ale entităţii ALFA S.A. la data de 31.12.201X, disponibile
online la adresa http//……
Cerinţe:
1) identificarea existenţei informaţiilor despre provizioane: unde sunt prezentate în bilanţ
provizioanele, unde sunt prezentate în contul de profit şi pierdere ajustările privind
provizioanele, categoriile de provizioane recunoscute de entitate, ipotezele şi estimările
utilizate la evaluarea iniţială şi ulterioară a provizioanelor, evoluţia provizioanelor în
ultimii ani etc.
52
2) identificarea existenţei informaţiilor despre datoriile contingente şi activele contingente;
Test cu rol de feedback:
Nenominal
Care sunt termenii pe care i-am utilizat cel mai des în seminarul de astăzi? Alegeţi doi dintre
aceştia şi expuneţi ce aţi înţeles din cele discutate. Ce termeni sau reguli nu vă sunt încă
clarificaţi/clarificate? Aţi dori să reluăm anumite subiecte? Ce propuneri aveţi?
6.2. Modele de evaluare finală
Proba scrisă (examen)
Timp de rezolvare: 2 ore
1. Entitatea ALFA achiziţionează, în luna decembrie anul N, un echipament tehnologic care nu va
fi utilizat în producţia de stocuri. Factura cuprinde: preţ 2.000.000 de lei, rabat 10%, TVA
24%.Transportul este asigurat de o firmă specializată care emite o factură în valoare de 124.000
de lei (inclusiv TVA). Managerii estimează o durată de utilizare de 5 ani. Politica entităţii este de
a amortiza liniar aceste echipamente. La data achiziţiei se estimează că, la sfârşitul duratei de
utilizare entitatea va angaja costuri de 50.000 de lei pentru dezafectarea activului. Pentru o
finanţare echivalentă, rata dobânzii este de 12%.
La sfârşitul anului N există indicii că echipamentul este depreciat. Valoarea de inventar este
estimată la 1.400.000 de lei.
Ştiind că entitatea aplică OMFP 1802/2014, se cere:
a) să se determine valoarea iniţială a activului;
b) să se argumenteze de ce trebuie recunoscut provizionul pentru dezafectare şi să se
determine valoarea iniţială a acestuia;
c) să se înregistreze achiziţia echipamentului şi recunoaşterea provizionului pentru
dezafectare;
d) să se înregistreze amortizarea echipamentului în anul N+1, ajustarea provizionului ca
efect al trecerii timpului şi ajustarea pentru deprecierea activului;
e) să se prezinte incidenţa în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere la 31.12.N+1.
2. O societatea comercială ţine evidenţa stocurilor prin utilizarea metodei inventarului permanent.
La 01.12.N, se cunosc următoarele informaţii despre un stoc de mărfuri: 25 bucăţi x 10 lei/bucată.
În cursul lunii decembrie se efectuează următoarele operaţii:
a) la 05.12.N: se cumpără mărfuri de la furnizori pe baza facturii: 40 bucăţi x 11 lei/bucată;
b) la 10.12.N: se vând mărfuri clienţilor pe baza facturii: 20 bucăţi x 15 lei/bucată (preţul de
vânzare); TVA 24%;
c) la 15.12.N: se primeşte o factură în baza căreia se beneficiază de un rabat de 10% pentru
achiziţia de la 5.12.N;
d) cu ocazia lucrărilor de închidere, în urma inventarierii, se constată că există în stoc 10
bucăţi, valoarea realizabilă netă fiind de 8 lei/bucată.
Ştiind că entitatea aplică OMFP 1802/2014, se cere:
a) să se prezinte înregistrările aferente lunii decembrie, dacă pentru evaluarea stocurilor la
ieşire se utilizează metoda FIFO (primul intrat – ultimul ieşit);
b) să se precizeze la ce valoare este prezentat stocul de mărfuri în bilanţul întocmit la
31.12.N.
3. La 1 ianuarie N, se cunosc următoarele informaţii despre societatea BETA:
- sold iniţial clientul X: 248.000 lei;
- sold iniţial furnizorul Y: 124.000 lei;
În cursul exerciţiului N au loc următoarele tranzacţii:
53
- se decontează datoria faţă de furnizorul Y, printr-un efect de comerţ sub formă de bilet la
ordin; la scadenţă, se plăteşte contravaloarea biletului la ordin.
- societatea Alpha vinde mărfuri clientului Z în următoarele condiţii:
- preţ de vânzare 124.000 lei (inclusiv TVA 24%) (informaţiile se regăsesc în factură);
- ulterior facturării iniţiale, se acordă clientului Z o reducere comercială de 10% din
valoarea totală a facturii;
- de la clientul X se încasează suma de 150.000 lei; restul de creanţe este irecuperabil,
deoarece clientul X a intrat în faliment, iar procedura falimentului a fost încheiată în
cursul exerciţiului N;
- la 31.12.N, clientul Z este în procedura de insolvenţă, iar avocaţii societăţii Alpha
consideră că procentul de recuperare a creanţei de la acest client este de 70%;
Ştiind că entitatea aplică OMFP 1802/2014, se cere:
a) să se prezinte înregistrările contabile aferente exerciţiului N;
b) să se prezinte incidenţa în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere.
4. Entitatea BETA S.A. procedează la 31.12.N la răscumpărarea a 5.000 de obligaţiuni de la bursă
în vederea anulării lor. Cursul bursier la data răscumpărării este de 15 lei/obligaţiune. Valoarea
nominală este de 10 lei/obligaţiune (împrumutul a fost evaluat iniţial la valoarea de rambursare
egală cu valoarea nominală). Obligaţiunile răscumpărate se anulează.
Ştiind că entitatea aplică OMFP 1802/2014, se cere să se înregistreze în contabilitate:
a) răscumpărarea obligaţiunilor proprii;
b) anularea obligaţiunilor proprii;
c) ce incidenţă are răscumpărarea obligaţiunilor asupra Situaţiei fluxurilor de trezorerie?
Barem:
Subiectul 1: 2,25 puncte (5 cerinţe a 0,50 puncte fiecare)
Subiectul 2: 2 puncte (2 cerinţe a 1 punct fiecare)
Subiectul 3: 2,50 puncte
a) 1,50 puncte
b) 1 punct.
Subiectul 4: 2,25 puncte
a) 0,75 puncte
b) 1 punct
c) 0,50 puncte
Se acordă 1 punct din oficiu.
5.2 Model de bune practici – Disciplina Contabilitate managerială
1. Corelaţia competenţe profesionale – cunoştinţe şi abilităţi supuse evaluării
A. Competenţe profesionale aferente disciplinei:
- Identificarea şi înregistrarea operaţiunilor economice în contabilitatea entităţii/
organizaţiei;
- Prelucrarea informaţiilor în vederea întocmirii de rapoarte financiar-contabile şi/sau
fiscale.
B. Cunoştinţe şi abilităţi supuse evaluării
Tema 1. Cadrul conceptual al contabilităţii manageriale
- cunoaşterea termenilor: contabilitate financiară; contabilitate managerială; cost; control;
utilizatori; cheltuieli neîncorporabile; cheltuieli calculate; cheltuieli supletive; cost de
achiziţie; cost primar; cost de producţie; cost complet; cost mediu ponderat; entitate
54
economică; fundamentarea deciziilor; planificare; primul intrat – primul ieşit; ultimul
intrat – ultimul ieşit;
- surse ale informaţiei contabile şi rolul acesteia; utilizatorii informaţiei contabile; atribu-
tele informaţiei contabile pentru management în scopul asistării planificării, controlului şi
fundamentării deciziilor; nivele de planificare; centrele de responsabilitate; diferenţe între
contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială; legătura dintre contabilitatea finan-
ciară şi contabilitatea managerială;
Tema 2: Cheltuielile – elemente constitutive ale costurilor. Tipuri de costuri
- cunoaşterea termenilor: cheltuieli; cost primar; cost de oportunitate (cost alternativ);
costul perioadei; costul produsului; costuri efective; costuri directe; costuri fixe; costuri
indirecte; costuri marginale; costuri prestabilite; costuri variabile; costuri; unitate (obiect)
de calculaţie;
- clasificarea şi elementele costurilor; costuri directe şi indirecte; costuri variabile şi costuri
fixe; costuri marginale; costul produsului, costul perioadei şi costul complet; costuri totale
şi costuri unitare; structuri de costuri utilizate în procesul decizional; structuri de costuri
bazate pe relaţii de succesiune în timp: costuri prestabilite şi costuri efective; analiza
regresiei; metoda punctelor de maxim şi minim;
Tema 3: Cheltuielile indirecte (de regie). Tratamente specifice cheltuielilor indirecte
- cunoaşterea termenilor: cheltuieli indirecte; repartizare primară; repartizare secundară;
absorbţia cheltuielilor indirecte; subactivitate; supraactivitate;
- repartizarea primară a cheltuielilor indirecte; repartizarea secundară a cheltuielilor
indirecte; absorbţia cheltuielilor indirecte; costul subactivităţii;
Tema 4: Sisteme contabile de înregistrare a costurilor
- cunoaşterea termenilor: sistem contabil dualist; sistem contabil monist (integrat);
cheltuielile activităţii de bază; decontări interne privind cheltuielile; decontări interne
privind producţia obţinută; decontări interne privind diferenţele de preţ;
- sistemul contabil de înregistrare a costurilor utilizat în România; sistemul contabil anglo-
saxon de înregistrare a costurilor
Tema 5: Costurile pe comenzi şi procese (faze):
- cunoaşterea termenilor: comandă; fază; producţia în curs de execuţie; semifabricate;
pierderi normale; pierderi anormale; câştiguri anormale; echivalenţa producţiei în curs de
execuţie; produse simultane; subproduse;
- caracteristicile comenzii şi proceselor; metodologia de calcul a costurilor; tratamente
pentru pierderi şi câştiguri; echivalenţa producţiei în curs; produse simultane şi sub-
produse
Tema 6: Bugetarea şi costul standard
- cunoaşterea termenilor: buget; standard; abatere; plan; cost prestabilit; cost standard; cost
standard istoric; cost standard bazat pe tarife concurenţiale; cost standard teoretic; cost
standard normal calculat în funcţie de previziunile privind condiţiile normale de producţie
şi distribuţie; cost standard bazat pe cantităţi standard evaluate la preţul zilei;
- introducere în procesul bugetar; reţeaua de bugete operaţionale; particularităţi privind
metoda costului standard: modalităţi de utilizare, avantaje şi dezavantaje, utilizarea
acesteia în vederea controlului costurilor; metodologia de calcul a standardelor pentru
materiale, manoperă şi regie; calculul costului standard; calculul şi analiza abaterilor;
55
Tema 7: Modelul cost-volum-profit
- cunoaşterea termenilor: cost total; costul produsului; cifra de afaceri; profitul din
exploatare (operaţional); prag de rentabilitate; cifră de afaceri critică; factor de acoperire;
contribuţia de acoperire; marjă; interval de siguranţă; coeficient de siguranţă;
- contribuţia de acoperire (marja asupra costului variabil), marja brută şi rezultatul; contul
de rezultate diferenţial; pragul de rentabilitate; alternative ale metodei costului parţial:
metoda costului direct şi metoda costului specific;
Tema 8: Particularităţi ale contabilităţii manageriale pe sectoare de activitate
- cunoaşterea termenilor: contabilitate în agricultură; contabilitate în sectorul serviciilor;
contabilitate în construcţie;
- calculul costului de producţie al produselor agricole (pentru culturi sau animale); exemple
de calcul de cost pentru diferite tipuri de servicii (exemple: contabilitate, industria
ospitalităţii).
2. Reguli de bune practici de evaluare la disciplina Contabilitate managerială
2.1. Evaluarea continuă
Pentru evaluarea continuă se punctează: frecvenţa participării la seminar, soliditatea
interacţiunii şi test scris/proiect. Recomandăm ca cele trei componente care stau la baza calculării
notei evaluării continue să aibă ponderi egale.
O bună practică pentru evaluarea continuă la această disciplină o reprezintă notarea a
două teste. Unul dintre teste va fi dat după parcurgerea primelor două sau trei capitole din fişa
disiciplinei. Acestea cuprind noţiunile fundamentale cu care se va opera la această materie,
specifice ei. S-a observat că studenţii sunt mult mai bine pregătiţi dacă stăpânesc foarte bine
aceste noţiuni. Acest prim test poate fi sub formă de grilă. Testele grilă asigură parcurgerea mai
multor noţiuni şi pot fi rezolvate într-un interval de timp scurt. Aceasta permite desfăşurarea
seminarului în timpul rămas.
Al doilea test la seminar se dă de obicei în penultima săptămână de şcoală, astfel încât
studenţii să fi parcurs deja materia şi cadrul didactic să aibă posibilitatea să le comunice notele la
ultima întâlnire. Se recomandă ca acest test să fie în format clasic, pentru a pregăti mai bine
studenţii pentru examen.
2.2. Evaluarea finală
Numărul de variante de subiecte
Se recomandă utilizarea unui număr de variante de subiecte cuprins între patru şi şase.
Formularea enunţului (cerinţelor) subiectelor de evaluare
Principiul recomandat este acela ca enunţul să conţină cerinţa de finalitate a rezolvării şi nu
modalitatea sugerată prin care să se rezolve subiectul (de exemplu, nu va fi impusă folosirea unui
anumit procedeu). Subiectele vor include întrebări tip eseu, aplicaţii complexe propuse spre
rezolvare, teste grilă.
3. Timpul alocat pentru rezolvare
3.1. Evaluarea continuă
Se recomandă ca primul test să aibă o durată de 20 – 30 de minute.
Al doilea test la seminar poate avea o durată de 80 minute (tot seminarul).
3.2. Evaluarea finală
Durata recomandată a examenului este de două ore.
4. Criterii de notare a instrumentelor de evaluare şi testare
Criteriile de evaluare
Evaluarea continuă: conform fişei de disciplină, se notează implicarea în pregătirea şi
desfăşurarea activităţilor de seminar. Nota la seminar reprezintă 30% din nota finală.
56
Evaluarea finală: subiectele vor include elemente ce vizează clasificarea cheltuielilor, calculul
costului de producţie, înregistrarea în contabilitatea de gestiune.
Stabilirea unui prag minim de acumulare a cunoştinţelor si de exercitare a
aptitudinilor practice
Standardul minim este clasificarea cheltuielilor utilizând diferite criterii şi calculul
costului complet. Pentru promovare nota la evaluarea finală trebuie să fie minim cinci.
Despre punctajul subiectelor
În general, întrebările teoretice au punctaj foarte mic (de regulă, două puncte). Acestea
sunt primele aplicaţii. Urmează problema complexă, care este notată de regulă cu patru puncte.
Ultimele sunt întrebările deschise scurte sau testele tip grilă (punctate cu maxim un punct
fiecare).
Punctarea rezolvărilor (rezolvări complete vs rezolvări parţiale)
La această disciplină se punctează reolvările parţiale la toate tipurile de întrebări, cu
excepţia celor tip grilă.
5. Reguli privind desfăşurarea evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor
Programarea examenului
Examenul poate fi programat oricând în timpul sesiunii, dar se recomandă să nu fie
ultimul examen pe care îl susţin studenţii.
Despre fraudă
Numărul de studenţi ce încearcă să fraudeze examenele este din ce în ce mai mare. Câteva
bune practici pentru evitarea acestor situaţii în cazul examenului de Contabilitate managerială
sunt:
- schimbarea subiectelor în fiecare an;
- asigurarea unui număr de săli suficient de mare pentru ca studenţii să nu stea foarte
aproape unul de celălalt;
- asigurarea unui număr suficient de mare de supraveghetori;
- conceperea unui număr de minim patru variante de subiecte.
6. Modele de bune practici de evaluare în cadrul disciplinei Contabilitate managerială
6.1.Modele de evaluare continuă (pe parcurs)
Test la seminar
Timp de rezolvare: 20 de minute
1. Se cunosc următoarele informaţii cu privire la contul 301 Materii prime din cadrul unei
entităţi economice, aferent lunii martie 201N:
-um-
Elemente Valori
Materii prime date în consum 144.000
Materii prime donate unei alte entităţi
economice
5.000
Soldul contului 301 Materii prime la data de 1 noiembrie 201N a fost de 12.000 um, iar la data de
30 noiembrie 201N a fost de 12.000 um. Care este valoarea materiilor prime achiziţionate în luna
noiembrie 201N:
a. 141.000 um;
b. 149.000 um;
c. 153.000 um;
d. 173.000 um?
2. Entitatea economică Y are drept obiect de activitate achiziţionarea şi vânzarea de stocuri.
Se cunosc următoarele informaţii cu privire la tranzacţiile derulate în cursul lunii mai:
57
Data Tranzacţie Cantitatea Cost unitar
1 mai 201N Stoc iniţial 100 bucăţi 3 um/buc
4 mai 201N Vânzare 40 bucăţi
6 mai 201N Achiziţie 200 bucăţi 3,2 um/buc
11 mai 201N Vânzare 80 bucăţi
15 mai 201N Achiziţie 160 bucăţi 3,5 um/buc
25 mai 201N Vânzare 140 bucăţi
Entitatea economică foloseşte pentru evaluarea stocurilor la ieşire metoda costului mediu
ponderat calculat la data de 31 mai 201N. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată:
a. Soldul final al contului de stocuri este mai mare cu 42 um dacă se foloseşte FIFO în locul
CMP calculat lunar;
b. Soldul final al contului de stocuri este mai mic cu 36 um dacă se foloseşte FIFO în locul CMP
calculat lunar;
c. Soldul final al contului de stocuri este mai mare cu 36 um dacă se foloseşte FIFO în locul
CMP calculat lunar;
d. Soldul final al contului de stocuri este mai mic cu 42 um dacă se foloseşte FIFO în locul CMP
calculat lunar?
3. Care dintre următoarele atribute nu sunt specifice informaţiei contabile pentru
management:
a. Planificarea;
b. Evaluarea;
c. Fundamentarea deciziilor;
d. Controlul?
4. O entitate economică ce are ca obiect de activitate obţinerea de produse de panificaţie
înregistrează cheltuieli cu amortizarea utilajelor folosite pentru obţinerea de cozonac cu
nuci, respectiv cu stafide în valoare de 60.000 um. Această cheltuială poate fi clasificată
ca fiind:
i. Cheltuială directă de producţie;
ii. Cheltuială indirectă de producţie;
iii. Cheltuială auxiliară;
iv. Cheltuială de distribuţie;
v. Cheltuială variabilă;
vi. Cheltuială fixă;
vii. Cost al produsului;
viii. Cost al perioadei.
a. ii + v + viii;
b. ii + vi + vii;
c. ii + v + vii;
d. ii + vi + viii.
5. Două produse A şi B sunt create printr-un proces comun. Ambele produse pot fi vândute
imediat după ce sunt separate. Nu există nici un stoc iniţial sau o fază intermediară de
execuţie. Informaţiile următoare sunt disponibile pentru ultima perioadă:
Produs Unităţi produse Unităţi vândute Preţ de vânzare per unitate
A 5.000 4.500 14 um
B 3.000 2.800 10 um
Costul total al producţiei comune este de 50.000 um
58
Folosind valoarea vânzărilor ca bază pentru absorbţia costurilor de producţie, care a fost
valoarea stocului final al produsului B la sfârşitul lunii?
a. 210 um;
b. 107 um;
c. 100 um;
d. 128 um.
6. O entitate economică are două centre de producţie (A şi B) şi două centre auxiliare (X
şi Y). Cheltuielile indirecte alocate fiecărui centru au fost:
-um-
A B X Y
100.000 120.000 40.000 30.000
Activitatea centrelor auxiliare poate fi sintetizată astfel:
Informaţii A B X Y
Procente din activitatea centrului X pentru 40% 50% - 10%
Procente din activitatea centrului Y pentru 45% 40% 15% -
Care este valoarea cheltuielilor de producţie totale aferente centrului de producţie A după
alocarea costurilor centrelor auxiliare?
a. 134.137 um;
b. 133.604 um;
c. 131.878 um;
d. 135.863 um.
7. Se cunosc următoarele informaţii: costuri fixe 240.000 um, cost variabil unitar 15 um,
preţ vânzare unitar 30 um. Identificaţi pragul de rentabilitate în număr de unităţi şi
numărul de unităţi la pragul de rentabilitate în cazul reducerii preţului de vânzare cu
10%:
a. 16.000 u; 80.000 u;
b. 8.000 u; 20.000 u;
c. 16.000 u; 20.000 u;
d. 20.000 u; 16.000 u.
8. Identificaţi abaterile de preţ, cantitate şi cost la materiale pe baza datelor:
- cantitatea standard estimată pentru o producţie de 1.000 unităţi de produs X este de 400 kg, la
un preţ standard de 2,50 um/kg;
- pentru o producţie de 2.000 unităţi de produs X s-au consumat 820 kg de materiale la un preţ
de 2,60 um/kg.
a. 82 (N); 50 (F); 32 (N);
b. 82 (F); 50 (N); 32 (F);
c. 82 (N);50 (N);132(N);
d. 82 (F); 50 (F); 132 (F).
9. O entitate economică obţine două tipuri de produse, Tradiţional şi Modern, care
necesită 10, respectiv 16 ore de manoperă. Datele bugetate pentru perioada următoare
sunt:
Elemente Tradiţional Modern
Vânzări 7.500 12.000
Stoc iniţial de produse finite 1.800 2.400
59
Stocul final de produse finite se doreşte să scadă cu 50%. Care este numărul total de ore de
manoperă bugetat pentru perioada următoare?
a. 295.200;
b. 267.000;
c. 238.800;
d. 210.600.
Barem:
Fiecare răspuns corect este notat cu 0,50 puncte. Se acordă două puncte din oficiu
Temă pentru acasă
Tema 3: Cheltuielile indirecte (de regie). Tratamente specifice cheltuielilor indirecte Cunoştinţe şi abilităţi supuse evaluării: identificarea elementelor ce sunt incluse în costul de
producţie; calculul bazei de absorbţie a cheltuielilor indirecte de producţie; absorbţia cheltuielilor
indirecte; calculul costului complet; calculul rezultatelor analitice; efectuarea înregistrărilor
contabile.
Timp de rezolvare: 1 săptămână
O entitate economică realizează două produse A şi B în cadrul unei secţii de producţie. Se
cunosc următoarele informaţii cu privire la producţia din luna ianuarie:
Informaţii A B
Cantitate fabricată 1.000 buc 2.000 buc
Cantitate vândută 920 buc 1.900 buc
Materii prime Total 15.000 um 40.000 um
Manopera directă pe bucată 15 um/buc 25 um/buc
Preţ vânzare unitar 45 um/buc 80 um/buc
Producţie în curs de execuţie la începutul perioadei 1.000 um -
Producţie în curs de execuţie la sfârşitul perioadei - 2.000 um
Costul unei ore de manoperă directă este 2,5 um/h
Informaţii Suma Baza de absorbţie
Cheltuieli indirecte de producţie totale, din care 52.000 um -
Cheltuieli cu întreţinerea 39.000 um Nr. ore manoperă directă
Amortizare 13.000 um Nr. ore manoperă directă
Cheltuieli generale de administraţie 6.345 um Nr. buc vândute
Cheltuieli de desfacere 4.835 um Cifra de afaceri
Practica entităţii economice este de a evalua producţia în curs de execuţie inventariind
materiile prime aflate în fluxul de fabricaţie la începutul, respectiv sfârşitul lunii.
Se cere:
a. Care este valoarea la care va fi înregistrată în contabilitatea financiară producţia lunii?
b. Calculaţi costul complet şi rezultatele analitice pentru cele două produse.
c. Să se înregistreze în contabilitatea managerială manopera directă, producţia în curs de
execuţie la sfârşitul perioadei şi cheltuielile de desfacere.
6.2. Modele de evaluare finală
Timp de rezolvare: 2 ore
Se acordă 1 punct din oficiu.
Proba scrisă (examen)
SUBIECTUL 1 (2,50 P.)
Prezentaţi particularităţile metodei pe faze.
Alegeţi răspunsul corect la următoarele întrebări:
60
1. Formula de calcul a costului de producţie este:
a. Cheltuieli directe de producţie + Cheltuieli indirecte de producţie + Producţie în curs de
execuţie iniţială + Cheltuieli generale de administraţie + Cheltuieli de distribuţie
b. Cheltuieli directe de producţie + Cheltuieli indirecte de producţie + Cheltuieli auxiliare –
Producţie în curs de execuţie finală + Cheltuieli de distribuţie
c. Cheltuieli directe de producţie + Cheltuieli indirecte de producţie + Producţie în curs de
execuţie iniţială – Producţie în curs de execuţie finală
d. Cheltuieli directe de producţie + Cheltuieli indirecte de producţie + Producţie în curs de
execuţie iniţială + Cheltuieli auxiliare + Cheltuieli de distribuţie
Răspuns corect
2. RAI este folosit pentru:
a. Împărţirea costurilor comune pe centre de cost
b. Calculul cheltuielilor totale pentru un centru de cost
c. Repartizarea cheltuielilor pe produse
d. Controlul costurilor
Răspuns corect
SUBIECTUL 2 (2 P.)
Clasificaţi fiecare din următoarele costuri în:
a) costuri variabile şi costuri fixe;
b) costuri directe sau costuri indirecte;
c) costul produsului sau costul perioadei.
Elemente de cost
Costuri de publicitate
Cutii utilizate pentru împachetarea mobilei
Costul aferent muncitorilor ce vopsesc un produs
Amortizarea echipamentelor tehnologice din cantină
Amortizarea utilajelor folosite în procesul de producţie mobilei
Amortizarea maşinilor utilizate de personalul executiv (din conducerea întreprinderii)
Energia utilizată de echipamentele de producţie
Asigurările de viaţă aferente personalului executiv
Salariul aferent persoanei de la recepţie
Asigurări aferente produselor finite existente în magazie
Lubrifianţi pentru maşini
Abonamente pentru reviste
Vopsea folosită în procesul de producţie a mobilei
Salariul supraveghetorului fabricii
Salariul paznicului fabricii
Taxe locale aferente birourilor întreprinderii
Taxe locale aferente clădirii fabricii
Chirii aferente sediului societăţii
Comisioane aferente vânzătorilor
Costuri de expediere pentru mărfurile vândute
Grâu utilizat în procesul de producţie a pâinii
Lemn utilizat în procesul de producţie a mobilei
Salarii aferente muncitorilor ce asamblează corpurile de mobilă
61
SUBIECTUL 3 (3,50 P.)
În cazul unei ferme cu profil vegetal (din cadrul unei societăţi agricole) se cere să se calculeze
costul unitar cunoscând următoarele informaţii pentru un an:
a) producţia neterminată la începutul anului:
– cultură de grâu însămânţat pe 200 ha: 600.000 lei;
– cultură de porumb (ogoare de toamnă) pe 100 ha: 200.000 lei;
b) cheltuielile înregistrate pentru activitatea din cadrul fermei:
– cultură de grâu: 60.000 lei;
– cultură de porumb: 120.000 lei;
– tractoare: 300.000 lei; repartizarea cheltuielilor se face în funcţie de numărul de
hantri;
– combine: 280.000 lei; aceste cheltuieli se repartizează în funcţie de numărul de
tone recoltate;
– îngrăşăminte naturale: 30.000 lei; cheltuielile se repartizează în funcţie de numărul
de hectare cultivate;
– alte cheltuieli indirecte: 164.000 lei (cheltuieli comune ale fermei); aceste cheltuieli
se repartizează în funcţie de suma cheltuielilor prezentate anterior;
c) cheltuielile generale ale entităţii repartizate fermei: 98.400 lei; acestea se vor repartiza
în funcţie de totalul cheltuielilor înregistrate la nivelul fermei;
d) producţia obţinută:
– de la cultura grâului s-au recoltat 600 t de grâu şi paie, evaluate la 175.200 lei;
– de la cultura porumbului s-au recoltat 800 t de porumb şi coceni, evaluaţi la 57.200
lei;
e) lucrările agricole executate şi transformate în unitatea convenţională (hantrul) au
reprezentat 600 hantri, dintre care 200 hantri pentru grâu şi 400 hantri pentru porumb
SUBIECTUL 4 (1,00 P.)
Într-o livadă de cireşi, cheltuielile de producţie sunt de 22.800 lei. Între momentul culesului
cireşelor şi momentul livrării intervin pierderi
TIP FRUCTE CANTITATE OBŢINUTĂ: CANTITATE LIVRATĂ:
Cireşe VAN 3.000 kg 2.800 kg
Cireşe STELA 4.000 kg 3.900 kg
Cireşe MARIA 4.400 kg 4.200 kg
Utilizând procedeul cantitativ, determinaţi costul unitar al celor trei produse.
5.3 Model de bune practici – Disciplina Contabilitate publică
1.Corelaţia competenţe profesionale – cunoştinţe şi abilităţi supuse evaluării
A. Competenţe profesionale aferente disciplinei:
- Definirea şi explicarea conceptelor, tehnicilor şi metodelor folosite în contabilitatea publică,
în contextul economic, social şi juridic specific domeniului.
- Aplicarea conceptelor, tehnicilor şi metodelor folosite în contabilitatea publică pentru
recunoaşterea tranzacţiilor şi evenimentelor.
- Pregătirea, evaluarea, analiza şi prezentarea informaţiilor necesare raportărilor financiare şi
non-financiare ale instituţiilor publice.
62
B. Cunoştinţe şi abilităţi supuse evaluării
Tema 1. Sistemul bugetar: concepte specifice, componente, principiile bugetare, clasificaţia
bugetară, ordonatorii de credite.
- cunoaşterea termenilor: instituţie publică, buget, sistem bugetar, proces bugetar,
clasificaţie bugetară, clasificaţie economică, clasificaţie funcţională, ordonator de credite,
credit bugetar;
- tipologia bugetelor, explicarea principiilor bugetare, clasificarea instituţiilor publice,
clasificarea ordonatorilor de credite, rolul ordonatorilor de credite, structura clasificaţiei
bugetare, criterii de clasificare a cheltuielilor şi veniturilor;
Tema 2: Organizarea contabilităţii publice
- cunoaşterea termenilor: contabilitate, contabilitate publică, cod sector, sursă de finanţare;
- principiile contabile, utilizatorii informaţiilor furnizate de contabilitatea publică;
- obiectivul situaţiilor financiare, componentele situaţiilor financiare, structura şi
particularităţile planului de conturi.
Tema 3: Finanţarea instituţiilor publice: concepte specifice, recunoaşterea în contabilitate a
finanţării din bugetul de stat, bugetele locale,bugetul fondurilor speciale, din venituri
proprii şi subvenţii, venituri proprii.
- cunoaşterea termenilor: deschiderea finanţării, finanţarea propriu-zisă, plăţi nete de casă,
cheltuieli efective, rezultat patrimonial.
- sistemul de conturi, recunoaşterea deschiderii finanţării, a plăţilor nete de casă, a
cheltuielilor efective şi a închiderii finanţării în funcţie de tipologia bugetului.
Tema 4: Active fixe: concepte, clasificare, evaluare şi recunoaştere în contabilitate
- cunoaşterea termenilor: activ fix, activ fix necorporal, activ fix corporal, activ fix
financiar, domeniu public al statului, domeniul public al unităţilor teritorial-
administrative, domeniul privat al statului, domeniul public al unităţilor teritorial-
administrative, amortizare, metodă de amortizare, reevaluare, ajustare pentru deprecierea
activelor fixe;
- structura activelor fixe necorporale, corporale, financiare;
- recunoaşterea şi evaluarea activelor fixe, sistemul de conturi.
Tema 5: Active curente: concepte, clasificare, evaluare şi recunoaştere în contabilitate
- cunoaşterea termenilor: stoc, creanţe, investiţii financiare pe termen scurt, trezorerie,
structura stocurilor, ajustări pentru depreciere, inventar intermitent, inventar permanent,
structura creanţelor, componentele trezoreriei.
- recunoaşterea şi evaluarea stocurilor, creanţelor, investiţiilor financiare pe termen scurt,
trezoreriei, sistemul de conturi.
Tema 6: Datorii: concepte, clasificare, evaluare şi recunoaştere în contabilitate
- cunoaşterea termenilor: datorie, datorie curentă, datorie necurentă, structura datoriilor
curente, structura datoriilor necurente, provizion.
- recunoaşterea şi evaluarea datoriilor curente şi necurente, sistemul de conturi.
Tema 7: Capitaluri proprii: concepte, clasificare, evaluare şi recunoaştere în contabilitate
- cunoaşterea termenilor: capital propriu, fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat
al statului, fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-
teritoriale, fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al unităţilor administrativ-
teritoriale, fondul activelor fixe necorporale, rezultat reportat, rezultat patrimonial,
rezerve din reevaluare;
- recunoaşterea şi evaluarea datoriilor curente şi necurente, sistemul de conturi.
63
Tema 8: Cheltuieli şi venituri: concepte, clasificare, evaluare şi recunoaştere în contabilitate
- cunoaşterea termenilor: cheltuială, venit, angajarea cheltuielilor, lichidarea cheltuielilor,
ordonanţarea cheltuielilor, plata cheltuielilor, cheltuieli operaţionale, cheltuieli financiare,
cheltuieli extraordinare, venituri operaţionale, venituri financiare, venituri extraordinare,
venituri din activităţi economice;
- recunoaşterea şi evaluarea chetuielilor şi veniturilor, sistemul de conturi.
Tema 9: Întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare.
- cunoaşterea termenilor: lucrări de închidere a exerciţiului financiar, balanţă de verificare,
inventar, ajustări pentru depreciere, situaţii financiare.
- recunoaşterea în contabilitate a tranzacţiilor specifice închiderii exerciţiului financiar şi
elaborarea situaţiilor financiare.
2. Reguli de bune practici de evaluare la disciplina Contabilitate publică
2.1. Evaluarea continuă
Pentru evaluarea continuă se punctează: frecvenţa participării la seminar şi calitatea
interacţiunii şi test scris. Ponderile componentelor în nota evaluării continue sunt: 30% frecvenţa
participării la seminar şi calitatea interacţiunii; 70% testul scris. Primul seminar treasează
coordonatele desfăşurării şi evaluării cunoştinţelor la contabilitate publică. În acest cadru, cadrul
didactic comunică studenţilor susţinerea unui test cu două săptămâni înainte de finalizarea
semestrului II, urmând ca la ultimul seminar înainte de test, să le comunice structura acestuia.
Opţiunea susţinerii unui singur test spre finalul semestrului are în vedere numărul redus de
seminarii (1 oră/săptămână ) şi verificarea unui portofoliu complet şi integrat de cunoştinţe
dobândite de către studenţi. Din punct de vedere al structurii, testul include subiecte de tip grilă
cu răspuns unic şi multiplu. Acesta are dublu rol: pe de o parte de a evalua un portofoliu
semnificativ de teme prevăzute în fişa disciplinei, iar pe de altă parte de evalua gradul de însuşire
a conceptelor, capacitatea de selecţie şi de aplicare a raţionamentului profesional.
2.2. Evaluarea finală
Numărul de variante de subiecte
Se recomandă utilizarea a şase variante de subiecte.
Formularea enunţului (cerinţelor) subiectelor de evaluare
Principiul recomandat este acela ca enunţul să conţină cerinţa de finalitate a rezolvării şi
nu modalitatea sugerată prin care să se rezolve subiectul. Tipologia subiectelor este următoarea:
teste cu răspuns deschis, teste grilă cu răspuns unic şi multiplu şi o aplicaţie complexă.
3. Timpul alocat pentru rezolvare
3.1. Evaluarea continuă
Se recomandă ca testul să aibă o durată de 80 de minute.
3.2. Evaluarea finală
Durata recomandată a examenului este de două ore.
4. Criterii de notare a instrumentelor de evaluare şi testare
Criteriile de evaluare
Evaluarea continuă: conform fişei de disciplină, se notează implicarea în pregătirea şi
rezolvarea aplicaţiilor şi studiilor de caz propuse. Nota la seminar reprezintă 30% din nota finală.
Evaluarea finală: subiectele vor include elemente ce vizează definirea conceptelor specifice
contabilităţii publice, respectiv credit bugetar, ordonator de credite, plăţi nete de casă, cheltuieli
efective, aplicarea raţionamnetului profesional şi recunoaşterea în contabilitate a tranzacţiilor
pliate pe tipologia institţiilor publice, într-o manieră integrată.
64
Stabilirea unui prag minim de acumulare a cunoştinţelor si de exercitare a aptitu-
dinilor practice
Standardul minim este definirea creditului bugetar, a plăţilor nete de casă şi recunoaşterea
în contabilitate a tranzacţiilor specifice finanţării instituţiilor publice. Pentru promovare nota la
evaluarea finală trebuie să fie minim cinci.
Despre punctajul subiectelor
În general, subiectele teoretice şi cele de tip grilă au punctaj foarte mic (de regulă, 0,50
puncte). Aplicaţia complexă are punctajul cel mai mare (6,50 puncte detaliate pe fiecare
tranzacţie).
Punctarea rezolvărilor (rezolvări complete vs rezolvări parţiale)
La această disciplină se punctează rezolvările parţiale la toate tipurile de întrebări, cu
excepţia celor tip grilă.
5. Reguli privind desfăşurarea evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor
Programarea examenului
Examenul poate fi programat oricând în timpul sesiunii, dar se recomandă să nu fie
ultimul examen pe care îl susţin studenţii.
Despre fraudă
Numărul de studenţi ce încearcă să fraudeze examenele este din ce în ce mai mare, iar
tehnicile de fraudare sunt performante. Câteva bune practici pentru prevenirea acestor situaţii în
cazul examenului de Contabilitate publică sunt:
- elaborarea de subiecte pentru fiecare examen la Contabilitate publică;
- asigurarea unui număr de săli suficient de mare pentru ca studenţii să nu stea foarte
aproape unul de celălalt;
- asigurarea unui număr suficient de mare de supraveghetori;
- conceperea unui număr de minim patru variante de subiecte.
6.Modele de bune practici de evaluare în cadrul disciplinei Contabilitate publică
6.1.Modele de evaluare continuă (pe parcurs)
Test la seminar
1. Definiţi plăţile de casă şi exemplificaţi.
2. Explicaţi principiul prudenţei şi exemplificaţi o consecinţă a aplicării practice a acestuia.
3. Administraţia Prezidenţială (cod sector 01, sursa de finanţare A) acordă unei companii un
avans în sumă de 3.500 lei în vederea achiziţionării unui sistem de supraveghere video.
Precizaţi care din următoarele formule contabile reflectă această tranzacţie?
a 409.00.01.01.A.71.01.30 = 770.00.00.01.A. 71.01.30 3.500 lei
c 232.00.00.01.A = 770.00.00.01.A.71.01.30 3.500 lei
d 409.00.01.01.A. 20.05.30 = 520.01.00.01.A 3.500 lei
e 232.00.00.01.A = 520.01.00.01.A 3.500 lei
4. Care din următoarele rapoarte nu se include în setul situaţiilor financiare?
a. Bilanţ.
b. Contul de rezultat patrimonial.
c. Bugetul de venituri şi cheltuieli.
d. Situaţia modificărilor în structura activelor nete / capitalurilor proprii
5. În cazul Ministerului Sănătăţii(cod sector 01, sursa de finanţare A), care din următoarele
formule contabile nu este în concordanţă cu explicaţia dată?
65
a 770.00.00.01.A.20.01.04
= 520.02.00.01.A 10.000 lei Înregistrarea închiderii
contului 770 la sfărşitul
trimestrului
b 401.01.00.01.A.20.02
= 770.00.00.02.A.20.02
2.000 lei Plata facturii pentru reparaţii
curente
c 770.00.00.01.A.20.02
= 121.00.00.01.A
2.0000 lei Înregistrarea închiderii
contului 770 la sfărşitul
trimestrului II
d 602.08.00.01.A.20.01.01 = 302.08.00.01.A 1.000 lei Înregistrarea consumului de
rechizite
6. Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” (cod sector 01, sursa de finanţare A) achiziţionează un
costum popular din zona Bucovinei ce datează din secolul al XVIII-lea conform facturii în
valoare de 3.000 lei. Care dintre următoarele formule contabile reflectă această tranzacţie?
a 682.01.09.01.A.71.01.30 = 404.01.00.01.A. 71.01.30 3.000 lei
b 303.01.00.01.A = 401.01.00.01.A. 20.05.30 3.000 lei
c 214.00.00.01.A = 101.00.00.01.A 3.000 lei
d 214.00.00.01.A = 404.01.00.01.A. 71.01.30 3.000lei
7. Un spital (cod sector 02, sursa de finanţare A) trimite unui atelier de croitorie din sectorul
privat, pânză în valoare de 1.000 lei pentru confecţionarea de lenjerii. Spitalul primeşte factura
de prelucrare în valoare de 200 lei şi recepţionează lenjeriile. Unul din efectele contabilizării
de către instituţie a lenjeriilor este:
a. Debitarea contului 303.01.00.02.A cu suma de 1.000 lei.
b. Debitarea contului 303.01.00.02.A cu suma de 1.200 lei.
c. Debitarea contului 303.02.00.02.A cu suma de 1.200 lei.
d. Debitarea contului 345.00.00.02.A cu suma de 1.000 lei.
8. Care din următoarele afirmaţii privind ordonatorii de credite este falsă?
a. Ordonatorii de credite se clasifică în următoarele categorii: principali, secundari, terţiari.
b. Ordonatorii de credite terţiari utilizează creditele bugetare deschise pentru cheltuieli proprii.
c. Ordonatorii de credite principali şi secundari au şi rolul de repartiza creditele bugetare
aprobate instituţiilor din subordine.
d. Ordonatorii de credite nu răspund de organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea
în termen a situaţiilor financiare şi a execuţiei bugetare.
9. Ministerul Transporturilor (cod sector 01, sursa de finanţare A) acordă un avans pentru
transport în valoare de 300 lei unui angajat pentru a participa la o masă rotundă la Suceava.
Unul din efectele contabilizării de către instituţie a informaţiilor din factură este:
a. Debitarea contului 425.00.00.01.A cu suma de 300 lei.
b. Debitarea contului 614.00.00.01.A.20.06.01 cu suma de 300 lei.
c. Debitarea contului 542.01.00.A.20.06.01 cu suma de 300 lei.
d. Creditarea contului 542.01.00.A.20.06.01 cu suma de 300 lei.
10. Care din următoarele afirmaţii privind creditul bugetar este adevărată?
a. Este sumă aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot ordonanţa şi
efectua plăţi în cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate în cursul exerciţiului
bugetar şi/sau din exerciţii anterioare pentru acţiuni multianuale, respectiv se pot angaja,
ordonanţa şi efectua plăţi din buget pentru celelalte acţiuni.
66
b. Este sinomim cu creditul bancar.
c. Este sumă aprobată prin buget, reprezentând limita minimă până la care se pot ordonanţa şi
efectua plăţi în cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate în cursul exerciţiului
bugetar şi/sau din exerciţii anterioare pentru acţiuni multianuale, respectiv se pot angaja,
ordonanţa şi efectua plăţi din buget pentru celelalte acţiuni.
d. Nu se aprobă prin buget.
11. Ministerul Afacerilor Externe achiziţionează o clădire în valoare de 60.000 lei, în vederea
amenajării unui nou sediu. Clădirea va fi inclusă în:
a. Domeniul public al statului.
b. Domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale.
c. Domeniul privat al statului.
d. Domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale.
12. Care dintre următoarele afirmaţii nu este adevărată?
a. Contul de rezultat patrimonial este o componentă a situaţiilor financiare.
b. Principiul unităţii monetare este un principiu bugetar.
c. Principiul contabilităţii de casă se aplică numai la recunoaşterea tranzacţiilor în
contabilitatea instituţiilor publice.
d. Conform principiului prudenţei nu se admite supraevaluarea elementelor de activ şi a
veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de capitaluri şi a cheltuielilor, ţinând cont
de deprecierile, riscurile şi pierderile posibile, generate de desfăşurarea activităţii
exerciţiului current/anterior.
13. O cantină socială (cod sector 02, sursa de A) achiziţionează alimente conform facturii care
cuprinde: preţ de cumpărare 1.000 lei, reducere pentru fidelitate 10%. Entitatea practică
metoda inventarului intermitent. Unul din efectele contabilizării de către instituţie a
informaţiilor din factură este:
a. Debitarea contului 602.07.00.02.A.20.03.01 cu suma de 1.000 lei.
b. Debitarea contului 302.07.00.02.A cu suma de 1.000 lei.
c. Debitarea contului 302.07.00.02.A cu suma de 900 lei.
d. Debitarea contului 602.07.00.02.A.20.03.01 cu suma de 900 lei.
14. Agenţia Naţională a Medicamentului (cod sector 01, sursa de finanţare F) încasează de la o
companie producătoare de medicamente un avans în valoare de 900 lei pentru certificarea
unui medicament. Care din următoarele formule contabile reflectă această tranzacţie?
a 770.00.00.01.F = 419.00.00. 01.F 900 lei
b 770.00.00.01.F = 409.00.01.01.F 900 lei
c 560.01.01.01.F = 419.00.00. 01.F 900 lei
d 552.00.00.01.F = 462.01.09.01.F 900 lei
15. Casa de Copii „Pinochio” (cod sector 02, sursa de finanţare A) primeşte prin donaţie de
la o companie, jucării şi cărţi de colorat în valoare totală de 1.000 lei. Precizaţi care
dintre următoarele formule contabile reflectă această tranzacţie?
a. 303.01.00.02.A = 779.00.00.02.A 1.000 lei
b. 303.01.00.02.A = 103.00.00.02.A 1.000 lei
c. 302.08.00.02.A = 779.00.00.02.A 1.000 lei
d. 302.08.00.02.A = 481.02.00.02.A 1.000lei
67
Barem:
Fiecare răspuns corect este notat cu 0,60 puncte. Se acordă două puncte din oficiu.
Timpul alocat pentru rezolvare este de 80 minute.
Temă pentru acasă
Tema 3: Finanţarea instituţiilor publice: concepte specifice, recunoaşterea în contabilitate a
finanţării din bugetul de stat, bugetele locale,bugetul fondurilor speciale, din venituri
proprii şi subvenţii, venituri proprii.
Cunoştinţe şi abilităţi supuse evaluării: identificarea plăţilor nete de casă, a cheltuielilor
efective; identificarea şi explicarea rezultatului patrimonial; recunoaşterea în contabilitate a
deschiderii finanţării, a plăţilor nete de casă şi a rezultatului patrimonial.
Centrul de îngrijire şi găzduire „Colţ Alb” finanţat integral din sursele bugetului local primeşte
pentru trimestrul IV 200N un credit bugetar în valoare de 6.200 lei. În cursul perioadei, conform
destinaţiei surselor stabilită prin buget instituţia a efectuat următoarele tranzacţii: achiziţionează
cărţi de colorat conform facturii în valoare de 350 lei pe care le dă în folosinţă copiilor;
achiziţionează iaurt şi unt conform facturii în valoare de 600 lei din care consumă 500 lei;
achiziţionează un videoproiector conform facturii în valoare de 3.500 lei; consumă medicamente
în valoare de 100 lei; achiziţionează lenjerii de pat conform facturii în valoare de 1.100 lei;
achiziţionează conform facturii uniforme pentru copii conform facturii în valoare de 900 lei pe
care le dă în folosinţă; înregistrează factura de energie electrică în valoare de 200 lei. Toate
bunurile/serviciile se plătesc pe măsura achiziţiei.
Se cere: înregistraţi în contabilitatea instituţiei:
I) deschiderea de finanţare;
II) finanţarea propriu-zisă;
III) închiderea conturilor;
IV) determinarea rezultatului patrimonial şi, dacă este cazul, retragerea finanţării neutilizate.
V) determinaţi şi explicaţi semnificaţia plăţilor nete de casă, a cheltuielilor efective şi a rezul-
tatului patrimonial.
Timp de rezolvare: 1 săptămână
6.2. Modele de evaluare finală
Proba scrisă (examen)
Timpul alocat pentru rezolvare este de 2 ore.
Se acordă 1 punct din oficiu.
SUBIECTUL I (1,50 p)
1. (0,5p) Enumeraţi componentele situaţiilor financiare.
2. (0,5p) Explicaţi principiul unităţii monetare.
3. (0,5p) Definiţi ordonanţarea cheltuielilor.
SUBIECTUL II(1,00 p)
4. (0,5p) Care din următoarele afirmaţii privind clasificaţia bugetară este adevărată?
a. Grupează veniturile bugetare în funcţie de particularităţile şi opţiunea instituţiilor publice.
b. Este obligatorie în procesul de elaborare şi de execuţie a bugetului.
c. Este obligatorie numai în procesul de elaborare a bugetului.
d. Grupează veniturile şi cheltuielile bugetare într-o ordine obligatorie şi după criterii unitare.
68
5. (0,5p) Care din principiile contabile enumerate mai jos nu este prezentat în mod explicit în
cadrul OMFP 1917/ 2005 cu modificările şi completările ulterioare?
a. Principiul permanenţei metodelor.
b. Principiul costului istoric.
c. Principiul pragului de semnificaţie
d. Principiul comparabilităţii informaţiilor.
SUBIECTUL III (6,50 p)
Spitalul YYY (cod sector 01-bugetul de stat, sursa de finanţare F-integral din venituri
proprii) a efectuat în luna decembrie 200N următoarele tranzacţii:
1. Achiziţionează echipament performant pentru blocul operator conform facturii în valoare de
20.000 lei. Achită factura din contul de disponibil deschis la trezorerie.Primeşte prin transfer
de la Ministerul Sănătăţii, mobilier în valoare totală de 2.000 lei.
2. Achiziţionează medicamente conform avizului de însoţire în valoare totală de 3.000 lei.
Înregistrează consum de reactivi la laboratorul spitalului în valoare de 300 lei.
3. Înregistrează o lipsă neimputabilă de dezinfectanţi în valoare de 100 lei. Scoate din evidenţă
un ecograf depreciat moral, valoare de intrare 5.000 lei, amortizarea calculată şi înregistrată
4.000 lei.
4. Primeşte prin donaţie pliante în valoare 300 lei destinate campaniei „Învaţăm să fim
sănătoşi”. Scoate din evidenţă halate deteriorate în valoare de 800 lei. Trimite la atelierul de
croitorie din cadrul spitalului, pânză în valoare de 500 lei pentru confecţionarea de lenjerii;
cheltuielile de prelucrare sunt: salarii 100 lei, contribuţiile instituţiei la protecţie socială 30
lei, alte consumabile (aţă, etc) 20 lei.
5. Primeşte factura de medicamente în valoare de 3.500 lei şi o plăteşte din contul de disponibil
deschis la trezorerie. Înregistrează amortizarea unei ambulanţe în valoare de 400 lei. Ridică
numerar şi acordă un avans în numerar în sumă de 500 (300 lei pentru transport, 200 lei
pentru cazare) pentru a participa 2 zile la un congres organizat la Timişoara.
6. Achiziţionează un program informatic conform facturii în valoare de 2.000 lei. Achită
factura din contul de disponibil deschis la trezorerie. Înregistrează consum de medicamente
în valoare de 2.200 lei.
7. Achiziţionează un teren conform facturii în valoare de 30.000 lei în vederea construrii unei
noi clădiri. Achită factura din contul de disponibil deschis la trezorerie. Înregistrează factura
în valoare de 1.800 lei, reprezentând chiria aferentă spaţiilor închiriate terţilor. Încasează
factura în contul de disponibil deschis la trezorerie.
8. Înregistrează consum de medicamente în valoare de 2.200 lei. La inapoierea de la congres,
angajatul depunde decontul ce include: bonul de benzină 280 lei, factura de cazare 160 lei)
Numerarul neutilizat se restituie în casierie şi se depune în contul deschis de la trezorerie.
9. Se recepţionează lenjeriile. Ridică numerar şi achiziţionează timbre poştale în valoare de 100
lei. Încasează în numerar taxe de consultaţii în ambulatory în valoare de 5.000 lei.
10. Înregistrează factura de energie termică în valoare de 1.500 lei. Achită factura din contul de
disponibil deschis la trezorerie.Consumă timbre poştale în valoare de 30 lei.
11. Se înregistrează operaţiunile specifice închiderii.
Se cere:
a. Recunoaşteţi în contabilitate tranzacţiile menţionate.
b. Determinaţi valoarea disponibilului din venituri proprii.
c. Determinaţi valoarea plăţilor nete de casă.
d. Determinaţi valoarea activelor fixe deţinute de spital.
69
5.4 Model de bune practice – Disciplina Tehnologia Aplicaţiilor Office
Corelaţia competenţe profesionale – cunoştinţe şi abilităţi supuse evaluării
Fişele disciplinelor de informatică din portofoliul departamentului de Informatică de
Gestiune au ca scop dobândirea competenţelor şi aptitudinilor specifice identificate la nivelul
unor programe de studii în domeniul contabilităţii, dar şi în domeniul finanţelor, managementului,
marketingului şi economiei. Majoritatea acestor discipline au valenţe practice de a dezvolta
viitorilor studenţi economişti:
aptitudini de utilizare profesională a tehnologiei aplicaţiilor de tip Office;
aptitudini de proiectare şi utilizare a aplicaţiilor cu baze de date;
aptitudini de proiectare şi realizare a paginilor web;
aptitudini de programare orientată pe obiecte a aplicaţiilor de gestiune;
aptitudini şi competenţe de conceptualizare, proiectare, realizare, mentenanţă şi evaluare
a sistemelor informatice de gestiune;
aptitudini de alegere a unor soluţii informatice pertinente în acord cu specificul
întreprinderii;
aptitudini de a defini strategia sistemelor informaţionale, managementul evoluţiei lor în
contextul schimbării;
aptitudini de utilizare a tehnologiilor informaţionale specifice informaticii decizionale.
A. Competenţe profesionale aferente disciplinei:
Conform fişei disciplinei, Tehnologia Aplicaţiilor Office (abreviată TAO şi numită astfel în
continuare) îşi propune însuşirea conceptelor şi tehnicilor avansate privind utilizarea practică a
aplicaţiei Office de calcul tabelar, de către viitorii economişti. Disciplina are un profund caracter
practic, acela de operare profesională cu cel mai cunoscut instrument al informaticii utilizatorului
final de procesare şi de calcul tabelar (Excel 2013). Parcurgând această disciplină studenţii
dobândesc aptitudini de modelare a problemelor economice prin calcul tabelar, de interogare a
bazelor de date, de sintetizare a informaţiei, de prezentare a acesteia în formă grafică, de
simulare, optimizare şi previziune.
B. Cunoştinţe şi abilităţi supuse evaluării
Tema 1 - Procesorul de tabele Microsoft Excel 2013 – facilităţi generale cu aplicare în
domeniul financiar - contabil.
Operaţii de bază în foaia de calcul : foaia de calcul: celule; câmpuri; adresarea relativă şi
absolută a câmpurilor bidimensionale şi tridimensionale; introducerea datelor; serii de date;
introducerea formulelor simple şi matriceale; referinţa circulară; tehnici de copiere a formulelor
(inclusiv copierea formatelor, transpunerea datelor din câmpuri, conversia în valori).
Tema 2 - Formatarea spaţiului de lucru pentru personalizarea modelelor şi rapoartelor
financiare:
- Formate personalizate (Custom) pentru datele numerice : cu afişarea sau inhibarea zerourilor;
cu afişare de prefix sau sufix de tip şir de caracter pentru formate numerice (m, Kg, Tone,
etc); setarea culorii caracterelor; repetitor de umplere a celulei, pentru valori numerice, in
cazul utilizării de rapoarte ce utilizează tabele fără caroiaj; repetitor de umplere a celulei,
pentru şiruri de caractere, în cazul utilizării de rapoarte ce utilizează tabele fără caroiaj; cu
afişarea completă a datei calendaristice; cu format personalizat, cu operatori condiţionali; cu
eliminarea anumitor tipuri de intrări în formatul generic; cu format diferit în funcţie de natura
intrării pentru: numere pozitive, negative, zero, şiruri de caractere
70
- Formatarea condiţională a rapoartelor: evidenţierea valorilor peste medie; evidenţierea
produselor de asigurare cu valori ale vânzărilor peste medie; evidenţierea datelor calen-
daristice (zilnice, săptămânale, lunare, ale lunii curente, anuale, ale anului curent, pe
trimestre, semestre etc.); evidenţierea tendinţelor de creştere, descreştere sau de stagnare a
valorilor (vânzărilor); evidenţierea grafică a mărimii valorice (prin bare proporţionale cu
mărimea valorilor); punerea în evidenţă a unui rezultat în funcţie de completarea tuturor
valorilor ce conduc la acel rezultat; evidenţierea liniilor pare (sau impare) în tabele.
Tema 3 - Calcul tabelar matematic :
- Calcularea valorilor prin funcţii matematice şi condiţionale: Suma, Numărul, Media pentru:
valori (vânzări) care îndeplinesc o condiţie; valori pentru care preţul îndeplineşte o condiţie.
- Rotunjirea valorilor (constante sau reieşite din calcule) : prin adaos sau lipsă la 5 prin adaos /
lipsa la un număr de valori poziţionale; prin adaos / lipsa către cel mai apropiat multiplu de
rotunjire; formarea preţurilor psihologice.
Tema 4 - Calcul tabelar statistic :
Calcularea mediilor aritmetice, ponderate, geometrice, armonice, medianei; Numărarea elemen-
telor dintr-o serie de date numai dacă toate elementele îndeplinesc o condiţie; Calcularea
coeficientului de corelaţie între două variabile; Identificarea valorii celei mai frecvente dintr-o
serie de date; Identificarea prin formatare condiţională a unei poziţii într-o ierarhie (care a fost al
treilea cel mai mare / mic preţ ca mărime dintr-o serie de date); Punerea în evidenţă (prin calcule
şi/sau reprezentare grafică) a frecvenţei pe intervale valorice (chestionare, eşantioane etc.)
Tema 5 - Calcule condiţionale, verificarea conţinutului celulelor, afişarea informaţiilor
referitoare la celule sau câmpuri, tipuri de erori.
Abordarea operatorilor logici, abordarea logicii condiţionale: simple; cu condiţii imbricate (pe
tranşe simple, cumulative, progresive / degresive).
Tema 6 - Calcule cu date calendaristice şi calcule financiare:
- Specificarea elementelor de tip data calendaristică (zi, săptămână, lună, trimestru, semestru,
an); Calcule şi gestiune durată promoţii; Calcule pentru scadenţe şi promoţii (cu zile bancare,
diferenţa de zile): calcule cu fracţiuni din an, dobânzi la dată fixă;
- Calcule bazate pe anuităţi (valoare prezenă, valoare viitoare, mărimea plăţii, rata dobânzii);
întocmirea unui tablou de rambursare a unui împrumut; simularea mărimii plăţii prin variaţia
numărului de perioade şi a ratei dobânzii; calcule de amortizare pentru imobilizări corporale.
Tema 7 - Recuperarea informaţiilor conţinute de bazele de date, potrivit unei chei de
consultare.
Recuperare simplă; Recuperare cu test de existenţă a cheii de consultare în baza de date: căutarea
unei valori în raport de coordonatele relative ale unei cereri de interogare: exemplu: care este
preţul produsului cu un cod specificat; Probleme de transport, cu tarife diferite în funcţie de
destinaţie si cantitate transportată; Probleme cu gestiunea mai multor produse al căror preţ
conţine mai multe adaosuri în funcţie de magazinul din care provine; Probleme de identificare a
produselor încadrate într-o perioadă de promoţie; Problemă de gestionare a reducerilor
comerciale care se acordă dacă se depăşeşte o anumită cantitate comandată.
Tema 8 - Aplicaţii şi probleme cu coduri de produse, servicii şi elemente de tip şir de
caractere.
Disocierea unui element compozit (CNP, IBAN, etc.); Extragerea unui element dintr-un cod
compozit (cod de bare) si calcule (individuale sau de grup) cu elementul respectiv (ex: Extragerea
preţului produsului dintr-un cod compozit şi calcularea preţului mediu al produselor); Disocierea
codurilor compozite cu trepte fixe sau variabile; Formarea automată a adreselor de mail dintr-o
listă de personal; Concatenarea elementelor în formarea codurilor; Identificarea numărului de
apariţii a unui element într-un cod compozit; Înlocuirea poziţională a elementelor într-un cod
compozit (exemple de recodificări); Extragerea primului / ultimului element dintr-un cod
compozit; Recompunerea codurilor compozite cu trepte variabile.
71
Tema 9 - Gestiunea bazelor de date nerelaţionale.
- Validarea datelor: intrări unice în celule (fără duplicate); intrări în celule cu verificarea unor
condiţii îndeplinite de valorile din alte celule; intrări în celule, cu condiţionări de data
calendaristică (date promoţii, vârsta, an curent, lună curentă, zi curentă, un interval de timp,
etc); intrări in celule cu verificarea unui format de e-mail; intrări în celule cu liste derulante şi
condiţionări (se alege din lista produsul “z”, numai dacă acesta aparţine unei clase de
produse);
- Filtre simple de afişare a datelor;
- Sortarea datelor.
- Filtre complexe de afişare şi extragere a datelor: condiţionări : lista facturilor emise (în
ultimele 6 luni, în anul curent, în luna curentă, în ultima decadă, pentru care clientul a
beneficiat de un termen de graţie); extragerea elementelor cu valoare unică: clienţii care
au penalizări de întârziere la plată; subinterogări: lista produselor promovate odată cu
produsul X.
- Funcţii agregat: de exemplu : Suma valorică a facturilor încasate de la clienţii din Bucureşti în
ultimele 2 luni; Media valorică a facturilor emise în ultimele ”n” zile ale lunii precedente;
Câte facturi au fost emise către clienţii din Cluj şi Constanţa în trimestrul curent?; Care este
factura la care s-au aplicat cele mai mari penalităţi datorită nerespectării condiţiilor
contractuale?; Care este suma totală a majorărilor în anul în care s-au emis cele mai multe
facturi?
Tema 10 - Instrumente de asistare a deciziei :
- Generarea automată de rapoarte cu totaluri intermediare şi total general;
- Vizualizarea ierarhizată a datelor agregate;
- Sintetizări de date cu mai multe variabile (What-if Analysis );
- Gestiunea si parametrarea elementelor de grupare
- Analiza multidimensională prin tabela pivot: Sintetizări cu mai multe variabile; Sintetizări de
valori pe date calendaristice; Generarea unui raport de sinteză care să prezinte o analiză
comparativă între diferitele elemente funcţionale (sintetizări prin diferenţă sau raport, faţă de
un element de referinţă; Extragerea datelor dintr-o sintetizare;
- Consolidarea datelor;
- Scenarii de bugete;
- Negocierea unor valori optime prin tehnica valorii scop;
- Optimizări în condiţiile maximizării unei funcţii de utilitate: maximizarea profitului (pe baza
contului de profit si pierdere), a ratei rentabilităţii, minimizarea unor consumuri (cheltuieli)
- Previziuni: prin funcţii statistice de previziune (pentru una sau mai multe perioade);
previziuni prin grafice : previziune grafică a vânzărilor de produse pe ani şi pe puncte de
distribuţie.
Tema 11 - Analiză grafică prin reprezentări standard.
Tipuri de grafice (grafice de evoluţie, structură, simetrie, amplitudine, corelaţie etc.); Grafice cu
sursă de date ce provine din sintetizări şi agregări de date; Elementele unui grafic; Orientarea
graficelor; Adăugarea şi ştergerea seriilor de date; Reprezentări grafice mixte; Reprezentări
grafice ale corelaţiei dintre variabile (cifra de afaceri şi numărul de angajaţi); Grafice de tip pivot.
Tema 12 - Analiză grafică prin reprezentări avansate.
Reprezentarea grafică a marjelor de eroare; Reprezentarea evenimentelor (acţiunilor) în timp –
diagrame de tip Gantt: (cu exemplificare pe gestiunea în timp a obiectivelor unui proiect de
cercetare); Reprezentarea amplitudinilor (care au la bază sintetizări – cu eventuale restricţii - ale
unei baze de date: amplitudinea cursului EURO luând in considerare cursurile de schimb ale unor
entităţi bancare); Reprezentarea grafică a valorilor simetrice – prin piramida anilor (structura
vânzărilor de produse de asigurare pe sexe şi pe grupe de vârstă); Distribuţia valorilor prin
reprezentarea grafică de tip Gauss; Reprezentări grafice cu mărimi necomparabile (2 axe Y:
72
situaţia salariilor şi a numărului de angajaţi pe fiecare agenţie a băncii sau numărul agenţilor de
asigurare (la început şi la sfârşit de an) şi prin histograme verticale venitul mediu din distribuţii);
Reprezentări grafice in 2 axe X : volumul cheltuielilor şi al veniturilor realizate în anul 2011, pe
luni şi pe trimestre ale anului; Grafice dinamice cu valori ajustabile prin simulare cu ajutorul
controalelor de tip spinner (reprezentarea grafică a rentabilităţii degajată de un o investiţie,
urmărind o analiză grafică comparativă a veniturilor şi cheltuielilor generate de investiţia
respectivă); Analiza raportului dintre costul de producţie si preţul de vânzare.
Reguli de bune practici de evaluare la disciplina TAO
2.1 Evaluarea continuă
Evaluarea cu ajutorul calculatorului se poate realiza în timpul semestrului:
În laborator, fiind inclusă în programul obişnuit de instruire. Evaluarea constă în acest caz
din subiecte practice EXCEL rezolvate la calculator, în timp real (o oră).
Acasă. La TAO proiectul constă într-o aplicaţie Excel complexă ce conţine cât mai multe
elemente care au fost prezentate la curs, agregate într-un tot unitar. Această aplicaţie
rezolvă o activitate circumscrisă unui domeniu adiacent specializării studenţilor (finanţe,
contabilitate, marketing, management etc.) şi are niveluri diferite de dezvoltare (calcul
tabelar complex, interogări, validări, sintetizări, optimizări, previziuni, grafice).
Proiectul la TAO poate fi prezentat profesorului spre evaluare, notarea făcându-se ţinând
seama de următorii factori:
a. complexitatea proiectului şi a modului de agregare a datelor (30%)
b. modul în care studentul îşi prezintă tema proiectului şi facilităţile Excel incluse (20%)
c. cantitatea de date cu care studentul operează în proiect (10%), pentru a încuraja utilizarea
de mase mari de date;
d. modul în care studentul este capabil să reacţioneze în mod practic atunci când profesorul,
fie îi cere să refacă o facilitate prezentata deja (şi în prealabil ştearsă de profesor), fie să
rezolve o altă cerinţă, neprinsă în proiect, dar derivată (30%).
2.2. Evaluarea finală
Numărul de variante de subiecte
Se recomandă utilizarea pe intervalul orar de examinare la nivelul tuturor sălilor în care se
desfăşoară evaluarea, a cel puţin trei variante de subiecte de examen.
Formularea enunţului (cerinţelor) subiectelor de evaluare
Principiul recomandat este acela ca enunţul să conţină cerinţa de finalitate a rezolvării şi nu
modalitatea sugerată prin care să se rezolve subiectul (de exemplu, etapele rezolvării).
Evaluarea finală se face în prezenţa studentului.
Timpul alocat pentru rezolvare
Experienţa examenelor pe calculator recomandă o durată a unei examinări de 1,5 ore.
Criterii de notare a instrumentelor de evaluare şi testare
Criteriile de evaluare, conform fişei disciplinei TAO sunt:
LABORATOR: analiza şi gestionarea datelor din mini-aplicaţii MS Excel în domeniul financiar
cu respectarea principalelor categorii de cunoştinţe predate la curs şi seminar. Notele se acordă
73
pentru teste asistate pe parcursul laboratorului (cel puţin un test final în ultima oră de laborator şi
rezolvarea individuală a aplicaţiilor recapitulative). Procentul de ponderare a notei obţinute la
laborator în nota finală este de 30%.
EXAMEN pe calculator sub formă de test individual cu aplicaţii din domeniul specializării
facultăţii beneficiare cu respectarea principalelor categorii de cunoştinţe predate la curs şi
laborator. Procentul de ponderare a notei obţinute la examen în nota finală este de 70%. Nota
finală de promovare a disciplinei se calculează numai dacă la examenul pe calculator s-a obţinut
cel puţin nota 5 (cinci).
Stabilirea unui prag minim de acumulare a cunoştinţelor si de exercitare a aptitudinilor practice
de utilizare EXCEL
Pentru disciplina de TAO, standardul minim de promovare este gestionarea unor aplicaţii MS
Excel în domeniul financiar-contabil, cu urmărirea următoarelor obiective: aplicarea formatării
condiţionale; aplicarea funcţiilor matematice şi statistice de bază; aplicarea funcţiei condiţionale
IF, la nivel simplu şi în mod imbricat; utilizarea filtrelor simple; sintetizări de date prin tabela
pivot; reprezentări ale datelor prin intermediul graficelor de bază.
Despre punctajul subiectelor
O bună practică în evaluarea cunoştinţelor şi aptitudinilor de utilizare EXCEL este acordarea unui
punctaj egal la toate subiectele, indiferent de dificultatea acestora şi de gradul de agregare.
Numărul total de subiecte pentru o evaluare este de 6. Fiecare subiect este notat cu 1,5 puncte. În
interiorul unui subiect de 1,5 puncte, numărul de diviziuni recomandat este tot de 6, adică 0,25
puncte fiecare (recomandare pentru unitatea punctajului, în condiţiile în care există mai mulţi
corectori).
Distribuţia recomandată a subiectelor pe niveluri de dificultate sau agregare este:
Primele două subiecte – se recomandă a fi uşoare;
Următoarele două subiecte – se recomandă a fi de nivel mediu de dificultate;
Ultimele două – se recomandă a fi mai dificile, din punctul de vedere al rezolvărilor sau din
punctul de vedere al gradului de agregare a informaţiei (în trepte sau cascadă).
Punctarea rezolvărilor (rezolvări complete vs rezolvări parţiale).
La TAO, rezolvările neconforme sunt cele care fie nu funcţionează din punctul de vedere al
exigenţei sintaxei şi modului de agregare a formulelor Excel, fie funcţionează, dar returnează
rezultate incorecte. Pentru prima categorie de rezolvări, progresul subiectului se întrerupe,
deoarece se generează o eroare insurmontabilă. Dacă utilizatorul student anulează prin tasta ESC
operaţia sau formula greşită se pierde tot conţinutul rezolvării. Pentru ca rezolvarea să fie totuşi
punctată, în condiţiile în care evaluatorul acceptă acest compromis, se recomandă salvarea
rezolvărilor „eşuate” ca pe un şir de caractere. Profesorul evaluează textul salvat în celulă şi
acordă sau nu punctaj în raport cu gravitatea erorii. Evident, dacă se acordă totuşi punctaj, acesta
este în concordanţă cu procentul de corectitudine a formulei greşite.
Este la latitudinea evaluatorului dacă ia în considerare rezolvări parţiale, în care selectează şi
punctează doar ce se consideră corect.
Reguli privind desfăşurarea evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor
Programarea examenului de TAO
74
Programarea examenului de TAO ar trebui făcută din punctul de vedere al eficacităţii procesului
de învăţare – abilitare cu Excel la începutul sesiunii. Astfel, studenţii intră în sesiune cu abilitaţi
(deprinse recent) de utilizare Excel conforme cu cerinţele formulate la seminarii şi mai ales
recente, nealterate de suprapunerea informaţională cu alte discipline şi examene.
Despre fraudă
Examenul de TAO, datorită caracterului său practic, dar mai ales dispersiei studenţilor în foarte
multe săli cu calculatoare, izolate unele de altele, în clădiri diferite şi cu supraveghere uneori
necalificată (asigurată cu operatori) este susceptibil la multiple tentative de fraudă, unele
finalizate, altele nu.
Experienţa a demonstrat utilitatea pentru studenţi a examenelor la TAO în care este permisă
utilizarea HELP-ului. Scopul examinării nu este memorarea sintaxelor formulelor Excel, ci modul
lor de utilizare şi imbricare pentru rezolvarea unor contexte date.
Iată care au fost cele mai frecvente tentative de fraudă, întâlnite la evaluările finale ale disciplinei
TAO:
Substituţie de persoană;
Copiere pe reţea;
Copiere pe mail sau prin reţelele de socializare;
Copiere de pe un site dedicat rezolvării proiectelor, aplicaţiilor (RegieLive.ro/referate.ro)
Exemplu de subiect de examen la Tehnologia Aplicaţiilor Office
Proba pe calculator (examen)
Timpul alocat pentru rezolvare este de 2 ore.
Se acordă 1 punct din oficiu.
Cerinţa A = 1,5 p
Plecând de la o bază de date de personal dintr-o bancă comercială
Marca Nume
Prenume Data angajarii Salariul de
încadrare Departament
1001 Badea R. 18.feb.02 2.300 Internal Audit
1002 Cornea A. 02.mar.79 3.400 Compliance
1003 Lolev G. 10.oct.95 1.980 Operations and Transactions
1004 Manea N. 01.dec.75 3.290 IT
1005 Mondea V. 23.ian.68 4.500 Human Resources
1006 Popa A. 13.nov.72 5.700 Risk Management
1007 Popescu M. 02.apr.03 3.400 Legal
1008 Tataru I. 16.mai.94 2.497 Credit
1009 Vasilescu B. 04.mar.09 3.180 Cards
Să se realizeze pe domeniul "Marca" următoarea formatare condiţională: aplicarea unei
culori de fundal pentru angajaţii cu o vechime mai mare de 20 de ani
Cerinţa B = 1,5 p
75
Plecând de la următoarele date puse la dispoziţie de o bancă comercială unei persoane
fizice, care doreşte să facă un plasament
Suma depusă într-un depozit la termen 15.000 lei
Rata dobânzii (anuale) 6%
Perioada constituirii depozitului (cu capitalizare) 36 luni
Nr. luni luni 15 iunie 2015 ← Data constituirii depozitului
6 ? ← Data primei scadenţe (după 6 luni)
12 ? ← Data celei de a 2-a scadenţe (după 12 luni)
18 ? ← Data celei de a 3-a scadenţe (după 18 luni)
24 ? ← Data celei de a 4-a scadenţe (după 24 luni)
Să se calculeze datele la care depozitul ajunge la maturitate, ţinând cont de posibilitatea de
capitalizare a acestuia din 6 în 6 luni (1p) şi să formateze condiţional (Bold, albastru) datele
de scadenţă ce coincid cu luna curentă (0,5p)
Cerinţa C = 1,5 p
Plecând de la o bază de date de personal dintr-o bancă comercială
Marca Nume şi Prenume Data
angajării
Funcţia Departament Salariul de
încadrare 1000 Popescu Valeriu 03.04.1977 economist Internal Audit 1900
...... ....................... .................. ........................ ....................... ................
1012 Visan Viorel 09.08.1977 programator IT 1940
Să se calculeze salariul minim, maxim şi mediu pe funcţii de încadrare, şi să se reprezinte
grafic printr-o diagrama de amplitudine
Cerinţa D = 1,5 p
Plecând de la o bază de date de personal dintr-o societate comercială
Marca Nume şi Prenume Departament Funcţia Data
angajării
Salariul
de
încadrare 1000 POPESCU Viorel Contabilitate economist 29.12.98 1900
...... ......... ......... ...... 19.09.02 2250
1020 VISAN Alexandra IT analist 28.01.05 1910
Sa se recupereze din baza de date "Personal" prin consultare următoarele informaţii:
Funcţia şi Salariul de încadrare
Nume şi prenume Funcţia Salariul de
încadrare
POPESCU Viorel ? ?
Cerinţa E = 1,5 p
76
Plecând de la o bază de date cu imobilizări corporale, dintr-o societate comercială
Număr
inventar
Denumire mijloc
fix
Data punerii
în funcţiune
Valoare de
inventar 5478 AAA aaa 12.02.2010 2.924 lei
5479 BBB bbb 18.07.2010 1.548 lei
5493 QQQ qqq 05.01.2014 2.220 lei
5494 RRR rrr 12.01.2014 1.895 lei
5495 SSS sss 26.01.2014 2.466 lei
5496 TTT ttt 06.02.2014 8.659 lei
5497 UUU uuu 14.02.2014 4.580 lei
5498 VVV vvv 12.03.2014 3.699 lei
5499 YYY yyy 15.03.2015 1.000 lei
5500 ZZZ zzz 21.03.2015 1.545 lei
Să se calculeze valoarea de inventar medie pentru mijloacele fixe puse în funcţiune în anul
precedent
Obs: Mesajul de eroare #DIV/? va fi înlocuit cu zero
Cerinţa F = 1,5 p
Plecând de la o bază de date cu angajaţii unei societăţi comerciale
Marca Nume Prenume Data nasterii Filiala Data angajării
1000 POPESCU Viorel 01.01.1980 Ploiesti 29.12.98
...... ......... ....... ........ ......
1002 POPA Florin 30.05.1984 Bucuresti 13.11.91
Să se valideze domeniul "Nume şi prenume" astfel încât să admită intrări de tip text, în
care numele să fie editat cu MAJUSCULE, iar prenumele sa înceapă cu majusculă.
Exemplu de temă pentru acasă
Timpul alocat pentru rezolvare este de o săptămână.
Se evaluează în seminarul următor.
Să se completeze următoarele facilităţi de automatizare a unei fişe de pontaj lunar pentru proiecte
finanţate din fonduri europene:
77
Fişă de pontaj
Luna / anul:
Ianuarie
2015
Numele şi prenumele expertului ..........................................
Denumire Beneficiar (Lider de parteneriat) Academia de Studii Economice din Bucuresti
Cod / titlu proiect : "Armonizare prin inovare în evaluarea cunoştinţelor în
domeniul de studii contabilitate" - ARPI
Ziua[1] Titlul activităţii[2]
Nr. ore
lucrate
proiect 1 [3]
Interval orar
ore lucrate
proiect [4]
Nr. ore
lucrate
proiect 2[5]
Nr. ore
alocate altor
activităţi[6]
1 8
2 8
3 0
4 0
5 8
........ ..................................................... .................. .................. ................ ................
29 8
30 8
31 0
Nr. total de ore 0 0 176
Subsemnatul declar, sub sancţiunea Codului penal privind falsul în declaraţii şi a returnării sumelor încasate,
că informaţiile furnizate sunt adevărate şi corecte în fiecare detaliu şi înţeleg că AM / OI / OIR are dreptul
să-mi solicite documente doveditoare în scopul verificării şi confirmării acestora.
Numele expertului: ................................................................
Semnătură:
Dată: 30 ianuarie 2015
Cerinţe:
A) Prima coloană va afişa ziua lunii pentru care se face pontajul. Zilele sunt ajustate automat la
nivelul lunii, în sensul în care unele luni au 30 de zile, altele 31 de zile, februarie are 28 de
zile.
B) Se vor formata condiţional cu gri toate liniile ce aparţin zilelor de weekend din luna de
raportare.
C) Pe ultima coloană se va genera un număr de 8 ore pentru zilele lucrătoare şi 0 ore pentru
zilele de weekend ale lunii de raportare.
D) Numărul total de ore aferent ultimei coloane se calculează automat.
E) Data aferentă ultimei linii se va calcula automat ca fiind ultima zi lucrătoare a lunii.
78
Exemplu de proiect:
Timpul alocat pentru rezolvare este de 6 săptămâni.
Se acordă o notă ce ponderează activitatea de la seminar.
Fiecare student primeşte un chestionar cu ”n” întrebări, pe care trebuie să-l prelucreze utilizând
tehnici de sintetizare Excel. În exemplul dat se analizează 32 de întrebări.
Chestionar
Nr.
Crt Intrebare
1 Vârsta dumneavoastră ? ____________ ani
2 Nivelul dumneavoastră de educaţie
3 Am calitatea de:
4 Calitatea dumneavoastră în compania în care activaţi
5 În ce domeniu activează compania la care sunteţi angajat/pe care o deţineţi ?
6 În ce categorie se încadrează compania la care lucraţi/pe care o deţineţi ?
7 Vechimea dumneavoastră în muncă este:
8 Societatea la care lucraţi / pe care o deţineţi întocmeşte periodic următoarele rapoarte
9 Ce tip de raportări financiare anuale întocmeşte compania la care lucraţi:
10 Ce norme de raportare financiară utilizează societatea la care activaţi ?
11
Evaluaţi, prin notare de la 1 la 5, autorităţile ţi instituţiile pe care le consideraţi că au un rol în
stabilirea legislaţiei privind raportarea financiară anuală în România, dar şi cele care
consideraţi că ar putea influenţa modificarea legislaţiei din ţara noastră
...... Etc.
Fiecare student primeşte baza de date ce conţine 378 de răspunsuri la întrebări :
Cerinţe
A) Să se efectueze/genereze câte un nou sheet pentru fiecare răspun în parte şi să se
redenumească sheet-ul cu indicativul răspunsului (R1...R32);
79
B) Să se denumească în baza de date fiecare întrebare în parte, iar pentru întrebările cu
răspunsuri multiple fiecare item al acestora
C) În baza de date să se efectueze validări ale răspunsurilor la întrebări în sensul stabilirii
multimii de raspunsuri posibile.
D) În baza de date să se implementeze validările condiţionale ale răspunsurilor, în cazul
întrebărilor legate între ele;
E) Să se prelucreze întrebările chestionarului în fiecare sheet dedicat răspunsurilor. Prelucrarea
include sintetizarea datelor, calcularea abaterilor, tendinţelor şi analiza grafică. De exemplu,
pentru analizarea vîrstei respondenţilor s-a creat un sheet dedicat în care s-a calculat
frecvenţa atât pe fiecare an de vârstă, cât şi pe intervale, cu analiză procentuală şi grafică.
Figura următoare ilustrează un astfel de demers.
80
Bibliografie
o Academia de Studii Economice din Bucureşti (2015) Metodologiei de organizare şi
desfăşurare a examenelor de finalizare a studiilor universitare de licenţă şi masterat în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti disponibil la http://mefc.ase.ro/licenta-
baza-legislativa-2 accesat la data de 22.05.2015
o Academia de Studii Economice din Bucureşti (2014) Regulament privins activitaea
didactică pentru studiile universitare de licenţă disponibil la http://mefc.ase.ro/Media/
Default/baza%20legislativa/Regulamentlic2014.pdf 13.05.2015 accesat la data de
30.04.2015
o Albu, N., Bunget, O., Muller, V.O., Stanciu, A. (2014), Evaluarea cunoştinţelor în domeniul
contabilitate. O analiză a practicilor şi implicaţii pentru profesia contabilă, Revista Audit
financiar nr.1, pp. 57-63
o Cucoş, C.(2008) Teoria şi metodologia evaluării, Ed. Polirom
o Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune (2014), Ghidul privind elaborarea şi
prezentarea lucrărilor de licenţă şi a disertaţiei din cadrul Facultăţii de Contabilitate şi
Informatică de Gestiune disponibil la http://conta.ase.ro/evenimente/important-ghid-privind-
elaborarea-si-prezentarea-lucrarilor-de-licenta-si-a-disertatiei accesat la data de 02.06.2015
o Houart, M. (2009) Étude de la communication pédagogique à l’université à travers les notes
et les acquis des étudiants à l’issue du cours magistral de chimie. Thèse de doctorat en
Sciences, Facultés Universitaires Notre-Dame de la Paix, Namur
o International Accounting Education Standards Board (2012), IES 6 Initial Professional
Development – Assessment of Professional Competence (Revised)
o International Accounting Education Standards Board (2014), Development and Management
of Written Examinations, Based on the Practices of Selected IFAC Member Bodies,
Information paper (revised)
o Lee-Davies, L(2007) Developing Work and study skills, Thompson, Londra
o Ministerul Educaţiei şi Cercetării (2011) Ordinul nr. 5703/2011 privind implementarea
Cadrului national al calificărilor din invăţământul superior, publicat în M.O. nr. 880 BIS din
13 decembrie 2011
o Pâinişoară, I.O.(2009) 59 de principii de pedagogie practică Ed. Polirom
o Smith E.R., Mackie, D.M.( 2007) Social Psychology, Psychology Press, New York
o Stanciu Andrei (coordonator), Albu Nadia, Blidişel Rodica, Bunget Ovidiu, Calu Daniela
Artemisa, Dumitru Mădălina, Feleagă Liliana, Gorgan Cătălina, Ionescu Bogdan, Muller
Victor, Mustaţă Răzvan, Ştefănescu Aurelia, Studiu privind eficacitatea metodelor de
validare a învăţării şi armonizarea metodelor de evaluare în domeniul de studiu contabilitate,
Editura ASE
o Tănase, M.(2011) Evaluarea-componentă esenţială a procesului instructiv-educativ,
Braaşov, disponibil la https://tanaseexpert.files.wordpress.com/2011/11/evaluarea-compo-
nenta-esentiala-a-procesului-instructiv-educativ1.pdf accesat la data de 15.04.2015
o Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca (2013), Regulament privind activitatea pro-
fesională a studenţilor (nivel licenţă şi master) din Universitatea Babeş-Bolyai în baza Sistemului european de credite transferabile (ECTS) disponibil la http://www.ubbcluj.ro/ro/
studenti/files/invatamant/Regulament-activitate-profesionala-ECTS1-9-12-2013.pdf accesat
la 17.04.2015
o Universitatea “Ovidius” din Constanţa (2014), Regulament de evaluare a cunoştinţelor şi
competenţelor studenţilor disponibil la http://univ-ovidius.ro/images/-docs/regulamente/v1/
Regulam%20evaluare%20cunostinte%20competente%20studenti.pdf accesat la 3.06.2015