dosarul nr. 4-1re-70/2021
TRANSCRIPT
1
Dosarul nr. 4-1re-70/2021
Curtea Supremă de Justiţie
D E C I Z I E
08 aprilie 2021 mun. Chişinău
Colegiului penal în următoarea componenţă:
preşedinte: Nadejda TOMA
judecători: Liliana CATAN
Iurie DIACONU
Vladimir TIMOFTI
Ion GUZUN
Elena COBZAC
Anatolie ŢURCAN
Victor BOICO
a judecat fără citarea părţilor, recursul în anulare declarat de avocatul Adrian
TĂBÂRȚĂ, în numele condamnatului TOPCIU Alexandru, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 03 noiembrie
2020, în cauza penală privindu-l pe
TOPCIU Alexandru Xxxxxx, născut la
xx xxxxxxxx xxxx, originar şi domiciliat în mun.
Xxxxxx, str. Xxxxxxxxx Xxxxx Xxxxx, x.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 09.01.2019 – 03.05.2019,
instanţa de apel: 30.07.2019 – 16.10.2019,
instanța de recurs ordinar: 30.01.2020 – 03.11.2020,
instanța de recurs în anulare: 02.02.2021 – 08.04.2021.
Asupra recursului în anulare menţionat, Colegiul penal,
C O N S T A T Ă :
1. Prin sentinţa Judecătoriei Chişinău (sediul Buiucani) din 03 mai 2019, cauza
fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Topciu Alexandru a
fost recunoscut vinovat şi condamnat în baza art. 2081 Cod penal, la 8 luni închisoare,
cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiţionată a executării
pedepsei cu închisoare, pe un termen de probaţiune de 1 an.
Corpul delict - laptopul marca „Toshiba”, model „Satellite C55-B5100”, nr.
seriei xxxxxxxx, a fost restituit lui Topciu Alexandru după intrarea sentinţei în
vigoare.
2
2. Pentru a pronunța sentinţa, prima instanţă a constatat în fapt că,
Topciu Alexandru, în perioada 10 ianuarie 2018 - 31 ianuarie 2018, aflându-se
la domiciliul său amplasat în mun. Chişinău, str. Xxxxxxxx Xxxxx xx, x,
utilizând sisteme informatice ce erau conectate la rețeaua internet cu adresa IP:
xx.xx.xx.xx, ce i-a fost alocată ultimului, potrivit bazei regionale www.xxxx.xxx,
de către Compania de Telecomunicații „Moldtelecom” SA, intenţionat a folosit,
deținut şi distribuit în rețeaua internet, prin intermediul programelor soft
specializate pentru partajarea de fişiere în spațiul internet de tip „torrent” -
429 fişiere foto-video, care se atribuie la categoria pornografiei infantile,
inclusiv şi următoarele fişiere video: „Xxxxx Xxx (Xxx), xxXx Xxxx - Xxxxx
Xxxx Xxx xxx Xxxxx xxx xx xx xxxx xxx (250).mpg" şi „(xxxx xxxxxx xxxxx)
xxxxx xxxxx - xxxxx xxxxxxxxx xxxx xxxxxx (Sound) 2011.avi".
Totodată, potrivit procesului-verbal de examinare din 06 decembrie 2018,
urmare a examinării informației ce se conține pe dispozitivul de stocare a informației
(HDD) din sistemul informatic (laptop) de marca „Toshiba”, model „Satellite C55-
B5100”, cu nr. de serie Xxxxxxxx, ce aparţine şi a fost utilizat de Topciu Alexandru,
ridicat prin procesul-verbal de percheziție din 19 aprilie 2018, efectuată la domiciliul
acestuia amplasat în mun. Chişinău, str. Xxxxxxx Xxxxx x, au fost depistate 8 fişiere
foto, care au fost deținute intenţionat de către Topciu Alexandru până la 19 aprilie
2018, stabilindu-se că toate imaginile foto sunt înregistrate în baza de date
internaţională administrată de OIPC „Interpol” - ICSE, ca fiind material din categoria
pornografiei infantile şi care constituie imagini în formă electronică ale copiilor
implicați în activităţi sexuale explicite, reale sau simulate, ale organelor sexuale ale
unui copil, reprezentate în manieră lascivă sau obscene.
Acţiunile lui Topciu Alexandru au fost încadrate în baza art. 2081 Cod penal, ca
pornografie infantilă, adică distribuirea, folosirea şi deținerea de imagini sau alte
reprezentări ale unui sau mai mulți copii implicați în activităţi sexuale explicite,
reale sau simulate, imagini sau alte reprezentări ale organelor sexuale ale unui
copil, reprezentate de manieră lascivă sau obscenă, în formă electronică.
3. Temeinicia și legalitatea sentinței a fost contestată cu apel de către
procurorul în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze
Speciale, Maxim Motânga, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei şi
pronunţarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanţă prin care
lui Topciu Alexandru, recunoscut vinovat şi condamnat în baza art. 2081 Cod penal,
să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu
aplicarea prevederilor art. 3651 Cod de procedură penală şi confiscarea în contul
statului a corpului delict - sistemul informatic laptopul marca „Toshiba”, model
„Satellite C55-B5100", nr. seriei Xxxxxxxx.
În motivarea apelului a indicat că:
3
- pedeapsa stabilită de prima instanţă este una prea blândă pentru a asigura
atingerea scopului prevenției speciale, precum şi prevenției generale, or, pentru
săvârşirea unei infracţiuni care se califică ca mai puţin gravă este mult prea blândă o
pedeapsă non-privativă de libertate;
- sistemul informatic laptopul marca „Toshiba”, model „Satellite C55-B5100”,
nr. seriei Xxxxxxxx a fost utilizat de către Topciu Alexandru la săvârşirea infracţiunii
şi anume pentru încărcarea din spațiul internet a materialului din categoria
pornografiei infantile. Totodată, în acest sistem informatic au fost depistate 8 fişiere
foto, care au fost deținute intenţionat de către Topciu Alexandru până la data de 19
aprilie 2018, stabilindu-se că toate imaginile foto sunt înregistrate în baza de date
internaţională administrată de OIPC „Interpol” - ICSE, ca fiind material din categoria
pornografiei infantile;
3.1. Avocatul Tăbîrță Adrian în numele inculpatului, a contestat sentinţa cu
apel, în partea stabilirii pedepsei, solicitând casarea acesteia, rejudecarea
cauzei şi pronunţarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima
instanţă prin care lui Topciu Alexandru să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă,
şi conform art. 55 Cod penal, să fie liberat de răspundere penală cu tragerea la
răspundere contravențională.
În motivarea apelului a indicat că:
- prima instanţă nu a acordat deplină eficiență principiilor de aplicare a
pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal, iar la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de
faptul că, inculpatul a recunoscut vina şi s-a căit sincer de cele săvârșite;
- inculpatul este la prima încălcare a legii, anterior nu a fost judecat şi nu are
antecedente penale, se caracterizează pozitiv la locul de muncă şi de trai, este
căsătorit şi are la întreținere un copil minor;
- prima instanţă nu a stabilit toate circumstanţele atenuante prevăzute de art.
76 Cod penal, şi anume, la caz fiind, săvârşirea pentru prima dată a unei infracţiuni
mai puţin grave; recunoașterea vinovăției, care este o circumstanță pe care instanţa a
exclus-o şi nu a luat-o în considerare la stabilirea pedepsei, deoarece a considerat-o
ca parte integrantă a procedurii simplificate prevăzute de art. 3641 Cod de procedură
penală;
- prima instanță nu s-a expus în privinţa solicitării apărării privind aplicarea
prevederilor art. 55 Cod penal, în privinţa inculpatului, şi anume liberarea de
răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională, or, inculpatul Topciu
Alexandru, întruneşte toate condițiile prevăzute de lege pentru a-i fi aplicate
prevederile art. 55 Cod penal.
4.1. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din
16 octombrie 2019, a fost respins ca nefondat apelul avocatului, admis apelul declarat
de procuror, casată parţial sentinţa, cu pronunţarea unei noi hotărâri potrivit modului
4
stabilit pentru prima instanţă, prin care a fost dispusă confiscarea corpului delict -
laptopul marca „Toshiba”, model „Satellite C55-B5100”, nr. seriei ZE265135P, cu
predarea acestuia instituției competente.
În rest, dispozițiile sentinţei au fost menținute.
4.1. În motivarea soluției pronunţate, instanţa de apel a indicat că, prima
instanţă cercetând în cumul probele administrate prin prisma admisibilității,
pertinenţei şi concludenței, utilității şi veridicității, în coroborare cu declaraţiile date
în şedinţa de judecată, corect a stabilit situaţia de fapt, acordând acţiunilor reţinute în
sarcina inculpatului Topciu Alexandru, încadrarea juridică corespunzătoare şi anume
în baza art. 2081 Cod penal, acţiunile infracţionale ale inculpatului întrunind
elementele constitutive ale acestei infracţiuni, astfel că sentinţa nu a fost contestată în
această parte.
Verificând chestiunea individualizării pedepsei penale în privinţa lui Topciu
Alexandru, instanţa de apel a stabilit că prima instanţă a acordat deplină eficiență
prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, şi a ținut cont de gravitatea infracţiunii
săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanţele care
atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra
corectării şi reeducării vinovatului, precum şi de condițiile de viață ale familiei
acestuia.
Instanţa de apel a reţinut că, infracţiunea săvârşită de Topciu Alexandru,
prevăzută de art. 2081 Cod penal, potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal, se califică ca
infracţiune mai puţin gravă. În conformitate cu art. 76 Cod penal, prima instanţă a
reţinut ca circumstanță atenuantă, săvârşirea pentru prima dată a unei infracţiuni mai
puţin grave, iar potrivit art. 77 Cod penal, careva circumstanţe agravante nu au fost
stabilite.
Reieșind din circumstanţele cauzei şi prevederile legale, având în vedere lipsa
circumstanțelor agravante în vinovăţia inculpatului, precum şi recunoașterea
vinovăției în cele săvârșite, şi căința sinceră, instanța de fond a concluzionat că
corijarea şi reeducarea inculpatului este posibilă prin aplicarea unei pedepse sub
formă de închisoare, cu aplicarea art. 90 Cod penal, suspendarea executării pedepsei
pe un termen de probaţiune prevăzut de lege.
Instanţa de apel a respins argumentele acuzatorului de stat privind aplicarea
pedepsei inculpatului sub formă de închisoare, cu executare în penitenciar de tip
semiînchis, deoarece pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală şi un
mijloc de corectare şi reeducare a condamnatului ce se aplică de instanţele de
judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracţiuni, cauzând anumite
lipsuri şi restricții drepturilor lor.
Din materialele cauzei penale, instanţa de apel a reţinut că, Topciu Alexandru a
recunoscut vina în săvârşirea infracţiunii incriminate şi a solicitat examinarea cauzei
5
în procedură simplificată, s-a căit sincer de cele săvârșite, a comis pentru prima dată
o infracţiune mai puţin gravă, este căsătorit, are la întreținere un copil minor, soția
acestuia fiind însărcinată, astfel că prima instanţă corect a stabilit faptul că pedeapsa
cu închisoare, cu executarea reală a acesteia, nu va atinge scopul scontat în privinţa
inculpatului.
Cu referire la corpul delict, instanţa de apel a reţinut că în speță, sistemul
informatic - laptopul marca „Toshiba”, model „Satellite C55-B5100”, nr. seriei
ZE265135P, a fost utilizat de Topciu Alexandru la săvârşirea infracţiunii şi anume în
vederea încărcării din spațiul Internet a materialului din categoria pornografiei
infantile, totodată, în acest sistem informatic au fost depistate 8 fişiere foto, ce au fost
deținute intenţionat de către Topciu Alexandru până la data de 19 aprilie 2018,
stabilindu-se că toate imaginile foto sunt înregistrate în baza de date internaţională
administrată de OIPC „Interpol” - ICSE, ca fiind material din categoria pornografiei
infantile.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 162 alin. (1) pct. 1) Cod de
procedură penală, corpul delict - laptopul marca „Toshiba”, model „Satellite C55-
B5100”, nr. seriei Xxxxxx, urmează a fi confiscat şi predat instituției competente.
Cu referire la argumentele părţii apărării privind individualizarea pedepsei
penale în privinţa inculpatului Topciu Alexandru, instanţa de apel a reţinut că, prima
instanţă a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, şi a ținut
cont de gravitatea infracţiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui
vinovat, de circumstanţele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de
influența pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării vinovatului, precum şi de
condițiile de viață ale familiei acestuia.
Referitor la solicitarea apărării privind liberarea inculpatului de răspundere
penală în temeiul art. 55 Cod penal, instanţa de apel a apreciat-o ca fiind nefondată,
din motiv că în privinţa inculpatului nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile
privind dispunerea liberării de răspundere penală cu tragerea la răspundere
contravențională. Liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere
contravențională nu este o obligaţie, dar un drept al instanţei de judecată, în cazul în
care persoana care a săvârșit pentru prima dată o infracţiune uşoară sau mai puţin
gravă, cu excepția infracţiunilor prevăzute expres la norma respectivă.
A reținut instanța de apel că, deși Topciu Alexandru a recunoscut vina în
săvârşirea infracţiunii incriminate, conform caracterului şi gradului prejudiciabil,
infracţiunea comisă se califică ca infracţiune mai puţin gravă, acesta anterior nu a fost
judecat şi nu au fost cauzate careva prejudicii, din care motiv în speță nu s-a constatat
faptul că corectarea inculpatului este posibilă fără a fi supus răspunderii penale.
Sub acest aspect, Colegiul penal a notat că, Topciu Alexandru a săvârșit
infracţiunea prevăzută de art. 2081 Cod penal, care face parte din categoria
6
infracţiunilor contra familiei şi a minorilor, menită să protejeze integritatea fizică şi
psihică a copilului. Totodată, scopul acestei norme penale constă în prevenirea
săvârşirii de către făptuitori a unor eventuale infracţiuni grave şi deosebit de grave
împotriva minorilor, dar şi a infracţiunilor privind viața sexuală a acestora. Se
evidențiază pericolul social avansat al faptelor infracţionale de pornografie infantilă,
în special, că această categorie de infracţiune se răsfrânge asupra minorilor.
5. Temeinicia și legalitatea deciziei instanței de apel și sentinței instanței de
fond au fost contestate cu recursuri ordinare de către:
5.1. Procurorul în Procuratura pentru Combaterea Criminalității
Organizate şi Cauze Speciale, Motînga Maxim și procurorul în Procuratura de
circumscripție Chişinău, Bradu Valentina, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) şi
10) Cod de procedură penală, că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția, în partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului, astfel
încât s-a aplicat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale, precum şi
instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate de către acuzatorul
de stat în apelul declarat, și solicitând casarea parţială a acestora, cu dispunerea
rejudecării cauzei în instanţa de apel.
În argumentarea recursului menţionează, că:
- decizia instanţei de apel este neîntemeiată doar în partea stabilirii pedepsei
penale inculpatului Topciu Alexandru, considerând că aceasta a fost greşit
individualizată, or, prevederile art. 90 Cod penal, neîntemeiat au fost aplicate;
- instanţele de fond au ignorat prevederile art. 75 Cod penal, şi astfel s-au
limitat doar la expunerea prevederilor art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal.
Totodată, nu au luat în consideraţie şi gravitatea infracţiunii săvârșite, care se atribuie
la categoria infracţiunilor mai puţin grave prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal,
prin urmare ignorând prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală.
5.2. Avocatul Tăbîrță Adrian în numele lui Topciu Alexandru, în
temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat hotărârile
instanțelor cu recurs ordinar, solicitând casarea parţială a acestora, în
partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărâri
potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin care să fie aplicată o
pedeapsă mai blândă inculpatului Topciu Alexandru, şi liberarea de răspundere
penală cu tragerea la răspundere contravențională, în baza art. 55 Cod penal.
În argumentarea recursului a menționat, că:
- pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră, deoarece instanţele de fond nu
au luat în consideraţie gradul prejudiciabil al infracţiunii săvârșite, motivul şi scopul
celor săvârșite, persoana celui vinovat, caracterul şi mărimea daunei prejudiciabile,
circumstanţele care atenuează sau agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate
7
asupra corectării vinovatului, precum şi condițiile de viață ale familiei acestuia, astfel
considerând că inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă inechitabilă;
- instanţele de fond nu au acordat deplină eficiență principiilor de aplicare a
pedepsei, prevăzute de art. 61 Cod penal, iar la aplicarea pedepsei nu au ținut cont de
faptul că, inculpatul a recunoscut vina şi s-a căit sincer de cele săvârșite, circumstanţe
care constituie temei pentru aplicarea unei pedepse mai blânde;
- instanţele de fond nu s-au expus în privinţa solicitării privind aplicarea art. 55
Cod penal, în contextul în care inculpatul întruneşte toate condițiile pentru liberarea
de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională.
5.3. Avocatul Tăbîrță Adrian în numele inculpatului, a depus referinţă la
recursul declarat de procuror, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit
neîntemeiat.
6. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiție din
03 noiembrie 2020, a fost respins ca nefondat apelul avocatului, admis apelul declarat
de procuror, casată parţial sentinţa și decizia instanței de apel, cu pronunţarea unei
noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin care s-a exclus
aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
În rest, dispozițiile hotărârilor contestate au fost menținute.
6.1. În motivarea soluției pronunţate, instanţa de recurs a indicat că, prima
instanţă cercetând în cumul probele administrate prin prisma admisibilității,
pertinenţei şi concludenței, utilității şi veridicității, în coroborare cu declaraţiile date
în şedinţa de judecată, corect a stabilit situaţia de fapt, acordând acţiunilor reţinute în
sarcina inculpatului Topciu Alexandru, încadrarea juridică corespunzătoare şi anume
în baza art. 2081 Cod penal, acţiunile infracţionale ale inculpatului întrunind
elementele constitutive ale acestei infracţiuni, astfel că sentinţa nu a fost contestată în
această parte.
Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Tăbîrţă Adrian în
numele inculpatului, Colegiul penal lărgit a reținut că potrivit art. 55 alin. (1) Cod
penal, persoana care a săvârșit pentru prima oară o infracţiune uşoară sau mai puţin
gravă, cu excepția infracţiunilor prevăzute la art. 1811, 256, 264 alin. (2), 2641, 303,
314, 326 alin. (11), 328 alin.(1), 332 alin. (1), 333 alin. (1), 334 alin. (1) şi (2), 335
alin. (1) şi 3351 alin. (1), poate fi liberată de răspundere penală şi trasă la răspundere
contravențională în cazurile în care şi-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat
prin infracţiune şi s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă
răspunderii penale.
Verificând argumentele recursului în raport cu soluțiile oferite de instanţele de
fond, Colegiul penal lărgit a conchis că, acestea au acordat deplină eficiență
prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, şi au ținut cont de gravitatea infracţiunii
săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanţele cauzei
8
care atenuează ori agravează răspunderea penală, şi în consecință au motivat
corespunzător respingerea aplicării prevederilor art. 55 Cod penal.
Aplicarea liberării de răspundere penală cu tragerea la răspundere
contravențională, nu este o obligaţie, dar un drept discreționar al instanţei de judecată,
or, instanţa urmează să constate cumulativ că persoana care a săvârșit pentru prima
oară o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă, cu excepțiile prevăzute la alin. (1) art.
55 Cod penal, şi-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin infracţiune, şi nu
în ultimul rând stabilindu-se că corectarea inculpatului este posibilă fără a fi supus
răspunderii penale.
Colegiul penal lărgit a reținut poziția instanțelor inferioare care au concluzionat
că recunoașterea vinovăției şi căința sinceră manifestată de inculpatul Topciu
Alexandru, nu poate echivala cu faptul că corectarea şi reeducarea acestuia este
posibilă în condițiile liberării de răspundere penală, deoarece acest fapt urmează a fi
constatat în coraport cu toate datele din dosarul penal, or, inculpatul a săvârșit o
infracţiune cu intenție, care nu poate fi considerată ca o faptă accidentală în viața
acestuia, dar reprezintă intenţia directă şi conștientă a inculpatului, care recurgând la
săvârşirea faptelor infracţionale, şi-a asumat şi consecințele care pot surveni, în
contextul în care infracţiunea prevăzută de art. 2081 Cod penal, face parte din
categoria infracţiunilor contra familiei şi a minorilor, care are menirea de a proteja
integritatea fizică şi psihică a copilului.
În acest sens, Colegiul penal lărgit a reținut că, concluzia instanțelor de fond
privind tragerea la răspundere penală, cu stabilirea pedepsei penale corespunzătoare
inculpatului Topciu Alexandru, este corectă şi motivată în raport cu toate
circumstanţele cauzei.
Cu referire la recursul ordinar declarat de către procuror, Colegiul penal lărgit a
reținut că potrivit practicii judiciare constante, suspendarea condiţionată este o
măsură de individualizare a executării pedepsei, stabilită de către instanţa de judecată
prin hotărârea de condamnare, prin suspendarea pentru o anumită perioadă de timp
executarea pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.
Deşi, potrivit circumstanțelor cauzei sunt întrunite condițiile necesare pentru a
fi invocată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, pentru aplicarea
acesteia este necesar ca instanţa de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei
poate fi atins chiar şi fără executarea acesteia.
Analizând decizia instanţei de apel şi sentinţa primei instanţe sub aspectul
aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu circumstanţele cauzei, în
prezenta speță, Colegiul penal lărgit a conchis că soluția acestora în partea stabilirii
modului de executare a pedepsei este neîntemeiată, la adoptarea căreia nu s-a ținut
cont în deplină măsură de art. 75 Cod penal.
9
În sensul vizat, s-a indicat că, instanţele de fond insuficient au abordat
condițiile ce vizează circumstanţele cauzei şi persoana celui vinovat, şi nu a luat în
consideraţie faptul că, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal -
pornografia infantilă, se atentează la integritatea fizică şi psihică a copilului, întrucât
această infracţiune face parte din categoria infracţiunilor contra familiei şi a
minorilor.
Instanța de recurs a notat că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, adică
suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie aparte de
pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a demonstra că infracţiunea
săvârşită de ei este un incident în viața acestora.
Colegiul a remarcat că, în textul art. 90 alin. (1) Cod penal, unitatea lexicală
„poate”, oferă posibilitatea şi nu obligația instanţei de judecată de a aplica
prevederile acestei norme.
Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei
prevăzute de art. 90 Cod penal, se referă la pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii;
circumstanţele cauzei şi persoana infractorului; aprecierea instanţei dacă scopul poate
fi atins şi fără executarea acesteia.
În acest sens, Colegiul penal lărgit a constatat că, la individualizarea pedepsei
penale stabilite lui Topciu Alexandru în prezenta speță, instanţele de fond nu au
indicat suficient motivele aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în privinţa acestuia,
admiţând dubla valență a acelorași circumstanţe şi împrejurări care au fost reţinute
iniţial la aplicarea termenului pedepsei cu închisoare în baza art. 2081 Cod penal, iar
ulterior, în baza acelorași circumstanţe să dispună suspendarea condiţionată a
executării pedepsei lui Topciu Alexandru.
Pe cale de consecință, instanţa de recurs a conchis că nu pot fi luate în
consideraţie circumstanţele reţinute de către instanţele de fond şi care au fost puse la
baza aplicării prevederilor art. 90 Cod penal - „că inculpatul Topciu Alexandru s-a
căit sincer de cele săvârșite şi a recunoscut vina”.
În concluzie, Colegiul penal lărgit a statuat că pedeapsa stabilită de către
instanţele ierarhic inferioare cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendând
condiționat executarea pedepsei, nu este echitabilă, deoarece nu este capabilă de a
contribui la realizarea scopurilor pedepsei penale, cum ar fi restabilirea echității
sociale, corectarea condamnatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni atât de
către condamnat, precum şi de alte persoane.
Prin urmare, concluzia precum că, scopul corectării şi reeducării inculpatului
poate fi realizat şi prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal - suspendarea
condiţionată a pedepsei, este una greșită, din care considerente urmează a fi exclusă,
nefiind considerat faptul că, prin această soluție se înrăutățește situaţia
condamnatului.
10
7. În temeiul prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărârile
judecătoreşti au devenit irevocabile.
8. Avocatul Adrian Tăbârță a declarat recurs în anulare, solicitând casarea
deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiţie din 03 noiembrie 2020 și
menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie
2019.
În motivarea recursului în anulare argumentează că:
- până la pronunţarea deciziei CSJ din 03.11.2020, condamnatul Topciu
Alexandru deja își executase integral pedeapsa stabilită în speță. Or, prin decizia
Curţii de Apel din 16.10.2019, a fost respins apelul avocatului şi a fost admis apelul
acuzatorului de stat, casată sentinţa parţial şi pronunţată o nouă hotărâre potrivit
modului stabilit pentru prima instanţă în partea soluționării chestiunii cu privire la
corpul delict, laptopul „Toshiba”, de model Satellite C55-B51000 care a fost
confiscat și predat instituției competente;
- potrivit prevederilor art. 415 alin. (3) Cod procedură penală, Decizia
Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 16.10.2019 în privinţa lui Topciu
Alexandru, a fost pusă în executare din momentul adoptării, ulterior fiind executată
integral de către condamnat, fapt confirmat și prin certificatul nr. 152 din 18
noiembrie 2020, eliberat de către Biroul de Probaţiune Chişinău prin care se atestă
faptul că „cet. Topciu Alexandru, născut la xx.xx.xxxx, domiciliat în mun. Xxxxxxx,
str. Xxxx. Xxxxx Xxxxxx, x, condamnat la 03.05.2019 de către Judecătoria Chişinău,
sediul Buiucani, Decizia Curţii de Apel Chişinău din 16.10.2019 în baza art. 2081
Cod penal la 8 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe
un termen de probă de 1 an, s-a aflat la evidenţa Biroului de probaţiune Chişinău,
iar la data de 16 octombrie 2020, în legătură cu expirarea termenului de probă a fost
exclus din evidență.”, iar la data de 03.11.2020, când Curtea Supremă de Justiție s-a
pronunţat asupra speței, Topciu Alexandru deja îşi executase integral pedeapsa:
- în temeiul art. 274 alin. (4), 275 alin. (1) lit. h), 276 alin. (4) Cod de
executare, Topciu Alexandru, de drept a obținut stingerea executării pedepsei, fiind
stins atât raportul juridic de executare a pedepsei penale şi obligația condamnatului
de a executa pedeapsa, cât și dreptul organelor de stat de a cere executarea pedepsei,
în legătură cu acest caz, or aceasta a avut loc urmare a respectării de către condamnat
a comportamentului stabilit prin hotărârea judecătorească şi expirării termenului de
probă;
- la caz, este necesară aplicarea standardelor internaționale şi încetarea procesul
penal, deoarece există alte circumstanţe care exclud și condiționează pornirea
urmăririi penale şi tragerea la răspundere penală, or conform art. 22 alin. (1) Cod de
procedură penală, alin. (1) art. 4 Protocolul 7 la Convenția Europeană pentru
Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăților fundamentale, nimeni nu poate fi urmărit
11
sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiaşi Stat pentru săvârşirea infracţiunii
pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform
legii şi procedurii penale ale acestui Stat şi care a fost executată integral;
- colegiul penal al CSJ a ieșit din limitele de examinare a recursului înrăutățind
situaţia inculpatului prin excluderea prevederilor art. 90 Cod penal, deși acuzatorul de
stat în recurs a avut solicitarea de a trimite cauza la o nouă rejudecare în instanța de
apel;
- instanța de recurs ordinar neîntemeiat și nefondat a desființat două hotărâri
legale, motivate si întemeiate. Or, individualizarea pedepsei poate fi efectuată doar la
examinarea în fond a cauzei şi în apel, iar conform art. 427 alin. (l) p. 10) Cod de
procedură penală, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale
temeiul care a stat la baza deciziei CSJ din 03.11.2020, prin care s-a exclus art. 90
Cod penal;
- în decizia Colegiului penal al CSJ din 03.11.2020, la pagina 11 alin. 3 se
menţionează: „Deşi, potrivit circumstanțelor cauzei sunt întrunite condițiile necesare
pentru a fi invocată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, pentru
aplicarea acesteia este necesar ca instanţa de judecată să aprecieze dacă scopul
pedepsei poate fi atins chiar şi fără executarea acesteia” … „Colegiul penal
consideră că soluția acestora în partea stabilirii modului de executare a pedepsei
este neîntemeiată, la adoptarea căreia nu s-a ținut cont în deplină măsură de ort. 75
Cod penal”, pagina 12 alin. 3 „ Colegiul penal lărgit constată că la individualizarea
pedepsei penale stabilite inculpatului Topciu Alexandru în prezenta speță, instanţele
de fond nu au indicat suficient motivele aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în
privinţa acestuia.” Astfel, este vădit faptul că, instanța de recurs recunoaște că sunt
întrunite toate condițiile de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, însă s-a indicat
că, în cauză: „nu s-a ținut cont în deplină măsură de art. 75 Cod penal, instanţele de
fond nu au indicat suficient motivele aplicării prevederilor art. 90 Cod penal”;
- atât instanţa de fond cât şi cea de apel, corect au aplicat prevederile art. 90
Cod penal în privinţa inculpatului Topciu Alexandru, au cercetat sub toate aspectele
complet şi obiectiv cauza, personalitatea condamnatului, condițiile de viață a familiei
acestuia, fapta prejudiciabilă şi consecințele acesteia;
- norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine mai multor hotărâri
de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiţie și
anume decizia colegiului penal al CSJ din 04.12.2019, în privinţa lui Salo Andrei
dosarul nr. 1ra-2123/2019, decizia colegiului penal al CSJ din 13.10.2020 în privinţa
lui Modîrcă Denis dosarul nr. lra-1680/2020, decizia colegiului penal al CSJ din
03.11.2020 în privinţa lui Ptașenco Andrei dosarul nr. 1ra-1766/2020 și decizia
Colegiului penal al CSJ din 09.04.2019 în privinţa lui Uzunov Veaceslav dosarul nr.
1ra-465/2019. Respectiv, condamnatul Topciu Alexandru în coraport cu ceilalți
12
învinuiți/inculpați este supus discriminării;
- în astfel de situații, CEDO a apreciat că practica judiciară neunitară este
contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor
Convenţiei şi constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept;
- pedeapsa aplicată este mult prea aspră, iar aceasta nu va face decât să
limiteze condamnatul în exercitarea obligaţiei sale părintești de întreținere, fapt prin
care totodată se lezează „dreptul copilului de a beneficia de un nivel de trai care să-i
permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială.
8.1. Procurorul a depus referinţă la recursul declarat de avocat în numele
inculpatului, pledând pentru admisibilitatea acestuia, cu trimiterea recursului în
anulare pentru judecare în Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, motivând că
la momentul examinării cauzei în instanţa de recurs, pedeapsa constituind măsura de
constrângere și mijlocul de punere în executare în conformitate cu prevederile art.
276 alin. (4) Cod de executare – era executată. Or, lipsurile și restricțiile impuse de
instanță au curs și au provocat efecte juridice asupra subiectului neîntrerupt până la
data de 16.10.2020, iar în aceste circumstanțe, consideră că riscurile de
neconcordanță cu standardele instituite de art. 4 Protocol 7 CEDO, sunt iminente.
9. Judecând recursul în anulare declarat în raport cu materialele cauzei și
motivele invocate, Colegiul penal conchide că, acesta urmează a fi admis, din
considerentele ce urmează.
În temeiul art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot
fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea
cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat
hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează
Guvernul R. Moldova despre depunerea cererii.
Conform art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul
procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată poate fi considerat
încălcarea esențială a drepturilor și libertăților persoanei garantate de Convenția
pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate
internaționale, de Constituția R. Moldova și de alte legi naționale.
Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea
pronunțată, se consideră încălcarea esențială a drepturilor și a libertăților
fundamentale ale omului. Hotărârea judecătorească definitivă, împiedică reluarea
examinării procesului penal în privința aceleiași persoane pentru aceeași faptă, cu
excepția cazului în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a
afectat hotărârea pronunțată.
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, în baza prevederilor art. 457 alin.
(3), 434 Cod de procedură penală, verifică legalitatea hotărârilor atacate pe baza
materialului din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs.
13
Potrivit art. 7 alin. (1) Cod de procedură penală, procesul penal se desfășoară în
strictă conformitate cu principiile și normele unanim recunoscute ale dreptului
internațional, cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, cu
prevederile Constituției Republicii Moldova și ale prezentului cod.
Recurentul invocă în recursul său că, hotărârea instanței de recurs este afectată
de un viciu fundamental, deoarece până la pronunțarea deciziei Curții Supreme de
Justiție din 03.11.2020, condamnatul Topciu Alexandru executase deja pedeapsa
stabilită integral, că instanța de recurs, prin pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a
exclus prevederile art. 90 Cod penal în privința condamnatului Topciu Alexandru, a
agravat situația acestuia, deoarece procurorul în recursul declarat solicitase trimiterea
cauzei la rejudecare în instanța de apel.
În acest context, Colegiul penal menționează că, consacrarea dreptului la un
proces echitabil în plan internațional s-a realizat prin intermediul celor mai
importante instrumente juridice de garantare a drepturilor omului, fie tratate
internaționale universale cu valoare generală ori specializate, fie tratate regionale cu
valoare generală ori specializate.
Astfel, potrivit art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului „orice
persoană are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil şi public de
către un tribunal independent şi imparțial care va hotărî fie asupra drepturilor şi
obligațiilor sale, fie asupra oricărei acuzări în materie penală îndreptate împotriva sa”.
Articolul 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale, consfințește dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, stipulând
că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un
termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială,
instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală
îndreptate împotriva sa.”
Articolul 4 § 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor
Omului și a Libertăților Fundamentale statuează că nimeni nu poate fi urmărit sau
pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru
care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi
procedurii penale ale acestui stat.
Colegiul penal reține că soluția instanței de recurs, pronunțată la data de 03
noiembrie 2021, prin care a dispus casarea parțială a sentinței și deciziei instanței de
apel, în latura pedepsei, rejudecând cauza și pronunțând o nouă hotărâre în privința
lui Topciu Alexandru, prin care s-a exclus aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal
este afectată de un viciu fundamental, impunându-se soluția casării totale a acesteia
cu dispunerea rejudecării cauzei la etapa judecării recursului ordinar, de către
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, or, la caz este incidentă
neconcordanța cu standardele instituite de art. 4 Protocol 7 CEDO.
14
Sub acest aspect, Colegiul penal notează că, potrivit prevederilor art. 466 alin.
(3), 467 alin. (1), 468 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, hotărârile instanţei de
apel rămân definitive la data pronunțării deciziei în apel. Hotărârile judecătoreşti
definitive şi ordonanțele procurorului privind încetarea urmăririi penale sunt
obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice din ţară şi au putere executorie pe
întregul teritoriu al Republicii Moldova. Trimiterea spre executare a hotărârii
judecătoreşti se pune în sarcina instanţei care a judecat cauza în primă instanţă.
Dispoziţia de executare a hotărârii judecătoreşti, în termen de 10 zile de la data când
hotărârea a rămas definitivă, se trimite de către președintele instanţei, împreună cu o
copie de pe hotărârea definitivă, organului însărcinat cu punerea în executare a
sentinţei conform prevederilor legislației de executare. Organele care pun în
executare sentinţa comunică de îndată, dar nu mai târziu de 5 zile, instanţei care a
trimis hotărârea dată despre punerea în executare a acesteia.
Astfel, potrivit materialelor dosarului se atestă că, la data de 12.12.2019,
Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani a fost înștiințată de către Biroul de Probațiune
Centru că, sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani nr. 1-147/19 din
03.05.2019 în privința condamnatului Topciu Alexandru, condamnat în baza art. 2081
Cod penal la 8 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei cu închisoarea pe
un termen de probă de 1 an, conform art. 90 Cod penal, a fost luată spre executare
(f.d. 102, vol. II).
La data de 03 decembrie 2019 și respectiv 24 decembrie 2019, procurorul și
avocatul au contestat cu recurs ordinar hotărârile instanțelor inferioare, cauza penală
fiind expediată în adresa Curții Supreme de Justiție la data de 30 ianuarie 2020 (f.d.
47-57, vol. II), instanța de recurs pronunțându-se asupra recursurilor ordinare
declarate, la data de 03 noiembrie 2020.
Totodată, materialele dosarului mai relevă că, prin scrisoarea cu numărul de
ieșire 04/02/9615 din data de 20 octombrie 2020, Direcția Supraveghere și Pedepse
Complementare a Biroului de Probațiune Chișinău, a informat Judecătoria Chișinău,
sediul Buiucani că „cet. Topciu Alexandru Xxxxxx, a.n. xx.xx.xxxx, condamnat prin
sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani nr. 147/19 din 03.05.2019, decizia
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău nr. 1a-1463/2019 din 16.10.2019, în
baza art. 2081 Cod penal, la 8 luni închisoare, în baza art. 90 Cod penal executarea
pedepsei fiind suspendată pe un termen de 1 an, a fost exclus de la evidență în
legătură cu expirarea termenului la 16.10.2020 (f.d. 103, vol. II)
Potrivit prevederilor art. 274, 275 alin. (1) lit. h), h1), (2), (3), 276 alin. (4) Cod
de executare, prin stingerea executării pedepsei se stinge raportul juridic de executare
a pedepsei penale, adică obligația condamnatului de a executa pedeapsa şi dreptul
organului de stat de a cere executarea pedepsei. Stingerea executării pedepsei are loc
în cazul respectării de către condamnat a comportamentului stabilit prin hotărârea
15
judecătorească şi expirării termenului de probă, respectării condiţiilor de probaţiune
şi expirării perioadei de probaţiune. Despre intervenirea unor împrejurări stabilite în
alin. (1) al prezentului articol, instituția sau organul care asigură executarea
pedepsei comunică în scris instanţei care a judecat cauza în fond, anexând materiale
probatorii.
În urma analizei temeiurilor recursului în anulare invocate de apărătorul
condamnatului în coroborare cu circumstanțele de fapt și de drept expuse mai sus,
Colegiul penal, notează că la data parvenirii înștiințării despre excluderea de la
evidență a condamnatului Topciu Alexandru, în legătură cu expirarea termenului la
16.10.2020, instanța de fond avea obligația pozitivă de a comunica această informație
instanței de recurs pe rolul căreia se aflau în examinare recursurile ordinare declarate
împotriva hotărârilor instanțelor inferioare pe cauza penală în privința lui Topciu
Alexandru.
În conformitate cu art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de
constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se
aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit
infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor.
Astfel, institutul juridic – suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin
caracterul său, reprezintă acel mijloc de punere în executare a măsurii de
constrângere – pedeapsa cu închisoarea, aplicată de către instanță în funcție de
circumstanțele cauzei și persoana celui vinovat, în schimbul unui șir de lipsuri și de
restricții prevăzute la alin. (6) art. 90 Cod penal.
În aceste circumstanțe, Colegiul penal notează că, la momentul examinării
cauzei în instanța de recurs, pedeapsa penală constituind măsura de constrângere și
mijlocul de punere în executare, în conformitate cu prevederile art. 276 alin. (4) Cod
de executare, era executată - era stins raportul juridic de executare a pedepsei penale,
adică obligația condamnatului de a executa pedeapsa şi dreptul organului de stat de a
cere executarea pedepsei. Or, lipsurile și restricțiile impuse de instanță au curs și au
provocat efecte juridice asupra subiectului, neîntrerupt până la data de 16 octombrie
2020, iar schimbarea modului de executare a pedepsei, prin excluderea art. 90 Cod
penal în privința condamnatului Topciu Alexandru, după data de 16 octombrie 2020,
constituie în sine încălcarea dreptului condamnatului garantat de art. 4 alin. (1)
Protocol 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de a nu fi urmărit sau
pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru
care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi
procedurii penale ale acestui stat.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului,
omisiunile unui organ statal nu pot fi puse în seama condamnatului.
16
În acest sens, Colegiul reține ca fiind aplicabile constatările CtEDO din cauza
Ştefan vs. România, 28319/03, 6 aprilie 2010, în care Curtea Europeană a apreciat că
Statul este cel care trebuie să își asume erorile comise de Parchet și instanţe şi că
aceste erori nu trebuie reparate în detrimentul persoanei vizate de procedura în cauză.
La fel, și în cauza Stoianova şi Nedelcu vs. România nr. 77.517/01 și
77.722/01, 04 august 2005, Curtea Europeană a menţionat: „carențele autorităților
nu pot fi imputabile reclamanților şi nu trebuie să-i pună într-o situaţie
defavorabilă".
Pe cale de consecință, se reține că, încălcarea nominalizată, comisă de instanța
de recurs, a lezat dreptul inculpatului de a nu fi pedepsit penal de către jurisdicțiile
aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau
condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale ale acestui
stat, garantat de art. 4 alin. (1) Protocol nr. 7 CEDO şi constituie un viciu
fundamental care a afectat hotărârea adoptată de această instanță, adică reprezintă o
eroare de drept care permite redeschiderea procesului penal în privința lui Topciu
Alexandru, cu dispunerea rejudecării cauzei la etapa judecării recursului ordinar, de
către Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție.
Soluția Colegiului penal de a dispune rejudecarea cauzei la etapa judecării
recursului ordinar de către Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție este
condiționată de faptul că la etapa judecării recursului ordinar, instanța de recurs a fost
sesizată cu recursuri ordinare atât de către apărare cât și de acuzator, caz în care,
echitatea cere ca Colegiul penal să dispună rejudecarea cauzei, pentru a nu leza
dreptul apărării la un proces echitabil.
Conform art. 457, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța
admite recursul în anulare, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de
către instanța de recurs ordinar, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată
de către instanța de recurs în anulare.
La rejudecarea cauzei, instanța de recurs ordinar urmează să țină cont de
împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă
conformitate cu legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată
10. În conformitate cu prevederile art. art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), 454, 457
alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie,
d e c i d e:
Admite recursul în anulare declarat de avocatul Adrian TĂBÂRȚĂ, în numele
condamnatului TOPCIU Alexandru, casează total decizia Colegiului penal lărgit al
Curţii Supreme de Justiţie din 03 noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe
TOPCIU Alexandru Xxxxxx și dispune rejudecarea cauzei la etapa judecării
recursului ordinar, de către Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție.
17
TOPCIU Alexandru Xxxxxx urmează a fi eliberat imediat din penitenciar dacă
a fost reținut în baza deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
03 noiembrie 2020 și dacă în privința acestuia nu este aplicată măsură preventivă sub
formă de arest sau dacă acesta nu execută pedeapsa penală în baza altor hotărâri
judecătorești.
Decizia nu este susceptibilă căilor de atac, pronunțată integral la 28 mai 2021.
Preşedinte: Nadejda TOMA
Judecători: Liliana CATAN
Iurie DIACONU
Vladimir TIMOFTI
Ion GUZUN
Elena COBZAC
Anatolie ŢURCAN
Victor BOICO
18
08 aprilie 2021 Dosarul nr.4-1re-70/2021
O p i n i e s e p a r a t ă
a judecătorilor Toma Nadejda, Cobzac Elena şi Timofti Vladimir
Conform art. 339 alin. (7), 340 alin. (3) Cod de procedură penală, în cauza penală
privindu-l pe Topciu Alexandru Xxxxxx.
1. Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 08 aprilie
2021, a fost admis recursul în anulare declarat de avocatul Tăbîrţă Adrian, în
numele condamnatului Topciu Alexandru, fiind casată total decizia Colegiului
penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 03 noiembrie 2020, în cauza penală
privindu-l pe Topciu Alexandru Xxxxx și dispusă rejudecarea cauzei la etapa
judecării recursului ordinar, de către Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de
Justiție.
2. Am semnat cu respect decizia, dar cu privire la soluția adoptată, exprimăm
dezacordul cu majoritatea completului de judecată, deoarece considerăm că,
recursul ordinar declarat de către avocatul Tăbîrţă Adrian, în numele
condamnatului Topciu Alexandru, urma a fi respins cu menținerea în vigoare a
deciziei Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 03 noiembrie 2020.
Având în vedere materialele cauzei, considerăm corectă soluția instanței de
recurs, în decizia din 03 noiembrie 2020, prin care a fost respins ca nefondat apelul
avocatului, admis apelul declarat de procuror, casată parţial sentinţa și decizia
instanței de apel, cu pronunţarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru
prima instanţă, prin care s-a exclus aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. În rest,
dispozițiile hotărârilor contestate au fost menținute.
Revenind la prezenta speță, din textul recursului în anulare declarat, stabilim
că, autorul invocă afectarea hotărârii instanței de recurs de un viciu fundamental,
exprimat prin încălcarea articolul 4 § 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană
a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale şi anume prin faptul că, până
la pronunțarea deciziei Curții Supreme de Justiție din 03.11.2020, condamnatul
Topciu Alexandru executase deja pedeapsa stabilită integral, că instanța de recurs,
prin pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a exclus prevederile art. 90 Cod penal
în privința condamnatului Topciu Alexandru, a agravat situația acestuia.
Asupra criticilor invocate de recurent, menţionăm că, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a statuat în sensul că, dispoziţiile art. 4 din Protocolul nr. 7,
conţin 3 garanţii distincte :
i) garanţia de a nu fi susceptibil / supus riscului de a fi judecat pentru
aceeaşi faptă într-o nouă procedură;
ii) garanţia de a nu fi judecat pentru aceeaşi faptă într-o nouă procedură;
19
iii) garanţia de a nu fi pedepsit pentru aceeaşi faptă într-o nouă procedură.
Totodată, scopul art. 4 din Protocolul nr. 7, este de a interzice repetarea
procedurilor penale (principiul non bis in idem), care au dus la pronunțarea unei
hotărâri definitive.
Conform Raportului explicativ privind Protocolul nr. 7, care, la rândul său,
face trimitere la Convenția europeană privind valoarea internațională a hotărârilor
represive, o hotărâre este definitivă dacă, conform expresiei consacrate, a
dobândit autoritate de lucru judecat (res judicata). Acest lucru este valabil atunci
când hotărârea este irevocabilă, adică atunci când nu mai poate face obiectul unor
căi de atac ordinare sau dacă părțile au epuizat respectivele căi de atac ori nu le-
au exercitat înainte de expirarea termenului (Sergey Zolotukhin împotriva Rusiei
(MC) din 10 februarie 2009 pct. 107). Hotărârile care pot face obiectul unei căi de
atac ordinare sunt excluse din sfera garanției prevăzute la art. 4 din Protocolul nr.
7, în măsura în care nu a expirat termenul de atac (pct. 108). Prin urmare, se atestă
că o „hotărâre” nu este definitivă, dacă legislaţia naţională permite reluarea
procedurilor.
Referitor la cele invocate de către recurent, specificăm, că, în prezenta speţă,
prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2019, au
fost menţinute dispoziţiile sentinţei, prin care Topciu Alexandru a fost recunoscut
vinovat şi condamnat în baza art. 2081 Cod penal, la 8 luni închisoare, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar în baza art. 90 Cod penal, a fost
dispusă suspendarea condiţionată a executării pedepsei cu închisoare, pe un
termen de probaţiune de 1 an.
Astfel, în cadrul aceleiaşi proceduri, la data de 03 decembrie 2019 și respectiv
24 decembrie 2019, procurorul și avocatul au contestat cu recurs ordinar hotărârile
instanțelor inferioare, iar la data de 03 noiembrie 2020, Colegiul penal lărgit al
Curţii Supreme de Justiție, a respins ca nefondat apelul avocatului, admis apelul
declarat de procuror, casată parţial sentinţa și decizia instanței de apel, cu
pronunţarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin
care s-a exclus aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. În rest, dispozițiile
hotărârilor contestate au fost menținute.
Astfel, până la pronunţarea deciziei instanţei de recurs, condamnatul sau
avocatul acestuia nu au prezentat certificatul nr. 152 din 18 noiembrie 2020, eliberat
de către Biroul de Probaţiune Chişinău, prin care se atestă faptul că „cet. Topciu
Alexandru, născut la 26.02.1984, domiciliat în mun. Chişinău, str. Acad. Ilie Untilă, 7,
condamnat la 03.05.2019 de către Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, Decizia Curţii de
Apel Chişinău din 16.10.2019 în baza art. 2081 Cod penal la 8 luni închisoare, cu
suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an, ultimul s-a
aflat la evidenţa Biroului de probaţiune Chişinău, iar la data de 16 octombrie 2020, în
20
legătură cu expirarea termenului de probă a fost exclus din evidență.” Respectiv,
relevăm, că de fapt, argumentele privind excluderea lui Topciu A. de la evidenţa
Biroului de Probaţiune Chişinău, nu au fost invocate de către condamnat sau
avocatul acestuia, în instanţa de recurs ordinar, pentru a constitui obiect de discuţie
şi verificare a temeiniciei alegaţiilor date, fiind aduse drept argumente abia în
recursul în anulare declarat de partea apărării, ceea ce în opinia noastră, este
inadmisibil şi contravine prevederilor art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală.
Mai mult ca atât, menţionăm că, în prezenta speţă, în privinţa condamantului
Topciu A., prin decizia instanţei de apel din 16 octombrie 2019, i-a fost menţinută
pedeapsa aplicată prin sentinţă, de 8 luni închisoare, pedeapsă ce nu a fost
executată real de condamnat, deoarece acesta a fost liberat de executarea ei, fiind
dispusă neexecutarea pedepsei aplicate vinovatului, prin condamnarea cu
suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în baza art. 90 Cod penal, pe o
perioadă de probaţiune de 1 an.
La acest capitol, considerăm, că în prezenta speţă nu şi-a găsit confirmarea
invocarea viciului fundamental şi anume încălcarea articolului 4 § 1 din Protocolul
nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,
luând în consideraţie că, prin faptul excluderii lui Topciu A. de la evidenţa Biroului
de Probaţiune Chişinău, deoarece până la pronunţarea deciziei instanţei de recurs a
expirat perioada de probaţiune, nu poate fi considerat că, acesta a executat
pedeapsa, de care a fost eliberat, o dată ce în cauză nu erau epuizate toată căile
ordinare de atac, hotărârea instanţei de apel, nedobândind autoritate de lucru
judecat (res judicata).
La acest aspect fiind relevante şi prevederile Hotărârii Curţii Constituţionale
nr. 26 din 23 noiembrie 2010, în care Curtea a statuat că ”În cazul în care actul poate
fi atacat prin căile ordinare de atac, regula non bis in idem nu se aplică”.
Referitor la invocările apărătorului, precum că instanța de recurs ordinar
neîntemeiat și nefondat a desființat două hotărâri legale, motivate şi întemeiate, iar
individualizarea pedepsei poate fi efectuată doar la examinarea în fond a cauzei şi
în apel, le considerăm nefondate.
Astfel, în prezenta speţă, prin decizia Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme
de Justiție din 03 noiembrie 2020, instanţa de recurs a pronunţat o nouă hotărâre,
prin care a exclus aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, neintervenind asupra
pedepsei ce urma a fi executată, dar asupra modului în care urma să fie executată
pedeapsa aplicată de instanţele de fond, acesta nereprezentând o categorie aparte
de pedeapsă şi prin aceasta nefiind agravată situaţia condamnatului.
Cât priveşte criticile recurentului, ce vizează faptul că instanţele de fond corect
au aplicat prevederile art. 90 Cod penal, în privinţa lui Topciu A., considerăm
întemeiate concluziile instanţei de recurs, precum că instanţele de fond insuficient
21
au abordat condițiile ce vizează circumstanţele cauzei şi persoana celui vinovat, şi
nu au luat în consideraţie faptul că, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.
2081 Cod penal - pornografia infantilă, se atentează la integritatea fizică şi psihică a
copilului, întrucât această infracţiune face parte din categoria infracţiunilor contra
familiei şi a minorilor.
Astfel, potrivit art. 27 din Convenţia ONU cu privire la Drepturile copilului,
statele-părţi (printre care se numără şi Republica Moldova) recunosc dreptul
oricărui copil la un nivel de viaţă suficient pentru a permite dezvoltarea sa fizică,
psihică, spirituală, morală şi socială.
De asemenea, art. 34 al aceluiaşi act legislativ prevede că, statele părţi se
angajează să protejeze copilul contra oricărei forme de exploatare sexuală şi de
violenţă sexuală. În acest scop, statele vor lua în special toate măsurile
corespunzătoare pentru a împiedica exploatarea copiilor în scopul prostituţiei, în
scopul producţiei de spectacole sau de materiale cu caracter pornografic.
Potrivit alin.(4) al art. 50 al Constituţiei Republicii Moldova, exploatarea
minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-
ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea morală sunt interzise.
Conform alin. (2) al Protocolului opţional la Convenţia cu privire la Drepturile
Copilului, prin pornografie cu copil se înţelege orice reprezentare, prin orice mijloc,
a unui copil care este implicat într-o activitate sexuală explicită, reală sau simulată,
sau orice reprezentare a organelor sexuale ale unui copil, în primul rând cu scop
sexual.
Obiectul juridic îl reprezintă relaţiile sociale cu privire la dezvoltarea socială,
spirituală şi morală a minorului, apărate împotriva pornografiei infantile, care
este una din formele exploatării sexuale a copiilor. Prin urmare, materialele cu
imagini foto/video ale abuzului sexual şi exploatării sexuale a copiilor, este
infracţiunea care succedă toate formele de abuz sau exploatare a copiilor, fiind
un aşa numit „produs” şi o urmă a unei infracţiuni comise în privinţa copilului.
Fiind consecvenţi în cele expuse, se impune concluzia că, excluderea aplicării
prevederilor art. 90 Cod penal, în privinţa lui Topciu A., de către instanţa de recurs,
a avut drept scop necesitatea de protejare a copiilor împotriva abuzurilor sexuale,
precum şi a încălcării vieţii lor private, dar şi protejarea moralei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Karttunen împotriva Finlandei
din 10 mai 2011, a statuat că motivele invocate de instanţele naţionale au fost atât de
relevante, cât şi suficiente pentru a demonstra că ingerinţa în care a fost sancţionată
reclamanta este „necesară într-o societate democratică”. Având în vedere că toţi factorii
şi marja de apreciere acordată statului în acest domeniu, CEDO a statuat că,
intervenţia a fost proporţională cu scopul legitim urmărit.
22
La caz, considerăm, că hotărârea contestată nu este afectată de nici un viciu
fundamental, fiind conformă prevederilor legale şi această hotărâre judecătorească
rămasă definitivă şi irevocabilă capătă putere de lucru judecat, ce produce o cauză
de împiedicare a pornirii, continuării, judecării cauzei penale ori redeschiderii
acesteia, deoarece în esenţă motivele invocate de către recurent în recursul în
anulare declarat, referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate
condamnatului Topciu A., au constituit anterior obiect de examinare, fiind
verificate minuţios, iar instanţa de recurs corect le-a apreciat şi a adoptat o hotărâre
motivată, expusă în prezenta decizie.
La fel, de menţionat este şi acel fapt că principiul securităţii raporturilor
juridice, consfinţit în articolul 6 din Convenţie, cere inter alia ca, atunci când
instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu
mai poată fi pusă în discuţie (a se vedea în acest sens hotărârea Brumărescu vs România
din 28 octombrie 1999), iar potrivit dispoziţiilor art. 4§2 din Protocolul 7 CEDO,
redeschiderea procesului, conform legii şi procedurii penale a statului respectiv,
poate fi efectuată, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în
cadrul procedurii precedente sânt de natură să afecteze hotărârea pronunţată.
Aşadar, în speţa dată, considerăm că, la examinarea prezentului recurs în
anulare, nu s-au constatat erori de drept comise de către instanţa de recurs, ce ar
indica la existenţa unui viciu fundamental în cauză şi ar afecta hotărârea
irevocabilă, iar existenţa unei alte păreri a apărătorului condamnatului asupra
aceleiaşi probleme nu poate servi temei pentru reexaminarea cazului.
Pentru aceste motive am optat pentru respingerea ca inadmisibil a recursului
în anulare declarat de avocatul Tăbîrţă Adrian, în numele condamnatului Topciu
Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie
din 03 noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Topciu Alexandru Xxxxxx.
Judecători Toma Nadejda
Cobzac Elena
Timofti Vladimir