1

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

DOMENIUL: TEATRU

TEATRU ŞI PERSONAJ

Emoţie, corporalitate, verbalizare

REZUMATUL TEZEI DE ABILITARE

CANDIDAT:

Huzum Otilia, conf. univ. dr., Facultatea de Muzică şi Teatru

2019

2

CUPRINS

Rezumat

Introducere

SECŢIUNEA I-a

1. SCURT PARCURS ARTISTIC ŞI ACADEMIC

1.1 Parcurs artistic

1.2 Parcurs academic

2. REALIZĂRI ÎN PERIOADA POSTDOCTORALĂ – DIRECŢII DE CERCETARE

2.1 Cercetare artistică

2.1.1. Roluri jucate

2.1.2. Jurizări şi workshopuri

2.1.3. Proiecte artistice

2.2 Cercetare ştiinţifică

2.2.1. Articole și studii

2.2.2. Contribuții în volume de specialitate

2.2.3. Calificări obținute în perioada postdoctorală

2.3 Alte realizări didactice și științifice

2.3.1. Laborator de cercetare a vorbirii scenice

2.3.2.Curs de comunicare, oratorie, relaţionare socială şi profesională

SECŢIUNEA a-II-a

O proiecție a propriei cariere profesionale artistice, ştiinţifice şi didactice

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

3

REZUMAT

,,Sufletul doreşte conlocuirea cu trupul pentru că, fără membrele

acestuia n-ar putea nici acţiona, nici simţi”1.

Leonardo da Vinci

Teatru şi personaj. Emoţie, corporalitate, verbalizare este un demers care acoperă

întreaga arie de interes a preocupărilor mele profesionale. Pledoaria propune comentarii, păreri

şi dezbateri care vizează fenomenul tealtral în toată compexitatea lui şi îşi are geneza în

experiența acumulată pe parcursul a 21 de ani de studiu, perioadă în care m-am întâlnit atât cu

scena profesionistă, ca actor, cât şi cu lecturile şi dialogurile avute, în cadrul perioadei de

pregătire în mai multe centre universitare din ţară, cu antropologi, filosofi, esteticieni, regizori,

oameni de teatru şi personalităţi, care au contribuit substanţial la evoluţia actorului şi a

spectacolului de teatru. Pe lângă activitatea artistică şi cea de cercetare, trebuie să adaug şi

implicarea didactică desfăşurată în două centre universitare din ţară: Universitatea de Arte ,,G.

Enescu” din Iaşi, Facultatea de Compoziţie, Muzicologie, Pedagogie Muzicală şi Teatru şi

Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Muzică şi Teatru.

Apropierea de problematica teatrului, abordarea profundă şi conştientă a înţelesurilor

fundamentale ce definesc această artă, studiul şi experimentarea practică prin intermediul

căreia se poate înfăptui cu succes atât actul scenic cât şi cel desfăşurat la catedră au fost

dezbătute prin intermediul celor două părţi supuse atenţiei. Secţiunea I-a - Scurt parscurs

artistic şi academic unde sunt prezentate realizările personale din domeniul artistic şi

academic şi Realizări în perioada postdoctorală – direcţii de cercetare, care cuprinde:

Cercetare artistică – (Roluri jucate, Jurizări şi workshop-uri, Proiecte artistice), Cercetare

ştiinţifică – (Studii şi articole, Contribuţii în volume de specialitate, Calificări obţinute în

perioada postdoctorală) şi Cercetare academică – (Laborator de cercetare a vorbirii scenice şi

cursul Comunicare, Oratorie, Relaţionare socială şi profesională) şi Secţiunea a-II-a – formată

din O proiecție a propriei cariere profesionale artistice, ştiinţifice şi didactice, pagini în care

1 Leonardo da Vinci, apud Michael Cehov, Despre tehnica artei dramatice, curs tradus la UNATC de L.

Cernasov şi Geta Angheluţă, Bucureşti, 1980, pag. 30.

4

am expus viziuni asupra modului în care doresc să abordez în viitor cele trei direcţii: artistică,

ştiinţifică şi didactică.

SECŢIUNEA I-a

1.SCURT PARCURS ARTISTIC ŞI ACADEMIC

1.1Parcurs artistic / 1.2 Parcurs academic

Am pornit către teatru din pasiune, dorinţă şi curiozitate, iar după ani pot spune:

licenţiată la Universitatea de Arte ,,G. Enescu” din Iaşi, unde am absolvit, 4 ani, cursurile la

Facultatea de Compoziţie, Muzicologie, Pedagogie Muzicală şi Teatru, clasa Natalia Dănăilă,

Mihaela Asenescu Werner şi Ruxandra Bucescu, Studii aprofundate, Specializarea: Arta

actorului, la UNATC Bucureşti, clasa Adriana Popovici şi Mircea Albulescu, apoi iar Iaşi,

cursurile Şcolii doctorale, finalizate în 2010 cu lucrarea Drumul către individualitate

creatoare în teatru, îndrumător prof. univ dr. Constantin Paiu şi, în final o supracalificare, o

diplomă de Master, obţinută la Universitatea ,,Al. I. Cuza” din Iaşi, Facultatea de Filosofie şi

Ştiinţe Social Politice, Specializarea: Filosofie aplicată şi Management cultural, cu lucrarea

Managementul Teatrului, îndrumător prof. univ. dr. Nicu Gavriluţă. Concomitent, încă din

anul II de studenţie, am început o colaborare de 8 ani cu T.V.R.1, Bucureşti, pentru emisiuni

de divertisment şi pentru copii, în anul IV am colaborat cu Teatrul Naţional ,,V. Alecsandri”

Iaşi, iar după finalizarea studiilor de licenţă, timp de 16 ani, am jucat pe scena teatrului de

unde am plecat, Teatrul ,,V.I.Popa” din Bârlad. Totodată, m-am implicat în proiecte de teatru

radiofonic, film, am fost membru în jurii la festivaluri şi concursuri de teatru, membru în

comitete pentru realizarea unor proiecte culturale internaţionale sau cu finanţare europeană,

am semnat regia şi scenografia unor spectacole şi am fost membru în comisii pentru ocuparea

posturilor universitare. Din punct de vedere artistic pot afirma că am avut şansa de a mă întâlni

cu peste 45 de roluri, personaje care m-au determinat să mă descopăr ca actor, să mă

autodepăşesc, să-mi testez limitele şi rezistenţa la anumite intensităţi cerute de creaţia în sine,

să verific în mod practic conceptele desprinse din studiile teoretice, să-mi formez un

laborator intim de creaţie, să-mi organizez propriul un mod de lucru şi să înţeleg până unde am

5

puterea de a pătrunde în tainele artei teatrale, adică să conştentizez acele limite impuse de

natura umană însăşi.

Întâlnirile sunt hotărâtoare. Ele se acumulează şi devin experienţă provenită din

experimentare; sursă inepuizabilă de informaţii pentru creaţiile de mai târziu. Când şi cum

ajungi la desăvârşire e aproape imposibil de stabilit. Totuşi avem ca certitudine studiul teoretic

şi exerciţiul pe scândura scenei, o simbioza care, în timp, deschide şi drumul spre performanţă

şi pe cel către formarea viitorilor actori.

În prezent sunt conf. univ. dr. la Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de

Muzică şi Teatru, Catedra – Vorbire scenică. Denumirea pe care o susţin atunci când fac

referire la cel care asigură predarea disciplinelor care compun Arta actorului este actor-

profesor, deoarece titulatura indică un traseu obligatoriu. Întâi experienţă pe scândura scenei şi

apoi formarea viitorilor actori, ar reprezenta ordinea firească a unei evoluţii profesionale,

deoarece teoria îşi demonstrează valabilitatea doar în practică, de oricare ar fi ea. Artistul nu

se poate retrge în spaţiul teoretizării, căci viaţa lui este dominată de verbul ,,a face”. El nu

poate vorbi doar din cărţi şi nici nu are dreptul de a cere studentului, în cadrul orelor de

pregătire, acţiuni sau tehnici a căror veridicitate nu a fost verificată în cadrul unui număr

considerabil de roluri jucate pe scenă.

Lucrul cu studentul cere multă experienţă şi pricepere, căci formarea implică contactul

permanent cu fiecare sensibilitate, structură psihologică, nivel de evoluţie şi dezvoltare

intelectuală şi emoţională. Formarea are loc în şcoală, în anii studenţiei, cei ai iniţierii, unde,

sub atenta supraveghere a cadrului didactic, viitorul actor îşi consolidează limbajul de

specialitate, iar desăvârşirea se realizează mai târziu, pe scenă.

2.REALIZĂRI ÎN PERIOADA POSTDOCTORALĂ; DIRECŢII DE

CERECETARE

2.1Cercetare artistică: 2.1.1. Roluri jucate / 2.1.2. Jurizari şi Workshop-uri / 2.1.3. Proiecte

artistice

Temele care constituie pilonii acestui capitol subliniază faptul că Arta actorului nu

limitează aria de manifestare a artistului, nu o reduce la un anumit spaţiu, ci îi lărgeşte

6

orizontul oferind posibilitatea impicării într-o multitudine de activităţi care îşi au originea în

domeniul teatral.

După anul 2010 activitatea artistică a continuat cu roluri jucate la Teatrul ,,V. I. Popa”

din Bârlad, cu unele colaborări cu Filarmonica ,,Banatul” din Timişoara şi cu implicarea, ca

interpret, în spectacolul ,,Ciutca” de Simona Negru, regia Suto Andras Udvari. Diversitatea

personajelor abordate demonstrează dorinţa personală de a nu mă încadra într-un anume gen,

deoarece consider că supunerea faţă de această regulă îngustează orizontul creativ şi

constrânge capacitatea de transfigurare a artistului. Ca argument, am prezentat structura pe

baza căreia am construit interpretarea a două personaje: Steluţa din ,,Jocul cu adevărul” de

Dumitru Solomon, regie Dorin Mihăilescu şi Madonna Lucrezia din ,,Mătrăguna” de N.

Machiavelli, regie Dorin Mihăilescu, roluri jucate la Teatrul ,,V. I. Popa” Bârlad. Fiind

caractere total diferite au impus viziuni diametral opuse atât ca mod de abordare în lucru, cât

şi interpretare artistică. Primul rol a prilejuit aprofundarea biomecanicii propusă de Meyerhold

(legile corpului în viaţă), fără a neglija vreo clipă ideea conform căreia travaliul creaţiei nu se

ruzumă doar asupra corpului sau a vocii, ci îşi exercită aria şi într-un antrenament al spiritului;

fizicalitatea nu poate fi separată de emoţie. Personajul Steluţa a demonstrat faptul că lucrurile

exterioare pot declanşa emoţia, iar în actul de creaţie nimic nu are prioritate, ci există o

reciprocitate şi o continuă interacţiune între toate componentele fiinţei umane. Madonna

Lucrezia, prin stilul de lucru abordat, a adus faţă în faţă textul lui Machiavelli şi sistemul

propus de Stanislavski. Arta trăirii, indiferent cât de contestată ar fi, pentru mine ca interpret,

este un proces indispensabil naturii noastre creatoare, deoarece corpul spiritual îşi găseşte

organicitatea prin construirea sensibilităţii scenice, prin acţiuni şi mişcări înzestrate cu propria

lor interioritate.

Actorul nu se poate rezuma doar la activitatea desfăşurată pe scenă, deoarece

cunoştinţele dobândite în perioada de pregătire îi permit implicarea şi în alte forme de

manifestare care vizează domeniul artistic. Privind lucrurile din acest punct de vedere, mi-am

diversificat activitatea şi m-am implicat ca membru în jurii în cadrul unor concursuri de

specialitate, ca trainer în realizarea unor workshop-uri, am semnat regia şi scenografia unor

producţii şi am întocmit, coordonat şi monitorizat proiecte culturale naţionale şi internaţionale.

7

2.2Cercetare ştiinţifică: 2.2.1. Studii şi articole / 2.2.2. Contribuții în volume de specialitate /

2.2.3. Calificări obținute în perioada postdoctorală

Cercetările și scrierile personale mi-au oferit provocări şi satisfacţii intelectuale care au

favorizat o ascensiune în plan profesional. Totul s-a concretizat în articole, studii şi două

volume prin intermedul cărora mi-am susţinut argumentat părerile, ideile şi viziunile asupra

unor teme care au prezentat interes în propriul drum către cunoaştere. Privind spectacolul de

teatru sub forma unui produs care trebuie comercializat, mi-am îndreptat atenţia şi către o

supracalificare, obţinând o diplomă de Master în Filosofie aplicată şi Management cultural, cu

lucrarea Managementul Teatrului.

Prin articolele publicate am dorit să evidenţiez că arta este un produs al fiinţei umane, o

reacţie izvorâtă din complexitatea vieţii interioare, din capacitatea omului de a primi şi de a

transmite mesaje în concordanţă cu propria identitate, individualitate şi personalitate, dar

raportându-se întotdeauna la tumultul oferit de mediul înconjurător. Pe lângă importanţa artei

actorului în cadrul spectacolului de teatru, am comentat şi aspecte care vizează formarea

viitorilor actori şi am corelat, prin sinteze, idei şi teme care reunesc laolaltă mai multe domenii

de activitate, precum teatrul, pictura, filosofia, literatura, psihologia. Legătura între aceste

domenii o face OMUL – fiinţă a cărei evoluţie a fost anticipată de propria forţă artistică;

astfel putem afirma că arta apare odată cu viaţa socială şi nu o părăseşte niciodată, iar

înfăptuitorul, omul, este în mod natural artist.

Din punct de vedere instituţional, doi ani la rând, am reprezentat Facultatea de Muzică şi

Teatru din Timişoara, în calitate de membru, în juriu la Olimpiada Naţionala de Arta

actorului, fapt care mi-a permis alcătuirea unor articole în care am dezbătut aspecte care

vizează studiului artei actorului în clasele liceale vocaţionale. Ca practician şi pedagog,

direcţia ,,să fie ca la teatru” consider este periculoasă. Miza pe care o dezvoltă studiul artei

actorului la nivel preuniversitar nu este spectacolul de teatru, ci conştientizarea şi dezvoltarea

aptitudinilor creative prin intermediul jocului improvizat.

O altă temă abordată şi care cred că poate deveni titlul unei teze de doctorat este Faust –

o viaţă dominată de cunoaştere.

Nebunia echivalează cu fantezia sau cu asumarea libertăţii artistului de a-şi exprima,

oriunde şi oricum, dar mai ales pe scândura scenei, propriile trăiri interioare la intensităţi

8

maxime. Om, personaj, actor - entităţi cu trăsături fundamentele comune şi cu acelaşi mod de

funcţionare. Studiul pleacă de la psihanaliza lui Freud aplicată sau raportată la Faust, personaj

din opera cu acelaşi nume scrisă de Goethe. Faust, cu întreaga sa nebuloasă exisistenţială, nu

se deosebeşte cu nimic de idealurile omului, ci din contra ilustrează, în cel mai convingător

mod cu putinţă, complexitatea unui caracter dominat de încercări, întrebări, frământări şi

angoase.

Asemenea lui Faust, actorul parcurge drumul creaţiei prin aventurile unor personaje

dominate de mari chinuri şi frământări sufleteşti, din dorinţa înţelegerii sensului vieţii sau a

atingerii ideii de fericire. Viaţa şi sens? Greu de găsit o explicaţie. Esenţa constă în drumul

neîncetat către un ideal, oricare ar fi el. Sensul este dat de dorinţa spiritului nepotolit, de

hotărârea de a nu renunţa la drumul către cunoaştere. Şi ce face Faust? Ce face omul? Ce face

actorul? Trăiesc laolaltă din punct de vedere al existenţei într-o lume a irealului, a visului şi a

unui univers palpabil care, de multe ori, nu refuză nimic, dar în schimb ia tot.

Faust este un caracter cu slabiciuni şi capricii, cu dorinţe şi asipraţii, cei drept unul

deosebit de complex, care visează cu ochii minţii, după care îşi înfăptuieşte opera. Făcând o

analogie cu munca actorului cu sine însuşi, cu arta trăirii, propusă de Konstantin Stanislavski,

descoperim un procedeu care demonstrează posibilitatea controlării conştiente a

subconştientului. Mai precis, actorul, în lungul său drum către desăvârşirea personajului, se

află într-o situaţie de implicare detaşată, dacă putem asocia termenii, adică ajunge la

capacitatea de a-şi supraveghea şi dirija conştient creaţia prin intermediul subconştientului,

fără a-şi pierde contactul cu propriul eu. Mai mult, alteritate creată îşi găseşte spaţiu şi

coexistă cu artistul în deplină armonie, în acelaşi corp. Actorul, în timpul interpretării, se

divide, deci în interiorul său sunt două caractere, el şi personajul, dar pot fi şi trei, când avem

de interpretat un dublu rol. Faust îmbracă aidoma haina actorului, poate chiar mai mult, şi de

aici genialitaea lui Goethe şi a scriiturii lui, prin intermediul căreia a evidenţiat un caracter

obsedat, chinuit şi copleşit de plăceri frivole, care-l determină pe Freud să nu se rezume, în

studiile sale, doar la patologia biologicului, ci să extindă cercetarea asupra patologiei geniului

– unde devierile comportamentale nu au nimic în comun cu anumite indisponibilităţi înnăscute

sau dobândite. Geniul este acel spirit aparte ivit din libertatea minţii, a psihicului, a trăirilor

duse până la extaz şi dicolo de el. Genialitatea lui Faust şi a artistului veritabil vine din puterea

de sacrificiu în favoarea dobândirii cunoaşterii prin experienţă şi din experimentare. Faust

9

devine primul om care ia diavolul în serios, încheind un pact, iar actorul este ce-l care

înfăptuieşte munca sisifică demonstrând puterea de sacrificiu în favoarea cunoaşterii.

De ce Freud? De ce Goethe? De ce actorul? Este o singură direcţie – complexitatea

interiorităţii fiinţei umane regăsită în arta actorului şi analizată de Freud, îşi găseşte

corespondent în geniul lui Goethe, prin Faust.

Volume de autor

„Actorul şi arta vorbirii scenice” Editura Conphys, Râmnicu-Vâlcea, 2012, ISBN 978-

973-750-225-4, volum tradus în limba spaniolă „El Actor y El Arte del Habla escénica” şi

publicat la editura „NiramArt” Madrid-Spania, 2016, ISBN 978-84-945467-7-8 şi ,,Creaţie,

Improvizaţie-Teatru, Iaşi, 2018, ISBN 978-606-547-339-3 reprezintă o incursiune în universul

artei teatrale şi o panoramare a drumului parcurs de interpret către desăvârşirea creaţiei.

În prima carte, am pornit de la concepte, teme, idei şi valori ale tradiţiei şi prezentului,

concluzionând că trăim un timp al globalizării, al marilor provocări, al confruntării omului cu

problemele civilizaţiei contemporane, în interiorul căreia nu este suficient să supravieţuim, ci

trebuie să convieţuim, prin artă, într-o lume plină de prefaceri şi de neprevăzut.

Arta teatrală, căci la ea facem referire, porneşte de la elementul joc - disponibilitate

nativă, caracteristică omului, aparută ca mijloc de spiritualizare, din nevoia de cheltuire a unui

excedent de energie sau din dorinţa evadării de sub dominaţia instinctelor biologice ,,pentru a-

şi suspenda virtual starea de scalvie pe care i-o impune realitatea.”2 Dar să nu punem semnul

egal între arta actorului şi joc, deoarece, după cum susţinea şi Aristotel, arta este o activitate

umană, a unui mim, (cu sens de creator) care contribuie la realizarea fericirii, prin purificarea

emoţiilor.

În continuarea teoretizării expuse am prezentat tendinţele transformatoare ale actul de

creaţie şi ale artei spectacolului prin ideile lansate de Adolphe Appia, Gordon Craig, Berthold

Brecht, Konstantin Stanislavski, Vsevolod Meyerhold, Aleksandr Tairov, Evgheni Vahtangov

şi de personalităţile româneşti care au marcat secolul al-XX-lea Constantin Rădulescu-Motru,

Camil Petrescu Lucian Blaga, Tudor Vianu, Ion Sava şi Mihail Sebastian.

2Johan Huizinga, Homo ludens, traducere de H.R. Radian, Editura Humanitas, Bucureşti, 2003, pag. 89

10

Pentru a ajunge strict la arta actorului am dorit să aduc lămuriri referitoare la sintagme și

concepte din pedagogia artistică precum: individualitatea creatoare, personalitate,

temperament, caracter, aptitudini, inteligență rațională şi emoțională; pledoarie argumentată

împletind gîndurile marilor specialiști, cu cele personale. Totodată, am subliniat faptul că

actorul, fiind identitatea şi alteritatea, este, în esenţă, corpul prin care se transmite sufletul

teatrului. Dar până la imagine prin intermediul cuvîntului, avem de parcurs un drum al

cunoaşterii şi etape ale creaţiei (etapa pregătirii, a căutării, a definirii şi a execuţiei), căci

numai urmând firul logic al laboratorului personal de creaţie avem şansa de a împlini gestul

artistic printr-un moment dominat de adevăr scenic.

Ultimul capitol a fost dedicat tehnicii vorbirii scenice. Paginile însumează o serie de

explicaţii, exerciţii și jocuri (de încălzire a corzilor vocale, de respirație, de rostire diferențiată

a vocalelor și consoanelor, de corectarea unor defecte de vorbire, de dicție, de vorbire în toare

registrele vocale şi cu toate tipurile de voci, de însuşire a tehnicii rîsului și plînsului, de

frazare, de descoperire a accentului logic, de utilizarea pauzei logice şi a celei psihologice şi

de igiena vocală) prin care se va putea pregăti aparatul fonator în vederea efortului vocal

susţinut în concordanţă cu rolul interpretat. Dezvoltarea şi perfecţionarea aparatului de vorbire

în toată complexitatea sa are ca scop transformarea tehnicii vorbirii scenice în măiestrie, iar

măiestria în artă.

Al doilea volum porneşte de la întrebarea: Actoria este o meserie sau artă? Văzută prin

prisma evoluţiei şi preocupărilor omului artist ne dăm seama că teatrul, implicit arta actorului,

nu este nici meserie şi nici divertisment, ci un mod de a gândi, un mecanism logic specific, un

mod de a face. Este diferenţa dintre teorie şi practică; o stare duplicitară în care, de fiecare

dată şi la fiecare reprezentaţie, interpretul este chemat să fie expresia vie şi concretă a celuilalt

din el.

Tendinţa fundamentală pe care o dezvoltă arta actorului este aspiraţia de a ieşi din

individualitatea proprie şi a intra în forma unei individualităţi străine; este plăcerea de a trăi

sub o mască pentru a se transpune într-un personaj. De unde începem? De la Improvizaţie -

principu fundamental care propune mai multe moduri de interpretare. Este un procedeu

atemporal, un principiu declanşator al imaginaţiei creatoare, care ilustrează situaţii de viaţă,

într-o formă originală şi într-o libertate totală. Ca argument, Commedia dell’arte o

11

demonstraţie de dezinhibare şi de manifestare necenzurată care înlesneşte apariţia interpretării

unice. Dacă aprofundăm ideea ajungem la Chaplin, artistul care a dezvăluit adevăruri

interioare, confirmând faptul că avem o lume în afara noastră şi un univers în interiorul nostru,

iar actorul, cu ajutorul trupului său, face vizibil invizibilul (Peter Brook, în Spaţiul gol).

Pe scenă, artistul vorbeşte mai întâi cu trupul şi apoi cu vocea, impulsurile interioare

apar sub forma gestului, a atitudinii, a mişcării, iar profesionalismul şi măiestria exprimării

corecte, în concordanţă cu o idee, derivă din învăţarea şi însuşirea unei tehnici a mişcării şi a

atitudinii duse până la rafinament, eleganţă şi graţie. Studiul se bazează pe descoperirea

gestului psihologic, a biomecanicii şi a plasticităţii în teatru, teme abordate şi experimentate de

remarcabilii regizori Michael Cehov, Vsevolod Meyerhold, Ariane Mnouchkine, Viola Spolin.

Deci, „Teatrul fără regie este o artă moartă”3, iar apariţia regizorului nu a fost conjuncturală, ci

o necesitate obiectivă a teatrului. „Arta regizorului este o artă de sugestie. El nu impune, el

sugerează”4 lăsând liber potenţialul creativ al actorului, spre a exprima, în cadrul

spectacolului, prin trup, toate schimbările ce se petrec în suflet.

Fiind actriţă, am împărtăşit din experienţa personală întâmplări scenice pe care le-am

numit Eu şi scena, O experienţă, Neprevăzutul şi am prezentat diferite modalităţi de lucru în

interprearea rolurilor: Areusa (Celestina de Fernando de Rojas, regia Dorin Mihăilescu),

Ţiganca (Tâlharul de Karel Čapek, regia Irina Popescu – Boieru), Lucrezia Borgia (Fata

morgana de Dumitru Solomon, regia Dorin Mihăilescu), Miza (Escu de Tudor Muşatescu,

regie proprie) şi Solange (Cameristele de Jean Genet, regia Dorin Mihăilescu), pentru a ilustra,

„din interior”, câteva din aspectele pe care le-am întâlnit în drumul meu către găsirea

personajului încredinţat.

Finalul cărţii a fost dedicat scenotehnicii, detalierii elementelor tehnice care contribuie la

buna desfăşurare a spectacolului de teatru. Am făcut o incursiune în istoria şi evoluţia tehnicii

de scenă cu explicaţii pertinente şi clare, cu fotografii şi schiţe, prezentând, în acest mod,

evoluţia spaţiului de joc în timp. Am comentat arhitectura şi componentele teatrului antic,

grec, roman, medieval, cel al renaşterii, commedia dell’arte, elisabetan, baroc, romantic şi

contemporan. Totodată, am demonstrat că alături de actori, de stilurile de interpretare, de

3Aureliu Manea, Energiile spectacolului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986, pag. 91 4 Horia Deleanu, Regizorul şi teatrul, Editura Meridiane, Bucureşti, 1968, pag. 96

12

aparţia regiei şi de experimentele teatrale, tehnica scenei a dezvoltat prin oamenii de scenă -

numiţi tehnicieni maşinişti, o nouă profesie menită să contribuie subtanţial la bunul mers al

actului artistic.

Supracalificare

Evoluţia înseamnă o permanentă investiţie în cultura generală şi cea de specialitate, o

diversitate a domeniilor de studiu şi o disponibilitate în faţa nevoilor şi provocărilor

profesionale. Artistice, academice sau de cercetare, iniţiativele personale au avut drept scop

lărgirea orizontului cunoaşterii sub toate aspectele etalate de inegalabilă lume teatrală, care nu

se poate rezuma doar la ideea de spectacol în sine, deoarece în procesul de creaţie sunt

concentrate mai multe categorii profesionale. Analizând lucrurile din aceasta perspectivă,

dorinţa omenescă de a face, acum sau mai târziu, m-a impulsionat să am o viziune extinsă

asupra unor proiecţii profesionale. Argument, diploma de Master în Filosofie aplicată şi

Management cultural, cu lucrarea Managementul Teatrului, prin intermediul căreia am

alăturat două domenii total diferite: arta spectacolului – domeniu creativ şi subiectiv, şi

managementul – formulă exactă cu legi şi reguli precise; cele două domenii, chiar dacă în

esenţă sunt total opuse, în contextul de faţă se intersectează şi converg către acelaşi scop.

2.3. Alte realizări didactice și științifice: 2.3.1.Laborator de cercetare a vorbirii scenice /

2.3.2.Curs - Comunicare, Oratorie, Relaţionare socială şi profesională

Cursurile și seminariile pe care le susțin s-au concretizat sub forma unui Laborator de

cercetare a vorbirii scenice având drept scop formarea unei tehnici a vorbirii scenice într-un

interval de timp cât mai scurt. Vorbirea scenică face parte dintr-un întreg. Ea nu se constituie

într-o disciplină de sine stătătoare, ci este o componentă fundamentală a artei actorului, care îl

ajută pe interpret să se desprindă de limitele vorbirii sale proprii şi oferă posibilitatea unei

rostiri care să particularizeze personajul creat. Ştiinţa rostirii corecte a cuvântului promovează

valorificarea conţinutului logic al unui text dramatic, cu scopul de a-l înfăţişa publicului sub

forma unui mesaj credibil. Pe lângă rostire, gestul, fizionomia şi acţiunea sunt mijloace vitale

care contribuie la conturarea unui vorbitor desăvârşit, al cărui scop nu este de a-l seduce pe

spectator, ci de a-i împărtăşi mesaje, fapte şi idei.

13

Ca element de originalitate, în cercetarea personală îndreptată către vorbire şi

comunicare, a apărut proiectul Comunicare, Oratorie, Relaţionare socială şi profesională,

curs opţional adresat tuturor studenţilor din Universitatea de Vest din Timişoara, anii II şi III

de studiu.

Sub masca învăţării întocmirii unui discurs şi susţinerii lui în public, am dorit să dezvolt

conştientizarea unui parcurs simplu şi coerent care să contribuie la ordonarea vorbirii gândite,

transformate în mod de comunicare verbalizată.

Stilul interactiv al cursului a evidenţiat, ca aspect general, incapacitatea studenţilor în

gestionare emoţiilor în contact cu necunoscutul. Cauzele sunt multiple şi greu de cuprins în

câteva pagini. Am luat în discuţie nesiguranţa care provoacă blocaje, iar de aici refuzul

comunicării. Panica apărută e un lucru firesc, la fel ca şi emoţiile. Totul este natural. Trebuie

să recunoaştem că ceea ce simţim este mai important decât ceea ce ştim. Şi astfel, omul, în

lunga sa evoluţie, a asociat emoţia cu vorbele, încât cuvintele au ajuns să cuprindă, în

consistenţa lor, atât înţelesuri cât şi energii (puterea cuvântului), iar la nivelul

subconştientului, pentru că gândim prin cuvinte, fiecare vorbă este însoţită de o stare. Un alt

motiv care produce blocaje în comunicare este lumea virtuală. Internetul reprezintă evoluţia şi,

vrând-nevrând, face parte din vieţile noastre. Mediul virtual este locul perfect pentru un profil

ireal. În conversaţie, lipsa componentelor nonverbal şi a celor paraverbale atrag o incapacitate

de adaptare în cazul unui dialog faţă în faţă. O viaţă trăită în spatele unui ecran dezvăluie o

persoană inadaptată, care nu va reuşi să iniţieze o conversaţie în viaţa reală, nu va avea

abilităţi de comunicare, va fi veşnic depresivă, exagerat de senzitivă şi izolată, iar mediul

artificial va reprezenta locul în care se va putea ascunde sau se va putea bucura la nesfârşit de

,,like”-urile şi ,,comment”-urile pozitive, mai mult sau mai puţin reale.

14

SECŢIUNEA a-II-a

O PROIECŢIE A PROPRIEI CARIERE PROFESIONALE, ŞTIINŢIFICE ŞI

DIDACTICE

Obiective care vizează componenta: cercetare artistică / didactico-academică / cercetare

ştiinţifică

Cercetare artistică

Procesul de formare şi desăvârşire, fie el pe scenă sau în mediul academic, cere un

permanent echilibru între toţi factorii împlicaţi. În acest sens, îmi propun reîntoarcerea pe

scenă şi continuarea experimentării unor modalităţi de exprimare verbală. Concluziile se vor

concretiza în studii destinate formării viitorilor actori. Mai mult, voi fi interesată şi de

promovarea anumitor mijloace şi posibilităţi care pot fi adaptate la vorbirea de zi cu zi a

omului civil, cu scopul de a-i facilita o comunicare mult mai clară şi precisă. Ideea aduce în

atenţie necesitatea dialogului de orice natură, iar faptul că în lucru vom folosi tehnicile teatrale

ne îndreptăţeşte să recunoaştem evidenta legătură dintre om şi arta şi dincolo de scenă.

Ca practician, sunt şi voi fi interesată de direcţia fenomenului artistic actual, de

modalitaţile de exprimare ale actorului modern şi de experimentele teatrale care au loc, tocmai

pentru a putea pune în valoare potenţialul creativ al generaţiei cu care voi intra în contact. Voi

căuta, pe scândura scenei, organicitatea, firescul şi originalitatea în toate formele de

exprimare, deoarece personajul este un tot. El vorbeşte, se mişcă, gesticulează, simte…, iar

mesajul scenic transmis nu pătrunde în sală doar prin intermediul cuvintelor, ci şi prin fizicul

artistului, prin ţinută şi comportament scenic; judecata este întregită de acţiune, gest şi mască,

iar cuvântul însoţeşte şi dă valoare mişcării.

Cercetare didactico-academică

Am convingerea că nu poți fi exigent cu alții, dacă nu ești, mai întâi de toate, cu tine

însuți. Cred că indiferent de domeniul în care profesezi, continua dezvoltare personală şi

profesională reprezintă plus valoarea care va face mereu diferența. A gândi în termeni de

utilitate și eficiență, a fi concentrat pe scop, a comunica strategic și abil, a fructifica

experiențele intelectuale din zone conexe, a fi orientat şi preocupat de propria dezvoltare, dar

şi de a celorlalţi, reprezintă competențe și abilități care definesc cariera unui profesor.

15

Şcoala nu-i poate oferi studentului talent, ea îl învaţă doar cum să şi-l cultive şi să-l

dezvolte pe cel dobândit din naştere în scopul punerii lui în valoare. Şcoala îl învaţă limbajul

estetic al artei căreia i se dedică şi principiile prin care talentul său poate fi pus în slujba lui.

*Pe tot parcursul de formare a studentului nu este important doar ce şi cât se furnizează,

ci şi cum ne raportăm la caracteristicile specifice fiecărei entităţi.

*Voi porni de la concepţia asupra studentului văzut nu doar ca resursă umană valoroasă

şi cu potenţial creativ, ci şi ca partener de dialog în cadrul experimentului teatral.

*Nu voi renunţa niciodată la promovarea actorului cult. Fără nici o îndoială, se aşează

semnul egal între cultură şi teatru, căci, aşa cum spunea Sergiu Celibidache „Cultura nu este

altceva decât drumul către libertate, iar arta este libertate.”

*Absolvenţii Facultăţii de Teatru ar trebui să ajungă pe scena profesionistă. De cele mai

multe ori ei se îndreaptă către o altă destinaţie, care exclude domeniul studiat. Cu toate

acestea, îmi doresc ca întreaga muncă de formare şi cunoştintele dobândite în cadrul

disciplinei Vorbire scenică să-i poată servi tânărului în comunicarea cu ceilalţi, în evidenţierea

potenţialului personal, în structurarea şi organizarea vorbirii gândite şi, ulterior, a celei

verbalizate, în expunerea clară, concisă şi corectă a dorinţelor şi ideilor proprii.

*Voi încerca să adopt un stil de lucru simplu, exact şi eficient, axat strict pe o serie de

exerciţii care să contribuie la dezvoltarea şi perfecţionarea aparatului fonator într-un interval

de timp cât mai scurt.

*Voi urmări ca studentul să-şi însuşească vorbirea corectă în toate registrele vocale şi

cu toate tipurile de voci, deoarece numai stăpânind arta vorbirii scenice se poate ajunge cu

mare uşurinţă la o interpretare impecabilă şi la o improvizaţie la nivelul vocii – compoziţia de

voce. Vizionarea sau audiera unor înregistrări cu mari personalităţi ale scenei, precum: George

Vraca, Dina Cocea, Ludovic Antal constituie un reper de orientare.

*Deoarece Vorbirea scenică face parte din Arta actorului, consider necesară colaborarea

cu toţi ceilalţi profesori.

*De-a lungul timpului de formare, îmi propun accentuarea lucrului aplicat pe toate

genurile de poezii (fabulă, poezie populară, de forţă, filosofică), pe monologului comic şi

dramatic, pe felul rostirii în cadrul povestirii sau a basmului, solicitând studentului texte cu

grad ridicat de dificultate în interpretare.

16

*Ca proiect, cu anul II, III şi master anul I, îmi propun ca poeziile lucrate (anul II) şi

monoloagele (anul III) să se constituie în mici spectacole.

*Voi participa şi voi organiza cursuri, traininguri şi workshop-uri având ca teme de

interes vorbirea scenică în teatru.

*Voi colabora cu profesorii de profil din alte universităţi din ţară

Cercetarea ştiinţifică

Implicarea ştiinţifică va continua prin:

*reeditarea, cu revizuiri şi completări, a volumul ,,Actorul şi Arta vorbirii scenice”

publicat în 2012.

* o apariţie editorială prin intermediul cărăreia voi promova importanţa vorbirii scenice

în arta actorului, punând accent pe registrele vocale şi compoziţia de voce.

*o publicaţie în care voi detalia anumite concluzii desprinse din proiectul Comunicare,

Oratorie, Relaţionare socială şi profesională.

*publicarea unor articole în reviste de specialitate, unde voi aborda diverse teme teatrale

întâlnite în experienţa didactică sau în pe cea de pe scândura scenei.

17

WEST UNIVERSITY OF TIMIŞOARA

FIELD: THEATER

THEATER AND CHARACTER

Emotion, corporality, verbalization

SUMMARY OF THE ABILITY THESIS

CANDIDATE:

Otilia Huzum, Univ. PhD, Faculty of Music and Theater

2019

18

CONTENTS

Abstract

Introduction

SECTION I

1. SHORT ARTS AND ACADEMIC TRAVEL

1.1 Artistic course

1.2 Academic course

2. ACHIEVEMENTS IN THE POST-DOCTORAL PERIOD - RESEARCH

DIRECTIONS

2.1 Artistic research

2.1.1. Roles played

2.1.2. Juries and workshops

2.1.3. Artistic projects

2.2 Scientific research

2.2.1. Articles and studies

2.2.2. Contributions in specialized volumes

2.2.3. Qualifications obtained during the post-doctoral period

2.3 Other teaching and scientific achievements

2.3.1. Speech Speech Research Laboratory

2.3.2.Course ,,Communication, Oratory, Social and Professional Relationship"

SECTION II

A projection of their own artistic, scientific and teaching professional career

ANNEXES

BIBLIOGRAPHY

19

ABSTRACT

,,The soul desires to co-exist with the body because without the limbs

he could neither act nor feel “5

Leonardo da Vinci

Theater and character. Emotion, corporeality, verbalization is an approach that covers

the entire area of interest of my professional concerns. The pleading proposes comments,

opinions and debates that target the theatrical phenomenon in all its complexity and has its

genesis in the experience accumulated during 21 years of study, during which time I met both

the professional scene, as an actor, and with the readings. and the dialogues, during the

training period in several university centers in the country, with anthropologists, philosophers,

aestheticians, directors, theater people and personalities, who contributed substantially to the

evolution of the actor and the theater performance. In addition to the artistic and research

activity, I must add the didactic involvement in two university centers in the country:

University of Arts ,,G. Enescu” from Iaşi, the Faculty of Composition, Musicology, Music

Pedagogy and Theater and the Western University of Timişoara, the Faculty of Music and

Theater.

Approaching the issues of the theater, the deep and conscious approach to the

fundamental meanings that define this art, the study and the practical experimentation through

which both the stage act and the one performed at the cathedral can be successfully debated

through the two parts subject to attention. Section I-a - Short artistic and academic overview

where the personal achievements of the artistic and academic field and Achievements in the

postdoctoral period are presented - research directions, which includes: Artistic research -

(Roles played, Jurisdictions and workshops, Artistic projects), Scientific research - (Studies

and articles, Contributions in specialized volumes, Qualifications obtained during the

postdoctoral period) and Academic Research - (Laboratory of scenic speech research and the

course Communication, Oratory, Social and professional relations) and Section a-II-a -

5 Leonardo da Vinci, apud Michael Cehov, Despre tehnica artei dramatice, curs tradus la UNATC de L.

Cernasov şi Geta Angheluţă, Bucureşti, 1980, pag. 30.

20

consisting of A projection of my own professional artistic, scientific and didactic career, pages

in which I have set out visions on how I want to approach the three directions in the future:

artistic, scientific and didactic.

SECTION I

1. SHORT ARTISTIC AND ACADEMIC COMPETITION

1.1Artistic path / 1.2 Academic path

I started for the theater out of passion, desire and curiosity, and after years I can assert:

Bachelor of Arts ,,G. Enescu” from Iaşi, where I graduated; four years of specialization on the

courses at the Faculty of Composition, Musicology, Music Pedagogy and Theater, Natalia

Dănăilă class, Mihaela Asenescu Werner and Ruxandra Bucescu, In-depth studies,

Specialization: Actor's art, at UNATC Bucharest, Adriana class Popovici and Mircea

Albulescu, then again in Iaşi, the doctoral school courses, completed in 2010 with the work

Road to creative individuality in the theater, tutor prof. Constantin Paiu, Ph.D. ,,Al. I. Cuza”

from Iaşi, Faculty of Philosophy and Social Political Sciences, Specialization: Applied

Philosophy and Cultural Management, with the work of Theater Management, tutor prof. Nicu

Gavriluţă. At the same time, since the second year of my studies, I started an 8-year

collaboration with T.V.R.1, Bucharest, for entertainment shows and for children, in the fourth

year I collaborated with the National Theater ,,V. Alecsandri” Iaşi, and after completing my

bachelor's degree studies, for 16 years, I played on the stage of the theater where I left off, the

,,V.I.Popa” Theater in Bârlad. At the same time, I was involved in radio theater, film projects,

I was a member of juries at theater festivals and competitions, I was a member of committees

for international or European-funded cultural projects, I signed the directing and set design of

some shows and I was member in commissions for occupying university positions. From an

artistic point of view I can say that I had the chance to meet more than 45 roles, characters that

determined me to discover myself as an actor, to overcome myself, to test my limits and the

resistance to certain intensities required by the creation. In itself, to practically verify the

concepts learned from the theoretical studies, to form an intimate creative laboratory, to

organize my own way of working and to understand to what extent I have the power to

21

penetrate the mysteries of the theatrical art, that is to say I am aware of those limits imposed

by human nature itself.

Meetings are decisive. They accumulate and become experience from experimentation;

inexhaustible source of information for later creations. When and how you reach perfection is

almost impossible to determine. However, we have as certainty the theoretical study and the

exercise on the scene board, a symbiosis that, in time, also opens the way to performance and

to the formation of future actors.

I am currently a associate professor. PhD at the Western University of Timişoara,

Faculty of Music and Theater, Chair - Scenic talk. The name they claim when referring to the

one who ensures the teaching of the disciplines that make up the Actor's art is actor-teacher,

because the degree indicates a compulsory path. First experience on the stage and then the

formation of the future actors, would represent the natural order of a professional evolution,

because the theory proves its validity only in practice. The artist cannot withdraw into the

space of theorizing, because his life is dominated by the verb ,,to do”. He cannot speak only of

books, nor has he the right to ask the student, during the training hours, actions or techniques

whose veracity has not been verified within a considerable number of roles played on stage.

Working with the student requires a lot of experience and skill, because the training

implies the permanent contact with each sensitivity, psychological structure, level of evolution

and intellectual and emotional development. The training takes place in the school, during the

student years, those of the initiation, where, under the careful supervision of the teacher, the

future actor consolidates his specialized language, and the completion is performed later, on

stage.

2. REALIZATIONS IN THE POSTDOCTORAL PERIOD; RESEARCH DIRECTIONS

2.1 Artistic research: 2.1.1. Roles played / 2.1.2. Jurisdictions and Workshops / 2.1.3.

Artistic projects

The themes that are the pillars of this chapter emphasize that the Art of the actor does

not limit the area of manfestation of the artist, does not reduce it to a certain space, but widens

22

its horizon by offering the possibility of engaging in a variety of activities that have their

origin in the theatrical field.

After 2010, the artistic activity continued with roles played at the Theater ,,V. I. Popa”

from Bârlad, with some collaborations with the ,,Banatul” Philharmonic from Timişoara and

with the involvement, as an interpreter, in the show ,, Ciutca” by Simona Negru, directed by

Suto Andras Udvari. The diversity of the characters approached demonstrates a personal

desire not to fit into a certain genre, because I believe that obeying this rule narrows the

creative horizon and constrains the artist's transfiguration capacity. As an argument, I

presented the structure on which I built the interpretation of two characters: Steluţa ,,The game

with the truth” by Dumitru Solomon, directed by Dorin Mihăilescu and Madonna Lucrezia

from ,,Mătrăguna” by N. Machiavelli, directed by Dorin Mihăilescu, roles played at the

Theater ,,V. I. Popa” Bârlad. Being totally different characters, they imposed diametrically

opposed visions both as a way of approach in the acting interpretation and as an artistic

expression. The first role gave the opportunity to deepen the biomechanics proposed by

Meyerhold (the laws of the living body), without neglecting for a moment the idea that the

work of creation is not limited only to the body or the voice, but also exercises its area and in a

training of the spirit; physicality cannot be separated from emotion. The character of Steluţa

has shown that the external things can trigger the emotion, and in the act of creation nothing

has priority, but there is a reciprocity and a continuous interaction between all the components

of the human being. Madonna Lucrezia, through the style of work approached, brought

forward Machiavelli's text and the system proposed by Stanislavski. The art of living, no

matter how challenged it would be, for me as an interpreter, is an indispensable process for our

creative nature, because the spiritual body finds its organicity by building the scenic

sensibility, by actions and movements endowed with their own interiority.

The actor cannot be limited only to the activity performed on stage, because the

knowledge acquired during the training period allows him to be involved in other forms of

manifestation that concern the artistic field. Looking at things from this point of view, I

diversified my activity and got involved as a jury member in specialized competitions, as a

trainer in workshops, I signed the directing and the set design of some productions and I

drafted, coordinated and monitored national and international cultural projects.

23

2.2 Scientific research: 2.2.1. Studies and articles / 2.2.2. Contributions in specialized

volumes / 2.2.3. Qualifications obtained in the postdoctoral period

My research and writing have provided me with intellectual challenges and satisfactions

that favored a professional ascent. Everything was materialized in articles, studies and two

volumes through which I maintained argued my opinions, ideas and visions on topics that

were of interest in their own path to knowledge. Looking at the theater performance as a

product to be marketed, I also turned my attention to an over qualification, obtaining a

Master's degree in Applied Philosophy and Cultural Management, with the work of Theater

Management.

Through the published articles I wanted to emphasize that art is a product of the human

being, a reaction arising from the complexity of the inner life, from the ability of the human

being to receive and transmit messages in accordance with his own identity, individuality and

personality, but always related. to the turmoil offered by the environment. In addition to the

importance of the actor's art in the theater performance, I also commented on aspects aimed at

training future actors and correlated, through syntheses, ideas and themes that bring together

several fields of activity, such as theater, painting, philosophy, literature, psychoanalysis. The

connection between these fields is made by the MAN - a being whose evolution was

anticipated by his own artistic force; thus we can say that art appears with social life and never

leaves it, and the performer, the man, is naturally an artist.

From an institutional point of view, two years in a row, I represented the Faculty of

Music and Theater in Timişoara, as a member, on the jury at the National Art Olympiad of the

actor, which allowed me to compose articles in which I debated issues that aims at studying

the Art of the actor in the vocational high school classes. As a practitioner and pedagogue, the

"be like the theater" direction is dangerous. The stake developed by the study of the actor's art

at the pre-university level is not the theater show, but the awareness and development of

creative skills through the improvised game.

Another topic that I think can become the title of a doctoral thesis is Faust - a life

dominated by knowledge.

The madness is equivalent to the fantasy or the assumption of the artist's freedom to

express, anywhere and anyway, but especially on the stage, his own inner experiences at

24

maximum intensities. Man, character, actor - features with features the common foundations

and the same way of functioning. The study stems from Freud's psychoanalysis applied to or

related to Faust, a character from the work of the same name written by Goethe. Faust, with all

his existential nebula, is not at all different from the ideals of man, but on the contrary

illustrates, in the most convincing way possible, the complexity of a character dominated by

trials, questions, troubles and anguish.

Like Faust, the actor follows the path of creation through the adventures of characters

dominated by great anguish and soul-stirring, in order to understand the meaning of life or to

reach the idea of happiness. “Life and meaning?”. Hard to find an explanation for it. The

essence is the ceaseless road to an ideal, whatever it may be. The meaning is given by the

desire of the unpolished spirit, the decision not to give up the road to knowledge. And what

does Faust do? What does man do? What does the actor do? I live together from the point of

view of the existence in a world of the unreal, of the dream and of a tangible universe that

often refuses nothing, but in return takes everything.

Faust is a character with weaknesses and whims, with desires and asymmetries, those as

a very complex, who dream with the eyes of the mind, after which he performs his work. By

making an analogy with the work of the actor himself, with the art of living, proposed by

Konstantin Stanislavski, we discover a process that demonstrates the possibility of conscious

control of the subconscious. More precisely, the actor, on his way to the perfection of the

character, is in a situation of detached involvement, if we can associate the terms, that is, he

reaches the capacity to supervise and consciously direct the creation through the subconscious,

without losing his contact with my own self. Moreover, the created otherness finds space and

coexists with the artist in full harmony, in the same body. The actor, during the performance,

is divided, so there are two characters inside, he and the character, but there can be three,

when we have to play a double role. Faust wears the actor's coat, perhaps even more, and

hence the genius of Goethe and his writing, by which he emphasizes an obsessed, tormented

and overwhelmed with frivolous pleasures, which causes Freud not to give up, in his studies,

only in the pathology of the biological one, but to extend the research on the pathology of the

genius - where the behavioral deviations and the aura of intuition have nothing in common

with certain innate or acquired inaccuracies. Genius is that particular spirit arising from the

freedom of the mind, of the psychic, of the experiences taken to ecstasy and dicolo by him.

25

The genius of Faust and the true artist comes from the sacrificial power in favor of acquiring

knowledge through experience and experimentation. Faust becomes the first man to take the

devil seriously, concluding a pact, and the actor is the one who performs the scientific work

demonstrating the sacrificial power in favor of knowledge.

Why Freud? Why Goethe? Why the actor? There is only one direction - the complexity

of the interiority of the human being found in the actor's art and analyzed by Freud, finds a

correspondent in Goethe's genius, through Faust.

Author volume

,,The actor and the art of stage speech”, Conphys Publishing House, Râmnicu-Vâlcea,

2012, ISBN 978-973-750-225-4, volume translated into Spanish ,,El Actor y El Arte del Habla

escénica” and published in the ,,NiramArt” Madrid publishing house-Spain, 2016, ISBN 978-

84-945467-7-8 and ,,Creation, Improvisation-Theater”, Iaşi, 2018, ISBN 978-606-547-339-3

represents an incursion into the world of theatrical art and a panorama of the road path of

interpreter to the completion of the creation.

In the first book, we started with concepts, themes, ideas and values of tradition and the

present, concluding that we are living a time of globalization, of the great challenges, of the

human confrontation with the problems of the contemporary civilization, within which it is not

enough to survive, but we must live, through art, in a world full of preconceptions and the

unforeseen.

The theatrical art, because we refer to it, starts from the element of play - native

availability, characteristic to man, appeared as a means of spiritualization, from the need to

spend an excess of energy or from the desire to escape under the domination of biological

instincts, ,,to and virtually suspend the state of scalp that reality imposes on us.”6 But let's not

put the equal sign between the actor's art and the game, because, as Aristotle also argued, art is

a human activity, of a mim, (with a sense of creator) that it contributes to achieving happiness

by purifying emotions.

In continuation of the theorizing presented I presented the transformative tendencies of

the creative act and of the performing arts through the ideas launched by Adolphe Appia,

6 Johan Huizinga, Homo ludens, traducere de H.R. Radian, Editura Humanitas, Bucureşti, 2003, pag. 89

26

Gordon Craig, Berthold Brecht, Konstantin Stanislavski, Vsevolod Meyerhold, Aleksandr

Tairov, Evgheni Vahtangov and of the Romanian personalities that marked the century. XX

Constantin Rădulescu-Motru, Camil Petrescu Lucian Blaga, Tudor Vianu, Ion Sava and

Mihail Sebastian.

In order to get to the actor's art strictly, I wanted to bring clarifications regarding the

synagogues and concepts from the artistic pedagogy: creative individuality, personality,

temperament, character, aptitudes, rational and emotional intelligence; argued argument

combining the thoughts of the great specialists, with the personal ones. At the same time, I

pointed out that the actor, being the identity and the otherness, is, in essence, the body through

which the soul of the theater is transmitted. But until the image through the word, we have a

path of knowledge and stages of creation (preparation, search, definition and execution),

because only following the logical thread of the personal creation laboratory we have the

chance to fulfill the artistic gesture through a moment dominated by scenic truth.

The last chapter was dedicated to the technique of scenic speech. The pages sum up a

series of explanations, exercises and games (of heating of the vocal cords, of breathing, of

differentiated utterance of the vowels and consonants, of the correction of some defects of

speech, of diction, of speech in all the vocal registers and with all the types of voices , of

learning the technique of laughter and crying, of phrasing, of the discovery of the logical

accent, of the use of the logical and psychological pause and of the vocal hygiene) through

which the founding apparatus can be prepared for the sustained vocal effort in accordance with

the interpreted role. The development and improvement of the speech apparatus in all its

complexity aims to transform the technique of speech into mastery, and mastery into art.

The second volume starts with the question: Is the act a profession or an art? Viewed

from the perspective of the evolution and concerns of the artist, we realize that theater,

implicitly the art of the actor, is neither a job nor an entertainment, but a way of thinking, a

specific logical mechanism, a way of doing it. It is the difference between theory and practice;

a duplicitous state in which, each time and every representation, the interpreter is called to be

the living and concrete expression of the other in him.

The fundamental tendency that the actor's art develops is the aspiration to emerge from

one's own individuality and to enter into the form of a foreign individuality; it is the pleasure

of living under a mask to be transposed into a character. Where do we start? From

27

Improvisation - a fundamental principle that proposes several ways of interpretation. It is a

timeless process, a triggering principle of the creative imagination, which illustrates life

situations, in an original form and in total freedom. As an argument, “Commedia dell'arte” is a

demonstration of disinhibition and uncensored manifestation that facilitates the emergence of

unique interpretation. If we dig deeper, we reach Chaplin, the artist who revealed inner truths,

confirming that we have a world outside of us and a universe within us, and the actor, with the

help of his body, makes the invisible visible (Peter Brook, in Empty Space).

On stage, the artist speaks first with the body and then with the voice, the inner impulses

appear in the form of the gesture, the attitude, the movement, and the professionalism and the

mastery of the correct expression, in accordance with an idea, derives from learning and

learning a technique of movement and attitude towards refinement, elegance and grace. The

study is based on the discovery of the psychological gesture, of the biomechanics and of the

plasticity in the theater, topics approached and experienced by the remarkable directors

Michael Cehov, Vsevolod Meyerhold, Ariane Mnouchkine, Viola Spolin. So, ,,Theater

without a director is a dead art”7, and the appearance of the director was not short-term, but an

objective necessity of the theater. ,,The art of the director is a suggestion art. He does not

impose, he suggests”8 leaving free the creative potential of the actor, to express, within the

show, through the body, all the changes that take place in the soul.

As an actress, I shared from my personal experience scenic events that I called the

scene, An experience, the Unforeseen and presented different ways of interpreting the roles:

Areusa (Celestina de Fernando de Rojas, directed by Dorin Mihăilescu), Ţiganca ( The Thief

of Karel Capek, directed by Irina Popescu - Boieru), Lucrezia Borgia (The Morgan Girl by

Dumitru Solomon, directed by Dorin Mihăilescu), Miza (Escu by Tudor Muşatescu, self-

directed) and Solange (Camerists by Jean Genet, directed by Dorin Mihăilescu) to illustrate,

,,from the inside”, some of the aspects I encountered on my way to finding the character

entrusted.

The end of the book was dedicated to the scenotechnics, detailing the technical elements

that contribute to the good performance of the theater performance. I made a foray into the

7Aureliu Manea, Energiile spectacolului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986, pag. 91 8 Horia Deleanu, Regizorul şi teatrul, Editura Meridiane, Bucureşti, 1968, pag. 96

28

history and evolution of the stage technique with relevant and clear explanations, with

photographs and sketches, presenting, in this way, the evolution of the playing space over

time. I commented on the architecture and the components of the ancient, Greek, Roman,

Medieval, Renaissance, Commedia Dell'arte, Elizabethan, Baroque, Romantic and

Contemporary Theater. At the same time, we demonstrated that alongside the actors, the

acting styles, the appearance of the director and the theatrical experiments, the technique of

the scene developed through the stage people - called machine technicians, a new profession

meant to contribute substantially to the good progress of the artistic act.

Over-qualification

Evolution means a permanent investment in the general and specialized culture, a

diversity of fields of study and availability in the face of professional needs and challenges.

Artistic, academic or research, the personal initiatives aimed to broaden the horizon of

knowledge under all the aspects spread by unequaled theatrical world, which cannot be

confined to the idea of show itself, because in the process of creation are concentrated several

professional categories. Analyzing things from this perspective, the human desire to do, now

or later, prompted me to have an expanded vision on some professional projections.

Argument, the diploma of Master in Applied Philosophy and Cultural Management, with the

work of Theater Management, through which we have added two totally different fields:

performing arts - creative and subjective domain, and management - exact formula with

precise laws and rules; the two domains, even if in essence they are totally opposite, in this

context intersect and converge towards the same purpose.

2.3. Other didactic and scientific achievements: 2.3.1.Research researcher / 2.3.2.Course

- Communication, Oratory, Social and professional relations

The courses and seminars that I teach have materialized in the form of a Scenic Speech

Research Laboratory aiming to develop a scenic speech technique in the shortest possible

time. The scenic speech is part of a whole. It is not a self-contained discipline, but is a

fundamental component of the actor's art, which helps the interpreter to break away from the

limits of his own speech and offers the possibility of a speech that characterizes the created

character. The science of the correct word of the word promotes the valorization of the logical

29

content of a dramatic text, with the purpose of presenting it to the public in the form of a

credible message. In addition to speech, gesture, physiognomy and action are vital means that

contribute to shaping a perfect speaker, whose purpose is not to seduce the viewer, but to share

messages, facts and ideas.

As an element of originality, in the personal research directed to speech and

communication, appeared the project Communication, Oratory, Social and professional

relations, optional course addressed to all students from the Western University of Timişoara,

years II and III of study.

Under the mask of learning how to make a speech and its support in public, I wanted to

develop awareness of a simple and coherent path that would contribute to the ordering of the

thought speech, transformed into verbalized communication.

The interactive style of the course highlighted, as a general aspect, the inability to

manage emotions in the face of an event. The causes are multiple and difficult to understand in

a few pages. We discussed the uncertainty that causes blockages, and hence the refusal of

communication. Panic is a natural thing, as are all emotions. Everything is natural. We must

recognize that what we feel is more important than what we know. And so, in its long

evolution, man has associated emotion with words, so that words have come to comprise, in

their consistency, both meanings and energies (the power of the word), and at the level of the

subconscious, because we think through words, every word it is accompanied by a state.

Another reason that causes bottlenecks in communication is the virtual world. The Internet

represents evolution and, unwillingly, it is part of our lives. The virtual environment is the

perfect place for an unreal profile. The lack of nonverbal and paraverbal components leads to

an inability to adapt in the case of a face-to-face dialogue. A life lived behind a screen reveals

an inadequate person, who will not be able to initiate a conversation in real life, will not have

communication skills, will be forever depressed, overly sensitive and isolated, and the

artificial environment will be the place where you will be able to hide or enjoy endlessly

positive, more or less ,,likes” and ,,comments”.

30

SECTION II

A PROJECTION OF OUR PROFESSIONAL, SCIENTIFIC AND TEACHING

CAREER

Objectives aimed at the component: artistic research / didactic-academic / scientific

research

Artistic research

The process of formation and completion, whether on stage or in the Academic

environment, requires a permanent balance between all the factors involved. In this sense, I

intend to return to the stage and continue experimenting with modalities of verbal expression.

The conclusions will result in studies designed to train future actors. Moreover, I will also be

interested in promoting certain means and possibilities that can be adapted to the everyday talk

of the civilian man, in order to facilitate a much clearer and more accurate communication.

The idea brings to the attention the need for dialogue of any kind, and the fact that we will use

theatrical techniques in this way entitles us to recognize the obvious connection between man

and art and beyond the stage.

As a practitioner, I will also be interested in the direction of the current artistic

phenomenon, the modalities of expression of the modern actor and the theatrical experiments

that take place, precisely to be able to showcase the creative potential of the generation with

which I will come into contact. I will seek, on the scene board, the organicity, naturalness and

originality in all forms of expression, because the character is a whole. He speaks, moves,

gestures, feels ... and the scenic message transmitted not only enters the room through the

words, but also through the artist's physique, through the scenic behavior and behavior; the

judgment is full of action, gesture and mask, and the word accompanies and gives value to the

movement.

Didactic-academic research

I am convinced that you cannot be demanding of others, if you are not, first of all, with

yourself. I believe that no matter what field you are in, continuous personal and professional

development is the value that will always make the difference. To think in terms of usefulness

31

and efficiency, to be focused on purpose, to communicate strategically and skillfully, to make

the most of intellectual experiences in related areas, to be oriented and concerned about one's

own development, but also of others, represent competences and skills that define a teacher's

career.

The school cannot offer the student talent, it teaches him only how to cultivate and

develop the one acquired from birth in order to enhance it. The school teaches him the

aesthetic language of the art to which he is dedicated and the principles by which his talent can

be put at his service.

* Throughout the training of the student it is important not only what and how much is

provided, but also how we relate to the specific characteristics of each entity.

* I will start from the conception on the student seen not only as a valuable human

resource and with creative potential, but also as a dialogue partner in the theatrical experiment.

* I will never give up promoting the cult actor. Without a doubt, the equal sign is placed

between culture and theater, because, as Sergiu Celibidache said ,,Culture is nothing but the

road to freedom, and art is freedom.”

* Graduates of the Faculty of Theater should reach the professional stage. Most of time

they go to another destination, which excludes the studied area. However, I wish that all the

training work and knowledge acquired within the Scenic Speech discipline could serve the

young man in communicating with others, in highlighting his personal potential, in structuring

and organizing the thought and then verbalized speech, in clear, concise and correct exposition

of one's desires and ideas.

* I will try to adopt a simple, exact and efficient style of work, strictly focused on a

series of exercises that will contribute to the development and improvement of the founding

apparatus in a short period of time.

* I will aim for the student to acquire the correct speech in all the vocal registers and

with all types of voices, because only mastering the art of scenic speech can easily be achieved

with impeccable interpretation and improvisation at the level of voice - voice composition.

Watching or hearing some recordings with great personalities of the stage, such as: George

Vraca, Dina Cocea, Ludovic Antal is a guideline.

* Since Scenic Talk is part of the Art of the actor, I consider it necessary to collaborate

with all the other teachers.

32

* Throughout the training time, I propose to emphasize the work applied to all kinds of

poems (fable, folk, force, philosophical poetry), the comic and dramatic monologue, the way

of speaking in the story or the fairy tale, asking the student for texts. with high degree of

difficulty in interpretation.

* As a project, with year II, III and master year I, I propose that the poems worked (year

II) and monologues (year III) be constituted in small shows.

* I will attend and organize courses, trainings and workshops with topics of interest in

scenic speech in theater.

* I will collaborate with professors from other universities in the country

Scientific research

The scientific involvement will continue through:

* reissue, with revisions and completions, of the volume ,,The actor and the art of stage

speech” published in 2012.

* an editorial appearance through which I will promote the importance of scenic speech

in the actor's art, emphasizing vocal registers and voice composition.

* a publication in which I will detail some conclusions drawn from the project

Communication, Oratory, Social and professional relations.

* publication of articles in specialized magazines, where I will address various theatrical

themes encountered in the didactic experience or in the one on the stage.

33

BIBLIOGRAFIE

1.Appia, Adolphe - Opera de artă vie, Editura Unitex, traducere de Drăguşin Popescu, Bucu-

reşti, 2000

2.Aristotel – Poetica, Editura Academiei, traducere de D.M. Pippidi, Bucureşti, 1965

3.Biemel, Walter - Expunere şi interpretare, Editura Univers, Bucureşti, 1987

4.Blaga, Lucian - Trilogia culturii, Editura Minerva, Bucureşti, 1985

5.Brecht, Bertolt – Scrieri despre teatru, traducere de Corina Jiva, Editura Univers, Bucureşti,

1977

6.Brook, Peter Spaţiul gol - traducere de Marin Popescu, Editura Unitext, Bucureşti, 1997

7.Bulandra, Lucia-Sturdza - Amintiri…Amintiri, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă,

Bucureşti, 1956

8.Buzoianu, Cătălina - Novele teatrale, Editura Meridiane, Bucureşti, 1987

9. Cărbunaru, Stelian - Tehnica în teatru, Editura Tehnică, Bucureşti, 1988

10.Cehov, Michael – Despre tehnica artei dramatice, curs tradus la UNATC de L. Cernasov şi

Geta Angheluţă, Bucureşti, 1980

11.Cojar, Ion - O poetică a artei actorului, Editura Paidea, Bucureşti, 1998

12.Cosmovici, Andrei - Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 1998

13.Dănăilă, Natalia - Magia lumii de spectacol, Editura Junimea, Iaşi, 2003

14.Deleanu, Horia - Regizorul şi teatrul, Editura Meridiane, Bucureşti, 1968

15.Derrida, Jaques - Scriitura şi diferenţa, Editura Univers, Bucureşti, 1998

16.Dima, Cella - De la vorbire la elocinţă, Editura Albatros, Bucureşti, 1982

17.Drimba, Ovidiu - Istoria culturii şi civilizaţiei, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti

1985

18.Durand, Gilbert - Aventurile imaginii, Editura Nemira, Bucureşti, 2000

19.Barba, Eugenio, Savarese, Nicola - Arta secretă a actorului, traducere Vlad Russo, Editura

Humanitas, Bucureşti, 2012

20.Gasset,y José Ortega - Dezumanizarea artei şi alte eseuri de esterică, traducere de Sorin

Mărculescu, Editura Coresi, Bucureşti, 2000

21.Goethe, Johann Wolfgang - Faust vol. 2, trducere Ion Iordan, Editura Adevărul, Bucureşti,

2010

34

22.Goleman, Daniel – Inteligenţa emoţională, ed. a III-a, Editura Curtea Veche, Bucureşti,

2008

23.Hartmann, Nicolai - Estetica, traducerea Constantin Floru, studiu introductiv Alexandru

Boboc, Editura Univers, Bucureşti, 1974

24.Hegel, Friedrich - Prelegeri despre estetică, trad. D. D. Roşca, Editura Academiei, Bucu-

reşti, 1966

25.Huzum, Otilia – Actorul şi Arta vorbirii scenice, Editura Editura Conphys, Râmnicu Vâlcea

2012

26.Huzum, Otilia - Creaţie, Improvizaţie – Teatru, Editura Artes, Iaşi, 2017

27.Iordache-Tonitza, Michaela şi Banu, George - Arta teatrului, Editura Nemira, Bucureşti,

2004

28.Jerzy Grotowski - Spre un teatru sărac, Editura UNITEX, Bucureşti, 1998

29.Kant, Immanuel - Critica facultăţii de judecare, traducere de Vasile Dem Zamfirescu şi

Alexandru Surdu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981

30.Livescu, Anca - Despre dicţiune, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1965

31.Masu, Ştefan - Maestrul Mason şi Arta Regală, RAO, Bucureşti, 2010

32.Maşek, Victor Ernest – Arta de a fi spectator, Editura Meridiane, Bucureşti,1986

33.Maşek, Victor Ernest – Arta viitorului, Editura Meridiane, Bucucureşti, 1979

34.Petrescu, Camil - Comentarii şi delimitări în teatru, Editura Eminescu, Bucureşti, 1983

35.Paiu, Constantin – Dintele vremii, Editura Princeps Edit, Iasi, 2003

36.Paul Popescu-Neveanu - Dicţionar de psihologie, Editura Albatros, Bucureşti, 1978

37.Perrucci, Andrea - Despre arta reprezentaţiei dinainte gândite şi despre improvizaţie, trad.

Olga Mărculescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1982

38.Petrescu, Camil - Comentarii şi delimitări în teatru, Editura Eminescu, Bucureşti, 1983

39.Rădulescu-Motru, Constantin - Puterea sufletească, Editura Moldova, Iaşi, 1995

40.Rocco, Mihaela – Creativitate şi inteligenţă emoţională, Editura Polirom Iaşi, 2001

41.Rusu, Liviu - Eseu despre creaţia artistică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,

1989

42.Sadova, Marieta - Exerciţiile artet dramatice, Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste,

Institutul de Cercetări Etnologice şi Dialectologice, Bucureşti, 1981

43.Sava, Ion - Teatralitatea teatrului, Editura Eminescu, Bucureşti, 1981

44.Sebastian, Mihail - Opere alese, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1962

35

45.Silvestru, Valentin - Personajul în teatru, Editura Meridiane, Bucureşti, 1966

46.Spolin, Viola, - Improvizaţie pentru Teatru, trad. Mihaela Balan-Beţiu, Editura UNATC

PRESS, Bucureşti, 2008

47.Stan, Sandina - Arta vorbirii scenice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972

48.Stanislavski, Konstantin - Munca actorului cu sine însuşi, traducere de Lucia Demetrus şi

Sonia Filip, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti,

1951

49.Stere, Ernest – Din istoria doctrinelor morale, vol.III, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1979

50.Tatarkiewicz, Wladyslaw – Istoria esteticii, vol. I-II, traducere de Wladyslaw Rodica Cio-

can-Ivănescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1978

51.Vianu, Tudor - Estetica, Editura Orizonturi, Bucureşti, 2000

52.Vianu, Tudor - Scrieri despre teatru, Editura Eminescu, Bucureşti, 1997

53.Zamfirescu, Ion – Istoria universalǎ a teatrului, vol. II, Editura pentru Literatură Univer-

sală, Bucureşti, 1966

În priodice:

1.Marcus, Solomon – Empatia şi cunoaşterea interpersonală, în „Revista de psihologie”, v.

39, Bucureşti, aprilie-iunie 1993, pp. 99-110

2.Silvestru, Valentin – Meyerhold despre improvizaţie, în Revista „Contemporanul”, nr.

14/1964