DOCUMENTARELE SE DESCARC CUInternet Download Manager http://www.internetdownloadmanager.com/

CLIK PE LINKU-RII

(Un link este o adresa de web care te duce la cea ce doresti sa vezi faci cum ar fi un link de downloader sa descarci o melodie sa zicem copiezi adresa de web cum ar fi sa zicem www.google.com sau multe alte exemple!)

Wonders.Of.Life.S01E01http://www.dailymotion.com/video/xxo0kl_wonders-of-life-s01e01-subtitrat-ro_techwonders.of.life.s01e02http://www.dailymotion.com/video/xxs7mc_wonders-of-life-s01e02-subtitrat-ro_tech#.USvct_L_nTo Wonders of Life - s01e0 3 http://www.dailymotion.com/video/xxx998_wonders-of-life-episode-3-subtitrat-ro_tech#.UTNt8PL_nTo Flagelul bacterian - Complex ireductibil? http://www.youtube.com/watch?v=2_RL5dZ0W2s

Behe despre flagelul bacterian în timpul procesului Proiectului Inteligent/Intelligent Design din Dover 2005,

UN UNIVERS DIN NIMIC ?by Lawrence Krauss, [Ro subtitle]

http://www.youtube.com/watch?v=aOE5XbioMb8

MECANICA CUANTICA

http://www.youtube.com/playlist?list=PL78EF60CA314F2C17

INAINTE DE BIG BANG,DUPA BIG BANG,EVOLUTIA VIETII

http://www.youtube.com/channel/UCQDGKmCY3tit7z6Ls3rRzaA/videos

GENIU LUI Charles Darwin Life, Darwin and everything (subtitrat) http://www.youtube.com/playlist?list=PLqSV9LaUvandDqujvJCLVu3wQHSgOGILP

�Is There a Creator?� (Exista un Creator?). . Este universul doar o coincidenta sau a fost creat de un Dumnezeu care prive?te spre noi?

http://www.nowvideo.eu/video/9lczon3kzrqy3

Episodul 5: How Did We Get Here? (Cum am ajuns aici?)

https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=6lDNec6Pt6A

What Happened Before the Beginning? (Ce sa întâmplat inainte de inceput?)

https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=LstLMEkjCcA

Complexitate si haos in univers http://www.youtube.com/playlist?list=PL9CCA06A988850C5FDocumentar- Vulcaniihttp://www.peteava.ro/id-700069-documentar-vulcanii DOVEZI PENTRU EVOLUTIE - Part III (ERVs) [Ro Subtitle] http://www.youtube.com/watch?v=6vWT_4kXjWc Ken Miller EVOLUTIA OMULUI DE CE OMUL ARE 46 DE CROMOZONI? [ RO subtitle ] http://www.youtube.com/watch?v=Y6XrydBxv7w AronRa - Evolution is a fact ! [Ro subtitle] http://www.youtube.com/watch?v=PZeMYuUewW4 Evolutionismhttp://www.youtube.com/playlist?list=PL0E03BC3A60C043DA Arborele Vietii [ Wellcome Tree of Life - RO version ] http://www.youtube.com/watch?v=cex5ATGfyrMOriginile Noastre Pe Intelesul Tuturorhttp://www.youtube.com/playlist?list=PL75C702B13AF5FD2F Teoria evolutiei la Yalehttp://www.youtube.com/playlist?list=PL56BEBE2AA0893774 Evolutie Dino-curcanulhttp://www.peteava.ro/id-604764-evolutie-dino-curcanul Scoala Discoveryhttp://www.filmeonline3d.ro/?s=SCOALA+DISCOVERY&x=17&y=16 Crescand in univershttp://cauta.trilulilu.ro/video/crescand BBC prima viatahttp://www.vplay.ro/watch/vs7sx7v5/ http://www.vplay.ro/watch/815nm3ba/ Stephen Hawking�s Universehttp://cauta.trilulilu.ro/video/%20Stephen%20Hawking%E2%80%99s%20Universe Seria "Cosmos: O calatorie in Univers", prezentata de celebrul astrofizician Carl Sagan, este si in prezent o adevarata capodopera, reusind sa dezvalui, intr-un limbaj accesibil publicului larg, o parte din misterele Universului, ale vietii pe Pamant.http://www.youtube.com/playlist?list=PLqSV9LaUvaneuL-1BA8AFnhwXeTFp-Cf2Cele mai mari descoperiri http://cauta.trilulilu.ro/video/%20Cele%20mai%20mari%20descopeririOamenii carvernelor http://www.peteava.ro/id-730469http://www.peteava.ro/id-730477 Cum s - a format Terra http://www.vplay.ro/watch/qfdr9kxe/ TOTUL DESPRE BIG BANG ESTE GRESIT? http://www.vplay.ro/watch/q7g9hejk/ BIG BANG -CUM LUCREAZA UNIVERSULhttp://www.vplay.ro/watch/mevdu6r7/ Astronomie

http://www.youtube.com/playlist?list=PLF2DA41E7AEF347C6 Terra http://www.youtube.com/playlist?list=PL76D85145C39DC9F8Discovery Afla Totul Despre : Soare (Dublat in RO)http://www.vplay.ro/watch/zx2yvnzy/ Nova: Textura Cosmosului-01-Ce este spa?iul ? (2011)https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=w3OWktEsrIQ Nova: Textura Cosmosului-02-Iluzia timpului (2011)https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=vh5SreP-SYk Nova: Textura Cosmosului-03-Saltul cuantic (2011)https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=WP4Wc19KoXo Nova: Textura Cosmosului-04-Univers sau Multivers? (2011)https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=iHoTbHh8AwA Discovery Afla totul despre : Univers (Dublat in RO)http://www.vplay.ro/watch/gnnf54ge/ Discovery - Universul - Stelele (documentar)http://www.vplay.ro/watch/8isqauuv/ Into The Universe with Stephen Hawking-03-The Story of Everything (2010).FLVhttp://vimple.ru/d3329a815540449598df5a2cb46a1547 Discovery - Planetelehttp://www.vplay.ro/watch/7hshj1kn/ Universul - Satelitiihttp://www.vplay.ro/watch/1h1m8dh3/ MINUNILE UNIVERSULUI[S01E01] - Destiny [RO sub]http://www.vplay.ro/watch/5gds2ymn/ MINUNILE UNIVERSULUI [S01E02] - Stardust [RO sub]http://www.vplay.ro/watch/jfwv3ve2/ GAURILE - NEGRE http://www.peteava.ro/id-713731-gaurile-negre SUPERNOVELEhttp://www.peteava.ro/id-729461-supernovele Calatorie la marginea universului ( 2008 )http://filmehd.net/calatorie-la-marginea-universului-2008-documentare-online.html CALATORIA VIETII PARTEA 1 SUBTITRAT ROhttp://www.vplay.ro/watch/t13whb7n/ CALATORIA VIETII 2 SUBTITRAT ROhttp://www.vplay.ro/watch/9qh6ym1g/ CALATORIA VIEII 3http://www.vplay.ro/watch/8fa46759/ CALATORIA VIETII 4 SUBTITRAT ROhttp://www.vplay.ro/watch/d2z5iq49/ CALATORIA VIETI PARTEA 5 ULTIMA SUBTITRAThttp://www.vplay.ro/watch/6k35ifie/

Din lumea dinozaurilor(Documentar)

http://www.trilulilu.ro/video-animale/din-lumea-dinozaurilor-documentar

Pradatori preistorici Megalodonhttp://www.peteava.ro/id-592809-pradatori-preistorici-megalodon UNIVERSUL - STELELEhttp://www.peteava.ro/id-730322-universul-stelele SUPERNOVELEhttp://www.peteava.ro/id-729461-supernovele COSMOSUL - STEPHEN - HAWKINGhttp://www.peteava.ro/id-713824-cosmosul-stephen-hawking TERRA + LUNAhttp://www.peteava.ro/id-713795-terra-luna INCEPUTUL UNIVERSULUI ,EVOLUTIA UNIVERSULUI,EVOLUTIA VIETII,EVOLUTIA OMULUI http://www.youtube.com/channel/UCQDGKmCY3tit7z6Ls3rRzaA/videos GAURILE - NEGREhttp://www.peteava.ro/id-713731-gaurile-negre o istorie a lui dumnezeuhttp://www.vplay.ro/watch/29nbabqm/TERRA - GENEZAhttp://www.peteava.ro/id-713246-terra-geneza Oamenii de stiinta au facut o descoperire socanta.Considerati in trecut o amenintare pentru umanitate,virusii ar putea fi,de fapt,creatori prin excelenta.Inca de la inceputurile vietii,ei au jucat un rol esential pentru evolutie.http://www.trilulilu.ro/video-incredibil/vanatorii-de-virusi-documentar-2009 Viata printre plante(Documentar,2012) http://www.trilulilu.ro/video-incredibil/viata-printre-plante-documentar-2012 Regatul plantelor-Dezvaluirea secretelor(Documentar) http://www.trilulilu.ro/video-incredibil/regatul-plantelor-dezvaluirea-secretelor-documenta Telescopul Hubble Documentar subtitrare romana http://www.trilulilu.ro/video-diverse/telescopul-hubble-documentar-subtitrare-romana Dumnezeul care nu a fost acolo http://www.youtube.com/watch?v=BG57-lEgxbg Cine A Scris Biblia? http://www.youtube.com/watch?v=eJ5I1EgasgQ Christopher Hitchens - Hitler n-a fost ateu http://www.youtube.com/watch?v=exoVhCuszOMPariul lui Pascal http://www.youtube.com/watch?v=gyLRshVqKmA&lc=fb5z4cqk_T6ng-3Hwc6-pfLK2pCgC8O2TbmL5pASGI8

FALSA FUNDATIE A CRESTINISMULUI FALSA FUNDATIE A CRESTINISMULUI [ Ro Subtitle ] http://www.youtube.com/watch?v=9anitFtw_s8

Lancea sfanta(Documentar) http://www.trilulilu.ro/video-diverse/lancea-sfanta-documentar

Lia

Cum a devenit Iisus un Christoshttp://vimeo.com/52718506 http://vimeo.com/53228586 Biblia secreta � Rivalii lui Isus http://www.filmedocumentare.com/biblia-secreta-rivalii-lui-isus/ Biserica Ortodoxa Romana-Fabrica de banihttp://www.220.ro/documentare/Biserica-Ortodoxa-Romana-Fabrica-De-Bani/4XumDwuyyr/ http://www.220.ro/documentare/Biserica-Ortodoxa-Romana-Fabrica-De-Bani-2/30KhhAZSzh/ Efectul placebo în spiritualitate http://www.trilulilu.ro/video-incredibil/efectul-placebo-in-spiritualitate-documentar Zeitgeist - Religion http://www.youtube.com/watch?v=4u13WkmG9h8

http://www.youtube.com/watch?v=bcZ79tJFT20

Religulous-2008.html

http://www.filmepeales.com/religulous-religulous-2008.html

Biblia secreta (Documentar)

Este Apocalipsa o profetie sau e ceva ce s-a petrecut deja?

http://www.trilulilu.ro/video-diverse/biblia-secreta-documentar

ORIGINEA SARBATORILOR ROMANESTIhttp://www.youtube.com/watch?v=yNSSRxcxcnE The Root of All Evilhttp://www.youtube.com/watch?v=p-tSNdc-9Rw The Root of All Evil 1/2 - The God Delusion (subtitrat)http://www.youtube.com/watch?v=oIO8U7nzFBs&list=PLqSV9LaUvanffR3f2NeDBk_m-g-O_a58O&index=1

experienta ateista

https://www.google.ro/search?q=experienta+ateista&ie=utf-8&oe=utf-8&aq=t&rls=org.mozilla:en-US:official&client=firefox-a#q=experienta+ateista&hl=ro&client=firefox-a&hs=0Jh&tbo=d&rls=org.mozilla:en-US:official&tbm=vid&source=lnt&tbs=lr:lang_1ro&lr=lang_ro&sa=X&psj=1&ei=BNIKUeDkGsaN0AWN9IGAAg&ved=0CBMQpwUoAQ&bav=on.2,or.r_gc.r_pw.r_cp.r_qf.&bvm=bv.41642243,d.Yms&fp=19a76e9e889bc6a4&biw=1067&bih=738Vechiul Testament la Yalehttp://www.youtube.com/playlist?list=PLA4AD545DA2A17D3B Noul Testament la Yalehttp://www.youtube.com/playlist?list=PLDDAF0993AFDC8657 De ce Suferim?http://www.youtube.com/playlist?list=PL33981AD8A326E437 Noul Testament - De la scrieri la canonhttp://www.youtube.com/playlist?list=PL2078F9D87A934CD8 Rastalmacindu-l pe Iisus

http://www.youtube.com/playlist?list=PLCA9294CD528C09A6 Povestiri Biblice : La inceput. #1 http://www.youtube.com/watch?v=iEcyV6xWe1A&list=PL1568662B03EE5E07&index=1 Nu poti avea încredere în stiinta - You can't trust science http://www.youtube.com/watch?v=w1VacGbRCN0 TheThinkingAtheist - Potopul lui Noe - Dumnezeu, girafe ?i genocid http://www.youtube.com/watch?v=734YbUEZ88Y Dovezi pentru existenta unui (dumne)zeu - Atheisthttp://www.youtube.com/watch?v=g4pFlJPRHRs

Inauntru Vaticanului = Documentar http://www.trilulilu.ro/video-film/inauntru-vaticanului-documentar-subtitrare-romana Familia secreta a lui Iisus (RO) http://www.youtube.com/watch?v=hFi6e2Vutto SECRETELE BIBLIEIhttp://www.youtube.com/watch?v=Fr63wq7IIhA

BIBLIA NU E SCRISA DE DUMNEZEU

http://www.youtube.com/watch?v=9anitFtw_s8 Cine A Scris Biblia? http://www.youtube.com/watch?v=eJ5I1EgasgQ VECHIUL - TESTAMENT http://www.peteava.ro/id-745766-vechiul-testament-1VECHIUL - TESTAMENT - 2 http://www.peteava.ro/id-745920-vechiul-testament-2SFANTUL - GRAALhttp://www.peteava.ro/id-750247-sfantul-graal SODOMA + GOMORAhttp://www.peteava.ro/id-748054-sodoma-gomora

Dosarele secrete ale Inchizitie

https://www.google.ro/search?q=Dosarele+secrete+ale+Inchizitie&ie=utf-8&oe=utf-8&aq=t&rls=org.mozilla:en-US:official&client=firefox-a&channel=rcs

Biblia secreta-Cavalerii Templieri-1http://www.220.ro/documentare/Biblia-Secreta-Cavalerii-Templieri-1/liVuRJ6NbU/ http://www.220.ro/documentare/Biblia-Secreta-Cavalerii-Templieri-2/BsBUXo84gG/

CRUCIADELE - 1http://www.peteava.ro/id-725794-cruciadele-1 CRUCIADELE - 2http://www.peteava.ro/id-726443-cruciadele-2 CRUCIADELE - 3http://www.peteava.ro/id-726463-cruciadele-3 CRUCIADELE - 4http://www.peteava.ro/id-726683-cruciadele-4 http://www.youtube.com/watch?v=2_RL5dZ0W2s

50 de academicieni renumiti vorbesc despre Dumnezeu http://www.youtube.com/watch?v=EKjbPglq4hM Empatie http://ro.wikipedia.org/wiki/EmpatieVIDEO De ce simti durere atunci cand vezi cum altcineva este lovit? Neuronii oglinda: Empatie, imitare, invatarehttp://medlive.hotnews.ro/video-de-ce-simti-durere-atunci-cand-vezi-cum-altcineva-este-lovit-neuronii-oglinda-empatie-imitare-invatare.htmlCuriosity with Stephen Hawking, A CREAT DUMNEZEU UNIVERSUL?

http://www.vplay.ro/watch/j16xwxbg/ Ce este ateismul? http://www.youtube.com/watch?v=woQNqaOGZSU http://www.youtube.com/watch?v=LXy52XJjK7http://www.youtube.com/watch?v=l4cb54ZwLYk

CARTII ONLINE -CLIK PE LINK

dovezile-evolutiei

http://www.scribd.com/doc/72488527/dovezile-evolutiei1

Fosile-Vii

http://www.scribd.com/doc/45638793/Fosile-Vii

Biologie-XII

http://ro.scribd.com/doc/43181859/Biologie-XII

Originea-Si-Evolutia-Omului-cu-Imagini

http://www.scribd.com/doc/58740273/Originea-Si-Evolutia-Omului-cu-Imagini

Richard-Dawkins-Dumnezeu-o-Amagire

http://www.scribd.com/doc/104755527/Richard-Dawkins-Dumnezeu-o-Amagire

Un-Rau-Pornit-Din-Eden

http://www.scribd.com/doc/88482293/Un-Rau-Pornit-Din-Eden

Richard-Dawkins-Gena-Egoista

http://www.scribd.com/doc/75620838/Richard-Dawkins-Gena-Egoista

Miturile-esentiale

http://www.scribd.com/doc/8672691/Miturile-esentialeMitul credintei http://mitul-credintei.blogspot.ro/ Manifestul-Miscarii-TransReligioase-Radu-Lucian-Alexandruhttp://www.scribd.com/doc/19641915/Manifestul-Miscarii-TransReligioase-Radu-Lucian-Alexandru

Istoria-Religiilor

http://www.scribd.com/doc/8799690/Istoria-Religiilor

Palmer-Michael-Freud-si-Jung-despre-religiehttp://www.scribd.com/doc/3675618/Palmer-Michael-Freud-si-Jung-despre-religie

Mitologia-si-Biblia

http://www.scribd.com/doc/36289401/Mitologia-si-Biblia

Philippe-Walter-Mitologie-crestina-Sarbatori-ritualuri-si-mituri-din-Evul-mediu

http://www.scribd.com/doc/49640382/Philippe-Walter-Mitologie-crestina-Sarbatori-ritualuri-si-mituri-din-Evul-mediu

Model-Persuasiune-Si-Manipulare-La-Sectele-Religioase

http://www.scribd.com/doc/86577692/0000-Model-Persuasiune-Si-Manipulare-La-Sectele-Religioase

Genetica

http://www.scribd.com/doc/24146285/Genetica

TEORIA EVOLUTIEI http://www.scribd.com/doc/78050841/EVOL-B

Stephen-W-Hawking-Scurta-istorie-a-timpului http://www.scribd.com/doc/3976748/Stephen-W-Hawking-Scurta-istorie-a-timpului

Marc-Francu-Totul-despre-Univers

http://www.scribd.com/doc/33757886/Marc-Francu-Totul-despre-Univers

Istoria-Lumii-de-La-Big-Bang-Pana-in-Prezent-de-Cynthia-Stokes-Brown

www.scribd.com/doc/81838733/Istoria-Lumii-de-La-Big-Bang-Pana-in-Prezent-de-Cynthia-Stokes-Brown aparitia vietii pe terra primele tipuri de vietuitoare pluricelulare http://www.scribd.com/doc/72089293/57095854-2-Introduce-Re-Protozoa

Charles-Darwin-Originea-Speciilor-Ed-Academiei-RPR-1957

http://www.scribd.com/doc/72230447/Charles-Darwin-Originea-Speciilor-Ed-Academiei-RPR-1957 1. Ateismul este ilogic deoarece este o negare absoluta a unei existente despre care nu ne putem pronunta. Afirmatia, de altfel foarte raspândita, denota lipsa de întelegere a termenului de ateism sau ateu. Ateismul înseamna pur si simplu lipsa credintei în zei sau dumnezei, cu toate variantele lor. Ateismul este pozitia naturala de a nu crede ca o entitate exista în lipsa dovezilor de orice natura care sa o sustina direct sau indirect. Diferiti atei pot atribui diferite grade de certitudine ideii ca nu exista zei. Unii sustin ca exista motive suficiente pentru a demonstra inexistenta zeilor. În extrema opusa ar fi ateii care o considera posibila, dar ei personal nu pot sa creada asa ceva. Trebuie facuta o distinctie clara între ceea ce crede individul (cred ca exista vs. nu cred ca exista) si gradul de gnosticism pe care-l atribuie opiniei sale. Un ateu poate fi agnostic, în sensul ca nu crede în zeitati, dar accepta aceasta posibilitate si crede ca nu se poate afirma sau cunoaste cu siguranta realitatea existentei zeilor. Exact la fel, un credincios poate fi agnostic, atunci când crede într-un oarecare zeu, dar considera

ca nu sunt dovezi sau nu se poate cunoaste cu certitudine daca exista o baza reala pentru ceea ce crede. Pe de alta parte, exista anumite tipuri particulare de zei sau dumnezei care pot fi exclusi cu certitudine. Este vorba despre zei carora li se atribuie proprietati contradictorii (de exemplu dumnezeul omnistient, omnipotent si infinit de bun care permite suferinta gratuita în lume), incompatibile între ele, sau despre zei care ar fi facut anumite lucruri demonstrate ca false (un zeu care ar fi creat animalele sau adus un potop planetar). Când ateul se declara în categoria agnostica, se refera doar la o entitate creatoare de tip deist, cât mai vag definita, fara istoric, fara interactiune cu oamenii. Despre aceea ateul agnostic spune ca nu crede în existenta ei, dar nu o poate exclude cu desavârsire.

2. Nimeni n-a demonstrat vreodata ca nu exista dumnezeu, ca urmare ateismul este lipsit de substanta. Pozitia normala, logica,de bun simt, acceptata inclusiv în filozofie si drept, este aceea ca o existenta trebuie argumentata pentru a fi luata în serios. Altfel, oricine ar putea sustine practic orice aberatie. Este deja celebru argumentul lui Russell, al ceainicului celest. Tot pentru a demonstra absurdul pozitiei opuse s-au nascocit în bascalie zeitati gen Flying Spaghetti Monster sau Invisible Pink Unicorn. Ca urmare, atunci când esti confruntat cu ipoteza exista dumnezeu, reactia naturala este "care ar fi dovezile pentru asa ceva". Ateul este individul care si-a pus întrebarea respectiva si nu a reusit sa gaseasca vreo dovada directa sau indirecta a acelei existente. Si credinciosii functioneaza dupa acelasi mecanism când vine vorba despre orice altceva, fac însa o exceptie ciudata în privinta zeilor în care au fost învatati sa creada de mici.

3. Ateismul este dogmatic, fiind doar o alta religie. Ateismul este prin definitie o pozitie provizorie, la fel ca si o ipoteza stiintifica. Oricare ateu este gata sa accepte ca a gresit în momentul în care ar aparea dovezi ca exista zei. Nici nu ar putea fi altfel. Oricare ateu poate prezenta o lista cu mii de ipotetice descoperiri sau evenimente, oricare dintre ele suficient pentru a deveni teist. Problema este ca generatiile trec, si nimic de acel gen nu se petrece. Teistul este exact la polul opus, si recunoaste acest lucru. Indiferent de ce se va întâmpla sau descoperi vreodata, el nu-si va schimba credinta. Teistul nu poate fi convins de argumente pentru simplul fapt ca pozitia sa nu este una bazata pe argumente, ci pe frica, speranta, îndoctrinare, autosugestie etc. în diferite proportii. Ateismul este o religie exact în masura în care chelia este o culoare de par.

4. Ateii sustin ca totul a aparut din nimic. Exact invers. Nici un ateu si nici o ipoteza stiintifica nu sustine asa ceva. Big Bang-ul nu spune ca ceva a aparut din nimic, el vorbeste despre o singularitate dincolo de care nu putem investiga. Acea singularitate nu este un nimic, este doar o alta forma a existentei. Singurii care sustin creatia ex nihilo sunt teistii, care îsi imagineaza un spirit creator inventând materia si energia din nimic printr-un hocus pocus. Faptul ca nu putem investiga dincolo de big-bang nu înseamna ca nu poate exista un univers etern, care trece prin diferite faze, sau un univers ciclic, sau un multivers din care ceea ce cunoastem sa fie doar o particica, sau universuri fecunde care sa dea nastere altor universuri prin gaurile negre etc. Atitudinea corecta este cea afirmata de atei, si anume "în momentul de fata doar atât cunoastem".

5. Ateismul este gresit, deoarece argumentul primei cauze demonstreaza necesitatea existentei lui dumnezeu. Cea mai cunoscuta încercare de a justifica logic existenta unei entitati creatoare se leaga de diferite variante ale argumentului primei cauze. Indiferent cum e formulat, ideea de baza este ca tot ceea ce observam pare sa aiba o cauza, si urmând firul logic trebuie sa existe si o cauza pentru Univers în sine, exterioara lui, o cauza necauzata, Creatorul. Într-o formulare mai moderna, se vorbeste despre tot ceea ce începe sa existe ca având nevoie de o cauza (asta pentru a permite zeitatii sa nu aiba nevoie de cauza, ea neavând un început). Argumentul sufera cumplit, din mai multe puncte de vedere. În primul rând, nu stie nimeni daca universul a avut un început sau nu. Stim ca a avut un început ÎN FORMA ACTUALA, cea post big-bang, însa poate fi doar o continuare-transformare a altceva de dinainte. Per ansamblu, universul poate fi foarte bine etern si ca urmare necauzat

. În al doilea rând, este binecunoscut faptul ca proprietatile elementelor unui sistem nu sunt identice cu cele ale sistemului. Sistemul poate avea caracteristici noi, care nu se regasesc în nici un element, si la fel de frecvent sistemul nu are proprietati pe care le au componentele sale. Spre exemplificare, faptul ca toate instrumentele dintr-o orchestra cânta în armonie nu înseamna nicidecum ca acea orchestra este în armonie cu alte orchestre. Prin urmare, chiar daca observam cauzalitate în interiorul universului, nu înseamna ca universul în sine are nevoie de o cauza. Noi nu am avut la dispozitie sute de universuri pe care sa le studiem si sa constatam ca acest tip de obiect are nevoie de cauza. În al treilea rând, rezultatele unor experimente din fizica cuantica ne fac sa revizuim ideea de cauza necesara, în sensul clasic se pare ca nu e tocmai obligatorie. În al patrulea rând, si daca se face abstractie de toate cele de mai sus si presupunem ca Universul ar fi cauzat, nu se poate preciza absolut nimic despre natura acelei cauze. Ar putea fi o lege a naturii pe care nu o cunoastem, ar putea fi un univers de tip superior, ar putea fi un soi de gaura neagra sau ceva provenit din alte dimensiuni si mii de alte lucruri pe care nici macar nu le putem banui. A-ti închipui ca de fapt este vorba tocmai despre unul din caracterele mitologice izvorâte din imaginatia populatiilor primitive superstitioase de acum câteva mii de ani e o dovada de naivitate extrema.

6. Reglajul fin (fine-tuning) al Universului demonstreaza designul si exclude ateismul. Acest argument este similar cu "faptul ca bucata de gheata din curte are exact forma gropii în care se gaseste dovedeste ca groapa a fost conceputa special pentru acea bucata de gheata". Este cunoscut faptul ca, daca ar exista alte valori ale unor constante fundamentale, universul nu ar arata asa cum este azi. Multe variante ar duce la un univers instabil, incapabil de formarea de stele si galaxii, marea majoritate ar duce la un univers în care nu ar putea apare viata asa cum o stim noi etc. Înseamna asta ca au fost "regizate" acele conditii special pentru noi? Evident ca nu. Daca erau alte conditii, aparea un alt tip de univers, cu alte structuri, poate unele ajungeau la un alt tip de constiinta si îsi puneau aceleasi întrebari. În plus, nu stim câte din constantele initiale sunt complet independente, si nu stim câte grade de libertate exista, în câte feluri poate exista un univers. Poate ca sunt mai putine decât ne imaginam azi. Sau poate ca exista o multitudine de universuri, al nostru fiind doar unul dintre ele. Este clar ca universul în care apar fiinte ca noi trebuie sa fie tocmai acesta în care traim. Spus simplu, ceea ce vedem azi este rezultatul conditiilor initiale si NU conditiile initiale au fost presetate pentru a se ajunge la ceea ce este astazi. Nu este o entitate care sa fi reglat cursul apelor curgatoare încât sa aprovizioneze marile orase ci marile orase s-au construit în mod logic pe cursul apelor respective.

7. Ateii sustin ca întreaga complexitate a vietii este rodul întâmplarii/sansei, lucru absurd date fiind sansele infime. Complexitatea formelor de viata existente pe Terra este explicata foarte bine de teoria evolutionista, care la ora actuala este negata doar de doua categorii de oameni: ignoranti (asta se rezolva prin studiu) si idioti (mai dificil de reparat). Persoanele care nu cunosc ce sustine aceasta teorie considera ca ideea fundamentala ar fi cea a întâmplarii sau sansei. În fapt, mecanismul selectiei naturale este exact opusul întâmplarii. În orice populatie exista în orice moment o varietate de gene, care se multiplica uneori imperfect (apar mutatii). Din multitudinea de variante va deveni predominanta cea care ofera un avantaj adaptativ purtatorilor ei, ca urmare acestia se vor înmulti preferential, transmitând mai departe tocmai gena care i-a facut buni la ceea ce fac. Selectia naturala este ca o sita care cerne de câteva miliarde de ani ducând implacabil la forme de viata din ce în ce mai bine adaptate si performante în mediul lor. Abiogeneza este legata de aparitia primului replicator care sa permita initierea unui proces de tip multiplicare+modificari+selectie naturala. Detaliile acestui proces nu se cunosc, dar s-au facut pasi importanti recent în special în teoria denumita ARN first. Faptul ca sunt necesare conditii deosebite fizico-chimice pentru a initia ceva ce sa poata fi denumit viata, faptul ca e un eveniment chimic rarisim, este cât se poate de normal. Daca nu ar fi asa, ar trebui sa fim napaditi de extraterestri. La viteza cu care se fac progrese în acest domeniu, estimarile sunt ca în dec

urs de câteva decenii se va lamuri cu mare probabilitate felul în care a decurs abiogeneza pe Terra. Însa si daca va dura secole, nu avem vreun motiv sa inventam un zeu care sa ne scuteasca de cautarea în continuare a explicatiei reale.

8. Ateismul nu poate fi o pozitie corecta din moment ce oamenii au crezut din cele mai vechi timpuri, în proportie covârsitoare, în elementul divin. Istoria demonstreaza cu prisosinta ca adevarul unei afirmatii nu are nici o legatura cu numarul celor care o sustin, sau cu vechimea ei. Oamenii au crezut lucruri complet eronate despre lumea înconjuratoare cu mare tarie, în proportie uriasa, si pe intervale lungi de timp. Adevarul unei ipoteze este decis doar de METODA folosita pentru a o testa. Singura metoda dovedita ca eficienta este cea stiintifica. Alte metode, de tip intuitie, traditie, revelatie s-au dovedit falimentare de nenumarate ori. Cresterea proportiei numarului de atei de 2-3 secole încoace este tocmai consecinta faptului ca stiinta spulbera treptat o multime de mituri pe care erau cladite diferitele religii. Credinta în supranatural nu s-a bazat niciodata pe dovezi stiintifice, rationale, sau gândire critica, ori tocmai acestea constituie metodele probate prin care cunoastem realitatea.

9. Ateismul este pozitia îmbratisata de cei care-l urasc pe dumnezeu. Propozitie similara cu cea rostita de un copil de 5 ani care vorbeste cu unul de 14 ani si-l acuza de ura împotriva lui Mos Craciun. Cum ai putea nutri orice soi de sentimente fata de o entitate care nu exista?

10. Ateii sunt satanisti. La fel ca mai sus, cu un plus la capitolul amuzament. Imaginati-va un nebun insistând asupra faptului ca esti îndragostit de Zâna Zorilor, doar ca nu vrei sa recunosti. Dracul, sfintii, zeii si alte personaje pitoresti fac parte din cartea cu basme a omenirii si un ateu este realmente uimit de faptul ca cineva traind în secolul XXI le considera drept entitati reale.

11. Este ilogic sa fii ateu, dupa cum demonstreaza pariul lui Pascal. Unul dintre cele mai des folosite argumente pentru a demonstra ca e bine sa crezi în dumnezeu. Un argument fals de tip utilitarist, ca multe altele. Din pacate pentru teisti, este probabil si cel mai prost dintre toate. În esenta, pariul sustine ca este mai întelept sa mizezi pe existenta lui dumnezeu, pentru ca nu ai nimic de pierdut daca el nu exista, si ai totul de câstigat (dupa moarte) daca exista. În schimb, daca pariezi ca nu exista, nu câstigi nimic în timpul vietii, si dupa ce mori te-ai ars la propriu si la figurat. Exista vreo 10 contraargumente, amintesc doar cele mai importante. a) A crede ceva nu este un act volitional, nu poti sa-ti propui sa crezi ceva doar pentru ca te-ajuta. Fie crezi, fie nu. Chiar daca as stii ca necrezând în broscuta vorbitoare de greaca veche poate duce la infarct miocardic, tot nu as putea sa cred în asa ceva, eventual as încerca sa ma prefac. cool.gif Daca dumnezeu exista, probabil ca nu este atât de prost încât sa nu realizeze ca doar ma prefac si de fapt nu cred. c) De unde stiu care varianta de dumnezeu e cea adevarata? Daca hindusii au dreptate, sau e vreunul dintre ceilalti 10.000 de zei? Daca e un tip la care nimeni nu s-a gândit pâna acum, si de-aia exista o infinitate? Probabilitatea sa-l nimeresti tocmai pe cel bun este infima, asa ca te obosesti degeaba. d) Daca esti credincios sau te prefaci ca esti, iar dumnezeu nu exista, nu înseamna ca n-ai pierdut nimic. Ai pierdut o groaza de timp, bani, energie fizica si mentala, facând o multime de ritualuri caraghioase si irosindu-ti viata într-o forma de prostitutie intelectuala. e) De unde stim ca varianta reala de dumnezeu este un sadic stupid care trimite necredinciosii în iad sau ceva similar? Pare chiar foarte putin probabil ca creatorul universului sa aiba apucaturi pe care nici cei mai penibili dictatori umani nu le-ar avea.

12. Ateii ar trebui sa înceapa prin a crede în dumnezeu, dupa care vor observa si dovezile. Deficienta fundamentala a acestei idei este cea semnalata mai sus la punctul a). A crede ca o anumita propozitie este adevarata nu este un act de vointa. Creierul aplica stampila de adevarat sau fals în mod automat, în functie de informatiile existente, si modul particular de a rationa al acelei persoane. Pentru ca cineva sa schimbe stampila trebuie ca fie sa apara dovezi noi care sa sustina p

ozitia opusa/sa o infirme pe cea curenta, sau sa se schimbe ceva fundamental în modul de functionare a creierului. Daca unui teist i se spune "trebuie sa crezi ca porcii din Surinam zboara la mare înaltime dând din urechi, si apoi vor veni dovezile", el nu va reusi sa faca acest lucru. Poate cel mult sa sustina, de ochii lumii, ca ar crede în porcii zburatori, dar în sinea lui stie ca e doar o minciuna.

13. Ateii sunt în eroare, eu STIU ca exista dumnezeu, am o relatie personala cu el, m-a ajutat când am avut nevoie. Creierul uman are o tendinta puternica perfect explicabila evolutionist de a gasi modele si a face predictii pe baza lor. În esenta, aceasta ne-a ajutat enorm la descoperirea unor legitati reale din natura, este esenta mecanismului care porneste de la observatie spre cunoastere. Din pacate, înclinatia poate duce usor la rezultate fals pozitive, observam corelatii si modele acolo unde nu exista, unde este doar coincidenta sau accident. Experimente efectuate repetat au confirmat ca avem o tendinta foarte pronuntata de a retine preferential imagini si evenimente care par sa se supuna unei reguli, si sa uitam sau ignoram instantaneu cele incomparabil mai multe care contravin regulii imaginate de noi. Spre exemplificare, când suna telefonul, de 19 ori eram preocupati de anumite lucruri fara legatura cu apelantul. Acelea sunt uitate-ignorate. A douazecea oara, întâmplator, ne gândeam tocmai la persoana care a sunat. Acel eveniment va fi retinut si va fi îndosariat în special de persoana fara o gândire critica bine dezvoltata ca fiind o dovada a unei conexiuni supranaturale. În acelasi mod, persoane credincioase care se roaga pentru diferite lucruri mai tot timpul uita sau ignora numeroasele momente în care ceea ce doreau nu s-a petrecut, dar retin cu amanunte împrejurarea în care "rugaciunea" a fost îndeplinita, si asta le confirma modelul fals preexistent. Acest tip de gândire atinge culmea nesimtirii aberante în cazul catastrofelor cu multe victime (cutremure, accidente de avion etc.) în care exista vreun supravietuitor credincios. Cu multa nonsalanta, acesta afirma si este convins ca tocmai s-a petrecut un miracol divin, rugaciunile sale din timpul nenorocirii fiind ascultate. Oare cât de redus trebuie sa fii sa nu realizezi ca ceilalti câteva zeci, sute sau mii care au murit s-au rugat exact ca si tine, fara folos?

14. Din moment ce considera ca nu exista dumnezeu, de ce se mai agita unii atei sa-si justifice pozitia, sau sa polemizeze cu cei care au alte opinii? În primul rând pentru ca este una din cele mai importante întrebari pe care si le poate pune o persoana. În al doilea rând pentru ca multi atei sunt preocupati de adevar si minciuna gaunoasa îi deranjeaza. În al treilea rând, într-o societate în care credinta sau necredinta nu ar avea nicio importanta sociala, probabil ca foarte putini atei s-ar obosi sa-si prezinte pozitia, sa scrie carti, sa polemizeze pe forumuri s.a.m.d.. Din pacate, traim într-o societate în care credinta îsi întinde tentaculele si vrea sa sugrume ramuri întregi ale stiintei, ale vietii sociale, ale viitorului urmasilor nostri. Asistam la un spectacol sinistru în care multi sunt pusi la zid pentru ca nu cred în tatucul cosmic, un spectacol în care politicienii se întrec în a face curte popilor pentru a obtine mai multe voturi, manualele de biologie sunt aduse la nivelul celor din Iran prin excluderea capitolului de evolutionism, religia este bagata cu forta pe gâtul copiilor înca din scoala primara si cei ai caror parinti au alte opinii sunt ostracizati s.a.m.d.. Un om inteligent si cu bun simt nu poate asista cu indiferenta la aceasta batjocura generalizata.

15. Daca ar studia amanuntit Biblia/Coranul etc., ateii ar realiza ca sunt în eroare. De fapt, se petrece exact fenomenul opus. Asa cum excelent spunea Isaac Asimov, "properly read, the bible is the most potent force for atheism ever conceived", adica citita în mod corespunzator, biblia este cea mai potenta forta pentru ateism care a fost conceputa vreodata. Aceste carti "sfinte" sunt pline de contradictii interne, erori si contradictii cu realitatea cunoscuta, naivitate extrema, denota un nivel al cunostintelor despre lumea înconjuratoare si al moralei sub orice critica pentru un om modern, dar perfect potrivit epocii în care povestile respective au fost compuse. Un om traind în ziua de azi, fara idei preconcepute, nu poate sa citeasca biblia si sa mai aiba vreo urma de îndoiala asupra faptului ca este o fabula primitiva si nimic mai mult. În plus, asa cum se demonstreaza mereu, foarte multi atei chiar cunosc aceste carti în amanunt, iar pentru unii chiar bibli

a în sine a fost principala sursa a îndepartarii de crestinism (ca o paranteza, crestinilor le recomand cartile lui Bart Ehrman). De multe ori s-a facut urmatoarea comparatie: daca ai da unui copil un basm oarecare pe post de adevar sfânt, si povesti biblice de tip geneza, potopul, miracolele lui Isus etc. pe post de basm, si-ar da seama ca ceva nu e în regula? Evident, nu! Sunt la fel de naive si gogonate. Singurul motiv pentru care credinciosii nu realizeaza acest lucru este ca dintotdeauna li s-a spus ?acesta de fapt nu e un basm?.

16. Newton + alti mari savanti/personalitati au respins ateismul. Raspunsul dat întrebarii ?exista zei?? nu este unul conditionat pur filozofic sau intelectual. La raspunsul respectiv se ajunge analizând toate informatiile de care individul dispune, fiind limitat de societatea în care a trait si de cunostintele epocii în care a trait. Ca urmare, nu este surprinzator ca oameni foarte inteligenti din trecut au fost la vremea lor teisti. Practic, nu aveau alta optiune. Si un ateu convins precum Richard Dawkins ar fi fost crestin devotat acum câteva sute de ani. Ar fi fost educat de mic într-un climat religios strict, posibil o mânastire, nu ar fi avut momentul Evrika oferit de teoria evolutionista, nu ar fi avut experienta data de cosmologia moderna, fizica moderna, genetica moderna, lucrarile filozofilor care s-au desprins treptat de ideea de dumnezeu cu argumente din ce în ce mai pertinente etc. În mod similar, un individ de o inteligenta sclipitoare, precum Newton, ar fi fost mai mult ca sigur ateu daca traia în zilele noastre. Tendinta istorica este cât se poate de clara în în rândul persoanelor educate o crestere a pozitiilor ateiste. Daca luam savantii secolului XX si XXI, se vede un shift clar în aceasta directie. În ziua de azi proportia teistilor a ajuns sa fie net inferioara celei ateiste la nivelul de top. Progresul cunoasterii umane nu mai lasa prea mult loc pentru înghitirea pe nemestecate a unor aberatii vechi de mii de ani.

17. Numerosi atei au devenit credinciosi la un moment dat (sau varianta - si eu am fost ateu cândva). Cei mai multi credinciosi care declara ca au fost cândva atei rostesc o minciuna, voluntar sau involuntar. Voluntar în speranta ca exemplul lor va fi urmat de altii. Involuntar, atunci când nu realizeaza ca de fapt nu au avut niciodata aparatul specific al unui ateu (gândire critica), ci pur si simplu nu s-au gândit la aceste lucruri, poate au trait într-o familie sau mediu care nu punea pret pe credinta si nu discuta despre asta. Ei doar cred ca au fost cândva atei, în realitate n-au fost nimic, nu i-a preocupat subiectul, nu si-au pus întrebari. Exista si cazuri reale, indubitabile, de atei convinsi care s-au schimbat. Sunt rare, dar exista. De cele mai multe ori, la o analiza atenta se vede ca schimbarea a fost cauzata de modificari fizice (îmbatrânire, debilitate mintala), de socuri psihice (boala incurabila, frica de moarte). Acest lucru, evident, nu dovedeste decât faptul ca unii o pot lua razna în conditii de stres sau boala. În schimb, exista un numar imens de credinciosi care s-au desteptat. E chiar o moda acum vizibila pe Amazon, carti scrise de fosti credinciosi, inclusiv preoti, care sunt rusinati de naivitatea de care dadusera cândva dovada. Avem si pe forum exemple de atei plini de vigoare care au fost cândva credinciosi.

18. Ateii nu au o baza morala, spre deosebire de teisti. Unul dintre argumentele folosite foarte des si combatut de tot atâtea ori. a) Este clar ca Biblia sau oricare carte de acelasi tip nu poate fi un cod moral. Numeroase precepte morale sunt depasite, altele sunt de-a dreptul caraghioase, iar alte norme morale foarte importante azi nu sunt nici macar amintite, sau se sustine opusul lor. În plus, faptul ca oricare credincios este capabil sa analizeze biblia si sa afirme ca anumite pasaje suna bine moral, iar altele nu prea, dovedeste faptul ca el nu foloseste textul în sine ca o sursa de a decide ce este bine si ce este rau. Are un alt criteriu, pe care-l avem toti, credinciosi sau atei, din România sau Indonezia. c) Elementele incipiente ale moralitatii sunt vizibile deja la alte primate, fiind clara originea ei evolutiva. Aceste animale au simtul dreptatii, au spirit de sacrificiu etc. d) Este de asemenea clar ca moralitatea nu este absoluta, fie ca ne place sau nu. Ceea ce era considerat imoral cândva este OK astazi. Alte lucruri perfect normale si morale cu câteva secole în urma (rasismul, sclavia, sovinismul, diferite tipuri de discriminari) sunt astazi percepute ca imorale de întreaga lume

civilizata. Credinciosilor de atunci li se parea ca e în regula cu normele din vremea lor. e) Moralitatea este diferita de la o epoca la alta, si chiar de la o tara la alta. Moralitatea apare un fenomen complex evolutiv rezultat din experienta acumulata de societatea respectiva, combinata cu o multime de influente culturale, toate pe un fundal biologic specific explicat partial de legitati biologice(nu e spatiul si locul pentru a detalia).

19. Daca nu exista dumnezeu, cine m-ar opri sa-i dau în cap vecinului si sa-i iau masina? Replica rostita de un pios radioascultator în timpul unei emisiuni care îl avea ca invitat pe un ateu binecunoscut. Sub o forma diferita, se regaseste si pe forumuri. La o analiza chiar si sumara, nu poate decât sa stârneasca zâmbete. Asadar, individul respectiv CHIAR ar recurge la crime daca nu i-ar fi frica de iad? Oare acesta sa fie înaltul rol moral al religiei, de politist celest? În acest caz, ateii sunt net superiori si din punct de vedere moral, pentru ca sunt cel putin la fel de civilizati ca si credinciosii, dar ei o fac din convingere, din bun simt civic, din inteligenta si nu de frica pedepsei divine. Este mai mult decât rusinos sa insinuezi ca, în lipsa fricii de pedeapsa divina, oamenii s-ar comporta ca niste psihopati.

20. Ateismul a dus la cele mai mari nenorociri (vezi Stalin, Mao, Pol Pot). O alta replica populara printre credinciosi, care, de cele mai multe ori, duce la meciuri gen Inchizitia vs. Hitler si o numaratoare de capete. Exista, în mod evident, atei cu tendinte criminale, exact la fel cum exista teisti cu tendinte criminale. Putini, dar sunt, în ambele tabere. Atunci când acei indivizi (atei sau teisti) ajung în pozitii de forta, sunt capabili de atrocitati. Atunci când în loc de sabii ai tancuri, numarul de victime va fi mai mare. Întrebarea care se pune este daca acele acte au fost savârsite în numele (ca urmare a) teismului/ateismului, sau sunt doar o alaturare incidentala. Nimeni nu ar spune ca mustata duce la genocid, chiar daca au avut-o si Stalin, si Hitler, si Saddam. Nu exista absolut nici o legatura directa între lipsa credintei în zei si dorinta de a face crime. Hitler nu a pornit razboiul pentru ca era ateu (de fapt nici nu era, dar ma rog, acesta e un aspect controversat). Nu a omorât evrei pentru ca era ateu. A facut toate acele lucruri pentru ca era nebun, megaloman, maniac, crud etc. În plus, executantii ordinelor de sus pâna jos erau crestini catolici sau reformati si mândri de asta. Nu mai amintesc de complicitatea papalitatii sau de cea a bisericilor estice pe vremea stalinismului glorios. Toate acele crime nu au nimic în comun cu religia sau lipsa religiei persoanelor care le-au comis, la fel cum nu au legatura cu mustata. Lucrurile stau cu totul diferit în cazul Inchizitiei, arderii vrajitoarelor, razboaielor sfinte, genocidului conquistadorilor, atentatorilor sinucigasi sau conflictelor religioase care si azi macina lumea. Acele nenorociri au fost si sunt facute ÎN NUMELE credintei, pentru ea, din cauza ei. Pentru a demonstra ca dumnezeul meu e mai adevarat ca al celuilalt, care e fals. Atentatorul sinucigas nu ar recurge niciodata la un asemenea act daca nu ar fi îndoctrinat de mic ca ceea ce face este pe placul dumnezeului sau, ca devine un martir iubit de cel de sus si de popor, ca ucide dusmanul necredincios sau dracul, ca îl asteapta un paradis dupa moarte etc. Aceasta aberanta retorica religioasa este într-atât de puternica pentru unii încât otraveste si cel mai elementar instinct, acela de supravietuire. Acei oameni nu sunt nici prosti, nici saraci, nici needucati, si nici macar nu au porniri criminale. Sunt pur si simplu îndobitociti de credinta. Sunt dovada vie a adevarului profund continut în afirmatia laureatului premiului Nobel S. Weinberg: "Cu sau fara religie, vei avea oameni buni care fac lucruri bune si oameni rai care fac lucruri rele. Însa, pentru ca un om bun sa faca lucruri rele ... ei bine, pentru asta e nevoie de religie."

21. Ateii sunt comunisti. Sa fim seriosi. Atei au existat cu mult înainte de aparitia utopiei comuniste, si exista în prezent în toate partile, inclusiv cele care nu au intrat în contact cu ea. Cât de comunisti or fi norvegienii sau japonezii, unde sunt atât de multi atei? Cei mai multi atei tind sa îmbratiseze principiile umanismului secular. Relatia comunism - ateism este strict unidirectionala, în sensul ca cei mai multi comunisti se declarau (poate unii si erau) atei. Imensa majoritate a

ateilor dispretuieste comunismul, în special cel de tip dictatorial ceausist sau nord-coreean, care nu face decât sa forteze înlocuirea unui dumnezeu din cer cu unul pe pamânt. A spune ca ateii sunt comunisti este exact ca si cum ai spune ca daca porti ceva verde esti legionar.

22. Ateismul duce la depresie, resemnare etc.. Este o conceptie gresita, dar destul de raspândita, fiind o gogoasa înghitita chiar si de unii atei. Chiar presupunând ca este adevarat, aceasta nu are nici o legatura cu valoarea de adevar a celor doua pozitii. Chiar daca o minciuna duce la o viata mai vesela, asta nu o transforma în adevar. Cum spunea George Bernard Shaw ? faptul ca un credincios este mai fericit decât un necredincios nu are mai multa relevanta decât faptul ca un betivan este mai vesel decât un om treaz. Pentru multi indivizi, efectul imediat al unei propozitii asupra psihicului uman este mai important decât valoarea ei de adevar. Sunt oamenii care prefera sa li se spuna ca au o mica infectie virala atunci când, de fapt, sunt plini de metastaze. Pe de alta parte, întelegerea faptului ca traiesti o singura viata duce la un mai mare pret pus pe viata respectiva. Ateul cauta sa fie fericit, cauta sa afle cât mai multe lucruri despre lumea în care a avut norocul sa apara, cauta sa lase ceva în urma lui, fiecare moment este pretios. Pentru credincios, viata asta e doar o introducere umila la huzurul care va urma. Un ateu s-ar simti profund jignit sa i se spuna ca cel mai bun lucru este sa proslaveasca un tiran atotputernic, pentru a primi de la acesta niste favoruri în viata a doua, aia lunga. Cica ar fi de fapt un tiran plin de iubire, cu amendamentul ca daca nu-i pupi talpile te va tortura pe vecie. Penibil este singurul termen potrivit pentru aceasta idee si cei care chiar o cred.

23. Ateii sunt cu nasul pe sus, încrezuti, aroganti. Impresia poate fi data de siguranta cu care ateul vorbeste despre anumite lucruri pe care le cunoaste cu certitudine, de cele mai multe ori de natura stiintifica. Daca X nu are habar de genetica si Y îi explica babeste ce sunt incluziunile retrovirale endogene si ce dovedesc ele, poate uneori obosit sau iritat de ignoranta afisata de X, probabil ca X va avea senzatia ca Y este arogant. În general nu este ignoranta cea care derjanjeaza, pentru ca toti suntem ignoranti într-o multime de domenii. Este combinatia dintre ignoranta, prostie si fala, specifica bunaoara creationistilor (în paranteza - din fericire teistii educati nu sunt creationisti). Daca se intra în profunzimea lucrurilor, se observa ca aroganta este în întregime de partea cealalta. La întrebari la care nu avem raspuns, legate de originea universului, de exemplu, ateul invariabil raspunde modest "nu stim" sau "nu se stie înca". În schimb, credinciosul armat cu varianta sa de mit din epoca de bronz, arunca cu nonsalanta afirmatii despre creatorul universului, cine este, ce doreste, cum comunica cu el, ce sa manânci, cum sa faci dragoste si cu cine, ce se petrece dupa ce mori s.a.m.d. Vorba cu prostul fudul se potriveste perfect aici.

24. Ateii se închina la stiinta sau absolutizeaza stiinta. Trasaturile intelectuale care favorizeaza înclinatia spre stiinte favorizeaza si gândirea critica, de tip ateist. Ca urmare, proportia ateilor în lumea celor care fac stiinta sau cel putin sunt interesati de stiinta este net superioara ponderii lor în populatia generala. Nu poate fi vorba de nici o închinare sau absolutizare a metodei stiintifice, ci doar de recunoasterea ei ca singura metoda dovedita ca eficienta pentru întelegerea mecanismelor si legitatilor universului în care traim.

25. Atei sunt lipsiti de imaginatie, sensibilitate, creativitate artistica. O afirmatie de-a dreptul tembela, care nici n-ar merita comentata daca nu as fi vazut-o de câteva ori spusa la modul serios. Aici s-ar putea gasi o lista doar partiala cu mari personalitati din domeniul literaturii, artelor, muzicii, care sunt sau au fost atei. Cred ca si cei mai inculti indivizi luati de pe strada vor recunoaste zeci de nume. În medie, un ateu are exact tot atâta sensibilitate, imaginatie si creativitate cât si un credincios. Deosebirea este ca ateul face distinctia între real si imaginar.

26. Ateii sunt preocupati doar de avutii materiale, dispretuind componenta spiri

tuala. Aberatie similara cu cea de mai sus, care poate fi ignorata.

27. Ateismul este o gaselnita de data recenta, un atac împotriva unor variante de crestinism sau împotriva bisericii. Evident fals. Lumea antica a avut exemple stralucite de atei, despre care s-a discutat si pe aceste forumuri. Dupa bezna Evului Mediu, Renasterea a continuat cu alte personalitati remarcabile, în special filozofi, si în ultimele 2 secole, odata cu avansul stiintei si rationalitatii, s-a raspândit la nivel de mase. Motivele pentru care un individ în parte este ateu pot fi, ce e drept, diferite, incluzând reactia de respingere fata de interpretarile literare ale textelor religioase vechi, sau reactia de scârba generata de privilegiile Bisericii. De cele mai multe ori, aceste motive sunt secundare, si fundamentala este argumentatia logico-stiintifica, bazata pe gândirea de tip critic rational.

28. Ateii se cred mai destepti/educati decât teistii. O problema delicata, deoarece gâdila pozitiv sau negativ orgoliile personale ale celor care se simt vizati, pentru ca nu înteleg ce înseamna o analiza statistica. A spune ca barbatii au un simt al orientarii spatiale mai bun decât femeile, sau ca negrii sunt mai buni la suta de metri decât albii, sau ca japonezii sunt mai inteligenti decât tanzanienii nu este nici neadevar si nici jignire la adresa cuiva. În plus, nu înseamna ca fiecare barbat se orienteaza mai bine decât fiecare femeie sau ca fiecare negru fuge mai repede decât oricare alb. Este vorba de constatari obiective statistice care au baze biologice si/sau sociale. Comparatia este facuta la nivel de curbe Gauss, care, evident, au largi portiuni în care se suprapun. Din pacate, în epoca moderna este la moda sa fii politically correct si sa menajezi orgoliile prost directionate chiar cu riscul de a ascunde un adevar obiectiv. Toate studiile serioase efectuate au evidentiat fara echivoc faptul ca ateii sunt, într-adevar, mai inteligenti si mai educati ÎN MEDIE decât teistii. Tarile cele mai înapoiate sunt si cele mai religioase. În cadrul oricarei societati, procentajul de atei creste pe masura ce se sondeaza grupuri cu un grad de educatie superior. Asa se ajunge ca pe la Academiile de stiinte procentajul teistilor sa fie infim, în timp ce, în aceleasi tari, în populatia generala, teistii predomina. Dar nu este nevoie de studii pentru a confirma un lucru evident. Orice individ stie ca la Cucuietii din Deal va gasi 99% credinciosi, la oras doar 80%, la facultatea din oras doar 50%, si la Academie poate 20% (evident, numerele sunt orientative). Singura întrebare care are rost este din ce cauza exista aceasta discrepanta evidenta? Exista 3 posibilitati. a) Ateii sunt mai atrasi de studiu si îsi dezvolta astfel o gândire superioara si urmeaza o educatie mai înalta. cool.gifPersoanele care studiaza mai mult si se educa mai mult au tendinta de a deveni atei, întelegând treptat subrezenia teismului. c) Un al treilea factor, necunoscut, poate de natura genetica, poate dat de circumstante sociale, duce la asocierea respectiva. Indiferent care varianta sau variante sunt corecte, rezultatul este acelasi. Sunt convins ca, asa cum se întâmpla de obicei, se vor gasi destui care sa sara cu exemple de genii teiste sau de atei idioti. Nu pot decât sa-i rog sa citeasca înca o data cu atentie si cu încercarea de a întelege ce este o distributie statistica.

29. Daca Bach, Michelangelo + altii erau atei, astazi nu am fi avut capodoperele X, Y, Z. Oare? Marii creatori de arta au fost inspirati de ceea ce era la moda la data respectiva, precum si de ceea ce se cerea. Mai ales de ceea ce cereau sponsorii, oamenii cu bani. Un geniu este tot un geniu, indiferent daca sursa de inspiratie sau tema aleasa este dumnezeu, iubirea, maretia naturii, viitorul umanitatii, tradarea, revolutia industriala, infinitul sau ciudateniile cuantice.

30. Ateilor le lipseste un anumit simt care le permite celorlal?i sa intre în contact cu divinitatea. Ignorând pretentia caraghioasa ca unii s-ar naste cu niste simturi suplimentare ascunse, hai sa analizam ce ar trebui sa descopere acele simturi. În cazul în care exista în mod obiectiv o realitate neaccesibila prin mijloacele stiintei actuale, dar accesibila prin megasimturile credinciosului, ar trebui ca toti credinciosii sa o depisteze la fel. În realitate, ceea ce vedem este o varietate imensa de simtiri sau "revelatii" (eu as spune halucinatii) produse de ingurgitarea unui anumit tip de literatura luata drept realitate. Un hindus nu va ave

a revelatii cu fecioara Maria ca un catolic convins, la fel cum un ortodox nu va simti apropierea lui Allah si un mormon nu-si va reaminti de vietile precedente din India. Cum se face ca toate aceste simturi depisteaza exact ceea ce individul respectiv a fost învatat sa creada? Coincidenta? Realitati paralele, câte una pentru fiecare tip de credinta? Explicatia este la îndemâna oricui, simturile respective nu sunt decât autoamagirea halucinatorie a unui creier cu simtul critic tocit bine de tot de anii de intoxicare religioasa specifica locului si timpului în care s-a nascut. Pentru ca tacâmul sa fie complet, cu cât delireaza mai tare, cu atât e mai respectat de cei care îi împartasesc credinta. Halucinatiile hindusilor, ale lui Mahomed sau ale Sfin?ilor Parinti nu sunt decât aceea?i boala în locuri si timpuri diferite, ridicata la rangul de revelatie demna de respect.

31. În momente dificile nu mai exista atei (there are no atheists in foxholes). Sunt destule exemple ca exista, dar nu are rost sa le însir aici. Presupunând ca în situatii limita, de disperare, un ateu ar ajunge sa se lege de infima probabilitate pe care o acorda sansei ca un dumnezeu puternic si iertator sa existe, ce demonstreaza asta? Ca acel dumnezeu chiar exista? Sau ca un om speriat, disperat, care lupta pentru viata lui, se agata de orice, chiar si cea mai slaba speranta? Daca atunci când un comandant al unui pluton de executie hitlerist se pregatea sa dea ordinul un biet condamnat evreu a strigat Heil Hitler, înseamna ca brusc a devenit constient de maretia planului nazist? Sau ca încerca orice pentru a scapa?

32. Ateii îi urasc pe credinciosi. Categoric, nu. În lumea în care traim, ar fi si absurd. Aproape orice ateu are o multime de credinciosi în jur, printre prieteni, în familie. Imensa majoritate a credinciosilor sunt oameni cât se poate de decenti din toate punctele de vedere, oameni care se comporta normal, care doresc sa faca bine, care au simtul umorului, care sunt prietenosi etc. Starile pe care le încearca un ateu în fata unui credincios care îsi expune ideile sunt variate, fiind de cele mai multe ori o combinatie de uimire, amuzament, parere de rau în fata ignorantei, poate chiar disperare în fata lipsei de logica, dar niciodata ura. Din pacate, reciproca nu este valabila. Credinciosii, în numar mare, îi urasc pe atei. Prin prisma faptului ca sunt superiori numeric, unii credinciosi ajung sa traiasca fara a cunoaste personal atei. În jurul ideii de ateu se construieste o imagine falsa, de multe ori aceea a unui om imoral, rece, insensibil, materialist josnic în care nu se poate avea încredere, comunist etc. Perceptia nu are nimic în comun cu realitatea, asa cum am demonstrat si în aceste scurte raspunsuri, si asa cum constata în mod direct credinciosii care au contact direct cu ateii. Ca un simplu exemplu, studiile arata în mod repetat ca ateii sunt cea mai antipatizata minoritate din SUA, mai rau decât orice minoritate etnica sau sexuala. Demonizarea ateilor a durat multe decenii, si ca urmare va fi nevoie de la fel de mult timp pentru a scapa de aceasta prejudecata.

33. Ateii sunt stridenti, jignesc teistii, iau peste picior lucrurile sfinte etc. Ideea este generata de faptul ca timp de secole oamenii au fost obisnuiti sa trateze orice aberatie religioasa ca un soi de tabu, un lucru care nu poate fi criticat. Nimeni nu se simte ofensat când se rostesc opinii puternice legate de politica, sport, economie sau orice altceva. Un limbaj mult mai decent folosit în legatura cu teorii religioase este perceput de credinciosi ca strident, sau jignitor. Nu ai cum sa critici diferitele religii fara a arata cât sunt de absurde. Prin însasi natura lor, povestile religioase suna ca niste basme ridicole. Un credincios pe care-l deranjeaza criticile rationale aduse religiei sale este un om care refuza sa asculte glasul ratiunii, de frica sa nu i se prabuseasca castelul de carti. Este ca sotul încornorat caruia toata lumea-i explica cam ce face consoarta lui, însa el fie îsi astupa urechile, fie îi acuza pe ceilalti de jigniri. Nu vrea sa-si strice imaginea idealiza pe care o are despre marea sa iubire.

34. Lumea ar fi un loc mult mai rau daca ateismul ar deveni foarte larg raspândit. Din nou, realitatea datelor statistice distruge acest mit. Tarile în care procentajul ateilor este cel mai crescut sunt în general cele mai civilizate, cu gradul de bunastare cel mai ridicat, cu ratele cele mai scazute ale criminalitatii, cu s

isteme de securitate sociala foarte generoase, cu procentajele cele mai mari acordate pentru ajutorarea tarilor sarace, cu strazi pline de oameni optimisti, educati, zâmbitori, scapati de frica de "fantome". În SUA, contrar asteptarilor, statele cele mai violente sunt cele mai "pioase". În închisori, procentajul ateilor este extrem de mic, mult sub cel din populatia generala în aceeasi tara, iar în rândul celor care au facut acte deosebit de grave (violatori, criminali în serie etc.) ateii sunt ca si inexistenti. Probabil ca exista în lume indivizi cu înclinatii spre rau si care nu fac acel rau numai si numai din cauza ca le este frica de cineva ?de sus?. Pentru acel tip de indivizi, religia este ceva util. Dar cam ce procentaj sa fie ei? Indivizi cu porniri criminale nu cred ca sunt mai mult de 1-2%. Dintre aceia, sa zicem ca a zecea parte poate ca se abtin de frica politiei din cer. Ce înseamna asta? Cam 0,1-0,2% din populatia globului e mai bine cu religie decât fara.

.

0. Nu trebuie sa crezi pe nimeni, trebuie sa îsi doresti sa afli singur adevarul.

1. Nu se poate demonstra existenta lui. Biblia nu e nimic mai speciala decât Coranul, Baghavad Gita, Tora etc

.2. Dumnezeul biblic este cel mai mare criminal din istorie, mai rau decât tot indictatorii pusi cap la cap, conform bibliei

http://tinyurl.com/ZeulCriminal

http://tinyurl.com/ZeulCriminal2

3. Dumnezeu a fost întotdeauna expresia necunoasterii umane. Când oamenii nu stiau ce e traznetul, au spus ca Zeus sau Thor (dependent de geografie) provoaca traznetele. Când nu stiam ca cerul nu e solid, credeam ca cerul e

o tarie . Pâna sa stim cum apar cutremurele (placile tectonice) credeam ca zeii sunt furiosi. Acum, Dumnezeu a ajuns sa fie pus cel mult la originea universului pentru ca nu stim exact ce a fost înainte de formarea universului, dar daca istoria e un indicator, vor fi tot mai mici golurile în care va fi loc pentru Dumnezeu.

A crede în Dumnezeu nu este o garantie a moralitatii sau a lipsei ei, cum lipsa ei nu este o garantie a imoralitatii sau a moralitatii. Procentul de atei în SUA din totalul de încarcerati este de 0,2%, disproportionat de putin fata de procentul de 9-15% de atei din întreaga populatie arata ca ateii, în general, sunt mult mai morali decât credinciotiihttp://www.holysmoke.org/icr-pri.htm Daca Dumnezeu exista si e bun, sigur va aprecia mai mult ca te folosesti de creierul pe care ti l-a dat decât de un refuz de a gândi si o servilitudine oarba fata de cler, servilitudine care te poate duce la cele mai imorale fapte. Tocmai Cristos a spus ca un pom îl cunosti dupa roadele sale. Având în vedere statisticile de la 4, faptul ca exista în prezent peste 30 000 de soiuri/secte de crestinism care sunt în contradictie toate încât nu se pot pune de acord cu nici un punct de doctrina, situatia e similara în toate religiile, iar razboaiele intra-sectariene au fost si sunt si azi la ordinea zile (vezi ca ex. catolici contra protestanti în Irlanda de Nord, musulmanii shiia contra cei sunni contra cei ahmadiyya etc) si l afel si cele religioase de peste tot (ex. crestinii timpurii au persecutat si omorât pagâni, inchizitia si cruciadele

unele din cruciade au fost sa urmarea atacului jihadic asupra Ierusalimului

si alte atrocitati precum masacrarea populatiilor native din Americi, musulmanii îi omoara pe budisti în Pakistan

?

vezi statuile dinamitate ale lui Budha, crestinii coptici în Egipt, crestinii în Nigeria si alte tari africane samd), toate astea ne arata ca fructele religiei sunt otravite.

Un om bun va face bine cu sau fara religie. Un om rau va face rau cu sau fara religie. Dar e nevoie de religie ca un om sa faca ceva rau pentru ca nu exista scuza mai buna decât

urmez voia lui Dumnezeu!

pentru a comite o atrocitate

În urma a atâtora mii de ani ai existentei umane, miliarde de oameni nevinovati, copii, femei, batrâni, barbati, au murit în conflicte, accidente grave, razboaie, eruptii vulcanice, cutremure, inundatii, frig, canicula, în urma unor virusuri,boli, bacterii, infectii, atacuri ale animalelor salbatice, atacuri ale insectelor veninoase, morti în lagare de contrare, morti în sclavie, milioane de copii au murit înca înainte sa traiasca pentru ca s-au nascut cu defecte, mutatii, boli, diformitati, au fost avortati spontan, suferinta a miliarde si miliarde de oameni a fost imensa, dar Dumnezeu nu a binevoit sa intervina.

Singura scuza a lui Dumnezeu este ca nu exista

Credinta într-o viata dupa moarte face ca oamenii sa desconsidere aceasta viata, sa o considere fara valoare, o antecamera în cabinetul doctorului care se presupune ca exista dupa moarte, dar nimeni nu poate dovedi ca exista un doctor, nici macar nu pot dovedi ca exista o camera, deci e posibil sa fie o usa catre unmare abis. Toti ?tiu ca viata actuala exista, dar unii prefera sa îsi dedice viata unui pariu în urma caruia nici un om din sala de asteptare nu e sigur ca-l câstiga, desi unii spun ca au vazut urna loteriei, dar nu pot dovedi asta, e doar marturia lor din situatii în care creierul ori a luat-o razna, ori a putut fi întelat, ori în situatii în care creierul nu este niciodata în mod normal (privat de oxigen multtimp, aproape de moarte, etc).Credinta într-o viata dupa moarte devalorizeaza singura viata care stim cu certitudine ca o avem

Pacientii cu calotele cerebrale separate se pot manifesta ca 2 persoane cu vederi total opuse fata de idea de Dumnezeu. O emisfera poate fi credincioasa, cealalta poate fi atee. În aceste conditii, fiind clar ca un om nu are doua suflete, unde ar trebui sa ajunga acea persoana dupa moarte?

Un ateu nu pune unele intamplarile inexplicabile pe seama fiintei supreme, le gasesc rapid explicatia logica si realista.Sa fii ateu nu-ti trebuie motivatie, motivatie iti trebuie sa crezi in Dumnezeu.Biblia nu este o motivatie plauzibila, Biblia sfideaza realitatea, si orice omcare nu are nevoie de mijlocitori, si stie sa fie sceptic, poate realiza asta. Daca esti realist si nu te amagesti, realizezi ca omniprezenta si omnibenevolenta, sunt doar simple superstitii, dar daca esti naiv, vei continua sa crezi ca ateul are erori de logica.Devii ateu cand-vezi ca exista atatea religii si nici una nu are dovezi care sa sustina existenta zeului lor.-vezi absurditatile, nedreptatile, cruzimea si violenta, intoleranta, contradictiile din biblie.Crestinii se simt nesiguri pe credinta lor si îi denigreaza pe atei

De regula, credinciosii sunt niste persoane care poate din comoditate refuza sa

gaseasca alte raspunsuri la diferite intrebari si se multumesc cu raspunsurile scrise in Bibilie de niste scriitori foarte buni cu o imaginatie cat se poate debogata. Si e mai rau e ca aceasta "credinta" ne este impusa de mici. De mici ne invata la gradinita de "doamne-doamne" si asta pentru ca mintea noastra atunci este "fragila" si suntem creduli. Daca am afla de aceste chestii la varsta de ...15 ani sa zic, probabil ca nimeni n-ar mai crede. Si da, am trai intr-o lume anarhica. Deci, religia are si ea o importanta insa n-ar trebui atat de mult mediatizata. Si nici lacasurile de cult n-ar trebui sa devina adevarate afaceri. Asta ma deranjeaza. Nu ca cel credincios imi zice ca o sa ard in flacarile iadului cica acel preot profita de credinta oamenilor si se imbogateste datorita naivitatii persoanele.

Dumnezeul crestin este definit ca fiinta personala care cunoaste totul. Conform crestinilor, fiintele personale au vointa libera. Pentru a avea vointa libera trebuie sa ai mai multe optiuni, oricare dintre ele putând fi evitata. Aceasta înseamna ca înainte de a lua o decizie trebuie sa existe o stare de incertitudine, într-o perioada de potential: nu poti cunoaste viitorul. Chiar daca crezi ca îti poti prezice decizia, daca pretinzi ca ai vointa libera trebuie sa admiti posibilitatea (daca nu dorinta) de a te razgândi înainte ca decizia sa fie finala. O fiinta care cunoaste totul nu poate avea vreo �stare de incertitudine�. Ea îsi cunoaste toate deciziile înainte de a le lua. Asta înseamna ca ea nu are posibilitatea de a-si evita deciziile si deci îi lipseste vointa libera. Din moment ce o fiinta care nu are vointa libera nu este o fiinta personala, o fiinta personala care cunoaste totul nu poate exista.Asadar, Dumnezeul crestin nu exista.

Unii neaga ca oamenii ar avea vointa libera, dar toti crestinii sustin ca Dumnezeu însusi, �în trei persoane�, este un agent personal liber, deci argumentul ramâne valabil. Altii vor înainta obiectia ca Dumnezeu, atotputernic fiind, se poate razgândi. Dar daca o face, atunci el nu va fi cunoscut viitorul de la bun început. Daca el chiar cunoaste viitorul, atunci viitorul este fixat si nici macar Dumnezeu nu-l poate schimba. Daca el totusi se razgândeste, atunci cunoasterea lui va fi fost limitata. Nu le poti avea pe amândoua: nicio fiinta nu poate fi omniscienta si omnipotenta în acelasi timp.O obiectie mai subtila este ca Dumnezeu �stie� ceea ce urmeaza sa faca pentru ca el actioneaza întotdeauna în concordanta cu natura lui, ceea ce nu-i reduce libertatea. Dumnezeu ar putea sustine, de exemplu, ca el nu va spune o minciuna mâine � deoarece el spune întotdeauna adevarul. Dumnezeu ar putea sa aleaga împotriva naturii lui, dar nu o face niciodata. Dar ce înseamna �natura lui Dumnezeu�? A avea o natura înseamna a avea limite. �Natura� care-i limiteaza pe oameni este mediul nostru fizic si genetica noastra; dar �natura� unei fiinte supranaturale trebuie sa fie altceva. Este impropriu sa spui ca �natura� unei fiinte fara limite este în aceeasi relatie cu problema vointei libere ca si natura umana. Pentru vointa libera este nevoie sa ai mai mult de o optiune, o dorinta de a alege, libertatea de a alege (lipsa obstacolelor), puterea de a îndeplini alegerea (forta si aptitudinea) si posibilitatea de a evita optiunea. �Forta si aptitudinea� pun o limita pentru ceea ce orice persoana este �libera� sa faca. Niciun om nu are vointa libera de a fugi o mila într-un minut, fara ajutor mecanic. Suntem liberi sa încercam, dar vom esua. Toate alegerile noastre si, de asemenea, toate dorintele noastre sunt limitate de natura noastra; si totusi putem înca sa pretindem ca avem vointa libera (aceia dintre noi care o fac) pentru ca nu ne cunoastem alegerile viitoare. Daca Dumnezeu actioneaza întotdeauna conform naturii lui (orice ar însemna asta), atunci el tot trebuie sa aiba mai mult de o optiune viabila care sa nu-i contrazica natura daca e sa pretinda ca are vointa libera. Altfel, el este un sclav al naturii lui, ca un robot, si nu un agent personal liber.Ce ar însemna cuvântul �optiune� pentru o fiinta care a creat toate optiunile?Unii spun ca �vointa libera� pentru Dumnezeu nu înseamna ceea ce înseamna pentru oameni. Dar cum ar trebui sa întelegem asta? Pe care dintre conditiile vointei libere le-ar elimina un crestin pentru a fabrica un statut de �agent liber� pentru Dumnezeu? Optiunile multiple? Dorinta? Libertatea? Puterea? Posibilitatea de a evita? Poate

ca dorinta ar putea fi aruncata. Dorinta implica o lipsa, iar unei fiinte perfecte nu ar trebui sa îi lipseasca nimic. Dar ar fi o �persoana� foarte stranie, una fara nevoi sau dorinte. Dorinta este ceea ce produce necesitatea unei alegeri de la bun început. De asemenea, ea contribuie la a evalua daca decizia a fost rezonabila. Fara dorinta, alegerile sunt volens-nolens si nu decizii adevarate. Si, oricum, zeul biblic si-a exprimat multe dorinte. Nicio obiectie nu îl salveaza pe Dumnezeul crestin: el nu exista. Poate ca s-ar putea imagina o divinitate mai modesta: una care nu este în acelasi timp personala si atotstiutoare, în acelasi timp atotstiutoare si atotputernica, în acelasi timp perfecta si libera. Dar pâna când un zeu va fi definit în mod coerent si apoi dovedit ca existent cu ajutorul probelor si rationamentului corect, este de bun-simt sa nu gândim ca o astfel de fiinta ar exista

crime in biblie

Dumnezeu a omorat 42 de copii pentru ca au jignit un chelios:

2Imparati 2:23-24~23De acolo s-a suit la Betel. Si pe cînd mergea pe drum, niste baietasi au iesit din cetate, si si-au batut joc de el. Ei îi ziceau:,, Suie-te, plesuvule! Suie-te, plesuvule!``24El s-a întors sa -i priveasca, si i -a blestemat în Numele Domnului. Atunci au iesit doi ursi din padure, si au sfîsiat patruzeci si doi din acesti copii.

Dumnezu pedepseste aspru pe omenii curiosi.

1Samuel 6:19-20~"19Domnul a lovit pe oamenii din Bet-Semes, cînd s'au uitat în chivotul Domnului; a lovit (cincizeci de mii) sapte zeci de oameni din popor. Si poporul a plîns, pentru ca Domnul îl lovise cu o mare urgie.20Oamenii din Bet-Semes au zis:,, Cine poate sta înaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu sfînt? Si la cine trebuie sa se suie chivotul, daca se departeaza dela noi?``

Dumnezeu a omorat un om care nu a vrut sa loveasca pe cineva.

1Imparati 20:35-36~35Unul din fiii proorocilor a zis tovarasului sau, dupa porunca Domnului:,, Loveste-ma, te rog!`` Dar omul acela n-a vrut sa -l loveasca.36Atunci el i -a zis:,, Pentruca n'ai ascultat de glasul Domnului, iata, cînd vei pleca dela mine, te va omorî un leu. Si cînd a plecat dela el, l -a întîlnit un leu si l -a omorît.

Dumnezeu a omorat un samaritean.

2 Samuel 6:3-7~3Au pus chivotul lui Dumnezeu într'un car nou, si l-au ridicat din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza si Ahio, fiul lui Abinadab, cîrmuiau carul cel nou.4L-au luat dar din casa lui Abinadab de pe deal; Uza mergea alaturi de chivotul lui Dumnezeu, si Ahio mergea înaintea chivotului.5David si toata casa lui Israel cîntau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu arfe, cu laute, cu timpane, cu fluere si cu timbale.6Cînd au ajuns la aria lui Nacon, Uza a întins mîna spre chivotul lui Dumnezeu si l -a apucat, pentru ca erau sa -l rastoarne boii.

Samson a fost posedat de duhul sfant, a luat o madibula de magar mort si a inceput sa omoare oamenii cu ea.

Judecatori 15:14-15~"14Cînd a ajuns la Lehi, Filistenii au început sa strige de bucurie înaintea lui. Atunci Duhul Domnului a venit peste el. Funiile pe cari le avea la brate s'au facut

ca niste fire de in ars în foc, si legaturile i-au cazut de pe mîni.15El a gasit o falca de magar neuscata înca, a întins mîna si a luat -o si a ucis cu ea o mie de oameni."

Petru a omorat 2 oameni.

5:1-11~1Dar un om, numit Anania, a vîndut o mosioara, cu nevasta-sa Safira,2si a oprit o parte din pret, cu stirea nevestei lui; apoi a adus partea cealalta, si a pus -o la picioarele apostolilor.3Petru i -a zis:,, Anania, pentruce ti -a umplut Satana inima ca sa minti pe Duhul Sfînt, si sa ascunzi o parte din pretul mosioarei?4Daca n'o vindeai, nu ramînea ea a ta? Si, dupa ce ai vîndut -o, nu puteai sa faci ce vrei cu pretul ei? Cum s-a putut naste un astfel de gînd în inima ta? N'ai mintit pe oameni, ci pe Dumnezeu.``5Anania, cînd a auzit cuvintele acestea, a cazut jos, si si -a dat sufletul. O mare frica a apucat pe toti ceice ascultau aceste lucruri.6Flacaii s'au sculat, l'au învelit, l-au scos afara, si l-au îngropat.7Cam dupa trei ceasuri, a intrat si nevasta-sa, fara sa stie ce se întîmplase.8Petru i -a zis:,, Spune-mi, cu atît ati vîndut mosioara?``,, Da``, a raspuns ea,,, cu atîta.``9Atunci Petru i -a zis:,, Cum de v'ati înteles între voi sa ispititi pe Duhul Domnului? Iata picioarele celorce au îngropat pe barbatul tau, sînt la usa, si te vor lua si pe tine.``10Ea a cazut îndata la picioarele lui, si si -a dat sufletul. Cînd au intrat flacaii, au gasit -o moarta; au scos -o afara, si au îngropat -o lînga barbatul ei.11O mare frica a cuprins toata adunarea si pe toti cei ce au auzit aceste lucruri.

Crime in masa.

1 Samuel 15:2-3 ~2Asa vorbeste Domnul ostirilor:, Mi-aduc aminte de ceeace a facut Amalec lui Israel, cînd i -a astupat drumul la iesirea lui din Egipt.3Du-te acum, bate pe Amalec, si nimiceste cu desavîrsire tot ce -i al lui; sa nu -i cruti, si sa omori barbatii si femeile, copiii si pruncii, camilele si magarii, boii si oile.``

Fii lui Daniel au omorat locuitorii unui oras intreg pe care apoi si l-au insusit.

Iosua 19:47~47Tinutul fiilor lui Dan se întindea si în afara de acestea. Fiii lui Dan s'au suit si s'au luptat împotriva lui Lesem; au pus mîna pe el si l-au trecut prin ascutisul sabiei; au pus stapînire pe el, s'au asezat în el si l-au numit Dan, dupa numele tatalui lor Dan.

Crime diabolice sub puterea lui Dumnezeu.

Ieremia 15:1-4~1,,Domnul mi -a zis:, Chiar daca Moise si Samuel s'ar înfatisa înaintea Mea, tot n'as fi binevoitor fata de poporul acesta. Izgoneste -l dinaintea Mea, duca-se!2Si daca-ti vor zice:, Unde sa ne ducem?` sa le raspunzi:, Asa vorbeste Domnul:, La moarte cei sortiti la moarte, la sabie cei sortiti sabiei, la foamete cei sortiti foametei, la robie, cei sortiti robiei!3Caci voi trimete împotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia, ca sa -i ucida, cînii ca sa -i sfîsie, pasarile cerului si fiarele pamîntului, ca sa -i manînce si sa -i nimiceasca.4Îi voi face de pomina pentru toate împaratiile pamîntului, din pricina lui Manase, fiul lui Ezechia, împaratul lui Iuda, si pentru tot ce a facut el în Ieruslim.

Dumnezeu promite mai multe crime.

Ezechiel 35:7-9~7Voi preface muntele Seir într'o pustietate si într'un pustiu, si voi nimici cu desavîrsire din el si pe ceice se duc si pe ceice se întorc.8Îi voi umplea muntii cu morti; si cei ucisi de sabie vor cadea pe dealurile tale, în vaile tale si în toate puhoaiele tale.9Te voi preface în niste pustietati vecinice, cetatile nu-ti vor mai fi locuite, si veti sti ca Eu sînt Domnul.

Duhul sfant, ingerul mortii.

Exod 23:23~23Îngerul Meu va merge înaintea ta, si te va duce la Amoriti, Hetiti, Fereziti, Cananiti, Heviti si Iebusiti, si -i voi nimici.

Destrugerile lui Ai.

Iosua 8:1-29~1A doua parte a cazut prin sorti lui Simeon, semintiei fiilor lui Simeon, dupa familiile lor. Mostenirea lor era în mijlocul mostenirii fiilor lui Iuda.2Ei au avut în mostenirea lor: Beer-Seba, Seba, Molada,3Hatar-Sual, Bala, Atem,4Eltolad, Betul, Horma,5Ticlag, Bet-Marcabot, Hatar-Susa,6Bet-Lebaot, si Saruhen, treisprezece cetati si satele lor;7Ain, Rimon, Eter, si Asan, patru cetati, si satele lor;8si toate satele din împrejurimile acestor cetati, pîna la Baalat-Beer, care este Ramatul de miazazi, Aceasta a fost mostenirea semintiei fiilor lui Simeon, dupa familiile lor.9Mostenirea fiilor lui Simeon a fost luata din partea de mostenire a fiilor lui Iuda; caci partea fiilor lui Iuda era prea mare pentru ei, si de aceea fiii lui Simeon si-au primit pe a lor în mijlocul mostenirii lor.10A treia parte a cazut prin sorti fiilor lui Zabulon dupa familiile lor.11Hotarul mostenirii lor se întindea pîna la Sarid. La apus se suia spre Mareala, si atingea Dabeset, apoi pîrîul care curge înaintea Iocneamului.12Din Sarid se întorcea spre rasarit, spre rasaritul soarelui, pîna la hotarul Chislot-Taborului, mergea înainte la Dabrat, si suia la Iafia.13De acolo trecea la rasarit prin Ghita-Hefer, prin Ita-Catin, mergea la Rimon, si se întorcea pîna la Nea.14Se întorcea apoi înspre miazanoapte spre Hanaton, si iesea la valea Iiftah-El.15Coprindea Catat, Nahalal, Simron, Iideala, Betleem: douasprezece cetati, si satele lor.16Aceasta a fost mostenirea fiilor lui Zabulon, dupa familiile lor, cetatile acestea si satele lor.17A patra parte a cazut prin sorti lui Isahar, fiilor lui Isahar, dupa familiile lor.18Hotarul lor trecea prin Izreel, Chesulot, Sunem,19Hafaraim, Sion, Anaharat,20Rabit, Chision, Abet,21Remet, En-Ganim, En-Hada, si Bet-Patet;22atingea Taborul, Sahatima, Bet-Semes, si iesea la Iordan: sasesprezece cetati, si satele lor.23Aceasta a fost mostenirea semintiei fiilor lui Isahar, dupa familiile lor, cetatile acestea si satele lor.24A cincea parte a cazut prin sorti semintiei fiilor lui Aser, dupa familiile lor.25Hotarul lor trecea prin Helcat, Hali, Beten, Acsaf,26Alamelec, Amead si Miseal; atingea, spre apus, Carmelul si Sihor-Libnat;

27apoi se întorcea în spre rasarit la Bet-Dagon, se atingea de Zabulon si de valea Iiftah-El la miazanoapte de Bet-Emec si Neiel, si se întindea spre Cabul, la stînga,28si spre Ebron, Rehob, Hamon si Cana, pîna la Sidonul cel mare.29Se întorcea apoi spre Rama pîna la cetatea cea tare a Tirului, si spre Hosa, si iesea la mare, prin tinutul Aczib.

Crimele de la Ierihon.

Iosua 6:20-21 ~20Poporul a scos strigate, si preotii au sunat din trîmbite. Cînd a auzit poporul sunetul trîmbitei, a strigat tare, si zidul s-a prabusit; poporul s-a suit în cetate, fiecare drept înainte. Au pus mîna pe cetate,21si au nimicit -o cu desavîrsire, trecînd prin ascutisul sabiei tot ce era în cetate, barbati si femei, copii si batrîni, pîna la boi, oi si magari.

Dumnezeu ucide o familie intreaga.

1 Imparati 14:9-16~9Tu ai facut mai rau decît toti ceice au fost înaintea ta: te-ai dus sa-ti faci alti dumnezei si chipuri turnate ca sa Ma mînii, si M'ai lepadat înapoia ta!10De aceea, voi trimete nenorocirea peste casa lui Ieroboam, voi nimici pe oricine este al lui Ieroboam, fie rob, fie slobod în Israel, si voi matura casa lui Ieroboam, cum se matura murdariile, pîna va peri.11Cel ce va muri în cetate din casa lui Ieroboam, va fi mîncat de cîni, si cel ce va muri pe cîmp va fi mîncat de pasarile cerului. Caci Domnul a vorbit.12Tu, scoala-te si du-te acasa. Si cum îti vor pasi picioarele în cetate, copilul va muri.13Tot Israelul îl va plînge, si -l vor îngropa; caci el este singurul din casa lui Ieroboam care va fi pus într'un mormînt, pentru ca este singurul din casa lui Ieroboam în care s-a gasit ceva bun înaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel.14Domnul va pune peste Israel un împarat, care va nimici casa lui Ieroboam în ziua aceea. Si nu se întîmpla oare chiar acum lucrul acesta?15Domnul va lovi pe Israel, si Israel va fi ca trestia clatinata în ape; va smulge pe Israel din aceasta tara buna pe care o daduse parintilor lor, si -i va împrastia dincolo de Rîu, pentru ca si-au facut idoli, mîniind pe Domnul.16Va parasi pe Israel, din pricina pacatelor pe cari le -a facut Ieroboam si în cari a tîrît si pe Israel.``

Crime in masa.

Judecatori 20:48~48Barbatii lui Israel s'au întors la fiii lui Beniamin, si i-au trecut prin ascutisul sabiei, dela oamenii din cetati pîna la dobitoace, si tot ce au gasit. Au pus de asemenea foc tuturor cetatilor pe cari le-au gasit în cale.

Ingerul mortii.

2 Imparati 19:35~35În noaptea aceea, a iesit îngerul Domnului, si a ucis în tabara Asirienilor o suta optzeci si cinci de mii de oameni. Si cînd s'au sculat dimineata, iata ca toti erau niste trupuri moarte.

Omorati vecinii.

Exod 32:26-29~26s'a asezat la usa taberii, si a zis:,, Cine este pentru Domnul, sa vina la mine!`` Si toti copiii lui Levi s'au strîns la el.27El le -a zis:,, Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel:, Fiecare din voi sa se încinga cu sabia; mergeti si strabateti tabara dela o poarta la alta, si fieca

re sa omoare pe fratele, pe prietenul si pe ruda sa.``28Copiii lui Levi au facut dupa porunca lui Moise; si aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor.29Moise a zis:,, Predati-va azi în slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului si fratelui vostru, pentru ca binecuvîntarea Lui sa vina astazi peste voi!``

Omorati familiile pacatosilor.

Iosua 7:19-26~19Iosua a zis lui Acan:,, Fiule, da slava Domnului, Dumnezeului lui Israel, marturiseste si spune-mi ce ai facut, nu-mi ascunde nimic``.20Acan a raspuns lui Iosua, si a zis:,, Este adevarat ca am pacatuit împotriva Domnului, Dumnezeului lui Israel, si iata ce am facut.21Am vazut în prada o manta frumoasa de Sinear, doua sute de sicli de argint, si o placa de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit, si le-am luat; iata, sînt ascunse în pamînt în mijlocul cortului meu, si argintul este pus subt ele``.22Iosua a trimes niste oameni, cari au alergat în cort; si iata ca lucurile erau ascunse în cortul lui Acan, si argintul era subt ele.23Le-au luat din mijlocul cortului, le-au adus lui Iosua si tuturor copiilor lui Israel, si le-au pus înaintea Domnului.24Iosua si tot Israelul împreuna cu el au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa de aur, pe fiii si fiicele lui Acan, boii lui, magarii, oile, cortul lui si tot ce era al lui; si i-au suit în valea Acor.25Iosua a zis:,, Pentruce ne-ai nenorocit? Si pe tine te va nenoroci Domnul azi``. Si tot Israelul i -a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre,26si au ridicat peste Acan un morman mare de pietre, care se vede pîna în ziua de azi. Si Domnul S'a întors din iutimea mîniei Lui. Din pricina acestei întîmplari s-a dat pîna în ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor (Turburare).

Omorati credinciosii altor religii.

Numeri 25:1-9~1Israel locuia în Sitim; si poporul a început sa se dea la curvie cu fetele lui Moab.2Ele au poftit poporul la jertfele dumnezeilor lor; si poporul a mîncat, si s-a închinat pîna la pamînt înaintea dumnezeilor lor.3Israel s-a alipit de Baal-Peor, si Domnul S'a aprins de mînie împotriva lui Israel.4Domnul a zis lui Moise:,, Strînge pe toate capeteniile poporului, si spînzura pe cei vinovati înaintea Domnului în fata soarelui, pentru ca sa se întoarca dela Israel mînia aprinsa a Domnului.``5Moise a zis judecatorilor lui Israel:,, Fiecare din voi sa ucida pe aceia dintre ai lui cari s'au lipit de Baal-Peor.``6Si iata ca un barbat dintre copiii lui Israel a venit si a adus la fratii lui pe o Madianita, subt ochii lui Moise si subt ochii întregii adunari a copiilor lui Israel, pe cînd plîngeau la usa cortului întîlnirii.7La vederea acestui lucru, Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, s-a sculat din mijlocul adunarii, si a luat o sulita în mîna.8S'a luat dupa omul acela din Israel pîna în cortul lui, i -a strapuns prin pîntece pe amîndoi: atît pe barbatul acela din Israel, cît si pe femeea aceea. Si a încetat astfel urgia care izbucnise printre copiii lui Israel.9Douazeci si patru de mii au murit loviti de urgia aceea.

Crime.

1 Imparati 18:36-40~36În clipa cînd se aducea jertfa de seara, proorocul Ilie s-a apropiat si a zis:,, Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Israel! Fa sa se stie astazi ca Tu esti Dumnezeu în Israel, ca eu sînt slujitorul Tau, si ca toate aceste lucruri le-am facut dupa porunca Ta.37Asculta-ma, Doamne, asculta-ma, pentru ca sa cunoasca poporul acesta ca Tu, Do

amne, esti adevaratul Dumnezeu, si sa le întorci astfel inima spre bine!``38Atunci a cazut foc dela Domnul, si a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele si pamîntul, si a supt si apa care era în sant.39Cînd a vazut tot poporul lucrul acesta, au cazut cu fata la pamînt, si au zis:,, Domnul este adevaratul Dumnezeu! Domnul este adevaratul Dumnezeu!``40,, Puneti mîna pe proorocii lui Baal``, le -a zis Ilie:,, niciunul sa nu scape!`` Si au pus mîna pe ei. Ilie i -a pogorît la pîrîul Chison si i -a junghiat acolo.

Omorarea celor din Babilon.

Ieremia 50:21-22~21,,Suie-te împotriva tarii de doua ori razvratita, împotriva locuitorilor ei, si pedepseste -i! Urmareste, macelareste, nimiceste -i! -zice Domnul-si împlineste în totul poruncile Mele!22Strigate de razboi rasuna în tara, si prapadul este mare.

Mica a omorat tot orasul.

Judecatori 18:27-29~27Au ridicat dar ce facuse Mica, si au luat pe preotul care era în slujba lui, si s'au napustit asupra Laisului, asupra unui popor linistit si în pace; l-au trecut prin ascutisul sabiei, si au ars cetatea.28Nimeni n-a izbavit -o, caci era departe de Sidon, si locuitorii ei n'aveau nicio legatura cu alti oameni: ea era în valea care se întinde spre Bet-Rehob. Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea, si au locuit în ea;29au numit -o Dan, dupa numele lui Dan, tatal lor, care se nascuse lui Israel; dar cetatea se chema mai înainte Lais.A fost Isus Cristos un individ moral ?

Pledoarie pentru un raspuns negativ.

Horia G. Plugaru

(2003)

Introducere

Atât crestinii cât si multi non-crestini îl vad pe Isus Cristos ca pe un mare învatator într-ale eticii si ca pe un individ moralmente ireprosabil. Dupa cum ne spune Philip Schaff : "Este admis pe scara larga [...] ca Cristos ne-a învatat cea mai pura si sublima etica, o etica în comparatie cu care preceptele si maximele celor mai întelepti antici palesc". În lucrarea prezenta voi combate acesta prejudecata. Voi arata ca personajul în discutie nu numai ca nu a adus nici o noutate demna de admiratie în ce priveste etica, dar chiar ca de multe ori spusele si comportamentul lui sunt departe de a putea fi considerate etice. Astfel, respectul si reverenta de care el se bucura în postura de ideal moral sunt complet nejustificate si nepotrivite.

A fost Isus pacifist si milostiv ?

Desi Isus a fost numit "Printul Pacii", comportarea si vorbele sale nu par sa justifice aceasta descriere. "Sa nu credeti ca am venit sa aduc pacea pe pamânt. N-am venit sa aduc pacea, ci sabia" - Matei 10:34. Desi unii interpreteaza "sabia" ca fiind simbolul luptei împotriva raului, sugestia lor nu e prea credibila. Aici Isus creeaza o dihotomie între "pace" si "sabie", considerându-le, deci, diferite. Daca, însa, prin "sabia" s-ar fi referit la lupta contra raului, atunci acesta dihotomie ar fi fost cel putin bizara, din

moment ce lupta contra raului are rolul, printre altele, tocmai de a stabili pacea. Altfel spus, lupta contra raului nu este ceva diferit fata de lupta pentru pace. Asa cum pune Isus problema, însa, pe el nu-l intereseaza pacea si deci nici lupta contra raului - rau care este asa considerat si pentru ca dauneaza pacii. Avem deci motive bune sa credem ca în versetul citat Isus îndeamna într-adevar la conflict si razboi. "Cine n-are sabie, sa-si vânda haina si sa-si cumpere o sabie" - Luca 22:36. Aparatorii lui Isus interpreteaza acest verset ca fiind un îndemn la aparare a crestinilor (de atunci) în fata persecutorilor. Totusi, dupa cum stim, sabia, ca orice arma, poate fi folosita atât la atac cât si pentru aparare. In lipsa unei specificatii în acest sens, îndemnul spre înarmare poate fi la fel de bine înteles ca îndemn atât spre legitima aparare cât si spre actiuni agresive. Daca Isus ar fi tinut cu adevarat la evitarea conflictelor si agresivitatii, ar fi subliniat faptul ca el încurajeaza folosirea armelor numai în cazuri de legitima aparare. El nu a facut însa o asemenea precizare. "Cât despre vrasmasii mei, care n-au vrut sa împaratesc eu peste ei, aduceti-i încoace, si taiati-i înaintea mea." - Luca 19:27. (Acest verset este folosit într-o parabola, dar Isus s-a referit la el în mod favorabil. Intr-adevar, în Parabola Polilor, nobilul despre care vorbeste Isus este chiar el, iar regele care se va întoarce este tot el dupa ce va fi încoronat ca rege în rai. Venirea regelui reprezinta a doua venire a lui Isus. Asadar, cuvintele din versetul amintit, apartinandu-i regelui, îi apartin într-adevar lui Isus.) "Credeti ca am venit sa aduc pace pe pamant? Eu va spun: nu; ci mai degraba desbinare." - Luca 12:51. Unii crestini spun ca "desbinare" înseamna aici de fapt conflictul dintre cei care aleg calea lui Isus si cei care o aleg pe cea a satanei. Cât de corecta este aceasta interpretare, nu e foarte clar, cu atat mai mult cu cât nu e clar cine sunt cei care vor alege "calea satanei". Ateistii plus, eventual, adeptii religiilor non-crestine ? Daca despre ei e vorba, atunci rezulta ca Isus doreste ca crestinii sa fie învrajbiti cu non-crestinii. De aici si pâna la legitimarea si aparitia razboaielor religioase nu e decât un pas si din nou pacifismul lui Isus trebuie pus la îndoiala. Crestinii încearca sa arate ca Isus a fost într-adevar pacifist si opus violentei citând Matei 26:52, unde Isus i se adreseaza unui discipol : "Pune-ti sabia la locul ei; caci toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri". Ce se poate spune despre acest verset? Demonstreaza el cu adevart ca Isus s-a opus viloentei? Nu e clar ca asa ar fi, deoarece versetele imediat urmatoare sunt "Crezi ca n-as putea sa rog pe tatal meu, care mi-ar pune îndata la îndemâna mai mult de douasprezece legiuni de îngeri ? Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic ca asa trebuie sa se întample ?" - Matei 26:53-4. Deci Isus nu a aprobat actiunea violenta în acel caz particular nu pentru ca s-ar fi opus în principiu folosirii fortei, ci doar pentru ca daca ar fi facut-o, nu s-ar mai fi îndeplinit profetia. Faptul ca Matei 26:52 nu este o condamnare a folosirii fortei este subliniat si de Floyd, care întelege versetul ca fiind doar o subliniere a pericolului folosirii violentei, nu si o condamnare a metodelor violente atunci când acestea se pot desfasura fara ca cei ce le practica sa fie pusi in pericol (ca atunci când sunt în superioritate numerica, de exemplu). Vezi William Floyd, "Mistakes of Jesus", sectiunea 'Peace', http://www.infidels.org/library/historical/william_floyd/mistakes_of_jesus.html Putem deci conclude ca spusele lui Isus pot fi fara mari probleme întelese ca îndemnuri la violenta contra celor care resping mesajul sau. - Arderea pe rug a necredinciosilor în timpul Inchizitiei (una dintre cele mai cumplite torturi din istorie) s-a bazat pe cuvintele lui Isus : "daca nu ramâne cineva în mine, este aruncat afara, ca mladita neroditoare si se usuca; apoi mladitele uscate sunt strânse, aruncate în foc si ard" - Ioan 15:6. Aici ne putem întreba : a dorit Isus ca necredinciosii sa fie astfel ucisi sau nu ? Daca da, atunci e extrem de greu de vazut în ce sens mai este el blandetea si bunatatea întruchipate. Daca nu, de ce nu a specificat acest lucru sau de ce nu s-a folosit de o alta parabola care sa nu permita interpretari atât de crude ? Isus, fiind omniscient sau în orice caz, foarte întelept, ar fi trebuit sa stie c

a aceasta spusa a lui poate fi interpretata si în acest mod barbar si ar fi trebuit sa faca ceva sa împiedice respectiva interpretare, daca nu era de acord cu ea. Neglijenta sa în acest sens poate fi numita "criminala" si din nou e greu de vazut în ce sens mai e Isus moralitatea întruchipata. - Isus s-a uitat la discipolii lui cu mânie pentru simplul motiv ca acestia nu au stiut cum sa raspunda la o întrebare (Marcu 3:5). Doua din calitatile cele mai importante ale unui învatator sunt rabdarea si blândetea, calitati pe care Isus nu le-a demonstrat aici, dovedind un caracter mai degraba iute la mânie. Isus a atacat comerciantii cu un bici (Ioan 2:15); a refuzat initial sa vindece un copil, razgândindu-se de abia la insistentele mamei (Matei 15:22-28). - Isus nu numai ca nu a condamnat tratamentul brutal aplicat animalelor, dar si-a demonstrat "respectul" pentru viata înecand animale nevinovate. Scotand "dracii" din doi indivizi, Isus i-a trimis într-o turma de porci, turma care apoi s-a repezit în apa si a murit acolo (Matei 8:32). Interesant este ca Isus a procedat asa la insistentele dracilor scosi din cei doi oameni (Matei 8:31). Daca Isus ar fi respectat viata nevinovata, nu ar fi ascultat de dorinta spiritelor diabolice. Chiar daca nu stia initial ca dracii urmau sa înece porcii, e evident ca nu era cazul sa se astepte la ceva bun din partea acelor spirite diavolesti. Un alt lucru interesant aici este ca "pacifistul si corectul" Isus, distrugând porcii, a distrus proprietatea privata a celor ce detineau respectivele animale. Mai mult, acei porci puteau foarte bine sa constituie întreaga sursa de venituri a proprietarului(-lor). Unii apologeti sustin ca oricum porcii urmau sa sufere atunci când ar fi fost taiati pentru mâncare, deci raul facut de Isus nu pare prea mare. Dar în replica se poate spune ca Isus, având o cunoastere mult înaintata vremii sale, i-ar fi putut învata pe tarani cum sa anestezieze porcul înainte de taiere. Într-adevar, a folosi anestezia în aceste conditii pare un lucru indicat si, în multe tari, chiar e impus de lege. În plus, oamenii de obicei taie porcii (facandu-i astfel sa sufere) din pura nevoie, pentru hrana mai ales. Isus însa nu a fost obligat sa îi omoare, din moment ce putea foarte bine sa îndeparteze spiritele rele sau pur si simplu sa le nimiceasca fara a cauza vreun rau porcilor. El se pare deci ca a ales ca unele fiinte sa sufere fara a fi presat de un motiv serios. În plus, faptul ca el a distrus proprietatea cuiva ramâne condamnabil chiar daca porcii oricum ar fi suferit de mâna stapânilor. - Venind din Betania flamânzit (Marcu 11:12), Isus s-a apropiat de un smochin în speranta ca va gasi în el fructe pe care sa le manânce. Negasind fructe în smochin, Isus a blestemat pomul pentru ca nu a dat roade desi nici nu era sezonul în care smochinii sa dea fructe(Marcu 11:13). În aceste conditii, reactia lui Isus pare exagerata, irationala si rautacioasa, nicidecum pacifista si milostiva. Unii crestini afirma ca problema cu smochinul era ca el nu daduse înca nici macar mugurii de smochine, desi la acea vreme ar fi trebuit sa o faca si deci actiunea lui Isus a fost justificata. Dar nu avem nici un motiv sa credem ca aceasta a fost cauza reactiei lui Isus. Din Biblie nu reiese de nicaieri ca aceasta ar fi fost explicatia. Mai mult, în versetul imediat urmator Isus spune "In veac sa nu mai manânce nimeni rod din tine !" (sublinierea îmi apartine). Deci s-ar parea ca respectivul smochin nu ducea lipsa de fructe, el producând înaintea lui Isus fructe si putând probabil sa le produca mai departe daca nu ar fi fost blestemat de acesta. În plus, chiar daca copacul respectiv nu dadea roade, de ce a fost nevoie sa-l distruga ? Faptul ca Isus l-a zarit de pe drum poate însemna ca smochinul era oarecum în apropiere de drum si deci ar fi putut servi calatorilor drept loc de adapost contra soarelui dogoritor, de pilda. Cu atât mai mult cu cât Isus nu a sadit în locul smochinului un alt copac. În sfarsit, daca pomul respectiv nu dadea roade, de ce nu a facut Isus un miracol prin care el sa înceapa sa devina roditor ? Aceasta ar fi fost actiunea la care sa ne asteptam din partea unui personaj plin de intentii benefice si pozitive. - Isus considera ca cei care nu îi vor accepta spusele merita sa fie si vor fi extrem de sever pedepsiti. De exemplu, în Matei 10:13-14 scrie : "daca nu va va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, sa iesiti din casa sau din cetatea aceea, si sa scuturati praful de pe picioarele voastre. Adevarat va

spun, ca în ziua judecatii, va fi mai usor pentru tinutul Sodomei si Gomorei, decât pentru cetatea aceea". În Matei 13:41-42 si 25:41, 46 Isus într-adevar sanctioneaza "pacatul" de a nu accepta mesajul sau cu chinurile eterne ale iadului. Este însa moral sa-ti impui punctul de vedere folosind intimidarea si amenintari cu violenta, cu atât mai mult cu cât ele sunt atât de crude ? Este un individ care accepta si promoveaza o pedeapsa atât de crunta pentru cei care nu sunt de acord, fie si doar partial cu el, moralmente perfect ? Mai mult, în loc sa îi îndemne pe discipolii sai sa faca tot posibilul sa "le deschida ochii" celor care nu acceptau la acea vreme mesajul biblic, Isus pare ca le sugereaza doar sa faca un efort minim de convertire dupa care, în caz ca nu îsi ating scopul, sa plece imediat. Totusi, fiind data miza enorma pusa în joc - fericirea si suferinta eterne - ar fi fost mult mai indulgent si îngaduitor ca Isus sa accentueze importanta eforturilor crestinilor de a face noi adepti. - Chiar si în cazurile (nu foarte numeroase) în care a facut actiuni cu rezultate benefice, motivele lui Isus sunt îndoielnice. De exemplu, în Ioan 8:1-11 ni se spune ca Isus, pentru a salva viata unei femei prinse comitând adulter (fapta pedepsita pe atunci de lege cu moartea), le-a spus celor care vroiau sa o linseze : "Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce primul cu piatra în ea" - Ioan 8:7. Cu alte cuvinte, din moment ce cu totii avem defecte si am comis imoralitati si/sau ilegalitati, nu ar trebui sa-i judecam pe altii conform legii. Aceasta învatatura este însa problematica : daca am încalcat si noi legea, atunci sfatul corect care se impune nu este sa încetam sa-i mai judecam pe altii conform legii, ci sa ne predam autoritatilor recunoscându-ne fapta ilegala. Daca am comis fapte imorale dar nu si ilegale, atunci ar trebui sa încercam sa reparam raul produs si sa nu îl mai comitem, dar nu sa încetam sa-i mai judecam si condamnam pe cei care încalca legea. Trebuie deasemenea remarcat ca Isus nu a combatut legea care pedepsea adulterul cu moartea - lege care promoveaza, fara îndoiala, o pedeapsa exagerata. Ar fi fost mult mai indicat ca el sa îi opreasca pe cei care urmau sa ucida acea femeie aratându-le ca legea în cauza era nedreapta, nu pentru motivele amintite mai sus.

A promovat Isus valorile familiale ?

Multi crestini si nu numai considera ca Isus a avut o mare admiratie fata de valorile familiei si ca învataturile lui constau în sfaturi si îndemnuri folositoare vietii armonioase în familie. Nimic mai dubios însa. - "Daca vine cineva la mine si nu uraste pe tatal sau, pe mama-sa, pe nevasta-sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar însasi viata sa, nu poate fi ucenicul meu" - Luca 14:26. A se retine ca aici Isus nu îndeamna pur si simplu la abandonare si indiferenta fata de familie, ci, mult mai grav, la ura fata de aceasta. Este deasemenea interesant de remarcat ca aici Isus nu spune sa îi urâm pe ceilalti membri ai familiei doar daca au alte convingeri religioase sau/si ne persecuta pentru credinta în el, ci indiferent de aceste considerente. Unii apologeti sustin ca de fapt cuvantul "ura" în acest verset nu ar trebui luat în sens literal. Dupa ei, Isus a vrut sa spuna prin "a urî" familia doar ca nu ar trebui sa ne iubim familia mai mult decât pe el. Aceasta deoarece, continua crestinii, ebraica biblica nu permitea adjective si adverbe comparative de felul "mai putin" sau "cel mai putin". Astfel, Isus nu putea sa ne dea în alt mod de înteles ca trebuie sa iubim familia mai putin decat pe el decât folosind acest termen extrem de "ura". Ei citeaza în favoarea lor Geneza 29:30-1 : "Iacov a intrat si la Rahela pe care o iubea mai mult decat pe Lea [...] Domnul a vazut ca Lea era urâta [de catre Iacov] si a facut-o sa aiba copii". Deci "urâta" nu înseamna decât "mai putin iubita". În replica se poate spune ca desi în acest pasaj din Geneza putem accepta ca termenul "urâta" este sinonim cu "mai putin iubita", nu e clar ca la fel putem face si în Luca 14:26. Aceasta deoarece în versetul din Luca nu avem nici un motiv sa credem ca "a urî" înseamna "a iubi mai putin", pe când în cazul din Geneza 29:31 suntem îndreptatiti sa credem asta datorita versetului anterior (a se remarca si ca des

i multe versiuni ale Bibliei traduc aici "urâta" prin "nu era iubita", absolut toate traduc Luca 14:26 cu "a urî"). Astfel, tot ce ar putea reusi apologetii prin aceasta miscare ar fi doar sa arate ca e posibil dar nu si probabil ca Isus sa fi vrut sa sugereze altceva în Luca. Dar nu e clar nici ca în ebraica biblica nu se puteau construi comparatii. Chiar în pasajul din Geneza de mai sus se spune ca Iacov o iubea mai mult pe Rahela. În plus, în ebraica existau si alte posibilitati de a sugera grade de comparatie. De pilda, în Luca 16:13 se spune : "Nici o sluga nu poate sluji la doi stapâni; caci sau va urî pe unul si va iubi pe celalalt, sau va tine numai la unul si va nesocoti pe celalalt". Deci puterea sentimentelor poate fi reliefata prin contrastarea cuvintelor ce definesc iubire/ura intensa pe de o parte, cu altele mai moderate, a tine (adica a avea o simpatie)/a nesocoti (a nu respecta dar nici nu urî). Astfel, daca Isus ar fi vrut într-adevar sa ne comunice ca nu trebuie sa ne iubim familia mai mult decât pe el, putea foarte bine sa spuna ca trebuie sa tinem la familie dar sa îl iubim pe el. Limba ebraica îi permitea acest lucru. Reiese deci ca e foarte improbabil ca obiectia de la care am plecat (ca Isus a vrut de fapt sa spuna prin "a urâ" în Luca 14:26 "a iubi mai putin") sa fie corecta. Dupa cum spune si Dan Barker ("Losing Faith in Faith", FFRF Inc., 1992, p. 92): "Apologetii crestini pretind ca 'ura' în acest pasaj [Luca 14:26 N.M.] de fapt înseamna 'a ignora' sau 'a iubi mai putin'. Totusi, Noul Testament a fost originar scris în greaca iar cuvântul folosit este miseo. [...] Miseoînseamna într-adevar 'ura'. [...] Prefixele de la misantropie si misoginism vin de la miseo. Asa ca întrebarea râmane : de ce le-a spus Isus discipolilor sa îsi urasca familia si propria viata ? În Matei 10:35 chiar asta pare a fi misiunea lui Isus : 'caci am venit sa despart pe pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama-sa, si pe nora de soacra-sa. Si omul va avea de vrajmasi chiar pe cei din casa lui'." Alte versete care indica la rândul lor ca Isus vroia într-adevar sa îi urâm pe ceilalti membri ai familiei - facând astfel obiectia amintita si mai implauzibila - sunt Luca 12:52-3 : "Caci de acum înainte [adica dupa venirea lui Isus N.M.] din cinci cari vor fi într-o casa, trei vor fi desbinati împotriva a doi, si doi împotriva a trei. Tatal va fi desbinat împotriva fiului, si fiul împotriva tatalui; mama împotriva fiicei, si fiica împotriva mamei; soacra împotriva norei, si nora împotriva soacrei". Deasemenea, Isus a spus, fara a parea prea miscat sau impresionat, ca în urma raspândirii mesajului sau, "Fratele va da la moarte pe frate-sau, si tatal pe copilul lui; copii se vor scula împotriva parintilor lor, si-i vor omorî" - Matei 10:21. Trecând peste aceasta obiectie a apologetilor fata de interpretarea versetului Luca 14:26, sa ne amintim si de Matei 19:29, unde e scris: "Si ori si cine a lasat case, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau nevasta, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, si va mosteni viata vesnica" - Matei 19:29. I-am auzit pe unii crestini spunând ca din aceste versete ar trebui sa întelegem ca trebuie sa ne lasam si abandonam familia numai daca membrii ei nu sunt la rândul lor crestini, deci daca nu accepta mesajul lui Isus. Dar în replica, se poate spune ca de nicaieri din contextele versetelor amintite nu reiese ca ele ar trebui interpretate astfel. Dar chiar si daca membrii familiei ar avea convingeri non-crestine (ateiste, de pilda), îndemnul lui Isus este exagerat de aspru. La urma urmei, respectivii pot sa respecte alegerea membrului crestin si sa îl lase fara probleme sa îsi practice religia : sa se duca la sabat, sa tina posturile, sa se roage etc. De ce ar trebui ei sa fie abandonati si urâti în aceasta situatie ? Dupa cum afirma însusi apostolul Pavel în I Corinteni 7:12-14, necredinta unuia dintre soti nu e un motiv suficient de serios pentru a duce la despartirea lor, cu atât mai putin la ura. Si chiar presupunând ca ar trebui sa faca asa cum vrea Isus, nu ar fi fost mai indicat ca mai întâi membrii crestini ai familiei sa încerce din rasputeri sa îi converteasca pe ceilalti membri, si de abia apoi, daca încercarile ramân fara nici un rezultat, sa îi abandoneze si sa-i urasca ? Un învatator care ar tine cu adevarat la valorile familiale nu s-ar grabi sa îndemne la abandon si ura fata de familie atât de usor precum a facut Isus.

- Conform lui Isus, casatoria si întemeierea unei familii sunt în cel mai bun caz rele necesare. El a considerat (ca si Pavel) ca cei neînsurati ar fi bine sa ramâna asa (Matei 19:11-12; I Corinteni 7: 7-8). Casatoria e vazuta ca o optiune secunda, recomandata numai celor care nu reusesc sa-si controleze impulsurile sexuale sau care nu au suficienta vointa sa se auto-castreze (Matei: 19:12). Deci dupa Isus, casatoria nu are o valoare intrinseca, ci este cel mult o institutie tolerabila, în aceasta lume imperfecta. Ideal ar fi ca ea sa nu existe : "Cei ce vor fi gasiti vrednici sa aiba parte de veacul viitor si de învierea dintre cei morti, nici nu se vor însura, nici nu se vor marita" - Luca 20:35. Se cere deasemenea remarcat ca în întregul subcapitol 19 din Matei, intitulat "Despartirea barbatului de nevasta", Isus vorbeste aproape exclusiv de sex, împreunarea trupeasca a celor doi soti. Versetul 12 sugereaza si ca singurul motiv pentru casatorie este sexul : daca barbatul nu (mai) e interesat de sex, atunci nu are de ce sa se casatoreasca. Se pare deci ca Isus avea o viziune extrem de înjositoare fata de casatorie : sexul este cel mai important lucru în casatorie, în rest fiind permisibil si chiar indicat sa existe dizarmonie si ura între soti si între ceilalti membri. - Când un discipol i-a cerut învoire ca sa-si îngroape tatal, Isus i-a zis : "Lasa mortii sa îngroape mortii" - Matei 8:22. Îndemnul lui Isus este extrem de aspru si neîndurator chiar daca tatal respectivului discipol nu ar fi împartasit mesajul evangheliei. - Isus nu a folosit niciodata cuvântul "familie"; el nu a fost însurat si nu a avut copii. Propriei lui mame i se adresa nepoliticos, daca nu chiar grosolan, folosind cuvântul "femeie" : "Femeie, ce am eu de-a face cu tine ?" - Ioan 2:4. Vezi si Ioan 19:26. - Isus însusi si-a abandonat familia : Matei 12:46-50.

Parerile lui Isus despre egalitate si dreptate în societate

Isus nu a denuntat niciodata sclavia, una dintre cele mai diabolice practici din istorie. Dupa cum spune Morton Smith ("Biblical Arguments for Slavery", Free Inquiry 7) : "existau nenumarati sclavi ai împaratului si ai statului roman; templul din Ierusalem detinea sclavi (unul dintre ei si-a pierdut o ureche în timpul arestului lui Isus); toti bogatasii si aproape toata clasa mijlocie detineau sclavi. Din câte ni s-a spus, Isus nu a atacat niciodata aceasta practica. A luat aceasta stare de lucruri ca buna si si-a compus parabolele în concordanta cu ea. Dupa cum pune Isus problema, prioritatea pentru sclavi nu este sa se elibereze, ci sa câstige laudele stapânului. Se pare ca au existat revolte ale sclavilor în Palestina si Iordan în tineretea lui Isus (Iosef, Bellum, 2:55-65); daca un lider capabil de a face miracole ar fi condus o asemenea rascoala, cu siguranta ar fi atras un numar mare de adepti. Daca Isus ar fi denuntat sclavia sau ar fi promis libertate, cu siguranta ar fi trebuit sa auzim de acestea. Dar nu auzim de nimic în acest sens, deci cea mai plauzibila explicatie este ca Isus într-adevar nu a facut nimic [contra sclaviei]." Mai mult, nu numai ca Isus nu a condamnat sclavia, dar chiar a încurajat bataile aplicate sclavilor : "Sclavul acela care a stiut voia stapânului sau si nu s-a pregatit deloc, si n-a lucrat dupa voia lui, va fi batut cu multe lovituri" - Luca 12:47. Cineva mi-a raspuns ca în acest verset, aflat într-o parabola, "stapânul" este d-zeu iar "sclavul", omul. Dar chiar si asa, ceea ce reiese din versetele Luca 12:41-8 este ca asa cum stapânul de sclavi are dreptul de a-i pedepsi pe robii lui care nu îi accepta autoritatea, tot asa si d-zeu are dreptul sa-i pedepseasca pe cei care nu îi accepta autoritatea. Deci într-adevar, Isus a fost de acord cu practica sclaviei si cu pedepsele fizice aplicate sclavilor de catre stapâni. Unii apologeti afirma ca de fapt nu e atât de important daca oamenii sunt liberi aici, în aceasta viata. Singurul lucru esential este, dupa ei, chestiunea salvarii sufletului. Asadar, Isus a vrut sa produca o revolutie în inima oamenilor, nu neaparat în sistemul social. Dar acest raspuns e dubios, în special deoarece sugereaza ca ar trebui sa acceptam sau în orice caz sa fim indiferenti la orice rau social atata timp cât ur

mam "învataturile" Bibliei si deci ne putem considera salvati, chiar daca unii oameni sufera precum sufereau sclavii datorita raului social. Aceasta pare însa o gândire extrem de egoista si anti-sociala. Aici unii ar putea spune ca prin însusi faptul ca urmam învataturile lui Isus, vom deveni mai buni si deci practica scalviei ar fi putut disparea în acest fel de la sine. Problema cu aceasta replica este ca, dupa cum am spus mai sus, însasi una din învataturile lui Isus justifica si îndeamna la aplicarea chiar cu cruzime ("multe lovituri") a pedepsei corporale asupra sclavilor, ceea ce implica si acceptarea si legitimarea relatiei stapân-sclav. Deci nu e tocmai clar ca sclavia ar fi putut fi facuta sa dispara prin simpla respectare a îndemnurilor biblice. - Isus nu a facut si nu a zis nimic eficient împotriva saraciei. În loc sa vânda un obiect scump (un unguent, mai exact), l-a folosit în interes personal spunând : "pe saraci îi aveti întotdeauna cu voi si le puteti face bine oricând, dar pe mine nu ma aveti tot timpul"; Marcu 14:7; Matei 26:11. Dupa cum spune Michael Martin ("Atheism, Morality, and Meaning", Prometheus Books, 2002, p.164), Isus ar fi putut vinde unguentul scump, si-ar fi putut apoi cumpara unul mai ieftin iar banii ramasi din diferenta sa-i doneze saracilor. Avand în vedere ca el, fiind însusi fiul lui Dumnezeu, nu avea nevoie de acel obiect de lux, putea fara probleme sa doneze banii rezultati în scopul construirii unei scoli sau pentru a ajuta saracii. În plus, acest gest ar fi putut constitui un serios imbold spre altruism pentru cei care priveau scena sau care ar fi auzit de acesta fapta. - Desi Isus a încurajat bogatii sa vânda tot ce au si sa doneze banii saracilor (Luca 18:22), parând astfel ca doreste eliminarea saraciei, spusele lui în aceasta privinta sunt exagerate si pot fi cu greu luate în serios. E greu de crezut ca s-ar gasi multi indivizi gata sa-si doneze întreaga avere. Majoritatea crestinilor bogati din prezent i-ar considera nebuni pe cei care ar face o asemenea actiune extrema. Unii autori crestini considera ca aici Isus nu a vrut sa spuna ca toti bogatii ar trebui sa îsi doneze averea, ci doar ca tânarul bogat la care Isus se refera în versetul amintit sa procedeze asa. Si aceasta deoarece, chipurile, tânarul în speta parea predispus de a deveni vicios datorita bogatiei sale. Ca replica, se poate spune ca de nicaieri din Biblie nu reiese ca acel tânar era predispus la viciu datorita bogatiei lui. De fapt, în Luca 18:21 tânarul declara ca a respectat poruncile lui Dumnezeu înca din frageda tinerete. Isus apoi îi spune tânarului - fara sa îl contrazica în privinta respectarii de catre el a poruncilor divine - ca îi mai lipseste o virtute : aceea de a vinde tot ce are pentru a dona banii saracilor. Reiese deci, destul de clar, ca încercarea amintita de aparare a cuvintelor lui Isus e de necrezut. Mai mult, nu e clar nici ca oamenii ar trebui sa procedeze asa cum vrea Isus pentru a eradica saracia (daca eradicarea saraciei este ceea ce Isus a dorit cu adevarat). Dupa cum spune acelasi Martin ("Atheism", p.165), "Saracia e o problema complexa, cu implicatii (aspecte) politice, economice, psihologice si geografice. Opiniile lui Isus [despre eradicarea saraciei] sunt nu numai lipsite de realism dar si simpliste." - Nici o femeie nu a fost aleasa discipol sau invitata la cina cea de taina, ceea ce sugereaza o atitudine discriminatorie, sexista. Un lider care ar fi dorit sa elimine discriminarile, în speta cele sexiste, ar fi scos în evidenta faptul ca a invitat macar o femeie (daca nu mai multe) la cina cea de taina. Desi e adevarat ca uneori Isus a facut bine unor femei, toate actiunile sale sunt compatibile cu o perspectiva sexista. De exemplu, Isus ar fi putut crede ca desi femeile au dreptul la sanatate si viata, ele nu au dreptul sa acceada în functii sociale importante - nici macar în biserica. - Este deasemenea important de remarcat ca Isus nu s-a pronuntat niciodata în favoarea egalitatii sanselor în societate si nu a zis nimic despre dreptatea în societate. Mai mult, el însusi se pare ca a aratat favoritisme, dovedind un comportament în buna masura partinitor. În unele pasaje ale evangheliilor sinoptice, Isus este prezentat ca fiind interesat doar de a-i salva pe evrei, nu pe oameni în general. De exemplu, în Matei 10:5-6 el le spune discipolilor sai : "Sa nu mergeti pe calea pagânilor si sa nu intrati în vreo cetate a Samaritenilor. Ci sa mergeti mai degraba la oile pierdute ale casei lui Israel". Crezând ca el este mesia evreilor, Isus spune : "sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Proorocii; am venit

nu sa le stric, ci sa le împlinesc" - Matei 5:17. În sfârsit, unei femei canaanite care i-a cerut sa-i vindece copilul, Isus i-a raspuns : "Eu nu sunt trimes decât la oile pierdute ale casei lui Israel" - Matei 15:24. Apologetii încearca sa explice comportamentul lui Isus citând Romani 1:16 : "Evanghelia lui Hristos este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecaruia care crede; întâli a Iudeului, apoi a Grecului". Asadar, continua aparatorii lui Isus, versetele din Matei se refera la o prima perioada a misiunii lui Isus, în care el le propovaduia numai evreilor, dupa care a urmat o perioada secunda, în care Isus le vorbeste tuturor. Totusi, nu e clar ca aceasta manevra explica si justifica comportamentul partinitor al lui Isus. Dupa cum se întreaba Michael Martin ("Atheism", pp. 162-3), "De ce ar vrea un salvator complet drept si corect al umanitatii sa salveze mai întâi un anume grup religios ? Isus nu ar fi trebuit sa aiba favoriti. De ce ar avea nevoie fiul lui Dumnezeu sa înceapa opera sa benefica cu un grup religios si de abia apoi sa îsi extinda eforturile ? El ar fi putut avea mii de discipoli care sa salveze evreii si non-evreii în acelasi timp. Nu era limitat la doisprezece". În plus, cuvintele lui Pavel din epistola catre Romani cu greu dau seama de asprimea poruncii lui Isus din Matei 10:5-6.

Isus si valorile intelectuale

Atât cuvintele cât si actiunile lui Isus indica faptul ca el nu aprecia nici învatarea, nici creativitatea si nici ratiunea. Aceasta atitudine nu e straina Bibliei, unde îlntâlnim versete precum Proverbe 3:5 "încrede-te în Domnul din toata inima ta, si nu te bizui pe întelepciunea ta" sau II Corinteni 10:5 unde e scris "Orice gând îl facem rob ascultarii de Hristos". În acelasi spirit, Isus rar a dat argumente în sprijinul afirmatiilor sale, iar atunci când le-a dat, acestea erau în general urmatoarele doua : împaratia lui Dumnezeu este aproape sau cine va crede ce spune el va fi rasplatit în rai, pe când cine nu, va suferi în iad (acesta din urma fiind celebrul sofism al batei, descris în manualul de Logica ca aparând "atunci când în locul apelului la dovezi, probe si date cu valoare obiectiva se apeleaza la frica si intimidare"). Aceste motive pe care Isus le da în favoarea acceptarii învataturilor lui sunt problematice si din alt motiv : ele sunt incompatibile cu ceea ce se intelege în general prin "moralitate". A spune ca trebuie sa fim morali pentru a ajunge în rai sau ca în caz ca nu suntem, vom ajunge în iad, este un îndemn la prudenta si la un calcul egoist îngust, nu la recunoasterea valorilor morale ca atare, în ele însele. Când Isus îi lauda pe oamenii "credintei adevarate" precum o face în Ioan 20:29, el îi lauda pe cei care s-ar supune neconditionat oricarei porunci divine. Devotiune si încredere totala în Dumnezeu si în spusele lui Isus nu sunt decât eufemisme pentru obedienta totala. Realizam însa ca acolo unde se cere conformitate de acest fel, apar multe efecte problematice : credinta ca unele idei sunt mai presus de critica si ca a le evalua este un pacat, sacrificarea adevarului, iar ratiunea devine un viciu si un mare dusman pentru om. Nu e deloc exclus ca de aici sa rezulte un conflict constant în constiinta omului - între evidenta si dogma - si, împreuna cu el, simptome nevrotice. Dupa cum scrie George Smith ("Atheism : The Case against God", Prometheus Books, 1980, pp. 322-323), "A separa moralitatea de adevar este a întoarce ratiunea omului împotriva sa. Ratiunea, fiind facultatea prin care omul întelege realitatea si îsi exercita controlul asupra mediului înconjurator, este conditia de baza pentru stima de sine. În masura în care omul crede ca mintea sa este un potential inamic, ca ar putea duce la <<pacatul>> criticii si punerii de întrebari, omul va simti nevoia de pasivitatea intelectuala - de a-si sabota deliberat propria minte în numele virtutii. Ratiunea devine un viciu, ceva de temut iar omul gaseste ca cel mai mare dusman al sau este propia capacitatea de gândire si îndoiala. Cu greu ne putem imagina un mod mai eficient de a produce un conflict perpetuu în constiinta omului si deci o intreaga gama de simptome nevrotice". Baronul d'Holbach ("Crestinismul demascat", gasit în culegerea "Scrieri

ateiste", Ed. Stiintifica, 1966, p. 168) conclude : "Credinta [promovata de Isus] consta în imposibila convingere în realitatea dogmelor revelate, a fabulelor absurde, pe care crestinismul ordona discipolilor sa le creada. De unde vine ca acesta virtute cere o renuntare totala la bunul-simt, o aprobare imposibila a unor fapte improbabile, o supunere oarba în fata autoritatii preotilor, singuri chezasi ai adevarului dogmelor si minunilor pe care orice crestin trebuie sa le creada sub pedeapsa de a fi blestemat."

Da, dar în primul rand, erau si atunci indivizi - oricât de putini - care aveau capacitatea de a rationa si a justifica. În plus, e clar ca de-a lungul istoriei au existat suficienti astfel de indivizi. Acestia cu greu ar putea fi convinsi de un discurs irational. Totusi, Isus e vazut ca salvatorul tuturor oamenilor, nu doar al analfabetilor din vremea sa si deci ar fi trebuit sa prezinte mesajul sau în asa fel încât acesta sa convinga pe cât mai multi. În al doilea rând, daca Isus aprecia valorile intelectuale, de ce nu a facut el însusi ceva pentru a încerca sa-i determine pe auditori sa îsi dezvolte aceste capacitati ? De ce nu a recomandat virtutile învatarii, analizei si creativitatii, explicând în linii mari în ce constau ele ? În plus, el le-ar fi putut arata oamenilor ca aceste capacitati îi pot ajuta chiar si la rezolvarea problemelor lor atât de presante de zi cu zi. Alti crestini citeaza în favoarea ideii ca Isus a apreciat valorile intelectuale versetul Matei 10:16 "Fiti dar întelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii". S-ar parea deci ca Isus a recomandat virtutea întelepciunii. Dar nu e clar ce ar trebui sa întelegem din acest verset. Sarpele, în Biblie, este de obicei simbolul raului si înselaciunii, vicleniei, nu al judecatii sincere si echilibrate. În plus, porumbeii sunt cunoscuti pentru atacurile lor vicioase asupra altor pasari, deci e greu de vazut în ce sens sunt ei "nevinovati". Altii se refera la Efeseni 5:17 "Nu fiti nepriceputi, ci întelegeti care este voia Domnului". Dar e clar ca aici îndemnul de a accepta în mod necritic adevarul spuselor lui Isus despre Dumnezeu si voia lui nu e contrazis, ci doar se spune ca un crestin trebuie sa fie sigur ca atunci când savârseste o actiune, sa nu încalce poruncile divine. Mai mult, avand în vedere ca temeiurile date de Isus pentru a "justifica" si "explica" voia domnului erau, dupa cum am vazut, extrem de slabe si simpliste si, în plus, din moment ce multi crestini considera ca voia lui Dumnezeu este clar expusa în Biblie, a încerca sa o întelegi nu poate consta, dupa crestini însisi, în vreun efort mintal prea complicat. Deci din nou avem de-a face cu o atitudine lipsita de serioase înclinatii spre studiul intelectual. În sfârsit, chiar daca am presupune de dragul argumentului ca Isus ar fi recomandat judecarea si evaluarea ca fiind virtuti importante, de ce nu a oferit el argumente puternice în favoarea afirmatiilor si "învataturilor" sale, din moment ce stia ca cele doua tipuri de "justificari" date de el (si amintite mai sus) sunt simple sofisme si deci nu pot rezista la o analiza atenta si competenta ?

Isus si îndemnul de a fi umil

Printre altele, a fi umil pentru Isus însemna servirea altora în moduri de multe ori foarte umile (Luca 22:26; 18:14; 9:48) si a face acte de caritate în secret (Matei 6:4). Ce putem spune despre acest îndemn al lui Isus la umilinta ? Sigur, daca tot ce vrea el sa ne comunice este ca nu e bine sa fim aroganti, atunci sfatul sau e bun de urmat. Este însa la fel de adevarat ca e greu de crezut ca oamenii aveau nevoie da sfatul unei fiinte supranaturale pentru a întelege acest fapt relativ evident si de adevarul caruia ne putem convinge simplu din experienta. Problema principala însa cu îndemnul lui Isus la umilinta este, dupa cum scrie Martin ("The Case against Christianity", Temple, 1991), ca "acest îndemn este de obicei interpretat într-un mod mai radical si Isus însusi se pare ca a dorit o asemenea interpretare extrema. Indemnul [de a fi umil] include servirea oamenilor în moduri josnice (lowly), nepasare fata de prestigiu, de onoruri si recunoastere, a nu judeca pe altii si facerea de actiuni altruiste pe ascuns. Dus la extrem, îndemnul lui Isus devine problematic". De ce ar trebui sa ne abtinem de la a-i judeca pe altii ? Este importa

nt sa evaluam caracterul celor din jur, pentru a sti pe cine sa admiram, în cine sa avem încredere si pe cine sa evitam sau sa educam. Nu mai vorbesc de necesitatea existentei sistemului juridic. Acum unii crestini sustin ca de fapt Isus a vrut sa spuna ca nu trebuie sa îi judecam pe altii fara a vedea propriile noastre defecte. Dar daca asta ar fi vrut el sa spuna, nu ar fi trebuit sa zica "nu judecati pe altii" ci "judecati-i pe altii cu aceleasi criterii cu care va judecati pe voi". Isus însa nu a parut ca condamna un anume fel de judecata, ci pur si simplu judecarea altora, fara alte specificatii. Alti crestini spun ca daca am începe sa-i judecam pe ceilalti ar trebui sa ne asteptam ca si noi sa fim la fel judecati, consecinta neplacuta. Dar de ce sa ne temem de judecata celorlalti ? Numai daca am face cu buna stiinta fapte anti-sociale ar trebui sa ne temem, nu si daca încercam cu sinceritate sa ne comportam moral. Este deasemenea greu de înteles de ce faptele bune nu ar trebui facute în public. La urma urmei, daca persoana X doneaza o suma de bani pentru saraci (indiferent de motivul pentru care o face, de exemplu efectiv pentru ajutarea unor nevoiasi sau pentru publicitate sau pentru ambele), persoanele care afla de aceasta fapta altruista pot fi tentate sa urmeze exemplul lui X. Cu atât mai mult cu cât X poate fi o persoana importanta si apreciata în societate, fie la nivel de tara, fie la nivel de oras sau chiar familie. Putem conclude, odata cu Holbach ("Scrieri", p.173), "Daca te gândesti câtusi de putin, vei fi convins ca aroganta, îngamfarea, vanitatea sunt însusiri neplacute si de dispretuit; însa umilinata crestinului trebuie sa mearga înca mai departe, el trebuie sa renunte la ratiunea sa, sa se îndoiasca de virtutile sale, [...] sa piarda cea mai justificata stima pentru el însusi. De unde se vede ca aceasta pretinsa virtute nu este capabila decât sa degradeze pe om, sa-l înjoseasca în ochii sai [...] A interzice oamenilor de a se stima pe ei însisi si de a merita stima celorlalti înseamna a rupe cel mai puternic resort care îi conduce la actiuni marete, la studiu, la îndemanare".

Ilegalitati comise de Isus

- Isus a încalcat legea furând grâu în ziua sabatului (Marcu 2:23). Cineva mi-a raspuns ca din moment ce nu stim daca terenul pe care se afla grâul era sau nu în proprietatea cuiva, nu putem sti daca aici e vorba de furt. Dar în replica se poate spune ca din moment ce pe acel teren existau semanaturi si lanuri de grâu - care, dupa cum stim, nu apar la întâmplare, ci în urma unei munci agricole asidue - e extrem de probabil ca pamântul respectiv îi apartinea într-adevar cuiva, care îl cultivase si lucrase în prealabil. Poate ca aici se va raspunde ca Isus si ucenicii sai erau flamânzi si deci ca aveau dreptul sa fure grâul. Dar este greu de crezut ca indivizii au dreptul sa încalce legea doar pe motiv ca sunt flamânzi. Mai indicat moralmente era mai întâi sa încerce sa ceara cuiva de mâncare, sau sa încerce sa ceara acordul proprietarului grâului. Versetele Marcu 2:23-28 arata ca nici Isus si nici ucenicii nu au încercat sa faca acestea. Unii crestini sugereaza aici ca de fapt legea care interzicea sustragerea grâului în ziua de sabat era eronata iar Isus nu a vrut decât sa scoata acest lucru în evidenta. Replica aceasta este însa suspecta. Daca acea lege era problematica, atunci problema ei principala era ca condamna furtul grâului numai în ziua de sabat, în loc sa-l condamne în orice situatie. Cu greu însa poate fi Isus vazut aici ca încercând, prin furt, sa atraga atentia asupra acestei scapari a legii. În plus, e evident ca nu e indicat sa evidentiem hibele din sistemul juridic încalcând legile în vigoare, ci doar pe cale teoretica, încercând sa schimbam în mod pasnic legea sau legile deficitara(-e). - Isus i-a încurajat pe propriii discipoli sa fure un magar si o magarita (Matei 21:1-3). Chiar daca le-a zis discipolilor ca în cazul în care vor fi descoperiti, sa-i asigure pe proprietari ca le vor trimite animalele înapoi, este clar ca nimeni nu are voie sa ia fara voia proprietarului din averea acestuia, chiar daca ulterior obiectele luate îi vor fi returnate. Aici se poate spune ca nu e exclus ca Isus sa se fi înteles în prealabil cu proprietarul animalelor. Aceasta sugestie e însa improbabila. Daca asa ar fi fost, atunci Isus probabil ca le-ar fi zis discipolilor ca în cazul în care cineva îi descopera luând animalele sa le spuna (si) ca a

u acordul proprietarului, dând si numele acestuia. De fapt, însusi proprietarul lor probabil ca i-ar fi informat pe satenii lui ca în cazul în care observa niste oameni luând animalele, sa nu se alarmeze. Asadar, actiunea lui Isus ramâne cel mai probabil un condamnabil îndemn la furt. Cu atât mai mult cu cât Isus si discipolii sai nu se aflau într-o situatie de urgenta din care sa fi putut iesi numai daca furau acele animale. Evident, era mult mai indicat sa ceara voia proprietarilor animalelor înainte sa le ia.

Nonrezistenta în fata raului

- Isus a spus : "Daca te bate cineva peste o falca, întoarce-i si pe cealalta. Daca îti ia cineva haina cu sila, nu-l opri sa-ti ia si camasa" - Luca 6:26-27. Alte învataturi în acest sens sunt : daca cineva îti fura ceva, nu încerca sa recuperezi (Luca 6:30); daca ai pierdut un proces, da mai mult decât a ordonat judecatorul (Matei 5:40); daca cineva te forteaza sa mergi o mila, mergi doua mile (Matei 5:41) etc. Dar de ce ar trebui sa ne comportam în felul acesta, ca niste animale de sacrificiu ? Este ceva condamnabil sau deplasat în a incerca sa ripostam atunci când suntem atacati pe nedrept si jefuiti ? De ce nu am avea voie macar sa plecam din fata agresorului, în loc sa-l invitam sa ne loveasca din nou ? Sigur, sunt situatii în care meritam o anumita pedeapsa sau când suntem atacati de persoane apropiate noua, în care nu ar fi cazul sa ripostam, ca de exemplu parintii. Chiar daca unul din parinti ne loveste pe nedrept, este probabil indicat sa nu ripostam. Dar nu e clar nici ca ar trebui sa stam pe loc, asteptând sa o faca din nou. În orice caz, afirmatia lui Isus nu se refera la asemenea situatii speciale, ci are caracter de universalitate : oricine te-ar lovi, din orice motiv (justificat sau nu), trebuie sa-l inviti sa o faca din nou. Aceasta învatatura este însa îndoielnica. Unii crestini afirma aici ca în cazul în care am riposta, ar putea începe un conflict în toata regula si astfel raul s-ar înmulti si agrava. Dar nu s-ar putea raspunde ca o asemenea atitudine pasiva (daca nu chiar de invitare a unui nou atac) în fata raului duce la fel de bine la înmultirea raului ? În definitiv, e plauzibil sa credem ca indivizii care îi ataca pe altii în mod nedrept si deci care nu au nici moralitate si nici demnitate, vazând ca nu primesc nici o replica periculoasa, ar continua si mai energic atacul asupra unei persoane nevinovate. În plus, presupunând ca într-adevar riposta cauzeaza mai mult rau decât bine, înmultirea raului ar putea fi ocolita si daca pur si simplu am fugi din fata atacatorului în loc de a sta pe loc sau de a-l invita sa ne loveasca din nou. Nu se poate spune ca fugind, victima da dovada de lasitate. Ea poate ceda realizând ca un contraatac e posibil sa aiba consecinte neplacute pentru toata lumea implicata. Astfel, fugind din fata agresorului, victima da dovada mai degraba de maturitate decât de lasitate. Parafrazând întrebarea de mai sus, nu cumva atitudinea pasiva în fata agresiunii nejustificate duce la sporirea raului în societate sau în orice caz, la scaderea eficientei luptei contra lui ? Apologetii raspund de obicei aici ca ai dreptul si e chiar indicat sa întorci celalalt obraz doar când raul îti este tie facut, dar nu si când el e facut altuia. Dar o asemenea atitudine într-adevar pare sa submineze eficienta luptei contra raului. Nu ar fi mult mai indicat si eficient ca fiecare sa îsi poarte de grija si sa reactioneze contra abuzurilor ce se fac vizavi de persoana lui, apelând la ajutorul celorlalti numai când nu poate face fata de unul singur ? E cel putin greoi si incomod în lupta contra raului social ca fiecare sa aiba grija altuia în afara de a sa.

Isus a ignorat multe probleme morale importante

Isus nu a zis nimic în legatura cu avortul, sinuciderea, pedeapsa cu moartea, protectia mediului, contraceptia, justetea razboiului, discriminarea. Nu e clar nici ca am putea întelege ce atitudine ar fi avut el fata de aceste chestiuni din celelalte actiuni si învataturi ale sale. Porunca lui "iubeste-ti aproapele" sugereaza ca Isus s-ar fi opus pedepsei cu moartea, dar amenintarile cu focul iadului sugereaza ca Isus ar fi de acord cu moartea si/sau cu alte pedepse foarte crude. Doctrina lui cu privire la nonrezistenta sugereaza ca ar fi împotriva razb

oiului, dar actiunea sa violenta de a-i alunga pe negustori pare sa sugereze ca el aproba folosirea violentei cel putin în anumite cazuri. Totusi, din partea unui mare învatator într-ale moralei, ar fi trebuit sa avem ghidare si în privinta acestor chestiuni atât de importante. A nu parea interesat de ele nu e o atitudine la care sa ne asteptam de la un individ ce pretinde ca este fiul lui Dumnezeu si ca de respectarea si urmarea spuselor si verdictelor sale depinde soarta noastra eterna. Se poate raspunde ca oamenii cu care Isus vorbea pe atunci, în vremea sa, nu cunosteau multe dintre aceste notiuni, deci afirmatiile lui Isus nu ar fi avut relevanta pentru ei. Totusi, nu e clar ca multe dintre aceste notiuni le erau necunoscute oamenilor de atunci. Si pe atunci erau razboaie, discriminari, pedepse capitale si sinucideri. În plus, fiind salvatorul si învatatorul tuturor oamenilor, el trebuia sa se refere si la probleme precum avortul, contraceptia si eutanasia, din moment ce ar fi trebuit sa stie ca va veni o vreme în care ele vor avea relevanta. De fapt, nici macar nu era necesar ca Isus sa se refere explicit la acestea, inducându-i astfel în confuzie pe cei care îl ascultau. În cazul avortului, de pilda, daca Isus era împotriva acestei practici, ar fi fost suficient sa spuna ca pruncul este înca de la concepere o fiinta umana completa, dand astfel de înteles generatiilor viitoare ca suprimarea lui, adica avortul, e o crima. - Isus nu a zis nimic cu privire la socialism, democratie, tiranie. A spus doar sa ne platim taxele. Dar acest îndemn e compatibil cu orice tip de guvernamânt. Mai mult, ce se întâmpla daca guvernul e diabolic ? Trebuie sa ne platim taxele fata de el în continuare ? Crestinii raspund aici ca si la problemele de mai sus, legate de sinucidere si avort, de pilda : notiunile în cauza nu le erau cunoscute indivizilor de atunci. Dar si replicile mele de acolo raman relevante aici. - Chiar si acolo unde s-a referit la unele chestiuni morale importante, spusele lui Isus sunt cel putin dubioase si greu de luat în serios. De exemplu, referindu-se la divort, Isus considera în Matei 5:32 ca cine se casatoreste cu o femeie divortata comite adulter, o fapta extrem de grava pe atunci, pedepsita de Vechiul Testament cu moartea.

Isus si regula de aur

- In Luca 6:31 se scrie : "Ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel". Aceasta este numita "regula de aur". Multi indivizi, îl admira pe Isus pentru originarea acestui principiu. Ceea ce nu stiu ei însa este ca acest principiu nu îi apartine lui Isus. Într-adevar, el exista în diverse forumulari cu mult timp înaintea personajului în discutie : Thales, Pittacus, Aristotel, Confucius, Aristip si Hillel sunt doar câteva exemple de gânditori care au recomandat regula de aur cu zeci si sute de ani înaintea lui Isus. Este deasemenea interesant ca, spre diferenta de multi din sustinatorii regulii de aur dinaintea lui, Isus nu a oferit argumente rationale, cu relevanta etica, în sprijinul folosirii de catre el a regulii amintite. Unii crestini sustin ca noutatea importanta cu care a venit Isus a fost ca el a formulat principiul în forma pozitiva : fa altora ce vrei sa-ti faca ei tie, pâna la Isus el fiind formulat în forma negativa : nu face altora ce nu vrei ca altii sa-ti faca tie. Dar acesta pretentie a crestinilor nu e adevarata. Aristotel, de pilda, a formulat regula tot în termeni pozitivi : "Trebuie sa ne purtam fata de altii asa cum vrem si ei sa se poarte fata de noi". Deci chiar daca regula de aur este un precept cu relevanta etica, Isus nu are nici un merit special legat de acest principiu. Dar este regula de aur un precept valabil din punct de vedere etic ? Una din problemele cu aceasta regula este ca exista oameni care nu îsi doresc sa fie tratati în feluri în care altii ar dori. Un musulman nu îsi doreste sa fie tratat ca un crestin din partea unui crestin, iar un crestin nu ar dori sa fie tratat ca un ateist din partea unui ateist si invers. De exemplu, un musulman nu ar dori sa traiasca într-o societate în care practicile crestine - de la construirea bisericilor pâna la punerea în practica a sarbatorilor si a tuturor învataturilor c

restine - sa fie la foarte mare pret, desi crestinii ar dori asta si deci ar trebui sa doreasca asta si pentru musulman. Similar, un capitalist nu ar dori sa traiasca într-un sistem comunist desi un comunist ar dori aceasta. Astfel, se pare ca decurge de aici ca un comunist ar trebui sa faca astfel încat capitalistul sa traiasca într-un sistem comunist indiferent de optiunea capitalistului, consecinta cel putin dubioasa. Multi nu doresc sa fie tratati din partea unui masochist asa cum ar vrea masochistul sa fie tratat de catre altii etc. Apologetii raspund aici ca exemplul cu masochistul nu e în spiritul regulii. De fapt, continua ei, masochistul vrea sa fie ranit pentru ca asta îi face placere, deci el ar trebui sa faca celorlalti ceea ce le face lor placere. Dar aici s-ar parea ca avem de-a face deja cu o alta regula : întelege ce îsi doresc oamenii, întelege ce îti doresti si tu, si fa în asa fel încât atât tu cât si ceilti sa va îndepliniti dorintele. În mod cert, Isus nu a sustinut asa ceva. Deci în forma în care a fost recomandata de Isus, regula de aur nu este lipsita de probleme serioase. Mai departe, ne putem întreba daca regula de aur ar trebui practicata întotdeauna, indiferent de împrejurari, asa cum sugereaza Isus. Un raspuns negativ aici pare justificat. Ar trebui sa ne comportam fata de altii asa cum am vrea si ei sa se poarte fata de noi, dar daca ceilalti nu ne întorc favoarea, "fa celorlalti ceea ce iti fac ei tie" este un sfat mult mai indicat. Întorcându-ma la discutia pe tema nonrezistentei în fata raului, putem spune chiar ca "fa altora ceea ce îti fac ei tie" este mai benefica în aceste conditii, atât pentru individ cât si pentru societate decât regula de aur. Fiecare individ este astfel încurajat sa-i raspunda agresorului cu aceeasi moneda, conform legii talionului : "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte". Acest principiu nu înseamna însa ca în cazul în care raul facut asupra noastra este de domeniul infractionalitatii, trebuie la rândul nostru sa comitem infractiuni împotriva agresorului. În aceste cazuri, aducerea infractorului în fata instantei de judecata si pedepsirea lui conform legii este retributia cuvenita. Unii mi-au raspuns aici ca daca ne purtam cu altii asa cum se poarta ei cu noi, ar însemna ca de multe ori sa ne coborâm la nivelul lor. Acest raspuns se bazeaza însa pe o neîntelegere. Cel care ma ataca fara a-l fi provocat si chiar în ciuda comportamentului meu binevoitor, se poarta într-adevar josnic deoarece da dovada de rautate fata de o persoana care nu o merita. Dar daca eu ma port fata de el cu aceeasi moneda, atacându-l dupa ce am fost agresat de acesta, atunci nu mai e vorba de nici "o coborâre", pentru ca în acest caz eu nu atac pe un om nevinovat. Deci desi este josnic sa agresezi o persoana nevinovata, nu e nimic condamnabil în a raspunde cu aceeasi moneda unei persoane care se dovedeste rau-voitoare, si deci deloc inocenta.

Iubirea de aproapele si de dusmani

- În Matei 22:39 se scrie : "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti". În Luca 6:27-36 se scrie, printre altele : "iubiti pe vrasmasii vostrii, faceti bine celor ce va urasc". Aceste precepte nu îi apartin în totalitate lui Isus. De exemplu, cel despre iubirea de aproapele exista si în Vechiul Testament : Levitic 19:18 iar cel despre facerea de bine fata de dusmani fusese formulat în Sadder (vechea Biblie persana), Codul lui Manu, Koran precum si în scrierile lui Pitagora, Hafiz sau Publius Syrius. Singurul element nou introdus este cel al iubirii dusmanilor, noutate dubioasa însa mai ales din punct de vedere psihologic. Sunt aceste precepte bune de urmat ? Nu e clar ca un raspuns pozitiv ar fi justificat. Mai întâi, e util sa ne întrebam la cine se referea Isus prin "aproapele" si prin "dusman" ? Din Biblie nu rezulta clar. Desi în parabola bunului samaritean el pare sa sugereze ca aproapele este oricare dintre ceilalti oameni, am vazut ca el recomanda pedepse brutale aplicate de stapâni sclavilor pentru simplul motiv ca ultimii nu s-au supus vointei stapân ului. Desi recomanda iubirea si facerea de bine fata de dusmani, am vazut mai sus ca în Luca 19:27 el ne da de înteles ca vrea sa-i vada pe cei care nu îi accepta autoritatea macelariti în fata sa, iar în Matei 23:33 ca acestia sa fie torturati în iad. Aceste pasaje pot fi reconciliate numai da

ca am crede ca iubirea aproapelui si a dusmanilor e compatibila cu relatia stapân-sclav si cu macelarirea si torturarea eterna a dusmanilor, ceea ce însa e extrem de implauzibil. În plus, în formularea cea mai cunoscuta a poruncii (precum e cea de mai sus) ni se spune sa îi iubim pe altii asa cum ne iubim pe noi însine. Dar ce se întâmpla în cazul celor care au a parere proasta despre ei însisi sau chiar se auto-dispretuiesc ? S-ar parea deci ca celebra formulare a iubirii aproapelui din Matei 22:39 e cel putin confuza. Sa lasam însa aceste probleme la o parte si sa presupunem ca Isus s-a referit prin "aproape" la toti oamenii, asa cum multi crestini cred în prezent, si ca formularea data de el în Matei 22:39 nu este problematica. Devine în acest caz porunca lui acceptabila ? Nu neaparat. Este clar ca iubirea este un sentiment si, ca orice sentiment, aparitia sa nu poate fi comandata sau controlata volitional. Dupa cum scrie Smith ("The Case", p. 323) : "Iubirea e un raspuns emotional în fata valorii, iar daca nu gasim aceste valori în oameni, cum am putea forta aparitia iubirii ? Isus nu ne lamureste. El pur si simplu îi ameninta cu damnarea cei care nu se supun poruncii lui". Nathaniel Branden ("The Disowned Self", Nash Publ., 1971, p.108) completeaza : "Dorintele si emotiile ca atare sunt involuntare; ele nu sunt subiectul controlului volitional direct si imediat, ci rezultatul automat al integrarilor subconstiente. [...] E greu de imaginat magnitudea dezastrului, distrugerea vietilor omenesti produse de credinta ca dorintele si emotiile pot fi facute sa apara si sa dispara printr-un act de vointa. Celor care accepta validitatea poruncii lui Isus [...] învataturile sale sunt în mod clar un îndemn la represiune si refulare. Intentionat sau nu, acesta e efectul lor". Mai departe, ne putem întreba daca nu cumva încercarea de a-i iubi pe toti nu duce la scaderea intensitatii dragostei fata de persoanele care merita dragostea noastra mult mai mult decât majoritatea oamenilor ? Mai mult, ura reprimata nu duce oare la o confuzie a sentimentelor ? Putem recunoaste iubirea adevarata fara a avea o serioasa experienta a urii ? În sfârsit, fortarea de a-i iubi pe toti din jur nu duce la o dificultate considerabila a judecarii comportamentului si valorii fiecaruia ? Este un sentiment, fie el si cel al dragostei, un temei suficient de constant si demn de încredere pentru a fonda moralitatea ? Pana când asemenea întrebari nu vor primi un raspuns plauzibil si care sa justifice porunca lui Isus, putem ramâne sceptici cu privire la moralitatea si eficienta uramarii poruncii lui Isus. Unii crestini sustin aici ca de fapt prin "iubirea aproapelui" nu ar trebui sa întelegem atât o atitudine sentimentala fata de altii, ci grija complet altruista fata de acestia si încercarea de a le rezolva problemele si necazurile. Dar daca ar fi fost asa, de ce în loc sa vorbeasca despre iubire în sensul uzual, nu a precizat Isus acest lucru, pentru a evita neîntelegeri importante de acest fel ? În fine, chiar trecând peste aceasta întrebare, si aceasta interpretare a poruncii lui Isus are dezavantaje din punctul de vedere al cuiva care vrea sa ne convinga de unicitatea lui Isus ca si învatator. Mai întâi, e greu de vazut de ce ar trebui sa vedem în Isus un model si un învatator important în aceasta privinta. În prezent exista eticieni inclusiv secularisti care argumenteaza spre acelasi ideal etic (altruism si grija accentuata fata de binele societatii) dar folosind rationamente si idei mult mai complexe, mai bine argumentate si deci pledând mult mai credibil decât a facut-o Isus. William Frankena este un astfel de filosof al eticii. În cuvintele lui ("Ethics", Englewood Cliffs, 1973, pp.56-59), "cea mai clara si plauzibila perspectiva este, în opinia mea, identificarea legii iubirii cu ceea ce eu am numit principiul binefacerii (beneficence), adica al facerii de bine si accentuarea nevoii de a completa acest principiu cu cel al dreptatii distributive sau egalitatii [...] legea iubirii este de fapt un principiu bivalent, care ne spune sa fim binevoitori fata de toti si sa fim astfel în mod egal în toate cazurile [fara a discrimina]." În aceasta situatie, Frankena spune ca legea iubirii e identica cu viziunea propusa de el, adica o teorie deontologica moderata ce consta în combinarea principiului binefacerii cu principiul dreptatii. Dupa cum afirma si Martin, principiul dreptatii la Frankena

înseamna ca trebuie sa ajutam oamenii în functie de nevoile si abilitatile lor. Aceasta specificare a conditiilor în care oamenii trebuie ajutati, reprezinta un nou avantaj al teoriei lui Frankena fata de spusele lui Isus. În loc de a clarifica la rândul lui fata de cine si în care împrejurari trebuie sa fim generosi, Isus ne spune doar "celui ce-ti cere, da-i" - Matei 5: 42. În aceasta forma însa, lipsita de specificatii, îndemnul lui Isus înseamna ca trebuie sa dam bani si bunuri oricui ne cere si în orice împrejurari, fara sa cercetam daca respectivul e cu adevarat în nevoie si/sau indiferent daca el îsi poate procura pe cont propriu bunuri asemanatoare cu ale noastre. În aceasta situatie, îndemnul lui Isus e exagerat si implauzibil, suferind deci de imprecizii pe care etica non-religioasa a lui Frankena nu le are. Mai mult, am vazut mai sus ca Isus îsi fundamenta poruncile pe apelul la trasaturile egoiste ale oamenilor : pe promisiunea raiului în caz ca indivizii îi accepta spusele, pe amenintarea iadului daca nu o fac. În acest caz, devine evident ca interpretarea uzuala care se da poruncii iubirii de aproapele, aceea de imbold la pur altruism si generozitate sincera îsi pierde din credibilitate si porunca în cauza, fiind bazata pe considerente egoiste, nu pare sa mai aiba multe relevante etice. Dar chiar daca moralitatea poate fi într-adevar construita pe temeiuri egoiste, nu e clar ca cea bazata pe promisiunile îndepartate ale raiului si iadului este nemaipomenit de eficienta. E plauzibil sa credem ca oamenii sunt cel mai motivati de câstigurile si amenintarile mai degraba imediate decât dintr-un viitor îndepartat. În acest caz, o educatie care sa se foloseasca de rasplati si amenintari la îndemâna, imediate, pentru a-i determina pe oameni sa faca bine societatii este mai realista si mai usor de acceptat decât cea a lui Isus. De fapt, si aici exista teorii serioase si complexe ca alternative la îndemnul si temeiurile simpliste ale lui Isus. John Rawls a aratat în cartea sa "A Theory of Justice" (Cambridge, 1971, cap. 3) ca legile drepte si nepartinitoare în societate pot fi construite de indivizi egoisti si rationali care îsi urmaresc interesele în acesta lume, nu în alta post-mortem. În plus, ne putem gândi ca un patron rational si egoist al unei fabrici de îmbracaminte poate fi motivat spre a dona o anumita cantitate de îmbracaminte unui orfelinat de conditia ca numele firmei sale sa fie facut public pe frontispiciul respectivului orfelinat. Astfel, ambele parti au de câstigat : patronul îsi face reclama iar orfelinatul primeste haine fara sa plateasca. Deasemenea, preocuparea exclusiva de propriul bine si propria reusita poate avea urmari benefice si pentru ceilalti în acesta viata. Un individ care se preocupa numai de a reusi în afaceri, de pilda, fara a irosi eforturi importante pentru a face actiuni caritabile, are sanse sa devina un proprietar de succes, detinând mai multe fabrici si uzine, de exemplu. În acest caz, cu cât succesul lui e mai mare si fabricile sale mai numeroase, cu atât el creaza mai multe locuri de munca pentru someri, contribuind astfel la eliminarea saraciei si a somajului. Un sistem de justitie impartial si vigilent macar în mare parte daca nu în totalitate (ceea ce nu pare un deziderat utopic, în multe tari existand deja un asemenea sistem), poate constitui o amenintare imediata suficient de periculoasa pentru majoritatea potentialilor raufacatori. În acest fel, un sistem social în care indivizii egoisti sunt mânati la fapte cu caracter benefic pentru societate si îndepartati de faptele anti-sociale prin beneficii si pedepse imediate este coerent si plauzibil, devenind preferabil celui bazat pe promisiunile post-mortem de rasplata si corectii promovat de Isus. Crestinii se poate sa replice aici ca si Isus s-a referit la pedepse si rasplati imediate, atunci când a spus ca împaratia lui Dumnezeu e aproape. În Matei 16:28 si Apocalipsa 3:11, Isus declara ca împaratia cu pricina va veni repede, chiar înainte ca toti indivizii care îl ascultau atunci sa moara. Problema cu aceasta replica este modul în care ar trebui sa întelegem versetele în cauza : în ce sens este aceasta venire "imediata", din moment ce au trecut deja doua mii si ceva de ani de când Isus a facut aceste promisiuni, neîmplinite pâna în prezent ? Ce înseamna aici "imediat" ? Pe de alta parte, o educatie de felul celei la care m-am referit eu nu sufera de asemenea imprecizii si deci ramâne preferabila. În concluzie, poruncile iubirii si a iertarii dusmanilor nu îi apartin lui Isus si deci nu e cazul sa-i facem acestuia onoarea nemeritata de a-l acredita cu originarea lor. Mai mult, alte afirmatii si comportamente ale lui Isus par sa

îngreuneze întelegerea si raza de aplicare a acestor principii. În plus, cea mai cunoscuta formulare a lui Isus a principiului iubirii este cel putin confuza. Lasând acestea la o parte, într-o interpretare la îndemâna a pricipiului, acesta e dubios deoarece se bazeaza pe ideea ca iubirea poate fi controlata volitional. Dar chiar si daca interpretam principiul în alt sens, exista în prezent variante non-religioase ale principiului iubirii de aproapele din acesta interpretare, mult mai serioase si care deci trebuie preferate. Mai departe, nu e clar nici ca temeiurile pe care Isus si-a fundamentat în mare parte discursul, deci inclusiv legea iubirii, ar fi cu adevarat morale, ceea ce ne justifica sa credem ca interpretarea uzuala a poruncii iubirii - aceea de altruism pur si generozitate sincera - nu este corecta. În sfârsit, chiar daca presupunem ca moralitatea poate fi într-adevar bazata pe principii si îndemnuri egoiste si ca astfel vor rezulta actiuni benefice pentru ceilalti, din nou nu avem de ce sa preferam temeiurile lui Isus ca fiind eficiente si indicate. O educatie cladita pe câstigurile si pierderile imediate, din aceasta viata, pe care indivizii egoisti le pot avea, este coerenta si mai eficienta în ce priveste binele general, fiind astfel de preferat.

Isus a fost un ipocrit

- Isus a zis "onoreaza-ti parintii" (Matei 15:14) dar el însusi a fost nepoliticos cu mama sa (Ioan 2:4; Ioan 19:26). - Desi Isus promova umilinta chiar dusa la extrem, el a spus despre el însusi ca e mai mare decât templul (Matei 12:6), mai mare decât Iona (Matei 12:41) si mai mare decât Solomon (Matei 12:42). Isus a mai spus ca cine nu e cu el, e împotriva lui (Matei 12:30). Aceasta fraza a fost una familiara regimurilor totalitare, ceea ce sugereaza ca între gandirea megalomana a dictatorilor si cea a lui Isus au existat similaritati semnificative. Cineva mi-a raspuns aici ca Isus nu a dat dovada de orgoliu când a afirmat acestea, deoarece aceste merite i se cuvin pe drept cuvânt. Poate, dar îndemnul lui la umilinta tocmai asta presupunea, printre altele : renuntarea la afisarea propriilor calitati, chiar daca acestea sunt reale. - Isus s-a pronuntat contra mâniei (Matei 5:22) dar el însusi s-a mâniat (Marcu 3:5; 11:15-19; Matei 11:22-24; 21:12-15; Luca 10:13-15; Ioan 2:13-17). Unii crestini este posibil sa raspunda aici ca în unele dintre exemplele citate, precum Ioan 2:13-17, nu se spune explicit ca Isus s-a mâniat. Dar desi e adevarat ca nu se spune asta explicit, o putem deduce usor din actiunile lui Isus : scoaterea lumii afara din templu folosindu-se de un bici, aruncarea banilor negustorilor si rasturnarea meselor sugereaza o scena dramatica si violenta, în care cu greu ne putem imagina pe cineva ca actionând astfel calm si senin. De altfel, daca Isus s-ar fi comportat atât de neobisnuit în aceste conditii, cu siguranta ca evanghelistii ar fi mentionat acest detaliu. - Desi a condamnat folosirea invectivelor ("oricine va zice fratelui sau <<Prostule!>> va cadea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice <<Nebunule!>>, va cadea sub pedeapsa gheenei" - Matei5:22) Isus însusi a înjurat si jignit diversi indivizi (de obicei, pentru simplul motiv ca nu i-au acceptat spusele), folosind cuvinte precum "nebuni", "câini" si "vipere" : Marcu 7:27; Matei 12:34; 23:17; 23:33. (Membrii unor grupari naziste, precum si protestantul Martin Luther, s-au folosit de aceste versete jignitoare pentru a-si justifica anti-semitismul. Mai precizez ca invectivul "câine" era unul foarte dur si jignitor la acea vreme prin acele locuri.) - Isus a zis "cu Dumnezeu totul este posibil" (Matei 19:26; Marcu 10:27; Luca 18:27). Dar datorita necredintei celorlalti, Isus însusi nu a fost în stare sa faca miracole (Matei 13:58 si Marcu 6:5). - Desi se presupune ca a promovat iubirea si întelegerea împreuna cu condamnarea violentei, Isus a folosit forta pentru a-i înlatura pe comercianti (Marcu 11:15). Nu a facut nici un efort pentru a-i câstiga de partea lui prin iubire. Lucru curios, pentru ca, dupa cum spune Michael Martin ("Atheism", p. 163), Isus nu a promovat iubirea pe temeiuri pragmatice - adica el nu a zis ca iubirea sa fie folosita numai când este eficienta, iar când nu, sa se foloseasca forta si violenta. - Desi Isus ne da de înteles ca ar pretui onestitatea, el însusi minte. De

exemplu, în Ioan 18:20 Isus afirma ca "totdeauna am învatat pe norod în sinagoga si în Templu, unde se aduna toti iudeii, si n-am spus nimic pe ascuns". Totusi, stim din Matei 13:1-3 ca Isus le-a vorbit oamenilor în pilde langa mare iar din Luca 6:17-49 ca Isus le-a vorbit în acelasi mod de pe o câmpie. În Marcu 4:11-12 se scrie : "[...] pentru cei ce sunt afara de numarul vostru, toate lucrurile sunt înfatisate în pilde; pentru ca, macar ca privesc sa priveasca si sa nu vada, si macar ca aud, sa auda si sa nu înteleaga" ceea ce contrazice afirmatia lui ca n-a spus niciodata nimic pe ascuns. (Pentru acest subcapitol m-am inspirat, în parte, din Donald Morgan, "Jesus was a Hypocrite", www.infidels.org/library/modern/donald_morgan/index.html)

Sacrificiul lui Isus

Multi crestini (si nu numai) sunt tentati sa afirme aici ca orice s-ar spune despre practicile si spusele lui Isus, sacrificiul sau de pe cruce ramâne o remarcabila dovada de bunatate. Asadar, chiar daca tot ce am spus eu mai sus este adevarat, Isus merita sa fie considerat în continuare un ideal unic de generozitate, iertare, într-un cuvânt, de moralitate. Aceasta replica nu e însa lipsita de probleme severe. Una din conditiile esentiale pentru credibilitatea acestui raspuns este sa avem o teorie convingatoare a rascumpararii (atonement), adica a motivelor pentru care Isus s-a încarnat, a murit pe cruce si a înviat. Fara o explicatie plauzibila a acestui sir de fapte, nu putem întelege rostul sacrificiului lui Isus, iar a te sacrifica fara rost nu vad de ce ar fi o atitudine înteleapta, cu atât mai putin una morala. Problema este ca o astfel de explicatie lipseste în prezent. Desi exista mai multe încercari de lamurire (ceea ce în sine dovedeste confuzia crestinilor cu privire la acesta chestiune) a rostului rascumpararii, toate au dificultati grave. Din considerente de spatiu, nu le voi prezenta pe toate, dar ma voi opri la doua mai importante. Prima îi apartine lui Origen si incearca sa justifice rostul sacrificiului lui Isus sustinand ca diavolul era în posesia umanitatii si ca drepturile lui de posesie nu puteau fi ignorate. Dumnezeu se învoieste sa plateasca cu moartea propriului fiu rascumpararea umanitatii. Diavolul, orbit de orgoliu, crede ca într-adevar se va putea alege cu fiul lui Dumnezeu si accepta "târgul". Isus scapa însa din ghearele satanei si se întoarce la tatal sau. Dificultatile cu aceasta teorie sunt însa multiple. E greu de crezut ca diavolul, care nu e considerat ca lipsit de realism, pragmatism si de o inteligenta ascutita, ar putea fi atât de orbit de orgoliu încât sa creada ca e mai puternic decât însusi fiul lui Dumnezeu si ca ar putea sa-l captureze. În plus, de ce a trebuit Dumnezeu sa-i recunoasca diavolului vreun drept de posesie asupra umanitatii ? În definitiv, diavolul e doar una din creaturile sale si înca extrem de imorala. Insasi umanitatea a fost creata numai de Dumnezeu, fara ajutorul si/sau interventia nimanui care sa împarta cu Dumnezeu vreun merit asupra ei. Aici se poate raspunde ca oamenii, pacatuind, intrasera pe teritoriul diavolului, un teritoriu asupra caruia ar fi fost oarecum imoral ca Dumnezeu sa actioneze fara permisiunea proprietarului, diavolul. Dar aceasta gândire e implauzibila si e contrazisa de judecatile noastre obisnuite, de zi cu zi. În mod evident, nu consideram ca actiunea politiei de a intra pe "teritoriul" unor rapitori care au sechestrat niste persoane, pentru a elibera acele persoane, ca fiind în vreun fel imorala sau deplasata, din contra. Similar si pentru cazul în care Dumnezeu ar fi actionat asupra domeniului pacatos si imoral al diavolului eliberand omenirea. Mai departe, pare implauzibil sa credem ca Dumnezeu si-ar fi ales chiar propriul fiu pentru aceasta rascumparare. O deitate omnipotenta ar fi putut sa gaseasca alte metode de a plati rascumpararea. În sfarsit, nu e clar de ce acum oamenii ar trebui sa se încreada în Isus pentru a fi salvati. Odata ce umanitatea a iesit din ghearele diavolului, ar fi fost suficient sa urmeze o viata fara pacate numeroase si/sau grave astfel încât sa nu cada din nou în posesiunea diabolicului. Ce are de-a face credinta în Isus cu asta ? A doua teorie îi apartine lui Anselm. Conform acesteia, pacatul savârsit d

e oameni îl insulta pe Dumnezeu si îi diminueaza onoarea. Apare astfel necesitatea de a-i reface onoarea pierduta. Numai moartea lui Isus ar putea oferi satisfactie suficienta în acest sens, cea a unui om obisnuit nu, deoarece satisfactia trebuie sa fie proportionata cu cantitatea pacatului iar aceasta cantitate e infinita. Si teoria lui Anselm e îndoielnica. În primul rând, nu avem de ce sa credem ca pacatul umanitatii este infinit. Anselm pare sa creada ca din moment ce Dumnezeu e infinit, orice încalcare a vointei lui e de o gravitate infinita. Dar daca ar fi asa, ar însemna ca pâna si cel mai mic pacat ar avea urmari infinit de nefaste si ar necesita o satisfactie infinita, ceea ce pare absurd. În plus, s-ar parea ca faptele bune ale oamenilor ar fi deasemenea infinite, din moment ce sunt în concordanta cu voia infinita a lui Dumnezeu. Dar crestinii sustin ca numai Dumnezeu poate face fapte bune infinite, nu si oamenii. În al doilea rând, de ce Isus s-a încarnat doar o singura data ? De când el a murit si, chipurile, înviat, cel putin vasta majoritate a oamenilor a pacatuit, unii chiar foarte grav. Urmând logica teoriei lui Anselm, ar fi trebuit ca Isus sa se mai încarneze cel putin o data si sa moara pentru a da satisfactie pentru insultele infinite asupra onoarei lui Dumnezeu petrecute uterior învierii lui. La fel ne putem întreba si de ce a asteptat Isus atâta timp pâna s-a sacrificat ca sa-i ofere satisfactie lui Dumnezeu ? În sfârsit, de ce Dumnezeu a ales pedeapsa cu moartea pentru Isus ? De ce nu a fost el chinuit vesnic, de exemplu ? Un rau infinit pare sa necesite o pedeapsa infinita. Chiar daca pedeapsa cu moartea este dura, cel putin la fel este si cea cu tortura infinita, iar în plus, se considera ca Isus nu a murit definitiv, ci a înviat doar dupa câteva zile, dupa ce a suferit relativ putin. (Pentru discutia vizavi de aceste doua teorii ale rascumpararii, m-am inspirat din Martin, "Atheism", pp. 257-260. Recomand cartea lui Martin cui este interesat de problemele pe care le au si celelalte teorii ale rascumpararii.) Asadar, nu avem nici un motiv sa credem ca presupusul sacrificiu a lui Isus a avut vreun temei, caz în care nu avem de ce sa îl admiram. Dar pe lânga aceasta problema importanta, mai este una cu directa relevanta fata de subiectul articolului de fata. Sacrificiul lui Isus, unde se spune ca el a fost pedepsit în locul nostru pentru pacatele noastre, se bazeaza pe o idee cel putin dubioasa din punct de vedere etic : aceea ca vina morala e transferabila de la o persoana la alta. Dar este clar ca o datorie morala nu este precum una baneasca, de exemplu. Daca X nu-si poate plati datoria baneasca fata de Y, iar eu ma ofer sa i-o platesc în locul lui X, Y nu va avea nici o dificultate în a accepta banii mei. Dar ar fi cel putin lipsit de sens ca eu sa ma apuc sa par vinovat de fapta lui X (aceea de a nu-si putea plati datoria fata de Y) în locul lui X, din moment ce eu nu am nici o vina în acest sens. O asemenea comportare numai convingatoare nu ar fi, ci cel mult o simulare sau o frauda. Dupa cum spune Philip Kuchar ("The Incoherence of Original Sin and Substitutive Sacrifice", www.infidels.org/library/modern/philip_kuchar/index.html) : "Valoarea pedepsei [...] depinde fundamental de identitatea celui care primeste pedeapsa. Un înlocuitor se poate oferi benevol sa sufere pedeapsa în locul criminalului (ofensatorului) si chiar poate produce regrete si suferinta sincera în locul criminalului. Dar aceasta suferinta nu ar avea nici o valoare morala, deoarece ideea fundamentala a pedepsei este sa-l pedepseasca pe cel care a produs cu adevarat ofensa. Acesta e elementul central din toate conceptiile despre pedeapsa, chiar si a celor care au si alte functii, de reabilitare, de exemplu. Retalierea este centrala multor teorii crestine ale rascumpararii (atonement). În loc ca pacatosii sa primeasca pedeapsa pentru raul cauzat, apare un substitut care se ofera sa accepte datoria si vina noastra morala (bear our guilt), si sa rezolve responsabilitatea noastra cu propria viata. [...] Chiar daca am fi de acord ca Isus a fost inocent, ca a produs suferinta si regrete veridice si ca a murit, ne ramâne problema inutilitatii atitudinii sale. Care este valoarea morala a unei pedepse prin înlocuire, pedeapsa aplicata nu celui care a gresit ci asupra cuiva care nu a avut nimic de-a face cu crima si care e lipsit total de orice vina ? Notiunea pedepsei substitutive e incoerenta deoarece pedeapsa, chiar dupa cum e ea definita de crestini, consta în a-i plati ofensatorului ceea ce merita." Ca sa întelegem si mai clar spusele lui Kuchar, sa ne imaginam urmatoarea situatie (data ca exemplu tot de Kuchar). Suntem pusi sa pridem un criminal, u

rmarindu-l din elicopter. Criminalul însa reuseste sa se ascunda într-o mare de oameni nevinovati. Sa zicem mai departe ca fiecare dintre acei oameni se ofera benevol sa fie prins si pedepsit în locul criminalului. Ce facem în situatia asta : îi pridem pe toti oamenii de acolo si îi pedepsim sau încercam sa-l gasim doar pe criminalul adevarat pentru a-l pedepsi ? Raspunsul, evident, consta în a doua varianta, ceea ce demonstreaza ca pedeapsa are relevanta numai atunci când e aplicata celui care o merita, celui care a comis crima, nu celui ce se ofera, nevinovat, sa fie pedepsit în locul criminalului. (Recomand articolul lui Kuchar si pentru cine e interesat sa citeasca o critica a coerentei ideii ca Dumnezeu pedepseste si uraste pacatele, nu pacatosul.) Astfel, sacrificiul lui Isus, nu numai ca nu ne învata nimic relevant din punct de vedere etic, dar de fapt nu face decât sa introduca în judecatile si evaluarile noastre etice idei confuze si dubioase, daca nu de-a dreptul incoerente. În concluzie, sacrificiul lui Isus nu îi salveaza acestuia statura de mare învatator si exemplu moral, deoarece : 1. Sacrificiul sau nu pare sa aiba vreo explicatie satisfacatoare, iar un sacrificiu fara temei nu are nici o relevanta etica; 2. Sacrificiul sau se bazeaza pe idei si notiuni extrem de dubioase din punct de vedere etic, cum ar fi ideea ca vina morala poate fi transferata de la o persoana la alta si ca pedeapsa poate fi aplicata coerent unui substitut al celui care o merita de la bun început.

Concluzie

Crestinii si chiar unii non-crestini considera ca a-l imita pe Isus ar trebui sa fie norma si îndemnul fundamentale în ce priveste etica. Din ceea ce am spus însa în lucrarea de fata, reiese ca atitudinea de admiratie si de încercare de imitare a lui Isus nu poate avea decât efecte dintre cele mai nocive si deci ar trebui sa ne ferim de ea. într-adevar, imitandu-l pe Isus, ar însemna sa nu vedem evitarea conflictelor ca pe o prioritate, sa fim extrem de punitivi cu cei care nu sunt de acord cu noi, indiferenti fata de viata si suferintele animalelor, rautaciosi, inconsistenti si ipocriti, sa vorbim de multe ori în mod confuz, sa acceptam sclavia, sa încalcam legea, sa nu vedem egalitatea sanselor si dreptatea în societate ca pe niste prioritati, sa promovam solutii simpliste si naive la unele rele sociale, sa nu apreciem valori intelectuale importante, sa nu respectam proprietatea privata, sa nu vedem familia ca pe o institutie importanta, sa nu condamnam explicit discriminarile sociale (în speta, cele sexiste), sa fim lipsiti de opinii în privinta unor chestiuni morale importante, sa pervertim etica cu concepte dintre cele mai dubioase si implauzibile si sa ne sacrificam fara rost. Chiar daca am presupune ca în prezent nu am avea fundamente serioase pentru morala, Isus ramâne o alegere nepotrivita în acest sens. Dar e oare adevarat ca ne lipsesc astfel de fundamente non-crestine pentru a promova dreptatea, întelegerea si pentru a condamna viciile si crima ? Celor care sunt tentati sa raspunda afirmativ, le recomand sa mediteze asupra cuvintelor lui Holbach ("Scrieri", pp.158-159) : "Aveau oare oamenii nevoie de o revelatie supranaturala ca sa afle ca dreptatea este necesara pentru existenta societatii si ca nedreptatea creeaza doar o adunatura de dusmani, gata sa-si faca rau unul altuia ? Este nevoie de cuvântul lui Dumnezeu pentru ca oamenii sa înteleaga ca fiintele care traiesc laolalta au nevoie de dragoste si de ajutor reciproc ? Era oare nevoie de ajutor supranatural pentru ca oamenii sa descopere ca razbunarea este un rau si o încalcare a legilor tarii, care, daca sunt drepte, înlocuiesc în întregime razbunarea ? [...] Nu pricepe oare orice om caruia îi este draga viata ca viciile, excesele si voluptatea ne scurteaza zilele ? Si, în sfarsit, oare experienta nu dovedeste oricarei fiinte rationale ca crima provoaca ura semenilor, ca omul vicios îsi face rau lui însusi, pe când virtutea genereaza dragoste si stima ? Este suficient ca oamenii sa se gândeasca cât de putin la actiunile lor, la adevaratele lor interese si la menirea societatii, pentru ca sa înteleaga care este datoria lor unul fata de altul [...] Este suficienta vocea ratiunii pentru a

afla care este datoria noastra fata de aproapele nostru."

Cel putin un miliard de pamanteni cred cu tarie ca Isus Hristos este fiul lui Dumnezeu,ba chiar si parte din Divinitatea vazuta ca "sfanta treime".Aceasta cumplita ratacire e determinata de ignoranta si confuzie intre zeii biblici si Adevaratul Dumnezeu.Oculta mondiala intretine ignoranta si confuzia,cu ajutorul catorva sute de mii de slujitori religiosi bine platiti,deoarece are nevoie de o populatie intoxicata mistic,care sa nu-si apere drepturile de oameni[turma zeului pastor].Voi,ingerii rebeli,trebuie sa cunoasteti exact cum a fost fabricat zeul Isus Hristos,pentru a nu va inregimenta in turma de deliranti mistici si a conduce Omenirea catre Adevarata Divinitate. Nici o sursa istorica a vremii nu-l mentioneaza pe Jeshua din Nazaret,zeificat de preotii salbatici din urma cu circa 19 secole sub numele grecesc Kristos[de unde si denumirea cultului crestin] sau Isus Hristos.Istoricul judeu Flavius Josephus il mentioneaza pe Ioan Botezatorul,dar nu spune nimic despre Jeshua recunoscut de acesta ca Mesia,nici de minunile descrise in evanghelii.Daca Jeshua ar fi fost cu adevarat o fiinta semidivina si ar fi savarsit minunile enumerate in evanghelii,toti istoricii vremii l-ar fi mentionat cu lux de amanunte.Singura sursa despre Jeshua,legenda evanghelica,se prezinta in 39 de variante transmise oral pana in jurul anului 90 e.n.Ele sunt contradictorii,fapt pentru care clericii salbatici au canonizat numai patru dintre ele[dupaMatei,Luca,Ioan si Marcu],cu scop de a induce populatia credula in eroare.De exemplu,Vaticanul isi adjudeca scaunul apostolului Petru[Kefa],dar n-a canonizat evanghelia dupa Petru,deoarece respectivul apostol afirma ca Jeshua a fost un simplu intelept,fara ascendenta divina.La fel,n-au fost canonizate evangheliile dupa Filip si dupa Maria Magdalena,deoarece din ele rezulta ca Jeshua intretinea relatii intime cu cel de-al 13-lea apostol[Maria Magdalena].Nici Jeshua ,nici apostolii lui n-au scris nimic,fapt foarte ciudat intr-o vreme in care scrisul era ceva curent la judei[or fi fost analfabeti?]. Conform legendelor biblice,Jeshua a fost produsul framantarilor religioase din randul evreilor ocupati de romani.Preotimea judaica tinea de adevar Vechiul Testament si practica jertfe in temple zeilor tribali cunoscuti:elohim[zei-plural],Eli,Adonai,Sabaot si Iahve.Miticul Moshe,despre care nu avem probe ca a existat,ar fi incercat sa reduca zeii judaici numai la Iahve,insa judeii antici,inclusiv Jeshua,a continuat sa-i invoce pe toti.La mare moda erau profetiile si speranta venirii unui mantuitor-Masiah[Mesia].O mica secta ,esenienii sau notzri,refuza coruptia religioasa si traia dupa principii foarte severe[munca in comun,abstinenta etc],izolata de restul populatiei,in asteptarea altui mantuitor.Pe acest fond de disperare creata de ocupatia romana,de talmacire a profetiilor si de asteptare a unui mantuitor divini,a aparut Jeshua,un evreu obscur din Nazaret,cum il numeste Mircea Eliade,cel mai mare specialist romans in probleme de religie. Conform lucrarilor apocrife,tamplarul Iosif din Nazaret s-a insurat cu o fata Miriam,insa a descoperit ca era deja insarcinata.Iosif a plans si a vrut s-o omoare pe Miriam,insa un inger i s-ar fi aratat in vis si i-ar fi spus ca pruncul din pantecele ei fusese zamislit de Sfantul Duh.Acest lucru nu era posibil ,datorita interdictiei din Cartea lui Enoh[Vechiul Testament],prin care fapturile divine nu aveau voie sa se metiseze cu salbatici pamenteni,insa Iosif a crezut spusele ingerului.Ca atare,la scurta vreme dupa nunta,a plecat cu sotia insarcinata catre Bethleem,sa paricipe la recensamantul facut de romani.Sursele istorice nu confirma nici un recensamant in acea vreme,insa legenda a fost adaptata dintr-un motiv mistic:profetul Mica prezisese ca Mesia se va naste din semintia regelui David,in Bethleem.Ati ghicit ca,la o mie de ani dupa moartea regelui David,intr-o populatie salbatica,ce nu mentiona in scris nici o genealogie,lui Jeshua i s-a gasit descendenta din acest rege ,prin mama sa?Asa incepe evanghelia,pentru a confirma profetia lui Mica.Falsul a fost facut la circa un secol dupa moartea lui Jeshua.In Bethleem,cei doi soti au gasit cazare numai intr-un grajd,in care pruncul s-a nascut,intr- noapte senina,blanda si instelata de primavara.Ca urmare,pana in secolul 4 e.n.,crestinii au sarbatorit nasterea lui Isus pe 28 martie,18 aprilie si 29 mai.In acel secol,nasterea a fost suprapusa peste sarbatoarea romana Sol Invictus din 25 decembrie si asa a ramas pana in prezent.Legendele si r

itualurile crestine din prezent nu mai tin cont de faptul ca primavara din Judeea nu e friguroasa,ci intoxica populatia naiva cu scenete si cantece despre nasterea in frig,sub suflarea boilor etc.Trei magi calauziti de o stea ar fi venit la ieslea pruncului,pentru a i se inchina ca unui mesager ceresc.Tacamul legendei e complet ,nu?Mult asteptatul Mesia se nascuse. Regele judeu Irod,speriat de aparitia unui contracandidat,ar fi poruncit sa se ucida tot pruncii din Judeea mai mici de doi ani[cateva zeci de mii].Informatia nu este confirmata de nici o sursa istorica,desi un asemenea carnagiu ar fi atras atentia istoricilor judei si romani.Ati ghicit ca urmeaza o noua minune?Ingerul s-a prezentat din nou la Iosif si i-a poruncit sa fuga in Egipt.Gandirea salbatica a creatorului de legende n-a putut imagina interventia divina intr-o forma mai potrivita cu atotputernicia ,ca d e pilda,schimbarea gandului lui Irod,moartea lui Irod prin accident etc..Conform relatarilor apocrife,Iosif si Maria au plecat cu pruncul spre Egipt,folosind un asin pentru transport si cateva capre pentru hrana.In jurul lor se intamplau minuni:curmalii se plecau sa le poata culege roadele,leii si leoparzii se culcau la pamant,lupii le insoteau mica turma de capre fara a o ataca etc.Daca Moshe cu judeii fugari ratacisera 40 de ani din Egipt pana in Judeea,"familia divina" a ajuns mintenas la Heliopolis,unde nu se stie ce-a facut. Irod a murit in anul 4 i.e.n. si ingerul l-a anuntat pe Iosif ca se puteau intoarce acasa,in Nazaret,unde avea de lucru.Acolo Maria a nascut ceilalti prunci-Iacob,Iosif,Iuda,Simon,Melha si Esha.Textele apocrife pun pe seama copilului Jeshua mai multe minuni deloc divine:uciderea si reinvierea unor copii care il suparasera,orbirea parintilor acestora,ranirea invatatorului din sat care incercase sa-l invete alfabetul,transformarea unor oameni in porci ,acuzarea lui Iosif ca nu era adevaratul lui tata etc.Conform evangheliei dupa Luca,la varsta de 12 ani,Jeshua a fost dus la templul din Ierusalim,pentru ritualul de bar mitzvah[initierea pentru maturitate].Acolo ar fi dialogat cu mai multi rabini,care i se supuneau ca niste miei.Fata de Maria si Iosif,speriati ca l-au pierdut,ar fi spus:De ce era sa ma cautati?Nu stiati ca in cele ale tatalui meu trebuie sa fiu?Aceste miracole nusunt confirmate de nici o sursa istorica,insa naivii le cred.Sancta simplicitas! Nici macar sursele biblice nu ne spun ce a facut Jeshua pana in anul 28 e.n.Misticii moderni incearca sa suplineasca lipsa informatiei cu tot felul de presupuneri:ar fi lucrat ca tamplar cu tatal sau,ar fi fost initiat de esenieni,ar fi invatat hipnoza in India etc.In acel an,Jeshua s-ar fi botezat in Iordan,sub supravegherea lui Ioan Botezatorul,un profet salbatic,ce taria in desert,se hranea cu lacuste si miere,umbla aproape gol,critica depravarea neamului sau si anunta sosirea "imparatiei Domnului".Cu ocazia botezului,s-ar fi deschis Cerul si s-ar fi auzit o voce spunand:Tu estie fiul meu cel iubit,intru tine am binevoit.Puteti crede ca Dumnezeu se adresa astfel unui salbatic de pe o minuscula planeta din Calea Lactee?Cat de mic si de lipsit de preocupari serioase trebuie sa fie Dumnezeu in conceptia misticilor crestini!In realitate,este atat de grandios,de atotcunoscator,atotputernic... Dupa botez,Jeshua a fost de Duh in pustiu sa ,posteasca 40 de zile si sa fie ispitit de diavol.Cam ilogica chestia,nu?Duhul unui Univers infinit a coborat pe o planeta cat un fir de praf,sa se joace de-a verificarea credintei propriului fiu.Nici un organism nu rezista fara apa mai mult de cateva zile,mai ales in desert.Un post de 40 de zile ucide cel mai puternic om,iar Jeshua era om,caci Duhul nu procrea cu o salbatica pamanteanca,impotriva propriei interdictii.Ispitirea de catre diavol este o noua gogomanie salbatica.In primul rand,in Univers nu exista oponenti ai Divinitatii de tip supranatural[diavol,satan,demon etc].Singurii rasculati impotriva vointei divine sunt salbaticii idolatri,dar cine ii baga in seama?Conform Vechiului Testament ,Satana nu era diavol,ci un inger de la curtea zeului Iahve.Termenul diabolus nu era cunoscut de Jeshua,deoarece a fost inventat de romani ,la un secol dupa moartea sa[insemna om clevetitor].Cine l-a ispitit pe aspirantul la zeificare Joshua? Cum putea Joshua sa-i replice diavolului ca el se inchina numai Domnului Dumnezeu,cand nu avea nici cea mai vaga notiune despre Divinitate,ci se inchina zeilor tribali ai neamului sau ,in special lui Eli,al carui fiu se credea ,in secret?

Dupa ispitire,Jeshua isi aduna cativa adepti din randul unor oameni modesti[pescari,pastori,tarani etc],incepe sa predice printre judei si sa faca minunile pentru care va fi ulterior zeificat:invierea unui mort[Lazar],vindecarea unor orbi si a unor posedati,inmultirea painilor si pestilor,transformarea apei in vin etc.Toate aceste minuni circulau anterior in folclorul judaic,puse pe seama profetului Ilie Tesbiteanul,asa ca autorii evangheliilor le-au preluat si le-au mai gogonat putin.In realitate,nici fapturile divine nu invie persoanele trecute de faza de moarte clinica,deoarece ,dupa 8-10 minute,creierul se descompune iremediabil.Nici una din minunile descrise de evanghelii n-a fost retinuta de vreo sursa istorica,fapt foarte ciudat pentru ecoul pe care le-ar fi starnit,daca ar fi fost adevarate.Nu puteau fi adevarate,deoarece din textele evaghelice rezulta ca Jeshua nu era nici macar un om cult pentru timpul sau,ca sa nu mai vorbim de fiinta semidivina sau chiar divina.Iata argumentele ,asa cum rezulta ele chiar din evangheliile canonizate: 1]Jeshua nu avea habar de Adevarata Divinitate,descoperita abia de savantii secolului 20 e.n.,ci se inchina la zeii tribali ignoranti,cruzi,ilogici,imorali etc. din Vechiul Testament.Credea toate aberatiile din acest document si afirma ca a venit pe Lume pentru a-l completa,nu pentru a-l strica. 2]Nu cunostea modul de organizare si functionare a Cosmosului apropiat ori macar a sistemului nostru solar,lucru cunoscut de invatatii egipteni contemporani cu el.Nu stia macar ca Terra era sferica si cuprindea mai multe continente,cu mai multe populatii.Lumea sa se reducea la Judeea , statuletele vecine si Imperiul Roman cotropitor.Isi insusise conceptia astronomica gresita conform careia infinitul Univers se reducea la o mica parte din Terra si bolta cereasca vizibila de deasupra ei,in care el imagina o imparatie cereasca a zeilor tribali judei,in frunte cu"tata Eli'. 3]Jeshua n-a invatat judeii ignoranti si saraci din timpul sau sa cunoasca bine natura si sa traiasca mai bine,prin folosirea cunostintelor,deoarece era el insusi un ignorant.De exemplu,egiptenii din timpul sau foloseau electricitatea si irigatiile,europenii foloseau circa l4o de plante medicinale,chinezii produceau matase si hartie etc..Daca ar fi fost faptura divina,ar fi determinat un salt in cunoasterea stiintifica si in creatia material-spirituala a evreilor,cam cum a produs zeul Oannes la babilonieni[se pare ca Oannes a fost un extraterestru-erou civilizator]. 4}Dumnezeu si fapturile divine subordonate se exprima in legi,explicatii si porunci clare,astfel ca fiecare om sa le inteleaga.Jeshua folosea pilde si parabole,cum folosesc si palavragii mistici actuali,toate inspirate din folclorul traditional judeu.Acest procedeu a produs si inca mai produce confuzii in mintile ignorantilor din timpul lui si din prezent. 5]Jeshua a anuntat o iminenta sosire a "imparatiei cerurilor",fapt care nu s-a produs.In ciuda acestui esec vizibil,ignorantii mai asteapta si acum,dupa 2000 de ani,venirea acestei imparatii.In realitate,noi traim in Univers,inspirati si ocrotiti de Divinitate,in limita meritelor noastre.Alta imparatie,in care Dumnezeu sa se poarte ca un stapan de robi ,nu exista.Cei care,pacaliti de preoti,mai asteapta imparatia cerurilor promisa de Jeshua sunt invitati sa citeasca cu mintea limpede Matei,17-28.In acest articol,Jeshua precizeaza clar ca imparatia va veni inainte ca multi dintre contemporanii lui sa moara. 6].Afirmatiile si recomandarile lui Jeshua sunt atat de contradictorii,incat pare sa fi avut o personalitate dubla,cand blanda,cand tiranica si rea.De exemplu,el recomanda iubirea aproapelui si chiar a vrajmasilor,purtarea blanda,milostenia etc..Cand insa isi instruia apostolii,le-a spus ca n-a venit sa puna pace pe Pamant,ci o sabie,caci a venit sa desparta pe tata de fiu,pe mama de fiica,pe nora de soacra,astfel ca dusmanii oricarui om vor fi casnicii lui.Din nefericire,aceasta promisiune s-a adeverit intocmai , nu pentru ca ar fi fost divina,ci din cauza ca ignorantii mistici au aplicat-o intocmai.In ultimile 17 secole,cateva sute de milioane de pamanteni au fost ucisi in numele crestinismului[evrei,arieni,ameridieni,asiatici,arabi etc].Europa a fost zguduita de puternice razboaie religioase,culminand cu cele doua razboaie mondiale,purtate majoritar intre crestini.Dezbinarea pe motive religioase a patruns si in familii,ca in promisiune:imparateasa bizantina Irina i-a scos ochii fiului ei pentru ca a refuzat crestinar

ea,copiii si parintii au ajuns sa se certe pentru religie[un tanar din Oltenia si-au ucis ambii parinti,in urma cu cativa ani] etc.Noua religie a dezbinat cumplit familia ariana,in mai multe ramuri derivate din catolicism si ortodoxie,fara nici o posibilitate de impacare.Aceasta dezbinare va continua cel putin cateva decenii,deoarece fanaticii mistici au pretentia ca toti oamenii sa imbratiseze religia lor salbatica,religie de scalavi si de pastori nomazi. 7]Jeshua a elogiat ignoranta si a considerat cunoasterea stiintifica,la care nu avusese acces,drept sminteala.Dupa secolul 4 e.n.,cand crestinismul a invins in Imperiul Roman,intunericul religios a coborat peste arieni,intarziidu-le evolutia cu circa 13 secole,pana la victoria Renasterii.Pana si vechile cunoasteri stiintifice[sistemul heliocentric,electricitatea,folosirea aburilor etc] au fost interzise de Biserica crestina si acoperite de negura uitarii.Irationalitatea,ignoranta si intoleranta fata de cunoasterea stiintifica a Lumii au fost si sunt legile de baza ale acestei religii.Cine ne va reda cele 13 secole de progres si evolutie furate de religia crestina?Clericii crestini ar trebui sa umble in genunchi printre oameni,cerandu-le iertare pentru aceasta cumplita schilodire a destinului Omenirii.Ei insa sunt la fel de agresivi in propagarea intunericului religios,la fel de necinstiti fata de oameni si la fel de blasfemici fata de Divinitate.Indraznesc sa foloseasca cele mai noi cuceriri ale stiintei impotriva careia au lupta secole pentru a-si propaga miturile si ritualurile blasfemice[electricitate,televiziune,internet,tipar etc].Actiunea lor afecteaza psihic oamenii agresati,deoarece provoaca grave contradictii in creiere,intre cunostintele stiintifice moderne si salbaticile mituri religioase.Din aceasta cauza,din 1990 si pana in prezent,numarul bolnavilor psihici din randul romanilor a crescut de cateva ori[anxietati,deliruri,obsesii,fobii etc.].Psihologii si psihiatrii nu reusesc sa vindece decat o mica parte din persoanele imbolnavite de agresiunea religioasa,lucru pe care il puteti observa in societatea noastra[bolnavii mintal se manifesta si in viata publica]. 8]Jeshua a manifestat un maniheism feroce,nedemn de un sol divin.Cine nu este cu mine este impotriva mea si cine nu aduna cu mine risipeste,ameninta el.Cel ce iubeste pa tatal sau sau pe mama sa mai mult decat pe mine nu este vrednic de mine si cel ce iubeste pe fiul lui sau pe fiica sa mai mult decat pe mine nu este vrednic de mine,proclama viitorul zeu.Aceasta conceptie inumana si antidivina s-a aplicat din plin de toate ramurile Bisericii crestine.Paganii arieni si amerindieni au fost schiloditi si ucisi cu zecile de milioane,alte zeci de milioane de negri au fost sclavizati,fanaticii crestini si-au parasit parintii si copiii in mizerie.Pana si apostolii si-au lasat familiile de izbeliste,fara tarinile vandute cu scopul de a strange bani pentru propagarea noii religii.Voi,ingeri rebeli,stiti ca Adevaratul Dumnezeu nu este gelos pe dragostea ce le-o purtam parintilor si copiilor nostri,asa ca va veti iubi familiile din adancul sufletului.Pentru Dumnezeu avem adoratie,credinta absoluta,respect netarmuit.... 9]Modelele de personalitati pe care Jeshua le prezenta ca fiind ajunse deja in imparatia cerurilor erau pur si simplu odioase:Abraham[incestuos si proxenet],Iacob[inselator de tata si de frate],Isac[idolatru],"inteleptul" Solomon care isi ucisese fratele si-si insusise haremul de 800 de tiitoare ale tatalui sau etc..Halal modele de moralitate si intelepciune!Amicii mei,noi ne vom insusi ca modele adevaratii soli divini-creatorii morali care au scos Omenirea din intunericul religios si au condus-o pana in actuala faza de civilizatie[sectiunea Eroii nostri]. 10]Credinta lui Jeshua nu era nici macar mondiala,ci nationalist-ebraica,cu tente rasiste,in spiritul Vechiului Testament.El a precizat clar ca a fost trimis numai pentru oile ratacite din turma lui Israel si nu se cuvine a da painea copiilor[evreilor] cainilor de cananieni.Numai la insistentele apostolilor a vindecat o cananianca.Le-a interzis apostolilor sa intre in case de straini de neamul lor,dar pasajul respectiv din evanghelie a fost masluit de preoti ,inlocuindu-se cuvantul straini cu pagani.In realitate,Jeshua nu avea notiunile de crestin si pagan,deoarece acestea au fost inventate dupa moartea si zeificarea sa,din limbile greaca si latina.Judeii numeau sectantii lui Jeshua nazarei sau notzri.Nu stim cum isi spuneau Jeshua si apostolii. 11]Jeshua folosea frecvent insulte nedemne de un sol divin,ca pui de naparc

i,neam viclean si curvar,caini,smintiti etc.,la fel ca orice salbatic needucat din timpul nostru. 12]Conform Matei,cap.23,art.35,Jeshua credea in legenda creatiei din Vechiul Testament,legenda dovedita ca falsa de mai multe stiinte:istorie,antropologie,genetica,astrofizica etc.Deci,era un simplu mistic salbatic si ignorant,care credea ca Omenirea descide din Adam si Eva,cuplul primordial creat de elohim in anul 3760 i.e.n..Halal zeu,"fiu al Domnului",ba inca si partea a Divinitatii vazuta ca "sfanta treime"! 13]Daca Jeshua ar fi fost faptura divina sau macar un paranormal exceptional,cum il prezinta vindecarile miraculoase,n-ar fi putut fi chinuit si ucis.El ar fi schimbat gandurile judecatorilor judei si ale soldatilor romani ori ar fi disparut in mod miraculos din Ierusalim.Strigatul lui disperat-Eli,Eli,de ce m-ai parasit?-indica un simplu muritor mistic ce-si invoca zeul preferat.Preotii crestini pacalesc prostimea,spunand ca Jeshua s-a supus de buna voie sacrificiului,pentru a rascumpara pacatele Omenirii de la Adam si Eva.Mai mult si mai blasfemic,ei afirma ca insusi Dumnezeu si-ar fi sacrificat fiul pentru rascumpararea acelor pacate.Conceptia salbatica a jertfei de oameni si animale este proprie religiei judaice,dar nu are nimic de a face cu Divinitatea.Pamantenii au fost creati ori colonizati pe Terra cu milioane de ani inainte de presupusa creatie a cuplului Adam-Eva,fara nici un pacat al cunoasterii binelui si raului,ba chiar cu obligatia de a cunoaste corect Lumea si vointa divina.Toti salbaticii din Lume au facut sacrificii umane zeilor imaginati de ei,insa Adevaratul Dumnezeu nu le-a cerut,nu le-a ispirat si nu le-a acceptat.

Multe alte probe indica faptul ca Joshua a fost un salbatic mistic care a avut orgoliul sau nebunia de a se declara Mesia in fata liderilor religiosi evrei.Daca nu ar fi fost executat,secta lui s-ar fi destramat ca multe altele initiate de tot soiul de fanatici salbatici.Crucificarea lui si mai ales legenda ca ar fi inviat a starnit interesul maselor ignorante ebraice.Apostolii sai,cati or fi existat cu adevarat,au creat mici grupe de notzri evrei,apoi au inceput sa predice si in Imperiul Roman.In jurul lor s-au creat legende ,de catre adeptii ferventi ,iar naivii le-au crezut.Multimea de evanghelii orale a fost scrisa catre finele primului secol al erei noastre,creand confuzii si secte crestine mai mari sau mai mici.La inceputul secolului 3 e.n.,calugarul Ieronim a tradus Vechiul Testament si evangheliile in limba latina,savarsind blasfemia de a identifica Divinitatea cu zeii tribali ai judeilor.Pentru Jeshua,considerat numai invatator,fiul omului,s-a folosit numele Kristos.Abia dupa convertirea imparatului Constantin la crestinism,prin mama sa Elena,Jeshua a fost declarat fiul lui Dumnezeu,prin decizia conciliului de la Niceea[325 e.n.].Constantin a introdus garzi inarmate in conciliu si a amenintat episcopii cu moartea,pentru a obtine declararea lui Jeshua ca fiul Domnului.Ulterior,un mistic grec,Atanasios,a mers si mai departe cu blasfemia,inventand dogma consubstantionalitatii,respectiv "sfanta treime".Asa s-a ajuns la blasfemia ca un muritor salbatic si ignorant sa fie identificat cu Divinitatea eterna,atotcunoscatoare,atotputernica...Conciliul de la Efes a declarat-o pe Maria,mama lui Jeshua,Fecioara si Maica Domnului,o alta blasfemie cumplita.Aceste blasfemii savarsite de episcopi salbatici au fost impuse ca adevaruri,prin teroare,inselaciune si propaganda,ajungand pana in zilele noastre.Ele persista datorita ignorantei si lenei intelectuale specifice majoritatii populatiei,precum si datorita faptului ca au intrat in traditii,prin zile de sarbatoare in care se chefuieste si se leneveste.Liderii crestini au adus numeroase modificari textelor evanghelice initiale,mult mai blasfemice si mai aberante,cu scopul de a le face mai credibile .Concomitent,ei au creat un panteon de sfinti crestini,dupa modelul panteoanelor pagane,oferind populatiei cat mai multe zeitati la ale caror icoane sa se inchine.Procesul de sanctificare si beatificare a unor muritori continua si in prezent.Adevarata Divinitate asista impasibila la aceste aiureli salbatice,deoarece nu coboara din plan superior divin,in plan inferior uman,sa-si puna mintea cu salbatici pamanteni.Voi,ingerii rebeli,stiti ce aveti de facut,pentru a nu cadea in pacatul blasfemiei si idolatriei.Succes!

Adrian Copacianu: "Cum putem crede în mod rezonabil ca Isus Hristos a existat si mai ales ca a facut minuni extraordinare, atunci când niciun istoric, niciun scriitor contemporan n-a vorbit de el, cu sau fara minuni? Tacit, care a trait între anul 54 si 140, a carui istorie abunda în detalii de mica importanta, l-a ignorat pe Isus Hristos. Suetoniu (65-135), istoricul minutios al doisprezece Cezari, l-a ignorat pe Isus Hristos. Quntilian, ilustrul orator, nascut în timpul lui Claudius, l-a ignorat pe Isus Hristos; el a carui carte �De l�Institution oratorie� (Despre oratorie), unul dintre cele mai frumoase monumente din literatura latina, a analizat toti oratorii, avocatii si sofistii-predicatori. Pliniu cel Batrân, nascut în timpul lui Tiberius, mort în timpul lui Titus, a fost un admirabil naturalist, îmbinând stiinta naturii cu povestiri ale faptelor celebre din timpul sau si el l-a ignorat pe Isus Hristos; si nepotul sau, Pliniu cel Tânar, ale carui nenumarate scrisori, vioaie si instructive ca acelea ale Doamnei de Sévigne, acopera totul, nu stia nimic de Isus Hristos, chiar si în scrisorile sale catre Traian, unde pomeneste crestinii ca pe o secta desprinsa din Iudaism. Epictet, marele moralist, filozoful de analiza caruia nicio credinta religioasa nu a scapat, l-a ignorat pe Isus Hristos; el care s-a nascut în Asia Mica, care a venit la Roma în timpul lui Nero si a fost exilat în timpul lui Dominitian, el ale carui lucrari au fost pastrate de discipolul sau Arrian. Pomponius Mela, care a scris în anul 43 (la zece ani dupa miracolele nemaipomenite din Vinerea Mare) marea si savanta sa lucrare �Descrierea Pamântului�, a scris geografia în maniera lui Strabon, adica a alaturat descrierii fiecarei tari studiate de el principalele evenimente care s-au petrecut; si este complet mut pe subiectul Isus Hristos, atunci când vorbeste de Iudeea!... Si Plutarh?... S-a nascut în anul 50, la Cheroneia, în plina Grecie, în aceasta tara unde Biserica afirma ca discipolii lui Mesia Isus s-au raspândit dupa Rusalii, ca au propovaduit, ca au înfaptuit minuni spectaculoase în urma carora multimea se convertea; a murit în anul 120; a petrecut treizeci de ani la Roma, unde miracolele crestine au explodat extraordinar, pâna în mijlocul Colossemului, sub ochii multimilor, ne spun preotii. Plutarh avea, ca si istoric, o specialitate: scria biografia tuturor oamenilor celebrii, fara sa neglijeze culegerea legendelor uimitoare, iar el n-a scris biografia lui Isus Hristos!... Si Seneca?... s-a nascut la Cordoba, în anul 2 si a murit la Roma, în anul 66, el a fost contemporan cu omul-dumnezeu; a trait cea mai mare parte a vietii sale la curtea imperiala; el a fost la Roma, între 51 si 64, când s-a produs lunga lupta între minunile lui Simon Petru si cele ale lui Simon de Gitta, lupta încheiata cu moartea tragica a celui din urma, au zis papii infailibili. Acest Simon, sef al unei secte samaritene, se certase în Iudeea cu Petru si s-au angajat apoi la o competitie serioasa, pentru prestigiu. Petru reda vederea orbilor, dezumfla ciroticii, învia mortii, în numele lui Isus Hristos; Simon de Gitta opera în numele unui Duh Sfânt, pe care îl numea Pneuma Hagion, iar minunile sale nu erau o bagatela, nicidecum, desi de o alta factura: la porunca sa, statuile din locurile publice coborau de pe soclu si jucau pe strada; el a aruncat o secera în aer si aceasta a mers pe câmpul din apropiere si a facut singura munca a zece agricultori; într-o seara, când lipsea lumina dintr-o sala de conferinte, Simon a chemat luna, aceasta a coborât reducându-si dimensiunea, a intrat în sala si s-a tintuit la o oarecare distanta de plafon, pentru a lumina participantii tot timpul necesar. În sfârsit, în prezenta curtii imperiale, senatorilor si oamenilor, Simon de Gitta s-a ridicat în cer, într-un car de foc, aparut instant la cererea sa, dar Petru, la rândul sau, l-a invocat pe Isus Hristos si carul a disparut, iar magicianul Simon a cazut de la o înaltime de sute de metri, rupându-si picioarele în cadere; de ciuda, el s-a aruncat imediat de la o fereastra si, de data aceasta, s-a sinucis. Toate acestea sunt convingeri religioase fundamentale... Ei bine, Seneca, care a scris mult, n-a zis nimic despre aceste minuni; este adevarat ca, mai târziu, calugarii au distrus si au facut sa dispara tratatul sau �Miscarea Terrei�, care a fost, fara îndoiala, contrar ideilor dogmatice despre pamântul plat si imobil, cu un soare care se deplaseaza si tratatul sau �Despre Superstitii�, care, foarte probabil, daca i-a mentionat pe crestini, nu îi trata cu suficient respect sau le expunea primele lor legende, diferite de evanghelii.

Si Philon din Alexandria, un Platon al evreilor, care a trait o suta de ani (s-a nascut în anul 20 î.e.n. si a murit în anul 80 e.n.), care a mers la Roma si la Ierusalim, care a filozofat în stilul esenian convingator, care a scris o multime de lucrari, continând anumite teorii preluate apoi în scolile teologice crestine; înca unul care l-a ignorat pe Isus Hristos, Petru, Ioan, Paul si alti apostoli!... Si Flavius Josephus însusi nu stia nimic de predicile publice ale lui Mesia Isus, nu stia nimic de miracolele sale, nimic de crucificarea sa publica; Josephus, istoricul evreu, care a relatat toti Mesia nesemnificativi, care a scris cu lux de amanunte istoria rasei sale si în special cea a iudeilor pâna la asediul Ierusalimului, la care a si participat; nascut la patru ani dupa drama din Golgota si la treizeci si unu de ani dupa marea revolta a lui Iuda Galileanul, el a cunoscut iudeii crestini, dar pe crestinii de Petru, Pavel, nu!...Haideti! plecând de la o examinare atenta, domnul Isus Hristos nu este decât un mit, iar adevarul fabricarii legendei sale se întrevede, ca si munca subterana si latenta care a pus putin câte putin baza unei noi religii, venita la momentul potrivit pentru a înlocui vechiul pagânism greco-roman care se surpa. Necazul, care, prin mâna lui Titus, a lovit natiunea iudaica, a împartit acest popor împrastiat de Cezari în doua categorii: unii, inflexibili, încapatânati, au persistat în credinta parintilor lor; altii, mai abili, s-au aplecat, tatonând si disimulându-se la început, sub jugul cuceritorilor, câstigând în cele din urma, în ziua în care Constantin a realizat ca tronul imperial ar putea beneficia de noua religie.Iudeo-crestinismul are prezentul; iudaismul înca mai spera sa aibe viitorul. Ambele religii gresesc: dupa râsul prolific a lui Voltaire, gândirea libera face sa se retraga toate superstitiile dezgustatoare sau ridicole; si viitorul apartine gândirii libere."

nota: Fragmentul este din lucrarea "Viata lui Isus", de Leo Taxil, aparuta în anul 1900, la editura P. Fort - Franta.

Adrian Copacianu: Având în vedere ca urmeaza o mare sarbatoare religioasa � Pastele � si, ca de obicei, vor fi prezentate pe post de adevar inventiile biblice despre crucificarea �dumnezeului întrupat într-un tâmplar ignorant�, redau un fragment din concluzia la care a ajuns publicistul francez Leo Taxil, fragment care, cred eu, ar trebui sa lumineze si cele mai întunecate minti religioase.

�Aceasta legenda [crestina], fabricata cu îndrazneala post factum, pretindeau ca ar fi de o asemenea autenticitate încât era mai presus decât Comentariile lui Cezar, pentru ca în istoria mitului lor amestecasera câteva personaje reale ale epocii atribuite faptelor si gesturilor pseudo-crucificatului. Dar tocmai ceea ce este stabilit de istoria romana si de cea iudaica despre aceste personaje reale este chiar ceea ce dovedeste fara dubii impostura fabricantilor evangheliilor.

Sa îl luam, de exemplu, pe procuratorul Pontiu Pilat (Pilat din Pont); adevarata sa istorie a fost scrisa de contemporanii sai, actiunile sale au fost mentionate de istoricii vremii. Stim ca a fost cavaler roman, ca si-a preluat sarcina la Ierusalim ca al saselea procurator si succesor al lui Valerius Gratus, în al unsprezecelea an al domniei lui Tiberius (anul 25 al erei crestine) si ca, dupa sapte ani, cu o severitate nemiloasa si chiar cu cruzime, a reprimat o revolta religioasa care a izbucnit în Galileea; apoi, doi ani mai târziu, adica în anul care a urmat pretinsei crucificari a lui Isus, a avut loc o noua revolta foarte violenta, ale carei detalii sunt cunoscute: pentru a construi un apeduct, el a pus mâna pe comoara Templului si a fost acuzat de abuz de putere si de deturnare de fonduri. Dupa un timp, locuitorii din Samaria asupriti de acest administrator lacom au depus plângere la guvernatorul Siriei, Lucius Vitellius, care era superiorul ierarhic a lui Pontiu Pilat, simplu procurator, care nu avea si n-a avut niciodata titlul de guvernator pe care Evanghelia i-l atribuie constant(1); reclamatiile samaritenilor au fost admise de Vitellius, care a trimis un comisar din guvernul sau, numit Marullus, sa faca o ancheta la Ierusalim si Pilat, care nu era deloc guvernatorul omnipotent imaginat de Evanghelie, a trebuit sa raspunda în fata comisarul

ui delegat de seful sau Vitellius, singurul guvernator în acea tara; raportul lui Marullus i-a fost defavorabil lui Pilat, astfel ca procuratorul Iudeii a fost obligat sa mearga la Roma pentru a se justifica în fata lui Tiberius. Înainte de a ajunge în Italia (anul 37), Tiberius a murit si Pilat i-a dat socoteala lui Caligula; destituit de împarat, el nu s-a mai întors la Ierusalim, unde a fost înlocuit de Marullus. Daca marele proces al lui Isus Hristos a existat cu adevarat, cum de nu gasim nici cea mai vaga mentiune a istoricilor, care, vorbind despre Pilat, povestesc despre aceasta neînsemnata afacere cu apeductul si de cele doua revolte, care nu au avut nicio urmare însemnata si care nu au condus la formarea niciunei secte?

(1) Nu este decât o mica eroare de detaliu, spun aparatorii Evangheliei. Cu certitudine, nu, raspundem noi. Erori de acest gen nu pot fi comise în documente oficiale, mai ales atunci când ni se spune ca evanghelistii, departe de a fi niste ignoranti capabili sa confunde un procurator cu un guvernator, au primit, prin limbile de foc de la Rusalii, cea mai completa cunoastere. Sa presupunem ca unul din contemporanii nostri publica o brosura anecdotica privind apararea lui Belfort din timpul razboiului franco-prusac din 1870-1871, ca se prezinta ca fiind unul dintre asediati si prezinta el faptele necunoscute pâna atunci de public si de fiecare data când vorbeste de colonelul Denfert�Rochereau, comandant în acel loc, îl numeste: generalul Denfert�Rochereau. Aceasta eroare grosolana despre gradul sefului militar Belfort nu este suficienta pentru a dovedi ca documentul este apocrif si ca autorul brosurii nu este decât un mincinos nerusinat? Cât despre Irod din patimile lui Isus, el figureaza în legenda crestina printr-o gafa pe care un autor inspirat de un zeu al cunoasterii si adevarului nu ar fi putut-o comite. În primul rând, trei din cei patru evanghelisti ignora total acest incident (care joaca un rol crucial în cadrul procesului) al dublei acuzari; Pilat l-a trimis sa fie judecat de Irod, iar acesta din urma l-a îmbracat într-o haina alba, ca pe un nebun si l-a trimis înapoi la Pilat; Doar Luca cunoaste acest incident capital (cap. 23, v. 6-12); Matei, Marcu si Ioan nu sufla nici macar un cuvânt, dar precizeaza în mod expres ca Pilat, dupa ce l-a interogat pe Isus, l-a comparat cu Baraba, l-a biciuit si l-a încoronat în bataie de joc, l-a abandonat la iudei pentru a fi crucificat sub raspunderea lor. Aceasta promenada de la Pilat la Irod este o inventie personala a impostorului care a semnat Luca.

Însa, acest Luca este prins cu prins cu mâta în sac, tocmai pentru faptul ca l-a imaginat pe Irod în palatul sau, înconjurat de garzile sale, la Ierusalim. Într-adevar, Irod cel Mare, care a fost regele Iudeii, Irod caruia Evanghelia îi atribuie faimosul masacru al celor douazeci de mii de bebelusi de sex masculin, din Bethleem, pentru a fi sigur de uciderea noului nascut Mesia, Irod care, conform istoriei, a murit cu patru ani înainte de data atribuita nasterii lui Hristos, acest crud Irod a fost succedat de cei trei fii ai sai, care au împartit între ei Palestina, cu permisiunea împaratului roman: Archelaus a devenit rege în Iudeea, Samaria si Edom; Filip a devenit tetrarh peste Bataneea, Trachonitis si Gaulanitis; Irod Antipas a devenit tetrarh în Galileea si Pereea. Archelaus n-a domnit decât noua ani; în urma numeroaselor reclamatii care i-au fost aduse, Agustus l-a destituit, l-a exilat la Viena (unde a si murit), i-a confiscat bunurile si a atasat statele sale guvernului roman din Siria; de atunci, în Iudeea a fost un procurator si izraelitii din Iudeea si Samaria n-au mai avut rege, nici macar unul strain de rasa lor. Filip, primul sot al nepoatei sale Herodias, de care s-a despartit pentru a o ceda fratelui sau Antipas, a domnit treizeci si sapte de ani ca tetrarh si a murit fara a lasa urmasi; capitala tetrarhiei sale a fost �Césarée de Philippe�, astazi Banias, orasel situat la izvoarele Iordanului; la moartea sa, Tiberius a anexat statele sale Siriei, asa cum facuse Agustus cu cele ale lui Archelaus. Irod Antipas a domnit ca tetrarh pâna la moartea lui Tiberius, iar apoi a fost deposedat de Caligula, care l-a exilat la Lion si l-a înlocuit cu nepotul sau Irod Agrippa, care a obtinut si titlul de rege, desi mai mult onorific, pentru toate vechile teritorii ale lui Irod cel Mare.

Asadar, în vremea patimilor lui Hristos, nu a existat niciun Irod la Ierusali

m; Tronul lui Irod cel Mare, care fusese ocupat de fiul sau Archelaus, era gol de douazeci si sapte de ani; Irod Antipas, tetrarh al Galileii, avea palatul la Tiberias, nu la Ierusalim; noul Irod, respectiv Irod Agrippa, care, de asemenea, a fost tetrarh al Galileii, având si titlul de rege al Iudeii, n-a revenit la palatul din Ierusalim al bunicului sau Irod I si al unchiului sau Archelaus decât dupa patru ani de le pretinsa drama din Golgota. Astfel ca, sub nicio forma, Isus nu ar fi putut fi trimis de Pilat la vreun Irod.În fine, cât despre cei doi mari preoti Ana si Caiafa, care joaca un rol important în legenda crestina, ei nu puteau figura sub nicio forma, având în vedere ca primul era mort de mult timp iar al doilea n-a existat niciodata; ceea ce dovedeste înca o data ca inventatorii celor patru evanghelii au fost straini de Ierusalim si chiar ignoranti în domeniul istoriei preotilor iudei.

În primul rând si ca de obicei, cei patru farsori sunt în dezacord: potrivit lui Matei, Mesia, imediat dupa arestarea din gradina Maslinilor, este condus direct la Caiafa si de aici este trimis la Pilat. Matei îl ignora cu desavârsire pe marele preot Ana; potrivit lui Marcu, omul-dumnezeu arestat de garzile Sinedriului este condus la marele preot, care, dupa ce l-a interogat si l-a declarat blasfemator, l-a condamnat la moarte si l-a dat pe mâinile lui Pilat. Marcu nu-l numeste pe acest mare preot în niciun fel, nici Ana, nici Caiafa; potrivit lui Luca (cap. 3, v. 2), Ana si Caiafa erau amândoi mari preoti în acelasi timp, desi, indiferent de epoca, functia de mare preot la iudei n-a fost niciodata exercitata decât de o singura persoana, dar Luca, care comite aceasta eroare când e vorba de propovaduirea lui Ioan Botezatorul, când e vorba de patima lui Hristos, nu spune decât de un singur mare preot caruia nu-i mentioneaza nici macar numele; potrivit lui Ioan, Mesia este trambalat de soldatii evrei din gradina Maslinilor la Ana, caracterizat de acest evanghelist nu ca mare preot, ci ca socru al marelui preot Caiafa; Ana l-a legat fedeles si l-a trimis la Caiafa, care nu l-a interogat, nu l-a condamnat, limitându-se pur si simplu sa-l reexpedieze la Pilat, iar acesta nu s-a spalat deloc pe mâini (aceasta versiune apare doar la Matei), ci, din contra, l-a judecat �în tribunalul sau la Gabbatha� si l-a condamnat în final, de teama sa nu fie el însusi reclamat la Tiberius Cezar.

Acum, sa comparam aceste patru legende contradictorii cu adevarul istoric, întrucât cronologia marilor preoti ai Ierusalimului a fost pastrata de scriitorii contemporani ai primilor Cezari; istoricii, cel putin, nu se contrazic între ei si scrierile lor sunt bazate pe documentele oficiale din epoca lor. Ananus, care în traducerea Evangheliei a devenit Ana, a fost numit mare preot în anul care a urmat îndepartarii lui Archelaus si înlocuirii regelui Iudeii de un procurator, adica în anul 7 al erei noastre; el era al nuasprezecelea mare preot, începând de la Iuda Macabeu si l-a succedat pe marele preot Isus, fiul lui Siah. Din anul 7 pâna în anul 18, functia de suveran pontif la evrei a fost exercitata succesiv de trei mari preoti: Ismael, fiul lui Fabi; Eleazar, fiul lui Ananus (decedat); Simon, fiul lui Camith. În anul 19, a fost numit în aceasta demnitate Iosif, din familia lui Jaddus, iar marele preot Iosif si-a îndeplinit functia optsprezece ani, pâna la moartea sa (anul 36 e.n.), adica la trei ani dupa pretinsa crucificare a lui Hristos. El a fost succedat de Ionatan, din familia lui Ananus. Astfel, marele preot în functiune din timpul lui Pilat se numea Iosif, nu Caiafa si nu a existat niciun Caiafa printre toti marii preoti, începând de la originea institutiei pâna la al saptezecisinoualea si ultimul, Fanaias, fiul lui Samuel, care a fost martor la caderea Ierusalimului si la distrugerea Templului.

Fara îndoiala, în timpul lui Augustus si al lui Tiberius, a existat vreunul care se autointitula Mesia; patriotismul evreiesc, mai ales în rândul maselor populare, nu admitea nici cucerirea romana, nici o regalitate exercitata de printii hasmoneeni din dinastia lui Irod, care erau straini de rasa lor, veniti din Edom, o vasta regiune din Palestina meridionala. Au existat chiar mai multi asa zisi Mesia, fiecare pretinzând ca este trimis de Dumnezeu sa elibereze natiunea oprimata si sa dea poporului lui Israel suprematia prezisa de profeti. În al patrulea an de domnie a împaratului Claudius (la unsp

rezece ani dupa pretinsa moarte a lui Isus), Mesia Theudas a condus un numar mare din conationalii sai la o revolta ce a fost suprimata de Cuspius Fadus.

Dar un Mesia si mai important l-a precedat, galileean ca Isus, a fost uns si a devenit astfel Cristos; acesta se numea Iuda si insurectia pe care a initiat-o a avut un mare impact si a fost importanta; ea s-a produs la putin timp dupa destituirea regelui evreu Archelaus, adica la sase ani dupa pretinsa nastere a lui Isus. Acest Iuda Galileeanul propovaduia noi opinii religioase, dupa spusele istoricilor; Flavius Josephus îl numeste �un mare sofist� si îl prezinta ca fiind fondatorul unei secte la fel de semnificativa ca cele ale fariseilor, saducheilor si esenienilor; aceasta razvratire a fost înabusita de Publius Sulpicius Quirinus, guvernator al Siriei, în numele lui Agustus; acelasi Quirinius care prezidase marele recensamânt al poporului evreu. Cu toate acestea, secta lui Iuda Galileeanul a supravietuit ca scoala secreta, pastrându-si proprii conducatori religiosi; sub conducerea lui Menahem, fiul fondatorului torturat la Ierusalim si ruda a lui Eleazar, iudaitii sau zelotii exaltati au avut o activitate extraordinara începând cu anul 64, au cucerit Templul, cetatea Antonia, tot orasul de sus si castelul lui Irod, au facut un mare carnagiu printre romani, l-au obligat pe Cestius Gallus, general al imperiului, sa bata în retragere, dispersând armata sa, au organizat insurectia în toata Palestina, si-au masacrat conationalii cu opinii mai moderate. Toate acestea au dus în cele din urma la interventia lui Vespasian cu saizeci de mii de oameni. Restul se stie: dupa un asediu de sapte luni, care a costa viata majoritatii populatiei evreiesti, Ierusalimul a fost cucerit si Templul incendiat.

Conducatorii asediatilor au fost trei, reprezentând trei parti distincte: Eleazar, discipolul lui Iuda Galileeanul, Ioan de Giscala si Simon de Gerasa; Eleazar s-a sinucis pentru a nu cadea viu în mâinile inamicului; Ioan a murit într-o temnita; Simon a fost pastrat pentru a împodobi marsul triumfal al învingatorului Titus si, la scurt timp dupa aceea, a fost torturat în public la Roma. Toti rasculatii evrei care nu si-au gasit moartea la caderea Ierusalimului au fost vânduti ca sclavi si daca printre acestia erau unii care se plângeau de aceasta noua conditie, li se aplica tortura sclavilor, umilitoarea crucificare; pentru a-l umili si mai mult pe Simon, l-au crucificat cu capul în jos.

În timpul îndelungatului asediu al cetatii lui David, au fost discutii foarte violente printre asediati; apoi, foametea a fost teribila si a provocat numeroase cazuri de alienare mintala. Se citeaza un om din popor, numit Isus, care umbla prin oras si le reprosa conducatorilor certurile dintre ei, exclamând: �Vai de voi! Vai de noi toti! Vai de Ierusalim! Vai de mine!� În ziua când a rostit aceste strigate sinistre, plimbându-se pe zidurile cetatii, a fost ucis de una din pietrele lansate din catapultele asediatorilor; iudaitii l-au proclamat profet si martir.

Oare ne-am fi înselat mult vazând originea crestinismului în secta lui Iuda Cristos Galileeanul, adversarul preotimii iudaice si al pagânismului greco-roman? Acesti iudaiti crestini sunt mentionati în epoca lui Nero, erau deja raspânditi în diferite locuri în imperiu si persecutati. Dupa distrugerea Ierusalimului, supravietuitorii acestuia sunt sclavi si primii crestini ne sunt reprezentati ca fiind amestecati pretutindeni cu sclavii, facând propaganda religioasa printre sclavi, adunându-se în secret în catacombe cu sclavii pagâni pe care-i converteau la ideile lor de emancipare. Ar fi oare lipsit de ratiune sa presupunem ca, ascunzându-se pentru propaganda lor, iudaitii sunt cei care au inventat aceste întâlniri fratesti, din care, mai târziu, s-a facut comuniunea euharistica si din care, legende vagi si contradictorii au luat nastere, amestecând si denaturând amintirile lui Ioan si Simion, ale lui Iuda si Isus?

Nimic nu este mai caracteristic, într-adevar, decât data la care crestinismul fixeaza prima persecutie împotriva discipolilor lui Isus: anul 64, spun savantii bisericii, când Nero a promulgat edictul sau. Ei bine, acest an 64 este cu siguranta cel în care Eleazar, ruda si discipol a lui Iuda Galileeanul, a ridicat în Palestina stindardul revoltei contra puterii romane; atunci iudaitii au masacrat 3.000 d

e soldati ai imperiului care se gaseau în garnizoana la Ierusalim. Nu e de mirare ca în prezenta acestei revolte, a acestei rebeliuni sângeroase, Nero, nelimitându-se doar la a ordona represiunea în Iudeea si în Galileea, a poruncit masuri despotice contra tuturor evreilor raspânditi în diverse locuri din imensul teritoriu supus proconsulilor sai; nu e de mirare ca a pus sa fie cautati în Italia membrii sectei iudaite, mai mult chiar decât pe ceilalti israeliti si ca a ordonat sa fie supusi torturii toti cei care au putut fi descoperiti la Roma, vazând în ei conspiratori. Persecutia lui Nero se aplica deci neaparat discipolilor lui Cristos Iuda, cel care nu este un mit. Apoi, plecând de la epoca lui Vespasian si a lui Titus, adica dupa caderea Ierusalimului, consecinta a insurectiei lui Eleazar, supravietuitorii natiunii evreiesti, dispersati prin tot imperiul, au fost în permanenta suspectati si este foarte probabil ca, printre diversele secte, cea a iudaitilor a fost cea mai vânata si persecutata. N-am fi oare îndreptatiti sa credem ca, pentru a se disimula mai bine si pentru a deruta suspiciunile, sefii acestei secte au putut sa mascheze legatura lor cu Iuda Galileeanul, fabricând toate aceste legende diverse, din care preotii au scos ulterior elementele evangheliilor?

Evident, aceasta nu e decât o ipoteza si nu are alta valoare; dar este imposibil sa nu se constate ca, daca începând din aceasta epoca câtiva autori vorbesc de crestini (christiani) care s-ar putea foarte bine sa fi fost iudaiti, dimpotriva, nici un istoric nu cunoaste pe Isus Cristos din evanghelie si nici cortegiul sau de miracole, care nu puteau trece neobservate. Iata pentru ce suntem tentati sa ne gândim ca unii preoti au visat înca din secolul al doilea sa-si traga partea din aceste legende, pe vremea aceea doar în stadiu de embrion si au întrevazut posibilitatea crearii unui cult nou, atunci când pagânismul nu mai avea credinciosi, când se satirizau în mod public Jupiter si zeii din Olimp � nemuritoarele satire ale lui Lucien de Samosate, care a trait în epoca, vin sa ateste cele afirmate.

Da, o secta crestina ar fi putut lua nastere în aceste circumstante, s-ar fi putut raspândi, fara ca existenta si propagarea sa sa necesite realitatea lui Isus Cristos si martirii acestei idei religioase supusi torturii sub Domitian, Traian si altii, nu dovedesc nimic în acest sens, absolut nimic, asa cum nici miile de martiri care fac sacrificiul suprem, chiar si în zilele noastre înca, sub rotile carului lui Djaggernaut nu dovedesc existenta reala a lui Budha si a încarnarilor sale.�

Nota: Fragmentul este din lucrarea "Viata lui Isus", de Leo Taxil, aparuta în anul 1900, la editura P. Fort - Franta. Din ce stiu eu, publicarea citatului nu încalca dreptul de autor, întrucât au trecut mai mult de 70 de ani de la moartea autorului si, în consecinta, dreptul de autor a expirat.

Tutuianu Laurentiu:Imi puteti spune de ce se precizeaza anul 3760 inaintea erei noastre ca anul creeari cuplului primordial? Tin sa mentionez ca am citit o parte din biblie si nu am gasit acest amanunt nu am citit-o pe toata deoarece e plictisitoare si plina de blasfemi, am citit si carte lui Pavel Corut "cumplita ratacire" si nu am gasit o explicatie pentru care autorul precizeaza acest an. Sunt convis in ceea ce priveste falsitatea religiilor dar am incercat sa conving un religios de acest fapt si cand i-am spus ca biblia plaseaza facerea in anul 3760 inaintea erei noastre nu am stiut sa argumentez cand ma intrebat de unde stiu eu sustinand ca facerea este mult mai veche de acest an.

Pavel Corut: Draga tinere Tutuianu,anul 3760 î.e.n ,ca an al genezei biblice,apare în calendarul ebraic de la �facerea Lumii� ?i pe cladirile judeo-cre?tine.De exemplu,daca mergi la Putna ,vei vedea ca pe ea scrie ca a fost construita în anul 4258 de la facerea Lumii.Cam toate catedralele catolice feudale au men?iuni similare.Succes în combaterea misticismului de orice fel!

Suciu Ioan Emanuel:

In privinta "dezintoxicarii" populatiei de astfel de mituri ,as vrea sa spun ca, pentru multi adulti, acest lucru este aproape imposibil.Deoarece, de mici copii,au fost invatati despre crestinism ,acest lucru le-a fost imprimat in subconstient. Totusi un lucru foarte benefic este faptul ca majoritatea adolescentilor, daca nu cred in aceste mituri, cel putin incep sa se indoiasca de veridicitatea lor.Spre exemplu ,fiind în clasa a noua, am 31 de colegi iar dintre acestia vreo 10 chiar nu cred ce se spune in biblie si in "invataturile" lui Iisus Hristos.Acesta, desigur, deranjand-o nespus pe profesoara de religie care a avertizat ca cine nu crede cu tarie in ortodoxie va avea foarte multe necazuri toata viata .Probabil ca se imtampla acest lucru din cauza ca generatiile noi intotdeauna sunt ceva mai inteligente si mai inzestrate decat cele de dinainte(cel putin asa cred eu).In plus, ma gandesc si la faptul ca s-ar putea recunoaste contactul cu extraterestrii si acest lucru ar putea fi foarte bun ,deoarece ei fiind mai avansati decat noi vom avea de invatat(am auzit de la domnul Emil Strainu intr-o aparitie la OTV ca Vaticanul chiar a desemnat un grup care sa crestineze posibilele civilizatii extraterestre ceea ce mi se pare foarte naiv).

In concluzie, eu cred ca amprenta crestinismului va fi foarte slaba peste 50-60 de ani ,atunci cand majoritatea populatiei tarilor avansate tehnologic va fi libera cugetatoare sau atee. NOTA moderatorului Pavel Coru? Bigota profesoara de religie ar trebui sa se întrebe de ce aproape 90% dintre ceta?enii români declara?i judeo-cre?tini ortodoc?i au necazuri mult mai mari decât în perioada socialista,cum ar fi ?omaj,saracie,disperare,boli,nesiguran?a economica ?i fizica etc..De ce zeii biblici ,invoca?i atât de insistent dupa 1990,n-au prevenit jefuirea na?iunii,deculturalizarea,scaderea gradului de moralitate,cre?terea infrac?ionalita?ii ?i altor rele? Intr-adevar,na?iunile mai bogate ?i mai culte sunt mai pu?in religioase.Fabrican?ii religiei judeo-cre?tine ortodoxe,grecii,sunt liberi cugetatori ?i comuni?ti într-o propor?ie foarte ridicata.Ei nu s-au sfiit sa impoziteze veniturile biserice?ti cu 20%,nici sa creeze tot soiul de obiecte pretins divine ,pe care sa le foloseasca pentru estorcarea incul?ilor[moa?te,brâul�maicii Domnului�,icoane �facatoare de minuni� etc.

CRIMELE ORTODOXIEI

Refrenul pe care mereu il spun ortodocsii este ca ei n-au facut crime ca ale catolicilor, n-au avut Inchizitie, Cruciade, Conquista, Re-Conquista, arderi de vrajitoare, au suferit enorm la inceputurile crestinismului, n-au propovaduit prostii si au indrumat umanitatea catre noi zone de iluminare spirituala.

Ca atare, pentru a risipi indoielile am realizat o ordonare cat de cat cronologica.

Antichitate patata

* Iisus a distrus templul din Ierusalim cand a vazut comerciantii, in anul 30 en. Daca cineva s-ar duce in ziua de azi intr-o biserica, moschee sau templu si ar distruge locul sigur va fi deferit organelor de ancheta si ulterior condamnat.* Apostolul Pavel a ars Templul zeitei Diana din Efes, una dintre cele 7 minuni ale lumii antice, cu o biblioteca de peste 200.000 de pergamente.* In decursul certurilor teologice dintre diverse factiuni dintre anii 250-450, o parte a bibliotecii din Alexandria este incendiata de primii crestini.* Constantin cel Mare, sfant, si armata lui omoara armata lui Maxentiu cu crucea pe steaguri (�In hoc signo vinces�) in anul 312* Expulzarea lui Arie, pe motiv de erezie in 320.* 341, la Sinodul din Antiohia, imparatul Constans interzice sacrificiile si ritualurile altor religii, sub pedeapsa cu moartea. Astazi daca cineva ar interzice crestinismul prin lege ar suferi rigorile legii si constituiei in orice stat no

rmal* 380 Crestinismul este declarat credinta oficiala a Imperiului Roman de Teodosie cel Mare, care se alatura lui Gratian intr-un edict in care declara ca supusii lor trebuie sa marturiseasca toti credinta ortodoxa.* In 391-393 imparatul Teodosius I a ordonat distrugerea tuturor templelor non-crestine din motive religioase iar patriarhul Theophilus din Alexandria a facut intocmai. Printre victime: Olympia si olimpiadele, a caror desfasurare se facea de peste 1.000 de ani dar si terminarea Misterelor de la Eleusis.* 10.000 de oameni sunt ucisi in Desertul si Pesterile Schitului Patriarhul Teofil al Alexandriei.* Sfantul Porfirie, episcop de Gaza (395�420), obtine in anul 402 emiterea unui decret imperial care porunceste inchiderea templelor ne-crestine din Gaza.* Hypathia, matematiciana, astronoama si filozoafa din Alexandria a fost omorata in anul 415 cu pietre de o multime furioasa de crestini.* Condusi de Episcopul Chiril, crestinii ard casele evreilor din Alexandria in timpul confruntarilor religioase. �Iar dupa ce sfantul a gonit din locul Alexandriei pe necuratii si ganditii diavoli, a luat purtare de grija sa goneasca si pe vazutii si smintitii diavoli, care erau uratorii de Hristos evrei.

Atunci dumnezeiescul Chirii, umplandu-se de ravna dumnezeiasca, a luat cu el multime de crestini si au gonit pe evrei din Alexandria, iar locuintele lor le-au surpat si le-au ars impreuna cu sinagoga lor�, potrivit calendarului Ortodox.* In anul 418 toti crestinii care urmau dogmele lui Pelagius primesc interdictia de a mai sta in oricare din orasele Romei.* Fericitul Augustin discrimineaza femeile si impune ca acestea sa intre in biserica cu capul acoperit �pentru a nu ispiti ingerii�. Tot la inceputul crestinismului se propaga ideea ca piramidele egiptene erau �Granarele lui Iosif�, ceea ce evident nu sunt.

Evul Mediu, la fel de intunecat

* 489: Imparatul Zenon I inchide academia nestoriana de la Edessa, transferata de regii sasanizi ai persilor la Nisibe.* 527: Dionisie Exiguul calculeaza gresit data nasterii lui Iisus. Eroarea este intre 4 si 7 ani.* 529: Universitatea din Atena, ultima farama elenistica, este inchisa si inlocuita cu Universitatea crestina din Constantinopol.* 609: Pantheonul din Roma este transformat in biserica, cu hramul Fecioarei Maria impreuna cu toti sfinti.* 723: Sfantul Bonifaciu doboara Stejarul lui Thor de langa Fritzlar, moment decisiv in crestinarea triburilor germanice de nord.* 733: Iconoclasmul este prilej de omoruri, crime si batalii in Bizant. Imparatul bizantin Leon al III-lea Isaurul retrage Balcanii, Sicilia si Calabria de sub jurisdictia Papei ca raspuns la sprijinul acordat de Grigore al III-lea unei revolte din Italia impotriva iconoclasmului.* 754: Un sinod iconoclast, sub autoritatea lui Constantin al V-lea Copronim, condamna icoanele; Constantin incepe desfiintarea manastirilor. Timp de 50 de ani au loc dispute legate de iconoclasm.* In 863 venetienii fura moastele Sfantului Marcu din Alexandria.* In Al Patrulea Razboi Ruso-Bizantin, din 941, khazarii (ce practicau iudaismul), au vrut sa se razbune pe bizantini dupa persecutiile indurate de evrei sub Imparatul Romanos I Lecapenos.* Sfantul Stefan cel Mare face multe crime si orori, ulterior e declarat Sfant.

Vine Sfarsitul Lumii� sau nu

* 1492: �Sfarsitul lumii� vine in Moscova deoarece se sfarseste calendarul bisericesc. Bineinteles, n-a venit niciun sfarsit.

* 1526: Au loc dezbateri in Rusia daca Biserica are voie sau nu sa aiba avere. A

nti-Posesionistii il critica pe Tarul Vasile al III-lea din cauza divortului sau si sunt trecuti in ilegalitate. Cand Posesionistii au triumfat, biserica si-a castigat dreptul la bogatie in schimbul influentei politice. Tarul a devenit superior mitropolitului si putea acum sa se amestece in treburile bisericii.* 1652-1658: Patriarhul Nikon al Moscovei revizuieste cartile liturgice pentru a le aduce in conformitate cu obiceiurile liturgice grecesti, ceea ce duce la excomunicarea dizidentilor, care vor fi cunoscuti ca Rascolnicii sau Vechii credinciosi. Reformele au provocat ruperea de biserica a celor care presupuneau orbeste si ignorant ca toate cartile de cult sunt de inspiratie divina.* 1633: Imparatul etiopian Fasilides ii exileaza pe iezuiti si pe alti misionari Romano-Catolici din Etiopia.* Dupa 1685 a inceput o perioada de persecutii, inclusiv de tortura si executii. Multi vechi- credinciosi au parasit Rusia definitiv.* 1768: Evreii sunt masacrati in timpul rascoalelor din Polonia ocupata de rusi.* Pana in secolul al XIX-lea, Biserica Ortodoxa Romana a avut timp de 500 de ani sclavi tigani.* Ortodocsii fac pogromuri succesive incitate de catre ierarhi ortodocsi, in 1881, 1883, 1900 si 1907. Crimele se justifica cu scrierile lui Ioan Gura de Aur care scria in Omiliile sale: �Evreii isi sacrifica copii diavolului; ei sunt mai rai decat lighioanele salbatice. Sinagoga este un bordel, un cuib de ticalosi, un templu dedicat idolatriei, o adunatura de evrei criminali, un loc de intalnire pentru ucigasii lui Cristos, o casa rau-famata, un spatiu al nelegiuirii, o prapastie si un abis al pierzaniei; [... ] Dar sinagoga nu este numai un bordel si un balci; este de asemenea si o viziuina a banditilor si un adapost pentru bestii.�* Tot dintre Sfintii Parinti, Sfantul Grigorie de Nisa (Nyssa) spunea despre evrei: �Ucigasi ai Domnului, criminali ai profetilor, dusmani ai Domnului si ponegritori de Dumnezeu, infractori si dusmani ai milei, avocati ai diavolului, fii de serpi veninosi ale caror minti sunt tinute in intuneric, pline de mania feriseilor, un sinedriu al satanei. Criminali si degenerati [... ] dusmani a tot ce este decent si frumos� ei care sunt vinovati de strigatul �Crucificati-L! Pe El, care era Dumnezeu-in-carne-de-om�.�.

Modernitatea retrograda

* Secolul al XX-lea- nedreptati facute de catre Biserica Ortodoxa Romana celei Greco-Catolice, care nu-si mai primeste inapoi toate bunurile.* Biserica ortodoxa rusa persecuta mai multe secte neo-protestante.* In perioada interbelica Adevaratii crestini ortodocsi, impreuna cu o serie de secte precum adeptii Martorilor lui Iehova, Innokentienii, Adventistii-reformatori sfidau pe fata statul in Rusia si interziceau membrilor lor sa efectueze serviciul militar in Armata.* Biserica din Eritreea ordona sa nu se faca serviciul religios celor care doreau independenta tarii.* Biserica Etiopiana si-a folosit influenta excomunicand orice eritrean care refuza sa lupte sub steagul fascist al Italiei* 2005: Parintele Daniel Corogeanu si 4 maici supun pe Irina Cornici la un ritual de exorcizare, timp in care aceasta moare.* In 2009, jurnalistul Slobodan Vaskovic si echipa sa este atacat de o multime in timp ce filma o biserica la Trebinje in Bosnia. Biserica Ortodoxa Sarba ia apararea huliganilor.* Biserica Ortodoxa Romana se opune introducerii pasapoartelor biometrice pe motiv ca apare in codul de bare numarul 666 al Satanei. IPS Teodosie al Tomisului e prins luand mita si se mai afla ca IPS Pimen lua 200 de dolari de la Securitate pentru a turna ce vede in SUA.* Patriarhia reuseste in Romania scoaterea evolutionismului din manualele scolare de biologie, conceptele raman tot evolutioniste dar copiilor nu li se mai explica procesele, ramanand sa-si dea seama singuri

Top 10 - atrocitati savarsite in numele religiei

Top 10 - atrocitati savarsite in numele religiei Galerie foto (1)

Oameni diferiti, care au trait in perioade indepartate atat din punct de vedere istoric, cat si geografic, oameni care s-au inchinat la Dumnezei diferiti, si-au ucis cu violenta si sadism semenii, ascunzandu-se in umbra protectoare a religiei pe care au imbratisat-o. O intrebare se impune: sunt religiile mapamondului doctrine care instiga la violenta sau sunt simple instrumente prin intermediul carora oamenii isi satisfac placerea de a ucide, cu scuza ca servesc unui scop nobil?

10. Budistii din Burma

In anul 1850, calugarii budistii din Burma inca mai practicau ritualurile in care se performau sacrificii umane. Odata cu mutarea capitalei la Mandalay, 56 de oameni considerati a fi �fara pata� au fost sacrificati si ingropati sub zidurile orasului pentru a deveni protectorii noii asezari. La putin timp, doua dintre morminte au fost gasite goale, ceea ce i-a facut pe astrologii regali sa dea un verdict radical: 500 de oameni trebuie ucisi si ingropati sub ziduri, altfel capitala va fi evacuata. Pana la interventia guvernatorilor britanici care a pus capat sacrificiilor, 100 de persoane fusesera ucise deja.9. Masacrul de la muntele Meadows

Odata cu declansarea razboiului din Utah, mormonii de pe intreg teritoriul s-au adunat in scurt timp, pentru a lupta impotriva armatei Statelor Unite, despre care banuiau ca urmareste eradicarea populatiei mormone. Pe fondul acestor tensiuni, au aparut zvonurile conform carora in trenul Fancher-Baker, care transporta emigranti din Arkansas catre California, se aflau inamici care participasera la persecutarea mai multor mormoni. Episodul, ramas in istorie drept �masacrul de la muntele Meadows�, s-a finalizat cu executarea unui numar mare de emigranti, pe 11 septembrie 1857. Mormonii au atacat trenul cu ajutorul indienilor din tribul Paiute. Doi dintre cei care aveau roluri importante in organizarea militara locala, Isaac C. Haight si John D. Lee au orchestrat acest atac, deghizandu-si oamenii astfel incat sa para un atac al nativilor americani. Dupa asediu, mormonii au reusit sa convinga emigrantii sa se predea. Nedorind sa lase martori ai implicarii lor in acest atac, 120 de oameni, barbati, femei si copii au fost executati. Dintre cei din urma, doar 17 au fost crutati. Abia 20 de ani mai tarziu, pe 23 martie 1877, unul dintre cei doi conducatori, John D.Lee, avea sa fie condamnat si executat chiar la locul masacrului.8. Vanatoarea de vrajitoare

Odata cu sosirea lor in Massachusetts, in jurul anului 1600, puritanii au creat o politie religioasa care urmarea si pedepsea orice devianta doctrinala. �Pacatosii� erau biciuiti, pusi la stalpul infamiei, spanzurati, li se taiau urechile sau li se gaureau limbile cu un fier incins. De cealalta parte se aflau adeptii formatiunii religioase Quaker, unii dintre cei mai mari inamici ai puritanilor, a caror religie era considerata o blasfemie. Practicantii Quaker prinsi erau spanzurati. In 1690, teama fata de magie si de efectele acesteia i-a facut pe puritani sa condamne la moarte 20 de vrajitoare si sa arunce in inchisoare alte 150 de persoane banuite de vrajitorie. In intreaga perioada a persecutiilor, care a durat din 1484 pana in 1750, mii de oameni au fost arsi pe rug sau spanzurati. Conform statisticilor oficiale, 80% dintre victime erau femei.7. Crimele sectei Thugee

Pentru a potoli setea de sange a nemiloasei zeite Kali, practicantii sectei Thugee din India au dezvoltat inca din anul 1500 o practica religioasa prin care oamenii erau jertifi pe altarul acesteia. Cele mai multe victime erau ucise prin strangulare in timpul ritualurilor. Se aproximeaza ca 2 milioane de oameni i-au cazut victime de-a lungul timpului. Numai in anul 1800 au fost curmate circa 20 000 de vieti, pana cand interventia autoritatilor britanice a pus capat acestor pr

actici. Numarul victimelor s-a diminuat, desi in 1840 un membru Thugee era judecat pentru uciderea a 931 de oameni. In prezent, anumiti preoti hindusi inca mai practica acest ritual, insa locul oamenilor pe altarul jertfei a fost luat de capre.6. Persecutiile romane

Una dintre primele persecutii impotriva crestinilor s-a petrecut in anul 64 d. Cr., din ordinul imparatului Nero. Este acelasi an in care Roma era cuprinsa de unul dintre cele mai mari incendii din istorie. Pentru ca foarte multe zvonuri il inculpau pe insusi Nero de producerea catastrofei, acesta a ordonat ca toti crestinii sa fie arestati si ucisi sub invinuirea de a fi starnit devastatorul incendiu. Multi dintre acestia au fost sfasiati de salbaticiuni in timpul sangeroaselor spectacole romane sau au fost arsi de vii. In urmatorii ani, actiunile indreptate impotriva crestinilor au continuat, ajungand la apogeu in timpul a ceea ce s-a numit �Marea persecutie�. Aceasta a inceput cu o serie de patru edicte care interzicea practicile religioase crestine si mergeau pana la executia in masa a practicantilor. Persecutiile au incetat odata cu urcarea pe tron a imparatului Constantin I in anul 306, cel care avea sa legalizeze crestinismul sapte ani mai tarziu, in 313.

Citeste continuarea in pagina 25. Cruciadele

Definite drept conflicte militare cu un caracter religios, cruciadele medievale au fost purtate atat impotriva dusmanilor externi cat si a celor interni. Nu numai musulmanii sau slavii pagani au fost vizati, dar si crestinii greci ortodocsi, catarii, husitii sau oricine dobandea �statutul� de inamic al papilor. Scopul initial al cruciadelor era recuperarea Pamantului Sfant de la musulmani si impiedicarea expansiunii turcesti. Cruciadele erau purtate impotriva paganilor, ereticilor sau a celor care erau excomunicati din motive religioase, economice sau politice. In scurt timp insa, acestea au inceput sa serveasca si altor scopuri, cu precadere politice. Organizarea unei cruciade insemna mobilizarea unor forte militare imense, iar luptele presupuneau o violenta iesita din comun, avand ca rezultat un numar impresionant de victime. Ideea unui razboi religios care serveste unei cauze nobile a infierbantat mintile laicilor, asa se face ca spre sfarsitul secolului XI, oamenii din popor se angajau in aceste batalii, devenind dupa depunerea unui juramant �soldatii bisericii�. Se pare ca pana in 1291, numarul victimelor ajunsese la 20 milioane, dar aceasta este numai o cifra aproximativa, in lipsa unor evidente exacte. Este foarte probabil ca cifra sa fi fost mult mai mare, augmentata de numeroasele cruciade petrecute de-a lungul unei perioade lungi de timp.4. Jihadul islamic

Semnificatiile �razboiului sfant� au nascut de-a lungul timpului o multime de controverse. Unii musulmani inteleg prin jihad utilizarea tuturor resurselor pentru a urma doctrina islamica si pentru a-l multumi pe Alah. Este un proces continuu, prin care acestia invata sa-si controleze propriile dorinte si sa lupte impotriva gandurilor rele. Pentru acestia, jihadul se afla inauntrul fiintei si se materializeaza prin aducerea dreptatii si inlaturarea raului din societate. Aceste precepte au cunoscut in scurt timp o extensie, care s-a materializat impotriva necredinciosilor.Insa un anumit pasaj din Coran, Sura 25, versetul 52 a nascut foarte multe dezbateri in lumea islamica. Multi l-au folosit in trecut si il folosesc si in prezent drept scuza pentru a comite crime ascunse in spatele unei doctrine religioase: � Nu cedati in fata necredinciosilor, ci luptati cu indarjire impotriva lor�.Razboiul sfant, mentionat in Coran, a facut numeroase victime timp de 12 secole. Se pare ca in decursul istoriei, numarul victimelor ucise in numele Islamului numara aproximativ 200 milioane. In primii ani, armatele musulmane se raspandeau rapid: din estul Indiei pana in vestul Marocului. La scurt timp, diverse formatiuni religioase si-au adus acuze reciproce, declarand jihadul una impotriva celei

lalte: Kharijis s-au luptat cu Sunni, Azariqis au declarat moarte tuturor pacatosilor si familiilor lor. In 1850 un mistic sudanez, Umar al-Hajj, a initiat un jihad in scopul de a converti triburile africane pagane.3. Jertfele aztece

Aztecii au inceput elaborarea teocratiei in jurul anului 1300, marcand era de aur a sacrificului uman. Aproximativ 20 000 de oameni au fost jertfiti zeilor, in mod special zeului soare, caruia trebuia sa i se asigure ratia zilnica de sange. In cadrul ritualurilor, inima victimelor era scoasa, iar corpurile erau mancate. Alte victime erau inecate, decapitate, arse sau aruncate de la inaltime. Intr-un ritual dedicat zeului ploii, copii care obisnuiau sa planga des erau omorati incet pentru ca lacrimile lor sa aduca ploaia. Pentru a o multumi pe zeita porumbului, o fecioara trebuia sa danseze timp de 24 de ore, dupa care era ucisa, iar pielea ii era jupuita. O insemnare mentioneaza ca la incoronarea regelui Ahuitzotl, 80 000 de prizonieri au fost macelariti intru satisfacerea zeilor.2. Inchizitia

Primele miscari ale inchizitiei au fost provocate de atitudinea maselor fata de crestinism, in mod particular de cea a catarilor si a valdensienilor. Tortura a inceput sa fie folosita dupa anul 1252. Cel care a autorizat uzul torturii a fost papa Inocent al IV-lea, printr-un edict papal cunoscut sub numele de Ad exstirpanda. Insa decretul interzicea varsarea de sange, mutilarea sau moartea. Una dintre metodele des folosite era �strappado�, care presupunea legarea mainilor acuzatului la spate si suspendarea acestuia in aer, pana la fracturarea bratelor. Metoda a cunoscut si �imbunatatiri�: in unele cazuri, se adaugau greutati la picioare, ceea ce ducea implicit, la dislocarea lor. Insa lucrurile nu s-au oprit aici. In 1568, Tribunalul Inchizitiei Spaniole a ordonat exterminarea a 3 milioane de oameni de pe actualul teritoriu al Olandei, atunci domeniu spaniol, sub acuza de rebeliune. Un alt exemplu de fervoare religioasa este celebrul inchizitor spaniol Torquemada, care avea pe constiinta cel putin 10 220 de suflete.1. Masacrul hindusilor

Cucerirea Indiei de catre mahomedani a fost descrisa de catre istoricul W.Durant, drept cel mai sangeros episod din istorie. In anumite parti ale Europei si ale Asiei, natiunile cucerite optau pentru convertirea la Islam in locul mortii sigure care ii astepta. In India lucrurile nu au stat asa cum si-ar fi dorit cuceritorii musulmani, datorita religiei hindu, care isi ocupase locul in viata si in cultura oamenilor cu mai bine de 4000 de ani in urma. Pusi in fata unei rezistente iesite din comun, cuceritorii musulmani nu au ezitat sa incendieze orase intregi si sa masacreze intreaga populatie a acestora. Fiecare astfel de campanie sporea numarul victimelor cu cateva mii de suflete si tot pe atatea erau aruncate in ghearele sclaviei. Fiecare invadator isi putea construi la propriu un deal din craniile adeptilor hindusi. Cucerirea Afganistanului in anul 1000 a avut ca rezultat anihiliarea intregii populatii hinduse de pe acest teritoriu. Sultanii Bahmani din centrul Indiei isi facusera o regula din a omori 100 000 de hindusi pe an. In anul 1399, Teimur a ucis 100 000 de oameni intr-o singura zi si mult mai multi cu alte ocazii. Conform calculelor profesorului Koenraad Elst, numarul populatiei hinduse a scazut din anul 1000 pana in anul 1525 cu 80 milioane.

Adevarul e ca oamenii vor cere întotdeauna o religie expusa în imagini ?i cu un halou de supranatural. Ei nu vor ?tiin?a; sunt teroriza?i de ea ca de moarte, pentru ca singura predica a ?tiin?ei este ca tot ce e via?a manânca alta via?a ?i tot ce e via?a moare. Masele nu vor accepta niciodata ?tiin?a pâna când nu le va oferi un paradis pamântesc. Atât timp cât va exista saracie, vor exista zei. - Will Durant

Ar putea o fiin?a sa creeze cele cincizeci de miliarde de galaxii, fiecare cu doua sute de miliarde de stele ?i apoi sa se bucure de mirosul carnii arzânde de capra? - Ron Patterson

Ateii sunt acum aici ?i vor ramâne. Suntem pregati?i sa preluam cultura ?i s-o

împingem înainte în beneficiul întregii umanita?i. Religia a fost întotdeauna anti-umana, anti-femei, anti-via?a, anti-pace, anti-ra?iune ?i anti-?tiin?a. Ideea de dumnezeu a fost nu numai în detrimentul omenirii, ci ?i al pamântului. Este timpul, acum, ca ra?iunea, educa?ia ?i ?tiin?a sa preia controlul. - Madalyn Murray O'Hair

Ateismul este singurul mijloc de a asigura fericirea lumii, care a fost facuta imposibila prin razboaiele produse de teologi. - Julien Offray de La Mettrie

Biserica spune ca pamântul este plat, dar eu ?tiu ca este rotund, pentru ca am vazut umbra de pe luna ?i am mai mare încredere într-o umbra decât în biserica. - Ferdinand Magellan

Când societatea este în declin, este de a?teptat ca oamenii sa recurga la credin?a în zei; când un om este ne?tiutor, el se roaga nerabdator pentru noroc. - Chong Wang

Cât despre cartea numita �Biblia�, este o blasfemie s-o nume?ti Cuvântul Lui Dumnezeu. Este o carte de minciuni ?i contradic?ii, o istorie a unor timpuri rele ?i a unor oameni rai. - Thomas Paine

Cei mai mul?i oameni ar ucide adevarul daca adevarul le-ar ucide religia. - Lemuel K. Washburn

Citita cum trebuie, Biblia însa?i este cel mai puternic motiv pentru ateism ce ar putea fi conceput. - Isaac Asimov

Clericul este un om care se simte chemat sa traiasca fara a munci, pe spinarea ticalo?ilor care muncesc ca sa traiasca. - Voltaire

Consider religia doar o jucarie copilareasca/ ?i sus?in ca nu exista alt pacat decât ignoran?a. - Christopher Marlowe

Credin?a este un mare viciu, un exemplu de refuz obstinat de a asculta de ra?iune, ceva ira?ional ?i indezirabil, o forma de auto-hipnoza. - Richard Robinson

Credin?a înseamna a nu vrea sa ?tii ce este adevarat. - Friedrich Nietzsche

Credin?ele, inclusiv cele religioase, se înva?a. Ceea ce face din ateism o stare normala a lucrurilor ?i din credin?ele religioase o �anormalitate� înva?ata. Nu e nevoie de nicio teorie psihologica pentru explicarea cauzelor unei stari normale de baza. Orice teorie psihologica a înva?arii, schimbarii de atitudine sau socializarii poate sa explice cauzele credin?ei religioase. - Rosemary Lyndall

Credin?ele sunte cele care despart oamenii. Îndoiala îi une?te. - Peter Ustinov

Cre?tinismul nu are ce sa ofere unui om fericit care traie?te într-un univers natural, inteligibil. - George H. Smith

Cu foarte pu?ine excep?ii, religia pe care omul o accepta este aceea a comunita?ii în care traie?te, ceea ce eviden?iaza faptul ca influen?a mediului este ceea ce l-a facut sa accepte religia în cauza. - Bertrand Russell

Daca admitem ca o fiin?a infinita a controlat destinele persoanelor ?i popoarelor, istoria devine o farsa cât se poate de cruda ?i sângeroasa. Era dupa era, cei puternici i-au calcat în picioare pe cei slabi; cei vicleni ?i lipsi?i de inima i-au facut sclavi pe cei simpli ?i inocen?i, ?i nicaieri în toate analele omenirii, niciun zeu nu i-a ajutat pe cei oprima?i. - Robert G. Ingersoll

Daca Dumnezeu ar fi brusc condamnat sa traiasca via?a pe care a abatut-o asu

pra oamenilor, s-ar sinucide. - Alexandre Dumas

Daca Dumnezeu a vorbit, de ce nu este lumea convinsa? - Percy Bysshe Shelley

Daca este vreun miracol pe lume, este acela ca atât de mul?i oameni chiar cred ca dumnezeu exista. - John Mackie

Daca mergem înapoi la începuturile lucrurilor, vom descoperi întotdeauna ca ignoran?a ?i teama au creat zeii; ca imagina?ia, impresia ?i în?elaciunea i-au ornat; ca slabiciunea îi venereaza; ca obi?nuin?a îi tolereaza; ?i ca tirania îi favorizeaza pentru a profita de orbirea oamenilor. - Baronul d'Holbach

Daca teologia ar fi o parte a cercetarii rezonabile, n-ar aparea nicio obiec?ie la existen?a unui profesor de teologie ateu. Faptul ca ateismul unui om este o piedica absoluta în calea ocuparii de catre acesta a unui loc în teologie demonstreaza ca teologia nu este o cercetare deschisa ?i rezonabila. - Richard Robinson

De fiecare data când în?elepciunea lumii s-a ciocnit cu 'în?elepciunea lui Dumnezeu', în?elepciunea lumii a demonstrat cu consecven?a ca are dreptate. - Farrell Till

Demonii nu exista cu nimic mai mult decât zeii, fiind doar produse ale activita?ii psihice a omului. - Sigmund Freud

Divinul este probabil acea calitate a omului care-i permite sa suporte lipsa unui Dumnezeu. - Jean Rostand

Diviziunea dintre credin?a ?i ra?iune ramâne un compromis pâna când se va admite deschis ca credin?a se ocupa de fic?iune, iar ra?iunea de fapte. - Sir Leslie Stephen

Este, bineîn?eles, o minciuna, ceea ce a?i citit despre convingerile mele religioase, o minciuna repetata sistematic. Nu cred într-un Dumnezeu personal ?i n-am negat niciodata aceasta, ci am exprimat-o clar. Daca exista în mine ceva care poate fi numit religios, atunci este admira?ia ne?armurita pentru structura acestei lumi, pe atât pe cât ?tiin?a noastra o poate eviden?ia. - Albert Einstein

Este scandalos ca orice persoana moderna, inteligenta, bine educata sa creada în cre?tinism. - Delos B. McKown

Este un fapt interesant ?i demonstrabil ca to?i copiii sunt atei ?i daca religia nu li s-ar imprima în min?i, ei ar ramâne astfel. - Ernestine Rose

E un raspuns gol... A spune ca �Dumnezeu a facut lumea� e doar un mod mai mult sau mai pu?in sofisticat de a spune ca nu în?elegem cum a aparut universul. Un zeu, daca e ceva, e o recunoa?tere a ignoran?ei. - Peter Atkins

Exista o specie de ventrilochism transcendental prin care oamenii pot fi facu?i sa creada ca un lucru spus pe pamânt vine din Ceruri. - G. C. Lichtenberg

Faptul ca un credincios este mai fericit decât un sceptic nu este mai relevant decât faptul ca un om beat este mai fericit decât unul treaz. Fericirea credulita?ii este o calitate ieftina ?i periculoasa. - George Bernard Shaw

Fere?te-te de omul al carui Dumnezeu este în ceruri. - George Bernard Shaw

For?a bruta zdrobe?te multe plante. ?i totu?i plantele cresc din nou. Piramidele nu vor rezista niciun moment prin compara?ie cu margareta. ?i înainte ca Buddha sau Isus sa vorbeasca, privighetoarea a cântat, ?i mult timp dupa ce cuvintele lui Isus ?i Buddha vor fi date uitarii, privighetoarea va cânta înca. Deoarece ea nu

predica, nu porunce?te, nici nu sile?te. Ea doar cânta. Iar la început n-a fost un Cuvânt, ci un ciripit. - D. H. Lawrence

Gasind ca nicio religie nu se bazeaza pe fapte ?i nu poate fi adevarata, am început sa reflectez la condi?ia în care trebuie sa se afle omenirea, înva?ata din copilarie sa creada în neadevar. - Robert Owen

Ideea de Dumnezeu este singura gre?eala pentru care nu pot ierta umanitatea. - Marchizul de Sade

Ignoran?a este preferabila gre?elii; ?i mai pu?in departe de adevar este acela care nu crede nimic decât cel care crede gre?it. - Thomas Jefferson

Invizibilul ?i inexistentul arata foarte asemanator. - Delos B. McKown

Lumea are nevoie de mai pu?ina religie ?i mai mult bun-sim?. - Llewelyn Powys

Lumea ar fi uluita daca ar ?ti ce propor?ie mare din ornamentele ei cele mai stralucitoare, dintre oamenii cei mai distin?i, chiar ?i în estimarea populara, pentru în?elepciune ?i virtute, sunt complet sceptici în ce prive?te religia. - John Stuart Mill

Maica-mea m-a obligat sa renun? la prietenii imaginari când aveam ?ase ani. Ea dorea sa-i înlocuiasca cu un nou prieten imaginar, unul mare ?i puternic. Mi-a luat peste douazeci de ani sa scap de acela. - Steven Sparks

Miracolele izvorasc din ignoran?a noastra fa?a de natura, nu din natura însa?i. - Michel-Eyquen de Montaigne

Mi se pare ca a sosit timpul când este de datoria tuturor sa-?i faca dezacordul cu religia cunoscut. - John Stuart Mill

Moralitatea înseamna sa faci ceea ce este corect, indiferent ce ?i se spune. Religia înseamna sa faci ce ?i se spune, indiferent ce este corect. - Jerry Sturdivant

N-am vazut niciodata nici cea mai mica dovada ?tiin?ifica a teoriilor religioase ale raiului ?i iadului, a vie?ii viitoare a indivizilor sau a unui Dumnezeu personal. - Thomas Edison

Nicio minune n-a avut loc vreodata în condi?ii pe care ?tiin?a sa le accepte. Experien?a arata, fara excep?ie, ca minunile au loc doar în timpuri ?i ?ari unde se crede în minuni, ?i în prezen?a persoanelor care sunt dispuse sa creada în ele. - Ernest Renan

Niciun copil sub vârsta de cincisprezece ani n-ar trebui sa primeasca instruire pe subiecte care ar putea sa fie vehicule ale unor gre?eli grave, cum sunt filosofia sau religia, pentru ca no?iunile gre?ite imprimate timpuriu rareori pot fi dezradacinate, iar dintre toate faculta?ile intelectuale, judecata este ultima care ajunge la maturitate. - Arthur Schopenhauer

Nu am încredere în nicio religie care poate fi demonstrata numai copiilor. - Robert G. Ingersoll

Nu exista Dumnezeu, este clar ca soarele ?i evident ca ziua ca nu exista Dumnezeu ?i, mai mult, ca nu poate exista vreunul. - Ludwig Feuerbach

Nu exista secte în geometrie. - Voltaire

Nu po?i convinge un credincios de nimic; deoarece credin?a lui nu se bazeaza pe dovezi, ci se bazeaza pe o nevoie profunda de a crede. - Carl Sagan

Nu pot infirma posibilitatea existen?ei lui Dumnezeu, dar aceasta este atât de improbabila, încât nici nu merita sa-mi mai bat capul. - Isaac Asimov

Nu sunt sclavul unui dumnezeu care nu exista. - Marilyn Manson

Nu va baza?i doar pe ce spunem noi. Citi?i însa?i Biblia. Citi?i afirma?iile preo?ilor. Ve?i în?elege ca Dumnezeu este cel mai disperat personaj, cel mai rau personaj negativ din toata literatura de fic?iune. - E. Haldeman-Julius

Nu vei gasi niciodata un cre?tin care sa fi ob?inut aceste cuno?tin?e valoroase, aceste cuno?tin?e salvatoare, prin alt proces decât nemuritorul ?i întotdeauna suficientul �lumea spune�. În to?i cei ?aptezeci ?i doi de ani ?i jumatate ai mei n-am întâlnit alt tâmpit precum specia umana. - Mark Twain

O dogma va prospera pe solul în care adevarul nu a putut prinde radacini. - Lemuel K. Washburn

Omul l-a creat pe Dumnezeu, nu Dumnezeu pe om. - Giuseppe Garibaldi

Opiniile ?tiin?ifice sunt sus?inute de dovezi ?i ob?in rezultate. Miturile ?i credin?ele nu sunt ?i nu ob?in. - Richard Dawkins

Orice este dincolo de limitele min?ii umane este fie iluzie, fie inutilitate; ?i din moment ce zeul vostru trebuie sa fie una dintre cele doua, în primul caz ar trebui sa fiu nebun sa cred în el, iar în al doilea prost. - Marchizul de Sade

Pierderea credin?ei religioase a celei mai civilizate par?i a speciei este un pas dinspre copilarie spre maturitate. - Charles Eliot Norton

Po?i presupune lini?tit ca l-ai creat pe Dumnezeu dupa chipul ?i asemanarea ta atunci când realizezi ca Dumnezeu îi ura?te pe aceia?i oameni ca ?i tine. - Anne Lamott

Primul amendament pentru fericirea oamenilor este abolirea religiei. - Karl Marx

Religia consta într-un set de lucruri în care omul obi?nuit are impresia ca crede ?i de care ?i-ar dori sa fie sigur. - Mark Twain

Religia este alinarea creaturii asuprite, inima unei lumi fara inima ?i sufletul unei condi?ii fara suflet. Este opiul maselor. - Karl Marx

Religia este comparabila cu o nevroza a copilariei. - Sigmund Freud

Religia este o rama?i?a a copilariei inteligen?ei noastre, ea se va stinge pe masura ce adoptam ra?iunea ?i ?tiin?a ca principii directoare. - Bertrand Russell

Religia, pentru mine, a fost întotdeauna rana, nu bandajul. - Dennis Potter

Religia, sau supersti?ia - pentru ca toate religiile s-au dovedit a fi supersti?ii -, distrugând judecata, a ira?ionalizat toate faculta?ile mentale ale omului ?i l-a facut cel mai abject sclav, prin teama de non-entita?i create doar de propria lui imagina?ie dezorganizata. - Robert Owen

Religiile sunt ca licuricii. Au nevoie de întuneric ca sa straluceasca. - Arthur Schopenhauer

S-a retras ?tiin?a vreodata? Nu! Catolicismul este cel care s-a retras tot timpul înaintea ei ?i va fi întotdeauna for?at sa se retraga. - Emile Zola

Singura scuza a lui Dumnezeu este ca nu exista. - Stendhal

Specia noastra nenorocita este astfel construita încât cei care urmeaza calea batatorita întotdeauna arunca cu pietre în cei care arata un drum nou. - Voltaire

Studiul teologiei, a?a cum se face el în bisericile cre?tine, este studiul a nimic; nu se bazeaza pe nimic; nu are niciun principiu; nu avanseaza în baza niciunei autorita?i; nu are date; nu poate demonstra nimic; ?i nu admite nicio concluzie. - Thomas Paine

Sunt atee ?i cre?tinismul îmi apare ca fiind cea mai absurda impostura dintre toate religiile ?i sunt nedumerita de faptul ca atât de mul?i oameni nu reu?esc sa vada dincolo de o religie care încurajeaza iresponsabilitatea ?i bigotismul. - Butterfly McQueen

Suntem cu to?ii atei în privin?a majorita?ii zeilor pe care umanitatea i-a inventat vreodata. Unii dintre noi resping un zeu în plus fa?a de ceilal?i. - Richard Dawkins

Sus?in ca suntem amândoi atei. Eu doar am cu un zeu mai pu?in decât tine. Când vei în?elege de ce tu îi respingi pe to?i ceilal?i zei, vei în?elege de ce-l resping eu pe al tau. - Stephen F. Roberts

Toata religia, prietene, a evoluat pur ?i simplu din frauda, teama, lacomie, imagina?ie ?i poezie. - Edgar Allan Poe

Toate marile adevaruri pornesc ca blasfemii. - George Bernard Shaw

Toate religiile sunt la fel de sublime pentru ignorant, folositoare pentru politician ?i ridicole pentru filosof. - Lucre?iu

To?i oamenii care gândesc sunt atei. - Ernest Hemingway

Totul are o explica?ie naturala. Luna nu este un zeu, ci o piatra mare, iar soarele o piatra fierbinte. - Anaxagoras

Unii oameni au abilitatea stranie de a-?i împar?i min?ile în compartimente etan?e, fiind critici ?i ra?ionali în probleme ?tiin?ifice, dar creduli ca ni?te copii când vine vorba de religie. - Alan Watts

Voi crede?i într-o carte cu animale vorbitoare, magi, vrajitoare, demoni, be?e care se transforma în ?erpi, mâncare care cade din cer, oameni care merg pe apa ?i toate felurile de pove?ti magice, absurde ?i primitive, ?i spune?i ca noi suntem cei care au nevoie de ajutor? - Dan Barker "Cuvantul «dumnezeu» nu este nimic altceva pentru mine decat expresia si produsul slabiciunii umane, Biblia este o colectie de legende onorabile, dar primitive, care sunt, in orice caz, destul de copilaresti.Niciun fel de interpretare, indiferent cat de subtila, nu-mi poate schimba opinia" - Albert Einstein

Psihologia religiei Psihologia religiei consta în aplicarea unor metode psihologice ?i cadre de interpretare a tradi?iilor religioase, precum ?i pentru ambele persoane religioase ?i nereligioase. ?tiin?a încearca sa descrie cu acurate?e detaliile, originile, ?i utilizarile de credin?e religioase ?i comportamente. De?i psihologia religiei primul a aparut ca o disciplina de sine-constient ca recent ca secolul al 19-lea, t

oate cele trei dintre aceste sarcini au în spate o istorie de mai multe secole înainte de asta. [1]

Multe zone de religie ramân neexplorate de psihologie . În timp ce religie ?i spiritualitate joaca un rol în via?a multor oameni, acesta este incert modul în care acestea conduc la rezultate care sunt uneori pozitive , iar alteori negativ. Astfel, caile ?i rezultate care stau la baza acestor asocia?ii (?i, uneori, causations) au nevoie de cercetari suplimentare. Dialogul continuu dintre psihologie ?i teologie pot favoriza o mai buna în?elegere ?i de a beneficia ambele domenii.

Prezentare generala

Provocarea pentru psihologia religiei este, în esen?a trei aspecte: (1) sa furnizeze o descriere amanun?it al obiectelor investiga?iei, indiferent daca acestea sunt împarta?ite de con?inut religios (de exemplu, ritualurile de tradi?ie lui rituale) sau experien?e individuale, atitudini, sau comportamente; (2 ) la raspundere din punct de vedere psihologic pentru cre?terea unor astfel de fenomene, ?i (3) pentru a clarifica rezultatele-fructe, ca William James a pus-o-a acestor fenomene, pentru persoane fizice ?i pentru societate în general. [1]

Prima sarcina, descriptiv solicita în mod natural o clarificare a termenilor cuiva, mai presus de toate, religia cuvântul. Istoricii de religie au subliniat de mult caracterul problematic al acestui termen, men?ionând ca utilizarea acesteia de-a lungul secolelor s-au schimbat în mod semnificativ, în general, în direc?ia de reificare . [2] Psihologii timpurii ale religiei erau pe deplin con?tien?i de aceste dificulta?i, de obicei, recunoscând ca defini?iile au fost alegerea de a folosi un anumit grad au fost arbitrare. [3] Odata cu cre?terea tendin?elor pozitiviste în psihologie pe parcursul secolului 20, în special cererii ca toate fenomenele fi masurat, psihologi de religie a dezvoltat o multitudine de solzi , cele mai multe dintre ele dezvoltate pentru utilizarea cu cre?tinii protestan?i. [4] Analiza factoriala a fost, de asemenea, introdusa în joc de catre ambele psihologi ?i sociologi ai religiei, într-un efort de a stabili o baza fixa de dimensiuni ?i un set corespunzator de solzi. Justificarea ?i caracterul adecvat al acestor eforturi, în special în lumina punctelor de vedere constructiviste ?i alte postmoderne, ramâne o chestiune de dezbatere.

În ultimele decenii de mai multe, mai ales în rândul psihologi clinice , o preferin?a pentru termenii "spiritualitatea" ?i "spirituala" a aparut, împreuna cu eforturile pentru a le deosebi de la "religie" ?i "religioasa". În special în Statele Unite , "religie" are pentru mul?i deveni asociat cu institu?iile sectare ?i crezurile lor obligatorii ?i ritualuri, dând astfel o distributie cuvântul negativ; "spiritualitate", în schimb, este pozitiv construit ca profund individual ?i subiectiv, ca un Capacitatea universala de a în?elege ?i acorde via?a cuiva cu realita?ile superioare. [5] De fapt, "spiritualitate", a suferit, de asemenea, o evolu?ie în Occident , de la o vreme când aceasta a fost în esen?a un sinonim pentru religie în sensul sau ini?ial, subiectiv. [6 ] Astazi, eforturile sunt în curs de desfa?urare pentru a " opera?ionaliza "ace?ti termeni, în ceea ce prive?te putin pentru istoria lor, în contextul lor ?i de Vest, cu presupunerea aparent realista ca la baza ei sunt calita?i imobilizate identificabile prin intermediul unor proceduri empirice.

William James

SUA psiholog si filozof William James (1842-1910) este considerat de majoritatea psihologilor de religie ca fondator al câmpului [. necesita citare ] El a servit ca presedinte al Asociatiei Americane de Psihologie, ?i a scris una dintre cele manuale de psihologie prima. În psihologia religiei, influen?a lui James indura. Lui soiurilor de experien?a religioasa este considerat a fi locul de munca clasic în domeniu, precum ?i trimiterile la ideile lui James "sunt comune la conferin?e

profesionale.

James distinc?ie între religie institu?ionala ?i religie personala . Religia institu?ionala se refera la grup religios sau o organiza?ie, ?i joaca un rol important în cultura unei societa?i. Religie personala, în care persoana a experien?ei mistice , poate fi experimentat, indiferent de cultura. James a fost cel mai interesat în a în?elege experien?a personala religioasa.

În studiul experien?e personale religioase, James a facut o distinc?ie între religiozitate sanatos la minte ?i suflet bolnav. Indivizii predispusi la sanatoasa-mindedness au tendin?a de a ignora raul în lume ?i sa se concentreze asupra pozitiva ?i buna. James folosit exemple de Walt Whitman ?i " mintea-leac "mi?care religioasa, pentru a ilustra sanatos-mindedness la soiurile de experien?a religioasa. În schimb, indivizii predispusi la a avea o religie bolnav-suflet sunt în imposibilitatea de a ignora raul ?i suferin?a, ?i au nevoie de o experien?a unificatoare, religioase sau de alta natura, de a reconcilia binele ?i raul. James a inclus citate din Lev Tolstoi ?i Bunyan John pentru a ilustra sufletul bolnav.

Ipoteza lui William James a pragmatismului rezulta din eficacitatea religiei. În cazul în care o persoana crede în ?i efectueaza activita?i religioase, iar aceste ac?iuni se întâmpla sa lucreze, atunci aceasta practica apare alegere buna pentru individ. Cu toate acestea, în cazul în care procesele de religie au eficacitate mic, atunci nu exista nici o ra?iune pentru a continua practica.Al?i teoreticieni anticipateGWF Hegel

Hegel (1770-1831) descris toate sistemele de religie, filosofie, ?tiin?e sociale ?i ca expresii ale nevoia de baza a con?tiin?ei de a înva?a despre sine ?i împrejurimile sale, ?i înregistreaza constatarile sale ?i ipoteze. Astfel, religia este doar o forma de cunoa?tere care cauta, în care oamenii înregistreze diferite experien?e ?i reflec?ii. Al?ii, compilarea ?i clasificarea acestor scrieri în diverse moduri, formeaza viziunea asupra lumii consolidat ca articulat prin care religia, filosofia, ?tiin?ele sociale, etc lucrarea Sa Fenomenologia Spiritului a fost un studiu de modul în care diferite tipuri de scriere ?i gândire remiza din ?i re- combina cu experien?ele individuale ?i de grup ale diverse locuri ?i timpul, influen?ând formele actuale de cuno?tin?e ?i viziuni asupra lumii, care sunt operative într-o popula?ie. Aceasta activitate este de func?ionare a unui spirit de grup incompleta, în cazul în care fiecare individ este accesarea în?elepciunea inregistrata altora. Lucrarile sale includ adesea descrieri detaliate ale motiva?iile psihologice implicate în gândire ?i comportament, de exemplu, lupta de o comunitate sau na?iune sa se cunoasca pe sine ?i, astfel, în mod corect se guverna. În sistemul lui Hegel, Religia este una dintre cele mai importante arhive de în?elepciune pentru a fi utilizate în aceste lupte, reprezentând un corp imens de amintiri din trecutul omenirii, în diferite stadii de dezvoltare.Sigmund Freud

Sigmund Freud (1856-1939) a dat explica?ii ale genezei religiei în scrierile sale diferite. În Totem ?i tabu , el a aplicat ideea de a complexului lui Oedip (care implica sentimente nerezolvate sexuale referitoare, de exemplu, un fiu fa?a de mama sa ?i de ostilitate fa?a de tatal sau) ?i postulat apari?ia sa în stadiul primordial al dezvoltarii umane.

Grupul fotografie 1909, în fa?a Universita?ii Clark . Rândul din fa?a: Sigmund Freud , G. Stanley Hall , Carl Jung . Rândul din spate: Avraam Brill , Ernest Jones , Ferenczi Sándor .

În Moise ?i monoteismul , Freud reconstruit istoria biblica, în conformitate cu teoria sa generala. Ideile sale au fost, de asemenea, dezvoltate în Viitorul unei iluzii . Atunci când Freud a vorbit despre religie ca o iluzie , el a sus?inut ca aceasta este o structura fantezie, din care un om trebuie sa fie eliberat în cazul în ca

re el este sa creasca la maturitate.

Freud vede ideea de Dumnezeu ca fiind o versiune a tatalui imaginii, ?i credin?a religioasa ca la partea de jos infantil ?i nevrotic . Religie autoritar, Freud credea, este disfunc?ionala ?i îndeparteaza pe om de el însu?i.Carl Jung

Elve?ian psihanalist Carl Jung (1875-1961) a adoptat o postura foarte diferit, unul care era mai simpatic la religie ?i mai mult în cauza cu o apreciere pozitiva a simbolismului religios . Jung a considerat problema existen?ei lui Dumnezeu sa fie fara raspuns de catre psiholog ?i a adoptat un fel de agnosticism . [8]

Jung a postulat, în plus fa?a de personal incon?tient (adoptarea aproximativ conceptul lui Freud), incon?tientul colectiv , care este depozitul de experien?a umana ?i care con?ine " arhetipuri "(de exemplu imagini de baza, care sunt universale în sensul ca acestea se repete, indiferent de cultura). Erup?ie acestor imagini din incon?tient în domeniul con?tiin?ei el a privit ca baza a experien?ei religioase ?i, adesea, a creativita?ii artistice. Unele dintre scrierile lui Jung au fost dedicate la elucidarea unora dintre arhetipale simboluri , ?i sa includa activitatea sa în mitologia comparativa .

Jung a avut o viziune foarte larga a ceea ce înseamna sa fii empiric. Sa presupunem, de exemplu, o persoana aude ceva întrucât altcineva apropiat acea persoana nu. În cazul în care o singura persoana experien?ele ceva, pentru Jung este o observa?ie empirica. Pentru majoritatea oamenilor de ?tiin?a contemporani, cu toate acestea, nu ar fi considerata o observa?ie empirica. Din aceasta cauza, nu a fost pic de cercetare în psihologia religiei dintr-o perspectiva Jung.Alfred Adler

Austriaca psihiatru Alfred Adler (1870-1937), care s-au despar?it cu Freud, a subliniat rolul de goluri ?i a motiva?iei în Psihologie sau individual. Una dintre ideile cele mai faimoase Adler este ca vom încerca sa compenseze pentru inferiorities pe care le percepem în noi în?ine. O lipsa de putere de multe ori sta la baza sentimente de inferioritate. O modalitate prin care religia intra în aceasta imagine este prin credin?a noastra în Dumnezeu, care sunt caracteristice tendin?a noastra de a lupta pentru perfectiune si superioritate. De exemplu, în multe religii Dumnezeu este considerat a fi perfecta ?i omnipotenta, iar oamenii comenzi, de asemenea, sa fie perfect. Daca ne, de asemenea, atinge perfec?iunea, am devenit una cu Dumnezeu. Prin identificarea cu Dumnezeu în acest fel, vom compensa pentru imperfec?iunile noastre ?i sentimentele de inferioritate.

Ideile noastre despre Dumnezeu sunt indicatori importan?i ai cum putem vedea lumea. Potrivit Adler, aceste idei s-au schimbat în timp, ca viziunea noastra asupra lumii - ?i locul nostru în ea - sa schimbat. Lua?i în considerare acest exemplu ca Adler ofera: credin?a tradi?ionala ca oamenii au fost plasate în mod deliberat pe pamânt ca ultima crea?ie a lui Dumnezeu este înlocuita cu ideea ca oamenii au evoluat de selec?ie naturala . Acest lucru coincide cu o vedere a lui Dumnezeu nu ca o fiin?a reala, ci ca o reprezentare abstracta a for?elor naturii. În acest fel, punctul nostru de vedere a lui Dumnezeu sa schimbat de la unul care a fost concreta ?i specifica la una care este mai generala. Din punct de vedere a lui Adler, aceasta este o percep?ie relativ ineficienta a lui Dumnezeu, pentru ca este atât de general, încât nu reu?e?te sa transmita un puternic sentiment de direc?ie ?i scop.

Un lucru important pentru Adler este ca Dumnezeu (sau ideea de Dumnezeu) îi motiveaza pe oameni sa ac?ioneze, ?i ca aceste ac?iuni nu au consecin?e reale pentru noi în?ine ?i pentru al?ii. Punctul nostru de vedere a lui Dumnezeu este important, deoarece el întruchipeaza obiectivele noastre ?i conduce interac?iunile noastre sociale.

Comparativ cu stiinta , un alt mi?care sociala, religia este mult mai eficienta,

deoarece îi motiveaza pe oameni mai eficient. Potrivit Adler, numai atunci când ?tiin?a începe sa capteze aceea?i fervoare religioasa, ?i promoveaza bunastarea tuturor segmentelor societa?ii, vor fi cele doua mai egali în ochii oamenilor.Gordon Allport

În cartea sa clasica individuala ?i religia sa (1950), Gordon Allport (1897-1967) ilustreaza modul în care oamenii pot folosi religia în moduri diferite. [9] El face o distinc?ie între religie ?i religie matur imatur. Sentimentul religios matur este modul în care Allport a caracterizat persoana a carei abordare a religiei este dinamic, deschis la minte, ?i capabil sa men?ina legaturi între incoeren?e. În schimb, religie imatur este auto-servire ?i reprezinta, în general, stereotipurile negative pe care oamenii le au despre religie. Mai recent, aceasta distinc?ie a fost încapsulate în termenii "religie intrinseca", referindu-se la o adevarata, sincera devotat credin?ei , ?i "extrinseci religie", referindu-se la o utilizare mai utilitarist de religie ca un mijloc pentru atingerea unui scop, cum ar fi biserica de participare pentru a ob?ine statutul social . Aceste dimensiuni de religie au fost masurate pe scara orientarea religioasa a lui Allport ?i Ross (1967). O a treia forma de orientarea religioasa a fost descris de catre Daniel Batson . Aceasta se refera la un tratament de religie ca o cautare pe durata nedeterminata (Batson, Schoenrade & Ventis, 1993). Mai precis, acesta a fost vazut de catre Batson ca incluzând dorin?a de a vizualiza îndoieli religioase într-o maniera pozitiva, acceptarea faptului ca orientarea religioasa se poate schimba ?i complexitatea existen?iala, convingerea ca convingerile religioase ar trebui sa fie în forma de crize personale pe care cineva a experimentat într-un singur lui via?a. Batson se refera la extrinseci, intrinseci ?i cautarea, respectiv, în calitate de Religie-ca-mijloc, religia-ca-end ?i religie-ca-Quest, ?i masoara aceste constructe pe stocuri de via?a religioasa (Batson, Schoenrade & Ventis, 1993).Erik Erikson H.

Erik Erikson (1902-1994) este cel mai bine cunoscut pentru teoria sa de dezvoltare psihologica, care î?i are radacinile în importan?a psihanalitica de identitate în personalitatea. Biografii sai de Gandhi ?i Martin Luther releva opinia lui Erikson pozitiva a religiei. El a considerat a fi influente religii importante în succesul dezvoltarii personalita?ii , deoarece acestea sunt principalul mod care sa promoveze culturile virtu?ile asociate cu fiecare etapa a vie?ii. Religioase ritualuri facilita aceasta dezvoltare. Teoria lui Erikson nu a beneficiat de studiu empiric sistematic, dar aceasta ramâne o teorie influent ?i bine privit în studiul psihologic al religiei.Erich Fromm

Savant american Erich Fromm (1900-1980) a modificat teoria freudiana ?i a produs un cont de mult mai complexa a func?iilor de religie. În cartea sa Psihanaliza si Religie el a raspuns la teoriile lui Freud prin care explica faptul ca o parte din modificare este vizioneaza complexul lui Oedip ca bazat nu atât de mult pe sexualitatea ca pe o "dorin?a mult mai profunda", ?i anume, dorin?a de copilaresc de a ramâne ata?at la protejarea cifre. Religia cea dreapta, în estimarea lui Fromm, poate, în principiu, sa încurajeze poten?ialul cele mai înalte ale unui individ, dar, în practica, religia tinde sa recidiva în fiin?a nevrotic. [10]

Potrivit Fromm, oamenii au nevoie de un cadru stabil de referin?a. Religia pare umple aceasta nevoie. Într-adevar, oamenii tanjesc dupa raspunsuri la întrebari pe care nici o alta sursa de cunoa?tere are un raspuns la, care numai religia poate parea sa raspunda. Cu toate acestea, un sentiment de voin?a libera trebuie sa se acorde pentru ca religia sa apara sanatos. O no?iune autoritara de religie apare în detrimentul. [11]Rudolf Otto

Rudolf Otto (1869-1937) a fost un german protestant teolog ?i erudit al religiei comparative. Mai faimoasa lucrare a lui Otto, ideea de a Sfintei (publicat pentru prima data în 1917, ca Das Heilige), define?te no?iunea de sfânt ca ceea ce este

numinos. Otto a explicat numinos ca un "non-ra?ionala, non-senzoriala experienta sau sentiment al carui primar ?i imediata obiect este în afara de sine." Acesta este un mister (latina: mysterium tremendum) care este atât de fascinant (fascinans) ?i terifiant în acela?i timp; Un mister care provoaca tremuraturi ?i fascina?ie, încercarea de a explica faptul ca, probabil, inexprimabila ?i supranatural emo?ionala reac?ie de uimire ?i de desen ne-a obi?nuit aparent / sau experien?e religioase ale harului . Acest sentiment de uimire emotionala apare evidenta la radacina tuturor experien?elor religioase. Prin aceasta minune emo?ional, ne suspenda mintea noastra ra?ionala pentru non-ra?ionale posibilita?i.

Acesta stabile?te, de asemenea, o paradigma pentru studiul religiei, care se concentreaza pe necesitatea de a realiza religioasa ca un non-reductibila, categoria de original, în dreptul sau propriu. Aceasta paradigma a fost sub atac de mult între aproximativ 1950 ?i 1990, dar a facut o revenire puternica de atunci.gânditori moderniAllen Bergin

Allen Bergin este de remarcat pentru sa din 1980 "Valori Psihoterapie ?i religios", de hârtie, care este cunoscut ca un punct de reper în acceptarea ?tiin?ifice ca valorile religioase face, în practica, influen?a psihoterapie. [12] [13] El a primit Contribu?ii Distin?ilor profesionale pentru a atribuirii de cuno?tin?e de la American Psychological Association în 1989 ?i a fost citata ca o provocare "ortodoxia psihologica pentru a sublinia importan?a valorilor ?i al religiei în terapia." [14]Robert Emmons

Robert Emmons a oferit o teorie a "nazuin?e spirituale" din 1999 sa carte, Psihologia preocupari ultime . [15] Cu sprijin din studiile empirice, Emmons a sus?inut ca stradaniile spirituale favoriza integrarea personalitate, deoarece ele exista, la un nivel mai ridicat al personalita?ii.Kenneth Pargament

Kenneth Pargament este de remarcat pentru cartea sa de Psihologie Religie ?i Confruntarea (1997; vezi articolul ), [16] , precum ?i pentru o carte 2007 privind religie ?i psihoterapie, precum ?i un program de cercetare sus?inut pe religioase coping. El este profesor de psihologie la Universitatea de Stat din Bowling Green ( Ohio , Statele Unite ale Americii ), ?i a publicat peste 100 de lucrari pe tema religiei si spiritualitate în psihologie. Pargament a condus proiectarea unui chestionar numit "RCOPE" pentru a masura strategii religioase de coping. [17] Pargament a distinge între trei tipuri de stiluri pentru a face fa?a cu stresul : [18] 1) colaborativa, în care oamenii coopereaza cu Dumnezeu la se ocupa cu evenimente stresante; 2) amânarea, în care oamenii lasa totul lui Dumnezeu, ?i 3) auto-regizat, în care oamenii nu se bazeaza pe Dumnezeu ?i sa încerce sa rezolve problemele în mod exclusiv prin eforturi proprii. El descrie de asemenea, patru pozi?ii importante fa?a de religie, care au fost adoptate de catre psihoterapeu?i în munca lor cu clientii, pe care el nume?te religios rejec?ionist, exclusivist, constructivist, ?i pluraliste pozi?ii. [16] [19]James Hillman

James Hillman , la sfâr?itul anului cartea sa Re-vizionare Psihologie, inverseaza pozi?ia lui James "a religiei prin care vizioneaza psihologie, cerând în schimb ca vom vizualiza psihologia ca o varietate de experien?e religioase. El conchide: ". Psihologia ca religie presupune imaginarea toate evenimentele psihologice, ca efecte ale zeilor din suflet [20] "Julian Jaynes

Julian Jaynes , în primul rând, în cartea sa Originea Con?tiin?ei în Defalcarea Mind bicameral , a propus ca religia (?i câteva alte fenomene psihologice, cum ar fi hipnoza si schizofrenie) este o rama?i?a a unui timp relativ recenta în dezvoltarea umana, înainte de apari?ia a con?tiin?ei. Jaynes emis ipoteza ca comenzile verbale a

ajutat la halucina?ii non-con?tienta omul devreme pentru a îndeplini sarcinile de promovare a supravie?uirii umane. Începând cu aproximativ 10.000 î.Hr., presiunile selective a favorizat comenzile halucina?ii verbale de control social, ?i au ajuns sa fie perceput ca extern, mai degraba decât interne, voce poruncitoare persoana sa ia unele masuri. Acestea au fost, prin urmare, adesea explicata ca provenind de la zei invizibile, bauturi alcoolice, stramo?i, etc [21]Ipoteze privind rolul religiei

Exista trei ipoteze principale privind rolul religiei în lumea moderna.Secularizarea

Prima ipoteza, secularizare , sus?ine ca ?tiin?a ?i tehnologia se vor lua locul religiei. [22] Secularizarea sprijina separarea religiei de politica, etica, ?i psihologie. Luând aceasta pozi?ie chiar mai departe, Taylor explica faptul ca secularizarea neaga transcenden?a, divinitate, ?i ra?ionalitate în credin?ele religioase. [23]de transformare religioasa

Provocari la ipoteza secularizarea a dus la revizuirile semnificative, rezultând în ipoteza de transformare religioasa. [24] Aceasta perspectiva sus?ine ca tendin?ele generale fa?a de individualism ?i a dezintegrarii sociale vor produce schimbari în religie, facând practica religioasa mai individualizate ?i spiritual concentrat. [25] Aceasta la rândul sau, este de a?teptat sa produca care cauta mai mult spiritual, cu toate ca nu exclusiv la institu?iile religioase. [26] eclectism , care atrage de la mai multe sisteme religioase / spirituale ?i New Age mi?carile sunt, de asemenea, a prezis duce. [27] [28]Divide culturala

Ca raspuns la ipoteza transformarii religioase, Ronald Inglehart pilotat reînnoirea ipoteza secularizarii. Balamale argumentul sau pe premisa ca religia se dezvolta pentru a umple nevoia umana de securitate. Prin urmare, dezvoltarea de securitate sociala ?i economica în Europa, explica secularizarea sa corespunzatoare din cauza lipsei de nevoia de religie. [29] Cu toate acestea, religia continua în lumea a treia în cazul în care insecuritatea sociala ?i economica fac ravagii. Efectul general este de a?teptat sa fie o disparitate cre?tere culturala. [30]abordari psihometrice pentru religie

Începând cu anii 1960 psihologii de religie au folosit metodologia de psihometriei pentru a evalua diferitele moduri în care o persoana poate fi religioasa. Un exemplu este Scala orientarea religioasa a Allport ?i Ross , [31] , care masoara cat de responden?i stau pe religie intrinseca ?i extrinseca a?a cum este descris de catre Allport. Chestionare mai recente includ stocuri via?a religioasa a Batson, Schoenrade ?i Ventis, [32] ?i-Varsta universal la scara IE de Gorsuch ?i Venable. [33] Fosta evalueaza în cazul în care oamenii stau pe trei forme distincte de orientare religioasa - religie ca mijloc de , religia ca scop, ?i religia ca Quest. Din urma evalueaza suport spiritual ?i deschidere spirituala.orientari religioase ?i dimensiuni religioase

Unele chestionare, cum ar fi Scala orientarea religioasa , se refera la orientari religioase diferite, cum ar fi religiozitate intrinseca ?i extrinseca, referindu-se la motiva?ii diferite pentru supunere religioasa. O abordare destul de diferita, luate, de exemplu, prin Glock ?i Stark (1965), a fost pentru a lista diferitele dimensiuni ale religiei, mai degraba decât orientari religioase diferite, care se refera la modul în care o persoana poate forme diferite vadite de a fi religios. (Mai multe despre activitatea lui Stark pot fi gasite în articolul privind Sociologia religiei ). Glock ?i tipologia faimoasa lui Stark descris cinci dimensiuni ale religiei - doctrinare, intelectuale, etico-consecin?a, rituale, ?i experientiale. În mai târziu lucra ace?ti autori subdivizate dimensiunea ritualul în devo?ionala ?i ritual publice, precum ?i, de asemenea, clarificat faptul ca distinc?ia lor de religie de-a lungul mai multor dimensiuni nu a fost identic cu orientar

i religioase distinctive. De?i unele psihologi de religie au considerat ca este util sa adopte o abordare multidimensionala a religiei în scopul de proiectare scara psihometrice, a existat, dupa cum Wulff (1997) explica, controverse considerabile cu privire la posibilitatea religia ar trebui sa fie într-adevar considerata ca multidimensionala.chestionare pentru a evalua experien?a religioasa

Ceea ce noi numim experien?e religioase pot diferi foarte mult. Unele rapoarte exista de ce se intampla supranaturale, care ar fi dificil de explicat din punct de vedere ra?ional, de vedere ?tiin?ific. Pe de alta parte, exista, de asemenea, un fel de marturii, care pur ?i simplu par a transmite un sentiment de pace sau de unitate - ceva care cele mai multe dintre noi, religios sau nu, se pot referi, eventual, la. În experien?ele religioase clasificare este, probabil, de ajutor sa se uite la ele ca explicabil prin una din cele doua teorii: tezei obiectivist sau teza subiectiviste.

Un obiectivista ar argumenta ca experien?a religioasa este o dovada a existen?ei lui Dumnezeu. Cu toate acestea, al?ii au criticat fiabilitatea experien?e religioase. Filosoful Hobbes englez Thomas întrebat cum a fost posibil sa-i spune?i diferen?a dintre a vorbi cu Dumnezeu într-un vis, ?i viseaza sa vorbesc cu Dumnezeu. [34]

Vedere subiectivist sus?ine ca nu este necesar sa ne gândim la experien?ele religioase ca mijloc de proba pentru existen?a unei fiin?e reale pe care o numim Dumnezeu. Din acest punct de vedere, cel mai important lucru este experien?a în sine ?i efectul pe care îl are asupra individului. [35]abordari de dezvoltare a religiei

Articole principale: James W. Fowler ?i de etapele de dezvoltare credin?ei

Încercarile au fost facute pentru a aplica modele de teatru, cum ar fi cea de Jean Piaget ?i Kohlberg Lawrence , la modul în care copiii dezvolta idei despre Dumnezeu ?i despre religie în general.

De departe modelul de stadiul cel mai bine-cunoscut de dezvoltare spirituala sau religioasa este cea a lui James W. Fowler , un psiholog de ??dezvoltare de la ?coala de Teologie Candler , în etapele sale de credin?a. [36] El urmeaza Piaget ?i Kohlberg ?i a propus o pus în scena de dezvoltare [ dezambiguizare necesare ] de credin?a (sau dezvoltarea spirituala) în întreaga durata de via?a în ceea ce prive?te o orientare globala, ?i este preocupat de corelarea cu individului de a universala.

The book-length study contains a framework and ideas considered by many [ who? ] to be insightful and which have generated a good deal of response from those interested in religion [ who? ] , so it appears to have at least a reasonable degree of face validity . James Fowler proposes six stages of faith development as follows: 1. Intuitive-projective 2. Symbolic Literal 3. Synthetic Conventional 4. Individuating 5. Paradoxical (conjunctive) 6. Universalising. Although there is evidence that children up to the age of twelve years do tend to be in the first two of these stages [ citation needed ] , there is evidence that adults over the age of sixty-one do show considerable variation in displays of qualities of Stages 3 and beyond [ citation needed ] . Fowler's model has generated some empirical studies, and fuller descriptions of this research (and of these six stages) can be found in Wulff (1991). However, this model has been attacked from a standpoint of scientific research due to methodological weaknesses. Of Fowler's six stages, only the first two found empirical support [ citation needed ] , and these were heavily based upon Piaget's stages of cognitive development . The tables and graphs in the book were presented in such a way that the last four stages appeared to be validated, but the requirements of statistical verification of the stages did not come close to having been met. The study was not published in a j

ournal, so was not peer-reviewed, and never drew much attention from psychologists. Other critics [ who? ] of Fowler have questioned whether his ordering of the stages really reflects his own commitment to a rather liberal Christian Protestant outlook, as if to say that people who adopt a similar viewpoint to Fowler are at higher stages of faith development. Nevertheless, the concepts Fowler introduced seemed to hit home with those in the circles of academic religion [ who? ] , and have been an important starting point for various theories and subsequent studies [ citation needed ] .Religion and prayer

Prayer is fairly prevalent in the United States. About 75% of the United States reports praying at least once a week. [ 37 ] However, the practice of prayer is more prevalent and practiced more consistently among Americans who perform other religious practices. [ 38 ] There are four primary types of prayer in the West. Poloma and Pendleton, [ 39 ] [ 40 ] utilized factor analysis to delineate these four types of prayer: meditative (more spiritual, silent thinking), ritualistic (reciting), petitionary (making requests to God), and colloquial (general conversing with God). Further scientific study of prayer using factor analysis has revealed three dimensions of prayer. [ 41 ] Ladd and Spilka's first factor was awareness of self, inward reaching. Their second and third factors were upward reaching (toward God) and outward reaching (toward others). This study appears to support the contemporary model of prayer as connection (whether to the self, higher being, or others).

Prayer appears to have health implications. Empirical studies suggest that mindfully reading and reciting the Psalms (from scripture) can help a person calm down and focus. [ 42 ] [ 43 ] Prayer is also positively correlated with happiness and religious satisfaction (Poloma & Pendleton, 1989, 1991). Overall, slight health benefits have been found fairly consistently across studies. [ 44 ] Three main pathways to explain this trend have been offered: placebo effect, focus and attitude adjustment, and activation of healing processes. [ 45 ] (Whether the activation of healing processes explanation is supernatural or biological, or even both, is beyond the scope of this study and this article.)Religion and ritual

Another significant form of religious practice is ritual. [ 46 ] Religious rituals encompass a wide array of practices, but can be defined as the performance of similar actions and vocal expressions based on prescribed tradition and cultural norms. [ 47 ] Examples include the Jewish Bar Mitzvah, Christian Holy Eucharist, Hindu Puja, and Muslim Salat and Hajj .

Scheff suggests that ritual provides catharsis , emotional purging, through distancing. [ 48 ] This emotional distancing enables an individual to experience feelings with an amount of separation, and thus less intensity. However, the conception of religious ritual as an interactive process has since matured and become more scientifically established. From this view, ritual offers a means to catharsis through behaviors that foster connection with others, allowing for emotional expression. [ 49 ] This focus on connection contrasts to the separation that seems to underlie Scheff's view.

Additional research suggests the social component of ritual. For instance, findings suggest that ritual performance indicates group commitment and prevents the uncommitted from gaining membership benefits. [ 50 ] Ritual may aid in emphasizing moral values that serve as group norms and regulate societies. [ 51 ] It may also strengthen commitment to moral convictions and likelihood of upholding these social expectations. [ 52 ] Thus, performance of rituals may foster social group stability.Religion and health

Main article: Impacts of religion on health

See also: Religion and happiness and Religiosity and intelligence

There is considerable literature on the relationship between religion and health. Psychologists consider that there are various ways in which religion may benefit both physical and mental health, including encouraging healthy lifestyles, providing social support networks and encouraging an optimistic outlook on life; prayer and meditation may also help to benefit physiological functioning. [ 53 ] The journal "American Psychologist" published important papers on this topic in 2003. [ 54 ] Haber, Jacob and Spangler have considered how different dimensions of religiosity may relate to health benefits in different ways. [ 55 ]Religion and physical health

Religion appears to positively correlate with physical health. [ 56 ] For instance, mortality rates are lower among people who frequently attend religious events and consider themselves both religious and spiritual. [ 57 ] One possibility is that religion provides physical health benefits indirectly. Church attendees present with lower rates of alcohol consumption and improvement in mood, which is associated with better physical health. [ 58 ] Kenneth Pargament is a major contributor to the theory of how individuals may use religion as a resource in coping with stress , His work seems to show the influence of attribution theory . Additional evidence suggests that this relationship between religion and physical health may be causal. [ 59 ] Religion may reduce likelihood of certain diseases. Studies suggest that it guards against cardiovascular disease by reducing blood pressure, and also improves immune system functioning. [ 60 ]Religion and mental health

Religion is certainly not a guarantee for mental health. Evidence suggests that it can be a pathway to both mental health and mental disorder. For example, religiosity is positively associated with mental disorders that involve an excessive amount of self-control and negatively associated with mental disorders that involve a lack of self-control. [ 61 ] Other studies have found indications of mental health among both the religious and the secular. For instance, Vilchinsky & Kravetz found negative correlations with psychological distress among religious and secular subgroups of Jewish students. [ 62 ]

Yet, overall, religion is positively linked with mental health. This might be due to the guiding framework or social support that it offers to individuals. [ 63 ] By these routes, religion has the potential to offer security and significance in life, as well as valuable human relationships, to foster mental health. Religion also provides coping skills to deal with stressors, or demands perceived as straining. Pargament's three primary styles of religious coping are 1) self-directing, characterized by self-reliance and acknowledgement of God, 2) deferring, in which a person passively attributes responsibility to God, and 3) collaborative, which involves an active partnership between the individual and God and is most commonly associated with positive adjustment. [ 64 ] [ 65 ] This model of religious coping has been criticized for its over-simplicity and failure to take into account other factors, such as level of religiosity, specific religion, and type of stressor. [ 66 ]Evolutionary psychology of religion

Main article: Evolutionary psychology of religion

Evolutionary psychology is based on the hypothesis that, just like hearts, lungs, livers, kidneys, and immune systems, cognition has functional structure that has a genetic basis, and therefore evolved by natural selection . Like other organs and tissues, this functional structure should be universally shared amongst humans and should solve important problems of survival and reproduction. Evolutionary psychologists seek to understand cognitive processes by understanding the survival and reproductive functions they might serve.

Pascal Boyer este una dintre figurile de frunte în psihologia cognitiva de religie, un nou domeniu de cercetare, care este mai pu?in de cincisprezece ani, care reprezinta procesele psihologice care stau la baza gândirii ?i practicii religioase. În cartea sa Religie în?elesul tuturor, Boyer arata ca nu exista nici o explica?ie simpla pentru religioasa constiinta . Boyer este în principal preocupat cu a explica diferite procese psihologice implicate în achizi?ionarea ?i transmiterea de idei cu privire la zei. Boyer se bazeaza pe ideile cognitive antropologi Dan Sperber ?i Atran Scott , care a sus?inut în primul rând ca cunoa?terea religioasa reprezinta un produs de adaptari diferite evolutive, inclusiv psihologia populara, ?i încalcari ale încrederii motivante innascuta despre modul în care lumea este construit (de exemplu, fiin?e cere?ti, cu gânduri ?i emo?ii), care fac cogni?iilor religioase izbitoare ?i memorabil.

Persoanele religioase dobândi idei religioase ?i practici prin expunerea sociala. Copil al unui Zen budist nu va deveni un evanghelic cre?tin sau un Zulu razboinic fara experien?a culturala relevanta. În timp ce simpla expunere nu provoaca o anumita perspectiva religioasa (o persoana poate sa fi fost ridicata o romano-catolic , dar lasa biserica), cu toate acestea, o parte din expunerea pare necesar - aceasta persoana nu va inventa romano-catolicismul din aer sub?ire. Boyer spune ?tiin?elor cognitive ne poate ajuta sa în?elegem mecanismele psihologice care de cont pentru aceste corela?ii evidente ?i astfel ne permite sa intelegem mai bine natura credin?a ?i practica religioasa. În masura în care mecanismele de control de achizi?ii ?i de transmisie de concepte religioase umane se bazeaza pe creier , mecanismele sunt deschise pentru a analiza computa?ionala. Toate gând este structurat de calcul, inclusiv gândirea religioasa. Deci probabil, abordarile de calcul se poate pune in lumina natura ?i domeniul de aplicare al cogni?iei religioase.

Boyer se muta în afara curen?ii de lider în masa psihologia cognitiva ?i sugereaza ca putem folosi biologia evolutionista pentru a se descurca arhitectura relevante mentala. Creierele noastre sunt, dupa toate obiectele, biologice, ?i cel mai bun naturalist cont de dezvoltarea lor în natura este a lui Darwin teoria evolu?iei . Pentru a masura în care arhitectura mentala prezinta procese complicate ?i structuri, este plauzibil sa credem ca acest lucru este rezultatul unor procese evolutive de lucru pe perioade mari de timp. Ca toate sistemele biologice, mintea este optimizat pentru a promova supravie?uirea ?i reproducerea în mediul evolutiv. Pe acest punct de vedere toate func?iile cognitive specializate servi în linii mari acele reproducere capete.

Pentru Steven Pinker tendinta universala spre credin?a religioasa este un puzzle pur ?tiin?ific. El crede ca adaptationist explica?ii pentru religie nu îndeplinesc criteriile de adaptare. O explica?ie alternativa este aceea ca psihologia religioasa este un produs de multe par?i ale min?ii, care a evoluat în alte scopuri.

Psihologul american James H. Leuba (1868-1946), într-un studiu psihologic de religie, reprezinta o experien?a mistica psihologic ?i fiziologic, aratând spre analogii cu anumite experien?e induse de droguri. Leuba sus?inut for?at pentru un tratament naturalist de religie, pe care el a considerat a fi necesar în cazul în care psihologia religioasa ar fi privit ?tiin?ific. Samanii din toata lumea ?i în diferite culturi au folosit în mod tradi?ional de droguri, în special psihedelice, pentru experien?ele lor religioase. În aceste comunita?i de absorb?ie a medicamentelor duce la vise (viziuni), prin denaturarea senzoriale.

William James a fost, de asemenea, interesat în experien?e mistice dintr-o perspectiva induse de droguri, conducându-l sa faca unele experimente cu protoxid de azot ?i chiar peyote. El concluzioneaza ca, în timp ce revela?iile mistice de?in adevarat, ele sunt adevarate doar pentru mistic, pentru al?ii ele sunt cu siguran?a ideile sa fie considerate, dar nu de?in niciun cerere de la adevar fara experien?a personala a acestora.induse de droguri experien?e religioase

A se vedea articolul principal entheogen privind utilizarea de substan?e psihoactive într-un religioasa sau ?amanica context.

Cele medicamente utilizate de catre comunita?ile religioase pentru lor halucinogene efecte au fost adoptate pentru func?iile de explicite ?i implicite religioase ?i scopuri. De droguri au fost ?i sunt raportate pentru a îmbunata?i experien?a religioasa prin viziuni ?i o denaturare a percep?iei senzoriale (ca în visele într-o stare de somn).

Canabis , care creste peste tot în lume, cu excep?ia în zonele cu clima foarte rece, este utilizat în practicile religioase din India ?i Africa comunita?ile Anumite ciuperci psihedelice sunt folosite de catre indienii din America Latina , în special în stare de Oaxaca din sudul Mexicului [ necesita citare ] specii de ?ef este Psilocybe Mexicana , dintre care principiile active sunt psilocina si sa derivat psilocibina , în compozi?ia lor chimica ?i activitatea nu spre deosebire de LSD (D-lisergic dietilamida acidului), acesta din urma este sintetizat de alcaloizi (în principal ergotamina ?i ergonovina), care sunt componente ale cornului de , o cre?tere prezen?i în ierburi afectate de boala, de asemenea, numit de ergot. Amanita muscaria (zbor agaric) este un alt ciuperci halucinogene având proprieta?i care nu a fost bine studiat. Fly agaric este u?or toxice la doze mari ?i se spune ca pentru a avea, în plus fa?a de proprieta?ile sale halucinogene, capacitatea de a cre?te forta si rezistenta. [ necesita citare ] Se spune, de asemenea, sa fie un somnifer. Fly agaric poate fi extrem de important, deoarece poate sa fi fost sursa naturala de ritual soma bautura vechi hindu?i ?i comparabile haoma utilizate de zoroastrienilor . Cu toate acestea cei mai multi cercetatori punctul spre Ephedra ca ingredient principal al Soma. [67] [68] Henry Falk a declarat ca "nu este nevoie de a cauta o instala?ie, alta decât Ephedra, planta cea folosita la aceasta zi de Parsis." [ 69] Ephedra este atât un stimulent ?i un termogenic ; efectele sale biologice sunt datorate efedrina ?i pseudoefedrina con?inutul. [70] Ace?ti compu?i stimuleaza creierul ?i, de asemenea, metabolismul organismului. Peyote folosit de unele comunita?i indiene din Mexic. Principiul activ al peyote ?ef este un alcaloid numit mescalina . Ca psilocina si psilocibina, mescalina este renumit pentru a produce viziuni ?i a altor dovezi de natura mistica. În ciuda preten?iilor de misionari ?i unele agen?ii guvernamentale care peyote - de la Nahuatl cuvântul peyotl ("Mesagerul divin") - este un drog degenerative ?i periculoase, nu pare sa existe nici o dovada în acest sens între membrii Bisericii nativ american, un nord-american cultul indian care foloseste peyote în sau ceremonia religioasa ?ef. Peyote, la fel ca majoritatea alte medicamente halucinogene, nu este considerat a fi captivant ?i, departe de a fi o influen?a distructiva, este renumit prin culti?ti ?i unii observatori sa promoveze moralitatea ?i comportamentul etic, printre indieni, care-l folosesc ritual. Ayahuasca , caapi, sau yajé, este produs din scoarta tulpinii de vi?a de vie Banisteriopsis caapi ?i B. inebrians. Indieni care-l folosesc sus?in ca virtu?ile sale includ puteri de vindecare ?i de puterea de a induce clarviziunea, printre altele. Aceasta bautura a fost certificat de catre anchetatori pentru a produce efecte remarcabile, care implica de multe ori senza?ia de zbor. Efectele sunt considerate a fi atribuite ac?iunii de harmine, o foarte stabil indol , care este principiul activ din planta. În timp ce indienii se atribuie proprieta?ile ayahuasca bautura la B. caapi, acest lucru nu este viziune comuna ?tiin?ifica, cele prezente în IMAO B. caapi permite, în schimb, componente extrem de psihedelice din plante se adauga alte dozator, vizibil plante care con?in DMT, care urmeaza sa fie activat ?i sa produca o experien?a intensa. Kava bautura, preparat din radacinile Piper methysticum , o specie de piper, ?i aparent mai mult de un hipnotic-narcotice decat un halucinogen, este folosit atât de vedere social ?i ritualic, în Pacificul de Sud , în special în Polinezia . Iboga , un stimulent ?i halucinogen derivat din scoarta de radacina Africane arbust Tabernanthe iboga este utilizat în cadrul Bwiti religie în Africa Centrala . Substan?a activa din T. iboga este ibogaina , un medicament care a fost studiat

pentru utilizarea sa in tratarea dependentei. Coca , sursa de cocaina, a avut atât ritual ?i sociala utilizarea în principal în Peru. Datura , o specie din care este jimsonweed , este folosit de catre popoarele native din America de Nord ?i de Sud, principiul activ, cu toate acestea, este foarte toxic ?i periculos. O bautura preparata din arbustul * Mimosa hostilis , care se spune ca pentru a produce viziuni glorioase în razboinici înainte de lupta, este utilizat ritual în ceremonia de ajuca de Jurema cultului din estul Braziliei. Salvia divinorum , un membru al salvie familie de plante, este un halucinogen folosit de Mazatec ?amani pentru "calatorii spirituale" în timpul de vindecare.

Religie ?i medita?ie

Mare varietate de medita?ie tehnici parts scopul comun de a distrage aten?ia de la trecerea obi?nuite moduri sau uzuale de gândire ?i de percep?ie , în scopul de a permite confrunta într-un mod diferit. Multe tradi?ii religioase ?i spirituale care folosesc meditatia afirma ca lumea cele mai multe dintre noi stiu este o iluzie. Aceasta iluzie este declarat a fi creat prin modul nostru obi?nuit de separare, clasificare ?i de etichetare experien?ele noastre perceptuale. Medita?ia este empirica, în sensul ca implica o experien?a directa. Cu toate acestea, este, de asemenea, subiectiv în aceasta stare meditativa, poate fi direct cunoscut numai de experiencer, ?i poate fi dificil sau imposibil de descris pe deplin în cuvinte. Medita?ia poate induce o stare alterata de constiinta caracterizata de o pierdere de con?tientizare a straine stimuli , un varf aten?ie la obiectul medita?iei la excluderea tuturor alte gânduri, sentimente ?i de fericire. [71]Tragedia

Având în vedere animozitatea istorica între ?tiin?a ?i religie (Haque, 2001), controversa din jurul studiul ?tiin?ific al religiei este de a?teptat. Multi psihologi resping religia. De exemplu, Sigmund Freud vazut religia ca o iluzie, un semn de nevroza psihologic. În plus, centrele de Eric Fromm lui psihologiei umaniste asupra omului ?i respinge religia autoritar. [72] Cu toate acestea, oamenii de ?tiin?a religioase ?i psihologi care promoveaza studiul religiei au contestat aceste puncte de vedere. Paul Vitz criticate lui Fromm auto-centrata abordare a psihologiei ?i etichetate psihologia umanist ca o religie, neacceptat de cercetare ?tiin?ifica. [73] Reber a afirmat ca excluderea studiul religiei limiteaza numai o în?elegere psihologia a comportamentului uman. [74] Al?ii sus?in ca un studiu psihologic al personalita?ii umane necesita, cel pu?in, o confirmare a religiei impact are asupra multi oameni. [75]Alte opinii

Un document de 2012 a sugerat ca condi?iile psihiatrice asociate cu simptome psihotice spectrului pot fi posibile explica?ii pentru experien?e revelatoare ?i activita?i bazate, cum ar fi cele de la Avraam, Moise, Isus ?i Saint Paul. [76]Religie ?i psihoterapie

Diferite forme de psihoterapii în mod explicit religioase care men?in cadru tradi?ional psihologice au devenit recent mai raspandit. Convingerile religioase ale clientilor sunt din ce în ce luate în considerare în psihoterapie cu scopul de a îmbunata?i serviciul ?i a eficacita?ii tratamentului. [77] O evolu?ie a rezultat a fost psihoterapie teist. Conceptual, este alcatuita din principii teologice, o vedere teista a personalita?ii, ?i o vedere teist de psihoterapie. [78] Ca urmare a unei strategii explicite minimizarea, terapeu?ii încearca sa reduca la minimum conflict prin recunoa?terea opiniile lor religioase fiind în acela?i timp sa respecte opiniile clien?ilor religioase. [79 ] Aceasta deschide poten?ialul pentru terapeu?i de a utiliza în mod direct practicile religioase ?i principiile în terapie, cum ar fi rugaciunea, iertare, ?i har.psihologia pastorala

O aplica?ie de psihologia religiei este în psihologie pastorala, utilizarea rezult

atelor psihologice pentru a îmbunata?i îngrijirea pastorala oferite de pastori ?i alte clerici , mai ales în modul în care acestea sus?in membrii obi?nui?i ai lor congrega?ii . Psihologia pastorala este, de asemenea, preocupat de îmbunata?irea practicii de capelani din asisten?ei medicale ?i în militar . O preocupare majora a psihologiei pastorale este de a îmbunata?i practica de consiliere pastorala . Psihologia pastorala este un subiect de interes pentru reviste de specialitate, cum ar fi psihologia pastorala , Revista de Psihologie ?i cre?tinism , precum ?i Revista de Psihologie ?i Teologie . În 1984, Thomas Oden a criticat sever la mijlocul secolului 20 pastora?ia ?i psihologia pastorala, care se ghideaza dupa cum având în totalitate abandonat sursele sale clasice / tradi?ionale, ?i dupa ce a devenit dominata de influen?e psihologice moderne de la Freud , Rogers , ?i al?ii. [80] Mai recent, altii au descris psihologia pastorala ca un câmp care trece printr-o tensiune între psihologie ?i teologie. [81]

Teoria ata?amentului a început cu evolutiv psihologul John Bowlby în 1969. Teoria ata?amentului a fost ini?ial întemeiata în observa?ia ca fiin?ele umane par a fi nascut cu un sistem de psihobiologic innascuta (sistemul de fixare comportamental), care îi motiveaza sa caute apropierea de alte persoane semnificative (figuri de ata?ament). [1] Aceasta teorie revolu?ionara a gasit aplicare în subiecte, cum ar fi prietenii, relatii romantice, care se confrunta cu stresul, singuratatea ?i durerea. [2]

Bowlby descris un sistem de ata?are a evoluat ca un sistem comportamental în oameni ?i alte primate, care a fost proiectat prin selec?ie naturala de a men?ine apropierea dintre oameni ?i cifrele lor de ata?ament. El a postulat ca sistemul de fixare este în conformitate cu teoria sistemelor de control, un sistem de gol-corectate, sau homeostatice. Sistemul monitorizeaza apropierea de îngrijitorul primar, prieteni, [3] animale de companie, [4] partenerii romantice ?i o compara cu nivelul dorit de proximitate. Daca cifra de ata?ament este considerat ca indisponibil sau nu destul de aproape, comportamente de ata?ament sunt activate ?i dezactivate atunci când ata?amentul figura devine suficient. [2]

Pe "flip" de ata?ament este sistemul de explorare. Când sistemul este activat de explorare, sistemul de fixare este dezactivat. În timp ce sistemul de fixare pastreaza îngrijitorul primar, partener adult romantic, animale de companie sau de prieteni, în imediata apropiere, sistemul permite explorarea pentru dobandirea si practicarea de noi competen?e în timp ce explorarea mediului. [1] Aceste doua func?ii sunt esen?iale în definirea ?i diferen?ierea rela?iile de ata?ament din alte tipuri de rela?ii interpersonale . Persoane fizice, fie a minimiza Insecurely ata?ate defensiv comportamente care doresc apropierea de a maximiza sau comportamente pentru a deveni mai aproape de figura de ata?ament. [1] Aceste doua comportamente pot fi conceptualizate ca ata?ament evitant (masura în care o persoana incredere in figura de ata?ament ?i se straduie?te sa men?ina independen?a comportamentale ?i emo?ionale la distan?a ) ?i anxietate ata?ament (gradul în care o persoana se teme ca o cifra de ata?ament nu vor fi disponibile în parte, deoarece persoana nerabdare ata?at îndoie?te lui sau a ei proprie lovability ?i valoare). [1]lui Dumnezeu ca o figura de ata?ament

Psihanaliza are o lunga istorie de conceptualizare credin?a religioasa în ceea ce prive?te rela?ia dintre sine ?i al?ii. [2] percep?ia Un credincios religioasa ca au o rela?ie cu o zeitate sau Dumnezeu lasa deschisa întrebarea daca o astfel de rela?ie este o rela?ie de ata?ament. Este u?or sa atraga analogii între credin?e despre Dumnezeu ?i modelele mentale ale cifrelor de ata?ament, dar este o distinc?ie dificil sa se faca ca Dumnezeu "într-adevar" poate fi o figura de ata?ament. [2] În plus, cercetarile au aratat ca echipamentele pentru adul?i ?i de ata?ament pentru Dumnezeu sunt fenomen fundamental distincte, de exemplu, Simon si Low (2003). [5] Kirkpatrick sugereaza ca pentru mul?i oameni din multe religii, sistemul de fixare este fundamental implicat în gândirea lor, credin?ele, ?i ra?ionamentul despre Dumnezeu ?i rela?ia lor cu Dumnezeu . Conform acestei teorii cunostintele noastre despre modul în care procesele de ata?ament lucreze în rela?ii non-religioas

e ar trebui sa se dovedeasca utila în în?elegerea modului în care oamenii interac?ioneaza vedea pe Dumnezeu ?i cu Dumnezeu. [2]cautata si mentinerea apropierea de Dumnezeu

O func?ie biologica a sistemului de ata?ament, în func?ie de Bowlby, [6] este de a men?ine proximitatea între o persoana ?i o figura de ata?ament. Religii ofera mai multe moduri pe care credincio?ii pot men?ine apropierea de Dumnezeu. Cele mai multe tradi?ii teiste descrie pe Dumnezeu ca fiind omniprezent, care este, este toate locurile, la toate ori, ?i în timp ce acesta este un aspect cheie al religiei, care creeaza apropierea de Dumnezeu, ea nu este singura cale. Practic, toate religiile au un loc sau cladire în care credincio?ii vin sa se închine ?i sa fie mai aproape de divinitate sau Dumnezeu. În cadrul acestor laca?uri de cult, precum ?i în afara ei, exista o serie de idoli ?i simboluri,., Cum ar fi opere de arta, bijuterii, precum ?i imagini de cruci care servesc pentru a aminti credincio?ilor de apropiere a lui Dumnezeu [7] Granqvist ?i Kirkpatrick [7] sugereaza ca rugaciunea este modul cel mai important pe care credincio?ii men?in apropierea de Dumnezeu.lui Dumnezeu ca refugiu de siguran?a

O alta func?ie a sistemului de ata?ament, în func?ie de Bowlby, [6] este figura de ata?ament care serve?te ca un refugiu de siguran?a în vremuri de pericol sau amenin?are. Bowlby [6] descris, de asemenea, trei situa?ii care activeaza comportamentele de ata?ament: (1) evenimente infricosatoare sau alarmante de mediu; (2) boala, accident sau oboseala; ?i (3) de separare sau de amenin?are de separare de figura de ata?ament. [7]lui Dumnezeu ca baza sigura

O "baza sigura" ofera securitate pentru explorare în mediul cuiva. [7] Prin cele mai multe defini?ii Dumnezeu este omniprezent, omnipotent, omniscient ?i. Bowlby [6] a descris o baza sigura ?i efectele sale psihologice ca aceasta, "Când o persoana este încrezatoare ca o cifra de ata?ament va fi disponibil la el ori de câte ori el dore?te, acea persoana va fi mult mai pu?in predispuse la fie frica intensa sau cronica decât va un individ care, din orice motiv nu are nici o astfel de încredere. "Este usor sa vezi cum Dumnezeu ar fi cea mai sigura de baze sigure. [7]

În religios Scriptura Dumnezeu este adesea descris ca de partea cuiva, piatra cuiva ?i de cetate, puterea cuiva, ?i termeni care reflecta multe alte o rela?ie de ata?ament . Cercetarile facute de Myers (1992), dupa cum a men?ionat ?i Granqvist Kirkpatrick, [7] cu privire la rezultatele psihologice asociate cu "ata?amentul fa?a de Dumnezeu" (cum ar fi credin?a religioasa oferind credincio?ilor un sentiment de optimism ?i speran?a pentru viitor) sugereaza ca cel pu?in unele forme de religiozitate sunt asociate cu un fel de încrezator, sigur de sine abordare a vie?ii pe care o baza sigura este gandit pentru a oferi.Raspunsurile la separare ?i pierdere

Ainsworth (1985), dupa cum a men?ionat ?i Granqvist Kirkpatrick, [7] prezinta criteriile pe baza patrulea ?i al cincilea definitorii ale ata?amentului ca raspunsuri se refera la separarea de, sau pierderea de, cifra de ata?ament în sine: amenin?area de separare provoaca anxietate, în anexat persoana, precum ?i pierderea de ata?ament cifra provoaca durere. Din cauza omniprezen?ei perceputa lui Dumnezeu, este dificil de a determina daca Dumnezeu îndepline?te aceste criterii. Un credincios nu pierde o rela?ie cu Dumnezeu ca el sau ea pierde o rela?ie umana. Exista cazuri în via?a religioasa atunci când credincio?ii nu sunt în masura de a experimenta pe Dumnezeu a?a cum au facut la un moment dat in viata lor. Este important sa re?ine?i ca, în cele mai multe sisteme de credinta crestina, separarea de Dumnezeu este esen?a iadului. [7]Perceperea lui Dumnezeu ca mai puternic ?i mai în?elept

Bowlby [6] se descrie o "rela?ie de ata?ament" ca o mai slaba, mai pu?in competenta persoana având o alta persoana pe care el sau ea percepe ca mai puternica ?i m

ai în?elept, dar acest lucru este acum cunoscut a fi gresit, ca cercetarea a identificat faptul ca echipamentele pentru adul?i includ prietenie, relatii romantice ?i chiar de casa [8] , în care partenerul reciproc, fie ea umana sau non-umana, nu este în mod necesar perceputa ca mai puternic sau mai în?elept.diferen?ele individuale

Diferen?ele individuale în domeniul securita?ii ata?amentului afecteaza de multe ori de ie?ire a sistemului de ata?ament în rela?iile umane. În acela?i mod, ei de multe ori sa modifice efectele proceselor de racordare, în contextul rela?iilor credincio?ilor percepute cu Dumnezeu. [1] Doua ipoteze generale au fost sugerate ?i sunt privite ca descriind doua cai distincte de dezvoltare în religie-ipoteza de compensare ?i Ipoteza coresponden?a. [7]cale de compensare

Calea de compensare se refera la reglementarea de primejdie în urma experien?elor cu ingrijitorii insensibili. Aceasta situa?ie descrie un raspuns negativ la întrebarea daca o cifra de ata?ament este suficient de aproape, atent, receptiv, ?i aprobarea. [1] În conformitate cu teoria ata?amentului aceasta situa?ie activeaza comportamente de ata?ament pentru a restabili un grad adecvat de proximitate, dar sub anumite condi?ii individual poate anticipa ca eforturile lor sunt pu?in probabil sa fie de succes. Bowlby [6] descris ceea ce este probabil sa se întâmple în cazul în care un astfel de caz se produce, "Ori de câte ori obiectul natural al comportamentului de ata?ament nu este disponibila, comportamentul poate deveni îndreptata spre un obiect inlocuitor. Chiar daca este neinsufletit, un astfel de obiect apare frecvent capabil de a umple rolul de important, de?i filiala, ata?ament "figura". Ca figura de ata?ament principal, substitut neînsufle?ite este solicitata mai ales atunci când un copil este obosit, bolnav sau întristat "(pag. 313).

Granqvist ?i al?ii [1] sugereaza ca oamenii ar trebui sa fie, de asemenea, posibilitatea de a se întoarca la Dumnezeu ca un substitut ata?ament-ca figura în astfel de condi?ii. Focalizare cale de compensare este pe gradul în care traie?te, cu ingrijitorii insensibile ?i / sau nesiguran?e de ata?ament sunt asociate cu utilizarea de Dumnezeu ?i de religie pentru a reglementa ata?ament legate de primejdie.

Studii asupra ata?amentului ?i religia au fost ambigue, cu nici un rezultat clar. Potrivit lui Hall, Fukujima ?i Delaney, dupa o revizuire independenta a literaturii: "La suprafata, se pare ca literatura empirica la data prezinta o imagine destul de inconsistente." [9] Aceea?i autori în 2010 a constatat ca modelul de compensare nu a fost sus?inuta , precum ?i persoanele fizice precare ridicate în insensibilitate parinte?ti nu au fost mai religios. [9] Hagekull ?i Granqvist în 2001 a constatat ca ata?amentul copilarie nesigur pentru o mama au fost puternic legate de exploata?ie credin?e pozitive despre astrologie, ocultism, parapscyhology ?i OZN-uri într-un e?antion suedeza. [10] Din moment ce aceste convingeri New Age, cum ar fi astrologia parapsihologie sau nu au legatura cu un Dumnezeu personal, aceste rezultate argumenteaza împotriva modelului pe care indivizii sa adopte concepte nesigure care implica un Dumnezeu personal iubitor pentru a compensa pentru relatii copilarie inadecvate.

Granqvist ?i Kirkpatrick [11] a constatat ca persoanele care au avut de conversii bru?te de religie nu numai outscored non-converte?te în insensibilitate parinteasca, dar, de asemenea, persoanelor fizice outscored care au experimentat o cre?tere mai treptata în religiozitate, cu toate acestea, aceia?i autori au constatat, de asemenea ca oamenii care brusc deconverted de la o religie, cum ar fi agnostici ?i atei, de asemenea, a marcat mai mare in copilarie ata?amente nesigure pentru o mama sau tata. [12] În mod similar ata?ament parinteasca nesigura, ata?ament nesigur romantica prezice conversii bru?te ?i religioase deconversions [1] Cercetare de Schmit et al. a constatat, de asemenea ca persoanele care sunt ata?ate la insecurely ingrijitorii lor sunt, de asemenea, mai multe sanse de a intra în rela?ii pe termen lung scurt romantice, ?i despar?iri bru?te, [13] , prin urmare, de conversie brusca religioasa ?i deconversions la persoanele insecurely ata?ate

ar putea fi o reflectare a lor de baza ?i nestatornicie instabilitate emo?ionala, mai degraba decât o încercare de a compensa pentru echipamentele din copilarie nesigure parentale prin religie.

Mai recent, studiile au descoperit ca oamenii care au avut relatii nesigure de ata?ament din copilarie nu au avut o probabilitate mai mare de a converti la o religie. [14]cale de coresponden?a

Bowlby [6] sugereaza modele de ata?ament continua a lungul timpului în parte pentru ca modul în care o persoana vede ei în?i?i ?i pe al?ii ( model de lucru intern ) ghiduri comportamentale, emo?ionale, cognitive ?i raspunsurile în interac?iunile sociale asupra duratei de viata. Ipoteza Corespondenta sugereaza diferen?e individuale în credin?ele religioase ?i de experien?a ar trebui sa corespunda cu diferen?ele individuale în modelele interne de lucru ?i modele de ata?ament. [1] Aceasta teorie sugereaza o "sigura" IWM de sine ?i de al?ii anticipeaza Dumnezeu care vizioneaza ca sprijinind. O persoana cu un ata?ament preocupat sau anxios poate fi de a?teptat sa aiba un profund emo?ional, rela?ia apucând cu Dumnezeu, în timp ce o persoana cu un ata?ament evitant ar fi de asteptat pentru a vedea pe Dumnezeu ca de la distan?a sau inaccesibile. [1]

Ipoteza Corespondenta sugereaza oamenii în siguran?a, pe lânga ar fi de a?teptat pentru a reflecta standardele religioase în timp ce oamenii insecurely ata?ate nu s-ar fi a?teptat sa reflecte standardele de figura lor ata?amentul lui religioase. [15] Persoanele care raporteaza a fi mai îngriji?i de parin?i punctaj mai mare cu privire la masurile de religiozitate, dar numai în cazul în care parin?ii lor, afi?at, de asemenea, niveluri ridicate de religiozitate. [15] Un alt studiu a constatat ca astfel de oameni au avut o religiozitate mai mare evaluate ca fiind social înradacinata în rela?ia parentala. Acest aspect al ipotezei corespondentei, care este, oamenii care reflecta standardele de ata?amentul figura lui religioase, poate fi numit " coresponden?a sociale ". [15]