revista 185 iulie tipografie.pmd - centrul cultural dunarea

Revista Dunãrea de Jos - nr.185

2

Film şi literaturăUn film este o scriere în imagini.

Un film este un izvor pietrificat al gândirii. Un film reînvie fapte neînsufle ţite.Un film permite cuiva să dea aparenţa realităţii la ceea ce este ireal.

Scârbit de literatură, am vrut să depăşesc literele şi să-mi trăiesc opera.Rezultă că opera mă devorează, că ea începe să trăiască şi că eu mor. Dealtfel, operele se împart în două: cele care te ţin în viaţă şi cele care ucid.

Când o operă pare să-şi devanseze epoca, înseamnă pur şi simplu că epocaeste în întârziere faţă de ea.

Jean Cocteau

Mă uit la filme. Îmi plac, în special, filmele despre trecut. Prefer filmeleenglezeşti şi, mai ales, ecranizări după cărţi. Sunt foarte bine făcute şi mătranspun într-o altă epocă, deoarece de-a noastră sunt sătulă.

Ileana Vulpescu

Un film nu este opera unei agenţii de turism, nu este finanţat de un programpentru atragerea străinilor pe litoral, ci este o operă de artă şi un act de cultură.El îşi are propriul său univers.

Nae Caranfil

Actorul e unul care spune pe dinafară ceea ce alţii simt pe dinăuntru. Tudor Muşatescu

Actorul este un mim superior, un schimbător de măşti. Meseria lui constituieun sacrificiu în favoarea rolului şi în paguba originalităţii lui creatoare.

George Călinescu

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

http://www.pdffactory.com

3

Film şi literaturăÎn filmele artistice, regizorul este Dumnezeu; în filmele documentare,

Dumnezeu este regizorul.

Unele filme sunt felii de viaţă. Ale mele sunt felii de tort.

Fac filme ca să scap de propriile frici.

Drama este viaţa cu părţile plictisitoare tăiate la montaj.Alfred Hitchcock

Cinematografia, ca şi pictura, arată invizibilul.Jean-Luc Godard

Port în mine două fiinţe: actorul şi spectatorul. Adeseori spectatorul nu-imulţumit de actor, însă de data asta, e o înţelegere deplină între cei doi.

Henryk Sienkiewicz în Fără ideal

Cinematografia viitorului îmi pare chiar mai personală decât un romanindividual şi autobiografic, ca o confesiune sau un jurnal.

François Truffaut

Nu judeca niciodată o carte după filmul ei.J.W. Eagan




4

Film şi literatură

Filmul are viaţa lui. Avantajul faţă de un spectacol de teatru este că el existăundeva, fixat pe un material, şi, când am chef, mă pot întoarce la el şi mă pot uita.Un spectacol de teatru filmat e cu totul altceva, deşi e mai bine decât nimic.

Silviu Purcărete

Cinematograful este teatru la conservă.Louis Jouvet

Cinematografia nu a salvat viaţa nimănui; nu e un medicament care să salvezeviaţa cuiva. E doar o aspirină.

Luc Besson

Un actor mare este cineva care creează, pe durata unui film, a unei piese deteatru, a unui spectacol, un univers.

Maia Morgenstern

Când creezi un film, creezi ceva în reprezentarea ta.Jean-Jacques Annaud



5

Louis MalleÎmi amintesc de perioada când Fellini era „regele

de la Cinecitta”. Când, pentruun motiv sau altul, ajungeai laRoma, nu puteai să nu mergisă-l cauţi pe platoul de filmare.Era totdeauna primitor şicălduros... şi extrem degeneros, dădea impresia cătimpul nu conta pentru el, eramereu înconjurat de persoanecare îl adorau. Fellini era ceeace visam cu toţii să devenim,dar nu exista decât un singurFellini şi ştiau cu toţii că nu va exista un altul. Este unartist unic, complet original, care şi-a definit spaţiuldin interiorul cinematografiei ca unul dintre rarii granziai acestei arte. Toate filmele lui sunt strălucitoare, darcel pe care îl prefer la modul absolut este Amarcord.

BalhusFederico are o flacără interioară, precum Balzac.

Ceea ce mă izbeşte cel mai mult la cinematografia saeste modalitatea absolut originală de a prezenta şireprezenta lucrurile, fie reale, fie fantastice, fieconcrete, fie imaginare. Această atmosferă fabuloasăpe care o degajă cinematografia sa aminteşte pictura,marea pictură, clasică şi modernă, a tuturor timpurilor.Datorită puterii cromatice pe care o găsesc în filmelesale, mă simt frate cu el.

Costa-GavrasPrimul film al lui Fellini de

care îmi amintesc este IVitelloni, care a fost pentru mineo revelaţie - atât de poetic şitotodată atât de realist. Apoi amvăzut La dolce vita, un altmoment extraordinar. Fellini esteasemenea unui frate mai marecare te ia de mână pentru a teintroduce în o altă lume undeemoţiile, râsul, lacrimile, surâsurile vin din inima naturiiomenescului.

Michelangelo AntonioniCele mai bune filme ale lui Fellini sunt, după mine,

Opt şi jumătate şi Amarcord. Alături de Curierulinimii, I Vitelloni şi anumite episoade din Casanova.

Luchino ViscontiÎl admir enorm pe Fellini. Este o adevărată fiară a

cinematografiei. Când unul e mare, apoi e mare.

Italo CalvinoOdată cu Fellini, cinematograful de la distanţă, care

ne-a hrănit tinereţea, s-a inversat definitiv în a devenicinematografie deproximitate absolută. Întimpul contractat alexistenţei noastre, totul seîngrămădeşte, angoasant prinforţa prezenţei; primeleimagini ale erosului şipremoniţiile morţii revinasupra noastră în fiecare vis;sfârşitul lumii a începutodată cu noi şi nu dă nici unsemn de sfârşit apropiat;

filmul despre care ne imaginăm că suntem doarspectatori este istoria vieţii noastre.

Umberto EcoTeleviziunea lui Fellini

este legată de prea. Preatotul, prea forţată, cu câtevagrade deasupra realului. Serâde, identifici referinţele, daraceastă televiziune nu estedesemnată de Daumier, nicide Grosz, ea este pictată deJérôme Bosh. Nu există răul:televiziunea lui Ginger şiFred este o splendidă piesăa grotescului.

François TruffautCineaştii mei preferaţi sunt Renoir, Rossellini şi

Hitchcock. Urmează Bergman, Fellini şi Orson Welles,la acelaşi nivel, atât ca scriitură cât şi ca personalitate.

*




6

Billy WilderSă nu îl citezi pe Fellini când vorbeşti despre cinema,

este ca şi cum să nu îl aminteşti pe Paul Getty cândvorbeşti despre bani.

Milos FormanFellini poate face pentru

noi ce a făcut pentru filmelesale: să ne facă nemuritori.El a făcut filmele sale sădevină nemuritoare. Arealizat filme asupratimpului său, conformpersonalităţii sale, desprepoporul său şi viaţaacestuia, ceea ce legarantează eternitatea. Suntmulte filme recente care, comparate cu filmele sale,sunt vechi. Fellini este unic: curajul şi libertatea sa deexprimare sunt o sursă de inspiraţie pentru noi toţi.

Woody AllenAnumiţi cineaşti au

exercitat o influenţă căreianimeni nu a reuşit să i sesustragă: este cazul luiFellini. Sunt mari maeştricare au contribuit, direct sauindirect, la făurirealimbajului cinematografic.Universul cinematograficeste, în acest sens, dator luiFederico Fellini. Filmele salesunt pătrunse de spirit comic

şi realizate cu un imens talent. Opera sa este unpreaplin de vitalitate, este triumful vie ţii, al plăcerii şial amuzamentului. Spectatorul simte mâna unuimaestru, ochiului căruia nu îi scapă nimic.

Akira KurosawaMă leagă de Fellini o

imensă admiraţie. Are ocapacitate de a vizualizagândurile şi ideile cu totulunică, extraordinară.

Viktor SklovskiFellini este un mare maestru tragic. La Strada,

Nopţile Cabiriei, La Dolce Vita, Opt şi jumătatesunt construcţii ale artei cinematografice. Găsim aicinu numai destine umane, ci şi diferite Italii: garibaldiană,catolică, burgheză, artistică.

Nikita MihalkovFellini este un mare

maestru, cineastul pecare îl admir cel maimult. De câte ori măpregătesc să regizez unfilm, revăd Opt şijumătate. Chiar dacătoate filmele sale suntextraordinare, acest filmmă inspiră mai multdecât orice.

Ingmar BergmanFellini este mai mult decât un prieten, este un frate.

Unele dintre filmele sale le-am văzut de zece ori.

Georges SimenonFellini nu este numai un

mare cineast, cel mai mareal timpurilor noastre, ci maimult: un creator, un creatoradevărat, poate inconştient,uneori deconcertant, careşi-a extras din subconştientmaterialul tuturor operelor.Sunt puţin gelos pe o puterepe care simt că nu o posed.Pentru mine Fellini estecinematograful.

Arthur Hiller (regizorul Omului de la Manchaşi Love Story)

Îl ador pe Fellini. Are oamploare a privirii stupefiantă,un ochi prodigios. Iubesc toatefilmele sale, mai ales pe celepe care le-a realizat cuGiulietta Masina.



7

- Viaţa mă interesează mult mai multdecât cărţile.

Muzeele şi bibliotecile nu sunt făcutepentru artişti.

Citind anumite cărţi, sigur că veiputea avea întâlniri salutare şiextraordinare, vei intra în contact cumarile suflete; eu nu sunt decât un cititorocazional şi dezordonat.

Nu mă pricep deloc la literatură.

- despre Ingmar BergmanBergman este un adevărat om al

spectacolului, care se foloseşte de orice,inclusiv de iluzionism esoteric, careprezintă într-o manieră fantezistă orealitate problematică şi neliniştitoare.

Este un cineast căruia nu îi place bunul gust, decorulfrumos.

Bergman are pentru mine aceeaşi simpatie pe careo am pentru el: el miroase sângele rasei şi are întrealtele gustul de la sciure (rumeguş) al circului

- Urmând exemplul lui Rossellini, am lucrattotdeauna în plină stradă, în case ale unor persoanenecunoscute, la îndemâna unor stimulări întâmplătoare,a circumstanţelor neprevăzute, a personajelor deneconceput.

Eram deschis la tot ce ziua îmi prezenta, disponibilpentru întâlniri din cele mai stranii, pentru sugestii dincele mai bizare.

- Fellini şi La Dolce VitaLa Dolce Vita a provocat un scandal imens.Fellini a fost acuzat că a transformat Roma într-un

oraş simbol al nebuniei de a trăi, al viciului şi al perdiţiei,Sodoma şi Gomora laolaltă.

Scriitorul englez Ewelyn Waugh a declarat căRoma era ameninţată de o nouă invazie barbară şi căel nu cunoaşte nici un alt oraş din lume unde se respirăun aer atât de iremediabil decadent.

L’Osservatore Romano, organ al Vaticanului, apublicat şapte articole despre film, unul mai sever cacelălalt.

Unele au fost scrise de Oscar Luigi Scalfaro, devenitpreşedinte al Italiei. Filmul a fost interzis spre vizionarecatolicilor, cu riscul excomunicării din sânul bisericii.

A fost însă apărat de iezuiţi.Biserica catolică l-a reabilitat de abia în 1994, după

moartea lui Fellini.

- La Dolce Vita a obţinut la Festivalulde la Cannes, La Palme d’Or.

Cei ce s-au bătut pentru aceasta aufost doi scriitori, Georges Simenon şiHenry Miller.

În Italia, autorităţile au cerut ca filmulsă fie ars şi lui Fellini să i se retragăpaşaportul.

- Fellini despre La Dolce Vita:Pentru mine, La Dolce Vita se

identifică cu Anita Ekberg.Era o femeie de o frumuse ţe

monstruoasă.

- Fellini obţine cu La Strada primulsău Oscar.

Iată cum descrie regizorul ceremonia premierii:Vedetele ecranului, bărbaţi şi femei, soseau la

bordul unor limuzine ce semănau cu nişte dricuri.




8

Girofarurile te ameţeau. Un public în delir care ţipa,urla, dădea din mâini şi din picioare. O defilare vagmortuară, o ceremonie sub multe aspecte de carnaval,dar în acelaşi timp un spectacol emoţionant şi patetic,montat în deplină conştiinţă a ceea ce este.

Este o ceremonie internă, unde cinematograful sereîntâlneşte cu el însuşi, într-o tentativă de a reînviamorţii, de a exorciza ridurile, bătrâneţea, boala,sfârşitul.

Ceremonia decernării Oscarurilor are farmeculcaricaturilor, este caricatura Judecăţii de Apoi, aReînvierii cărnii.

Cinema-ul este carnaval, circ, luna parc, manej,joc de saltimbanci.

- Cel de-al doilea Oscar, Fellini l-a primit pentruNopţile Cabiriei.

Fellini a primit cu această ocazie o scrisoare de ladramaturgul Henry Miller.

Acesta i-a scris că a văzut Nopţile Cabiriei a douaoară în trei zile şi după terminarea filmului a plâns cuhohote timp de zece minute.

- Debutul lui Fellini ca regizor asistent al luiRossellini (singurul cineast pe care Fellini îlrecunoaşte ca propriu maestru).

Rossellini era inimitabil, imprevizibil, genial.Pentru mine, neorealismul se identific ă cu

Rossellini.Rossellini a fost inventatorul cinematografului

turnat în aer liber, printre oameni, în circumstan ţelecele mai imprevizibile.

De la el am preluat ideea că filmul este o călătorie,o aventură, o odisee.

A fost pentru mine un maestru şi un prieten denecomparat.

- La vârsta de 7 ani, Fellini a fugit de acasă şi, timpde câteva zile, a urmat fascinat peregrinările unui circitinerant.

- Fellini despre Opt şi jumătateEste povestea unui intelectual care are tendinţa de

a secătui totul, de a înlătura orice căldură a vieţii. Esteistoria unui om legat, prins în capcană, în cuşcă, careîncearcă să iasă dintr-un fel de stagnare, care faceeforturi să înţeleagă, dar care, în cele din urmă, îşi dăseama că nu are nimic de înţeles, căci are mai degrabănevoie să accepte viaţa aşa cum este şi să i seabandoneze, decât să o problematizeze.

Dacă acest film are un început şi o concluzie?Cred că este imoral să relatezi o poveste care are

un început şi o concluzie.Un film trebuie să fie, în un anume fel, asemenea

vieţii: el trebuie să conţină lucruri neprevăzute,evenimente neaşteptate, erori.

- Despre SatyriconSatyriconul lui Petronius este o operă fragmentară,

lacunară, obscură, ce nu îmi putea oferi elemente decâtpentru o reconstrucţie imaginară.

Lumea antică este pentru mine o galaxie nebuloasăşi, de altfel, interesul meu pentru istorie este destul delimitat.

Filmul este un fel de încercare de science-fiction atrecutului, o călătorie într-o lume misterioasă.

Intenţia mea a fost să fac un film în afara timpului,atemporal, dar mi-a fost imposibil să nu observ călumea descrisă de Petronius seamănă surprinzător culumea în care trăim, în care trăiesc eu însumi.

Personajele lui Petronius sunt pradă aceleiaşi febredevorante de a exista, care se observă la oamenii şitinerii de astăzi.

* Conversations avec... Federico Fellini ,Costanzo Costantini, Editions Denoel, Paris, 1995



9

Organizat în perioada în care Europa sărbătoreşte Ziua Dunării, Festivalul de Literatură POEZIA – PORTLA DUNĂRE a reunit la Galaţi o constelaţie de nume şi condeie, în dorinţa de a celebra mai mult decâtaspectele de apă dătătoare de viaţă, susţinător de ecosisteme şi aşezări umane, motor şi punte economică, aleDunării. Am dorit să onorăm rolul acesteia de fluviu-mamă, creator de civilizaţii, fenomen cultural, pilon istorical Europei şi sursă de inspiraţie pentru câteva milenii de artă şi cultură. Încă de la înfiinţarea sa, CentrulCultural „Dunărea de Jos” de la Galaţi a acordat zilei de 29 iunie o atenţie specială. Am organizat evenimente,am derulat proiecte, am promovat artişti, am încercat, prin toate mijloacele pe care le aveam la îndemână, săreafirmăm identitatea noastră de oraş - înainte de orice - dunărean.

Organizatori şi parteneri:În acest an au venit alături de noi instituţii şi organizaţii prestigioase, atât româneşti, cât şi străine, pentru a

se implica în prima ediţie a festivalului internaţional de literatură dunăreană. Ne referim la: Institutul Goethe -instituţia culturală a Germaniei, care promovează cultura acesteia la nivel mondial, Forumul Cultural Austriac- secţia culturală a Ambasadei Austriei la Bucureşti, înfiinţată pentru promovarea schimburilor culturale întreRomânia şi Austria, Danish Arts Foundation - instituţie ce promovează arta în Danemarca, dar şi arta danezăîn străinătate, Uniunea Scriitorilor din România - Traduceri Literare - Filiala Bucure şti, APLER - AsociaţiaPublicaţiilor Literare şi Editurilor din România, Asociaţia EuroCulturArt- Bucureşti, Agenţia de CArte - primaagenţie de ştiri şi comentarii on-line dedicată industriei editoriale din România, evenimentelor de carte şiscriitorilor români, Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia”, Asociaţia „Galaţi, Oraşul Meu”.




10

Invitaţi: Ioan Cristescu, Peter Sragher, Lucian Chişu, Ioana Crăciunescu, Dan Mircea Cipariu - Bucureşti,Tarek Eltayeb şi Cornelia Travnicek - Austria, Dirk Huelstrunk - Germania, Claus Ankersen - Danemarca,Triin Somets - Estonia, Arcadie Suceveanu, Nicolae Spătaru, Grigore Chiperi - Republica Moldova, AmeliaStănescu - Constanţa, Violeta Craiu - Brăila, Vali Crăciun, Luminiţa Potirniche, Stela Iorga, Angela Baciu,Angela Ribinciuc, Victor Cilincă - Galaţi

Programul festivalului a cuprins: întâlniri cu oficialităţile gălăţene; simpozionul „Scriitorii Dunării” şilansarea Dicţionarului General al Literaturii Române, invitaţi fiind scriitorii Lucian Chişu, Ioan Cristescu şiDan Mircea Cipariu; lansarea almanahului Clepto-Hydra susţinut de scriitorii Ghiţă Nazare şi Victor Cilincă;lecturi publice ale invitaţilor festivalului la foişorul de pe faleza Dunării şi la Centrul Multicultural „Dunărea deJos”; expoziţie de carte poştală şi imagini document „Portul Galaţi de altădată” - colecţia Iulian Panait şi„Vederi dunărene de la izvor la vărsare” - colecţia George Manea.



11

Soţul, Serghei Efron, şi Marina Tvetaeva

Cu ocazia unui interviu pe care mi l-a acordatchiar la Galaţi cu mulţi ani înainte de a turna filmul„Restul e tăcere”, regizorul Nae Caranfil, unartizan al frazei şi un constructor extraordinar alloviturilor de teatru… în film, cu şcoală descenaristică la Paris, implicat în produc ţiiinternaţionale, dar om normal, cu modestiaartistului desăvârşit, îmi mărturisea că a crescutde copil cu povestea fascinantă a primului film delung metraj românesc în casă: tatăl său, TudorCaranfil, a cercetat mult în istoria aceleisuperproducţii de început: „Independen ţaRomâniei”.

Peliculă care vedea lumina marelui ecran în1912, precedând astfel cu trei ani ceea ce esteconsiderat de istoriografia mondială a filmului„primul film de lung metraj al tuturor timpurilor” –filmul „Naşterea unei naţiuni”, al regizorului

american întemeietor, inventator de tehnici adică, DavidWark Griffith.

Producţia filmului românesc a fost iniţiată deSocietatea cinematografică a actorilor TeatruluiNaţional din Bucureşti, cu ajutorul „Ministrului deRăsboiu”, care a apreciat „utilitatea patriotică aantreprizei”, oferind fonduri (insuficiente) şi figuraţiealcătuită din militari, fiind apoi preluată de aventurierulgrandoman şi foarte bogat Leon Popescu.

Caranfil Senior, Tudor Caranfil, cel care îşi oferiseo parte din viaţă cercetării acestei capodopere apionierilor români în cinematografie, actori „coborâ ţi”de pe „scândura” teatrului care păşeau pentru întâiadată în lumea încă rău famată, dispreţuită, a comédiiilor,a distracţiilor facile: filmul! Începeau însă ca săpătrundă, prin cinematograful de artă, şi filmarea unormari spectacole, după Shakespeare sau Hugo, cu actoriuriaşi de teatru, precum Sarah Bernhardt (prezentăspre sfârşit de secol XIX şi la Galaţi, într-un turneu,pe scena Teatrului Papadopol din Port, plângându-seîn presa pariziană de calitatea lumânărilor cu care seilumina la noi sala). Pe atunci, filmele scurte, bobinede numai vreo cinci minute cel mult, precum primulfilm artistic românesc, „Amor fatal”, cu Lucia Sturdzaşi Tony Bulandra, mari actori ai Teatrului NaţionalBucureşti, în regia lui Grigore Brezeanu, primproducător (în filmul lui Nae Caranfil, sugerat îninterpretarea lui Marius Florea Vizante), regizor laacelaşi teatru, fiul unui mare actor, Ion Brezeanu(sugerat în filmul lui Caranfil prin jocul actorului MihaiGruia Sandu). Grigore era fiul celebrului IancuBrezeanu, un Cetăţean turmentat formidabil, cel carel-a condus de unul singur la groapă pe prietenul săuI. L. Caragiale…

De altfel, Grigore Brezeanu era cel care avea săse implice şi în regizarea acelui prim lung metrajromânesc, „Independenţa României”. Cel puţin oficial,căci caietele descoperite de urmaşii lui AristideDemetriade arată rolul cel mai important în regie, darşi capacitatea de realizare a scenariului regizoral decătre marele tragedian de la Naţional, care regizaseînainte, tot cu Brezeanu, filmul după Eftimiu.Investitorul Leon Popescu şi producătorul PascalVidraşcu - înrudit cu generalul Aslan, secretar generalla Ministerul de Război, deci furnizor de… figuraţiemilitară, alcătuiesc Societatea „Film de artă românăLeon Popescu”, cu scopul de a „confecţiona (sic!) şiexploata filme cinematografice”. Narcis Ispas scriedespre beneficiile acţionarilor, iar proporţiile spun multe!Astfel, Vidraşcu şi Brezeanu primeau 55%, LeonPopescu şi actorii realişti Constantin Nottara, PetreLiciu, Nicolae Soreanu, Vasile Toneanu, Ion Brezeanu,

Istoria unei victorii cinematografice ignorateV

icto

r C

ILIN

CÃ

8 februarie 1916: premiera primului film de lung metraj din lume: „Naşterea unei naţiuni”,SUA. 26 septembrie 1912: proiecţia filmului românesc de lung metraj „Independen ţaRomâniei”! Care a fost primul?

Imagine de pe genericul primului film românesc– şi din lume!

Imagine din filmul lui Griffits, film de successani la rând, deşi (sau… mai ales pentru că) a fostşi interzis în câteva dintre statele nordiste ale SUA




12

Demetriade – restul de 45%. Un operator misterioscu mână sigură (filmarea se făcea învârtind, egal,manivela!) şi o monteuză din Franţa, aparatură dinaceeaşi ţară a fraţilor Lumiere vorbesc despre nivelulprofesionist al fixării şi procesării imaginii.

Filmul rulează prima oară la Cinema „Apollo” dinBucureşti, între 26 şi 30 septembrie 1912; în acelaşian cu „Înşir’te mărgărite...”, după poemul dramatic allui Victor Eftimiu, menit însă a fi proiectat încompletarea spectacolului acestuia de la Na ţional. Înfilmul mut, actorii nu se auzeau, ci, cu gesturi foarteexagerate, teatrale, însoţeau replici sau explicaţii, scriseîn inserturi. Niciun film nu a depăşit, în acei ani, 45 deminute. În 2007, filmul lui Nae Caranfil desprepovestea naşterii filmului urnit de actorii Naţionaluluila 1912 avea 82 de minute şi nu era mut, ba chiar aveacoloana sonoră realizată la Hollywood.

Un gălăţean, redutabil istoric de film:Tudor Caranfil

Născut în 1931 chiar la Galaţi,criticul şi istoricul de film TudorCaranfil, creatorul unor emisiunide informare cinematografică demare cultură la TeleviziuneaRomână, a plecat în capitală dupăce a trecut prin băncile şcoliiLiceului „Vasile Alecsandri” aici,în oraşul de la malul Dunării.

Gălăţeanul a urmat în capitalăcursurile prestigiosului Liceu„Mihai Viteazul”, a absolvitFacultatea de Filosofie tot laBucureşti, unde a lucrat şi înpresă, la „Informa ţiaBucureştiului”. A iniţiat, din anii´60, o primă formulă a Cinematecii române! Invitatpermanent la festivalurile de film de la Cannes şiBerlin, Karlovy Vary sau Los Angeles, membru în juriulFIRESCI, se revendica gălăţean într-un interviu din2006, acordat lui Octavian Sava: „De la începutcronicarul mi-a mărturisit că s-a născut la Galaţi, undeşi-a început şi activitatea. Atunci m-am trezit recitândun vers din Barbu Nemţeanu: Galaţi, oraş denegustori,/ la tine stă poetul ca-n Sodoma.” La careistoricul a replicat: „Eu n-am fost negustor.”

Îmi amintesc încă multe amănunte despre povesteaacestui prim film, aşa cum a depănat-o în cărţi TudorCaranfil. De pildă, despre secvenţele în care apăreau,la 1877, şine de tramvai, sau despre obiceiul regeluiCarol I de a sta la birou tot în şa, ca să nu-şi piardădexteritatea de cavalerist, şa pe care a donat-o echipeide filmare, nu şi bani. Sau despre încercările de a vindela Paris pelicula, fără răspunsul prompt al birocraţilorde la Bucureşti. Astfel, cumpărători de pe piaţa ceamai mare din lume a acelor timpuri, ruşii, la care rulauo mie de filme pe an, micşorează oferta zi după zi iar

în final… „pleacă fără bonjour”…Caranfil a scris multe cărţi despre cinematografia

universală, care înglobează şi pe cea românească, demulte ori recompensată internaţional. Am citit cusufletul la gură, ca pe un roman de spionaj, cartea„7 capodopere ale filmului mut” (1966), sau volumelescoase în anii ´80, pe teme prezentate şi în emisiunitelevizate: „Vârstele peliculei”. Unde primul filmromânesc (şi primul din lume!) îşi găseşte locul meritat,ca şi cel al lui Griffits, de altfel! Este lungă listalucrărilor enciclopedice caranfiliene, scrise însă cumultă căldură – de la „Cetăţeanul Kane” la„Intoleranţă”. De pildă, înainte de Revoluţie, amrecunoscut, deşi nu înţeleg aproape deloc rusa, lateleviziunea de peste Prut, pelicula „CrucişătorulPotemkin”, a marelui Eisenstein, doar după fascinantadescriere a aventurilor turnării filmului pe o navă realăplină cu mine plutitoare, filmat cu camera pe bicicletă,o peliculă distrusă în bombardament la evacuareaarhivelor sovietice în timpul celui de-Al Doilea Război

Mondial şi salvată numai printr-o copie descoperită… în buncăruldin Berlin al lui Hitler, după război– nu-i aşa că vă place istoriafilmului?

„The Born of a Nation” –„Naşterea unei na ţiuni”,superproducţia istorică de 193minute a regizorului americanDavid Wark Griffits (1875 –1948), numită iniţial „TheClansman” („Membrulclanului”), era lansată pe 8februarie 1915. Fusese terminatăcu un an înainte. Regizor,producător şi co-scenarist (alăturide prolificul scenarist de filme

istorice şi referent Frank E. Woods), Griffits lucrasepe baza romanului şi piesei de teatru semnate de T. F.Dixon Jr., ministru şi autor de legi statale, autor decărţi populare şi susţinător KKK: „The Clansman” seinspiră din istoria Ku Klux Klan-ului, teribila organizaţiesecretă rasistă americană (povestea iniţială îl vedea…eroic), înşirând întâmplările din două familii americaneprinse în Războiul de Secesiune şi în perioada dereconstrucţie ce i-a urmat. Pe generic străluceaformidabila actriţă de Oscar, scenaristă şi regizoare,Lilian Gish. Filmul a costat 100.000 de dolari şi a adusvreo sută de milioane! Un succes comercial, caredramatiza şi asasinarea preşedintelui Lincoln.Majoritatea personajelor de culoare erau actori albivopsiţi cu negru.

Născut într-o familie ruinată după înfrângereasudiştilor, cineastul care a realizat peste 500 de peliculea inventat blockbusterul, flashback-ul, prim-planul,crosscuting-ul (când două personaje, vorbind la telefondin locuri diferite, apar pe ecranul despărţit în două).Istorie…



13

RAPORTUL între timp, spaţiu şi propria noastrăsubiectivitate determină exact poziţia noastră însistemul cinematografic. Din momentul în carestăpânim timpul cinematografic, putem să facemcinema. Sunt eşantioane ale timpului real carereordonate şi remontate creează un timp nou. Acestaeste timpul cu care lucrăm.

Să zicem că avem o defilare care durează douăore. Dacă ne aşezăm cu aparatul într-un punct fix şidefilarea trece prin faţa noastră,nu obţinem nimic. Trebuie sămergem cu aparatul şi să filmămdesfăşurarea din diverse puncte,după care montăm, cinci minute,trei minute, iar timpul pe care îlobţinem din întreaga desfăşurarea defilării este timpulcinematografic.

Un exemplu pentru spaţiulcinematografic ar fi un om caremerge pe o stradă. Un alt ommerge pe o altă stradă. La unmoment dat cei doi se întâlnescla un colţ. Se salută. Unul mergepe o stradă din Buenos Aires, iarcelălalt merge pe o stradă dinBucureşti. Se întâlnesc la un colţîn Moscova, după care unulpleacă pe o stradă din Praga şicelălalt pleacă pe o stradă dinViena. Dacă montezi în acest fel,cei doi oameni apropie spaţiile în aşa fel încât creeazăun nou spaţiu: oraşul tău cinematografic.

Cele două noţiuni, timpul şi spaţiul cinematografic,trebuie stăpânite foarte bine, pentru că ele ne daucheia în continuare, cheia de lucru. Noi ce urmărim?Urmărim personajul. Dacă actorul este senzaţional şiare multă carismă, ce este în spatele lui este doarsugerat şi nu se vede. Cea mai bună scenografie estecea care nu se vede, adică nu sare în ochi.

Iar marea luptă este timpul cinematografic.Mijloacele prin care putem stăpâni timpulcinematografic sunt cadrele. Există nişte trucuri cucare trebuie să lucrăm. În film orice este posibil. Estede fapt vorba despre amăgire. Spunem o poveste şi

amăgim lumea să intre în povestea noastră. Cu câtsuntem mai inteligenţi, mai competitivi şi mai creativi,cu atât lumea este prinsă mai tare în povestea noastră.

* * *Există o foaie albă şi un om. Să-l numim regizor de

film. El închide ochii, îi deschide din când în când şiscrie un text. Ce scrie? Ceea ce vede. Ce vede? Unfilm virtual. Pornind de la acea hârtie îşi alege locaţii,actori, echipă, scenograf, în aşa fel încât filmul să prindă

contur şi să existe pe peliculă. Dela hârtie până la ceea ce ajungepe peliculă există un lung şir deîntâmplări pe care regizorul letraversează cu propriile lui îndoieli,el încercând să asambleze o lumepe care nu o vede decât el.

Se întâmplă ca din amabilitatesau din slăbiciune regizorul să îşialeagă ca actor un prieten şigreşeşte. Automat îşi impune ocenzură în modul de a lucra. Lacapătul drumului un regizortrebuie să aibă puterea de a tăiaîn carne vie, de a renunţa, de a secerta cu lumea şi de a încercaîntr-un fel sau altul să ducă lacapăt acel gând virtual. Pentru căaltfel este capcana tuturorslăbiciunilor. El trebuie săurmărească un gând nevăzut, pecare nu îl înţelege nimeni în afară

de el.„Ce face regizorul?”, întreabă mulţi. „Stă şi se uită

într-un monitor, mai asamblează o scenă, toţi forfotescîn jurul lui, unii cară, alţii fac, el ce face?” El filmeazăun plan, dar dă filmul înainte şi înapoi în mintea lui şiacest procedeu pe care nu îl vede nimeni îl oboseşte.Cadrul filmat într-o zi face parte dintr-un ansamblu,acel ansamblu nefiind filmat încă, iar el trebuie să aşezecadrul respectiv în locul în care se potriveşte, în loculîn care trebuie şi să îi dea încrengătura care trebuie.

Se întâmplă de multe ori să se filmeze finalul filmuluiîn prima zi de filmare. Regizorul trebuie să ştie totfilmul şi să îi dea indicaţii actorului în aşa manieră încâtacesta să poată juca finalul filmului. Există o gradaţie

*




14

pe tot parcursul filmului, iar tu trebuie să filmezi directapogeul, cu încărcătura aferentă. Trebuie să încarciactorul cu rolul, să îi povesteşti tot filmul.

Căutarea permanentă, frământarea permanentă,pendularea permanentă, nebunia unui om în încercareade a asambla lumea, asta îl reprezintă pe regizor şiasta face. Etapele sunt foarte simple: scrie un scenariu,după care trebuie să convingă pe unii să-i dea banipentru a face filmul. Marea problemă este cum îiconvinge. Trebuie să facă pe deşteptul, pe inteligentul,pe mierosul, pe obraznicul. Nu există o regulă, fiecarecu personalitatea lui. Însă un lucru sigur este că nu vaconvinge rugându-se în genunchi, pentru că va fi datafară pe uşă. În momentul acesta începe aventura.Trebuie să caute un operator, să stea de vorbă cu el,să vadă la ce proiecte a mai lucrat, să observe dacănivelul de inteligenţă al operatorului coincide cu al lui.

Nu mai vorbesc despre actori. Foarte mulţi mergla castinguri, fără însă a avea vreo legătură cucastingul. Ei se duc, spun „Bună ziua”, „Cum techeamă?” Nu acesta este castingul. Casting înseamnăsă selectezi un număr de oameni şi să începi uşor-uşor să repeţi cu ei, să vezi dacă intră într-un cod vizual,într-un cod grafic pe care tu îl ai în cap, în filmul tăuvirtual.

A fi regizor de film este una dintre cele mai grelemeserii. Este o meserie care macină, frământă. Unfilm bun îţi mănâncă din viaţă tot atâta timp cât îţimănâncă un film prost. Eu consider că în aceastămeserie există trei opţiuni: fie mergi pe drumul drept,fie ajungi la nebuni, fie alcoolic. De aceea cred căpoţi reuşi doar echilibrându-ţi existenţa.

Nu există o tehnică de a deveni regizor. Poţi învăţadoar cum să te găseşti pe tine. Când am intrat lafacultate erau 4 locuri şi 484 de candidaţi şi pot spunecă nu eu am ales, ci am fost ales. Nu pot să spun cădoar eu am vrut cu adevărat, pentru că toţi ceilalţi 484de copii au vrut şi poate unii au vrut mai tare decâtmine. Am realizat însă că este o meserie care cere unefort considerabil. Trebuie să citeşti enorm, să vrei săfaci decupaje la tot ce întâlneşti. Trebuie să ştii de lapoezie la filosofie, de la literatură la arhitectură, trebuiesă ai permanent ochii deschişi pentru tot ceea ceînseamnă gest omenesc, pentru tot ceea ce înseamnăumanitate.

Eu sunt cel mai fericit când filmez. Îmi este multmai greu să trăiesc când nu filmez şi îmi este mult maiuşor atunci când o fac. Timpul curge în favoarea mea,mă simt excepţional, mă emoţionez pentru că văd căfilmul prinde contur, chiar dacă filmez treizeci de zilede dimineaţă până noaptea. Filmarea este o fascinaţie,alegerea actorilor şi locaţiilor, la fel.

Un regizor înseamnă un personaj viu tot timpul.Când e în afara timpului? Când doarme? În niciun caz.Când doarme visează la ceea ce nu a văzut ziua. Esteo profesie uşor periculoasă, care la un moment dat îţiconsumă totul, asta dacă o faci cu credinţă, cufrământare. Nopţile visezi ceea ce ai vrea să vezi ziua,ziua vezi ce ar trebui să faci şi într-un fel sau altul eştiîntr-o continuă nelinişte.

Nu faci film pentru public, faci film prin care săaduci publicul la tine. Există emisiuni de televiziunecare prin grosier au coborât spre public, mergând peideea că vor avea un rating extraordinar, dar s-audegradat şi au dispărut. Aventura cu publicul nuporneşte de la ideea de a te coborî pentru public.

Primul decupaj pe care îl facem este prima uşă pecare o deschidem spre meseria de regizor. Dar cumfacem primul decupaj? Cu sufletul, cu mintea, trebuiesă îl facem ca pe o simplă temă? Răspunsul la aceastăîntrebare reprezintă gravitatea şi importan ţadecupajului. Dacă îl faci cu sufletul, el va marca ceva,dacă îl faci din datorie, va marca faptul că eşti un omconştiincios.

De fiecare dată când ne propunem ceva, acel cevarăspunde unor comandamente, dar nu întotdeaunacomandamentele sunt cele care trebuie să ne dicteze.Un impuls din interiorul nostru, de dragoste, de iubirepentru meserie, trebuie să guverneze orice facere.

Fără pasiune, această profesie devine un fel derutină slugarnică în care toată lumea te dirijează, toatălumea decide, iar tu semnezi pentru că eşti regizor.

* * *Nu cred că te poate învăţa cineva să lucrezi cu

actorii. Când am fost pentru prima dată asistent laPintilie, la „D’ale carnavalului”, toată lumea mi-a spus:„Excepţional, o să înveţi să lucrezi cu actorii”,într-adevăr, Pintilie ştie să lucreze cu actorii. E atentla fiecare cuvânt, dar face ceva ce nu oricine poatesă facă, se duce şi îi arată actorului cum să joace. Eleste primul actor, se duce şi arată. Dacă Dumnezeuţi-a dat un oarecare talent, poţi să te duci şi să-i arăţi,dar dacă nu ţi-a dat şi ţi-a dat un talent de vorbire, delogică?

Eu nu cred că trebuie să te duci să-i arăţi actoruluicum să joace, pentru că îl încorsetezi. El intră automatîntr-o imitaţie, după care, imitând ceea ce trebuie săimite, nu mai este el. Prefer să vorbesc cu el înainte şisă-i explic ce se întâmplă cu personajul, cine estepersonajul, să-i fac o biografie a personajului, în aşafel încât să-l încarc cu personajul meu. Şi atunci aşteptde la el ce poate să îmi dea din oglindă, pentru că elpractic este o oglindă pe care eu o încarc cu imagini,cu stări, cu sentimente. Marea problemă este, când



15

alegi un actor, să nu te laşi păcălit. Dacă iubeşti ceeace faci, crezi în ideea ta şi ai şi logică, poţi face actorulsă te creadă. În momentul în care începe să te creadă,în momentul acela devine totul adevărat.

Tot ceea ce trăieşte şi tot ceea ce trece pe lângăun regizor trebuie să devină vizual. Trebuie săvizualizăm senzaţiile, să vizualizăm imposibilul.Pintilie spunea că un „loc” are „definiţie”. Definiţiaaceasta porneşte de la patina vremii, felul în care cadelumina, modalitatea în care spaţiul acela este inclusdeja în istoria picturii. Un colţ de grădină poate avea odefiniţie. Lumina cade într-un anumit fel, există osălbăticie ciudată, iar în mintea ta se aseamănă cu opictură impresionistă pe care ai păstrat-o în memorie.Este un amestec de vechime, lumină şi reminiscenţeculturale care circulă undeva în subconştientul tău.Dacă găseşti o justificare interioară, metafizică,filosofică pentru fiecare lucru pe care îl întâlneşti, teapropii într-un fel sau altul de această meserie.

În tinereţea mea făceam un exerciţiu de invidie. Înmomentul în care mă simţeam invidios, încercamîntr-un fel sau altul să mă controlez, mă autoironizam,mă criticam singur. Trebuie să încerci să te uiţi îninteriorul tău, să te măsori cu tine însuţi şi nu cuceilalţi. Măsura noastră este în noi înşine. Cine semăsoară cu ceilalţi greşeşte. Regia nu este sport. Nusuntem în niciun fel de competiţie.

Toţi avem greşelile noastre, slăbiciunile noastre, darTolstoi spunea că „e mai bine să păcătuieşti cu faptadecât cu gândul, pentru că ai de unde să te căieşti”.Sigur, aceste cuvinte împing la greşeli imediate. Darsocietatea de astăzi păcătuieşte mai mult în gând şiatunci toată atmosfera aceasta stresantă în care trăimvine de undeva de la o acumulare de energii şi degânduri murdare. Poate dacă s-ar înfăptui mai multenenorociri, ele s-ar spăla mai repede. Dar nu, existăgânduri subterane, gânduri ciudate, care iniţiază unstres continuu.

Salvarea este până la urmă în carte, salvarea esteîn creaţie, salvarea este în a te regăsi pe tine. Suntempe un drum care ne poate înălţa, un drum care nepoate face mai buni, mai corecţi. Cu fiecare regizornou care se naşte, aventura reîncepe. Tot Tolstoispunea că „măreţia unui om este că poate să se culceseara, să se trezească a doua zi şi să facă un miracol”.Am intrat în acest joc şi dacă îl facem cu seriozitatene va răsplăti, iar dacă îl facem cu necredinţă ne vapedepsi.

* * *La Hollywood, primul om care citeşte un scenariu

nu este regizorul, ci asistentul agentului, agentul,asistentul producătorului, producătorul, practic oameni

care nu au nicio legătură cu tehnica cinematografică,dar sunt oameni pasionaţi de film şi sunt oameni carevor să facă bani făcând film. Scenaristul trebuie să-şiadapteze, deci, scrierea conform inteligenţei celor carecitesc primii scenariul. Apoi regizorul îşi face unstoryboard. Eu sunt adeptul acestui storyboard. El vinede undeva din străfundurile decupajului de film rusesc.Decupajul de fier era forma finală în care regizorultrebuia să filmeze tot ce a scris în decupaj, nu aveavoie să se abată de la el.

Îmi amintesc că, la un moment dat, un operatorde-al meu, Puiu Deca, filma cu domnul Lucian Bratu,care făcuse şcoala la Moscova. Filmul era „Angelamerge mai departe” (1981). La un moment dat, Angelaera la volan şi avea un radio în maşină prin care ea săcomunice cu colegii. În scenariu scria: „prim-planAngela vorbeşte, plan detaliu aparat de radio”. Şi Bratuspune: „Acum punem aparatul pe plan detaliu”. PuiuDeca, fiind mai înaintat în minte, îi spune: „Am filmatacest plan detaliu pe două bobine, deci avem suficientmaterial cu planul radioului din toate unghiurile posibile.Aveţi de unde să montaţi”. „Pardon?!”, spune Bratu,„păi dacă în scenariu scrie plan detaliu, domnule Deca,noi filmăm acum plan detaliu”. Asta referitor ladecupajul de fier. Însă fiecare regizor filmează cumcrede de cuviinţă.

Avem de exemplu o secvenţă de filmat într-obucătărie. Închidem ochii şi visăm. Fiecare va visaaltă bucătărie, fiecare are un alt film virtual. Cum seadună această poveste? Ea se adună din opţiuneafiecăruia. Se pleacă într-o prospecţie, se găseşte ocasă, cu o bucătărie asemănătoare cu cea pe carene-am imaginat-o, operatorul nu are suficientă luminăde la fereastră, se mai sparge un zid şi se mai face ofereastră, vine scenograful şi aduce o fereastră vechedin Maramureş şi se naşte ceva care nu mai are niciolegătură cu bucătăria iniţială. Deja visul se multiplică.Este visul tău ca regizor, este visul operatorului şivisul scenografului. La intersecţia acestor trei visese naşte o realitate care devine film.

Al cui este filmul? Al regizorului. Este primul careare dreptul de opţiune. Dar operatorii sunt foarteimportanţi, pentru că dincolo de materialitatea poveştiiexistă o învăluire de lumină, de atmosferă, de lucruricare se nasc în jurul materialităţii, pe care regizorul nupoate decât eventual să o ceară. Cel care executăeste însă operatorul, dacă Dumnezeu i-a dat har şiluminează visul regizorului. Bun sau prost, filmulrămâne al tău, opţiunea rămâne a ta.

* Ioan Cărmăzan, Elogiul intuiţiei, EdituraFundaţiei PRO, Bucureşti, 2008




16

Şi azi ne-am propus, deşi e cam întunecat afară, sădiscutăm tot despre poezie.

- Mi-aţi spus odată că dezînşelarea, adicămomentul cînd cititorul, spectatorul, devine co-autor, e sursă de poezie.

- Da, şi încă din cele mai vechi timpuri. Doinele,romanţele, poezia lirică, toate acestea sînt opere deco-autor, prin care omul care le recită îşi exprimădureroasele adevăruri sufleteşti de el descoperite.Romanţa cea tristă te umple de o melancolică fericire.O scandăm şi o cîntăm, ne-o însuşim,îi devenim proprietari, co-autori. E cao reprezentaţie pe care ne-o dăruie ooperă de artă, care e pe jumătate şi anoastră. Ruşii, bunăoară, popor foarteartist, în teatrul lor, în filmele lor, în locsă ne povestească întîmplările princonversaţii sau prin comentarii,obişnuiesc să puncteze episoadele prinromanţe cîntate, romanţe care explicătot, toate dezînşelările noastre şi alepersonajelor. Ca în Cadavrul viu, caîn Cinci seri al lui Mihalkov.

- Ca în Şatra, O dramă lavînătoare, Romanţă despreîndrăgostiţi, Grădiniţa lui Evtuşenko...

- Da, poezie pură, devenităfrumuseţe epică şi intelectuală.

- Dar poezia ca atare, nu prinarte mijlocitoare, a cărei muză v-a muncit şi pedumneavoastră şi pe care o iubiţi atît de mult,dovadă atîtea tălmăciri, mai ales din Eminescu, estealtceva. Şi să ne gîndim numai la evoluţia ei dinultimele decenii!

- Poezie! Ce cuvînt perfid. Aşa începeam un articol,pe care merită să-l comentăm aici. Spuneam aşa: oride cîte ori mi se pare că ceva este foarte frumos şi nuputem explica de ce, zicem, cu ifos de om care pricepelucruri grele: „Este multă, multă poezie în întîmplareaasta (sau în fiinţa asta sau în activitatea asta etc.)”.Dar dacă ne întreabă cineva ce înţelegem prin poezie,vom amuţi. Şi pe dinafară şi pe dinăuntru. Regretabil.Între altele, pentru că, într-adevăr, poezia s-aschimbat... Poezia de azi nu mai este doar aceea depînă acum. Omul contemporan caută aceastăsubstanţă poetică altfel. Aş spune că vechea poezieera verbală, pe cînd poezia omului contemporan estecinematografică.

- Adică are alt ritm, alt limbaj?- Uite, explicam în felul următor şi anume că acel

mister, acea vrajă, acea explozie de înţelesuri ascunse,acea bruscă apariţie de adevăruri intime nu se maiobţine, ca altădată, numai prin cuvinte, ci mai alesprin fapte, întîmplări, evenimente, purtări, atitudini.Mecanismul poetic e acelaşi: doar instrumentul diferă.Şi nu înseamnă deloc că noua concepţie o alungă pecealaltă, ci doar că i se adaugă.

- Dacă poezia se epicizează, se„cinematografiază”, deşimecanismul prin care o face eacelaşi cu cel de odinioară, atuncice deosebeşte proza de poezie?

- Da, mecanismul e într-adevăracelaşi. Ceea ce deosebeşte însăproza de poezie este că prima vorbeşteîn fraze, pe cînd poezia se exprimă învorbe. În poezie, fiecare cuvîntcontează şi este gîndit intens, fiecarecuvînt îşi varsă toată bogăţia lui deînţelesuri. A gîndi poetic înseamnă agîndi intens fiecare cuvînt al frazei.De aici o explozie miraculoasă detîlcuri, de adevăruri nebănuite, de ideinedreptăţite, de descopeririîncîntătoare. Asta permite poeziei săse exprime scurt şi bogat. Iar caplăcere personală, avem aici plăcerea

de a descoperi adevăruri noi, de a redescoperiadevăruri uitate: în toate cazurile vom avea plăcereaexplorării şi găsirii. Dar nu ca în ştiinţă, încetul cuîncetul, cu răbdare şi aşteptare, ci brusc, exploziv, caprin farmec, cu un încîntător parfum de supranatural.

- Dar asta nu-i încă „poezia cinematografică”de care vorbeaţi!

- Ei bine, azi aceeaşi fermecată operaţie se poateobţine nu numai prin cuvinte ritmate, dar şi prin alt soide ritm, unde cadenţa o dau nu vorbe de vers, ciîntîmplări de viaţă, poveşti trăite.

- Astfel de „întîmplări” nu existau oare şi înaintede cinematograf?

- Da, existau fapte, poveşti, evenimente. Erauromanul, nuvela, schiţa, piesa de teatru. Numai căacestea lucrează altfel decît filmul. O povestire literarăprezintă nu numai fapte, acţiuni, dar şi analizeamănunţite ale gîndurilor personajelor, la care se maiadaugă şi părerile personale ale povestitorului, explicaţii

*



17

date de el, mici reflecţiuni care obligă pe cititor săînţeleagă şi dînsul la fel. Toate acestea sînt interzise încinematograf. Acolo spectatorul, şi numai el, trebuiesă ghicească, să descopere, îndărătul faptelor,semnificaţii pe care acţiunile le ascund. Spectatorulnu e influenţat de vreo prelegere explicativă ascenaristului, a regizorului.

- Ceea ce spuneţi dumneavoastră e valabilpoate sută la sută în filmul mut, unde fiecare imaginee precuvîntătoare, e ca forţa cuvîntului în vers. Încinematograful mut, într-adevăr, în afara rarelorinserturi, nu există „explicaţii” în plus, fiecare

imagine e gîndită cu intensitate, ca în poezie,pentru a semnifica ceva important. În filmul sonorînsă lucrurile nu prea mai stau la fel. Sînt mii şi miide filme comerciale, siropoase, unde secomentează, se explică şi se dialoghează de laprima pînă la ultima fotogramă. Imaginile nu maisemnifică, ci sînt „semnificate”, înecate în tot felulde fraze. În spatele imaginii nu se mai ascundînţelesuri noi, acţiuni pline de tîlc, ci doar vorbe,vorbe, vorbe...

- Eu mă refeream în acel articol la filmele bune şifoarte bune. Un film bun conţine cîteva zeci demomente de adevăr, de scene cheie, care îţi dauplăcerea enormă de a scăpa de eroare, de a nu maiînţelege greşit şi de a te simţi năpădit de gînduri noi.Este exact plăcerea pe care cuvintele o dau în poeziaveche. Doar că acum plăcerea o căutăm şi găsim înacţiuni pure. Pure, adică nu comentate, ca în roman.Într-un film celebru, Pépé le Moko, care aparţinecurentului botezat „realismul poetic”, unul din personaje,pictor, zice: „Eu pictez ceea ce este în spatelelucrurilor; pictez ceea ce nu se vede”. Prin asta eldefinea totodată cinematograful şi poezia.

- Eu am înţeles că el definea pictura!- Dar mai ales cinematograful şi poezia. Filmul ne

dă voie să declanşăm, pe întinsul unei clipe, o erupţiede gînduri noi, de adevăruri neştiute.

- Ibrăileanu spunea, tot în Creaţie şi analiză, că„este imposibil de definit cu adevărat un artist sauopera unui artist” şi că voind să definească esenţa,sunetul unic, nota specifică a lui Turgheniev nu seîndoia că „orice-am spune - cu oricîtă cheltuialăde sagacitate - vor fi vorbe, formule care sepotrivesc şi altuia”. De aceea cred că ceea cespuneţi dumneavoastră despre cinematograf,încercînd să-l definiţi exact, printr-o singurăformulă poate, se potriveşte şi pentru alte arte. Maiales că ele n-au stat pe loc, au evoluat înmodernitate, în complexitate. Dimpotrivă, înaintede a fi artă pură, unitară, cinematograful e sintezăbizară de arte şi mai ales e fenomen sociologic, demasă. Mie mi se pare că avantajul poeziei vine dincaracterul ei individual. Participarea afectivă şiintelectuală la lectura unei poezii e mai mare, maibogată, ca şi foloasele pe care le ai.Cinematograful, în mare măsură, i-a îndepărtat peoameni de asemenea satisfacţii intime. Cel mai prostfilm arc milioane de spectatori, cele mai valoroasepoezii au abia cîteva sute de cititori.

- Perfect adevărat, dar nu se poate nega faptul căun film bun te educă ca şi o poezie valoroasă, că îţi dăplăceri şi satisfacţii intelectuale asemănătoare. Darsă revenim la articol. La vechea poezie a vorbelor şiversurilor, arta a şaptea a adăugat poezia lucrurilor, a




18

hotărîrilor şi a împrejurărilor. Este o poezie nouă şi citde tare potrivită cu vremurile cumplit de agitate în caretrăim! Niciodată omul nu a simţit mai tare nevoia sărupă masca pe care aşa de des o poartă lucrurile,faptele, acţiunile semenilor noştri. S-o smulgă de pefaţa întîmplărilor şi să citească adevărul. Să descifrezeviaţa aducînd ordine în ideile multe care se năpustescîn minte la fiecare din acele, cum le numesc eu, „clipede frumuseţe şi adevăr”, pe care ni le oferăcinematograful. Este acelaşi mecanism ca în poeziacealaltă, făcută din versuri şi cuvinte. Sensul loradevărat, din cînd în cînd, îl descoperim şi-l îmbrăcămîn mii de gînduri ce ne ţîşnesc în minte, gînduri careacoperă fapte de afară cu adevăruri găsite înăuntru.Este poezia lucrurilor, este poezia ghicirii de adevăruritrăite pe loc, în plină istorie. Poetae vates, spuneaulatinii, adică poeţii ghicesc, proorocesc. Omul de azi,ca niciodată în istorie, are nevoie la tot pasul săghicească viaţa, să descifreze, îndărătul măştilor pusepe trecut, adevărul de astăzi. Şi cinematograful îi dăaceastă putinţă.

- Dar romanul românesc contemporan, de pildă,îi dă cititorului înzecit mai multă putinţă de a ghici,de a descifra, uneori de a afla de-a dreptuladevărul despre ziua de azi decît o facnenumăratele noastre filme de actualitate! E unfapt recunoscut de toată lumea.

- Da, fiindcă romane bune avem mai multe. Pecînd filme bune... Un film bun este tocmai ce spuneam- şi am scris-o nu o dată -, o colecţie de momente deadevăr, care durează pe pînză o jumătate de minut,dar care trezesc în minte o lume întreagă. Un filmeste artă sau nu mai este deloc. Iată ce trebuie săînţeleagă şi cineaştii noştri... Cinematograful a aduspe lume o poezie nouă, aşa de necesară, aşa deindispensabilă omului de astăzi. Iată de ce acest fel deoperaţie poetică este indisolubil legată de mintea omuluicontemporan. După homo faber, după homo sapiens,timpurile noastre au adus în scenă homocinematograficus, titular al unei poezii noi. O poeziecare aduce nu numai desfătare, ca cea de odinioară.Aduce mult mai mult: aduce fericire.

- Probabil pentru că această „nouă poezie” ela tot pasul, e un fenomen care se întîmplă des şipe care îl ai la îndemînă chiar de mic copil, cîndîncepi să „citeşti” direct cu imagini!

- Întocmai. Fericirea nu-i vorbă goală, ea înseamnă,cum am spus-o de-atîtea ori, a reuşi tot timpul, mereu,în fiecare zi. Literatura, dar mai ales poezia şi filmul,care şi el e tot literatură, ne dau prilejul să nedezînşelăm, adică să aflăm că, în cutare problemă, totce crezusem pînă atunci fusese greşit, dar că am scăpatde această pacoste. Călinescu spunea: „eu cărţile nule citesc, le traduc”. Poezia şi filmul sînt mai mult ca

oricare gen de artă izvoare de zilnică fericire. Din celeopt sau zece filme ale săptămînii, este imposibil să nuexiste măcar unul care să ne procure acel viraj mental,prin care tot ce fusese DA să devină NU şi viceversa.Acelaşi lucru şi cu poezia lirică. Şi ea, cum ziceaCălinescu, trebuie „tradusă” din limba în care fusesescrisă în limba maternă a cititorului. Căci fiecare limbăare, îndărătul cuvintelor spuse, adevăruri ascunse.Formidabilă operaţie care înseamnă că, pe o anumităchestiune, ai fost pînă atunci toată viaţa un nărod, darcă de acum înainte ai devenit, pentru restul vie ţii,iremediabil deştept. Se poate fericire mai mare decîtaceea de a descoperi că ai scăpat de 30 de ani deidioţenie şi că ai inaugurat 30, 40, 50 de ani deinteligenţă garantată?!

- Dar dacă avem capacitatea să ne dezînşelămde mai multe ori înseamnă că putem trăi sute deani, ba chiar putem deveni nemuritori!...

- Da, dacă te ocupi cu cele două îndeletniciri alefericirii care oferă îndărătul cuvintelor spuse cuvintenespuse, secrete, care diferă de la limbă la limbă. Căcifiecare limbă îşi are un subtext propriu, diferit de celal altor limbi. Iată pentru ce poezia, atît cea a versurilor,cît şi cea a povestirii (mai ales a povestiriicinematografice), este adevărată şcoală unde seînvaţă meşteşugul fericirii.

* Grid Modorcea - Literatură şi cinematograf,convorbiri cu D. I. Suchianu, Editura Minerva,Bucureşti, 1986

Port

ret r

ealiz

at d

e Lu

cia

Dem

etri

ade-

Băl

ăces

cu



19

*

E o zi frumoasă şi însorită în Los Angeles, unadintre acele zile în care pâcla pare să fi dispărutpe după vreun munte din zare, iar aerul are unparfum proaspăt, străin. Al bâjbâie după centurade siguranţă a Fiatului meu Spider din 1975, pânăce, într-un târziu, se lasă păgubaş. „Trebuie săînvăţ cum să mă descurc pe-aici”, spune. „Poateîmi desenezi şi mie o hartă. Cevafoarte simplu, ştii, ca să am o ideepe unde sunt chestiile.” Priveştespre cer şi zice: „Îmi placdecapotabilele. Dacă o să-mi iau omaşină pe-aici, ar trebui să fie odecapotabilă.” întreabă apoi de unprieten comun şi mă apuc să-irăspund în vreme ce o pornesc spreautostrada Santa Monica. Al se uităla cer şi la clădiri şi-mi dau seamacă se gândeşte la ceva, dar nu lace-i povestesc.

Ştii, nu vreau să mă bag, dar cândJack Warner şi Sam Goldwyn şi tipiiăia controlau producţia de filme,pe-aici arăta altfel locul. S-a schimbat.O poţi simţi.

S-a schimbat în anii ’50, cândstudiourile au ieşit din schemă. Tipilor ălora lepăsa să facă filme. Acuma sunt toţi numai contabilişi avocaţi cărora le pasă doar de cât iese totalul.

Erau europeni... (Stă pe gânduri...) Nu suntmonumente pe-aici, nu-i nimic construit în cinstea luiD. W. Griffith, a Gretei Garbo, a oamenilor care aufăcut Hollywoodul. Nu li se acordă nicio recunoaştere.E ca şi cum nici n-ar fi existat.

Simţi tu că nu ţi-e locul pe-aici. Eşti învăţat săumbli noaptea târziu pe străzile din Manhattan şisă te strige pe nume câte-un amic newyorkez.

M-am gândit să mă mut din New York. Săptămânatrecută ieşisem la plimbare şi unul a apucat untomberon plin cu gunoi şi 1-a azvârlit pur şi simplu înstradă. Fără să-i pese. Crack-ul1 ăla îi face pe oamenisă-şi piardă minţile. A ajuns foarte periculos.

Rămâne totuşi un loc bun în care să înveţi cementalitate are diavolul.

Mda, se pare că locul l-am nimerit de minune.The Devil’s Advocate [Pact cu diavolul] a avut o

premieră foarte bine primită. Felicitări. Cui te-aiadresat pentru inspiraţie?

Nu m-am dus la o persoană anume, n-aveam lacine. Ce mi s-a părut incitant a fost să mă hotărăsc cefel de diavol să fie. Ştim cu toţii câte ceva despre răul

absolut, dar cum îl transformi în personaj?Te-ai uitat la filme vechi?La o grămadă. Am văzut The Witches of Eastwick

[Vrăjitoarele din Eastwick], Angel Heart [Înger şidemon], Angel on My Shoulder. Dar ce mi-a dataripi a fost interpretarea lui Walter Huston din TheDevil and Daniel Webster. A fost excepţional. Îi

simţeai forţa fără să trebuiască să facănimic. Asta m-a ajutat.

Ai căutat şi în literatură?Am aruncat o privire prin Infernul

lui Dante şi Paradisul Pierdut al luiMilton. Dracul, până la urmă, e unpersonaj clasic.

Numai că dracul tău e un tipdestul de amuzant.

Are filozofia răului absolut, dar amîncercat să găsesc şi chestii care săfie amuzante. Am vrut să trec prin totspectrul, să-1 fac sincer, apoi pompos,după aceea scos din minţi. A fostdistractiv.

E acolo o scenă unde mimezicântatul unei piese de Sinatra: „ItHappened in Monterey”. Asta era înscenariu?

A fost o chestie pe care-am făcut-o la repetiţie şiregizorului i-a plăcut.

Cât de des ţi se întâmplă să improvizezi în filme?Când am filmat Sea of Love [Când dragostea

ucide], Ellen Barkin şi cu mine ne-am petrecut douăzile doar transcriind improvizaţii. După-amiază decâine - toată convorbirea la telefon a fost o improvizaţiescrisă de Sydney Lumet, Chris Sarandon şi cu mine;am stat zile întregi să improvizăm, totul s-a transcris şis-a transformat într-o scenă. Aşa ceva nu se întâmplădes. Am făcut-o şi în Naşul, numai că Francis îlscrisese într-o limbă formală; era alt stil. Am maiîncercat chestii cu Michelle Pfeiffer în Frankie şiJohnny. E ca în tenis: dai în minge şi-o trimiţi pestefileu, dar n-o loveşti mereu în acelaşi loc. În unelefilme e aşa: mingea trece într-o parte, apoi în cealaltă,dar rămâi totuşi în acelaşi teren, joci acelaşi joc.Michelle preferă să nu improvizeze, ci să fie precisă.Aşa că, dacă lucrezi cu cineva care are alt stil delucru, trebuie să găseşti o cale să te acomodezi. LaDonnie Brasco n-a existat improvizaţie. În Stigmatulnostru nu s-a făcut. Parfum de femeie s-a jucat înmare parte după scenariu, în afară de acel „Uh-ah.”Pe acela l-am scos eu improvizând în afara platoului,repetând de unul singur.

în dialog cu Lawrence Grobel




20

Dansatul tangoului, evident, n-a putut fiimprovizat - cât ţi-a luat să înveţi?

Dacă era să învăţ să dansez tangou ar fi durat aniîntregi, ne-am limitat însă la paşii din scenă şi i-amînvăţat pe aceia. Robert Duvall face asta tot timpul.Am făcut doar ce trebuia pentru film. Asta-i toată ideeacu tehnica. Dacă ai muzică în tine şi te aşezi la pian,dar nu-ţi poţi face degetele să cânte, la ce mai foloseşteatunci? Să mai simţi muzica? Ai nevoie de pricepere.Îţi trebuie pricepere pentru inspiraţie. Şi e adevărat şipentru actorie. O balerină stă atâta amar de vreme sărepete mişcările, ore de muncă grea, pentru ca atuncicând se aruncă în scenă să nu se gândească la altcevadecât la puterea muzicii ce-o învăluie şi la povesteape care o spune fizic. Încerci să te aduci într-o stareîn care nu te mai gândeşti la ce faci, fiindcă te-aipregătit. Iar asta înseamnă cu adevărat improvizaţie.

De ce nu te dai cu nişte cremă cu protecţiesolară? E cam cald şi o să ajungem imediat la teren.

Nu-mi place să blochez soarele. O să-mi dau cuceva să nu mă ard, dar nu să blochez razele. Ai grijăcum conduci. Anul trecut am avut un accident. Fiiatent.

Ţin minte, când şoferul tău a intrat într-ointersecţie şi ai fost lovit din spate. Ai o mulţime depoveşti cu maşini - mai ştii când te întorceai laSneden’s Landing şi ţi-a murit maşina în mijloculfurtunii? Ai ajuns în casa cuiva necunoscut,uitându-te la televizor şi aşteptând să vină cinevasă te ia.

Mda, noroc că m-au lăsat înăuntru. Şi femeia eradin Bronx, avea şase copii. S-a aşezat lângă mine şimi-a zis: „Cine-o să mă creadă vreodată că m-am uitatla Garry Cooper în The Fountainhead stând alăturide dumneata în propria mea sufragerie?”

Te-ai mai întors să le mulţumeşti?Le-am trimis un coş cu flori şi fructe a doua zi.(Ajungem pe terenul de tenis privat. Prietenul

din copilărie al lui Al, Robert Miano, cel care l-ajucat pe Sonny Red în Donnie Brasco, a ajuns deja.„El e dintre cei vechi”, spune Al. „Mă ştiedintotdeauna.”)

Miano: Salut, Al. Încercam să-mi amintesc în cepiesă ai jucat în liceu. Cum îi zicea?

Home Sweet HomewardMiano: Hai să te întreb ceva înainte să începem

jocul. Am turnat de curând o scenă în închisoare pentruun film cu buget mic, cu Lou Ferrigno şi Lyle Alzado.Cred că am făcut ceva aiurea în scena aia. Mahăriierau pe punctul să pună mâna pe arme, iar eu am luatun steguleţ american minuscul de pe masă şi-amînceput să-l agit. N-am făcut asta la repetiţie şi măîntrebam dacă ar fi trebuit s-o fac când s-a filmat.

Ăla a fost instinctul tău, să agiţi steagul, deciînseamnă ceva. E OK să te laşi dus de instinct, dacănu strică scena. Ţine minte sfatul lui Hamlet pentruactori: „Să nu fii totuşi nici prea molatec... dar lasă-tecălăuzit de bunul-simţ; potriveşte fapta cu vorba şivorba cu fapta... Dacă depăşeşti acest ţel, sau dacă

nu-1 poţi atinge, chiar de-ai face să râdă pe prostănaci,nu poţi decât să nemulţumeşti un om cu minteaîntreagă; iar părerea unuia ca acesta trebuie, înpreţuirea voastră, să atârne tot atât de greu camulţimea întreagă care umple teatrul.”2

Miano: Nu-s sigur în ce direcţie baţi.„Părerea unuia”. Trebuie să te abţii de dragul piesei,

dacă ceea ce faci nu se potriveşte cu acţiunea dinpiesă, fiindcă „piesa e totul”. „Şi nu îngăduiţi celor cefac pe paiaţele să spună mai mult decât e scris pentruei.”

Miano: Deci a fost în regulă să fâlfâi steagul?Nu neapărat. Shakespeare spune că uneori n-ar

trebui să faci decât ce e scris pentru tine. Dacă facimai mult: „urât obicei! Şi trădează o ambiţie vrednicăde milă la caraghiosul care se foloseşte de asemeneamijloace”.

Miano: Atunci n-ar fi trebuit să agit steagul. Amfăcut rău.

Nu şi dacă a funcţionat în scenă. În cazul ăsta afost OK. Ţin minte că odată m-am dus să văd o actriţăîntr-o piesă. Era o actriţă bună, dar în timpul unei sceneîşi tot bălăngănea piciorul într-un fel anume şi i-am zispersoanei cu care eram la piesă: „Mă uit la ea, nu maiurmăresc piesa”. E o linie uşor de trecut. Dar dacăstăm să ne gândim prea mult, atunci „cugetul neschimbă-n bieţi mişei, încât firescul chip al hotărâriisub raza slab-a gândului păleşte”. Nu-ţi place lanebunie? „Raza slab-a gândului”. Nu doar gând, ciraza slabă. Ăsta e Shakespeare. Vezi imediat desprece fel de gând e vorba. Şi dacă te gândeşti prea multla ce faci, poţi să-ţi pierzi chipul hotărârii. Aşa că dacăregizorul n-a cerut încă o dublă şi nu ţi-a spus nimic,probabil că ai făcut bine să agiţi steguleţul. Oricum,probabil camera era pe tipii cu armele.

În regulă, oameni buni, jucăm sau transformămasta într-un interviu?

(În următoarele două ore batem mingea. Al erapid şi graţios pe teren ca o gazelă. Schimbă cuuşurinţă racheta din mâna dreaptă în cea stângăcând mingea e trimisă spre stânga lui. Fără a maivorbi de serviciul iscusit, jocul său este unul alpoziţionării şi al fineţii. Depănatul amintirilorreîncepe într-o pauză.)

Miano: Mai ţii minte cât de săraci eram la început?Cum să uiţi aşa ceva? Trăiam într-un soi de

comunitate avangardistă. Ieşeam pe la câte opetrecere locală şi unde vedeam vreun frigider îldeschideam şi mă uitam dacă e vreo chiftea pe acolo.Dacă era, o şi înhăţam. Aşa trăiam. Nu era plăcut.

Miano: Mai ţii minte cum făceam bani?În Greenvich Village aveam obiceiul să trecem cu

o pălărie prin faţa publicului după ce jucam câte opiesă. Sau ieşea o fată cu un coş de paie şi ruga oameniisă-şi lase obolul înăuntru. Aşa trăiam noi. Eram cuadevărat un actor de stradă, un ţigan, nomad şi fărăun sfanţ. Educaţia mea vine din anii ’60. Locuiam înbodegi şi cocioabe, în pensiuni şi hoteluri infecte.Pentru mine, orice cu apă potabilă şi baie în cameră



21

însemna paradisul.Ce-ai văzut pe scenă în anii ’60 care să te fi

entuziasmat?Chestii de la Living Theatre, ca The Brig şi The

Connection. Erau cele mai grozave lucruri pe care levăzusem vreodată până atunci. Apoi au plecat înturneu, s-au întors şi au făcut Frankenstein şiParadise Now. Când am urmărit Paradise Now amreuşit să învăţ ceva din felul în care făceau piesa. Erao explozie de emoţie din partea audienţei. Actorii sedezbrăcau de haine şi în acelaşi timp făceau piesa.Era înfricoşător: nu voiai să fii acolo. Simţeam cevade genul O să mi se întâmple ceva; o să setransforme într-o revoltă. Aşa că am ieşit afară şiam fumat o ţigară, dar prietena mea voia să rămână.Mă temeam că dacă rămân or să mă pună şi pe minesă-mi scot hainele. Avea de-a face cu relaţia dintre afi afară, unde mă aflam, şi apoi de a reveni în teatru,fiindcă să te întorci era ca şi cum te-ai fi întors într-oinimă enormă. Bătea, pulsa, era plină de viaţă, detumult şi de energie. Oamenii care mai înainte seapucaseră să urle şi să-i înjure pe actori erau acum pescenă, jucând. L-am văzut pe Julian Beck într-o laturăşi pe Judith Malina într-alta păstorind afurisenia aceea,mişcând-o într-o parte, şi tot timpul au deţinut controlul.Era ca şi cum ar fi manipulat un butoi imens cu dinamităşi ştiam că asta provine dintr-o viaţă întreagă dedevotament pentru genul ăsta de lucruri. Mi s-aimprimat în minte. N-am mai uitat-o niciodată. M-amotivat pe parcursul vieţii. E lucrul la care aspir, caBrecht şi Joseph Papp la începutul anilor ’70.

(Întorşi în maşină, îl întreb dacă Living Theatrea avut acelaşi impact asupra lui când era tânărca şi circul în vremea copilăriei.)

De copil, mereu am avut ideea asta să mă alăturunui circ şi s-o pornesc cu ei. Aş fi fost clovn. Mi-efrică de elefanţi. O parte a fanteziei implică anonimatul- nopţile pline de vin, pace şi copii, familia lărgită carecălătoreşte şi dă spectacole. Mereu am avut reveriicu aşa ceva. Şi o asemenea viaţă am dus în teatru.Îmi place să-mi duc copilul la circ fiindcă artiştii auprivirea aceea - de parcă ar fi de pe altă lume. Amstat de vorbă odată cu un dansator pe sârmă, tipulcare a traversat spaţiul dintre World Trade Center şiBoulder Dam. Era sus pe sârmă la St. John the Divine,cocoţat pe clopotniţă. Au un loc cu porumbei acolo şinu putea să urce fiindcă poţi să iei nişte boli de laexcrementele de porumbei. I-am zis: „S-a îmbolnăvitcineva vreodată şi a murit?” Şi el a spus: „Se întâmplătot timpul”. I-am văzut faţa şi părea să fi vorbit serios.E în circ un asemenea element, felul în care oferă.Oferă sută la sută. Şi dacă faci asta destul, în viaţă,ajunge să te schimbe. Te face altcineva.

Îţi place mult imaginea asta de viaţă pe sârmă,aşa-i?

Dacă eşti acrobat, asta faci. Nu poţi desena o liniepe jos şi s-o faci mai departe. Cât de curând îţi vine săte urci acolo, la treizeci de metri. Şi poate uneori săscoţi şi plasa de dedesubt. Ştii de ce? Fiindcă ceva se

schimbă în tine când o faci. Ţi se schimbă compuşiichimici din corp; se întâmplă ceva cu adrenalina. Şimai cred că trebuie să fii un pic sărit de pe fix ca s-ofaci. Cu cât înaintez în vârstă, cu atât e mai greu sărezist făcând-o de opt ori pe săptămână. Şi totuşi, cândurc pe scenă simt că ţin de locul acela.

Nu obţii aceeaşi senzaţie cu un film?Niciodată. Şi iubesc filmele. Le iubesc şi mai mult

de când mi-a explicat odată un tip cu ce se mănâncăfilmul. Niciodată nu ştii când o să înveţi ceva.

Cine era tipul?Robert Dillon, cel care a scris Revoluţie. A început

să-mi vorbească despre film şi despre cum se facfilmele într-un fel atât de pragmatic, de realist, totodatăcu reverenţă şi ireverenţios, că l-a făcut să capeteviaţă înaintea mea: l-a făcut tangibil. Şi odată ce afăcut asta, m-am simţit şi eu capabil să merg înainte şisă-mi fac filmul meu.

De aici a venit, aşadar, inspiraţia pentruStigmatul nostru?

Întocmai. Chiar dacă nu l-am regizat eu, am ajunssă strunesc filmul şi să văd cât de magic este atuncicând pui vopsea pe pânză. M-a făcut să simt că aşputea face filme.

Păcat că-i o pasiune atât de costisitoare.Este costisitoare şi îmi vine adesea în minte, cu

tărie, exemplul lui Orson Welles, fiindcă e umilitor săcauţi bani pentru filme, să umbli încoace şi-ncolo cupălăria în mână, cerşind, împrumutând. Însă noroculface să pot lua din banii pe care-i câştig în alte filme încare joc şi să le fac pe ale mele. Nu cine ştie ce lucrurimăreţe. Cumpăr picturi, asta-i tot ce fac. Picturiscumpe.

Şi aşa reuşeşti să nu te plictiseşti.Nu mă plictisesc niciodată. Ca Einstein. Un tip s-a

dus odată să se vadă cu el, a întârziat şi şi-a cerutscuze că l-a făcut să aştepte. Iar Einstein i-a răspuns:„Nu m-am plictisit, am gândit”. Mi se mai întâmplă sănu pot sta locului, dar asta nu înseamnă plictiseală.

Păreai cam agitat azi pe teren, vorbind cuprietenul tău despre steguleţul care trebuia sau nufluturat.

Aia nu era agitaţie; aia era plictiseală.Mi-a plăcut ce-ai spus... că probabil camerele

erau pe tipii cu armele.Ţi-a plăcut, ha?Destul de amuzant.Ce faci, mă duci acasă? Mi s-a cam făcut foame.

S-ar putea să fie vreo chiftea prin frigider.

Note:1 Cocaină cristalizată.2 Citatul acesta şi următoarele fac parte din piesa Hamlet

de William Shakespeare actul III, scena 2. (Traducere deIon Vinea)

* Fragment din Al Pacino în dialog cu LawrenceGrobel, Editura Publica, 2010




22

Membru al Asociaţiei Cascadorilor din România, alucrat cu toţi regizorii din România, a jucat în peste150 de filme, a fost actor, cascador, director deproducţie, director de film: Haiducii (1966), Dacii(1966), Columna (1968), Les maries de l’an II - Miriianului II (1971), Cu mâinile curate (1972), Uncomisar acuză (1974), Pintea (1976), Revanşa(1978), Ecaterina Teodoroiu (1978), Am fostşaisprezece (1979), Burebista (1980), Iancu Jianu,zapciul (1980), Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu(1980), Cowboys (1981), Iancu Jianu, haiducul(1981), Saltimbancii (1981), Fram (1983), Căruţa cumere (1983), Ciuleandra (1985), Colierul de turcoaze(1985), Masca de argint (1985), Nişte băieţi grozavi(1987), Domnişoara Christina (1992) - directorulfilmului, Şarpele (1996) - director de producţie, DonCarlos (1996) - director de producţie, Curaj prindisperare (1997) - producător, Totul e un joc (1998)- director de producţie, Maria (2003) - director defilm, sunt numai câteva dintre produc ţiilecinematografice la care a participat

Domnul Miron Murea a acceptat bucuros invitaţiamea, deşi în Bucureştiul torid abia puteai sta laumbră… Viaţa de cascador şi firea blândă de ardeleanmolcom şi liniştit l-au învăţat să nu refuze. Ştie foartebine ce înseamnă momentul care dă valoarea clipei...întâlnirea dintre doi oameni „într-un anumit timp”.

Valentin Alexandru: Miron, de unde a pornit„nebunia de a fi cascador”, dintr-o bucurie, dintr-ocuriozitate? Cum ai ajuns dintr-un ardelean calm şiliniştit, un „Haiduc”, gata oricând să sară de pe calulce merge în galop, să se bată cu turcii sau, de ce nu,să prade caleştile domniţelor?

Miron Murea: Ştii, Vali, cel mai trist în viaţă estesă n-ai niciun hobby… Nu poţi trăi neavând niciopasiune, sufletul, bunăoară, trebuie hrănit, nu numaistomacul… Trebuie să ai o doză, cât de mică, cu caresă-ţi completezi sistemul de viaţă, sistemul de valori.Am plecat către cascadorie dintr-o simplă curiozitate.A fost în primul rând un hobby, care apoi mi-a devenitmeserie de credinţă pe care am făcut-o cu toată fiinţa,dăruirea şi priceperea mea. Din această meserie amtrăit frumos şi mai ales sincer, „curat”, cum spunemnoi…

Era prin anul 1966, aveam pe-atunci o broscuţă,un VW… Mă duceam către casă. Aproape de Braşov,am fost oprit pe dreapta de un miliţian, spunându-mică se filmează şi nu am voie să trec… Se filma laCetatea Ţărănească Prejmer filmul Haiducii. Nu-iproblemă, mi-am zis, am coborât din maşină cu gândulde a vedea cum se desfăşoară filmările, eram curios...M-am uitat atent la mişcarea ce avea să aibă loc: caiicare veneau în galop, sub formă de arc de cerc, din

De la şofer de broscuţă, până la haiduc în film nua fost decât… un miliţian

,,Cascadoria a fost mai întâi hobby, o pasiune puternică, care mai apoi mi-a devenit meserie decredinţă pe care am făcut-o cu toată fiinţa”

interviu realizat de Vall Alexandru

Miro

n M

urea

- C

u m

aini

le c

urat

e

Miro

n Mur

ea la

UA

RF 5

Iulie

201

7



23

spatele cetăţii până în faţa acesteia... Pe jos era piatrăcubică, caii nu puteau, nu aveau cum să stea înpicioare, le patinau foarte tare potcoavele, nu aveauaderenţă suficientă, sau deloc... Văzând asta, m-amapropiat de un domn care tot dădea indicaţii şi i-amspus civilizat ceea ce constatasem: „nu vă supăraţi,caii nu o să poată veni în galop, nu vor putea sta înpicioare, imediat ce vor ajunge aici, vor cădea... Aupotcoave şi pe jos e piatră cubică” Nici nu am terminatbine de vorbit şi hopppaa... un cal era pe jos, cu călăreţcu tot... Domnul acela s-a uitat la mine mirat şi mi s-aadresat uşor indignat: „Da’, de unde ştii dumneata,domnule?! Ce, ai cal acasă?!”. „Da, am!”, i-amrăspuns. „Pentru a nu se mai întâmpla aşa, trebuie săscoateţi potcoavele cailor, numai atunci copitele vorface aderenţă...” Dumnealui a dat ordin, s-a făcutîntocmai, caii au mers fără nicio problemă laurmătoarea dublă... Văzând că am avut dreptate, m-ainvitat să mă alătur echipei de filmare... şi, iată-mă,din şofer de broscuţă, haiduc în film… Domnuldespre care ţi-am spus era domnul regizor Dinu Cocea.Aceasta a fost prima mea legătură cu cascadoria,primul meu contact. Şi aşa a început totul… Dupăfilmare, l-am invitat la mine acasă, iar acesta a acceptatbucuros. Partea frumoasă abia acum începe. De ceam vrut eu să îl cunosc pe dl Cocea?! Profesoaramea de limba română din liceu se numea HenriettaCocea, rudă cu dânsul. La orele de limba română nepovestea despre filmele lui Dinu Cocea şi desprepersonalitatea acestui om. Dumneaei pregătea elevipentru admiterea la teatru, îi învăţa să recite poezii.Dragul meu, vezi tu, în viaţă toate se leagă…

V.A.: Revin, cascadoria de la hobby la pasiune, iarmai apoi meserie? Sau un hobby făcut cu o pasiuneteribilă care naşte o dragoste, „o chemare”, care setransformă într-o profesie, deloc uşoară?

M.M.: Ajungând pe platoul de filmare, a trecut osecundă, două, mi-a fost de ajuns… Nici nu cred cătrebuia mai mult… Nu am putut „să mă vindec”niciodată… Am predat cam până în anul 1966, ulterior,am mers în paralel, un timp, cu catedra unde eramprofesor şi cascadoria. Am fugit de ceea ce înseamnă

„să trăiţi, tovarăşu’” sau „tovaraşu’ inspector, ştiţi…”,vezi tu, ardeleanului din mine nu i-au plăcut linguşelileşi „curăţatul scamelor” de pe nimeni… Nu mi-a plăcutniciodată să stau cu capul plecat „în poziţia ghiocel”…Aşa precum îţi spuneam, am avut şansa de a faceparte din prima echipă de cascadori care s-a constituitîn România. A urmat filmul Columna, apoi Dacii.Domnul regizor Sergiu Nicolaescu avea o echipăformată din sportivi, cocheta cu rugby-ul. El însuşi afost sportiv de performanţă. Erau în majoritate rugbyşti,un sport dur, al oamenilor cu intelect: Doruţiu, Mazilu,Polizache sunt numai câţiva dintre mulţii cascadori.Şi, nu cel din urmă, Szobi Cseh, care, în anul 1966, înfilmul Dacii, a promovat pentru prima dată în Româniacăzăturile de la înălţime şi căzăturile cu calul, iar înanul 1971, în filmul Mihai Viteazul, a depăşit recordulmondial executând o cădere de la 13 m fără protecţiela aterizare. Asta însemnă cascadorie. Adevăratacascadorie de aici începe…

V.A.: Cum ai lucrat cu Sergiu Nicolaescu?M.M.: Domnul regizor Sergiu „avea ochi”, avea

un simţ teribil de dezvoltat la oameni, iar în ceea cepriveşte filmul, ştia de la început cum stau lucrurile…La locul de filmare venea cu mult înaintea tuturor. Nulasă pe nimeni să gândească decât prin filtrul minţiilui... Decupajul fiecărei secvenţe îl avea în minte. Deşicascadorii erau la începuturile meseriei, avea răbdareşi explica pentru ca totul să iasă aşa cum dorea dânsul.Asta nu înseamnă ca nu aveai voie să ai iniţiativă...Dar atunci când vorbeai cu dl Sergiu, trebuia să aiargumente serioase pentru a-ţi putea susţine ideea.Lucrând cu dumnealui, am învăţat să citesc unscenariu, am învăţat limita de cadru. Tehnica nu eraceea ce este acum. Pelicula era scumpă, pentrufiecare milimetru, trebuia să ai justificare, nu puteaisă tragi duble aşa, în neştire... Raportul de filmare era1 la 2 frecvent, adică o secvenţă bună, la două trase.Se mergea pe 1 la 1 cu repetiţie, dar asta doar atuncicând îţi permiteai. Exista un jurnal de zi al zilei defilmare. Nu aveai video asist ca acum, să-ţi spună unde

Miron Murea - Dacii

unul dintre cei mai buni cai




24

şi ce nu ai ieşit bine.V.A.: Apropos de sport, este cascadoria un sport

extrem?M.M.: Îţi spuneam mai devreme că la începuturile

acestei meserii, erau foarte mul ţi sportivi. De ce?Sportul creează, dă valoare spirituală, socială şimorală. Pentru a face această meserie, trebuie să fiiun bun sportiv. Mie, sportul mi-a dat un alt sistem deviaţă, un alt sistem de valoare până la urmă… un mod„mai viu”, mai atent de a privi societatea, oamenii,situaţiile în care am fost pus. Deşi nu poţi face sportpână la o vârstă cât mai înaintată, îţi rămânecapacitatea de adaptabilitate, viteza de mişcare pe careţi le dă această meserie şi acest „a face sport” - valenţepe care le simţi. Ştii, chiar dacă din afară, din faţatelevizorului, sau din scaunul sălii de cinema unii ausenzaţia că este uşor, că este facil, nu e aşa. În aceastămeserie, hazardul nu are ce să caute, nu te poţi lăsa la,,mâna providenţei”. Rişti şi rişti mult… Nu poţi fiinconştient, poţi să nu mai fii sau poţi rămâne pentrutoată viaţa în scaun cu rotile… Totul este gândit şicalculat. Şi numai aşa trebuie să fie. Există, dragulmeu, UN RISC ASUMAT…

V.A.: Există cascade cu un grad mare depericulozitate?

M.M.: Ba bine că nu, evident că au existat… Unadintre cele mai dificile cascade pe care a trebuit să ofac a fost prin Cheile Dobrogei: munţi pe o parte, hăuîntr-alta… o căruţă, caii în galop, căruţa trebuia săcadă, în răsturnare trăgea şi caii după ea. Eu trebuiasă cad pe cealaltă parte. Afară ploua cu găleata.Dându-mi seama de complexitatea cascadei, am cerutsă fac o repetiţie, rugându-l pe regizor să imprime. Nuaveam de unde să ştiu ce o să se întâmple… A ieşitperfect, dar, nu ştiu din care motiv, nu s-a înregistrat…A trebuit să repet de încă 5 ori pentru a ieşi. Ori nucădea căruţa, ori apărea un proiector în cadru, oricădea numai un singur cal… Dă-ţi seama, amînnebunit şi eu, şi caii…

V.A.: Cât de mult contează să fii cu mintea acolo,„să fii una cu calul” cu care filmezi, vorbind desprecascadele cu cai?

M.M.: Pentru a fi cascador, trebuie să ai o pregătirefizică temeinică, dublată de o pregătire mentalăextraordinară, o putere de concentrare foarte bună.Ştii ce, Vali, e la secundă totul… Poate să iasă cascadabine mersi, dar tu să nu mai fii… Decizia este directproporţională puterii de reacţie, de prezenţă. Uite, la ofilmare, Szobi cobora de pe un acoperiş, rostogo-lindu-se. Eu mi-am dat seama că în cădere nu aresprijin, nu avea pe ce să pună piciorul şi am ţipat „Szobi,nu ai sprijin!”. M-a auzit şi s-a repoziţionat altfel încâtsă nu-şi rupă oasele... Iar în ceea ce priveşte lucrulcu calul, în mod cu totul special, el este un animal „cusuflarea lui Dumnezeu”, te simte dacă nu eşti sigur petine... Simţindu-te, trebuie, să îi dai şi lui din încredereaşi siguranţa ta. După săptămâni de lucru, se creează o

relaţie care nu poate fi explicată prin cuvinte, calulajunge acolo unde te înţelege doar din priviri...

V.A.: Mi-ai povestit un moment frumos, întâmplatîn scena „Turnirul” din filmul Mihai Viteazul.

M.M.: Da. (râde) Domnul Nicolaescu stabileştecascadorii pentru această scenă şi ni se aduc caii. Miemi-a fost adus un cal care era „nou” pe la filmări. Noiaveam caii noştri care ştiau ce înseamnă o anumitămişcare a dârlogilor, dar acest cal, nu! Buuun... Începemuzica, dau să plec cu calul de pe loc, dar el… începesă danseze. Şi dansa, dar, cum să zic, pe muzică… Îlaud pe Domnul Nicolaescu: „Ce faci, domnule, cu calulacela, ţine, domnule, calul!”. Până la urmă, plec cu elde pe loc şi calul, hopa hop, el ştia una şi bună... Ajungîn faţă, are loc turnirul, eu cad şi calul merge aşa,dansând pe lângă mine… Eu mă rostogoleam, el totnu se oprea. Dansa... Şi asta vreo 5 metri! Nu eravina nimănui, era un cal adus de la circ, care animerit… la turnir!

Vali, dragul meu, această meserie îţi aducesatisfacţii pe măsura riscului. La urma urmei, trebuiesă faci în viaţă, pe cât posibil, ceea ce îţi place, numaiaşa ochii minţii „vor fi tot timpul vii” pentru lucrurilecare ţi-au plăcut, lucrurile frumoase pe care le-ai trăitşi care îţi vor rămâne pe retină, acolo, undeva. Chiardacă am în urma mea 74 de ani, mâine-poimâine 75,aceste trăiri mă duc într-o tinereţe spirituală în caremă regăsesc... Ceea ce vă doresc şi vouă. Viaţa areo „singură dublă”. Trăiţi şi trăiţi frumos...

Miron pe platourile de filmare



25

La trei sferturi de veacde la consumareaevenimentelor, EdituraMilitară ne oferă o lucrarede excepţie: GheorgheRăşcănescu,

„Erou la Cotul Donului. Însemnăridin război 1941-1944.”

Volumul cuprinde notelemaiorului Răşcănescu, documentede epocă, amintirile nepotului erouluide pe Don despre unchiul său, ca şiun studiu extrem de doct aleditorului, Adrian Pandea, privindomul şi epoca.

Dar cine a fost GheorgheRăşcănescu?

Născut în 1900, a fost cel de altreilea din zece copii ai unei familiide ţărani din comuna Crăcăoani,judeţul Neamţ. A urmat şcoalamilitară de ofiţeri din Sibiu, dupănumai şase clase de liceu. Pe de o parte, RomâniaMare avea nevoie să-şi clădească o armată şifăceau derogări, iar pe de altă parte, viitorul maiorprovenea dintr-o familie numeroasă şi fără maredare de mână.

În pragul războiului, a ajuns la vârful cariereide ofiţer inferior fără Academie Militară,comandant de batalion al Regimentului 15Dorobanţi.

Întâlnirea maiorului cu istoria a avut loc înnoiembrie 1942, când a reuşit să iasă cubatalionul său din încercuirea de la Cotul Donului.

Pentru faptele sale de arme a fost decorat cuCrucea de Fier clasa I de către Generalul-colonelWolfram von Richthofen, comandantul flotei 4aeriene Germane, de către Hitler cu „Crucea deCavaler al Crucii de Fier” şi de către români cuOrdinul „Mihai Viteazul”.

140 de km de marş nocturn prin zăpadă la otemperatură de - 300C, -350C, de la Golovski, la5 km de malul Donului, până la Oblivskaia undea dat peste forţele regulate germane.

Foamea şi camuflarea în zăpadă pe timpulzilei a batalionului a cărui răspundere o purta.Patru zile şi patru nopţi de strecurare printre liniileduşmanului.

Orele astrale ale ofiţerului de trupă.Acţiune „din proprie iniţiativă” a unui ţăran cu o

doză de curaj nebun şi dragoste de libertate în careceilalţi ţărani, batalionul său, au avut o deplinăîncredere.

În 1947, eroul de pe Don eratrecut în rezervă.

Însemnările le-a făcut la cerereanepoţilor, mult mai târziu, după ce aieşit de la puşcărie, pentru că în 1958a fost arestat.

Iată cum descrie procesul nepotulsău, Dan Călinescu:

„Procesul bunicului a fost publicîn Ploieşti.

În timpul procesului, colonelulde Securitate Mauriciu Ştrul,comandantul securităţii locale, l-aîntrebat:

- Este adevărat că ai declarat căîn cazul unui război între SUA şiUniunea Sovietică, SUA va învinge?

- Domnule Ştrul, a început bunicul.- Colonel Ştrul, a fost corectat.- Colonel sunt eu, nu şi dvs. Da, este adevărat şi

daţi-mi voie, vă rog, să explic de ce, din punct de vederemilitar, nu poate exista alt sfârşit.

După care a fost expulzat din sala de judecată şicondamnat, în absenţă, de către Tribunalul Militar, la10 ani de închisoare, 10 ani degradare civică,confiscarea averii şi degradare militară pentru«uneltirea contra ordinii sociale».

Pensia îi fusese deja anulată.”Însemnările le-a aşternut pe nişte caiete de şcoală

ale nepoţilor.Poate că nu a scris tot adevărul, se aştepta să fie

Ghe

orgh

e B

AC

ALB

AS

A ,

Binoclul IOR şi busola Bezard

*




26

din nou călcat de securitate, dar ce a scris a fostadevărul.

Stilul este sec, lipsit de patimă, ca al unui jurnal deluptă.

Singura sursă de orientare în timpul marşului prinstepă a fost o busolă. Citez din însemnările maiorului:„Nu aveam hărţi, ci numai busola Bezard. Calculezaproximativ unghiul de marş cuprins între locul undemă aflam - nord - şi colţul de nord al Mării Azov, laTaganrog, după cum îmi aminteam din geografie.

Pun, pe rând, şi pe ceilalţi ofiţeri să facă aceeaşioperaţie, adun cele patru unghiuricalculate, le împart la patru, fac media şihotărăsc unghiul de marş aproximativ.”

Mergeau orbeşte, în lipsa unei hărţi nuştiau ce îi aşteaptă în faţă. Singuracertitudine era direcţia. Zăpada era de30-35 cm, cu crustă de gheaţă.

„Nu se mai poate mărşălui pe ger,având asupra noastră armament şimuniţie. Începeau să le degere picioarele.Dau ordin ca fiecare să-şi procure, dinceea ce au pe ei - cârpe, bucăţi de sac,pătură - şi să învelească bocancii (un felde şoşoni). Toţi şi-au procurat acestea şinumai aşa nu le-au degerat picioarele, bamai mult, nu mai alunecau pe zăpadă.Aceasta a fost o mare binefacere pentrutoţi.”

Mai există un episod descris în însemnările luiRăşcănescu. Batalionul său a fost primul (sau întreprimele trupe) care au intrat în Odessa. Numai căOdessa era goală. Fusese evacuată de forţelesovietice.

Ca şi în marşul prin stepa calmucă, şi la intrarea înOdessa nu s-a tras nici un foc de armă.

„Dacă nu cedau ruşii Odessa, noi, românii, puteamşi copiii din faşă să îi aducem şi tot nu o cuceream,fiindcă nu aveam cu ce. Cred că nu există familiecare să nu aibă o rudă, prieten, cunoscut care să nufie mort sau rănit de la marea dureroasă tragedie dela Dalnik.”

Mareşalul a dorit ca Odessa să fie cucerită exclusivde români. A refuzat ajutorul german, dar nu aveaaviaţia şi artileria grea necesară.

Bătălia Odessei i-a costat pe români 17 891 demorţi, 63 280 de răniţi şi 8 849 de dispăruţi.

Până la urmă, garnizoana rusească a Odessei afost evacuată pe mare. Ca şi batalionul lui Răşcănescu,trupele sovietice din Odessa s-au sustras capturării.

Ar putea exista şi un epilog al lucrării.Cei doi nepoţi ai lui Răşcănescu, singurii lui urmaşi,

au emigrat în Canada. Cele cinci hectare care secuveneau unui cavaler al ordinului „Mihai Viteazul”,stabilite după 1989 în comuna Trifeşti, Neamţ, nu i-aumai fost atribuite. Nu era teren disponibil pentrurestituire. Care Răşcănescu? Ce Cotul Donului? CareMihai Viteazul? Pentru un moment, am simţit trecândpeste mine, cititorul anului 2017, umbra grea atovarăşei Ana. Am închis cartea cu oarecare tristeţe.

* Gheorghe Răşcănescu, Erou la Cotul Donului,Însemnări din război 1941-1944, Editura Militară,Bucureşti, 2017

Fragment din caietul care conţine episodul Cucerirea Odessei

Gheorghe Răşcănescu etalând Ordinele MihaiViteazul clasa a III-a, Crucea de Cavaler a Crucii de

Fier şi Crucea de Fier clasa I



27

Ghi

tã N

AZ

AR

E,

Recent, sub egida Casei de Ajutor Reciproc aPensionarilor Galaţi, a apărut un număr special alRevistei Armonii de toamnă, un număr ilustrat -color, într-o ţinută grafică deosebită, dedicatîmplinirii a 110 ani de la fondarea Asociaţiei Casade Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Galaţi.

În cuvântul de salut, semnat de PreşedinteleAsociaţiei, Ion Lucian Mehedinţi, se consemnează:„De la un grup mic, an de an, mulţi bătrâni gălăţeni,recunoscând avantajele socializării şi principiileactivităţii sociale, s-au alăturat şi şi-au aduscontribuţia la realizarea mijloacelor de creştere şidezvoltare a facilităţilor binefăcătoare nevoilorvieţii lor. Astfel că, astăzi, Casa noastră numărăpeste 56.000 de membri.”

În primele pagini ale revistei sunt evocatemomente semnificative din istoria organizăriiactivităţilor de ajutor reciproc la Galaţi: vara anului1897 a consemnat o iniţiativă de ajutor reciprocpentru locuitorii care au avut de suferit în urmaunor inundaţii catastrofale; constituirea, până înanul 1900, a unui număr de 14 societăţi, case şifundaţii de ajutor şi ajutor reciproc; înfiinţarea, înziua de 3 iunie 1907, acum 110 ani, a Casei deAjutor Reciproc a Pensionarilor Galaţi; înfiinţarea,în noiembrie 1947, a Casei de Ajutor Reciproc

Pensionari - Calea Ferată; decizia Adunării GeneraleExtraordinare a Caselor de Ajutor Reciproc aPensionarilor nr.1 şi nr.2, din 19 aprilie 1979, de a seuni într-o singură structură, sub numele de Casa deAjutor Reciproc a Pensionarilor Galaţi, nume sub carefuncţionează şi astăzi. În acest context, aflăm şinumele celor care au condus Asociaţia, începând cuanul 1931, dintre care îi amintim pe: ConstantinModârjac (1931), Radu Ionescu (1947-1950), AlecuBotezatu (1952-1954), Gheorghe Croitoru (1955-1957),Mihalache Bratu (1957-1958 şi 1961-1965), PetreMoraru (1959-1960 şi 1965-1972), Gheorghe Vasiliu(1972-1974), Mihalache Chirilă (1974-1977).

Merită evidenţiate şi cu acest prilej contribuţiiledeosebite ale unor preşedinţi care şi-au pus amprentape dezvoltarea Asocia ţiei: Nicolae Morun(1979-1985), din iniţiativa căruia s-a realizat unificareacelor două case ale pensionarilor şi care a hotărâtcumpărarea actualului sediu din str. Domnească nr.53;Aurel Scorţaru (1985-2000), în timpul căruia s-aconsolidat clădirea sediului Asociaţiei, afectată gravdupă cutremurul din august 1989, şi a acţionat pentrulărgirea gamei de facilităţi acordate membrilorAsociaţiei; Ionel Hâncu (2008-2016), care a iniţiatînfiinţarea de sucursale ale CARP Galaţi în mai multelocalităţi ale judeţului (Vârlezi, Iveşti, Tuluceşti,Fârţăneşti, Frumuşiţa, Pechea, Independenţa, Şendreni,Scânteieşti, Schela, T. Vladimirescu, Oancea, Bereştişi Cudalbi), a acţionat pentru creşterea număruluimembrilor Asociaţiei (evident, ca efect direct alînfiinţării sucursalelor). Graficul alăturat estesemnificativ.

Sunt de salutat şi obiectivele pe care şi le-a propusnoul preşedinte al Asociaţiei, Ion Lucian Mehedinţi,ales Preşedinte în octombrie 2016: creşterea număruluifilialelor CARP, reabilitarea sediului actual şi extindereaspaţiului imperios necesar dezvoltării activităţilorspecifice, informatizarea şi modernizarea dotărilor,serviciilor etc.

Partea a doua a revistei prezintă pe larg ofertageneroasă de servicii, asistenţă medicală şi prestaţiipe care le oferă membrilor săi Casa de Ajutor Reciproca Pensionarilor Galaţi: împrumuturi, ajutoare de deces,decontarea unor cote părţi privind biletele de transportbalnear/de odihnă sau în cabinetele de fizioterapie,implantul de cristalin, proteză auditivă, extracţii şilucrări dentare, spectacole şi excursii, tunsori. Deasemenea, membrii Asociaţiei beneficiază de consultaţiigratuite la fizioterapie, determinarea glicemiei,oscilometriei, electrocardiogramei, acces la bibliotecă,la club şi la cursuri de limbi moderne.

*

(continuare în pagina 36)




28

Ion

MA

NE

A Noua carte a lui Dan Plăeşu ar putea da cevafiori unui cititor neavizat, dacă prozatorul n-arproba, încă o dată, o subtilă strategie de instalarepe nevăzute a echilibrului, lăsând de şapte ori larând să se înţeleagă că poveştile („răspântiile”)sale au fost în aşa fel concepute, încât să ne invitela o nevinovată transcendere a realităţii imediate,terne, stresante şi, ca urmare, nesemnificative,pentru a găsi „dincolo” o redescoperire a sinelui,o revelaţie sau chiar, dacă sepoate, un spor de înţelepciune.Ca să pătrunzi cât mai firesc înproblematica volumului, ar finecesară o cunoaştere deansamblu a operei apreciatuluijurnalist, dramaturg, fabulist,romancier, aceasta mai întâipentru că numai aşa noileîntâmplări epice şi-ar dovediînţelesul lor natural şi apoi pentrucă şi proza, cea scurtă, şi teatrul,mai ales cel din ultima vreme,propuse de autor se situează maimult sau mai puţin în aceleaşirepere preferate, ale absurduluişi fantasticului, fără a aveanimic de-a face nici cu Urmuz,nici cu Mircea Eliade şi nici cuEugen Ionescu. Tot ce a scris înacest sens Dan Plăeşu se constituieîntr-un stil aparte, inconfundabil, sau ca săformulăm altfel acest adevăr, Dan Plăeşu a impusla Galaţi (în ţară e aşa de greu să răzbatem!) oanumită manieră de a face teatru şi proză scurtă,propunând o operă eminamente originală,„insolită” cum zice dumnealui în titlul recentuluivolum.

Cât priveşte „anatomia” acestuia, avem de-aface, evident, cu şapte proze scurte, inegale cadimensiuni, dar purtând, toate, marca despre carevorbeam mai sus, în variante asemănătoare, darnu identice, ceea ce face să fim întotdeaunasurprinşi, chiar dacă unele „constante”, după cumvom vedea, vor fi păstrate. „Oglinda” (a treiapiesă din carte) este concentrarea, în doar cinci

pagini, a filosofiei personale a unui individ care esteobsedat de evoluţia propriei imagini reflectate într-unobiect de mobilier al familiei, între timp risipite în neantşi în lume. Fidelă până la un moment dat, această mareoglindă fixată în şifonierul părintesc începe săreflecteze imagini bizare, suprapuse cu amintiri şiregrete, paralele, iar când apare şi chipul său dincopilărie, personajul sufocat de propriul său destindecide s-o spargă, numai că odată cu obiectul care

oferă imaginea, dispare şisubiectul care o produce. Veciniiîl vor găsi pe individ într-un lacde sânge, ucis de cioburilepropriei sale existenţe.

Refuzul discret al realităţiiautentice şi trecerea, şi maidiscretă într-o lume paralelă, dinalte timpuri şi din alte spaţii,această metodă de a recrealumea şi de a-i oferi o nouăsperanţă la coerenţă şi sens, dacănu chiar la izbăvire, capătăaspecte abstract-romantice, cuunele irizări cosmice, în„Domnişoara S.”, o proză de omai vastă întindere (paginile25-53), în care personajulprincipal (acelaşi „eu” copleşit depropria sa existenţă), un oarecare

Nelu Popescu, numit, datorită vârstei înaintate, şiBătrânu, locuieşte, în cvasi-nelipsitul apartament debloc, într-o singurătate absolută, încercând săsupravieţuiască sufleteşte doar prin lecturi şi, mai ales,prin lungi conversaţii cu el însuşi, cu „gândul bun”,unicul şi preţiosul lui prieten, un alter ego indispensabilşi lămuritor. Într-o astfel de atmosferă încărcată pânăla imanenţa exploziei, îşi face apariţia o tânără şimisterioasă domnişoară, domnişoara S., desigur, carese află într-o meticuloasă „anchetă” de descoperire aunui oarecare domn Alistar, nume ce îi dă anumiţi fiorieroului nostru. Dialogul dintre cei doi evoluează în maimulte întâlniri şi confruntări pe bază de conversaţii şide imagini postate pe un laptop, prilej pentru NeluPopescu, alias Bătrânu, alias (posibil) Alistar, de a-şitrece în revistă întreaga viaţă, marcată de două mari

*



29

iubiri, cea împlinită, dar infertilă, cu fosta soţie, oficialăşi fidelă, dar lumească şi banală, şi cea neîmplinită şiextrem de vinovată din perspectiva fidelităţii conjugale,proiectată departe în timp, într-o copilărie fericită, oTamara numită de el şi Sirius, după numele celebreistele, care, dezamăgită de opţiunea matrimonială aiubitului, îl părăseşte misterios şi, se pare, însărcinată.Cum şi Sirius găsise un nume pentru iubit, Alistar,povestea începe să capete un anumit sens şi, da, pânăla urmă se dovedeşte că Domnişoara S. este chiarfiica venită parcă dintr-o altă lume pentru a-şi găsi şiîmbrăţişa tatăl ce preferase o prozaică relaţie casnicăunei relaţii romantice şi aproape stelare... Este unuldintre rarele sfârşituri fericite, pentru că la Dan Plăeşupiesele, fie ele dramatice, fie epice, se termină fienedefinit şi doar promiţător, fie de-a dreptul tragic.

Un tragism aparte încununează o altă povestebulversantă numită pur şi simplu „Ion, proprietarul”.Este, cu siguranţă, una dintre cele mai reuşite prozedin volum, oricum, mai interesante, şi argumentele arputea veni şi din amănuntele picante şi pline de misterale desfăşurării epice, dar şi din tehnica aparte deconstrucţie, aceea de a pune faţă în faţă două lumiabsolut diferite, una a trecutului îndepărtat, atât deîndepărtat încât se ajunge până la Ştefan cel Mare, şiuna a prezentului absolut, cu nelipsitul bloc de locuinţe,la balconul unuia dintre apartamente salepetrecându-se o poveste paralelă şi de sine stătătoare,cu şomaj, jocuri de societate şi soţii masive, cicălitoareşi dominatoare.

Asocierea nu este nici întâmplătoare şi nici gratuită,pentru că „balconul” va juca un rol important îneconomia întâmplărilor, în sensul că de acolo, desus, se va supraveghea asupra evenimentelornemaipomenite ce se vor derula în casa rămasă caprin minune în picioare între masivele construc ţiimoderne, doar pentru a-i da şansa proprietarului, luiMoş Ion, de a-şi continua rolul însemnat în istorie,trecând de la însărcinarea de a fi oştean de încredereal lui Ştefan cel Mare (în casa veche istoria are altedimensiuni) la aceea de a strânge şi duce la reciclaregunoaiele unei civilizaţii pe care nu numai că nu oînţelege, dar o şi respinge, pentru că tocmai aceastăcivilizaţie a încercat – fără a reuşi niciodată! – să-ipulverizeze destinul aparte cu lamele implacabile alebuldozerului uniformizator. În jurul casei şi destinuluimoşului uitat (cruţat?) de istorie apar tot felul depersonaje, printre care un străin ciudat (atenţie, înaproape toate aceste poveşti ale lui Dan Plăeşu apare,într-un fel sau altul, un astfel de personaj!), desprecare, ca să rămânem în credibilitatea timpului revolut,aflăm că este chiar Paharnicul Ulea, cu femeia sa,

precum şi un poliţist (iarăşi un personaj adesea solicitatîn economia poveştilor), la care se adaugă personajelede la balcon chemate să renunţe la calitatea despectatori pasivi şi să participe şi ele direct la acţiune.Întâmplările se succed într-un iureş incredibil, moşulmoare şi nu prea, se pare că Paharnicul Ulea avea ca„sarcină” să-l ucidă, să-l scoată din decor (sistem?),pentru ca – şi aici fantasticul frizează absurdul –capitaliştii care stau la pândă să pună mâna pe casabătrânului (care casă dispare peste noapte) pentru aconstrui în locul ei un nou bloc de locuinţe şi pentru aintroduce zona, în totalitate, în starea normală (cea aglobalizării şi alinierii perfecte?).

Într-o plonjare şi mai profundă în istorie ne atrageDan Plăeşu în „Moartea lui Lucy – accident sau crimă”care nu este nicidecum o proză poliţistă, ci una cutotul şi cu totul originală, de nuanţă metafizică, în carevom avea de-a face cu o „multimilionară în ani”(expresie demnă de reţinut), adică nici mai mult şi nicimai puţin decât cu scheletul descoperit recent al uneifemei primitive, care trăise în Etiopia acum 3,18milioane de ani, cu care un tânăr cercetător, pe numelesău Doru, încearcă şi chiar reuşeşte ca, printr-oaplicaţie electronică recentă, să facă schimb de energiişi de informaţii, chiar să converseze, spre disperareasoţiei care-şi închipuie că ar putea fi vorba despre vreorivală. Frumuseţea şi savoarea acestei povestiri vinedin comicul discret al situaţiei, etiopeanca, care, separe, fusese ucisă, povesteşte amănunte picante dinviaţa ei şi a bărbatului său istoric, infirmând nişte ipotezepreformulate şi determinându-l pe Doru să conceapăo comunicare ştiinţifică ce urma să fie prezentată laun congres internaţional, dar, până la urmă, bătrâniisavanţi, speriaţi de perspectiva unor transformăriradicale în domeniu, nu-l vor lua în seamă. Tânărul nurenunţă însă, va face şi alte demersuri, mai ales că:„Probabil, şi eroina noastră, Lucy, abia aşteaptă săvorbească în plenul ştiinţific, pentru a le transmite îndirect acelor savanţi părerea (foarte proastă) pe careo are despre ei...” (p. 129).

Se pare că autorul ţine cel mai mult la piesa„Răspântiile”, de vreme ce a ales să-i folosească titlulpentru cel, de ansamblu, al cărţii. Adevărul este căs-ar putea să avem în această poveste (aproape)tragică, dacă n-ar fi (aproape) comică în final, un felde sinteză a filosofiei întregii proze propuse de DanPlăeşu. Un personaj, un nou bărbat aproape singuratic(deşi căsătorit cu o superbă femeie), nu mai poatesuporta propria mediocritate şi nici starea evidentă deadulter pe care i-o oferă nevasta îndrăgostită în văzullumii de profesorul universitar cu care-şi susţinelucrarea de doctorat şi se hotărăşte să se sinucidă,




30

nemaiavând de făcut decât să aleagă cea mai bunăcale de a ieşi din viaţă. Tragismul unei astfel de situăricontrastează izbitor cu numele nefericitului – Norocel– şi doar o lungă conversaţie telefonică cu un amicconsultant mai amână deznodământul. Şi mai e cevacare intervine intempestiv în poveste: la un momentdat, pătrunde în apartament un Domn Ciudat, desprecare Norocel va afla că este „un fel de vameş, lagraniţa dintre aici şi acolo”, şi care, prin intenţia de aefectua un fel de retrospectivă a vieţii nefericituluipersonaj, se va dovedi şi un fel de psihiatru, un adeptal lui Freud, venit să răscolească prin amintiri pentru ascoate la lumină adevăruri salvatoare.

Povestea este lungă şi plină de dramatism, dupăplecarea Domnului Ciudat apare soţia lui Norocel,însoţită, evident, de amant, care constată cu bocetedevastatoare decesul prin înjunghiere a iubitului so ţ.Vine, ca întotdeauna, poliţistul (apropo, poliţaiul lui DanPlăeşu se dovedeşte, în toate cazurile, mai degrabă unfilosof ambulant decât un detectiv performant), apareşi medicul legist, care constată că Norocel e şi mort,dar e şi viu, aşa că lucrurile se complică ca într-unfilm de acţiune cu tentă psihologică. În timp ce corpulsinucisului viu se află undeva în spital, reprezentantuldestinului, Domnul Ciudat, pune la cale o capcanăpentru profesorul doamnei Norocel, în sensul că osărută în plină stradă, exact sub ochii îndrumătoruluide doctorat, care, aflat la volan, observă scena şi faceun accident fatal. Trupul profesorului, mort, mort, esteadus lângă cel a lui Norocel, mort, viu, iar soţia, care îivede pe amândoi, se îndrăgosteşte de îndată de fostulsoţ, pe care nu-l mai recunoaşte în noua lui identitatela care lucrase misteriosul Domn Ciudat. Finalul parefericit, rivalul moare (mai degrabă este ucis de Destin),iar cei doi soţi se regăsesc în faţa unei alte „răspântii”,cu acces într-o nouă şi promiţătoare existenţă. Seadevereşte astfel filosofia Domnului Ciudat, care credecă omul este supus unor alegeri succesive la răspântiilecare îi tot apar în cale şi că viaţa nu este atât deapăsătoare, dacă ştii să alegi... Sau dacă eşti ajutats-o faci...

Cu „Femeia din insule” şi „Apocalipsa lui Bill”,firele epice nu ne mai duc departe în istorie, ci departeîn Cosmos (un mai vechi motiv al operei lui DanPlăeşu). Dacă în prima aflăm povestea unui bărbat,agent de asigurări, care dispare de acasă 20 de ani,într-o aventură, se pare, amoroasă, se întoarce, sereintegrează în familie (avea o soţie şi un băiat), darare o nouă tentativă de a evada, pe care însă el însuşio refuză, oferind soţiei şi o explicaţie devastatoaredespre răpitorii săi: „- Îţi spun, dar cu siguranţă niciacum nu mă vei crede. Cei din civilizaţia Antares. Mai

precis, cele de acolo, fiindcă pe Antares nu trăiescdecât femei” (p.24), în cea de-a doua ne aflăm în faţaunei asemenea concentrări de planuri, timpuri, spaţii,existenţe şi a unui asemenea dramatism, încât trebuiesă fii atent la fiecare întorsătură de situaţie pentru aînţelege povestea în ansamblu şi, mai ales, semnificaţiaşi morala ei.

Bill era de fapt William Stevenson, care, la rândullui, era Vasile Ştefănescu, un scriitoraş de ţară plecatîn America şi realizând o excelentă carieră ştiinţificăşi scriind, în paralel, piese de teatru. Una i se va puneîn scenă în România, iar autorul (Dan Plăeşu sehotărăşte să intre el însuşi în scenă), invitat de un amicregizor, participă la premieră, încercând să înţeleagăîntregul eşafodaj de întâmplări care de care mai bizare.Personajele piesei sunt membrii unei familii urbaneobişnuite, care au slujbe, cresc copii şi îi educă, auopţiuni şi controverse politice, desfăşurându-şi viaţaternă în graniţele strâmte ale unui apartament de bloc.Misterele apar abia când vom afla că respectabilafamilie are un ginere cu numele de Ştefănescu şi maiales atunci când vor suna la uşa nişte „Domni Ciudaţi”,în care recunoaştem alte faţete ale aceluiaşi individ,cu totul şi cu totul neobişnuit, care vine să tulbureliniştea mediocrităţii. Numai că, de data aceasta, indiviziibizari vin să anunţe sfârşitul lumii, oferindu-le gazdelorşansa de a fi salvate, dacă vor accepta să fie luate cuei în farfuria zburătoare care se află jos, în faţa blocului.

Tratativele, „negocierile” dintre cele două grupurise desfăşoară intens pe mai multe pagini (de altfelacest „miniroman” este şi cel mai lung din carte,57 de pagini), iar acţiunea te prinde atât de profund,încât nici nu mai ştii dacă asişti la piesa de teatru, alăturide regizor şi de prietenul lui, autorul, sau citeşti opoveste plină de suspans. El însuşi misterios, naratorul,Dan Plăeşu, lasă să se înţeleagă mai multe posibilescenarii şi interpretări, aşa că, dând curs invitaţiei, neîntrebăm dacă nu cumva şeful celor veniţi să anunţeapocalipsa şi să salveze familia vizitată (cu un ginereŞtefănescu) nu este chiar autorul piesei, Bill, acelVasile Ştefănescu plecat cândva dintr-un sat românescsă cucerească America şi venit acum, la premieră,tocmai pentru a-şi salva personajele propriei ficţiuni.Mai mult decât atât, autorul se simte obligat ca, înfinal, să ne avertizeze: „chiar am început să cred înposibilitatea ca, la un moment dat, – din greşeală saucu bună ştiinţă – să ne trezim pe cap cu un nou sfârşital lumii... Al cincilea...”. Noi nu credem însă înapocalipse, credem doar în vigoarea şi valoarea prozeilui Dan Plăeşu.

* Dan Plăeşu, Răspântiile. Şapte miniromaneinsolite, Editura Sinteze, Galaţi, 2017



31

Oct

avia

n M

IHA

LCE

ACRONICÃ

Ne aflăm în faţa unei lucrări semnate de doiautori, Cătălina şi Cătălin Rojişteanu, realizarede-a dreptul alchimizantă prin care partenerii îşirevelează nebănuite resurse lirice. Kiu &Vai(Afacere de familie. Totul foarte personal),apărută în 2016 la „Societatea Scriitorilor Militari”din Bucureşti, aduce în prim-plan alcătuiri sufleteştide o profundă sensibilitate, transpuse într-unregistru creator ce vizează transgresarea limitelorşi limitărilor mundane. Primul ciclu al volumuluicuprinde versurile Cătălinei Rojişteanu, putând firemarcată la nivel constant tentaţia dematerializării,a (s)cufundării eliberatoare, evanescenţă care arputea lua valoarea profesiunii de credinţă. Şi totuşi,în afara ipostazierilor fluidizante, e intuibilăfermitatea unui distins elan ascensional. Câtevapoezii asumă şi postura ideaticii naive, parcă pentrua ne atrage atenţia asupra unor nebănuite resurse.În acest spirit, împreună cu Vincent Van Gogh(„noaptea cu stele a pictorului olandez/ într-oureche”), ar putea figura şi fiorul creator al lui HenriRousseau „Le Douanier”. Revărsările tonice,atâtea câte sunt la nivelul evidenţei, asigurăbinevenite cadre. Metamorfozele ce se petreccontribuie la acomodarea cu mutabilul ambientuluiexterior. Starea de ivresse proiectează sinele pefalii luxuriante: „copacul îşi înmoaie rădăcinile/ înlicoarea aprinsă/ seva se-mbibă/ frunzatranslucidă/ se schimbă-n culoare închisă// scoarţase acoperă de scoarţă/ ramurile se-ndreaptă/ spremarea albastră/ coroana se umple de păsăriflămânde/ pământul mocneşte de rădăcinile-i ude”.Din când în când intervin pasaje oceanice apropiatezodiei diafanului, parcă pentru a ne atenţiona înprivinţa celor ce ar fi putut să.... Dar, între timp,realitatea a devenit contondentă, transfigurărileimpunându-se cu maximală acuitate: „creierul meu

s-a dus la croitor/ şi probează cu frenezie/ rochii detoate culorile/ galben-aprins pentru gelozie cruntă/verde-scai pentru invidie măruntă/ albastru-cer pentruserenitate/ roşu-nebun le-nvinge pe toate// dintre elealege rochia blindată/ cu zale de-azbest şi croialămulată/ ignifugă şi rezistentă la apă/ n-o poţi da josodată-mbrăcată”. Privind dinspre teritoriile estetizării(şi nu numai), observăm că „mătasea” nu dispareniciodată, în pofida evidenţei încercărilor maculante.Pe alocuri, binevenite destinderi cu nimb exotic:„turmeric/ şi fistic/ dansuri blânde din buric// baclavale/şi cafele/ pe covor cu temenele// la serai/ cu şalvari/ şicadâne în alai”. Dar pericolele interiorului suntnumeroase, conştientizate pulsatoriu pe fondul unormistere greu de pătruns. Evadările onirice către spaţiiîndepărtate posedă incontestabile virtuţi terapeutice.Aceste versuri sunt direct proporţionale cu turbionulamplitudinilor sensibile. Complexitatea destinului esteetalată cu dezinhibare. Detaliile proustiene ating cudiscreţie glisările sufletului: „şi stai pe margine/ şi tepriveşti/ şi nu mai ştii/ nici cine eşti// şi-aduni în geantăamintiri/ zâmbete tristeţi iubiri/ madlene dulci/ le simţile guşti// şi-ai prins în păr un nufăr alb/ şi-ţi cântă mânape pahar/ un cânt duios/ doar tu l-auzi/ dar mâine numai ai habar/ şi stai din nou/ şi te priveşti/ tu cine eşti”.În direcţia anumitor inedite corespondenţe, detectămo particulară consubstanţialitate între poezia Trup şisuflet („cu faţa la război/ privirea la stele/ picioare-le-n noroi/ mâinile grele// sângele mâl/ iubirea departe/pielea arzând/ vorbele şoapte// cu coatele goale/sufletu-n gând/ călcâiele la vale/ şi nasul în vânt”) şiValsul nipon al lui Mircea Brăiliţa, din volumul Vals înîntuneric („Feţele albe/ mâinile albe/ tălpile rupte// pedrum către Fuji/ gheişe perfecte/ vorbele lupte// şi laîntoarceri/ sub evantaie/ sabia taie”). Desfăşurărilepoetice ale Cătălinei Rojişteanu, unele în siajfantasmatic, dovedesc certe valenţe dăruite esteticului.




32

Cătălin Rojişteanu, şi el participant la acest volum,etalează meditaţii în registru liric preconizând atingereadomeniului marilor întrebări existenţiale. Sensurile seîntrepătrund şi determină amplitudini metamorfice. Pealocuri, semnele copleşitoare ale dramei: „văd oamenişi nu simt vreo plăcere/ totul ţipă în mine pe străzidincolo de cer/ Shakespeare a greşit nimic nu e tăcere/zgomotele se amplifică reciproc şi astfel nu pier/ suntîntr-o turmă de oameni caremerg la tăiere/ merg cu capul înjos/ am încetat să mai sper”. Lanivel ideal e dorită asiduuregresia temporală în perioadaatât de neîntinată a copilăriei.Întrebările privitoare la rosturilelumii sunt conjugate cu adeseoridureroase observări ale vieţiicare se vieţuieşte, cum spuneaMateiu I. Caragiale. Repereletranscendente vor constituiîntotdeauna o pistă viabilă. Cutoate acestea, prezenţa unui„steag în bernă” induce oîntreagă ideatică a sfârşituluiîndurerat de „etapă”.Suplicierile pot fi reprezentateliric astfel: „firimituri de lumeoase de flori/ lauri pietrificaţi/oameni pustii oameni fizici/oameni stricaţi/ case adânc-înalt golite/ sicrie din casedărâmate/ ape şuvoi urât mirositoare/ acoperiş materieidezagregate/ firimituri de oameni, case de apă/ alcoolţigări usturoi/ sapă-mi mormântul în vânt/ şi nu mai dadrumul la apă/ te rog/ sapă”. Hiatusurile marcheazănatura intimă a individului. Tentaţia paradisurilorartificiale (relative, în fond) intervine în acestemomente-limită. O aparte sustragere din contingentuloprimant: „mai spre dimineaţă mă trag de picioare/fantomele covoarelor plutitoare”. Spectrul neantuluirămâne constant în proximitate. Dorinţele se integreazămeandricelor falii temporale ce au tendinţa de a devenicotropitoare. Dacă citim într-o extinsă grilăhermeneutică următoarele versuri, „îmi doream să îlcred acum/ era mai bine să uit ce să-i spun/ cântaculori şi furnicături dulce sirenă/ inoculându-mi miere

printr-o venă// nimic nu mai era real/ durea prea tarepentru a fi banal/ înfricoşat şi prefăcut colac/ întins pemal lângă coşmar”, gândul ne poate duce la saturnianulunivers din El Desdichado al lui Gérard de Nerval,acolo unde e invocat şi visul din grota unde sirenaînoată. Imaginarul, atingând delirul în anumite ipostazehard, este purtat pe calea focalizării cu patinărevelatorie. Maximala caznă a retezării aripilor ia

proporţiile unei flagelantecamuflări, cu deosebităînsemnătate existenţială.Elanurile poetice ale lui CătălinRojişteanu dovedesc valenţefecunde, pe un fundal bântuit devariate claustrări. Sunt ritmuriinterioare ce au impresionanteflash-uri expresioniste. Astfel,„umbra te apasă/ nu te lasă/ săscapi/ şi-ţi aminteşte de carne/pedeapsă/ repetă cercul/ ajungidin nou aici infinitul te strânge/râs batjocoritor/ bun venit înCasa Groazei!/ eu sunt Păpuşa-care-plânge”. Elementulspectral devine preponderent înanumite situaţii problematice.Multiplele introspectări dinKiu & Vai etalează ipostazeconsistente ale confruntării cu

datele unui mediu eminamente supliciant. Într-unremarcabil Argument, poetul Liviu Vişan accentuează:„Din textele reunite în acest volum se vede foarte binecă poezia poate deveni, în multe privinţe, un soi despovedanie, o descărcare sufletească binefăcătoare,o necesară eliberare a spiritului. Un fel de terapie.Mai este la mijloc, bănuiesc eu, şi o geană depredestinare. Cătălin şi Cătălina sunt, în legendaeminesciană a Luceafărului, personajele cesimbolizează, în pofida oricăror tentaţii, fie ele şi astrale,forţa iubirii pământene. Cătălina deschide această carteca pe o poartă a intrării în miracol, pe când, dacă îlascultăm pe Eminescu, în vremea asta Cătălin... Casă intru în universul celor doi poeţi cu aceeaşi cheie,am să zic, emoţionat, că e vorba, aici, de începutulunei legende urbane...”.



33

Dum

itru

AN

GH

EL Placheta de versuri Comisele iubiri, Editura

InfoRapArt, Galaţi, 2017, 108 pagini, este ocarte de-o originalitate... riscantă (!), cu oposibilă dublă finalitate, pe care scriitorul PetreRău şi-o asumă, contând pe latura pozitivă aunei alegeri inspirate şi responsabile: Cele maifrumoase poezii de dragoste , subtitlu cuvalenţele unui gir liniştitor, şi pe faptul că arecurs la o structură editorială de antologie,cu poeme selectate din cincivolume de lirică, apărute între2002 (reeditat în 2012) - 2015.

Impresia de prim contact alecturii este că poezia de dragostea poetului Petre Rău, procesată peun palier tematic de o diversitatecapricioasă şi rebelă, sfideazătoate regulile genului, dar areingredientele originalit ăţii şiregistrul prozodic al unui canonerotic, ce-i asigură posturaemblematică a notorietăţii literare,scriitoriceşti. O poezie, din carerăsar poveş t i idilice ado-lescentine, pe portative desentimente în derivă, incontrolabileşi uşor desuete, cu artificiul şipatetismul primei scrisori deamor, cu prima declara ţie dedragoste ori cu fiorii primului sărut; o eroticăpură şi fascinantă, ca un belcanto napolitan,pe libretul operei Elixirul dragostei de GaetanoDonizetti, cu iubiri spectaculoase, iubiripasagere şi fixaţii emoţionale autentice.

Uvertura erotică este asigurată de volumulÎntârziata vestire (2002), cu vreo 13 poemecuminţi, în metrică reprezentativă, de regulăcatren cu rimă încrucişată: „Vai iubită iubirediscretă/ Spre tine la tine să zbor/ Să plutescdin planetă-n planetă/ Să urc să tot urc săcobor” (Iubită iubire, pag. 7); cu apelativedulci, uşor neoanacreontice de secol XVIII, naivşi declamativ, într-o aparentă şi provocatoareintimitate de cerdac boieresc, cu poeţii CostacheConachi şi Ienăchiţă Văcărescu: „Verde valede rai/ Nepăscută de cai/ Undeva tu erai/ Doara mea” (Vale de rai, pag. 8), un idilism spontanşi fastuos, protejat de falduri grele de catifea,cu nostalgii dintr-o podgorie cu nuci bătrâni şiviţă de vie.

Ca să treacă abrupt la o formulă prozodică

originală şi inovativă în poemul Sunt nebunmurmurând beethoven (pag. 9), cu plasarea titluluiîn primul vers din strofa I; în versul al doilea dinstrofa a II-a; în versul al treilea din strofa a III-a şiîn versul al patrulea din strofa a IV-a, ca o glossă,„marca Petre Rău”, de inspiraţie sentimental-vocaţională, pe un ideal erotic-intelectual: „Şi înşoaptă închin un catren/ Prea des născocitei meleiubiri/ Sunt nebun murmurând beethoven/

Înfruntând în amurg amăgiri”(strofa a III-a). Adică, de laaluzii elitiste, muzica totală a luiLudwig van Beethoven; la poeziede dragoste, modernă , cudeclaraţii-semnal, în care nu maiîncap compromisuri, abandonulsau trădarea: „Iubito, suntem untriunghi/ Cu laturi perfectneegale/ ... / Vinovat fiecareavem câte-un col ţ / Iar noiamândoi avem două/ În fiecaredepunem câte o speran ţă”(Iubito, suntem un triunghi ,pag. 11); cu momente decumpănă sufletească, dar parcă„s-ar juca şi de-a dragosteaneîmpărtăşită”, într-un lirism detravesti, de deghizare matri-monială. De fapt, declaraţii de

dragoste halucinante, pe o ritmică verbală năucitoareşi pe ritualica orchestrală dintr-un pasaj introductiv,ca o amenin ţare obsesivă dintr-o Simfoniebeethoveniană, „a Destinului”: „Undeva, cândva,cineva/ Era cu mine, cu mine era/ Eram cu ea, cuea eram/ Şi-o iubeam, şi-o iubeam, şi-o iubeam”(Undeva, cândva, cineva, pag. 20).

Din volumul Ultima noapte cu Bernoulli (2010),vreo 15 poeme cu o formă prozodică modernă, încare poetul părăseşte catrenul şi rima încrucişată,modifică şi fluxul emoţional, direcţionându-l spre onostalgie fără obiect, în acorduri uşor pesimiste, deimpas sufletesc: „cât am plâns poate s-a scris peundeva/ când am iubit n-am ştiut/ fetele rele s-auîndrăgostit de mine/ am străbătut ceasuri pe drumuripustii/ rătăcindu-mă de umbra mea” (Cât am plâns,pag. 23). Deşi invocă apeluri disperate: „de cenu-mi vii tu iubire supremă/ să mă ocroteşti ca unzeu” (de ce, pag. 25), de nicăieri nu mai există niciosperanţă, doar un SOS disperat: „alerg pribeag peunde găsesc iluzii migratoare/ din care storc hulpavepoveşti” (Astăzi durerii nu i-am dat nicio şansă,




34

pag. 27), ca o patologie a unei iubiri neîmplinite, oiubire crispată, cu melancolice stări de nondialog:„tristeţea mea vede mulţimea de câini/ mulţimea deoameni cum latră” (Ibidem).

Cu doar patru poeme în metru clasic, cu rimăîncrucişată, în volumul Singurul apei (2011), irumpsenzaţii de recul în iubire, ca rezultat al scurgeriiTimpului, cu motivaţii asumate pentru deziluzii îndevenire şi cu semnalele unui Apus, justificate deun diagnostic erotic, fără şansa unei terapiisufleteşti: „Aventuri nu mai există, ce-a rămas edoar iubire/ Care din constanţa lumii ne priveştedoar pe noi/ Aş vrea veşnic să rămânem ascunşiîntr-o amintire/ Să rămână-n lumea asta doar iubireaşi noi doi” (M-au prins zorile iubito, pag. 42).

Volumul cel mai bine reprezentat în antologiaComisele iubiri este Eden în cădere (2012), cu36 de poeme în registru prozodic de ultimă generaţie,în care domnul Petre Rău păstrează dialogul cu sine,pe portativul unei poezii erotice, în afara canoanelorspeciei lirice consacrate, în tonalităţi programatice,ca un Impromptü sentimental, incontrolabil, pe notediscordante. Cu tânguiri elegiace, poetul dezamăgitîn iubire afirmă: „scriu poveştile de amor ale altora/dar pe a mea n-am ştiut-o vreodată”, deşi ar vreasă convingă, să se convingă pe sine: „doar am unaoho/ am şi eu una fraţilor”, însă una neîmplinită,oarecare, pentru că: „tu care m-ai iubit un termennedrept de scurt/ pe când trebuia să fim amândoi”(scriu poveşti de amor, pag. 47).

Poezia de dragoste este, aşadar, tema majoră aliricii poetului Petre Rău, pe care o gestionează,mereu aceeaşi , pe coordonatele eşeculuisentimental, de rătăciri şi neşanse, ca-n vremurilede început ale poeţilor paşoptişti: „oho prieteni/ cemai ştiţi despre iubita mea/ căci mie/ mi-a tăcut demult îndărătnicul ornic/ ... / şi mă zbat apoi înmigratoarele-mi iluzii” (ce mai ştiţi, pag. 48), deşimesajul liric se scurge înspre un orgolios sentimentde bărbat împlinit, răsfăţat de succese amoroase,pe acordurile preclasice ale unui madrigal dinrepertoriului Corului dirijat de Marin Constantin.Adoraţia pentru Divinitate sau pentru femeia iubităse află sub acelaşi semn păcătos al rătăcirii: „înpovestea mea de dragoste cu tine/ dumnezeu numi-a dat niciun sfat util/ atât de zgârcit a fost cumine/ sau poate mă invidia cine ştie” (ziua întâi:pregătirea, pag. 52), ca o etalare a unei bărbăţiiprovocatoare, între hulă şi blasfemie nevinovate.

Iubirea, ca o obsesie, este tema unui poem de origoare matematică, profesia domnului Petre Rău,de o acută şi pedantă obiectivitate: „am deschis ofişă/ cu problemele noastre iubito/ ... / şi să clarificpentru eternitate/ să vadă şi posteritatea cine a iubitşi/ cine nu cine mai mult şi cine mai puţin/ care pecare a înşelat/ cât cum unde şi când? (fişa noastrăcea de toate zilele, pag. 51).

Există în poezia de dragoste din volumul Edenîn cădere momente de cumpănă şi de abandon îndisperare: „pretutindeni azi fericirea mea a rămasîntr-un/ pat şi acela pustiu” (ultimul pat, pag. 57);o disperare crispată, gestionată elegant, ca oscuză... „scorţoasă”, într-un salon de epocă parizian,dar într-o stare de permanentă graţie: „abia dupăce tăcerea s-a aşternut între/ noi mi-am dat seamacă mai aveam atât/ de multe s ă ne spunem”(însingurarea, pag. 65), pentru ca să irumpă, pentruechilibru, o poezie de un patetism şi de-o puritateangelică: „mi-am descoperit inima/ în bra ţe la tine/... / de-mi ziceam/ e de dragoste/ e de abis/ eînspăimântătoare de năucă/ e dumnezeiască” (inimapernă, pag. 68).

O lirică cu o tematică în răspăr, între fericireaiubirii pământene, imprevizibilă şi păcătoasă adesea,şi iubirea edenului pierdut prin păcatul „fructuluioprit” şi speranţa recâştigării prin jertfa Răstignirii;o poezie de dragoste, ca o erezie, în afara normeloretice, înrudită mai mult cu fascinaţia păcatului: „decând am început să te iubesc/ ... / mi-am propus sănu-l mai slugăresc pe dumnezeu” (pe unde mai eşti,pag. 81).

Nu întâmplător, domnul Petre Rău a acordat celmai mare spaţiu în antologia sa volumului Eden încădere, un poem uriaş despre iubirea ca izbăvire apăcatului ancestral salvat de puritatea şi necesarulperpetuării speciei umane, creaţie a Divinităţii,într-o declaraţie de „mea culpa”, asumată romantic:„am greşit pesemne/ gata iubito/ nu-mi mai punnicăieri semnătura” (iluzorica mea semnătură,pag. 83).

Ultimul volum al antologiei, Îndrăgostirea dezmeu (2015), adună zece poeme lungi, pe câte douăpagini, care modifică abrupt, intempestiv şi derutanttonalitatea liric-erotică, idilică şi fascinantă, cu largivolute emoţionale, direcţionate spre o altfel deIUBIRE, iubirea de ideal uman, peste care s-anăpustit, într-o răscruce de Istorie, o altfel dedragoste: „unde nimeni nu mă forţase vreodată săfac rău/ nimeni nu mă forţase/ şi am găsit adăpostulprielnic visului meu” (Singurătatea, pag. 89).Explicaţia pare a fi una singură, deoarece nuanţele,polifonia semantică a sentimentului iubirii, potacoperi până şi ultimul colţ de singurătate: „Dinstarea de durere trebuie să te vindeci/ omule n-aialtă cale fiindcă/ mereu iubim ca să nu fim singuri”(Infernul unei rătăciri, pag. 92).

Comisele iubiri, o carte-semnal despre filosofiasimplă şi umană a celui mai peren şi dumnezeiescsentiment, IUBIREA, după aserţiunea indubitabilăa poetului Petre Rău: „Poezia este o mare nevoiede îmbrăţişare” şi după îndemnul adresat cititorilorsăi: „dar n-am să vă plictisesc cu iubirea mea/ ieşitădin minţi/ o aveţi şi voi pe a voastră” (Adevăruldespre iubire, pag. 104).



35

Recent, după o întrerupere de 10 ani, a apărut, subegida Consiliului Judeţean Galaţi şi a Centrului Cultural„Dunărea de Jos”, o nouă ediţie a unui Almanah literar,de data aceasta dedicat Zilei Internaţionale a Dunării.În deschiderea volumului, sunt inserate câtevaargumente ale unui asemenea demers. Spre exemplu:Nicolae Iorga vede România ca „rezultat al întâlniriiDunării cu arcul montan al Carpaţilor”, MihailKogălniceanu consideră că Dunărea „este brâul careînconjoară, apără şi susţine România”, cât şi meditaţiacă „Dunărea este marea clepsidră a istoriei neamuluiromânesc, în care apa se scurge mereu, la fel cum sescurg generaţiile”.

De la bun început remarcăm faptul că producţiaeditorială a Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, încare se cuprinde şi acest Almanah, este deosebit debogată şi diversificată. Avem în vedere apariţiavaloroasei reviste de cultură „Dunărea de Jos”, ajunsădeja la numărul 185, editarea mai multor cărţi de istorie,de literatură sau de critică literară, multe materiale depromovare a culturii gălăţene (afişe, pliante, spoturipublicitare etc.).

Almanahul pe care-l prezentăm în aceste rânduri,un adevărat omagiu adus Dunării bătrâne, fluviul caretraversează Europa, cântat de-a lungul vremii de artiştişi de poeţi, de îndrăgostiţi şi de însinguraţi, este ceeace am putea numi unitate în diversitate. Găsim în celeaproape 200 de pagini ale volumului eseu şi cronică,istorie literară, poezie, proză şi ilustraţii, sub semnăturaunor reputaţi scriitori gălăţeni, dintre care îmi faceplăcere să-i menţionez pe Cezarina Adamescu,Nicolae Bacalbaşa, Victor Cilincă, Săndel Dumitru,Zanfir Ilie, Violeta Ionescu, Ion Manea, Marius Mitrof,Ioan Gh. Tofan ş.a.

Numitorul comun al scrierilor celor menţionaţi estepreocuparea lor de a restitui cititorilor de astăzi ai urbeipagini de cronică din istoria Galaţiului şi a Dunării:Cezarina Adamescu, fiică a Dunării gălăţene,povesteşte cu haru-i cunoscut întâmplări din viaţapescarilor, care „învăţau de mici să împletească plase,să meşterească unelte de pescuit, setci, undiţe, ciorpac,să tragă la rame, să meargă cu barca la pescuit, săadune peştele, să-l cureţe, să-l săreze, apoi să-lgătească, iar ce prisosea, să-l vândă.”; Zanfir Ilie, unîndrăgostit de oraş şi de Dunăre, din care a făcutsubiectul mai multor cărţi, studii şi articole, vedeexistenţa Galaţiului „sub zodia apelor”, vorbind înînsemnările sale, plastic, despre faptul că Dunărea estepeste tot, cu „apa ei se plămădeşte şi pâinea, şi oţelul,dar ceea ce este şi mai evident, ea a urcat în modul de

gândire, în cultură, în instituţii.”; Violeta Ionescu,autoarea recentului volum „Misterele Galaţilor”, evocăîn câteva pagini tragedia pe care a cunoscut-o valeaoraşului nostru, care în numai câteva ore a devenit oadevărată „Veneţie”, cea logodită de vremuri cu apele(inundaţiile catastrofale din vara anului 1897, în afarăde faptul în sine, au determinat şi prima acţiune desolidaritate umană din partea gălăţenilor, care au avutiniţiativa de a organiza prima acţiune de ajutorare aconcitadinilor aflaţi în suferinţe şi nevoi); NicolaeBacalbaşa evocă rolul Galaţiului în plan european,identificându-i locul şi importanţa în „ChestiuneaOrientului” şi în „Chestiunea Dunării”, în războiul ruso-româno-turc din 1877-1878; Marius Mitrof reaminteştegălăţenilor pagini cutremurătoare trăite de locuitoriioraşului în timpul bombardamentului distrugător din24-25 august 1944; Sorin Ignat readuce în memoriagălăţenilor pe tatăl său, Neculai Ignat, prefectul social-democrat al Galaţiului din perioada 1945-1949; VictorCilincă plasează în prim plan „Historiile portului Galaţi”,Galaţiul ca subiect literar, Galaţiul ca gazdă a unormisiuni diplomatice şi militare etc.

Ion Manea este, deopotrivă, nostalgic, nemulţumit,

*

CRONICÃ




36

La Sarmizegetuza-Ulpia Traiana

Un spaţiu bogat acordă revista prin exemplificărilefoto-color privind traseele turistice, locurile şimonumentele istorice vizitate de pensionarii gălăţeniîn drumurile lor pe cărările patriei (excursii): Porţilemaramureşene de pe Valea Marei, Cota 1400 (Sinaia),„Acasă” la George Coşbuc, Mănăstirea Voroneţ,Lacul Sfânta Ana, Lacu Roşu, Cetatea dacicăSarmizegetuza-Ulpia Traiana, Peştera Sf. ApostolAndrei, Transfăgărăşanul, Murighiol, Palatul Culturiidin Iaşi etc.

Armonii de toamnă, o revistă pentru aproape60.000 de oameni, oameni onorabili care duc pe umeriilor istoria de o jumătate de veac a Galaţiului, oamenicare merită recunoştinţa şi respectul nostru, oamenicărora avem datoria „să le micşorăm distanţa dintresărăcie şi trai modest, dintre înstrăinare şi socializare,dintre tristeţe şi puţină bucurie”. Este şi această revistăun alin.

* Revista Armonii de toamnă a Asociaţiei Casade Ajutor Reciproc a Pensionarilor Galaţi, nr.3/2017 (Număr special), dedicat împlinirii a 110 ani de lafondarea Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor dinGalaţi.

(continuare din pagina 27)

ARMONII DE TOAMNĂ

optimist, vizionar, poate utopic: „Dunărea va fi cuadevărat a noastră când trupul ei va fi îmbrăţişatiremediabil de o salbă de poduri urbane şi când, dincolode acele poduri-bijuterii, se va construi pe maluldobrogean, iar Galaţiul va sparge în sfârşit oprelişteasudului şi se va duce dincolo, cel puţin la fel de mult şiconvingător precum dincoace. Abia atunci va fiDunărea a noastră, căci abia atunci va fi arteră, iar nugraniţă. Fericite acele generaţii care vor urca primelepe podurile acelea şi vor răspunde voios la întrebare:Quo vadis?/ În Galaţiul Nou…”

Remarcabile sunt şi prozele scriitorilor gălăţeniSăndel Dumitru şi Ioan Gh. Tofan, la care se adaugăfragmente din scrierile unor mari personalităţi româneştireferitoare la Dunăre: Grigore Antipa, Dunărea şiproblemele ei ştiinţifice, economice şi politice,Academia Română, Studii şi Cercetări, vol.VI,Bucureşti, 1921; Simion Mehedinţi, Opere complete,vol.I Geographica, partea a doua, Bibliotecaenciclopedică, Fundaţia Regală pentru Literatură şiArtă, Bucureşti, 1943; Dr. Ştefănescu-Galaţi,1916-1918, Amintiri din război, Editura ViaţaRomânească, Iaşi, 1921; Marcu Botzan, Drumuri deapă, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1990.

Ultimele două capitole/secţiuni ale Almanahului suntdedicate poeziei şi fotografiei. La capitolul poezie, luămcontact cu creaţiile unor poeţi din Danemarca - ClausAnkersen, Estonia - Triin Soomets, Egipt - TarekEltayeb, Austria - Cornelia Travnicek, Germania - DirkHuelstrunk şi România - Peter Stragher, semn al uneilargi deschideri a revistei şi către alte meridiane.Capitolul Fotografie, un set de 20 de superbe ilustraţii,prin care vedem Galaţiul de sus, oraşul ne apare ca „overitabilă lagună, Veneţie a Dunării, flancată de apelePrutului, Siretului şi ale Brateşului, o combinaţiesuperbă de albastru-verde pe care până acum neînchipuiam că doar îngerii o pot vedea din înaltulcerurilor!”, aşa cum se consemnează în preambululcapitolului respectiv.

Almanahul literar editat de Centrul Cultural„Dunărea de Jos”, ediţia 2017, are o ţinută graficădeosebită, un conţinut bogat-istoric, literar, artistic,educativ, este accesibil publicului larg, fiind un utilinstrument de bibliotecă, dar şi un plăcut partener deweekend. Un cuvânt apreciativ şi pentru generozitateacelor care au asigurat materialul ilustrativ-fotografiide epocă şi de actualitate, facsimile, grafice, Muzeulde Istorie „Paul Păltănea”, Biblioteca „V.A. Urechia”,Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi mai mulţicolecţionari particulari.

Felicitări realizatorilor şi lectură plăcută cititorilor!Gh. Nazare

*Almanah literar, Editura Centrului Cultural„Dunărea de Jos”, Galaţi, 2017



37

Livi

a C

IUP

ER

CÃ

Tocmai am finalizat lectura unui text scriscândva, demult, un text care se cuvenea a fi ocronică plastică, dar a ieşit ceva mai mult. Unstudiu extrem de interesant, tocmai pentru căpoeticul vrea (şi reuşeşte) să egaleze pe cel maimăiastru dintre pictorii expozanţi (nu vă miraţi),pe nişte simeze, chiar în oraşul de la Dunărea deJos. Fascinantă textura interbelicului românesc,rotunjită şi de o concluzie, deloc subiectivă: daţipe mâna unui poet sarcina de a vorbi despre unvernisaj… şi vă imaginaţi ce va ieşi?, o bijuteriepoeticescă! Ei bine, extrapolând, cam tot pe-acolova ajunge poetul care va voi să scrie literaturăpentru copii… Îl va purta pe cititorul-copil pe unportativ imagistic demn de… Micul Prinţ.

Şi, mă veţi întreba, dacă vom face trimitere laun prozator-jurnalist, care îşi plasează personajelepe scena unui amfiteatru, asemenea fi-va? Nimicmai simplu, aş zice. În mod cert. Prozatorul îşi vaascuţi penelul într-atât, încât va şfichiui caractereledupă modelul în care s-a profesionalizat,încorsetând atât de subtil destinul protagoniştilorsăi, încât dezlegarea misterului va cere - neapărat- prezenţa naratorului omniscient implicat, în rolde judecător absolut.

Ei, şi-n aşa context, mi-a fugit gândul labinecunoscutul scriitor gălăţean Dan Plăeşu, celcăruia-i sunt prinse-n butoniera cv-ului foiletonul,pamfletul şi fabula, o triadă amintitoare de stilularghezian, proza sa împrumutând câte ceva de lafiecare gen literar - experiment fructificat de-alungul timpului. Şi iată cum, pe aceleaşi corzi aleironicului sarcastic, şi recenta sa carte dobândeştefrumuseţe de corb; e stilată, moralizatoare,incisivă. Şi-o primă constatare, în recentele-irăspântii - miniromane insolite, caracteristiciletextului dramatic pulsează-n magma nara-tologicului, încercând să convieţuiască,acceptându-se, diplomatic. Nici n-avem a ne mira,textul în proză şi textul dramatizat îşi pot transfera,

cu doar un minimum efort, unul altuia, din atributelestrict arhitectural, caracteristice. În fond, şi proza, şiteatrul au aceeaşi menire - de a educa. Şi-apoi, câte oporţie de morală nu strică nimănui.

Tocmai de aceea am ales întru mini-prezentare unastfel de volum. Se numeşte Răspântiile, şi a fosttipărit la Editura „Sinteze”, din Galaţi, foarte de curând,acum, în 2017. Şi-acest cald (încă) volum cuprinde„şapte mini-romane insolite”, adică şapte texte epice,care oricând s-ar putea… metamorfoza, dacă nucumva, la origine, s-au dorit minione-scenarite. Şiaceasta depinde înspre ce unghi se plasează lectorulîn postură de… spectator implicat în cele şaptemini-drame, ce se vor supuse judecăţii critice, mai alesdacă nu cumva, uneori, coborâm în fantastic sau înabsurd, ne simţim urecheaţi, dar cu o delicată ironie,cu o mini-doză de sarcasm şi-o fină turnură insolită;ce mai! - un adevărat slalom printre caractere,principii, preferinţe, modernisme sau fantezisme - câtcuprinde. Şi ca şi cum ne-am afla în faţa unei oglinzi -cu şapte faţete, oglinda - „judecător” e cu noi, sereflectă în noi, întru armonizare.

Într-una dintre faţete se va oglindi Chris, un adevărat„fenomen al naturii”, un caz patologic, o adevărată…elodiadă… (Femeia din Insule)?! Pe o altă faţetă aoglinzii, ridicând receptorul sau, pur şi simplu,deschizând uşa, se va reflecta o domnişoară,misterioasă, care nu întâmplător tulbură liniştea (?!)solitarului şi misteriosului Nelu Bătrânu…(Domnişoara S.)… - şi iată cum oglinda (delocfermecată), ridicată la rang de personaj (dacă îndrăznimsă ne oglindim în ea), poate deveni un „fidel partenerde viaţă”, ba chiar un „membru al locului” (Oglinda)şi oricând, cu puţină imaginaţie, putem traversa (cu eaşi prin ea) Răspântii existenţiale la limita dintre două(sau mai multe) lumi fanteziste. Invita ţia estegeneroasă: „chemi în minte lumea unde vrei să ajungişi gata!...” (Răspântiile). Prin lectura acestor„miniromane”, orice dorinţă s-ar putea să vi (ni)se-ndeplinească!




38

Supa de ceapă

Am vrut să scriu „Supa de ceapă” am scris-oşi nu era ea.

Vreau să scriu „Supa de ceapă” o scriu şi eanici nu este.

Şi la urma urmei de ce aş scrie „Supa de ceapă”?

Şi la urma urmei de ce nu aş scrie „Supa de ceapă”dacă acesta e chiar gustulculoarea?!

Pe când tăiam măruntîntr-o bucătărie de ţară, o ceapă mare şi roşie,o ceapă de apă, culegând în bărbie şirul de lacrimipe când aşezaţide o parte a mesei prieteni de alta duşmaniaşteptau cu blidele goale privindu-mă toţidrept în ceafăam simţit o poftă grozavă să îmi agăţ de o grindăgingaşul meu gât de girafăsă aflucare sunt ciupercile otrăvitoare de care muşcăturăde şarpe moare omul cum se moare de moarte bunăşi cumse moare de moarte rea, cu alte cuvinte am simţito poftă grozavă să las totul baltăcu atâta plâns mă hrăneam că ceilalţiputeau să stea şi să aştepte pot spune chiarcă îi uramcândun suflet blândpe aproapeuşor stingherita fâşâit din aripă!

Atunci am văzut lăcrimând şi ochiul maicii domnuluişi ochiul pictat în clopotniţă

am simţit mirosul rântaşului ars, muşcând din gingiiam început din nou,de la capătîntr-o bucătărie de ţară, o ceapă mare şi roşie,o ceapă de apăsă tai.

Măsurători pentru un piedestal

Întruneam aproape toate condiţiile cerute.

Băusem la o masă cu ei.Noaptea fusesem atacată şi eu de gângăniimici şi roşii poftitoare de sânge(de sânge poetic – cum spune femeia de serviciu)o castană caldă în mâini pe la apusul soareluicând iubirea se duce într-o maşină nichelatăspre oraş?- Pe la apusul soarelui(ce tâmpenie)Şi chiar pe pontonul uriaş care despărţealumea mea de a lorprinsesem prieteni cu momeli şi mămăligă(peştişori cumsecade ţinuţi mai apoiîntr-un basc de copil) când iubirea se duce într-omaşină nichelată spre oraş…

şi totuşipe măsură ce ieşeam din biserică

îngânând cântece uşor deocheateîndreptându-ne legănaţi printre paznici şi nuferispre vaporul meu greu de urnit,imaginar

nimeni nu venea să-mi ia măsuri pentru piedestalnimeni nu se vedea venind din spate…

POEZIE



39

Eug

en H

OLB

AN Pe Simion Ioan Mărculescu - M.I.S., l-am

cunoscut în vara anului 1960. Venise ca şi mineîn Bucureşti, la cursurile de pregătire ce seorganizau pe toata durata vacanţei de vară, înlocalul Institutului de Arte Plastice „NicolaeGrigorescu”.

Era un adolescent serios şi naiv, şi îndrăgostitpână peste cap de opera marelui pictor francezPaul Cezanne. Lucram în acelaşi atelier, mâncamla aceeaşi cantină şi dormeam în aceeaşi camerăla Căminul Studenţesc din str. Dorobanţi, de fapto sală imensă în care aveam loc cam 20 decandidaţi.

De aceea şi drumurile noastre dintre acestetrei aşezăminte le făceam împreună. Uneori cuîncă vreo câţiva colegi, alteori doar noi doi.

Mărculescu mergea de obicei tăcut, gânditor,iar când spunea totuşi ceva, spunea neapăratdespre Cezanne.

Se oprea deseori pe trotuar ori chiar pe carosabilşi rămânea cu privirea aţintită asupra vreunei străduţe,a vreunui părculeţ etc. Îl aşteptam, iar când se apropiadin nou de mine, spunea, aşa, ca pentru el: „CeCezanne minunat!”. Apoi, ceva mai tare, cu o uşoarănuanţă de reproş: „Cum poţi trece aşa nepăsător pelângă asemenea frumuseţi?”.

Altă dată m-a întrebat dacă nu văd şi eu ceea cevedea el; adică peisaje de Cezanne.

„Văd şi eu uneori tot Cezanne, dar alteori maivad şi altceva”.

„Adică?”„De pildă Grigorescu, Van Gogh, Luchian,

Andreescu, Gauguin”, am pomenit eu la întâmplarecâţiva dintre cei mari.

„Nu ai impresia că îi cam amesteci?”, mi-areproşat el, sec.

„Nu cred că îi amestec, deoarece nu-i privescniciodată simultan”, am răspuns eu – de astă datăceva mai tăios.

A dat din cap murmurând ceva nedesluşit şi apoine-am continuat drumul în tăcere.

Nu se aştepta la un astfel de răspuns tocmai de la




40

mine, cel care îl ascultasem totdeauna cu multă răbdareşi interes.

Nu concepea că acolo unde el vedea Cezanne,ceilalţi să vadă altceva.

Adevărul este că în vremea aceea nici unul dintrenoi nu ştiam prea multe lucruri despre pictori şi pictură,dar ne angajam deseori în discuţii aprinse.Dincolo de teribilismul înnobilat de entuziasmşi îmbibat cu multă naivitate, fiecare din noieram contaminaţi profund ca de o forţămagică, de arta maeştrilor preferaţi.

Seara, în dormitor, unde erau şi candidaţipentru Institutul de Artă Teatrală şiCinematografică, se mai spuneau glume şise râdea zgomotos; cei de la „teatru” fiindîntotdeauna în mare vervă.

Mărculescu stătea tăcut, total absent,fără a se arăta vreodată deranjat de zarvace se petrecea în jurul lui.

După aproape trei luni, timp în care amstat zi de zi împreună, n-am aflat nimicaltceva despre MIS, în afara de pasiunealui pentru arta marelui pictor postimpresionist.

Toamna, la examen, n-am fost printre ceitreizeci şi ceva de fericiţi; nici el şi nici eu.

Al doilea an, Mărculescu n-a mai venit

la Bucureşti – an în care eu am fost admis – nici lapregătire şi nici la examen. Cu timpul, am uitat de el.

Ne-am întâlnit la Galaţi, după absolvire. Elterminase Institutul „Ion Andreescu” din Cluj, în acelaşian – 1967 şi fusesem repartizaţi la proaspăt înfiinţatul„Muzeu de Arta Modernă şi Contemporană”.

Puştiul de la pregătire, din anul 1960, dispăruse total.După şapte ani, Mărculescu devenise un om matur şiun pictor format, stăpân pe stil. Şi, mai ales, nici ovorba despre Cezanne.

Când am început să organizăm expoziţiile temporareîn muzeu, mi-am dat seama că avea o cultură solidă şiun gust sigur. Descoperise prin Cezanne, că dincolode valoarea „unicului adorat”, exista o mare diversitatede valori, de idei şi de tendinţe ce trebuiau judecateobiectiv.

Descoperisem şi eu, acum, în adolescentul entuziastşi naiv care se oprea cândva în mijlocul străzii ca săadmire un peisaj miraculos, ce se transforma spontan– sub privirile lui stăruitoare – într-o pictură „autentică”de Paul Cezanne, un gânditor profund şi sensibil.

Trompetist, tablou din colecţia Muzeului de Artă Vizuală, Galaţi



41

Rad

u M

OTO

C,

cu simboluri milenare

Bucuria de a cunoaşte un meşter popular dinBucovina care confecţiona linguri din lemn cuornamente tradiţionale m-a determinat sădescifrez semnificaţia fiecărei linguri.

Meşterul popular este din Fălticeni şi senumeşte Marian Viorel, care impresionează şiprin portul popular pe care îl îmbracă cu eleganţă,şi prin demnitate.

Cu ajutorul acestui talentat artist în tehnicalemnului am reuşit să aflu semnificaţia fiecăreilinguri, chiar dacă este confecţionată din diferiteesenţe de lemn. Cele 19 tipuri de linguri depistatele prezentăm într-o ordine fără nici o semnificaţie:

- Simbolul solar - Reprezintă divinitatea şise punea pe obiecte cu scopul de a proteja pe

cel ce folosea obiectul respectiv.- Cocoşul - Simboliza speranţa, deoarece cântatul

cocoşului alunga întunericul (spiritele rele) şi anunţarăsăritul soarelui dătător de speranţe.

- Soarele rotitor - Simbolul continueitransformări. Are 12 raze ce reprezentau cele 12 luniale anului (trecerea neîntreruptă a timpului).

Simbolul solar




42

- Cercul vieţii - Simbol format din dintr-o pasăre(aerul), dintr-un şarpe (pământul) şi dintr-un peşte(apa), care se mănâncă (transformă) unul pe celălaltşi astfel viaţa reluându-se la nesfârşit.

- Solviorul - Călăuză a sufletului pe „tărâmulcelălalt”. Se credea că există o pasăre ce sta 40 dezile sub streaşina casei celui decedat, după care îicălăuzeşte sufletul pe drumul cel bun.

- Vulturul - Simbolul puterii, fiind consideratîmpăratul tuturor păsărilor. Era un blazon purtat de ceidin casta superioară, de conducători.

- Bufniţa - Este considerată simbolul înţelepciuniideoarece, din punct de vedere spiritual, ea vede acolounde ceilalţi nu văd, adică în întunericul ignoranţei.

- Şarpele - Era considerat spiritul protector al casei(familiei) şi era protejat (şi chiar hrănit cu lapte în unelezone), pentru a nu se abate necazuri asupra celor ce

se aflau în casa lângă care trăia. Trăind în pământ, secredea că aduce energii protectoare de la spiritelestrămoşilor.

- Dragobetele - Simbolizează îndrăgostiţii (iubirea)prin cele două păsări aşezate faţă în faţă, deoarece einu au ochi decât unul pentru celălalt. Sunt două variante:

- Două păsări faţă în faţă cu o bufniţă deasupra,care semnifică îndrăgostiţii călăuziţi de înţelepciune;

- Două păsări faţă în faţă cu un simbol solardeasupra, care semnifică îndrăgostiţii protejaţi de

Şarpele ca simbol pe lingură

Colecţia de linguri româneşti cu simboluri milenare confecţionate de Marian Viorel

Bufniţa ca simbol pe lingură



43

divinitate (simbolul soarelui).- Lingura îngemănată (a mirilor) -

Era folosită o singură dată în viaţă, înnoaptea nunţii, când mirele şi mireasamâncau din aceeaşi strachină cu aceeaşilingură. Pe coada lingurii suntreprezentate două păsări dispuse spateîn spate, cu o inimă (iubirea) ce-i uneşteîn partea superioară, despicând o broască(simbolul răului) în partea inferioară.Această dispunere a elementelorsugerează că mirele şi mireasa, uniţi deiubire, înving răul, luptând ca doirăzboinici spate în spate, aten ţi lapericolele ce pot apare din toate direcţiile.Pe scurt, semnificaţia era ca cei doi săfie uniţi şi să se iubească tot restul vieţiica în noaptea nunţii.

- Simbolul belşugului - Reprezentatprintr-un spic de grâu stilizat.

- Simbolul fericirii - Păunul este consideratpasărea paradisului.

- Coloana vieţii - Reprezentată printr-o coloanăasemănătoare unui stâlp de cerdac, considerându-secă uneşte cerul cu pământul, talpa casei reprezentândpământul, iar acoperişul reprezentând cerul.Semnificaţia este legătura dintre pământ şi cer, aspiraţiaomului către divinitate (legătura dintre om şi divinitate).

- Apa vie - sursa vieţii - Reprezentată printr-olinie şerpuitoare sugerând unduirea apei.

- Simbolul curajului, virilităţii şi fertilităţii -Este reprezentat prin coarnele stilizate ale berbecului.

- Hora (dansul) păsărilor - Reprezentatăprintr-o succesiune de capete de păsări aşezate faţăîn faţă (cioc în cioc), fiind o multiplicare a imaginiisimbolului iubirii (dragobetele), sugerând că viaţa poatefi perpetuată doar prin iubire.

- Hora (dansul) animalelor - Reprezentate prin3 capete de lup dispuse în cerc având semnificaţia de

Cutia cu simbolul solar

soare rotitor şi de ciclu al vieţii în care fiecare mănâncăpe fiecare, astfel viaţa reluându-se la nesfârşit, ocontinuare a elementelor materiale care între ţin viaţape pământ.

- Serafim - Înger cu 6 aripi, reprezentat în modfrecvent pe lingurile călugăreşti (mănăstireşti).

- Pomul vieţii - Reprezentat printr-un brad extremde stilizat, bradul fiind considerat pomul vieţii veşnice.

Dar simbolul solar, meşterul popular l-a reprezentatşi pe o cutiuţă frumos ornată.

Am avut plăcerea să-i prezint acestui talentat artistdin Fălticeni un exemplar de „coupe-papier” folositpentru deschiderea corespondenţei sau a foilor netăiatedin cărţi. Interesantă este inscripţia de pe acest obiectsculptat în lemn: „Suvenir. Pângăraţi”. Se poatepresupune că obiectul a fost confecţionat de călugăriide la Mănăstirea Pângăraţi, în perioada interbelică.Artistul popular a identificat drept simbol doi şerpi.

Arta populară merită a fi descoperită, colecţionatăşi păstrată din generaţii în generaţii

Coupe-papier cu inscripţia - Suvenir de Pângăraţi




44

123C

orne

liu S

TOIC

A TĂNĂSACHE, Constantin - pictor. S-anăscut la 4 decembrie 1962 în municipiul Tecuci,judeţul Galaţi. A absolvit Academia de Arte„George Enescu”, Facultatea de Arte Plastice,Decorative şi Design, secţia pictură, clasaprofesorilor Ilie Boca şi Vasile Crăiţă-Mândra(1993). Este membru al UAPR, Filiala Bacău din2002. Din 1922 participă la toate manifestărileacestei filiale organizate pe plan local şi în altecentre culturale din ţară. Expoziţii personale:„Poarta”, Galeria „Alfa” Bacău (2001); Denver,Colorado, SUA (2003); „Semn”, Galeria de ArtăBacău (2005); „Semne creştine”, Galeria„Frunzetti”, Bacău (2007); „Tradiţii”, Galeria deArtă „Noua”, Bacău (2011); Complexul Muzeal„Iulian Antonescu”, Bacău (2012). Participări laexpoziţii colective: Anuala UAP Bacău (1998 –

2013); Galeria „Arta” Bacău (1992, 1994, 1995);Concursul naţional de pictură, grafică, sculptură şi artădecorativă „N. N. Tonitza” Bârlad (2001);„Experiment”, Galeria „Alfa”, Bacău (2003); SalonulNaţional de Artă, ROMEXPO, Bucureşti; ExpoziţiaU. A. P. Bacău la Bistriţa (2004); Saloanele MoldoveiBacău - Chişinău (1994-2010); Bienala de Artă„Lascăr Vorel” Piatra Neamţ (2005-2011); „B 15”,Galeria „Arta”, Bacău; Galeria „Geneza”, Moineşti(2006); „Zoomorfe”, Galeria de Artă Contemporană -Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”, Bacău; Galeriade Artă Piatra Neamţ; „Semne Creştine”, Galeria„Frunzetti”, Bacău (2007); „B 20”, Galeria „Frunzetti”,Bacău (2010); Bienala Internaţională „Ion Andreescu”,Buzău (2012) etc. Distincţii: Premiul I, FundaţiaCulturală „Georgeta şi Mircea Cancicov” (2007).

Pictura lui Constantin Tănăsache pendulează întreabstract şi figurativ. Artistul este un explorator alsentimentelor profunde, abordează cu fineţe temaPasăre-simbol II



45

sacralităţii, apelând la o simbolistică adecvată, desprinsădin repertoriul religios: crucea, turla, absida, arhitrava,intradosul, mulura ş.a. Formele, de o mare sobrietate,sunt configurate cu discreţie, într-o gamă de griuri demare sensibilitate şi rafinament. „Aceste tonuri de gri,declara artistul, se potrivesc mai bine filozofiei mele

interioare, mă caracterizează, eu am o ţinută maisobră”. Cu vădită subtilitate mânuieşte artistul şinuanţele de ocru şi pe cele de albastru. Există înlucrările sale o atmosferă ce exprimă sugestiv misteruldivin, pioşenia, smerenia şi liniştea sufletească ce opoate induce universul religios. Pictorul Vasile Crăiţă-

Mândra, prezentându-i expoziţia „Tradiţii” (1 aprilie2011), vedea în persoana fostului său student „un buncomponist”, care cultivă o „artă rafinată”, de o„sobrietate deosebită”, care „adoră griurile” şi reuşeşte

Compoziţie 8

Compoziţie 6

Pasăre simbol




46

să realizeze „o simfonie bine temperată, cu elementespecifice artei monumentale” („Ziarul de Bacău”, 5aprilie 2011). Ansamblurile imagistice ale lui ConstantinTănăsache, adevărate metafore şi simboluri plastice,sunt expresia unui spirit cerebral, care elaboreazămeticulos, fără să se grăbească, având conştiinţa căideile sale pot căpăta corporalitate numai printr-o totalădăruire muncii din faţa şevaletului.

Bibl.: Valentin Ciucă, Un secol de arte frumoaseîn Moldova, Editura Art XXI, vol. I, Iaşi, 2009; ValentinCiucă, Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase dinMoldova 1800-2010, Editura Art XXI, Iaşi, 2011;Corneliu Stoica, Dicţionarul artiştilor plasticigălăţeni, Editura „Axis Libri”, Galaţi, 2013.

Compoziţie 3 Compoziţie 4

Compoziţie 5Compoziţie 7



47

Cor

neliu

STO

ICA

„Sub semnul echilibrului şi vitalităţii”

Pictorul Teodor Vişan este la a treia expoziţiepersonală deschisă în acest an, după ce în lunaianuarie a expus în Sala „Ioan SimionMărculescu” de la Muzeul de Artă Vizuală, iar înaprilie, la Galeriile de Artă ale Municipiului Iaşi.Aceste manifestări individuale în numai câtevaluni înseamnă performanţă rar întâlnită şi ea sedatorează nu numai talentului artistului, dar maiales muncii sale intense, acribiei cu care lucrează,nelăsând să treacă nicio zi fără să facă ceva îndomeniul picturii şi al graficii.

Simezele Galeriei de Artă „Nicolae Mantu”sunt populate cu 36 de lucrări realizate în culoride acrilic pe pânză, reprezentând peisaje, naturistatice, portrete şi compoziţii cu mai multepersonaje. În ultimii ani, Teodor Vişan a popositîn multe localităţi din ţară şi din străinătate şi depeste tot a reţinut imagini care, transpuse pepânză, oferă iubitorilor de artă un bun prilej decunoaştere a frumuseţilor locurilor vizitate, de ase emoţiona şi de a trăi sentimente de chietudine

şi preţuire a acestora. Peisajele imortalizate sunt dinBraşov („Stradă din Braşov”, „Strada Mureşenilor”),din Iaşi („Panorama oraşului Iaşi”), din Balcic, Bulgaria(„Peisaj cu minaret la Balcic”, „Stradă din Balcic”),din Vidraru („Peisaj din Vidraru”), din Sovata („Pădurela Sovata”), din Tulcea („Peisaj pe Dunăre la Tulcea”)sau din Boholţ-Făgăraş („Sărbătoare de Sânziene”,„Peisaj din Boholţ”). Nu lipsesc însă nici peisajele cuaspecte urbane din Galaţi, oraşul pe care, de-alungulanilor, el l-a nemurit în numeroase şi remarcabile lucrări(„Strada Nicolae Bălcescu”, „Strada Universităţii”,„Peisaj de iarnă”, „Dimineaţă pe Dunăre”, „Peisaj laDunăre”). Spaţiile din aceste tablouri se desfăşoarăpe mari întinderi, pictorul găseşte întotdeauna mijloaceplastice diferite pentru a crea largi deschideriperspectivale, pentru a aduce priveliştile cât maiaproape de sufletul privitorului. Fin observator al naturii,el urmăreşte să redea specificul şi autenticul fiecărui

Autoportret

Buchet cu flori de vară




48

loc sau colţ din natură, este atent la culoarea locală, laefectele de lumină şi umbră. Cel mai adesea peisajelesunt însufleţite de prezenţa omului, pe care-l percepemdinamic, în plină mişcare, fie că se află pe strada unuioraş, pe cărarea unei păduri sau mânuieşte vâslele uneibărci. Culorile folosite de artist sunt calde, tonice,luminoase. Se simt în ele palpitul şi freamătul vieţii.

Tot fragmente din natură sunt şi multele imaginidin tablourile reprezentând flori şi naturi statice cufructe („Margarete”, „Primule”, „Crizanteme în vasde ceramică”, „Natură statică cu gutui”, „Natură

statică cu gutui şi prune”, „Struguri”, „Buchet de floride vară”, „Crizanteme”, „Busuioc”, „Bunghiuleţi’).Există în aceste lucrări o atmosferă care emană poezieşi un lirism cald, care personalizează fiecare entitateflorală şi face să vibreze coardele sensibilităţii umane.Uneori, fundalurile conţin elemente decorative. Florileşi fructele pictate de Teodor Vişan sunt vii, suntorchestrate în frumoase organizări compoziţionale,încântă prin colorit, puritate, prospeţime şi carnalitatealor. Pictorul ştie să redea cu o artă deosebitătransparenţa şi fragilitatea petalelor sau materialitateaşi strălucirea de rubin a strugurilor.

Portretul, alt gen cultivat cu consecvenţă de TeodorVişan, este prezent în expoziţie prin câteva tablouricare îi înfăţişează în primul rând pe confraţii săi debreaslă Gheorghe Mihai-Coron, Aurel Manole şi SilviuCatargiu, ultimii doi fiind trecuţi într-o altă dimensiune,cea a vieţii veşnice. Alături de chipul lor, admirămtinereţea şi feminitatea personajului din lucrarea

Pictorul Aurel Manole

Primule

Peisaj la Vidraru Stradă din Balcic



49

„Valentina”, puritatea copilului din „Vecernie” sau necutremurăm privind expresia dramatică a bătrânei din„Femeie nevoiaşă”. Dacă în aceste tablouri personajelesunt surprinse individualizat, în „Lumină din Lumină”şi „Familia” ele apar în compoziţii în care se poatevedea şi abilitatea artistului de a picta colectivităţi,oameni aflaţi în relaţii de apropiere unii cu alţii. În timpce protagoniştii din ultimul tablou sunt reuniţi la oaniversare, cei din „Lumină din Lumină” sunt gălăţenicare, pe esplanada din faţa Catedralei Arhiepiscopalede pe Strada Domnească, primesc lumina sfântă aÎnvierii Domnului nostru Iisus Hristos de laarhiepiscopul Dunării de Jos, ÎPS Dr. Casian Crăciun.

Este o scenă memorabilă, de mare intensitatesufletească, în care se simte profund bucuria ce otrăiesc enoriaşii la rostirea sintagmei „Hristos a Înviat”şi căldura şi generozitatea cu care întâiului stătător înScaunul Eparhial al Dunării de Jos împarte luminaadusă de la Sfântul Mormânt de la Ierusalim.

Teodor Vişan şi-a consolidat foarte bine în ultimiipoziţia sa în cadrul mişcării plastice gălăţene, iarparticiparea la Taberele de creaţie din Slovacia, Serbia,Sovata, Boholţ, Ernei, Hârlău, Valea cu Peşti, Straja şiBucium, la manifestările colective ale filialei locale şi

la cele cu caracter naţional, ca şi propriile expoziţiiorganizate sunt cele mai grăitoare dovezi ale uneiactivităţi efervescente a unui artist care şi-a formatun stil recognoscibil şi care este animat în permanenţăde dorinţa de a îmbogăţi patrimoniul artei româneşticu opere care să-i exprime personalitatea, să aibăacces la marele public şi să rămână.

Sculptorul Silviu Catargiu

Peisaj din Boholţ

Pescar în barcă




50

Luna iunie a constituit pentru Centrul Cultural„Dunărea de Jos” o lună plină de manifestări culturalecu caracter naţional şi internaţional, care s-a încheiatcu cea de-a V-a ediţie a Festivalului Internaţional alCântecului şi Jocului Popular pentru Copii „Ca la noiîn Covurlui”. Organizată de instituţia noastră înparteneriat cu Primăria Municipiului Gala ţi,manifestarea a beneficiat şi de o atentă şi riguroasămediatizare a Postului Radio România - Antena Satelor,prin prezenţa domnului Popa Stavri Aurelian.

Festivalul s-a deschis în ziua de 30 iunie, la scenaCentrului Multicultural din str. Domnească nr. 91, lafestivitatea de deschidere urcând pe scenă GrupulFolcloric de Dans „Balkan Youth” din Bulgaria,Ansamblul Folcloric „Balada” din Bistriţa-Năsăud -

România, Ansamblul Folcloric „Ildâzlar” din RaionulVulcăneşti - R. Moldova, Ansamblul „Olympos” alComunităţii Elene din Galaţi şi Ansamblul Folcloric„Doiniţa Covurluiului” al Centrului Cultural „Dunăreade Jos”.

A fost un spectacol plin de culoare şi bogat înritmuri, cu o mare varietate de jocuri. Ca un amănuntimportant, Ansamblul „Balada” a fost înso ţit la

deschidere de senatorul de Bistriţa Ioan Simionca, iaransamblul din Vulcăneşti, de chiar primarul oraşului,oameni care acordă o deosebită importanţă relaţiilorculturale dintre comunităţile lor şi alte oraşe.

Festivalul a continuat în ziua de 01 iulie când, înGrădina Publică, ansamblurile din Bulgaria, Bistriţa şiR. Moldova au jucat în faţa unui public încântat despectacol, prinzându-se în final, spectatori şi artişti,într-o horă a prieteniei pe ritmuri bulgăreşti şiromâneşti.

Tot la scena Centrului Multicultural a avut loc, înziua de 02 iulie, festivitatea de premiere şi spectacolulde gală. Pe lângă ansamblurile care au evoluat îndeschidere, au mai intrat în scenă Ansamblul Folcloric„Spicul ” din comuna Siliştea - jud. Brăila, AnsamblulFolcloric „Rapsodia Vultureană” şi Fanfara „VulturiiBrass Band” din Comuna Vulturu, jud. Vrancea.

A fost un spectacol frumos, jocul şi cântecul popularadus în scenă de ansamblurile de copii din importantezone folclorice demonstrând că Galaţiul poate şi trebuiesă fie un reper important în acest tablou amplu careînseamnă valorificarea prin spectacole a folcloruluimuzical şi coregrafic românesc.

Ca la noi în Covurlui



51

Pentru ansamblul de copii ce activează în cadrulCentrului Cultural, anul 2017 a fost unul extrem deîncărcat, plin de evenimente folclorice, care aupresupus prezenţa acestui colectiv la festivalurinaţionale şi internaţionale, în ţară, dar şi peste hotare.

Festivaluri folclorice din Lieşti - Galaţi, Gemenele- Brăila, Sarighiol de Deal - Tulcea, Vrancea - Focşani,Oneşti - Bacău, Slobozia - Ialomiţa, Braşov, Cantemir- R. Moldova sunt câteva dintre locurile cele maiimportante unde „Doiniţa Covurluiului” a susţinutconcerte.

Au fost apoi o serie de turnee internaţionale careau început cu participarea la Festivalul Internaţionalde Folclor „Easter Festival” de la Praga - Cehia, înperioada 6-11 aprilie. Un festival al prieteniei care agăzduit ţări precum Portugalia, Spania, Bulgaria,Turcia, Italia, Ungaria, Polonia, fiind prezentă şiRomânia, prin „Doiniţa Covurluiului”.

La sfârşitul lunii aprilie (27 aprilie - 2 mai), altedouă grupe din cadrul ansamblului au fost prezente laFestivalul Internaţional de Folclor „Spring Flowers”din oraşul Ohrid - Macedonia, un festival importantunde „Doiniţa Covurluiului” a fost prezentă pentru atreia oară.

A treia participare internaţională a fost în perioada15-21 iunie, când ansamblul a luat parte la un altimportant festival internaţional de folclor în oraşulParalia din Grecia.

Pe malul Mării Egee, timp de trei zile a fost unadevărat maraton folcloric, cu ansambluri din Turcia,Macedonia, Lituania, Bulgaria şi din ţara gazdă. Nutrebuie uitată nici prezenţa la cea de-a V-a ediţie aFestivalului Internaţional „Ca la noi în Covurlui”.

Iată că, având susţinerea Centrului Cultural„Dunărea de Jos” şi sprijinul extrem de important alpărinţilor copiilor membri ai acestui colectiv, Ansamblul„Doiniţa Covurluiului” se constituie nu doar ca o simplăpepinieră pentru Ansamblul Profesionist „DoinaCovurluiului”, ci mai ales un colectiv cu identitateproprie, cu performanţe proprii, deloc de neglijat, cuun repertoriu care, treptat, atinge tot mai multe zonefolclorice importante din ţară. Un ansamblu de copiicare are, deseori, în spate o orchestră de copii cummulte instituţii din ţară şi-ar dori. Un colectiv carevalorifică în primul rând folclorul muzical, coregraficşi al obiceiurilor din zona Covurluiului, pentru ademonstra că Galaţiul are propria sa identitateculturală.

Pagini realizate de Mihaela şi Ion Horujenco

Doiniţa Covurluiului - itinerarii folclorice

Ohrid, Macedonia

Praga, Cehia




52

Responsabilitatea pentru grafie, con ţinutul opiniilor,argumentelor sau părerilor apar ţine, în exclusivitate,autorilor.Materialele primite, publicate sau nepublicate, nu seînapoiază. Redacţia revistei nu împărtăşeşte întotdeaunaideile conţinute în textele publicate.Alte detalii despre activitatea Centrului Cultural„Dunărea de Jos” Gala ţi pot fi aflate pe pagina web ainstituţiei (www.ccdj.ro) sau pepagina de facebook Centrul CulturalDunarea de Jos Galati . Arhiva parţialăa revistei se găseşte pe site-ulinstituţiei .Revista Dunărea de Jos este membrăAPLER (Asociaţia PublicaţiilorLiterare şi a Editurilor din România).

Tematici:August 2017 - Civilizaţia vinuluiSeptembrie 2017 - Cupluri în literatură

Revista Dunãrea de JosEDITOR: CONSILIUL JUDEŢEAN GALAŢI

Preşedinte: COSTEL FOTEACENTRUL CULTURAL „DUNĂREA DE JOS”

Manager: Florina [email protected]

Str. Domnească, nr. 61, Galaţi, cod. 800008tel.: 0236 418400, fax: 415590, e-mail: [email protected]

ISSN: 1583 - 0225

Şef Serviciu M.E.S.I.A.S.: Eugen UNGUREANUŞef Birou Marketing, Editură: Doru Adrian NICASecretar de redacţie: Eduard MIHALCEADTP: Ina Diana PANAMARCIUC, Eugen UNGUREANU, Coperta: Adrian Doru NICACulegere şi corectură: Laura DUMITRACHE, Ina Diana PANAMARCIUC

Din sumar:Despre Federico Fellini - p. 5, Federico Fellini despre...- p. 7, Festivalde Literatură „Poezia - port la Dunăre” - p. 9, Istoria unei victoriicinematografice ignorate, Victor Cilincă - p. 11, Timpul şi spaţiulcinematografic, Ioan Cărmăzan - p. 13, Literatură şi cinematograf, GridModorcea - p. 16, Al Pacino în dialog cu Lawrence Grobel - p. 19, Dela şofer de broscuţă..., interviu de Vall Alexandru - p. 22, Erou la CotulDonului, cronică de Gheorghe Bacalbaşa - p. 25, Armonii de toamnă,Ghiţă Nazare - p. 27, Invitaţie la cel de-al cincilea sfârşit de lume, IonManea - p. 28, Turbionul amplitudinilor sufleteşti, Octavian Mihalcea -p. 31, Comisele iubiri, Dumitru Anghel- p. 33, Almanah literar, GhiţăNazare - p. 35, Oglindiri epice, Livia Ciupercă - p. 37, Poezie, IoanaCrăciunescu - p. 38, Pictorul Simion Mărculescu, Eugen Holban- p.39, Lingura românească, Radu Moţoc - p. 41 Dicţionar Artişti plasticigălăţeni 123, Corneliu Stoica - p. 44, Morphochroma: Teodor Vişan,Corneliu Stoica - p. 47, Ca la noi în Covurlui, Doiniţa Covurluiului -itinerarii folclorice, Mihaela şi Ion Horujenco - p. 50


http://www.ccdj.ro)

mailto:[email protected]

mailto:[email protected]


revista 185 iulie tipografie.pmd - centrul cultural dunarea

Documents