dreptul afacerilor

Dreptul afacerilor Raportul juridic de drept al afacerilor.

Contractul

Copyright © 2013Editura Hamangiu SRL

Editură acreditată CNCS - Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice

Toate drepturile rezervate Editurii HamangiuNicio parte din această lucrare nu poate fi copiatăfără acordul scris al Editurii Hamangiu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiDUMITRU, MARIA Dreptul afacerilor : raportul juridic de drept al afacerilor : contractul / Maria Dumitru, Camelia Ignătescu. - Bucureşti : Editura Hamangiu, 2013 Bibliogr. ISBN 978-606-678-890-8

I. Ignătescu, Camelia Maria Cezara

347.7

Editura Hamangiu:Bucureşti, Str. Col. Popeia nr. 36, sector 5O.P. 5, C.P. 91

Tel./Fax:021.336.04.43031.805.80.21

Vânzări:021.336.01.25031.425.42.240741.244.032

E-mail:[email protected]@hamangiu.ro

Conf. univ. dr. Maria Dumitru Lector univ. dr. Camelia IgnătescuUniversitatea

„Petre Andrei” din IaşiUniversitatea

„Ştefan cel Mare” din Suceava

Dreptul afacerilor Raportul juridic de drept al afacerilor.

Contractul

Listă de abrevieri

alin. – alineat(ul)art. – articol(ul)B.N.R. – Banca Naţională a RomânieiC. civ. – Codul civilC. com. – Codul comercialC. pen. – Codul penalC. proc. civ. – Codul de procedură civilăC.E.D.O. – Curtea Europeană a Drepturilor

OmuluiC.J. – revista Curierul JudiciarC.S.J. – Curtea Supremă de Justiţiedec. – deciziaDreptul – revista DreptulEd. – Edituraed. – ediţiaetc. – et ceteraJO C – Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

seria CJuridica – revista Juridica L.S. – Legea societăţilor nr. 31/1990LGDJ – editura Librairie Générale de Droit et

de Jurisprudencelit. – literaloc. cit. – loc citatM. Of. – Monitorul Oficial al României, Partea Inr. – număr(ul)O.G. – Ordonanţa GuvernuluiO.U.G. – Ordonanţa de urgenţă a Guvernuluiop. cit. – opera citatăp. – pagina(ile)p.n. – precizarea noastrăP.R. – revista Pandectele Românepct. – punctul R.D.C. – Revista de Drept Comercial

VI Dreptul afacerilor

R.R.D. – Revista Română de Drept R.R.D.P. – Revista Română de Drept PrivatRTDciv. – Revue Trimestrielle de Droit Civils. com. – secţia comercialăS.C.J. – revista Studii şi cercetări juridices.n. – sublinierea noastrăS.U.B.B. – revista Studia Universitatis Babeş-

Bolyaiş.a.m.d. – şi aşa mai departeşi. urm. – şi următoarelevol. – volum(ul)

Cuprins

Capitolul I. Noţiuni generale despre drept _______________ 11.1. Accepţiunea termenului „drept” ___________________ 11.2. Dreptul afacerilor. Noţiune. Delimitări faţă

de celelalte ramuri de drept ________________________ 61.2.1. Noţiune __________________________________ 61.2.2. Delimitări faţă de celelalte ramuri de drept _______ 6

1.3. Norma juridică _________________________________ 71.3.1. Noţiune __________________________________ 71.3.2. Structura normei juridice _____________________ 81.3.3. Clasificarea normelor juridice _________________ 8

1.4. Aplicarea legii ________________________________ 101.4.1. Aplicarea legii în timp ______________________ 101.4.2. Aplicarea legii în spaţiu _____________________ 111.4.3. Aplicarea legii asupra persoanelor ____________ 11

1.5. Interpretarea legii _____________________________ 111.5.1. Noţiune _________________________________ 111.5.2. Clasificarea interpretării legii _________________ 12

1.6. Izvoarele dreptului afacerilor _____________________ 151.6.1. Izvoarele normative ale dreptului afacerilor ______ 151.6.2. Izvoarele interpretative ale dreptului afacerilor ___ 191.6.3. Ordinea aplicării normelor de drept ___________ 20

Capitolul II. Raportul juridic de drept al afacerilor ________ 222.1. Noţiune. Premise ______________________________ 22

2.1.1. Noţiune _________________________________ 222.1.2. Premise _________________________________ 22

2.2. Caracterele raportului juridic de drept al afacerilor ____ 242.3. Structura raportului juridic de drept al afacerilor ______ 25

2.3.1. Subiectele raportului juridic de drept privat. Subiecte specifice dreptului afacerilor ____________ 252.3.1.1. Categorii de subiecte de drept privat ______ 252.3.1.2. Subiecte specifice dreptului afacerilor ______ 262.3.1.3. Determinarea, pluralitatea şi schimbarea

subiectelor _______________________________ 282.3.1.4. Capacitatea subiectelor raportului juridic ___ 35

VIII Dreptul afacerilor

2.3.2. Conţinutul raportului juridic __________________ 382.3.2.1. Drepturile subiective ___________________ 382.3.2.2. Obligaţia civilă ________________________ 44

2.3.3. Obiectul raportului juridic ____________________ 502.3.3.1. Noţiunea de obiect juridic şi noţiunea

de obiect material _________________________ 502.3.3.2. Obiectele materiale ale raporturilor

juridice civile – bunurile şi clasificarea lor _______ 50

Capitolul III. Profesioniştii ___________________________ 583.1. Comercianţii _________________________________ 59

3.1.1. Cadrul conceptual _________________________ 593.1.2. Comerciantul persoană fizică ________________ 60

3.1.2.1. Aspecte generale privind comerciantul persoană fizică ___________________________ 60

3.1.2.2. Regimul juridic al persoanei fizice autorizate _______________________________ 63

3.1.2.3. Regimul juridic al întreprinzătorului persoană fizică titular al întreprinderii individuale _______________________________ 65

3.1.2.4. Regimul juridic al întreprinderii familiale _________________________________ 66

3.1.3. Societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societăţile __________________ 683.1.3.1. Sediul materiei. Noţiune şi forme _________ 683.1.3.2. Consecinţele personalităţii juridice

a societăţii _______________________________ 723.1.3.3. Constituirea societăţilor ________________ 763.1.3.4. Funcţionarea societăţilor ________________ 863.1.3.5. Modificarea societăţilor ________________ 933.1.3.6. Dizolvarea şi lichidarea societăţilor _______ 102

3.1.4. Societăţile cooperative ____________________ 1103.1.5. Grupurile de interes economic ______________ 112

3.2. Entităţi colective fără personalitate juridică titulare ale unei întreprinderi _____________________ 1133.2.1. Asociaţia în participaţiune _________________ 1133.2.2. Grupul de societăţi _______________________ 114

Capitolul IV. Profesioniştii necomercianţi ______________ 1154.1. Persoana fizică autorizată să desfăşoare o altă

activitate decât comerţul ________________________ 115

Cuprins IX

4.2. Societăţile civile ______________________________ 1154.3. Asociaţiile şi fundaţiile _________________________ 116

Capitolul V. Fondul de comerţ _______________________ 1185.1. Noţiunea de fond de comerţ ____________________ 1185.2. Elementele fondului de comerţ __________________ 1205.3. Patrimoniul de afectaţiune profesională ___________ 124

Capitolul VI. Teoria generală a contractului ____________ 1276.1. Noţiunea de contract. Clasificarea contractelor ______ 127

6.1.1. Definiţia contractului ______________________ 1276.1.2. Clasificarea contractelor ___________________ 1286.1.3. Contracte negociate. Contracte de adeziune.

Contracte forţate ___________________________ 1346.1.4. Contracte simple. Contracte complexe.

Grupuri de contracte ________________________ 1376.2. Încheierea contractului ________________________ 139

6.2.1. Încheierea contractului prin negociere ________ 1396.2.2. Încheierea contractului prin ofertă urmată

de accep tare ______________________________ 1406.2.3. Conţinutul contractului _____________________ 142

6.3. Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului ___ 1436.3.1. Capacitatea de a contracta _________________ 1436.3.2. Consimţământul _________________________ 145

6.3.2.1. Noţiune ____________________________ 1456.3.2.2. Viciile de consimţământ _______________ 146

6.3.3. Obiectul contractului ______________________ 1526.3.4. Cauza în contracte _______________________ 154

6.4. Forma contractului ____________________________ 1556.5. Nulitatea contractului __________________________ 157

6.5.1. Regimul juridic al nulităţii contractelor _________ 1576.5.2. Salvarea contractului _____________________ 1596.5.3. Efectele nulităţii contractului ________________ 161

Capitolul VII. Executarea obligaţiilor __________________ 1647.1. Executarea de bunăvoie a obligaţiilor (plata) _______ 164

7.1.1. Noţiuni generale _________________________ 1647.1.2. Subiectele plăţii __________________________ 166

7.1.2.1. Subiectul pasiv (solvens) ______________ 1667.1.2.2. Subiectul activ (accipiens) ______________ 168

7.1.3. Condiţiile de valabilitate a plăţii ______________ 171

X Dreptul afacerilor

7.1.4. Obiectul plăţii. Principiul indivizibilităţii plăţii. Excepţii ___________________________________ 174

7.1.5. Locul plăţii ______________________________ 1757.1.6. Data plăţii ______________________________ 1777.1.7. Dovada plăţii ____________________________ 1787.1.8. Imputaţia plăţii __________________________ 179

7.2. Executarea silită în natură a obligaţiilor după obiectul lor ___________________________________ 1817.2.1. Executarea obligaţiei de a da _______________ 1827.2.2. Executarea obligaţiilor de a face şi de a

nu face __________________________________ 184

Capitolul VIII. Sancţiunea neexecutării obligaţiilor contractuale ___________________________________ 1858.1. Generalităţi _________________________________ 1858.2. Punerea în întârziere a debitorului (termenul

supli mentar de executare a obligaţiilor) _____________ 1878.2.1. Reglementare. Noţiune. Justificare ___________ 1878.2.2. Punerea în întârziere la cererea creditorului ____ 1888.2.3. Întârzierea de drept a debitorului în

executarea obligaţiei ________________________ 1908.2.4. Punerea în întârziere în materia dobânzii

compuse __________________________________ 1928.3. Răspunderea contractuală (executarea prin

echivalent a obligaţiilor) _________________________ 1938.3.1. Noţiuni generale privind răspunderea

contractuală _______________________________ 1938.3.2. Răspundere contractuală sau executare

prin echivalent? Natura juridică a daunelor-interese ___________________________ 196

8.3.3. Condiţiile angajării răspunderii contractuale ____ 1998.3.4. Întârzierea creditorului ____________________ 2078.3.5. Exonerări de răspundere contractuală ________ 2088.3.6. Convenţii asupra răspunderii _______________ 209

8.4. Evaluarea daunelor-interese ____________________ 2108.4.1. Noţiunea de daune-interese ________________ 2108.4.2. Evaluarea legală _________________________ 2118.4.3. Evaluarea convenţională a daunelor-interese

(clauza penală) _____________________________ 2208.4.3.1. Definiţia, caracterele şi natura juridică a

clauzei penale ___________________________ 220

Cuprins XI

8.4.3.2. Reducerea clauzei penale ______________ 2228.4.3.3. Ipoteze speciale de funcţionare a clauzei

penale ________________________________ 2248.4.4. Evaluarea judiciară a daunelor-interese _______ 225

8.5. Excepţia de neexecutare a contractului ___________ 2268.6. Rezoluţiunea şi rezilierea contractului _____________ 229

8.6.1. Sediul materiei ___________________________ 2298.6.2. Tipurile de rezoluţiune _____________________ 2298.6.3. Efectele rezoluţiunii sau rezilierii _____________ 235

Bibliografie _______________________________________ 239

Capitolul I. Noţiuni generale despre drept

1.1. Accepţiunea termenului „drept”

Omul, ca fiinţă socială, se intersectează în viaţa cotidiană cu norma de drept, chiar şi în situaţii în care nu conştientizează acest fapt. Astfel, achiziţionarea unui bilet de călătorie cu un mijloc de transport în comun, de exemplu, naşte un raport juridic de natură contractuală între transportator şi călătorul ce urmează a beneficia de serviciile acestuia.

Atât în sarcina transportatorului, cât şi în sarcina călătorului se nasc obligaţii şi drepturi de natură a clarifica obiectul raportului juri-dic astfel creat. Ne referim aici la dreptul călătorului de a beneficia de condiţii optime de transport, de a fi dus la destinaţia corespunzătoa-re traseului afişat şi de a solicita, în urma plăţii, eliberarea tichetului de călătorie. În mod echivalent, şi firma prestatoare a serviciilor de transport are dreptul de a încasa preţul, de a solicita călătorului o conduită civilizată şi de a-i interzice acestuia deteriorarea logisticii specifice. Acestor drepturi le corespund, în mod firesc, şi obligaţiile corelative.

În egală măsură, în toate domeniile vieţii sociale, economice, financiare şi profesionale individul se confruntă cu dreptul, definit ca totalitatea normelor juridice impuse de stat, în vigoare la un mo-ment dat. Acesta este aşa-numitul drept pozitiv, se aplică tuturor şi mai poartă denumirea de drept obiectiv[1].

Dreptul subiectiv reprezintă prerogativa recunoscută de lege unei persoane de a avea o anumită conduită şi/sau a pretinde ce-lorlalţi o anumită conduită[2]. Dreptul subiectiv reprezintă o perso-nalizare a dreptului obiectiv, persoanele fizice şi juridice devenind subiecte de drept şi titulare ale drepturilor subiective, drepturi ce urmează a fi exercitate în raport cu dreptul pozitiv. De pildă, dreptul de proprietate este consacrat atât în Constituţia României, cât şi în normele Codului civil, aceste reguli fiind parte a dreptului obiectiv.

[1] C.T. UngUreanU, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 1.

[2] gh. Mihai, Inevitabilul Drept, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 215.

2 Dreptul afacerilor

Dreptul de proprietate al lui X ce are ca obiect un autoturism re-prezintă dreptul subiectiv al acestuia, drept care-i conferă posibili-tatea de a pretinde de la toţi ceilalţi să nu fie tulburat în niciun fel în exercitarea prerogativelor recunoscute de lege pentru proprietarii de autoturisme.

Norma juridică reprezintă o regulă generală şi abstractă, institu-ită sau recunoscută de puterea publică, ce reglementează conduita subiectelor de drept şi a cărei respectare este asigurată, la nevoie, prin forţa coercitivă a statului.

Gruparea de norme juridice cu acelaşi obiect de reglementare (categorie omogenă de relaţii sociale omogene) se numeşte insti-tuţie juridică. Pentru a înţelege fenomenul dreptului, este important a se reţine că instituţiile juridice definite de ştiinţa dreptului se referă la grupări unitare ce reglementează aspecte legate de proprietate, căsătorie, contract etc. În consecinţă, vom vorbi despre instituţia proprietăţii, instituţia căsătoriei, instituţia contractului ş.a.m.d.

Ramura de drept este formată prin gruparea instituţiilor juridice pe criterii: obiect de reglementare, metodă de reglementare (ega-litate sau subordonare juridică), calitatea subiectelor (se solicită o anumită calitate), caracterul normelor juridice (dispozitive sau im-perative), caracterul sancţiunilor, principii. De exemplu: drept penal, drept administrativ, drept civil, drept comercial, dreptul profesioniş-tilor, dreptul procesual civil.

Disciplina juridică are o sferă mai largă decât cea a ramurii de drept. Ea cuprinde părţi din ramurile de drept care s-au dezvol-tat atât de mult ca importanţă economică şi/sau socială încât au impus abordarea lor ştiinţifică, în mod distinct de ramura de drept mamă. De exemplu: dreptul societar, dreptul asigurărilor, dreptul transporturilor.

Aşa cum arătam, norma juridică reglementează numeroase as-pecte, plecând de la organizarea statului, raporturile dintre autorită-ţile publice şi alte tipuri de raporturi juridice de subordonare a per-soanei fizice şi juridice în raport cu statul. Totalitatea acestor reguli formează dreptul public, care include dreptul constituţional, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul penal, dreptul procesual pe-nal, dreptul procesual civil, dreptul internaţional public.

I. Noţiuni generale despre drept 3

Spre deosebire de dreptul public, dreptul privat îşi subsumează toate normele juridice care sunt edictate pentru protejarea interese-lor private, precum şi cele ce reglementează raporturile particulare dintre persoane fizice, dintre persoane juridice sau dintre persoane fizice şi persoane juridice, aflate pe o poziţie de egalitate juridică. Acesta include dreptul civil, dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul comercial, dreptul profesioniştilor, dreptul internaţional privat. De menţionat că graniţa dintre dreptul public şi dreptul privat nu este clar trasată, cele mai numeroase raporturi de drept privat privind şi interesul public şi interesul privat.

Dreptul intern cuprinde totalitatea normelor juridice normative în vigoare dintr-un stat, indiferent dacă este vorba de un stat naţional unitar sau stat federativ[1].

Dreptul internaţional cuprinde totalitatea normelor înscrise în tratate, pacte, acorduri încheiate între state suverane şi egale în drepturi, prin care se reglementează conduita acestor state între ele. Dreptul internaţional se divide în dreptul internaţional public şi dreptul internaţional privat.

Dreptul Uniunii Europene este format din dreptul primar, res-pectiv dreptul originar constituit din tratatele elaborate de Uniunea Europeană care, odată ratificate de un stat membru, devin parte componentă a sistemului de drept şi dreptul derivat, constituit din actele cu efect obligatoriu elaborate în cadrul Uniunii Europene de instituţiile acesteia (regulamente, directive şi decizii).

Articolul 5 C. civ., cu denumirea marginală „Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene”, prevede că, în materiile reglementate de Codul civil, normele dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul părţilor.

Tratatele internaţionale privind drepturile omului. Codul civil şi Codul de procedură civilă prevăd explicit că în materia drepturilor omului, tratatele internaţionale se aplică prioritar. Dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile persoanelor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Constituţia, Declaraţia universală a drepturilor omu-lui, pactele şi celelalte tratate la care România este parte. Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi dispoziţiile

[1] gh. Mihai, Teoria dreptului, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004, p. 39.


Codului civil, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Codul civil conţine dispoziţii mai favorabile.

Principalele sisteme de drept Sistemul romano-germanic are la bază doi piloni: sistemul juri-

dic francez şi sistemul juridic german. El îşi are originea în dreptul roman şi dreptul cutumiar germanic, care a preluat şi adaptat la condiţiile economice moderne şi relaţiile sociale noi instituţiile, con-ceptele şi tehnicile romane.

Specificitatea acestui sistem de drept constă în aceea că legea este cel mai important izvor de drept, şi nu precedentul judiciar. În România, potrivit art. 5 alin. (4) C. proc. civ., îi este interzis judecă-torului ca prin hotărârile pe care le pronunţă în cauzele care îi sunt deduse spre soluţionare să stabilească dispoziţii general obligatorii.

Sistemul common law (anglo-saxonic) este total diferit de siste-mul romano-germanic, caracterizându-se prin faptul că jurispruden-ţa (precedentul judiciar) reprezintă principalul izvor de drept, în sen-sul că deciziile pronunţate de o instanţă se impun cu obligativitate în soluţionarea viitoarelor speţe atât judecătorilor instanţei respective, cât şi instanţelor inferioare. Acest sistem a apărut în Marea Britanie, fiind exportat în toate coloniile, inclusiv Statele Unite ale Americii – cu excepţia Louisianei şi a provinciei Québec din Canada.

În ultimii 50 de ani se observă că totala separare şi intangibili-tate a celor două sisteme s-a mai estompat, atât legea, cât şi pre-cedentul judiciar începând să îşi facă loc în sistemul common law, respectiv romano-germanic, datorită existenţei dreptului comunitar şi regulilor acestuia.

Sistemul de drept socialist este un sistem juridic utilizat în statele comuniste. Caracteristic acestui sistem a fost impunerea unui drept colectivist, în contradicţie cu viziunea individualistă a sistemelor oc-cidentale romano-germanic sau anglo-saxonic.

Acest sistem a preluat de la sistemul romano-germanic împărţi-rea pe ramuri, însă fost profund modificat prin instaurarea regimu-rilor comuniste.

Având ca sursă de inspiraţie filosofia marxist-leninistă, sistemul socialist a conferit dreptului funcţii şi finalităţi diferite faţă de cele clasice. În acest sens, principalele mijloace de producţie au fost naţionalizate, constituind proprietatea întregului popor.


Dreptul comercial era practic inexistent, în condiţiile în care eco-nomia statului era planificată la un înalt grad de centralizare, rapor-turile juridice dintre întreprinderile de stat şi cele cooperatiste fiind cuprinse în dreptul economic.

Deşi sistemul de drept socialist era bazat pe norme legale, printre care Codul civil sau Codul penal, factorul politic conducător avea un rol primordial în aplicarea dreptului, acesta apelând frecvent la noi legi şi legiferări. Actele normative adoptate exprimau, de fapt, voinţa şi interesele partidului statal.

Asupra sistemelor juridice socialiste ale Europei, Asiei şi Americii Latine o influenţă considerabilă a avut sistemul juridic sovietic. În prezent, s-au produs masive schimbări în ţările ex-socialiste, fiecare creându-şi dreptul naţional în conformitate cu dreptul continental.

În ceea ce priveşte ţările cu guvernare comunistă din prezent, acestea au aplicat multiple modificări sistemelor lor juridice, ca re-zultat al schimbărilor orientate spre economia de piaţă şi al reforme-lor în materia drepturilor omului. Cu toate acestea, diferenţe majore pot fi constatate, în special în materia dreptului de proprietate, de exemplu în China proprietatea privată asupra terenurilor agricole fiind încă neaccesibilă.

Sistemele religioase şi tradiţionale se caracterizează prin faptul că normele lor nu se aplică fiecărei persoane dintr-un anumit stat, ci tuturor celor care, având o anumită religie, indiferent de statul în care locuiesc, au un statut personal supus preceptelor acelei religii.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă dreptul islamic, al cărui izvor principal de drept îl constituie Coranul, care într-o unitate de norme practic inseparabilă cu religia şi cu morala mahomedană cu-prinde reguli de drept civil, reguli de drept penal, raporturi interna-ţionale, proceduri jurisdicţionale, dreptul public şi economico-fiscal şi regulile pe care trebuie să le respecte fiecare credincios (Sha-ria – calea de urmat).

În prezent, dreptul islamic a suferit numeroase influenţe din par-tea sistemului de drept romano-germanic şi a celui anglo-saxon.

De asemenea, şi dreptul hindus este un sistem de drept reli gios, dar şi bazat pe cutumele tradiţionale. Acest sistem nu reprezintă doar un set de reguli juridice, ci chiar o concepţie despre viaţă. Este răspândit în India şi în alte ţări din Asia de Sud-Est, precum şi din Africa.


1.2. Dreptul afacerilor. Noţiune. Delimitări faţă de celelalte ramuri de drept

1.2.1. Noţiune

Dreptul afacerilor reprezintă o ştiinţă pluridisciplinară ce are ca obiect de studiu normele juridice ce reglementează relaţiile socia-le ale întreprinderii din momentul înfiinţării ei şi până la momentul desfiinţării, respectiv relaţiile care se stabilesc între stat, pe de o parte, şi comerciant, pe de altă parte (dreptul administrativ, fiscal, penal) dar şi relaţiile de drept privat, ceea ce înseamnă aplicarea unor dispoziţii de drept civil (regimul juridic al bunurilor, protecţia consumatorului), de dreptul muncii (contractul de muncă, jurisdic-ţia muncii) şi, nu în ultimul rând, de drept comercial (profesioniştii, fondul de comerţ, contractele comerciale etc.)[1].

Dreptul afacerilor, ca ramură de drept, este constituit din tota-litatea normelor juridice ce reglementează raporturile sociale care apar în sfera afacerilor.

Ca disciplină de studiu, dreptul afacerilor reprezintă o pluridisci-plină juridică care are ca obiect de studiu totalitatea normelor care reglementează viaţa de afaceri.

1.2.2. Delimitări faţă de celelalte ramuri de drept

Delimitări faţă de dreptul comercial. Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat aplicabile raporturilor juridice la care participă comercianţii, în calitatea lor de profesionişti ai activităţii comerciale[2].

Prin urmare, dreptul comercial cuprinde doar componente de drept privat, reglementând activităţile de producere a mărfurilor, de circulaţie a acestora, precum şi de executare de lucrări şi prestare de servicii, spre deosebire de dreptul afacerilor, care reglementea-ză un domeniu mult mai larg, aflat şi sub influenţa dreptului public (fiscalitate, dreptul muncii, drept penal al afacerilor, protecţia con-sumatorilor, drepturile de proprietate industrială).

Astfel, între dreptul comercial şi dreptul afacerilor există o relaţie parte-întreg, primul reprezentând o componentă esenţială a celui de-al doilea.

[1] S.L. CîrSTea, Dreptul afacerilor, Ed. Universitară, Bucureşti, 2012, p. 22.[2] St.D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,

2012, p. 11.


Delimitări faţă de dreptul civil. Corelaţia dintre dreptul afaceri-lor şi dreptul civil rezultă cu claritate din art. 3 alin. (1) C. civ., care prevede că „dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor din-tre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil”. Din această dispoziţie putem deduce că prevederile Codului civil constituie dreptul comun şi în raporturile de dreptul afacerilor.

Este cert că dreptul afacerilor se sprijină pe pilonii dreptului ci-vil: teoria generală a obligaţiilor şi patrimoniul, persoana juridică şi bunurile. Totodată, cuprinde însă şi normele care reglementează instituţii specifice: actele de comerţ, societăţile comerciale, titlurile de credit, procedura insolvenţei, concurenţa etc., norme al căror câmp de aplicare nu este întotdeauna identic şi a căror totalitate este mai curând o juxtapunere decât un ansamblu.

Mai mult, dreptul afacerilor are un caracter dinamic, modificările legislative fiind mult mai frecvente în această ramură de drept, spre deosebire de dreptul civil.

Delimitări faţă de Dreptul internaţional al afacerilor. Raporturile reglementate de dreptul afacerilor şi dreptul internaţional al afaceri-lor sunt asemănătoare sub aspectul esenţei lor, însă dreptul aface-rilor priveşte raporturile de drept intern între profesionişti români, în timp ce dreptul internaţional al afacerilor reglementează raporturile juridice specifice cu elemente de extraneitate.

Aceste două categorii de raporturi sunt guvernate în parte de aceeaşi reglementare legală. În acest sens, raporturile juridice sta-bilite de profesioniştii români cu parteneri străini pot fi guvernate de legea română, dacă, potrivit convenţiei părţilor, aceasta este legea aplicabilă. De asemenea, raporturile din sfera dreptului internaţional al afacerilor sunt guvernate de anumite convenţii internaţionale la care România este parte.

1.3. Norma juridică

1.3.1. Noţiune

Norma juridică reprezintă o regulă universală de conduită, gene-rală, impersonală şi obligatorie, care poate fi adusă la îndeplinire, la nevoie, apelând la forţa de coerciţie statală.


1.3.2. Structura normei juridice

Norma juridică cuprinde următoarele elemente: ipoteza, dispo-ziţia şi sancţiunea.

Ipoteza stabileşte condiţiile în care devine incidentă respec-tiva regulă de conduită. De exemplu, în cazul art. 1350 alin. (1) C. civ. – „Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat” –, pentru ca această dispoziţie să se aplice trebu-ie să ne aflăm în cazul unei obligaţii contractuale asumate în mod valabil.

Dispoziţia indică care este comportamentul pe care trebuie să îl aibă destinatarii normei juridice respective. În exemplul de mai sus, norma impune debitorului să execute obligaţia pe care şi-a asumat-o prin contract.

Sancţiunea arată care sunt consecinţele nerespectării normei/încălcării dispoziţiei şi sancţiunea care se aplică. De exemplu, nor-ma cuprinsă în art. 1357 alin. (1) C. civ. – „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare” – instituie pentru debitorul care a cauzat o pagubă unei alte persoane printr-o faptă contrară legii, pe care a săvârşit-o cu vi-novăţie, sancţiunea plăţii de despăgubiri pentru acoperirea pagubei.

1.3.3. Clasificarea normelor juridice

a) După caracterul conduitei prescrise, normele juridice se îm-part în norme imperative şi norme dispozitive.

Normele imperative impun/interzic destinatarilor o anumită con-duită de la care nu se pot abate. Acestea pot fi onerative, când im-pun o anumită conduită [de exemplu: toate donaţiile se fac prin act autentic – art. 1011 alin. (1) C. civ.[1]], sau prohibitive, când interzic o anumită conduită (de exemplu: art. 1654 C. civ., care instituie in-capacităţi speciale în materia vânzării-cumpărării)[2].

[1] Art. 1011 alin. (1) C. civ. prevede că: „Donaţia se încheie prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute”.

[2] Art. 1654 C. civ. are următorul conţinut: „(1) Sunt incapabili de a cumpăra, direct sau prin persoane interpuse, chiar şi prin licitaţie publică: a) mandatarii, pen-tru bunurile pe care sunt însărcinaţi să le vândă; excepţia prevăzută la art. 1.304 alin. (1) rămâne aplicabilă; b) părinţii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, pentru bunurile persoanelor pe care le reprezintă; c) funcţionarii publici, judecătorii-sindici, practicienii în insolvenţă, executorii, precum şi alte asemenea persoane, care ar putea influenţa condiţiile vânzării făcute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administrează ori a căror administrare o supraveghează.


Normele dispozitive instituie conduite de la care părţile pot să deroge. Acestea pot fi permisive, când permit ca părţile să aleagă o anumită conduită [de exemplu: art. 1662 alin. (1) C. civ. – „Preţul poate fi determinat şi de către una sau mai multe persoane desem-nate potrivit acordului părţilor”] sau supletive, prin care legiuitorul vine să suplinească lipsa de diligenţă a părţilor în stabilirea preve-derilor contractuale (de exemplu: art. 2015 C. civ. – „Dacă părţile nu au prevăzut un termen, contractul de mandat încetează în 3 ani de la încheierea lui”).

b) După interesul protejat, normele juridice se clasifică în norme de ordine publică şi norme de ordine privată.

Normele de ordine publică sunt norme imperative prin a căror edictare s-a dorit protejarea interesului general.

Normele de ordine privată urmăresc protejarea unui interes par-ticular. Spre exemplu, art. 1207 alin. (1) C. civ., care prevede că partea care, la momentul încheierii contractului, se afla într-o eroa-re esenţială, poate cere anularea acestuia, dacă cealaltă parte ştia sau, după caz, trebuia să ştie că faptul asupra căruia a purtat eroa-rea era esenţial pentru încheierea contractului.

c) După întinderea câmpului de aplicare, normele juridice se împart în norme generale şi norme speciale.

Normele generale sunt normele aplicabile în toate cazurile şi în toate materiile, dacă o dispoziţie legală nu prevede altfel. În acest sens este norma cuprinsă în art. 1232 C. civ., cu denumirea mar-ginală „Determinarea obiectului de către un terţ”, care în alin. (1) prevede că, atunci când preţul sau orice alt element al contractului urmează să fie determinat de un terţ, acesta trebuie să acţioneze în mod corect, diligent şi echidistant. Dacă terţul nu poate sau nu doreşte să acţioneze ori aprecierea sa este în mod manifest ne-rezonabilă, instanţa, la cererea părţii interesate, va stabili, după caz, preţul sau elementul nedeterminat de către părţi.

Normele speciale îşi găsesc aplicarea numai în situaţiile expres prevăzute de lege.

Norma generală reprezintă situaţia de drept comun, iar norma specială reprezintă excepţia. Abrogarea unei norme speciale nu se poate face decât expres printr-o normă generală ulterioară. Spre exemplu, potrivit art. 2523 C. civ., ca regulă, prescripţia începe să

(2) Încălcarea interdicţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se sancţionează cu nuli-tatea relativă, iar a celei prevăzute la lit. c) cu nulitatea absolută”.


curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui. De la această regulă există şi excepţii, instituite de art. 2532 C. civ., potrivit căruia „prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă (…) pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor dintre părţi, însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie”.

1.4. Aplicarea legii

1.4.1. Aplicarea legii în timp

O lege se aplică între momentul intrării ei în vigoare şi data ieşirii ei din vigoare. Potrivit art. 6 alin. (1) C. civ., legea civilă este aplica-bilă cât timp este în vigoare; ea nu are putere retroactivă.

Intrarea în vigoare a legii. Potrivit dispoziţiilor constituţionale, legea intră în vigoare la trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei (art. 78 din Constituţia României).

Ieşirea din vigoare a legii. O normă juridică iese din vigoare prin abrogare, care, după modul de manifestare, poate fi expresă sau tacită.

Abrogarea expresă, la rândul său, poate fi directă, când într-un nou act normativ se nominalizează actul normativ vechi care se abrogă, sau indirectă, când actul normativ nou menţionează că dispoziţiile anterioare, contrare dispoziţiilor lui, se abrogă, fără a nominaliza actul normativ vechi pe care îl abrogă.

Abrogarea tacită are loc atunci când legea nouă nu abrogă în mod expres legea veche, dar conţine dispoziţii care derogă de la vechea reglementare.

Principii privind aplicarea legii în timp. Principiile care guvernea-ză aplicarea în timp a legii sunt: principiul neretroactivităţii legii şi principiul aplicării imediate a legii noi.

Potrivit principiului neretroactivităţii, o lege se aplică numai acte-lor juridice, faptelor juridice şi situaţiilor care se ivesc după intrarea în vigoare a acesteia. Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, „legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contraven-ţionale mai favorabile”.

Principiul aplicării imediate a legii noi impune ca, de îndată ce a intrat în vigoare o lege, ea se va aplica tuturor situaţiilor juridice


ce vor apărea după intrarea sa în vigoare, aplicarea legii vechi fi-ind exclusă. Potrivit art. 6 alin. ultim C. civ., dispoziţiile noului Cod civil sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.

Există situaţii de excepţie când legea veche se aplică în conti-nuare, altfel spus, când legea veche ultraactivează. Pentru aceas-ta este necesar ca în corpul legii noi să se găsească o dispoziţie expresă în acest sens.

1.4.2. Aplicarea legii în spaţiu

Principiul care domină materia aplicării legii în spaţiu este cel al teritorialităţii acesteia, potrivit cu care legea se aplică doar în limi-tele teritoriale ale statului de la a cărui putere legiuitoare emană.

Nu trebuie neglijat faptul că dreptul Uniunii Europene este izvor de drept de la data aderării României la Uniunea Europeană.

În raporturile juridice de drept internaţional privat în care apar elemente de extraneitate se pot întâlni situaţii de aplicare extrate-ritorială a legii. Determinarea legii civile aplicabile acestor raporturi se face ţinându-se seama de normele de drept internaţional privat cuprinse în Cartea a VII-a din Codul civil.

1.4.3. Aplicarea legii asupra persoanelor

În principiu, normele juridice se adresează tuturor persoanelor fizice şi juridice. Există, în acelaşi timp, atât norme cu vocaţie ge-nerală, cât şi norme cu vocaţie specială, acestea din urmă având însă o adresabilitate punctuală, interesând numai anumite categorii de persoane.

1.5. Interpretarea legii

1.5.1. Noţiune

Interpretarea legii civile reprezintă operaţiunea logico-raţională prin care se lămureşte conţinutul şi sensul unei norme juridice civile, în vederea aplicării ei la un caz concret.


Interpretarea este necesară în primul rând datorită generalită-ţii normei, dar necesitatea ei mai rezultă şi din specificul limbajului juridic, din dinamica finalităţii dreptului şi din contradicţiile inerente sistemului juridic, precum şi din faptul că acest sistem prezintă în mod necesar lacune[1].

1.5.2. Clasificarea interpretării legii

A. În funcţie de forţa juridică a interpretăriia) Interpretarea oficială este cea făcută de un organ al statului

(puterea legislativă, executivă sau judecătorească). La rândul său, interpretarea oficială poate fi:

– autentică, dacă interpretarea provine de la însuşi organul care a edictat actul normativ şi ia forma unei norme interpretative. Aceas-ta are un caracter obligatoriu şi aceeaşi forţă juridică ca şi actul normativ pe care îl interpretează. Conform art. 9 alin. (1) C. civ., cel care a adoptat norma civilă este competent să facă şi interpre-tarea ei oficială;

– jurisdicţională, dată de instanţa judecătorească, cu prilejul apli-cării unei norme de drept pentru rezolvarea unui caz concret. Aceas-ta are forţă doar pentru cauza respectivă, nu şi pentru alte litigii ase-mănătoare. Potrivit art. 9 alin. (3) C. civ., interpretarea legii de către instanţă se face numai în scopul aplicării ei în cazul dedus judecăţii.

b) Interpretarea neoficială (doctrinară) este cea dată de oamenii de ştiinţă din domeniul dreptului, prin articole, studii, cursuri şi de avocaţi în pledoariile lor în faţa instanţei de judecată. Aceasta nu este obligatorie, reprezentând doar opiniile unor persoane.

B. În funcţie de metoda de interpretare folosităa) Interpretarea gramaticală constă în lămurirea înţelesului unei

norme juridice civile cu ajutorul regulilor gramaticale, luându-se în considerare înţelesul cuvintelor folosite şi realizându-se analiza mor-fologică şi sintactică a textului.

În ce priveşte înţelesul cuvintelor, se face distincţie între termenii obişnuiţi din vorbirea curentă şi termenii din limbajul juridic. Astfel, există cuvinte doar în limbajul juridic (de exemplu: ipotecă, gaj, dol, prescripţie extinctivă), cuvinte cu acelaşi sens în limbajul obişnuit şi în cel juridic (de exemplu: „părinţii” sunt „tatăl şi mama minoru-lui”) şi cuvinte cu sens diferit în drept decât în limbajul obişnuit (de

[1] D.C. Dănişor, i. Dogaru, gh. Dănişor, Teoria generală a dreptului, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006, p. 380.


exemplu: termenul „solidar” înseamnă în limbajul obişnuit „unit”, iar în limbaj juridic se referă la „calificarea unui raport de obligaţie”).

b) Interpretarea logică constă în folosirea legilor logicii formale şi a argumentelor pentru stabilirea înţelesului unei norme juridice şi se bazează pe raţionamente inductive şi deductive.

În procesul interpretării logice s-au stabilit câteva reguli tradiţio-nale a căror constantă aplicare a dus la exprimarea lor sub forma unor adagii (dictoane):

– excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare (exceptio est strictissimae interpretationis et aplicationis). De exemplu, potrivit art. 1653 alin. (1) C. civ., sub sancţiunea nulităţii absolute, judecă-torii, procurorii, grefierii, executorii, avocaţii, notarii publici, consilierii juridici şi practicienii în insolvenţă nu pot cumpăra, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competenţa in-stanţei judecătoreşti în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activita-tea. Prin urmare, interdicţia nu se aplică şi unui absolvent de drept;

– unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus). De exemplu, art. 92 alin. (1) C. civ. prevede că domiciliul minorului este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care locuieşte în mod statornic, fără a face distincţie între minorul cu vârsta sub 14 ani sau cu vârsta cu-prinsă între 14 şi 18 ani;

– legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării ei, nu în cel al neaplicării ei (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat), adică în sensul în care ar putea produce efecte. Astfel, po-trivit art. 1268 alin. (3) C. civ., clauzele contractului se interpretează în sensul ce pot avea un efect, nu în acela ce n-ar putea produce niciunul.

Folosirea legilor logicii formale în interpretarea normelor juridice civile a dus la formularea unor argumente de interpretare:

– argumentul per a contrario: ori de câte ori un text prevede un anumit lucru, este de presupus că neagă contrariul. De exemplu, art. 11 C. civ. prevede că „nu se poate deroga prin convenţii sau acte juridice unilaterale de la legile care interesează ordinea publică sau de la bunele moravuri”. Per a contrario, se poate deroga prin contracte sau acte juridice unilaterale de la celelalte legi;

– argumentul a fortiori (cu atât mai mult): aplicarea unei norme de drept, care este edictată pentru o anumită situaţie, se poate ex-tinde şi la un caz nereglementat expres, deoarece raţiunile avute în vedere la adoptarea normei se regăsesc şi mai evident în cazul dat;


– argumentul reducerii la absurd (reductio ad absurdum): se de-monstrează că o anumită soluţie, care se desprinde prin interpreta-re, este singura posibilă şi că adoptarea alteia ar duce la consecinţe absurde şi inadmisibile. Acest argument este folosit în rezolvarea unor probleme controversate din literatura juridică, pentru a combate argumentele invocate în sprijinul opiniilor contrare.

c) Interpretarea sistematică constă în lămurirea înţelesului unei norme juridice civile determinând locul pe care aceasta îl ocupă în întregul sistem de drept, în cadrul ramurii de drept şi în cadrul ac-tului normativ din care face parte.

Această interpretare presupune determinarea faptului că norma juridică civilă face parte dintr-o lege generală sau dintr-una speci-ală, apoi analiza titlului, capitolului şi a secţiunii legii din care face parte norma juridică civilă.

În materia interpretării contractelor, clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul contractului, potrivit art. 1267 C. civ.

d) Interpretarea istorică presupune descoperirea adevăratului sens al normei juridice civile stabilind împrejurările sociale sau po-litice care au determinat elaborarea normei.

În acest scop se folosesc materialele premergătoare ale orga-nului legislativ, expunerea de motive a legii şi dezbaterile purtate asupra proiectului de lege.

e) Interpretarea teleologică constă în stabilirea înţelesului unei norme juridice civile având în vedere scopul urmărit de legiuitor în momentul elaborării normei.

C. În funcţie de rezultatul interpretării legii civilea) Interpretarea literală (declarativă): conţinutul real al normei

juridice civile coincide întru totul cu textul în care este formulată. În acest caz, interpretarea nu aduce nimic nou, ci doar întăreşte textul legii. Interpretarea literală o exclude pe cea extensivă şi pe cea restrictivă.

b) Interpretarea extensivă: conţinutul real al normei juridice civi-le este mai larg decât formularea ei textuală. Această interpretare este inadmisibilă când legea cuprinde o enumerare limitativă a îm-prejurărilor în care se poate aplica. De exemplu, în Codul civil se reglementează răspunderea comitentului pentru prejudiciul cauzat de prepuşii săi în funcţiile care le-au fost încredinţate. Printr-o in-terpretare extensivă a textului de lege, instanţele au considerat că


răspunderea comitentului este angajată şi în cazul exercitării abu-zive a funcţiei de către prepus.

c) Interpretarea restrictivă: formularea normei juridice civile este mai largă decât conţinutul său real şi se aplică unui număr mai restrâns de cazuri.

1.6. Izvoarele dreptului afacerilor

În sens larg, izvoarele dreptului reprezintă condiţii socio-econo-mice care au determinat apariţia unor anumite norme juridice, în funcţie de tipul de societate existent într-o perioadă istorică dată. Acest termen ne răspunde la întrebările de ce, unde, când, cum şi pentru ce raţiuni a apărut acea normă juridică. Aceste izvoare se numesc izvoare normative.

Potrivit art. 1 alin. (1) C. civ., sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanţele şi principiile generale ale dreptului. Pentru prima dată se nominalizează expres prin legea civilă calitatea de izvor de drept a uzanţelor şi a principiilor generale ale dreptului (civil). Cum cea mai mare parte a normelor specifice dreptului afacerilor provin din dreptul privat, guvernat ca drept comun de dreptul civil, apreciem că enumerarea de mai sus este aplicabilă şi în materia noastră.

Pe lângă izvoare normative sunt recunoscute şi anumite izvoare interpretative ale dreptului, cu rol important în interpretarea actelor cu caracter normativ. Acestea sunt doctrina şi practica judiciară.

În sens restrâns, izvoarele dreptului afacerilor reprezintă forme de exprimare a normelor specifice acestei ramuri.

1.6.1. Izvoarele normative ale dreptului afacerilor

A. LegeaEmanând de la Parlament, are o forţă juridică superioară faţă

de celelalte izvoare de drept care îi sunt subordonate şi trebuie să nu contravină acesteia. Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi speciale.

a) Constituţia României, ca lege fundamentală a ţării, reglemen-tează principiile de organizare a activităţii economice.

Potrivit art. 135 din Constituţie, economia României este o eco-nomie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă. Statul tre-buie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.


b) Legile organice reglementează o serie limitată şi expresă de domenii şi se adoptă cu votul majorităţii membrilor de pe listele fie-cărei camere a Parlamentului. Uneori, legile organice se prezintă ca un ansamblu de norme juridice, organizate sistematic, purtând denumirea de coduri (exemple de legi organice – izvoare de drept civil: Codul civil, Codul de procedură civilă – referitor la probele din procesul civil).

Legea organică ce prezintă un interes special pentru dreptul afa-cerilor este Codul civil, ce reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil.

Aşa cum prevede art. 3 C. civ., dispoziţiile acestuia se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil.

Potrivit art. 5 C. civ., în materiile reglementate, normele dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul părţilor.

c) Legile speciale sunt legi organice care au în vedere anumite aspecte ale activităţii comerciale. Cu titlu de exemplu, menţionăm Legea nr. 31/1990 privind societăţile, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, cu modi-ficările şi completările ulterioare, Legea nr. 82/1991 privind conta-bilitatea, Legea nr. 85/2006 privind insolvenţa, Legea nr. 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin, Legea nr. 59/1934 privind cecul.

d) Hotărârile de Guvern, Ordonanţele de Guvern şi Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului. Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor, iar ordo-nanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare din partea Parlamentului, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta. Legea de abilitare stabileşte domeniul (numai domenii care nu fac obiec-tul legilor organice) şi data până la care se pot emite ordonanţele.

e) Acte normative emise de administraţia publică centrală şi lo-cală (ordinele miniştrilor, hotărârile Consiliului Local, dispoziţiile pri-marului, ordinele prefectului) sunt izvoare de dreptul afacerilor în măsura în care conţin dispoziţii de dreptul afacerilor.

f) Reglementările internaţionale (convenţiile şi tratatele internaţi-onale la care România este parte) constituie izvoare de dreptul afa-cerilor în măsura în care conţin dispoziţii de dreptul afacerilor şi se aplică în ţara noastră în baza legii de ratificare emise de Parlament.

g) Actele normative ale Uniunii Europene: regulamente, direc-tive, decizii.


Regulamentul produce efecte direct pe teritoriul statelor mem-bre ale UE, fără să fie nevoie să fie transpuse în legislaţia internă a statului respectiv.

Directiva nu produce efecte în mod direct, ci trebuie transpusă în legislaţia internă a statelor membre, în termenul indicat în cor-pul său.

Deciziile se aplică direct şi integral, similar regulamentelor, pu-tând viza un anume stat membru sau chiar o anumită persoană fizică sau juridică.

Ca o noutate faţă de vechea reglementare, în art. 4 şi art. 5 C. civ. se consacră expres aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene şi a tratatelor internaţionale privind drepturile omului.

Astfel, în materiile reglementate de noul Cod civil, normele drep-tului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calita-tea sau statutul părţilor, iar dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile persoanelor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Consti-tuţia, Declaraţia universală a drepturilor omului, pactele şi celelalte tratate la care România este parte, iar dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi noul Cod civil, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care noul Cod civil conţine dispoziţii mai favorabile.

B. Uzanţele Uzanţa reprezintă o practică îndelungată care are un anumit

grad de vechime, repetabilitate sau stabilitate aplicată unui număr nedefinit de comercianţi.

Prin uzanţă, în sensul Codului civil, se înţelege obiceiul şi uzurile profesionale [art. 1 alin. (6) C. civ.].

Obiceiul (cutuma) este o regulă de conduită născută din prac-tica socială, folosită timp îndelungat şi însuşită ca normă juridică obligatorie.

Uzurile profesionale sunt reguli de conduită statornicite în exer-citarea unei anumite profesii, care sunt aplicate ca şi când ar fi norme legale.

În sistemul românesc de drept până la intrarea în vigoare a ac-tualului Cod civil uzanţele nu constituiau izvoare formale de drept, nu aveau caracter normativ, de reglementare. Situaţia s-a schim-bat, art. 1 C. civ. enumerând expres printre izvoarele dreptului civil uzanţa.


De altminteri, în relaţiile de afaceri sunt din ce în ce mai prezen-te uzurile (uzanţele) comerciale[1], fie sub forma unor contracte sau clauze standardizate de genul „condiţiilor generale de afaceri”, fie sub forma unor reguli „de bună practică”.

Incidenţa uzanţelor ca izvoare de drept este limitată însă. Apli-carea uzanţelor este supusă unor restricţii. Astfel, în materiile re-glementate prin lege, uzanţele se aplică numai în măsura în care legea trimite în mod expres la acestea. Doar dacă legea nu prevede se va aplica uzanţa.

Aşa cum este firesc, doar uzanţele conforme ordinii publice şi bunelor moravuri sunt recunoscute ca izvoare de drept.

Sarcina probei existenţei, dar şi a conţinutului uzanţelor, incum-bă părţii interesate, care a invocat uzanţa. Pentru a facilita sarcina probei se instituie o prezumţie legală referitoare la existenţa uzan-ţelor publicate în culegeri elaborate de către entităţile sau organis-mele autorizate. Prezumţia este relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară.

C. Principiile generale ale dreptului Principiile dreptului sunt consacrate ca izvor distinct de drept prin

dispoziţiile art. 1 C. civ. În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanţele, iar în lipsa acestora, dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziţii, principiile generale ale dreptului civil.

Pentru prima dată se nominalizează expres prin legea civilă ca-litatea de izvor de drept a uzanţelor şi a principiilor generale ale dreptului (civil).

Pentru raporturile juridice ce se stabilesc în materia dreptului afacerilor, prezintă o mare importanţă şi principiile rezultate din nor-mele aplicabile raporturilor la care participă profesioniştii activităţii comerciale.

Principiile dreptului afacerilor provin din doctrina ce abordează principiile dreptului comercial, şi sunt următoarele:

– în afaceri, actele juridice sunt acte cu titlu oneros;– în comerţ, totdeauna banii sunt frugiferi;– în actele juridice de afaceri, în caz de dubiu, se aplică regula

care favorizează circulaţia mărfurilor;– contractarea în favoarea celui de-al treilea este ceva obişnuit.

[1] gh. piperea, Drept comercial, vol. I, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 75.


1.6.2. Izvoarele interpretative ale dreptului afacerilor

A. Doctrina Doctrina nu este, în general, admisă ca izvor de drept, însă con-

stituie un instrument important de interpretare şi aplicare a actelor normative privind activitatea în afaceri.

Noua legislaţie a fost fundamentată şi prin preluarea de către legiuitor a unora din soluţiile doctrinare.

B. Jurisprudenţa Precedentul judiciar (jurisprudenţa) poate să fie şi el, uneori,

un izvor de drept în privinţa anumitor raporturi juridice[1]. Hotărârile anumitor instanţe, în anumite condiţii, pot avea valoarea unui izvor de drept, dar mai degrabă a unui izvor interpretativ, asemănător uzurilor, decât a unuia normativ.

Este cazul hotărârilor pronunţate de instanţele europene în solu-ţionarea chestiunilor prejudiciale. În cazul în care în aplicarea pre-vederilor dreptului european – inclusiv cele din materia societăţilor comerciale – instanţele naţionale au nelămuriri cu privire la aplica-bilitatea sau înţelesul unor prevederi din actele normative europene, judecătorul naţional are obligaţia de a sesiza instanţa europeană pe calea unei chestiuni prejudiciale pentru a interpreta norma eu-ropeană respectivă. Soluţia dată de judecătorul european în solu-ţionarea chestiunii prejudiciale are valoare obligatorie atât pentru instanţele naţionale ale statului care a sesizat instanţa europeană, cât şi pentru ale celorlalte state membre, chiar şi în situaţia în care ar fi contrară dreptului naţional.

Obligatorii sunt şi hotărârile Curţii Europene de Justiţie care nu privesc chestiuni prejudiciale.

Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.) sunt şi ele obligatorii. În măsura în care se referă la chestiuni ce constituie obiect al dreptului afacerilor, şi C.E.D.O. poate pronunţa hotărâri în acest domeniu, ele fiind izvoare de drept.

Dintre hotărârile pronunţate de instanţele naţionale, valoarea de izvor de drept le este recunoscută doar deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie date în judecarea recursurilor în interesul legii şi în soluţionarea chestiunilor de drept prealabile, precum şi deciziilor Curţii Constituţionale date în soluţionarea excepţiilor de neconsti-tuţionalitate privind dispoziţii ale legilor şi ordonanţelor.

[1] gh. piperea, op. cit., p. 76.


Astfel, soluţiile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursurile în interesul legii sunt obligatorii pentru instanţe de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al României. Pentru asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii de către instanţe-le judecătoreşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se va pronunţa asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de in-stanţele judecătoreşti, prin decizii, printr-o procedură reglementată de dispoziţiile art. 514-518 C. proc. civ.

De asemenea, atunci când în cursul judecăţii, un complet de ju-decată învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, el va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesi-zată. Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Moni-torul Oficial al României. Aceasta procedură este reglementată de dispoziţiile art. 519-521 C. proc. civ.

Curtea Constituţională, atunci când admite o excepţie de necon-stituţionalitate, pronunţă o hotărâre care are efecte erga omnes, dispoziţia legală declarată ca fiind neconstituţională nemaifiind apli-cabilă nici în procesul în care a fost invocată şi nici în alte situaţii identice sau similare.

1.6.3. Ordinea aplicării normelor de drept

Codul civil instituie o anumită ordine a aplicării normelor ce con-stituie izvoare de drept, ordine de la care nu se poate deroga.

Cu întâietate se va aplica legea, în sens larg. În interiorul cate-goriei legi, în caz de conflict între normele dreptului intern şi dreptul Uniunii Europene, normele dreptului Uniunii Europene se vor aplica în mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul părţilor (TFUE[1], directivele, regulamentele etc.). De asemenea se vor aplica cu pri-oritate tratatele internaţionale privind drepturile omului, mai puţin întâlnite în materia dreptului afacerilor.

[1] Versiunea consolidată a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, publicat în JO C nr. 326 din 26 octombrie 2012, p. 47-201.


Legile care derogă de la o dispoziţie generală, care restrâng exerciţiul unor drepturi civile sau care prevăd sancţiuni civile se apli-că numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dacă legea nu prevede se vor aplica uzanţele, iar în lipsa acesto-ra, dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziţii, principiile generale ale dreptului. Dacă o anumită materie este reglementată de lege, uzanţele nu sunt în principiu aplicabile direct în măsura în care există o dispoziţie ex-presă a legii care reglementează materia. Dacă trimiterea la uzanţe se face printr-o dispoziţie expresă a contractului, atunci dispoziţia se aplică chiar dacă există şi o dispoziţie legală, dar supletivă. Dacă materia este nereglementată de lege, atunci uzanţele devin aplica-bile, fiind izvor subsidiar.

Capitolul II. Raportul juridic de drept al afacerilor

2.1. Noţiune. Premise

2.1.1. Noţiune

Raportul juridic este o relaţie socială stabilită între două sau mai multe persoane, fizice sau juridice, reglementată de o normă juridică specifică (de exemplu: vânzarea-cumpărarea, schimbul de bunuri, prestarea de servicii, executarea de lucrări etc.).

Având în vedere particularităţile dreptului afacerilor, considerăm că, dintre definiţiile raportului juridic întâlnite în literatura de speci-alitate, o foarte mare adaptabilitate pentru definirea şi a raportului juridic de drept al afacerilor este cea conform căreia raportul juridic este o relaţie socială prin care se urmăreşte satisfacerea unor inte-rese materiale sau de altă natură, reglementată de norma juridică, în care părţile apar ca titulare de drepturi, şi corelativ, de obligaţii reciproce, realizate, la nevoie, cu sprijinul forţei publice[1].

Profesioniştii conferă particularitate raporturilor juridice, acestea devenind raporturi juridice de drept al afacerilor.

2.1.2. Premise

Formarea oricărui raport juridic este condiţionată de existenţa concomitentă a următoarelor premise: norma juridică, subiectele de drept şi faptele juridice[2]. Primele două sunt considerate premise generale sau abstracte, iar cea de-a treia, respectiv existenţa faptu-lui juridic, este considerată premisă specială, concretă sau minoră.

Normele juridice reglementează conduita subiectelor, fie cu ti-tlu de conferire a unui drept, fie cu titlu de instituire a unei obligaţii. Astfel, norma juridică are o contribuţie majoră la formarea raportului juridic de drept al afacerilor, determinând capacitatea subiectelor de drept participante, drepturile şi obligaţiile acestora şi împrejurările în care raportul juridic se declanşează.

[1] r.p. VoniCa, Introducere generală în drept, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p. 473.

[2] D. MaziLU, Teoria generală a dreptului, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999, p. 277.

II. Raportul juridic de drept al afacerilor 23

Raportul juridic presupune realizarea unei conexiuni între planul general şi impersonal al normei juridice şi planul concret al realităţii, în care părţile sunt determinate şi au anumite drepturi şi obligaţii, bine individualizate[1].

Subiectele de drept sunt reprezentate de persoanele fizice şi ju-ridice care participă la raportul juridic, titulare de drepturi şi obliga-ţii şi având capacitate juridică. Pentru formarea unui raport juridic, este necesară participarea a cel puţin două persoane care devin astfel titulare de drepturi şi obligaţii în cadrul raportului respectiv. În general, în dreptul privat, titularul drepturilor este denumit credi-tor, în timp ce titularul obligaţiilor poartă denumirea de debitor. Pot exista şi raporturi juridice caracterizate prin aceea că unul dintre subiecte este titularul exclusiv al drepturilor, iar celalalt devine titu-larul exclusiv al obligaţiilor. De menţionat aici raporturile de dreptul afacerilor formate în domeniul fiscalităţii, în care întotdeauna cre-ditor este organul fiscal, care are dreptul de a percepe impozite şi taxe, iar debitor este contribuabilul, care este obligat să plătească impozitele şi taxele.

Un raport juridic de drept al afacerilor nu se poate naşte doar prin existenţa subiectelor de drept între care acesta se formează şi a normelor juridice care îl reglementează. Formarea unui aseme-nea raport juridic depinde şi de un fapt juridic, respectiv de existenţa unei împrejurări care să îl declanşeze.

O astfel de împrejurare poate să depindă de voinţa subiectelor raportului juridic (acţiuni umane) sau să fie independente de aceas-ta (evenimente).

Acţiunile umane se clasifică în acţiuni săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice, adică de a crea, modifica sau a stinge un raport juridic (acte juridice – încheierea unui contract, înregistra-rea unei societăţi etc.) şi acţiuni săvârşite fără intenţia de a produ-ce efecte juridice, dar de care legea leagă totuşi producerea unor asemenea efecte. Faptele juridice pot fi la rândul lor fapte juridice licite (de exemplu crearea unei opere ştiinţifice care dă naştere unui drept de autor) sau fapte juridice ilicite.

Evenimentele reprezintă faptele produse în absenţa oricărei vo-inţe umane, dar cărora legea le conferă semnificaţie juridică, de pro-ducerea lor legându-se naşterea unor raporturi juridice. În doctrină, evenimentele sunt subclasificate în fapte biologice (naşterea, de-

[1] i. CeterChi, i. CraioVan, Introducere în teoria generală a dreptului, Ed. All, Bucureşti, 1998, p. 96.


cesul, împlinirea unei vârste de către persoana fizică) şi fapte fizice (inundaţii, cutremure, trăsnete, deplasări de pământ)[1].

2.2. Caracterele raportului juridic de drept al afacerilor

Raportul juridic are caracter social, în sensul că acesta poate fi stabilit doar între persoane fizice, între persoane juridice sau între persoane fizice şi persoane juridice.

Nu toate relaţiile sociale sunt raporturi juridice, întrucât nu toate sunt reglementate de norme juridice. Cu titlu de exemplu, menţio-năm că relaţiile religioase, politice, de prietenie sau colegialitate nu se înscriu în această categorie.

Chiar dacă este supus normei juridice, raportul juridic îşi păstrea-ză caracterul social, având în vedere că norma juridică are tocmai rolul de a orienta conduita umană.

Raportul juridic are caracter dublu voliţional, întrucât, pe de o parte, acesta este reglementat de o normă edictată în baza voinţei statului exprimată de organul legiuitor, iar, pe de altă parte, rapor-tul juridic se naşte din voinţa uneia sau a tuturor părţilor, în măsura în care aceştia îşi manifestă voinţa de a da naştere, modifica sau stinge acest raport.

Spre exemplu, un raport juridic având ca premisă un contract de vânzare-cumpărare se va naşte ca urmare a manifestării exprese, atât a voinţei concordante a cumpărătorului şi a vânzătorului, cât şi a voinţei statului, exprimată în normele juridice incidente în materie. Voinţa părţilor trebuie să fie, însă, pe deplin concordantă cu voinţa statului exprimată în norma de drept.

Raportul juridic de dreptul afacerilor se caracterizează prin ace-ea că părţile pot avea o poziţie de egalitate juridică, atunci când ne referim la relaţii guvernate de normele dreptului privat, în situaţiile în care se încheie, se modifică sau se desfiinţează raporturi de afaceri (spre exemplu, contracte).

Totodată, într-un raport juridic de dreptul afacerilor putem vorbi despre o poziţie de subordonare juridică a părţilor, atunci când ne referim la relaţiile guvernate de dreptul public, respectiv în cadrul raporturilor juridice în care una dintre părţi este statul sau organele reprezentative ale acestuia (Oficiul Registrului Comerţului, Admi-nistraţia Fiscală etc.).

[1] S. neCULaeSCU, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 74.


Spre exemplu, profesionistul comerciant persoană fizică sau per-soană juridică nu poate să exploateze legal o întreprindere sau să-şi înceapă activitatea fără a se înscrie în registrul comerţului, fără să se înregistreze fiscal şi să achite taxele şi impozitele generate de activitatea sa de afaceri.

Tot astfel, raporturi juridice de subordonare se stabilesc între anumite societăţi comerciale cu statut special şi autorităţi publice, administrative, de reglementare, supraveghere şi control, înfiinţate în domeniile de specialitate, precum Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care are ca atribuţii autorizarea şi supravegherea so-cietăţilor de asigurări, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, care este o autoritate competentă în domeniul pieţei de capital sau Banca Naţională a României.

2.3. Structura raportului juridic de drept al afacerilor

Raportul juridic de drept al afacerilor cuprinde următoarele ele-mente:

Subiectele raporturilor juridice sunt reprezentate de persoanele titulare de drepturi şi obligaţii între care se stabilesc aceste rapor-turi. Subiectele pot fi persoane fizice (fiecare individ) sau persoane juridice (colective de indivizi, care au o organizare de sine stătătoa-re, un patrimoniu propriu şi un scop în acord cu interesele generale ale societăţii).

Conţinutul raportului juridic este format din ansamblul dreptu-rilor subiective şi al obligaţiilor pe care le au subiectele raportului juridic respectiv.

Obiectul raportului juridic constă în conduita părţilor, adică în acţiunile sau inacţiunile la care sunt îndreptăţite sau sunt obligate părţile.

2.3.1. Subiectele raportului juridic de drept privat. Subiecte specifice dreptului afacerilor

2.3.1.1. Categorii de subiecte de drept privat

În cadrul unui raport juridic pot participa două categorii de su-biecte de drept: persoanele fizice şi persoanele juridice.

Calitatea de persoană fizică o are omul, privit individual, ca titu-lar de drepturi şi obligaţii.


Pe lângă acestea, subiecte ale raportului juridic pot fi şi colectivi-tăţile de indivizi, adică persoanele juridice. De exemplu, societăţile (foste comerciale) constituite în baza Legii nr. 31/1990 privind soci-etăţile, instituţiile de stat din domeniul învăţământului sau al culturii, partidele politice, sindicatele.

Pentru ca o colectivitate de oameni să aibă calitatea de persoa-nă juridică, trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele trei condiţii:

a) să aibă o organizare de sine stătătoare, adică să i se precize-ze structura internă, modul de alcătuire a organelor de conducere, de administrare şi de control, precum şi atribuţiile acestora, modul în care ia fiinţă şi în care poate fi desfiinţată ca subiect de drept;

b) să aibă un patrimoniu propriu, distinct de al persoanelor fizice ce compun persoana juridică;

c) să aibă un scop determinat, licit şi moral, în acord cu intere-sul general, care corespunde obiectului de activitate al persoanei juridice.

2.3.1.2. Subiecte specifice dreptului afacerilor

Până la data de 1 octombrie 2011, data intrării în vigoare a ac-tualului Cod civil, principalele subiecte de drept al afacerilor erau comercianţii, aşa cum erau definiţi de art. 7 C. com.

Odată cu intrarea în vigoare a actualului Cod civil, legiuitorul ex-tinde sfera subiectelor de dreptul afacerilor, principala categorie de participanţi la viaţa de afaceri fiind în prezent profesioniştii.

În accepţiunea art. 3 alin. (2) C. civ., sunt consideraţi profesio-nişti „toţi cei care exploatează o întreprindere”, iar potrivit alin. (3), „constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ”.

Prin afacere înţelegem orice activitate economică organizată sau întâmplătoare, exercitată în scopul obţinerii de profit.

În noţiunea de afacere lato sensu intră atât afacerile organizate propriu-zise („întreprinderile de afaceri”), inclusiv anumite întreprin-deri ale unor profesionişti necomercianţi (liber-profesionişti), dar şi afaceri ocazionale care nu se desfăşoară în formă organizată şi cu caracter de continuitate.

Stricto sensu, prin afacere înţelegem numai acele întreprinderi economice făcute cu scopul obţinerii de profit. Ca urmare, exclu-dem de aici activitatea organizaţiilor neguvernamentale (asociaţii


şi fundaţii), afacerile ocazionale şi, discutabil, întreprinderile liber-profesioniştilor.

Având în vedere dificultatea utilizării criteriului legal de determi-nare a sferei profesioniştilor, legiuitorul, prin Legea nr. 71/2011 de aplicare a Codului civil, indică principalele categorii de profesionişti.

Categorii de profesionişti Având în vedere importanţa identificării exacte a profesioniştilor,

în art. 8 alin. (1) Legea nr. 71/2011 de aplicare a Codului civil sunt enumerate exemplificativ categoriile subsumate noţiunii de „pro-fesionist” prevăzută de art. 3 C. civ.: comercianţii, întreprinzătorii, operatorii economici, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege.

După cum se observă, legiuitorul român indică o gamă foarte variată de categorii de profesionişti, sfera profesioniştilor având un conţinut mult mai larg decât cea a comercianţilor.

Cea mai importantă categorie a profesioniştilor este cea a co-mercianţilor, a căror tipologie este indicată de art. 6 din Legea nr. 71/2011 şi art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comer-ţului. Din coroborarea acestor texte de lege rezultă că sunt consi-deraţi comercianţi cei care au obligaţia de înscriere în registrul co-merţului, şi anume: persoanele fizice care exercită comerţul cu titlu de profesiune, individual sau în cadrul unei întreprinderi individuale ori familiale, societăţile (foste comerciale), regiile autonome, socie-tăţile cooperatiste, societăţile şi companiile naţionale, grupurile de interes economic cu caracter economic.

Dar profesioniştii nu se rezumă doar la categoria comercianţi-lor. Un exemplu este dat de profesiile liberale (sau reglementate) rezervate prin lege persoanelor autorizate să practice asemenea profesii (avocaţi, notari, practicieni în insolvenţă, mediatori, medici, consultanţi fiscali, experţi contabili, arhitecţi etc.). Aceste profesii şi ocupaţii sunt întreprinderi, iar titularii lor sunt profesionişti, în sen-sul Codului civil.

În categoria profesioniştilor sunt incluse şi „orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale”, in-clusiv cele care nu au caracter lucrativ. Ca urmare, se regăsesc în categoria profesioniştilor şi întreprinderile care nu au scop lucrativ: O.N.G.-urile (asociaţiile şi fundaţiile), cluburile sportive, cultele reli-gioase, societăţile profesionale cu personalitate juridică, entităţi cu sau fără personalitate juridică ce exercită profesii liberale. Aceste


entităţi pot fi angajatori, pot fi supuse (majoritatea) procedurii in-solvenţei, pot fi subiecte ale dreptului concurenţei şi ale dreptului consumatorilor, asemenea unui comerciant.

În categoria profesioniştilor sunt incluse nu numai persoanele fizice sau juridice, ci şi anumite entităţi fără personalitate juridică, precum asociaţiile în participaţie sau grupurile de interes economic, societăţile civile fără personalitate juridică.

Sistematizând cele expuse, profesioniştii, titulari de întreprin-dere, pot fi:

a) persoane fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent, respectiv comercianţii – persoane fizice autorizate, întreprinzătorii din cadrul întreprinderii individuale şi întreprinzătorii din cadrul întreprinderii familiile, precum şi persoanele care exercită profesii liberale sau reglementate;

b) persoane juridice de drept privat: societăţi (foste comerciale), societăţi cooperative, regii autonome, societăţi civile cu personali-tate juridică;

c) entităţi fără personalitate juridică: societăţile civile fără per-sonalitate juridică (fonduri de pensii, fonduri de investiţii, societăţi de avocaţi, notari, executori judecătoreşti), grupurile de societăţi[1].

2.3.1.3. Determinarea, pluralitatea şi schimbarea subiectelor

A. Determinarea subiectelor raportului juridicIndividualizarea subiectelor raportului juridic presupune cunoaş-

terea sau determinarea părţilor participante la un raport juridic.Majoritatea covârşitoare a raporturilor juridice care apar în mediul

de afaceri sunt raporturi juridice patrimoniale, adică raporturi care au un conţinut evaluabil în bani, raporturile juridice nepatrimoniale (al căror conţinut nu este evaluabil în bani) fiind mai rar întâlnite.

Raporturile juridice patrimoniale se clasifică în raporturi juridice reale şi raporturi juridice obligaţionale.

Subiectul titular de drepturi se numeşte subiect activ, iar cel ti-tular de obligaţii se numeşte subiect pasiv. Subiectul activ în cadrul unui raport de obligaţii mai poartă denumirea de creditor, iar subiec-tul pasiv, cea de debitor sau datornic.

În majoritatea raporturilor juridice, părţile sunt determinate, cu-noscute chiar din momentul stabilirii raportului juridic. Există însă şi raporturi juridice civile în cadrul cărora este individualizată o singură

[1] M. DUMiTrU, Drept civil. Teoria generală a contractului profesional, Ed. Institutul European, Iaşi, 2011, p. 49.


parte, şi anume subiectul activ. Individualizarea subiectelor rapor-tului juridic de drept al afacerilor va diferi după cum raportul juridic se încadrează în una din categoriile anterior amintite.

În cazul raporturilor juridice care au în conţinutul lor drepturi ab-solute – un drept real (dreptul de proprietate, dreptul de uzufruct, dreptul de servitute, dreptul de superficie etc.) sau un drept nepa-trimonial (dreptul la viaţă, dreptul la intimitate, dreptul la demnitate etc.) – este determinat doar subiectul activ al raportului juridic, titu-larul dreptului subiectiv. Subiectul pasiv (debitorul) în cadrul acestor raporturi este nedeterminat, fiind format din toate celelalte persoane (terţii), care îşi asumă obligaţia generală şi negativă de a nu aduce cu nimic atingere dreptului subiectului activ. Astfel, în cazul unui ra-port juridic de proprietate este cunoscut doar proprietarul (subiectul activ), subiectul pasiv, neindividualizat, fiind format din toate cele-lalte persoane, care au obligaţia de a nu-l stânjeni pe proprietar în exercitarea dreptului său.

În cazul raporturilor juridice care au în conţinutul lor drepturi re-lative (drepturi de creanţă), şi care se numesc raporturi obligaţiona-le, atât subiectul activ (creditorul) cât şi subiectul pasiv (debitorul) sunt determinate. Creditorul poate pretinde debitorului o anumită conduită concretă, adică îi poate pretinde să dea, să facă sau să nu facă ceva, creditorul fiind îndreptăţit să obţină din partea debi-torului acel comportament apelând, în ultimă instanţă, la forţa de constrângere statală.

De exemplu, dacă o persoană a împrumutat alteia un lucru, la termenul stabilit ea are dreptul să pretindă persoanei împrumutate restituirea bunului, împrumutătorul având în cadrul acestui raport juridic civil calitatea de subiect activ (creditor), iar împrumutatul ca-litatea de subiect pasiv (debitor).

În numeroase raporturi juridice ambele părţi sunt titulare atât de drepturi, cât şi de obligaţii, având în acelaşi timp şi calitatea de creditor şi pe aceea de debitor. Astfel, în cazul contractului de vân-zare-cumpărare, creditor este atât vânzătorul, care are dreptul de a solicita de la cumpărător plata preţului, dar şi cumpărătorul, care are dreptul de a solicita vânzătorului predarea bunului. De aseme-nea, ambele părţi au calitatea de debitor, vânzătorul pentru preda-rea bunului, iar cumpărătorul pentru plata preţului.


B. Pluralitatea subiectelor raportului juridicRaportul juridic de drept al afacerilor se stabileşte în mod obişnuit

între două persoane, un creditor şi un debitor. Acest raport juridic poartă denumirea de raport juridic simplu.

Raporturile juridice se pot stabili şi între mai multe persoane, numindu-se în acest caz raporturi juridice complexe.

Astfel, sunt raporturi juridice în care există mai mulţi creditori şi un debitor, situaţie în care ne aflăm în faţa unei pluralităţi active. De exemplu, mai multe persoane împrumută o sumă de bani unei alte persoane. În cadrul altor raporturi juridice civile există mai mulţi debitori şi un singur creditor, situaţie numită pluralitate pasivă. De exemplu, proprietarul unui imobil îl închiriază către două persoane. În sfârşit, există raporturi juridice civile în care sunt şi mai mulţi cre-ditori şi mai mulţi debitori, caz în care intervine o pluralitate mixtă.

a) Pluralitatea subiectelor în cadrul raporturilor juridice reale. În ceea ce priveşte raporturile juridice reale, în conţinutul cărora este inclus dreptul de proprietate sau celelalte drepturi reale, există în-totdeauna o pluralitate pasivă formată din toate celelalte persoane care îşi asumă obligaţia generală de a nu aduce cu nimic atingere drepturilor subiectului activ.

Creditor în cadrul acestor raporturi poate fi o singură persoană sau mai multe, existând aşadar şi posibilitatea unei pluralităţi active.

În cazul existenţei unui singur titular al dreptului de proprietate, proprietatea este exclusivă, iar dacă sunt mai mulţi titulari, propri-etatea este comună.

Există trei forme de proprietate comună:– coproprietatea (proprietatea comună pe cote-părţi) (art. 634-

666 C. civ.) – situaţia în care mai multe persoane (numite copropri-etari) deţin în proprietate unul sau mai multe bunuri, fiecare dintre ei având o cotă-parte ideală şi abstractă din dreptul de proprietate, care nu este determinată însă şi în substanţa materială a bunului.

Astfel, A şi B sunt cumpărătorii unei suprafeţe de teren, fiecare dintre ei fiind titularul unei cote-părţi de 1/2 din dreptul de propri-etate asupra terenului. Ei nu cunosc efectiv pe care anume parte din teren o au efectiv în proprietate, aspect ce va fi determinat cu ocazia efectuării partajului.

– indiviziunea (art. 1146 C. civ.) este situaţia în care există mai mulţi proprietari ai unei mase de bunuri, ai unei universalităţi, fiecare dintre ei având o parte ideală şi abstractă din dreptul de proprietate


asupra universalităţii, fără însă ca această cotă sa fie determinată în materialitatea ei.

Deosebirea dintre coproprietate şi indiviziune constă în faptul că starea de indiviziune priveşte o masă de bunuri, o universalitate, în timp ce coproprietatea se poate referi şi la un bun determinat. De exemplu, situaţia în care A şi B sunt moştenitorii legali ai lui C până la efectuarea partajului succesoral.

– devălmăşia (proprietatea în devălmăşie) (art. 667, art. 668 C. civ.) este o formă a proprietăţii comune în care codevălmaşii nu cunosc nici măcar cota-parte ideală şi abstractă din dreptul de proprietate ce le aparţine şi nici bunul sau bunurile ce le revin. Cele două elemente (cota-parte din dreptul de proprietate şi bunurile ce le revin corespunzător acesteia) vor fi individualizate cu ocazia efectuării partajului, în raport cu contribuţia fiecăruia la dobândirea bunurilor comune.

Este cazul proprietăţii soţilor asupra bunurilor comune dobân-dite în timpul căsătoriei în cadrul regimului matrimonial al comuni-tăţii legale de bunuri. În prezent, în România soţii pot alege să fie supuşi, în ceea ce priveşte bunurile dobândite în timpul căsătoriei, regimului separaţiei de bunuri, regimului comunităţii convenţionale sau regimului comunităţii legale. Opţiunea se realizează apelând la convenţia matrimonială, reglementată în premieră în România prin dispoziţiile art. 329-338 C. civ.

b) Pluralitatea subiectelor în cadrul raporturilor juridice de obli-gaţii. Raporturile juridice de obligaţii cu pluralitate de subiecte pot fi de trei feluri:

1. Raporturile de obligaţii conjuncte (divizibile)[1] sunt cele care se stabilesc între mai mulţi creditori (pluralitate activă) sau mai mulţi debitori (pluralitate pasivă) şi în cadrul cărora creanţa sau datoria se divide între creditori, respectiv între debitori. Astfel, dacă sunt mai mulţi creditori, fiecare dintre ei nu poate solicita decât partea care i se cuvine din creanţă, iar dacă sunt mai mulţi debitori, fiecare dintre aceştia nu poate fi obligat decât pentru partea sa de datorie.

De exemplu, dacă A şi B împrumută lui C suma de 200 lei, fieca-re dintre creditori nu poate solicita şi obţine de debitor la scadenţă

[1] Potrivit art. 1422 C. civ., obligaţia este divizibilă între mai mulţi debitori atunci când aceştia sunt obligaţi faţă de creditor la aceeaşi prestaţie, dar fiecare dintre ei nu poate fi constrâns la executarea obligaţiei decât separat şi în limita părţii sale din datorie, respectiv obligaţia este divizibilă între mai mulţi creditori atunci când fiecare dintre aceştia nu poate să ceară de la debitorul comun decât executarea părţii sale din creanţă.


decât suma de 100 lei, în lipsa unei prevederi exprese contrare. În ipoteza în care A împrumută lui B şi C suma de 400 lei, fiecare dintre debitori nu poate fi obligat, în lipsa unei prevederi exprese contrare, să restituie creditorului la scadenţă decât suma de 200 lei.

Prin art. 1423 C. civ. se instituie prezumţia de egalitate: dacă prin lege ori prin contract nu se dispune altfel, debitorii unei obligaţii divizibile sunt ţinuţi faţă de creditor în părţi egale; această regulă se aplică, în mod similar, şi în privinţa creditorilor.

Divizibilitatea reprezintă regula în cadrul raporturilor de obligaţii cu pluralitate de subiecte, fiind prezumată prin dispoziţiile art. 1424 C. civ. Ea se va aplica în toate situaţiile, cu excepţia cazurilor în care se prevede în mod expres că obligaţia este solidară sau indivizibilă.

2. Raporturile de obligaţii solidare reprezintă o altă categorie de raporturi juridice obligaţionale cu pluralitate de subiecte. În cadrul acestora, dacă sunt mai mulţi creditori, fiecare dintre ei poate soli-cita debitorului întreaga datorie (solidaritate activă), iar plata făcută unuia dintre creditori, îl liberează pe debitor faţă de toţi ceilalţi cre-ditori solidari. Creditorul care a primit întreaga creanţă are obligaţia de a o împărţi cu ceilalţi creditori solidari[1]. Solidaritatea activă se poate naşte numai dintr-un act juridic civil[2].

Spre exemplu, A şi B – creditori şi C – debitor au prevăzut solida-ritatea activă în contractul de împrumut al sumei de 400 lei. Aceasta presupune că oricare dintre creditori, fie A, fie B poate solicita debi-torului C, la scadenţă, întreaga sumă, de 400 lei. Dacă C restituie întreaga sumă către A, el este liberat şi faţă de B. La rândul său, A este obligat să împartă cu B suma primită.

În situaţia în care în cadrul raporturilor de obligaţii solidare sunt mai mulţi debitori, creditorul poate solicita oricăruia dintre ei plata întregii datorii, situaţie în care ne aflăm în prezenţa solidarităţii pa-sive[3]. Plata efectuată de către unul dintre debitori îi liberează şi pe ceilalţi debitori solidari faţă de creditor. Cel care a făcut plata are drept de regres faţă de ceilalţi codebitori, adică are dreptul de a so-

[1] Conform art. 1434 C. civ., „(1) Obligaţia solidară conferă fiecărui creditor dreptul de a cere executarea întregii obligaţii şi de a da chitanţă liberatorie pentru tot. (2) Executarea obligaţiei în beneficiul unuia dintre creditorii solidari îl liberează pe debitor în privinţa celorlalţi creditori solidari”.

[2] Potrivit art. 1435 C. civ., „Solidaritatea dintre creditori nu există decât dacă este stipulată în mod expres”.

[3] Art. 1443 C. civ. prevede că „Obligaţia este solidară între debitori atunci când toţi sunt obligaţi la aceeaşi prestaţie, astfel încât fiecare poate să fie ţinut separat pentru întreaga obligaţie, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalţi faţă de creditor”.


licita celorlalţi debitori solidari (codebitori) partea datorată de fiecare dintre ei. Obligaţia celorlalţi debitori faţă de debitorul care a plătit integral datoria este divizibilă, şi nu solidară. Altfel spus, debitorul care a efectuat plata nu se bucură de solidaritate în raport cu ceilalţi codebitori. Solidaritatea există numai în raporturile dintre creditor şi codebitorii solidari. Odată efectuată plata, solidaritatea se „sparge”, între creditori obligaţia devenind divizibilă. Spre deosebire de soli-daritatea activă, care poate lua naştere numai dintr-un act juridic, solidaritatea pasivă poate izvorî fie dintr-un act juridic (caz în care trebuie prevăzută în mod expres), fie din lege[1].

Astfel, dacă A împrumută lui B, C, D suma de 600 lei, A poate solicita oricăruia dintre debitori restituirea întregii sume de 600 lei. Dacă B restituie întreaga sumă de bani, îi liberează faţă de A şi pe C şi pe D. Însă B, care a restituit integral suma împrumutată, poate solicita şi obţine de la C, respectiv D, doar câte 200 lei de la fiecare. El nu poate obţine de la C sau de la D întreaga sumă de 400 de lei pe care a plătit-o în plus faţă de ceea ce datora el. Cu alte cuvinte, el nu se mai bucură de solidaritate în raport cu C şi D. Altfel spus, B are drept de regres împotriva lui C, respectiv lui D, doar pentru 200 de lei de la fiecare.

3. Raporturile de obligaţii indivizibile sunt raporturile în cadrul cărora nici creanţele şi nici datoriile nu pot fi împărţite între credi-tori (indivizibilitate activă) sau între debitori (indivizibilitate pasivă), având în vedere fie natura obiectului obligaţiei, fie voinţa părţilor.

Indivizibilitatea poate fi: – naturală – când imposibilitatea de împărţire derivă din natura

obiectului. În această situaţie, oricare ar fi numărul de creditori sau de debitori, fiecare creditor poate solicita oricăruia dintre debitori doar plata integrală a datoriei[2]. Executarea integrală a prestaţiei de către unul dintre debitori îi eliberează pe toţi ceilalţi debitori.

De exemplu, B şi C se obligă faţă de A să-i predea un automo-bil. Natura bunului îi împiedică pe debitori să predea, fiecare dintre

[1] Art. 1445 C. civ. stabileşte că „Solidaritatea dintre debitori nu se prezumă; ea nu există decât atunci când este stipulată expres de părţi ori este prevăzută de lege”.

[2] Potrivit art. 1425 C. civ., „(1) Obligaţia indivizibilă nu se divide între debitori, între creditori şi nici între moştenitorii acestora. (2) Fiecare dintre debitori sau dintre moştenitorii acestora poate fi constrâns separat la executarea întregii obligaţii şi, respectiv, fiecare dintre creditori sau dintre moştenitorii acestora poate cere exe-cutarea integrală”.


ei, câte 1/2 din automobil, ceea ce înseamnă că A poate solicita predarea automobilului de la oricare dintre B şi C.

– convenţională – în cazul în care, deşi obiectul obligaţiei este divizibil prin natura lui, părţile convin ca obligaţia să fie executată ca una indivizibilă. Astfel, dacă A şi B se obligă faţă de C să predea o suprafaţă de teren, deşi bunul este divizibil, părţile pot stabili prin convenţie ca C să poată solicita oricăruia dintre A şi B predarea în-tregii suprafeţe de teren.

C. Schimbarea subiectelor raportului juridicÎn ceea ce priveşte raporturile nepatrimoniale, schimbarea su-

biectelor nu este posibilă, pe de o parte, deoarece subiectul activ nu poate înstrăina drepturile sale personale nepatrimoniale (ele fi-ind inalienabile), iar pe de altă parte, în cadrul acestor raporturi, subiectul pasiv este format din toate celelalte persoane, adică nu este determinat.

În privinţa raporturilor patrimoniale care au în conţinutul lor drep-turi reale, poate fi schimbat doar subiectul activ, subiectul pasiv fi-ind nedeterminat. În cadrul acestor raporturi, subiectul activ poate fi schimbat prin diferite moduri de transmitere a drepturilor reale: succe siunea, convenţia, tradiţiunea, accesiunea, prescripţia achi-zitivă (uzucapiunea), legea şi ocupaţiune, precum şi prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăşi.

În ceea ce priveşte raporturile patrimoniale care au în conţinutul lor drepturi de creanţă, poate fi schimbat atât subiectul activ, cât şi subiectul pasiv.

În cazul subiectelor persoane fizice, subiectul activ (creditorul) poate fi schimbat prin următoarele operaţiuni juridice, prevăzute de Codul civil:

a) cesiunea de creanţă (art. 1566-1592 C. civ.) reprezintă con-venţia prin care creditorul cedent transmite, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, cesionarului o creanţă împotriva unui terţ. În urma ce-siunii, locul creditorului iniţial, cedentul, este luat de cesionar. Ce-sionarul dobândeşte creanţa aşa cum aceasta era anterior cesiunii: creanţa transmisă îşi păstrează natura, valoarea, garanţiile şi toate celelalte accesorii;

b) subrogaţia (art. 1593-1598 C. civ.). Persoana care plăteşte în locul debitorului poate fi subrogat în drepturile creditorului plătit. Persoana care a efectuat plata înlocuieşte creditorul iniţial, fără însă a putea dobândi mai multe drepturi decât avea acesta;


c) novaţia prin schimbarea de creditor [art. 1609 alin. (3) C. civ.]. Novaţia are loc atunci când, ca efect al unui contract nou, un alt creditor este substituit celui iniţial, faţă de care debitorul este liberat, stingându-se astfel obligaţia veche;

d) moştenirea. Subiectul pasiv (debitorul) poate fi schimbat prin următoarele

operaţiuni juridice: a) novaţia prin schimbare de debitor are loc atunci când un debi-

tor nou îl înlocuieşte pe cel iniţial, care este liberat de creditor, stin-gându-se astfel obligaţia iniţială. În acest caz, novaţia poate opera fără consimţământul debitorului iniţial [art. 1609 alin. (2) C. civ.];

b) preluarea datoriei; c) moştenirea.În cazul subiectelor persoane juridice, atât subiectul activ, cât

şi subiectul pasiv pot fi schimbate prin reorganizare, adică prin co-masare, divizare sau transformare.

2.3.1.4. Capacitatea subiectelor raportului juridic

Pentru a putea participa la raporturile juridice, persoanele fizice şi persoanele juridice trebuie să posede capacitate, care exprimă calitatea persoanelor fizice şi a persoanelor juridice de a fi subiecte ale raporturilor juridice.

Potrivit art. 28 alin. (1) C. civ., capacitatea civilă este recunos-cută tuturor persoanelor. Astfel, se conferă fiinţei umane calitatea de a fi subiect de drept.

A. Capacitatea persoanei fiziceCapacitatea este formată din capacitatea de folosinţă şi capa-

citatea de exerciţiu. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice este definită ca fiind

aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii. Este o ca-litate a tuturor persoanelor.

Durata capacităţii de folosinţă este stabilită în art. 35 C. civ., po-trivit căruia capacitatea de folosinţă începe de la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia.

De la regula dobândirii capacităţii de folosinţă din momentul naş-terii există o excepţie prevăzută de dispoziţiile art. 36 C. civ., potrivit căruia drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţie, însă numai dacă el se naşte viu.

Ca urmare, copilul conceput, dar nenăscut, este chemat la moş-tenirea tatălui său, dacă acesta a încetat din viaţă înaintea naşterii


copilului. Timpul legal al concepţiunii este intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului.

Copilul conceput poate dobândi capacitate de folosinţă antici-pată numai dacă sunt întrunite în mod cumulativ următoarele două condiţii:

– copilul să se nască viu;– să fie vorba de drepturi, nu şi de obligaţii.Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice încetează în momen-

tul decesului sau în momentul rămânerii definitive a hotărârii de de-clarare judecătorească a morţii (în situaţia în care moartea biologică a persoanei nu poate fi constatată).

Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice este aptitudinea aces-teia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii, personal şi singur, încheind acte juridice civile.

Capacitatea deplină de exerciţiu se dobândeşte în momentul în care persoana fizică devine majoră, adică la împlinirea vârstei de 18 ani.

Pentru motive temeinice, minorul (de sex masculin sau feminin, fără distincţie) care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul. Astfel, prin căsătoria la vârsta de 16 ani, minorii dobândesc anticipat capacitate deplină de exerciţiu.

Actualul Cod civil reglementează şi capacitatea de exerciţiu an-ticipată prin emanciparea persoanei. Pentru motive temeinice, in-stanţa de judecată (de tutelă) poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu.

Minorii cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani au capacitate de exerci-ţiu restrânsă. Ei pot participa personal la încheierea actelor juridice, însă nu le pot încheia decât cu încuviinţarea prealabilă a părinţilor, sau, după caz, a tutorelui sau a curatorului special, iar în cazurile prevăzute de lege, şi cu autorizarea instanţei de tutelă. Minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face singur acte de conser-vare, acte de administrare care nu îl prejudiciază, precum şi acte de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la data încheierii lor.

Sunt lipsiţi de capacitate de exerciţiu: minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani şi interzişii judecătoreşti. Deoarece aceste persoa-ne au capacitate de folosinţă, dar nu îşi pot exercita drepturile şi


nu îşi pot asuma obligaţiile, actele juridice sunt încheiate în numele lor de reprezentanţii lor legali (părinţi, tutore sau curator special).

Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice încetează în urmă-toarele situaţii:

– deces sau declarare judecătorească a morţii (moment în care încetează şi capacitatea de folosinţă);

– punerea sub interdicţie judecătorească;– anularea căsătoriei încheiate înainte de împlinirea vârstei de 18

ani, nu şi pentru minorul de bună-credinţă, conform art. 39 alin. (2) C. civ.

Capacitatea delictuală a persoanei fizice. Capacitatea delictuală reprezintă aptitudinea persoanei fizice de a răspunde pentru faptele sale ilicite, prin care cauzează altora prejudicii.

Aşa cum prevede Codul civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire, răs-punde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului.

Potrivit art. 1366 C. civ., minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau persoana pusă sub interdicţie judecătorească nu răspunde de prejudiciul cauzat, dacă nu se dovedeşte discernământul său la data săvârşirii faptei. Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani răs-punde de prejudiciul cauzat, în afară de cazul în care dovedeşte că a fost lipsit de discernământ la data săvârşirii faptei.

B. Capacitatea persoanei juridiceCapacitatea de folosinţă a persoanei juridice reprezintă aptitu-

dinea acesteia de a avea drepturi şi obligaţii.În ceea ce priveşte începutul capacităţii de folosinţă a persoa-

nei juridice, potrivit art. 205 C. civ., persoanele juridice supuse în-registrării dobândesc capacitate de folosinţă de la data la care sunt înregistrate. Celelalte persoane juridice (nesupuse înregistrării) do-bândesc capacitate de folosinţă din momente diferite, în funcţie de modul lor de înfiinţare: de la data actului de înfiinţare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte ce-rinţe prevăzute de lege.


Pentru persoana juridică capacitatea anticipată de folosinţă se dobândeşte, înainte de data înregistrării sau de data îndeplinirii altor cerinţe ale legii, şi anume chiar de la data actului de înfiinţare, însă numai pentru drepturile şi obligaţiile necesare pentru a lua fiinţă în mod valabil.

Ca o excepţie, dacă prin lege nu se dispune altfel, orice persoa-nă juridică poate primi liberalităţi în condiţiile dreptului comun, de la data actului de înfiinţare sau, în cazul fundaţiilor testamentare, din momentul deschiderii moştenirii testatorului, chiar şi în cazul în care liberalităţile nu sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod legal.

Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice constă în aptitudi-nea acesteia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii, încheind acte juridice prin organele sale de administrare.

Referitor la începutul capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice, art. 209 C. civ. prevede că persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor.

Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice încetează în mo-mentul încetării existenţei acestui subiect de drept, prin constata-rea ori declararea nulităţii, prin fuziune, divizare totală, transforma-re, dizolvare sau desfiinţare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege.

2.3.2. Conţinutul raportului juridic

Conţinutul raportului juridic cuprinde ansamblul drepturilor su-biective şi al obligaţiilor care aparţin subiectelor participante la ra-portul juridic.

Drepturile subiective formează latura activă a conţinutului rapor-tului juridic, iar obligaţiile alcătuiesc latura pasivă a acestuia.

Orice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile şi datoriile ce pot fi evaluate în bani şi aparţin acesteia.

2.3.2.1. Drepturile subiective

Dreptul subiectiv civil este prerogativa recunoscută de lege su-biectului activ de a avea o anumită conduită sau de a pretinde su-biectului pasiv o anumită conduită (să dea, să facă sau să nu facă


ceva) şi de a apela, în caz de nevoie, la forţa de constrângere a statului[1].

Dreptul subiectiv constituie conceptul-cheie prin care se rea-lizează „trecerea de la identic, la similar” pentru alcătuirea unui „ansamblu juridic, coerent şi eficient”[2]. Totodată, dreptul subiectiv reprezintă mijlocul tehnic prin care starea de fapt este convertită în stare de drept[3].

Drepturile subiective se clasifică în:

A. Drepturi subiective civile absolute şi drepturi subiective civile relative

Această clasificare este întemeiată pe criteriul gradului de opo-zabilitate şi după cum titularul unui drept şi-l poate realiza sau nu singur.

Dreptul subiectiv civil absolut este dreptul în virtutea căruia titularul poate avea o anumită conduită fără a avea nevoie de con-cursul unei alte persoane pentru a-l exercita (de exemplu: dreptul la viaţă, dreptul de proprietate, dreptul la nume) şi are următoarele caractere:

– subiectul activ poate fi o persoană sau mai multe persoane determinate, în timp ce subiectul pasiv este nedeterminat în mo-mentul stabilirii raportului juridic (fiind vorba despre toate celelalte persoane), el individualizându-se în momentul în care dreptul ab-solut este încălcat;

– dreptul absolut poate fi invocat faţă de toate celelalte persoa-ne, opozabilitate numită erga omnes;

– obligaţia corelativă a subiectului pasiv, constituit din toate ce-lelalte persoane, este o obligaţie generală de abţinere, respectiv de a nu face nimic care să-l împiedice pe titular în exercitarea drep-tului său.

Dreptul subiectiv civil relativ este dreptul în virtutea căruia ti-tularul – subiectul activ poate pretinde subiectului pasiv o conduită determinată – să dea, să facă sau să nu facă ceva, conduită fără

[1] A se vedea S. popeSCu, Teoria generală a dreptului, Ed. Lumina Lex, Bucu-reşti, 2000, p. 234; L. BaraC, Teoria generală a dreptului, Ed. Maria, Reşiţa, 1994, p. 71; gh. BoBoş, Teoria generală a statului şi dreptului, Ed. Didactică şi Pedagogi-că, Bucureşti, 1983, p. 223; i. humă, Introducere în studiul dreptului, Ed. Fundaţiei „Chemarea”, Iaşi, 1993, p. 93.

[2] Fr. geny, Science et technique en droit privé positif, tom I, Paris, 1922, p. 157.[3] t. ionaşCu, e.a. BaraSCh, Despre relativa independenţă a unor aspecte ale

formei în drept, S.C.J. 1964, nr. 2, p. 180.


de care dreptul său nu se poate realiza (de exemplu: drepturile care izvorăsc din contractele civile) şi are următoarele caractere:

– subiectul pasiv este determinat;– este opozabil doar părţilor participante şi succesorilor lor, opo-

zabilitate numită inter partes;– obligaţia corelativă a subiectului pasiv diferă de la un raport

juridic la altul şi poate consta, după caz, într-o acţiune (a da sau a face) sau într-o inacţiune (a nu face ceva).

B. Drepturi subiective civile patrimoniale şi drepturi subiec-tive civile nepatrimoniale

Această clasificare foloseşte drept criteriu natura conţinutului drepturilor.

Dreptul subiectiv civil patrimonial este acel drept care are un conţinut economic, evaluabil în bani (de exemplu: dreptul de propri-etate, drepturile care izvorăsc din contractele civile sau din faptele ilicite cauzatoare de prejudicii).

Dintre aceste drepturi, unele sunt absolute şi sunt opozabile erga omnes (de exemplu, dreptul de proprietate), iar altele sunt relative şi sunt opozabile inter partes (drepturile izvorâte din contractele civile).

Folosind drept criteriu natura obligaţiei şi efectele drepturilor pa-trimoniale, acestea se împart în:

– drepturi reale (jus in re) – drepturi în virtutea cărora titularul îşi poate exercita în mod direct prerogativele asupra unui lucru deter-minat, fără intervenţia unei alte persoane. Drepturile reale fac parte din categoria drepturilor absolute;

– drepturi de creanţă (jus ad personam) – drepturi în virtutea cărora subiectul activ (creditorul) poate pretinde subiectului pasiv (debitorului) să dea, să facă sau să nu facă ceva.

Drepturile reale sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, în timp ce drepturile de creanţă sunt nelimitate ca număr. Astfel, în art. 551 C. civ. sunt enumerate drepturile reale: dreptul de proprie-tate, dreptul de superficie, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitaţie, dreptul de servitute, dreptul de administrare, dreptul de concesiune, dreptul de folosinţă, drepturile reale de garanţie şi alte drepturi cărora legea le recunoaşte acest caracter.

Dacă dreptul real este un drept absolut, opozabil erga omnes, dreptul de creanţă este un drept relativ, opozabil inter partes. În cazul drepturilor reale, titularul îşi poate exercita dreptul asupra bunului în mod direct, fără concursul unei alte persoane, iar în ca-


zul drepturilor de creanţă, titularul nu îşi poate realiza dreptul fără intervenţia unei alte persoane.

În cazul drepturilor reale, doar subiectul activ este determinat, cel pasiv fiind format din toate celelalte persoane, în timp ce în cazul drepturilor de creanţă atât subiectul activ (creditorul), cât şi subiec-tul pasiv (debitorul) sunt determinate chiar din momentul naşterii raportului juridic.

Drepturilor reale le corespunde o obligaţie generală a tuturor ce-lorlalte persoane de a nu le aduce vreo atingere, iar drepturilor de creanţă le corespund obligaţii mai complexe, de a da, a face sau a nu face ceva.

Dreptul subiectiv civil nepatrimonial este dreptul strâns legat de existenţa şi individualitatea persoanei, fără un conţinut economic şi neevaluabil în bani. În această categorie intră:

– drepturi care privesc existenţa şi integritatea fizică sau morală a persoanei (dreptul la viaţă, sănătate, onoare, reputaţie, familie, demnitate etc.);

– drepturi privind individualizarea persoanei fizice şi juridice (de exemplu: dreptul la nume, dreptul la domiciliu, la stare civilă, dreptul la denumire, dreptul la sediu);

– drepturi privind creaţia intelectuală (de exemplu: drepturile de autor şi drepturile conexe, dreptul de inventator, dreptul asupra programelor de calculator, dreptul asupra desenelor şi modelelor industriale).

Toate drepturile numite „nepatrimoniale” au şi o latură patrimoni-ală, mai mult sau mai puţin pregnantă, în funcţie de natura dreptului respectiv. Astfel, valorificarea unei opere literare sau ştiinţifice, prin publicarea acesteia, dă naştere unei remuneraţii. Obţinerea unui brevet de invenţie sau inovaţie dă naştere unui drept la recompen-să. Din încălcarea drepturilor personale nepatrimoniale ale unei persoane izvorăsc nu numai prejudicii morale, dar şi patrimoniale. De exemplu, încălcarea dreptului la libertate sau integritate fizică al unei persoane dă naştere la dreptul de a solicita încetarea încăl-cării acestui drept pentru viitor, dar şi la un drept la despăgubire.

C. Drepturi subiective civile principale şi drepturi subiecti-ve civile accesorii

Această clasificare a drepturilor subiective civile se face după criteriul dependenţei dintre drepturi în exercitarea lor.

Dreptul subiectiv civil principal este dreptul care are o exis-tenţă de sine stătătoare, independentă de existenţa altor drepturi.


Dreptul subiectiv civil accesoriu este dreptul care nu are o existenţă de sine stătătoare, soarta sa fiind dependentă de soarta dreptului principal pe lângă care există.

Această clasificare are la bază principiul potrivit căruia acceso-riul urmează principalul (accesorium sequitur principale) şi se re-feră doar la drepturile patrimoniale şi în principal, dar nu numai, la drepturile reale.

Dreptul real principal este acel drept care are o existenţă de sine stătătoare, independentă de existenţa altor drepturi reale sau de creanţă.

Sunt drepturi reale principale:a) Dreptul de proprietate sub ambele sale forme – dreptul de

proprietate publică (având ca titulari statul şi unităţile administrativ-teritoriale) şi dreptul de proprietate privată (având ca titulari persoa-nele fizice, persoanele juridice, statul şi unităţile administrativ-teritoriale).

Titularul unui drept de proprietate are trei prerogative: jus uten-di (usus) – dreptul de a se folosi de bunul aflat în proprietatea sa, jus fruendi (fructus) – dreptul de a-i culege fructele şi jus abutendi (abusus) – dreptul de a dispune de bunul respectiv.

b) Dezmembrămintele dreptului de proprietate, care sunt:– dreptul de uzufruct – dreptul real ce conferă titularului prero-

gativa folosinţei şi a culegerii fructelor unor bunuri aflate în proprie-tatea altei persoane, întocmai ca proprietarul, cu obligaţia de a le conserva substanţa;

– dreptul de uz – dreptul real ce conferă titularului prerogativa folosinţei şi a culegerii fructelor naturale şi industriale unui bun aflat în proprietatea altei persoane, doar pentru necesităţile sale şi ale familiei;

– dreptul de abitaţie – dreptul real ce conferă titularului prerogati-va folosinţei unei locuinţe aflate în proprietatea altei persoane. Drep-tul de abitaţie este practic un drept de uz ce are ca obiect o locuinţă;

– dreptul de servitute – dreptul real ce conferă titularului unui drept de proprietate asupra unui bun imobil (numit fond dominant) prerogativa folosinţei unui alt imobil (numit fond aservit) aflat în pro-prietatea altei persoane (de exemplu: servitutea de trecere). Servitu-tea este definită de Codul civil ca o sarcină care grevează un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar;

– dreptul de superficie – dreptul real ce constă în dreptul de a avea sau de a edifica o construcţie pe terenul altuia, deasupra ori


în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândeşte un drept de folosinţă.

c) Drepturile reale corespunzătoare proprietăţii publice, care sunt următoarele:

– dreptul de administrare, care aparţine regiilor autonome sau, după caz, autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale şi altor instituţii publice de interes naţional, judeţean ori local.

– dreptul de concesiune prin care concesionarul are dreptul şi, în acelaşi timp, obligaţia de exploatare a bunului, în schimbul unei redevenţe şi pentru o durată determinată, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege şi a contractului de concesiune;

– dreptul de folosinţă cu titlu gratuit care se acordă, cu titlu gra-tuit, pe termen limitat, în favoarea instituţiilor de utilitate publică;

– dreptul de preempţiune în virtutea căruia titularul dreptului de preempţiune, numit preemptor, poate să cumpere cu prioritate un bun. Vânzarea bunului cu privire la care există un drept de pre-empţiune legal sau convenţional se poate face către un terţ numai sub condiţia suspensivă a neexercitării dreptului de preempţiune de către preemptor.

Dreptul real accesoriu este dreptul ce are ca scop garantarea unui drept de creanţă, existenţa sa depinzând de existenţa dreptului pe care îl garantează.

Sunt drepturi reale accesorii următoarele:a) Dreptul de ipotecă – drept real asupra bunurilor mobile sau

imobile afectate executării unei obligaţii, prin care se garantează obligaţia debitorului faţă de creditor şi nu presupune deposedarea debitorului. Ipotecile pot fi legale sau convenţionale.

Contractul de ipotecă imobiliară se încheie în formă autentică de către notarul public, sub sancţiunea nulităţii absolute. Ipoteca asu-pra unui bun imobil se constituie prin înscriere în cartea funciară.

Contractul prin care se constituie o ipotecă mobiliară se înche-ie în formă autentică sau sub semnătură privată, sub sancţiunea nulităţii absolute.

b) Dreptul de gaj – drept de garanţie reală mobiliară, prin care se garantează obligaţia debitorului faţă de creditor şi presupune remi-terea bunului mobil al debitorului către creditor. Gajul poate avea ca obiect bunuri mobile corporale sau titluri negociabile emise în formă materializată şi se constituie prin remiterea bunului sau titlului către creditor sau, după caz, prin păstrarea acestuia de către creditor, cu consimţământul debitorului, în scopul garantării creanţei.


Publicitatea gajului bunurilor mobile corporale se realizează fie prin deposedarea debitorului, fie prin înscrierea gajului la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

c) Privilegiul – drept conferit unui creditor, decurgând din cali-tatea creanţei sale, de a fi preferat celorlalţi creditori ai debitorului, chiar dacă aceştia sunt ipotecari.

Privilegiul este preferinţa acordată de lege unui creditor în con-siderarea creanţei sale, opozabilă terţilor fără să fie necesară în-scrierea lor în registrele de publicitate, dacă prin lege nu se preve-de altfel. Creditorul privilegiat este preferat celorlalţi creditori, chiar dacă drepturile acestora s-au născut ori au fost înscrise mai înainte.

d) Dreptul de retenţie – drept în virtutea căruia deţinătorul unui bun mobil sau imobil – proprietatea altei persoane – are posibilita-tea de a nu-l restitui proprietarului, până când acesta nu-i satisface creanţa în legătură cu bunul respectiv.

Cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl reţină cât timp creditorul nu îşi execută obligaţia sa izvorâtă din acelaşi raport de drept sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubeşte pentru cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat. Prin lege se pot stabili şi alte situaţii în care o persoană poate exer-cita un drept de retenţie.

Clasificarea drepturilor subiective civile în principale şi accesorii se poate aplica şi drepturilor de creanţă.

Sunt drepturi de creanţă accesorii acele drepturi care nu au o existenţă de sine stătătoare, precum:

a) dreptul creditorului de a pretinde debitorului dobânda aferentă (dreptul accesoriu) unei creanţe (dreptul principal);

b) dreptul de a pretinde penalităţile care are au ca izvor clauza penală;

c) dreptul de a pretinde arvună;d) dreptul subiectiv care are ca izvor fideiusiunea.

2.3.2.2. Obligaţia civilă

A. Noţiune La fel ca unele coduri civile moderne, vechiul Cod civil nu de-

finea obligaţia civilă. Actualul Cod civil defineşte obligaţia în textul art. 1164: „Obligaţia este o legătură de drept în virtutea căreia de-bitorul este ţinut să procure o prestaţie creditorului, iar acesta are dreptul să obţină prestaţia datorată”.


Reprezentând opusul dreptului subiectiv, obligaţia juridică poate fi definită ca fiind îndatorirea subiectului pasiv al raportului juridic de a avea o anumită conduită corespunzătoare dreptului subiectiv corelativ constând în a da, a face sau a nu face ceva şi care poate fi impusă, la nevoie, prin forţa de constrângere a statului[1].

O obligaţie poate fi înţeleasă ca o legătură juridică, o realitate relaţională, un raport juridic între doi subiecţi distincţi de drept. Cel care este ţinut de obligaţie, respectiv persoana care datorează un anumit comportament juridic, se numeşte debitor. Cel care bene-ficiază de obligaţie, având dreptul corelativ de a cere debitorului comportamentul la care s-a îndatorat, se numeşte creditor. Acesta acordă credit debitorului, are încredere în persoana debitorului că va executa ceea ce a promis.

Din punctul de vedere al creditorului, obligaţia se prezintă ca un drept subiectiv numit creanţă. Din perspectiva debitorului obligaţia, relaţia dintre ei, apare ca o datorie. Deci, din perspectiva exclusivă a fiecăruia din cele două subiecte, obligaţia apare simultan ca un drept, respectiv ca o datorie. Unul dintre subiectele obligaţiei, debi-torul, este ţinut, dator sau obligat la o anumită prestaţie concretă al cărei beneficiar este celălalt subiect al obligaţiei, creditorul.

Comportamentul datorat este unul concret, în sensul că debitorul trebuie să facă ceva anume, determinat pentru creditor: să dea, să facă sau să nu facă ceva precis determinat.

Creanţa face parte din activul patrimonial al creditorului, iar da-toria debitorului îi creşte pasivul patrimonial. Deci raportul obligaţi-onal este o legătură juridică între două patrimonii. Orice obligaţie, indiferent de prestaţia care constituie obiectul ei concret, poate fi evaluată în bani.

Sensurile cuvântului „obligaţie”În prezent, termenul de „obligaţie” are mai multe sensuri. Astfel, prin obligaţie se înţelege raportul juridic civil (obligaţional)

în temeiul căruia una dintre părţi, numită creditor, pretinde celeilalte părţi, numită debitor, să dea, să facă sau să nu facă ceva, şi care este îndatorat să execute prestaţia datorată sub sancţiunea con-strângerii de către stat. Deci, din perspectiva creditorului, raportul obligaţional este un drept subiectiv patrimonial, respectiv o creanţă.

[1] A se vedea S. popeSCu, op. cit., p. 242; L. BaraC, op. cit., p. 72, gh. BeLeiU, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2001, p. 87.


Obligaţia mai poate desemna datoria pe care o are debitorul, în cadrul unui raport juridic de obligaţii, de a săvârşi faţă de creditor o prestaţie determinată (a da, a face, a nu face), prestaţie care con-stituie obiectul dreptului de creanţă al creditorului. Din acest unghi ea reprezintă o datorie, un debit şi reflectă latura pasivă a obligaţiei.

Prin obligaţie mai înţelegem înscrisul constatator al existenţei conţinutului unui raport juridic obligaţional, destinat a servi ca mij-loc de dovadă a acestuia. Termenul consacrat şi încetăţenit este cel vechi, de „obligaţiune”, care este forma arhaică pentru obligaţie. Dar în jargonul juridic de astăzi obligaţiunea desemnează un titlu de valoare emis de anumite societăţi comerciale, în schimbul unor sume de bani de la terţi împrumutaţi. Deci, obligaţiunea reprezin-tă o creanţă specială, rezultată din împrumutul luat de o societate comercială.

Cuvântul obligaţie mai desemnează însă şi alte obligaţii decât cele de natură civilă (obligaţii morale, obligaţia de a satisface ser-viciul militar etc.).

B. Clasificarea obligaţiilor 1. După obiectul lor, obligaţiile se subdivid în:– Obligaţia de a da constă în îndatorirea debitorului de a trans-

fera sau de a constitui, în folosul creditorului, un drept real asupra unui bun (proprietar, uzufructuar etc.);

– Obligaţia de a face este îndatorirea debitorului de a săvârşi anumite fapte, acţiuni, lucrări sau servicii. Este o conduită pozitivă care nu este o prestaţie de a da. Această obligaţie poate fi instan-tanee, când se execută dintr-o dată (de exemplu: restituirea bunului împrumutat) sau succesivă, adică se execută în timp (de exemplu: întreţinerea unei persoane);

– Obligaţia de a nu face constă în îndatorirea debitorului de a se abţine de la săvârşirea unuia sau mai multor acte sau fapte deter-minate, la care ar fi fost îndreptăţit în lipsa angajamentului asumat (de exemplu: vânzătorul este obligat să nu tulbure posesia cumpă-rătorului, obligaţia de a nu face publică opera o anumită perioadă de timp, obligaţia vânzătorului unui fond de comerţ de a nu deschi-de o nouă afacere identică cu cea înstrăinată în aceeaşi localitate sau în acelaşi cartier).

2. După obiectul prestaţiei, obligaţiile se subdivid în:– Obligaţii de rezultat (determinate) sunt acele obligaţii în care

debitorul este ţinut să procure creditorului un anumit rezultat, să


realizeze un scop determinat. Potrivit art. 1481 alin. (1) C. civ., „în cazul obligaţiei de rezultat, debitorul este ţinut să procure credito-rului rezultatul promis”. De exemplu, sunt considerate obligaţii de rezultat: obligaţia cărăuşului de a transporta marfa la destinaţie sau de a transporta o persoană sănătoasă şi nevătămată într-un anu-mit loc; obligaţia de a restitui bunul împrumutat la termen; obligaţia constructorului de a edifica o anumită construcţie; obligaţia antre-prenorului de a preda o lucrare contractată;

– Obligaţii de mijloace (de diligenţă). Potrivit art. 1482 alin. (2) C. civ., „în cazul obligaţiilor de mijloace, debitorul este ţinut să fo-losească toate mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului promis”. Obligaţia de mijloace sau diligenţă este obligaţia în care debitorul este ţinut să depună diligenţele şi să manifeste strădania pe care o reclamă urmărirea unui anumit scop sau obţinerea unui rezultat, fără ca însuşi rezultatul urmărit să constituie obiectivul obli-gaţiei sale (de exemplu, obligaţia medicului de a trata un bolnav în scopul însănătoşirii; obligaţia profesorului de a pregăti un elev în ve-derea unui examen, obligaţia avocatului de a pune în valoare toate diligenţele şi cunoştinţele pentru a câştiga procesul etc.). Debitorul nu garantează creditorului că rezultatul urmărit va fi obţinut, aşa cum se întâmplă în cazul obligaţiilor de rezultat, ci că în caz con-trar îi va repara prejudiciul cauzat. Pentru ca debitorul să răspundă contractual, creditorul trebuie să facă dovada că debitorul este în culpa de a nu fi depus diligenţele necesare şi de a nu fi folosit mij-loacele adecvate care ar fi putut duce la obţinerea acelui rezultat.

3. După izvorul lor. Obligaţiile izvorăsc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogăţirea fără justă cauză, plata nedatorată, fapta ilicită, precum şi din orice alt act sau fapt de care legea leagă naşterea unei obligaţii.

Izvorul obligaţiilor îl constituie faptele de care legea leagă naş-terea, modificarea sau stingerea unui raport juridic civil. În sens larg, fapta juridică are în vedere atât faptele (în sens restrâns), cât şi actele juridice.

– Obligaţiile născute din acte juridice (contracte, acte juridice unilaterale)

Contractul este un act juridic şi constă în acordul de voinţă înche-iat între două sau mai multe persoane în scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice.

Actul juridic unilateral este acel act juridic ce constă în manifes-tarea de voinţă a unei singure persoane (de exemplu: testamentul;


declaraţia de acceptare sau de renunţare la succesiune; revocarea mandatului de către mandant; rezilierea unilaterală de către locatar a contractului de închiriere a unei locuinţe etc.).

– Obligaţii născute din fapte juridice stricto sensu – sunt raporturi juridice de obligaţii care se nasc din conduitele oamenilor (acţiuni sau inacţiuni), care pot fi licite (îmbogăţirea fără just temei, gestiu-nea de afaceri, plata nedatorată) sau ilicite (fapte juridice cauza-toare de prejudicii).

– Obligaţiile născute din fapte care nu sunt conduite umane, în acele situaţii în care legea le acordă o asemenea semnificaţie juri-dică, cum sunt: unele fenomene ale naturii, defectele produselor, sperietura unui animal, ruina edificiului, explozia unui cazan sau a unui cauciuc.

Fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu constă într-un act de condu-ită prin săvârşirea căruia se încalcă regulile de comportament în so-cietate. Fapta ilicită se poate manifesta printr-o acţiune pozitivă sau printr-o omisiune (de exemplu: distrugerea unui bun; neefectuarea reparaţiilor de întreţinere la un edificiu iar ruina acestuia prejudiciază o altă persoană etc.). Fapta ilicită mai poartă denumirea de delict.

Gestiunea de afaceri este un fapt juridic prin care o persoană (gerant) săvârşeşte din proprie iniţiativă (fără împuternicire) acte juridice sau fapte materiale, în folosul sau interesul altei persoane (numit gerat). De exemplu, gerantul repară instalaţia de apă a ve-cinului plecat din localitate, pentru a împiedica pătrunderea apei şi în celelalte apartamente.

Plata nedatorată este o aplicaţie a principiului general al îm-bogăţirii fără just temei, în baza căruia persoana care, din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie inexistentă.

Îmbogăţirea fără justă cauză este reglementată de art. 1345 C. civ., potrivit căruia cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în mă-sura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ţinut dincolo de limita propriei sale îmbogăţiri.

4. Deşi orice obligaţie are o natură patrimonială, după forma lor de expresie, care poate diferi, se poate deosebi între obligaţii bă-neşti sau pecuniare şi obligaţii în natură.

– Obligaţiile în natură se concretizează în orice prestaţie, mai puţin în una de a da o sumă de bani (de exemplu, a edifica o con-strucţie).


– Obligaţiile pecuniare sunt acele obligaţii care au întotdeauna ca obiect prestaţia de a remite sau de a plăti o sumă de bani cre-ditorului.

Între cele două categorii există importante deosebiri de regim juridic, obligaţiilor pecuniare aplicându-li-se anumite reguli speciale.

5. O altă clasificare a obligaţiilor are loc după sancţiunea juridică care le este proprie. Astfel, deosebim între obligaţiile civile propriu-zise sau perfecte şi obligaţiile civile imperfecte.

– Obligaţiile civile propriu-zise sau perfecte sunt cele care be-neficiază de sancţiune, deci pot fi aduse la îndeplinire cu ajutorul forţei de coerciţie statală;

– Obligaţiile civile imperfecte (naturale) sunt cele care nu au sancţiuni juridice. Ele sunt raporturi juridice obligaţionale pentru exe-cutarea cărora creditorul nu poate apela la sprijinul organelor de constrângere ale statului, neavând drept la acţiune în justiţie – în sens material – care să le asigure executarea forţată, îndeplinirea lor fiind lăsată exclusiv la voinţa debitorului. În acest sens, odată ce obligaţia naturală a fost executată, debitorul nu mai poate solicita ul-terior restituirea. Obligaţiile naturale sunt limitate numeric. De exem-plu, obligaţiile care şi-au pierdut, prin prescripţie extinctivă, dreptul la acţiune. În cazul obligaţiilor naturale, atât timp cât plata a fost făcută de către debitor de bunăvoie, el nu mai poate cere restituire ei. Practic, o obligaţie naturală nu poate fi executată decât voluntar.

6. După opozabilitatea lor, obligaţiile se clasifică în: – Obligaţii obişnuite – sunt acele obligaţii civile care incumbă

debitorului faţă de care s-au născut. Obligaţia obişnuită este o obli-gaţie opozabilă „între părţi”, ca şi dreptul de creanţă;

– Obligaţii reale (propter rem) – sunt îndatoriri ce corespund unor drepturi de creanţă care, fiind strâns legate de anumite drepturi reale sau de posesia unor lucruri, au opozabilitate mai largă, caracterizân-du-se prin absenţa unei legături stricte cu persoana debitorului iniţial determinat (de exemplu, obligaţia stabilită prin lege deţinătorilor de pământ să execute anumite lucrări de îmbunătăţiri funciare sau să ia măsuri pentru conservarea calităţii solului). Ele apar ca sarcini (reale) impuse celor ce stăpânesc un bun, în special proprietarilor, care sunt ţinuţi de o anumită conduită tocmai pentru că stăpânesc un bun (obligaţia de a cultiva terenul). La aceste obligaţii nu se poa-te determina un creditor propriu-zis, sancţiunea lor fiind de cele mai


multe ori de drept administrativ (amenda contravenţională), aplicată, dar nu în beneficiul unui creditor, ci al unei autorităţi publice;

– Obligaţii opozabile şi terţilor (scriptae in rem) – sunt acele obligaţii strâns legate de posesia bunului, creditorul neputându-şi satisface dreptul său decât doar dacă posesorul actual va respecta dreptul. Este acea obligaţie care se naşte în legătură cu un lucru şi care îşi produce efectele şi asupra unei terţe persoane care dobân-deşte ulterior un drept real asupra lucrului respectiv. Specific este faptul că executarea lor poate fi cerută şi unei alte persoane decât debitorul iniţial. Fiind legate de lucru, obligaţiile scriptae in rem înso-ţesc bunul, care, trecând dintr-o mână în alta, îşi schimbă stăpânul, care va fi ţinut să execute aceeaşi prestaţie la care era ţinut antece-sorul său (de exemplu, în cazul înstrăinării imobilului ce constituie obiectul locaţiunii, noul proprietar este obligat, în anumite condiţii, să respecte contractul de locaţiune încheiat de vechiul proprietar).

2.3.3. Obiectul raportului juridic

2.3.3.1. Noţiunea de obiect juridic şi noţiunea de obiect material

Obiectul raportului juridic civil constă în acţiunile sau inacţiunile pe care subiectul activ le poate pretinde de la subiectul pasiv, re-spectiv pe care acesta din urmă trebuie să le îndeplinească, adică conduita sau prestaţiile părţilor[1].

Conduita părţilor constituie obiectul juridic al acestui raport, iar bunul (lucrul) la care se referă conduita părţilor este obiectul ma-terial (derivat).

Deşi în mod frecvent prestaţiile părţilor în cadrul unui raport ju-ridic civil se referă la bunuri, nu orice raport juridic are şi un obiect material, un bun.

2.3.3.2. Obiectele materiale ale raporturilor juridice civile – bunurile şi clasificarea lor

Bunul reprezintă tot ceea ce se află în natură şi este perceptibil prin simţurile omului, adică are o existenţă materială. Bunurile sunt lucrurile utile omului pentru satisfacerea nevoilor materiale şi cultu-rale, susceptibile de apropriere sub forma drepturilor patrimoniale[2].

[1] i. CeterChi, m. LuBuriCi, Teoria generală a dreptului, Universitatea Bucureşti, 1989, p. 327.

[2] gh. BeLeiU, op. cit., p. 94.


Bunurile sunt definite în art. 535 C. civ. ca fiind lucrurile, corpo-rale sau necorporale, care constituie obiectul unui drept patrimonial.

Patrimoniul este constituit din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu caracter patrimonial ce aparţin unei persoane.

Bunurile au fost clasificate în funcţie de diferite criterii:a) După modul de percepere, acestea se împart în bunuri cor-

porale şi bunuri incorporale:– bunurile corporale sunt bunurile care au o existenţă materială,

fiind uşor perceptibile prin simţurile umane;– bunurile incorporale sunt valori economice care au o existen-

ţă ideală, abstractă (acţiuni, obligaţiuni, titluri de valoare, drepturi de creanţă).

b) După regimul de circulaţie a bunurilor, acestea se împart în bunuri aflate în circuitul civil şi bunuri scoase din circuitul civil:

– bunurile aflate în circuitul civil sunt acele bunuri care pot fi do-bândite sau înstrăinate prin acte juridice civile.

Această categorie de bunuri poate fi subclasificată în:– bunurile care pot circula în mod liber, putând fi dobândite sau

înstrăinate de orice persoană (de exemplu: bunurile de uz casnic, bunurile de consum). Această categorie reprezintă regula în materie;

– bunurile supuse unui regim special de circulaţie, restricţiile în circulaţie privind persoanele care le pot dobândi sau înstrăina ori condiţiile în care se pot încheia actele juridice (de exemplu: armele, muniţiile şi materiile explozive; deşeurile toxice; produsele şi substanţele stupefiante; metalele, pietrele preţioase şi semipreţioase; obiectele de cult; documentele din fondul arhivistic naţional; bunurile din patrimoniul cultural-naţional);

– bunurile scoase din circuitul civil sunt acele bunuri care nu pot face obiectul actelor juridice constitutive sau translative de drepturi reale.

Din această categorie fac parte bunurile aparţinând proprietă-ţii publice, enumerate de art. 136 alin. (3) din Constituţie: bogăţiile de orice natură ale subsolului, căile de comunicaţie, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil şi cele ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de lege. Potrivit art. 136 alin. (4) din Constituţie, acestea pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate. Sunt, de asemenea, scoase din circui-


tul civil terenurile care fac parte din domeniul public, conform art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar.

Se consideră că nu sunt în circuitul civil nici bunurile care, prin natura lor, nu pot face obiectul unei aproprieri, precum aerul sau lumina soarelui.

Importanţa acestei clasificări priveşte consecinţele nerespectării prevederilor legale referitoare la aceste bunuri, sub forma nulităţii absolute a actelor încheiate şi, uneori, a răspunderii administrative sau penale.

c) După posibilitatea de individualizare, de determinare a bunu-rilor, acestea se împart în bunuri individual determinate şi bunuri generic determinate:

– bunurile individual determinate (bunurile certe) sunt acele bu-nuri care se deosebesc prin însuşirile lor specifice, proprii, de alte bunuri din aceeaşi categorie (de exemplu: unicatele, dar şi bunurile care au anumite caractere specifice, cum ar fi o casă situată pe o anumită stradă, la un anumit număr, aflată într-o anumită localitate, o suprafaţă de teren situată într-o anumită zonă);

– bunurile generic determinate (bunurile de gen) sunt acele bu-nuri care se caracterizează prin însuşiri comune genului, categoriei din care fac parte (de exemplu: banii, alimentele, combustibilii) şi se individualizează prin numărare, cântărire, măsurare.

Clasificarea prezintă interes din punctul de vedere al momentului transmiterii dreptului real, care, în cazul bunurilor individual deter-minate, coincide cu momentul realizării acordului de voinţă, chiar dacă bunul nu s-a predat, iar în cazul bunurilor generic determina-te, coincide cu momentul individualizării bunurilor prin măsurare, cântărire sau numărare [1678 C. civ.].

d) După posibilitatea de înlocuire a bunurilor, unele cu altele, în executarea unei obligaţii civile, bunurile sunt fungibile sau ne-fungibile:

– bunurile fungibile sunt bunurile care pot fi înlocuite unele cu altele în executarea unei obligaţii civile;

– bunurile nefungibile sunt bunurile care nu pot fi înlocuite unele cu altele în executarea unei obligaţii, debitorul nefiind liberat prin predarea altui bun decât cel datorat.

De regulă, bunurile individual determinate sunt bunuri nefun-gibile, iar bunurile generic determinate sunt bunuri fungibile. Însă caracterul de fungibil sau nefungibil depinde nu numai de însuşirile


naturale ale bunului, ci şi de voinţa părţilor, prin act juridic un bun fungibil prin natura sa putând fi considerat ca nefungibil.

Exemplul clasic în materie îl constituie împrumutul unei cărţi. Fiind un bun generic determinat şi fungibil, cartea poate fi înlocuită în momentul restituirii ei cu o alta, de acelaşi autor, cu acelaşi titlu şi din aceeaşi ediţie. Însă, prin convenţia părţilor, împrumutătorul poate pretinde să i se restituie exact aceeaşi carte, deoarece poartă o dedicaţie a autorului, caz în care bunul respectiv devine un bun individual determinat şi deci, nefungibil.

Importanţa acestei clasificări se manifestă pe planul executării obligaţiilor civile. Dacă bunul este fungibil, debitorul este liberat dacă predă creditorului un alt bun de acelaşi fel, iar dacă bunul este ne-fungibil, debitorul nu se poate libera decât dacă predă exact bunul respectiv.

e) După criteriul consumării substanţei bunurilor la prima între-buinţare, bunurile sunt consumptibile sau neconsumptibile:

– bunurile consumptibile sunt bunurile care la prima lor între-buinţare îşi consumă substanţa sau sunt înstrăinate (de exemplu: alimentele, combustibilii, banii);

– bunurile neconsumptibile sunt bunurile care pot fi folosite în mod repetat, fără a-şi consuma substanţa sau a fi înstrăinate, chiar dacă folosirea lor îndelungată presupune un anumit grad de uzură (de exemplu: clădirile, terenurile, maşinile, obiectele de îmbrăcă-minte).

f) După criteriul producerii de fructe de către bunuri, acestea se împart în bunuri frugifere şi bunuri nefrugifere:

– bunurile frugifere sunt acele bunuri care în mod periodic dau naştere altor produse, numite fructe, fără să-şi consume substanţa.

Conform art. 548 alin. (1) C. civ., fructele reprezintă acele pro-duse care derivă din folosirea unui bun, fără a diminua substanţa acestuia. În art. 548 C. civ. sunt enumerate trei categorii de fructe: naturale, industriale şi civile.

Fructele naturale sunt produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute fără intervenţia omului, cum ar fi acelea pe care pă-mântul le produce de la sine (de exemplu: fructele de pădure) pro-ducţia şi sporul animalelor;

Fructele industriale sunt produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute ca rezultat al intervenţiei omului, cum ar fi recoltele de orice fel (de exemplu: fructele şi legumele de cultură);


Fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană în virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobânzile, venitul rentelor şi dividendele.

Fructele nu trebuie confundate cu productele, care sunt produse-le obţinute dintr-un bun cu consumarea sau diminuarea substanţei acestuia, precum copacii unei păduri, piatra dintr-o carieră şi altele asemenea.

– bunurile nefrugifere sunt acele bunuri care nu pot da naştere altor produse în mod periodic, fără ca prin aceasta să nu-şi consu-me substanţa.

g) După posibilitatea împărţirii bunurilor fără ca acestea să-şi schimbe destinaţia, bunurile sunt divizibile sau indivizibile:

– bunurile divizibile sunt bunurile care pot fi supuse divizării, fără ca prin aceasta să-şi schimbe destinaţia lor economică. În principiu, orice bun este divizibil, însă ceea ce interesează este dacă diviza-rea lui are sau nu consecinţe cu privire la destinaţia sa economi-că. De regulă, bunurile generic determinate sunt bunuri divizibile. Astfel, o cantitate de cereale poate fi împărţită, fără să-şi schimbe destinaţia economică;

– bunurile indivizibile sunt bunurile care prin divizare îşi schimbă destinaţia economică.

Bunurile individual determinate sunt, de regulă, indivizibile. Un tablou, un automobil sau un obiect de vestimentaţie nu poate fi comod împărţit în natură, fără ca destinaţia lui economică să fie afectată.

Prin act juridic, un bun divizibil prin natura lui poate fi conside-rat indivizibil.

h) După legătura dintre bunuri, acestea se împart în bunuri prin-cipale şi bunuri accesorii:

– bunurile principale sunt acele bunuri care pot fi folosite în mod independent, nefiind destinate a servi la întrebuinţarea altor bunuri;

– bunurile accesorii sunt acele bunuri care servesc la întrebu-inţarea unor bunuri principale (de exemplu: cureaua pentru ceas, cheile pentru lacăt, beţele pentru schi, caloriferele pentru un imobil).

Bunurile pot fi principale sau accesorii prin natura lor, dar şi prin voinţa părţilor participante la un raport juridic civil.

Această clasificare prezintă importanţă în ceea ce priveşte regi-mul juridic al bunurilor accesorii, care îl urmează pe cel al bunurilor principale, în sensul că bunul accesoriu urmează soarta bunului


principal (accesorium sequitur principale), inclusiv în caz de înstrăi-nare sau de grevare a bunului principal, dacă legea sau părţile nu au prevăzut altfel. Aşadar, atunci când se datorează un bun, debitorul va fi obligat să predea atât bunul principal, cât şi bunul accesoriu.

i) După natura lor, bunurile sunt mobile şi imobile:– bunurile imobile sunt acele bunuri care au o aşezare fixă şi

stabilă (de exemplu: terenurile, construcţiile, plantaţiile). Sunt imobile terenurile, izvoarele şi cursurile de apă, plantaţiile

prinse în rădăcini, construcţiile şi orice alte lucrări fixate în pământ cu caracter permanent, platformele şi alte instalaţii de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental, precum şi tot ceea ce, în mod natural sau artificial, este încorporat în acestea cu caracter permanent;

– bunurile mobile sunt acele bunuri care se pot deplasa dintr-un loc în altul, fie prin ele însele, fie cu ajutorul unei forţe străine (de exemplu: animalele şi toate lucrurile care nu sunt fixate de sol).

Ca o noutate, se precizează expres în actualul Cod civil că sunt bunuri mobile şi undele electromagnetice sau asimilate acestora, precum şi energia de orice fel produse, captate şi transmise, în con-diţiile legii, de orice persoană şi puse în serviciul său, indiferent de natura mobiliară sau imobiliară a sursei acestora.

j) După criteriul tipului de proprietate, bunurile aparţin domeniului public şi domeniului privat.

Această clasificare priveşte numai statul şi unităţile administrativ-teritoriale, care pot fi titulari ai dreptului de proprietate publică sau ai dreptului de proprietate privată, după cum bunurile care le aparţin sunt incluse în domeniul public de interes naţional, domeniul public de interes local sau în domeniul privat al acestora.

Domeniul public include bunurile care sunt destinate să serveas-că folosinţei tuturor persoanelor.

Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale (comune, oraşe, municipii şi judeţe). Articolul 136 alin. (3) din Constituţie enumeră bunurile care formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice: bogăţiile de orice natură ale subsolului, căile de comunicaţie, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil şi cele ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de lege. În acest sens, Legea nr. 18/1991 prevede că aparţin domeniului public terenurile


afectate unei utilităţi publice şi cele pe care sunt amplasate construcţii de interes public, pieţe, căi de comunicaţii, reţele stradale şi parcuri publice, porturi şi aeroporturi, terenurile cu destinaţie forestieră, albiile râurilor şi fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale, ţărmurile Mării Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervaţii naturale şi parcuri naţionale, monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice şi isto-rice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pen-tru alte folosinţe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public.

Bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile

Domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale include bunuri pe care acestea le folosesc şi care produc venituri şi pot fi înstrăinate prin acte juridice.

Deosebirea faţă de bunurile din patrimoniul persoanelor fizice şi juridice priveşte titularul dreptului de proprietate, care este statul sau unităţile administrativ-teritoriale.

k) După posibilitatea bunurilor de fi urmărite şi executate silit pentru plata datoriilor vom deosebi între bunuri sesizabile şi bunuri insesizabile:

– bunurile sesizabile sunt acele bunuri care pot face obiectul executării silite a debitorului. Majoritatea bunurilor fac parte din această categorie (de exemplu: bunurile mobile şi cele imobile ale debitorului);

– bunurile insesizabile sunt acele bunuri care nu pot face obiec-tul executării silite pentru plata unei datorii a debitorului. Codul de procedură civilă prevede în art. 726 bunurile ce nu pot fi urmărite şi vândute pentru datorii

l) După destinaţia economică, bunurile se împart în bunuri mij-loace de producţie şi bunuri mijloace de consum:

– bunurile mijloace de producţie sunt bunurile care servesc la producerea altor bunuri.

Acestea se împart, la rândul lor, în:– bunurile mijloace fixe – bunuri folosite un timp îndelungat în

procesul de producţie, transmiţându-şi valoarea în mod treptat asu-pra produselor (de exemplu: uneltele, utilajele, maşinile, clădirile);


– bunurile mijloace circulante – bunuri ce se consumă integral într-un singur proces de producţie şi îşi transmit în întregime valoa-rea asupra produselor (de exemplu: materiile prime, combustibilii).

Produsele sunt bunurile care rezultă din procesul de producţie, având ca destinaţie circuitul civil.

– bunurile de consum sunt bunurile destinate să servească ne-cesităţilor materiale şi spirituale ale oamenilor.

m) După criteriul valorii intrinseci, distingem între bani şi titluri de valoare:

– banii reprezintă un echivalent general al tuturor bunurilor şi, în acelaşi timp, o categorie specială de bunuri. Ei sunt folosiţi la exe-cutarea obligaţiilor ce au ca obiect o sumă de bani sau ca echiva-lent al executării unei obligaţii în natură, imposibil de executat din vina debitorului.

Caracteristic banilor este faptul că nu au o valoare prin ei înşişi, ci valoarea înscrisă pe monedă sau pe bancnotă;

– titlurile de valoare (titlurile de credit) atestă existenţa unei da-torii şi îmbracă forma înscrisurilor întocmite într-o anumită formă, pe o hârtie filigranată, similară biletelor de bancă (de exemplu: obli-gaţiunile, cecul nominal, cambia, acţiunile).

Acestea nu au o valoare prin ele însele, ci valoarea care este pre-văzută în titlu şi poartă denumirea de titluri de valoare deoarece nu numai că probează existenţa unor drepturi evaluabile în bani, dar şi pentru că drepturile nu pot fi realizate decât prin prezentarea titlului.

Având în vedere criteriul circulaţiei lor, titlurile de valoare pot fi împărţite în:

– titluri la purtător – în care sunt încorporate anumite drepturi de creanţă, fără determinarea titularului acestor drepturi (de exemplu: obligaţiunile, cecul la purtător, acţiunile). Persoana care prezintă un titlu la purtător are dreptul de a încasa de la emitent suma de bani prevăzută în titlu;

– titluri la ordin – în care se menţionează că sunt emise la ordinul unei anumite persoane (de exemplu: biletul la ordin, cambia, cecul). Ele pot fi transmise de titularul din ordinul căruia au fost emise unei alte persoane, prin gir.

Capitolul III. Profesioniştii

Având în vedere importanţa identificării exacte a profesionişti-lor, în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 de aplicare a Codului civil sunt enumerate exemplificativ categoriile subsumate noţiunii de „profesionist” prevăzute de art. 3 C. civ.: comercianţii, întreprinzăto-rii, operatorii economici, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege.

Cea mai importantă categorie a profesioniştilor este cea a co-mercianţilor, a căror tipologie este indicată de art. 6 din Legea nr. 71/2011 şi art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comer-ţului. Din coroborarea acestor texte de lege rezultă că sunt con-sideraţi comercianţi cei care au obligaţia de înscriere în registrul comerţului, şi anume: persoanele fizice care exercită comerţul cu titlu de profesiune, individual sau în cadrul unei întreprinderi indivi-duale ori familiale, societăţile (foste comerciale), regiile autonome, societăţile cooperatiste, societăţile şi companiile naţionale, grupurile de interes economic cu caracter economic. Dar profesioniştii nu se rezumă doar la categoria comercianţilor. Un exemplu este dat de profesiile liberale (sau reglementate) rezervate prin lege persoanelor autorizate să practice asemenea profesii (avocaţi, notari, practicieni în insolvenţă, mediatori, medici, consultanţi fiscali, experţi contabili, arhitecţi etc.).

În categoria profesioniştilor sunt incluse şi „orice alte persoa-ne autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesiona-le”, inclusiv cele care nu au caracter lucrativ. Ca urmare, se regă-sesc în categoria profesioniştilor şi întreprinderile care nu au scop lucrativ: organizaţiile neguvernamentale – O.N.G.-urile (asociaţiile şi fundaţiile), cluburile sportive, cultele religioase, societăţile profe-sionale cu personalitate juridică, entităţi cu sau fără personalitate juridică ce exercită profesii liberale. Aceste entităţi pot fi angajatori, pot fi supuse (majoritatea) procedurii insolvenţei, pot fi subiecte ale dreptului concurenţei şi ale dreptului consumatorilor asemeni unui comerciant.

În categoria profesioniştilor sunt incluse nu numai persoanele fizice sau juridice, ci şi anumite entităţi fără personalitate juridică, precum asociaţiile în participaţiune sau grupurile de interes econo-mic, societăţile civile fără personalitate juridică.

III. Profesioniştii 59

Sistematizând cele expuse, profesioniştii, titulari de întreprin-dere, pot fi:

a) persoane fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent, respectiv comercianţii – persoane fizice autorizate, întreprinzătorii din cadrul întreprinderii individuale şi întreprinzătorii din cadrul întreprinderii familiile, precum şi persoanele care exercită profesii liberale sau reglementate;

b) persoane juridice de drept privat: societăţi (foste comerciale), societăţi cooperative, regii autonome, societăţi civile cu personali-tate juridică;

c) entităţi fără personalitate juridică: societăţile civile fără per-sonalitate juridică (fonduri de pensii, fonduri de investiţii, societăţi de avocaţi, notari, executori judecătoreşti), grupurile de societăţi[1].

3.1. Comercianţii

3.1.1. Cadrul conceptual

Anterior intrării în vigoare a Codului civil, comerciantul era definit de art. 7 C. com. Potrivit acestui text de lege, comercianţi erau toţi cei care exercitau comerţul ca o profesie şi societăţile comerciale. De asemenea, art. 1 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului definea drept comercianţi persoanele fizice şi asociaţiile familiale care efectuează în mod obişnuit acte de comerţ, societăţi-le (foste comerciale), companiile naţionale şi societăţile naţionale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comer-cial, grupurile europene de interes economic cu caracter comercial şi organizaţiile cooperatiste.

Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil, art. 7 C. com. a fost abrogat, iar în privinţa noţiunii de comerciant art. 6 alin. (1) din Legea de aplicare arată că în cuprinsul actelor normative apli-cabile la data intrării în vigoare a Codului civil, referirile la comer-cianţi se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerţului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului. Simultan a fost modificat şi conţinutul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, astfel încât, în pre-zent, acesta are următorul conţinut: „Înainte de începerea activităţii economice, au obligaţia să ceară înmatricularea sau, după caz, în-

[1] M. DUMiTrU, op. cit., p. 49.


registrarea în registrul comerţului următoarele persoane fizice sau juridice: persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, societăţile, companiile naţionale şi socie-tăţile naţionale, societăţile europene, regiile autonome, grupurile de interes economic, grupurile europene de interes economic cu sediul principal în România, societăţile cooperative, organizaţiile coope-ratiste, societăţile cooperative europene, precum şi alte persoane fizice şi juridice prevăzute de lege”. Prin legea de aplicare sunt enumerate exemplificativ categoriile de comercianţi fără a se da o definiţie comerciantului. De asemenea, textele de lege nu lămuresc prin ceea ce se diferenţiază comerciantul faţă de alţi profesionişti.

3.1.2. Comerciantul persoană fizică

3.1.2.1. Aspecte generale privind comerciantul persoană fizică

Sediul materiei îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice au-torizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, Le-gea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice.

O.U.G. nr. 44/2008 nu se aplică profesiilor liberale, precum şi acelor activităţi economice a căror desfăşurare este organizată şi reglementată prin legi speciale.

Persoanele fizice pot desfăşura activităţile economice: a) individual şi independent, ca persoane fizice autorizate (PFA); b) ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale; c) ca membri ai unei întreprinderi familiale.Activitatea economică este activitatea industrială, comercială,

desfăşurată pentru obţinerea unor bunuri sau servicii a căror va-loare poate fi exprimată în bani şi care sunt destinate vânzării ori schimbului pe pieţele organizate sau unor beneficiari determinaţi ori determinabili, în scopul obţinerii unui profit.

A. Condiţii necesare pentru ca persona fizică să poată des-făşura activităţi economice

Pentru ca o persoană să poată accede la calitatea de persoană fizică autorizată, întreprinzător titular al unei întreprinderi individua-


le, membru sau reprezentant al unei întreprinderi familiale, aceasta trebuie să îndeplinească o serie de condiţii.

a) Condiţii care vizează persoana fizică: – să fie cetăţean roman, cetăţean străin sau apatrid;– să nu fi fost sancţionată printr-o hotărâre definitivă pentru să-

vârşirea unei fapte prevăzute de legea financiară, vamală şi discipli-na financiar-fiscală de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal;

– să aibă pregătirea sau experienţa profesională necesară pentru activitatea avută în vedere;

– să aibă cel puţin 18 ani împliniţi, respectiv cel puţin 16 ani împliniţi în cazul membrilor întreprinderii familiale care nu au cali-tatea de reprezentant.

b) Condiţii referitoare la activitatea economică:– să opteze pentru desfăşurarea unei activităţi cuprinse în Co-

dul CAEN[1] care nu face obiectul unei regim special de exercitare sau al unor restricţii;

– să îndeplinească toate condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, al protec-ţiei mediului şi protecţiei muncii.

B. Etapele privind modul de dobândire a calităţii de persoa-nă fizică autorizată, întreprinzător titular al unei întreprinderi individuale, membru sau reprezentant al unei întreprinderi, în-treprinzător[2]

a) Procedura de înregistrare în registrul comerţului şi cea de autorizare a funcţionării presupune completarea modelului cerere de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării şi depunerii acestuia, însoţit de un set de documente doveditoare, la Oficiul registrului comerţului (ORC) în a cărui rază teritorială ur-mează să aibă sediul profesional.

Înregistrarea în registrul comerţului a persoanei fizice autoriza-te, a întreprinderii individuale şi a întreprinderii familiale se face în baza rezoluţiei motivate a directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal.

Dacă socoteşte îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, direc-torul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal va dispune înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării per-

[1] Clasificarea Activităţilor din Economia Naţională.[2] Pe larg despre aceste condiţii, a se vedea a.-t. StăneSCu, Desfăşurarea de

activităţi în mod independent, în C.J. nr. 1/2011, p. 15 şi urm.


soanei fizice autorizate, a întreprinderii individuale şi a întreprinderii familiale.

Rezoluţiile directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal cu privire la înmatriculare şi orice alte înregistrări în registrul comerţului, se execută de îndată, în baza lor efectuându-se înregis-trările dispuse prin acestea, fără nicio altă formalitate.

Împotriva rezoluţiei directorului Oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunţare sau de la comunicare, după caz. Plângerea se depune la judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul profesional al solicitantului şi se judecă în condiţiile dreptului comun.

b) Înregistrarea fiscală presupune o primă etapă ce se desfăşoa-ră concomitent cu înregistrarea în registrul comerţului şi autoriza-rea funcţionării. Din motive de protecţie a terţilor şi în principal, de protecţie a consumatorilor, prin diferite acte normative se impune obţinerea de autorizaţii administrative de exercitare a comerţului, pe lângă înregistrarea în registrul comerţului înainte de începerea oricărui comerţ. Legea nr. 359/2004 reuneşte într-o procedură uni-că înmatricularea şi autorizarea funcţionării societăţilor comercia-le, ea aplicându-se, în temeiul O.U.G. nr. 44/2008, şi persoanelor fizice. Prin rezoluţia directorului registrului comerţului se dispune şi înregistrarea în registrul comerţului a declaraţiei-tip pe propria răs-pundere date conform prevederilor Legii nr. 359/2004 referitoare la autorizarea funcţionării.

Oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va elibera cer-tificatul de înregistrare, conţinând codul unic de înregistrare, certi-ficatul constatator emis în baza declaraţiei pe propria răspundere, precum şi alte acte prevăzute de lege.

Certificatul de înregistrare, conţinând codul unic de înregistrare, este documentul care atestă înregistrarea în registrul comerţului, autorizarea funcţionării, precum şi luarea în evidenţă de către au-toritatea fiscală competentă.

Schimbarea sediului profesional, a obiectului principal de activi-tate sau deschiderea punctelor de lucru se înregistrează în registrul comerţului, cu aplicarea corespunzătoare a procedurii de mai sus.

Persoana fizică autorizată, titularul întreprinderii individuale şi reprezentantul întreprinderii familiale vor ţine contabilitatea în par-tidă simplă, potrivit reglementărilor privind organizarea şi conduce-rea evidenţei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil, în conformitate cu prevederile Le-


gii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

3.1.2.2. Regimul juridic al persoanei fizice autorizate

Persoană fizică autorizată (PFA) este persoana fizică autorizată să desfăşoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forţa sa de muncă.

Potrivit Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, PFA intră în categoria entităţilor care înainte de începerea activităţii are obligaţia de a se înregistra în registrul comerţului.

În scopul exercitării activităţii pentru care a fost autorizată, PFA poate colabora cu alte persoane fizice autorizate ca PFA, întreprin-zători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau re-prezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane fizice sau juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice. În această situaţie, PFA nu va fi considerată un angajat al unor terţe persoane cu care colaborează, chiar dacă colaborarea este exclusivă.

PFA poate angaja, în calitate de angajator, terţe persoane cu contract individual de muncă. La rândul ei, o persoană poate cu-mula calitatea de persoană fizică autorizată cu cea de salariat al unei terţe persoane.

Pentru desfăşurarea activităţii sale PFA poate să îşi constituie un patrimoniu de afectaţiune profesională. Patrimoniul profesional este alcătuit din totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor per-soanei fizice autorizate afectate scopului exercitării unei activităţi economice, constituit ca o fracţiune distinctă a patrimoniului per-soanei fizice autorizate, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora.

Constituirea patrimoniului de afectaţiune este o facultate pentru PFA, şi nu o obligaţie. Patrimoniul de afectaţiune se realizează, în prezent, potrivit dispoziţiilor Codului civil, la care se adaugă, acolo unde este cazul, dispoziţii din legi speciale[1]. Constituirea masei patrimoniale afectate exercitării în mod individual a unei profesii autorizate se stabileşte prin actul încheiat de titular, cu respecta-rea condiţiilor de formă şi de publicitate prevăzute de lege. În mod similar se va proceda şi în cazul şi în cazul măririi sau micşorării patrimoniului profesional individual.

[1] În cazul patrimoniului de afectaţiune reglementat de Statutul profesiei de avocat.


Articolul 2324 alin. (1) C. civ. consacră principiul potrivit căru-ia cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare. Ele servesc drept garanţie comună a creditorilor săi.

În cazul PFA, legiuitorul instituie un regim special în privinţa pa-trimoniului de afectaţiune, a limitelor răspunderii PFA şi a ordinii de urmărire a bunurilor acesteia.

Bunurile care sunt utilizate de un comerciant pentru exercitarea profesiei sale sunt bunuri care nu pot fi urmărite de creditorii per-sonali ai comerciantului[1].

Articolul 2324 alin. (4) C. civ. pare că, în opoziţie cu prevederile legii speciale, limitează răspunderea PFA pentru obligaţiile asu-mate în cadrul exercitării profesiei (comerţului). Textul din Codul civil invocat arată clar că bunurile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exerciţiului unei profesii autorizate de lege pot fi urmărite numai de creditorii ale căror creanţe s-au născut în legătură cu profesia respectivă.

În schimb, nici aceşti creditori nu vor putea urmări celelalte bunuri ale debitorului în cazul în care din valorificarea bunurilor şi drepturi-lor aflate în patrimoniul afectat exercitării profesiei nu îşi vor putea realiza creanţa. Cu alte cuvinte, răspunderea PFA pentru obligaţiile sale profesionale este în limita patrimoniului profesional. Creditorii vizaţi de art. 2324 alin. (4) C. civ. includ şi statul, şi organele fiscale.

În consecinţă, obligaţiile asumate de PFA în cursul exercitării activităţii profesionale sunt garantate doar cu patrimoniul afectat exercitării profesiei dacă un asemenea patrimoniu a fost constituit; patrimoniul de afectaţiune reprezintă limita răspunderii PFA pentru obligaţiile sociale.

În caz de insolvenţă, PFA va fi supusă procedurii simplificate a insolvenţei prevăzute de Codul insolvenţei, dacă are calitatea de comerciant. Creditorii îşi vor executa creanţele potrivit dreptului co-mun, în cazul în care PFA nu are calitatea de comerciant.

PFA îşi încetează activitatea şi este radiată din registrul comer-ţului în următoarele cazuri:

a) prin deces; b) prin voinţa acesteia;

[1] În cazul comerciantului căsătorit, bunurile care fac obiectul profesiei acestuia sau servesc exerciţiului profesiei sale nu sunt bunuri comune ale soţilor şi nici supuse împărţelii de după divorţ, ci sunt bunuri proprii ale comerciantului căsătorit.


c) în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, în condiţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului[1].

3.1.2.3. Regimul juridic al întreprinzătorului persoană fizică titular al întreprinderii individuale

Întreprinderea individuală este o întreprindere economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fi-zică. Întreprinzătorul este o persoană fizică care organizează o în-treprindere economică.

Prin înregistrarea în registrul comerţului întreprinderea indivi-duală nu dobândeşte personalitate juridică. În schimb, din acest moment, întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii in-dividuale este considerat comerciant.

Pentru organizarea şi exploatarea întreprinderii sale, întreprinză-torul persoană fizică, în calitate de angajator persoană fizică, poate angaja terţe persoane cu contract individual de muncă şi poate co-labora cu persoane fizice autorizate, cu alţi întreprinzători persoa-ne fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice. În acest caz, întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale nu va fi consi-derat un angajat al unor terţe persoane cu care colaborează, chiar dacă colaborarea este exclusivă.

Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi indi-viduale poate cumula şi calitatea de salariat al unei terţe persoane

[1] Art. 25 din Legea nr. 26/1990 prevede că „(1) Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o menţiune în registrul comerţului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost desfiinţate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza în-registrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menţionarea în registrul comerţului. (2) Cererea se depune şi se menţionează în registrul comerţului la care s-a făcut înmatricularea comerciantului. În termen de 3 zile de la data depunerii oficiul registrului comerţului înaintează cererea tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul comerciantului, iar în cazul su-cursalelor înfiinţate în alt judeţ, tribunalului din acel judeţ. (3) Tribunalul se pronunţă asupra cererii cu citarea oficiului registrului comerţului şi a comerciantului. (4) Hotărâ-rea judecătorească de soluţionare a cererii poate fi atacată numai cu recurs, iar ter-menul de recurs curge de la pronunţare, pentru părţile prezente, şi de la comunicare, pentru părţile lipsă. (5) Oficiul registrului comerţului va efectua radierea şi va publica hotărârea judecătorească irevocabilă în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala părţii care a introdus cererea. În acest scop, instanţa va comunica oficiu-lui registrului comerţului hotărârea judecătorească, în copie legalizată, cu menţiunea rămânerii irevocabile” (definitivă, conform art. 8 din Legea nr. 76/2012, n.n.).


care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel în care şi-a organizat întreprin-derea individuală.

În privinţa răspunderii persoanei fizice titulară a întreprinderii individuale, pentru obligaţiile asumate în cursul exercitării profesiei sunt valabile cele menţionate la răspunderea PFA.

Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi indivi-duale îşi încetează activitatea şi este radiat din registrul comerţului în următoarele cazuri:

a) prin deces; în acest caz moştenitorii pot continua întreprinde-rea, dacă îşi manifestă voinţa, printr-o declaraţie autentică, în ter-men de 6 luni de la data dezbaterii succesiunii; în acelaşi termen îşi vor desemna un reprezentant, în vederea continuării activităţii economice ca întreprindere familială;

b) prin voinţa acestuia; c) în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, în condiţiile

art. 25 din Legea nr. 26/1990.

3.1.2.4. Regimul juridic al întreprinderii familiale

Întreprinderea familială este o întreprindere economică, fără per-sonalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa.

Întreprinderea familială este constituită din doi sau mai mulţi membri ai unei familii. Membrii unei întreprinderi familiale pot fi si-multan PFA sau titulari ai unor întreprinderi individuale. De aseme-nea, aceştia pot cumula şi calitatea de salariat al unei terţe per-soane. În schimb, întreprinderea familială nu poate angaja terţe persoane cu contract de muncă.

Întreprinderea familială nu are patrimoniu propriu şi nu dobân-deşte personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerţului. Membrii întreprinderii familiale sunt comercianţi persoane fizice de la data înregistrării acesteia în registrul comerţului.

În scopul exercitării activităţii pentru care a fost autorizată, în-treprinderea familială poate colabora cu persoane fizice autorizate, întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte persoa-ne fizice sau juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice.

În cazul întreprinderii familiale este necesară încheierea unui acord de constituire ce trebuie să respecte condiţiile de validitate, de fond şi de formă, prevăzute de O.U.G. nr. 44/2008. Întreprinde-rea familială se constituie printr-un acord de constituire, încheiat de


membrii familiei în formă scrisă, ca o condiţie de validitate. Acordul de constituire va stipula numele şi prenumele membrilor, reprezen-tantul, data întocmirii, participarea fiecărui membru la întreprindere, condiţiile participării, cotele procentuale în care vor împărţi venitu-rile nete ale întreprinderii, raporturile dintre membrii întreprinderii familiale şi condiţiile de retragere, sub sancţiunea nulităţii absolu-te. Împuternicirea reprezentantului întreprinderii familiale pentru a gestiona interesele întreprinderii familiale implică, de asemenea, respectarea condiţiilor de valabilitate la momentul emiterii procurii speciale, condiţii prevăzute de Codul civil sau O.U.G. nr. 44/2008. Reprezentantul desemnat prin acordul de constituire va gestiona interesele întreprinderii familiale în temeiul unei procuri speciale, sub forma unui înscris sub semnătură privată.

Prin acordul de constituire a întreprinderii familiale, membrii acesteia pot stipula constituirea unui patrimoniu de afectaţiune. În acest caz, prin acordul de constituire sau printr-un act adiţional la acesta se vor stabili cotele de participare a membrilor la constituirea patrimoniului de afectaţiune. Dacă membrii întreprinderii convin în unanimitate, cotele de participare pot fi diferite de cele prevăzute pentru participarea la veniturile nete sau pierderile întreprinderii.

Deciziile privind gestiunea curentă a întreprinderii familiale se iau de către reprezentantul întreprinderii familiale.

Actele de dispoziţie asupra bunurilor afectate activităţii întreprin-derii familiale se vor lua cu acceptul majorităţii simple a membrilor întreprinderii, cu condiţia ca această majoritate să includă şi acordul proprietarului bunului care va face obiectul actului.

Actele prin care se dobândesc bunuri pentru activitatea întreprin-derii familiale se încheie de reprezentant fără autorizarea prealabilă a membrilor, dacă valoarea bunului cu privire la care se încheie ac-tul nu depăşeşte 50% din valoarea bunurilor care au fost afectate întreprinderii şi a sumelor de bani aflate la dispoziţia întreprinderii la data actului. Bunurile dobândite sunt coproprietatea membrilor în cotele prevăzute în acordul de constituire.

Potrivit prevederilor O.U.G. nr. 44/2008, membrii întreprinderii familiale răspund solidar şi indivizibil pentru datoriile contractate de reprezentant în exploatarea întreprinderii cu patrimoniul de afecta-ţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg pa-trimoniul, corespunzător cotelor de participare.

Având în vedere dispoziţiile art. 2324 alin. (4) C. civ. şi cele expuse în privinţa răspunderii PFA pentru obligaţiile asumate în exercitarea profesiei (comerţului), considerăm că în prezent mem-


brii întreprinderii familiale răspund limitat. Ei vor răspunde solidar şi indivizibil pentru datoriile contractate de reprezentant în exploa-tarea întreprinderii doar cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit.

Întreprinderea familială îşi încetează activitatea şi este radiată din registrul comerţului în următoarele cazuri:

a) mai mult de jumătate dintre membrii acesteia au decedat; b) mai mult de jumătate dintre membrii întreprinderii cer înceta-

rea acesteia sau se retrag din întreprindere; c) în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, în condiţiile

art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului.

3.1.3. Societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societăţile

3.1.3.1. Sediul materiei. Noţiune şi forme

Sediul materiei. Legea nr. 31/1990 privind societăţile (L.S.), care reglementează cu caracter general constituirea, organizarea, funcţionarea, modificarea şi încetarea societăţilor ce beneficiază de personalitate juridică[1], numite în continuare societate (societăţi). În afara acesteia mai există reglementări speciale pentru anumite tipuri de societăţi, cum sunt cele din domeniul asigurărilor, din domeniul financiar bancar sau cel al pieţei de capital etc.

Noţiune. În literatura de specialitate societatea a fost definită ca reprezentând o grupare de persoane constituită în baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitate juridică, în care asociaţii se înţeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru des-făşurarea de activităţi economice, în scopul realizării şi împărţirii profitului realizat[2].

Forme. Legea restricţionează formele sub care se pot asocia persoanele fizice sau juridice indicând limitativ şi imperativ, în art. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile, cele cinci forme juridice pe care le poate îmbrăca o societate, şi anume: societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă, societatea în comandită pe acţiuni, societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată.

[1] M. DUMiTrU, Dreptul societăţilor comerciale, Ed. Institutului European, Iaşi, 2011, p. 17.

[2] St.D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 156; r. motiCa, L. BerCea, Drept comercial român, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 90; n. ŢănDăreanu, Aspecte teoretice şi practice privind definiţia şi caracteristicile societăţii comerciale, în R.D.C. nr. 4/2003, p. 75 şi urm.


1. Societatea în nume colectiv. Societăţile în nume colectiv sunt societăţi intuitu personae, constituite dintr-un număr mic de persoa-ne între care există relaţii de încredere.

Legea nu prevede un minimum de capital social, dar se pot apor-ta bunuri de orice fel: numerar, natură sau creanţe. Capitalul social al acestor societăţi este divizat în părţi sociale, numite în doctrină „părţi de interes”, de valoare egală, care nu sunt reprezentate prin titluri negociabile şi în principiu sunt netransmisibile.

Cesiunea părţilor sociale sau transmiterea lor în caz de deces al unui asociat operează numai dacă în actul constitutiv al societăţii s-a prevăzut în mod expres această posibilitate.

Asociaţii din aceste societăţi răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile sociale, astfel încât acestea sunt garantate cu patrimoniul social, dar şi cu patrimoniul asociaţilor. Răspunderea lor este soli-dară, în sensul că, dacă patrimoniul social nu este suficient pentru plata datoriilor societăţii, creditorii pot solicita şi obţine de la oricare dintre asociaţi plata întregii creanţe, urmând ca cel care a făcut plata să aibă drept de regres împotriva celorlalţi asociaţi corespunzător participării lor la beneficii şi pierderi. Răspunderea asociaţilor este şi nelimitată, în sensul că fiecare asociat răspunde pentru datoriile sociale inclusiv cu bunurile proprii.

În aceste tipuri de societate conducerea revine adunării genera-le, care adoptă hotărârile cu unanimitate de voturi. Administrarea şi reprezentarea societăţii în relaţiile cu terţii se face de către unul sau mai mulţi administratori, asociaţi sau terţi, iar controlul activităţii eco-nomico-financiare, de regulă, se realizează de către asociaţi, aceş-tia având posibilitatea să desemneze unul sau mai mulţi cenzori.

Dizolvarea societăţii în nume colectiv poate fi determinată atât de cauze generale, dar şi de cauze specifice, precum moartea, incapacitatea, falimentul, retragerea sau excluderea unui asociat.

2. Societatea în comandită simplă. Specifică societăţii în coman-dită simplă este existenţa a două categorii de asociaţi:

– asociaţii comanditaţi, care au aceeaşi răspundere ca şi aso-ciaţii din societatea în nume colectiv, adică răspund solidar şi ne-limitat pentru obligaţiile sociale, inclusiv cu patrimoniul propriu; ei lucrează sub comanda comanditarilor şi sunt cei ce administrează efectiv societatea şi o reprezintă în relaţiile cu terţii;

– asociaţii comanditari, care răspund numai în limita aportului la capitalul social; ei finanţează societatea, au puterea de comandă


în societate, fără a participa în mod direct la coordonarea şi admi-nistrarea patrimoniului acesteia.

Celelalte caracteristici prezentate pentru societatea în nume co-lectiv sunt valabile şi pentru această formă de societate.

3. Societatea pe acţiuni. Societatea pe acţiuni este o societate de capitaluri, elementul esenţial nefiind calitatea persoanei asocia-te, ci capitalul aportat de aceasta.

Pentru constituirea societăţii este necesar un număr de minim 2 acţionari, iar capitalul social nu poate fi mai mic de 90.000 lei şi se poate constitui numai în bani şi natură. Guvernul va putea modifica, cel mult o dată la 2 ani, valoarea minimă a capitalului social, ţinând seama de rata de schimb, astfel încât acest cuantum să reprezinte echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro.

Capitalul social al societăţii pe acţiuni este împărţit în acţiuni re-prezentate prin titluri negociabile, transmisibile atât pe pieţele finan-ciare organizate – bursele de valori – cât şi pe pieţe neorganizate. Acţiunile se transmit prin acte între vii şi prin acte mortis causa, fără să fie necesar acordul celorlalţi acţionari.

Răspunderea acţionarilor pentru datoriile societăţii este limitată la valoarea acţiunilor pe care le deţine fiecare, obligaţiile sociale fi-ind garantate numai cu patrimoniul societăţii.

Conducerea societăţii se realizează de către adunarea generală şi se face pe principiul majorităţii voturilor acţionarilor.

Administrarea societăţii se realizează în funcţie de sistemul de administrare ales – unitar sau dualist – de către un consiliu de ad-ministraţie sau administratorul unic, respectiv de Directorat sub con-trolul Comitetului de Supraveghere.

Controlul activităţii se realizează în mod obligatoriu, de o comisie de cenzori sau de către auditori.

Dizolvarea societăţii poate avea loc atât din cauze generale, cât şi din cauze speciale (scăderea numărului de asociaţi sau a capita-lului sub minimul prevăzut de lege).

4. Societăţile în comandită pe acţiuni. La fel ca la societatea în comandită simplă, asociaţii sunt împărţiţi în două categorii – coman-ditaţii şi comanditarii. Pentru datoriile sociale ei au o răspundere similară asociaţilor din societatea în comandită simplă.

În schimb, capitalul social al societăţii în comandită pe acţiuni este împărţit în acţiuni, ceea ce conferă societăţii în comandită pe acţiuni puncte comune cu societatea pe acţiuni.


5. Societatea cu răspundere limitată. Societatea cu răspundere limitată este o formă intermediară, mixtă, între societăţile de per-soane şi cele de capitaluri, împrumutând trăsături de la ambele.

La baza constituirii acestei societăţi stă încrederea între asociaţi şi de aceea părţile sociale nu sunt liber transmisibile, ci supuse agrementului celorlalţi asociaţi. Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi sub forma unei societăţi unipersonale, cu asociat unic.

Capitalul social al acesteia este de minim 200 lei şi se divide în părţi sociale, de valoare egală, de minimum 10 lei şi care nu sunt titluri negociabile. Răspunderea asociaţilor este limitată numai la aportul la capitalul social, plata datoriilor sociale fiind garantate nu-mai cu patrimoniul social.

Conducerea societăţii cu răspundere limitată este asigurată de adunarea generală a asociaţilor, iar hotărârile acesteia se adoptă cu o dublă majoritate: majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, afară de cazul în care ar exista o prevedere specială dife-rită în actul constitutiv.

Administrarea societăţii se realizează prin intermediul unuia sau a mai multor administratori, iar controlul este asigurat fie direct de către asociaţii care nu au calitatea de administratori, fie de către cenzori când numărul asociaţilor este mai mare de 15.

Societatea cu răspundere limitată se dizolvă atât din cauze ge-nerale, cât şi din cauze specifice.

Societăţile comerciale trebuie diferenţiate de alte forme asocia-tive cu care prezintă elemente comune, cum ar fi societatea civilă, asocierea în participaţiune ori asociaţiile şi fundaţiile.

Conform art. 41 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile, soci-etatea dobândeşte personalitate juridică de la data înmatriculării ei în registrul comerţului.

Momentul naşterii personalităţii juridice este identic cu cel al do-bândirii calităţii de comerciant, indiferent dacă societatea exercită sau nu activităţile comerciale pe care şi le-a propus. Calitatea de comerciant a societăţii încetează la momentul radierii ei din regis-trul comerţului, dată la care încetează şi personalitatea juridică a acesteia.

Dobândirea personalităţii conferă societăţii calitatea de subiect de drept distinct, de sine stătător, adică de a fi titulară de drepturi şi obligaţii. În această calitate ea beneficiază de atribute de identificare proprii (sediu, denumire, naţionalitate); o voinţă proprie pe care o exercită prin organele proprii; un patrimoniu propriu şi o răspunde-


re proprie; capacitate juridică proprie distinctă de cea a asociaţilor. Datorită personalităţii juridice, participă în nume propriu la raportu-rile juridice şi răspunde pentru obligaţiile asumate.

3.1.3.2. Consecinţele personalităţii juridice a societăţii

A. Elementele de identificare a societăţiiElementele de individualizare a societăţii ca subiect de drept

sunt:a) Firma – reprezintă numele sau, după caz, denumirea sub

care un comerciant îşi exercită activitatea şi sub care semnează. Regimul juridic al firmei, ca şi al celorlalte elemente de identi-

ficare a unei societăţi, este conturat de Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului;

b) Sediul – numit şi sediul social – este indicat în actul constitutiv al societăţii. El se raportează la locul unde se exercită administra-rea societăţii, şi nu la locul unde se desfăşoară conţinutul principal al activităţii comerciale;

c) Naţionalitatea – determină legea aplicabilă persoanei juridice.Orice societate care şi-a stabilit sediul pe teritoriul României

are naţionalitate română şi este supusă Legii nr. 31/1990 privind societăţile.

B. Voinţa socială (voinţa proprie a societăţii)Societatea are propria sa voinţă, care se exprimă prin adminis-

tratorii săi. Deşi este purtătorul acestei „voinţe colective”, adminis-tratorul o manifestă imprimându-i o notă personală.

Fiind o persoană juridică, societatea are o voinţă proprie, diferită de cele individuale, ale asociaţilor, acestea din urmă stând totuşi la baza voinţei colective, prin manifestarea lor în cadrul adunării gene-rale. La baza formării voinţei sociale stă principiul majorităţii. Voinţa majorităţii fiind voinţa societăţii, ea este obligatorie şi hotărâtoare pentru viaţa socială. Ea este obligatorie chiar pentru asociaţii care nu au luat parte la adunarea generală sau au votat contra.

Cât priveşte formarea voinţei sociale, Legea nr. 31/1990 cuprin-de dispoziţii diferite în funcţie de forma societăţii:

– la societăţile de persoane asociaţii pot lua hotărâri valabile cu majoritatea absolută a capitalului social, cu excepţia cazurilor de modificare a actului constitutiv în care este necesar acordul tu-turor asociaţilor;


– la societăţile de capitaluri condiţiile de cvorum şi de majoritate diferă în funcţie de tipul de adunare, majoritatea fiind raportată de fiecare dată la capitalul social, şi nu la numărul de asociaţi;

– la societatea cu răspundere limitată se cere o dublă majori-tate: a părţilor sociale şi a asociaţilor, afară de cazul în care în actul constitutiv se prevede altfel, iar pentru modificarea societăţii comer-ciale este impus votul tuturor asociaţilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 132 din L.S., hotărârile adunărilor gene-rale ale asociaţilor pot fi atacate în justiţie, solicitându-se anularea lor, dacă acestea sunt contrare actului constitutiv sau legii, atât sub aspectul conţinutului, cât şi al procedurii de adoptare.

Pentru societăţile în comandită simplă şi societăţile în nume co-lectiv, nefiind consacrată legislativ existenţa adunării generale, nu este prevăzută nici calea de atac împotriva hotărârilor pe care le adoptă asociaţii. Se consideră însă că dispoziţiile articolului mai sus amintit sunt incidente şi în cazul acestor societăţi.

Acţiunea este de competenţa tribunalului în a cărui rază teritori-ală îşi are sediul societatea şi se judecă potrivit dispoziţiilor art. 132 şi art. 133 din L.S., completate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, dreptul comun în materia soluţionării litigiilor.

C. Capacitatea juridică a societăţiiSocietatea reglementată de Legea nr. 31/1990 are capacitate

juridică proprie, distinctă de cea a asociaţilor, putând fi purtătoare de drepturi şi obligaţii proprii.

Societatea participă la raporturi juridice în nume propriu, prin reprezentanţii săi legali, putând fi parte în proces pentru recunoaş-terea drepturilor şi obligaţiilor sale.

Este reglementată în absenţa unor dispoziţii speciale de preve-derile art. 205-211 C. civ., avându-se în vedere şi specificul socie-tăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societăţile.

Capacitatea de folosinţă. În vechea reglementare realizată prin Decretul 31/1954 privind persoanele fizice şi persoanele juridice – abrogat la 1 octombrie 2011 – persoanele juridice, inclusiv societă-ţile comerciale, aveau o capacitate de folosinţă limitată: ele puteau avea doar acele drepturi şi îşi puteau asuma doar acele obligaţii necesare atingerii scopului lor statutar. Încălcarea acestui princi-piu, cunoscut drept principiul capacităţii de folosinţă a persoanei juridice, atrăgea sancţiunea nulităţii absolute[1]. În prezent, art. 206

[1] Cu privire la principiul specialităţii capacităţii de folosinţă şi la limitele capa-cităţii de folosinţă a societăţilor comerciale, a se vedea M. DUMiTrU, Discuţii pri-


alin. (1) C. civ. prevede că o persoană juridică poate avea orice drepturi şi obligaţii civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparţine decât persoanei fizice, sub sancţiunea nulităţii absolute[1].

Societăţile pot avea toate drepturile şi îşi pot asuma toate obli-gaţiile necesare atingerii scopului lor şi desfăşurării activităţii lor. Spre deosebire de situaţia persoanei fizice, capacitatea de exerci-ţiu „deplină” se dobândeşte simultan cu dobândirea capacităţii de folosinţă, adică de la data înmatriculării societăţii şi durează până la încetarea persoanei juridice, adică până la radierea ei.

Capacitatea de exerciţiu. Exercitarea drepturilor şi asumarea obligaţiilor societăţii se realizează prin organele sale. Ca urmare, actele juridice efectuate de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt considerate ca acte ale însăşi persoanei juridice. De asemenea, faptele licite sau ilicite săvârşite de organele sale dau naştere unor obligaţii în sarcina persoanei juri-dice dacă aceste fapte au fost comise cu prilejul exercitării funcţiilor. Faptele ilicite săvârşite în condiţiile de mai sus atrag şi răspunderea personală a celui care le-a săvârşit, atât faţă de persoana juridică, cât şi faţă de terţi.

Cel prejudiciat în orice mod de o societate poate solicita de la aceasta daune-interese pe temeiul dispoziţiilor răspunderii delictuale sau a răspunderii contractuale. În ceea ce priveşte răspunderea penală a societăţii, ea este reglementată în aceleaşi condiţii care sunt prevăzute în cazul săvârşirii de către orice persoană juridică a uneia dintre infracţiunile incriminate de Codul penal sau prin legi speciale. Articolul 59 C. pen. prevede următoarele pedepse aplicabile persoanei juridice: amenda, ca pedeapsă principală; dizolvarea, ca pedeapsă complementară, alternativ cu suspendarea activităţii sau închiderea unor puncte de lucru ori interzicerea participării la achiziţii publice ori interzicerea accesului la unele resurse financiare sau afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al României, prin presă ori mijloace de comunicare audiovizuală.

vind legalitatea operaţiunilor de creditare între societăţile comerciale, în Dreptul nr. 8/2011, p. 45-57.

[1] Alin. (2) al art. 206 C. civ. prevede că „Persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea doar acele drepturi şi obligaţii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut”.


D. Patrimoniul societăţiiFiind un subiect distinct de drept, o persoană autonomă, socie-

tatea comercială are patrimoniu propriu, distinct de cel al asociaţilor şi diferit de capitalul social.

Capitalul societăţii este constituit din totalitatea aporturilor aso-ciaţilor. El poate fi majorat sau redus pe parcursul funcţionării so-cietăţii, cu respectarea procedurilor legale.

Patrimoniul include totalitatea drepturilor şi obligaţiilor societăţii. El coincide cu capitalul social doar la momentul înmatriculării socie-tăţii, pe parcursul desfăşurări activităţii comerciale fiind fluctuant în funcţie de operaţiunile juridice pe care le desfăşoară comerciantul.

Existenţa a două instituţii diferite – capital social şi patrimoniu – generează o serie de consecinţe:

a) bunurile aportate de asociat ies din patrimoniul lui şi intră în patrimoniul societăţii, asociatul pierzând orice drept asupra bunu-lui[1];

b) bunurile aduse ca aport de către asociaţi formează obiectul garanţiei generale a creditorilor sociali, creditorii personali ai asocia-tului neputând urmări bunurile societăţii pentru realizarea creanţelor lor. Ei pot să îşi exercite drepturile doar asupra părţii din beneficii care se cuvin asociaţilor după bilanţul contabil pe durata societăţii, iar la dizolvarea societăţii, asupra părţii care s-ar cuveni asociaţilor prin lichidare. De la această regulă sunt exceptaţi creditorii personali ai acţionarilor care pot sechestra şi vinde acţiunile debitorului, în-trucât acţiunile sunt bunuri mobile proprietatea acţionarului debitor;

c) creanţele societăţii faţă de o terţă persoană nu se pot com-pensa cu obligaţiile aceleiaşi persoane faţă de asociat;

d) aplicarea procedurii insolvenţei faţă de societate priveşte nu-mai patrimoniul societăţii;

e) moştenitorii unui asociat nu pot pretinde niciun drept asupra bunurilor din patrimoniul societăţii, acestea nefiind incluse în masa succesorală[2].

E. Răspunderea pentru datoriile socialeSocietatea răspunde pentru toate obligaţiile sale patrimoniale

cu propriul patrimoniu, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea societăţilor.

[1] Această consecinţă este mai puţin percepută de către asociatul unic al unei societăţi, care adeseori consideră patrimoniul societăţii ca fiind tot al lui, utilizând bunurile societăţii în interesul lui propriu şi finanţând operaţiunile societăţii cu banii lui.

[2] i. TUrCU, Tratat teoretic şi practic de drept comercial, vol. II, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 439.


Ca regulă generală, creditorii sociali nu pot pretinde plata datoriilor societăţii de către asociaţi şi nu pot urmări silit bunurile acestora, ei neputând intra în concurs cu creditorii personali ai asociatului. De la această regulă există mai multe excepţii[1]:

a) în societăţile de persoane, asociaţii cu răspundere nelimitată sunt solidar şi nelimitat răspunzători pentru datoriile societăţii, dacă societatea pusă în întârziere nu le-a achitat în termen de 15 zile de la această dată;

b) dacă societatea este declarată nulă, asociaţii societăţi nule răspund solidar şi nelimitat faţă de creditorii sociali;

c) în situaţia societăţilor fictive, societatea neexistând în realitate, creditorii sociali sunt în realitate creditori personali ai „asociaţilor”;

d) în cazul în care este incident art. 2371 din L.S., în condiţiile prevăzute de acest articol asociaţii pot răspunde solidar şi nelimitat pentru datoriile sociale. În situaţia în care un asociat care răspunde limitat pentru datoriile societăţii a abuzat de limitarea răspunderii şi a cauzat confuzie de patrimonii între sine şi societate, poate în cazul lichidării societăţii să răspundă nelimitat faţă de creditorii societăţii;

e) în condiţiile Codului de procedură fiscală se admite, potrivit art. 27, că răspunderea pentru obligaţiile fiscale depăşeşte limite-le răspunderii plafonate la valoarea contribuţiei la capitalul social. Asociaţii sau administratorii acestora, în anumite condiţii, răspund solidar pentru plata datoriilor fiscale.

Răspunderea pentru datoriile sociale subzistă până la achita-rea lor sau până la radierea societăţii, indiferent care ar fi motivul acestei radieri. Prin efectul încetării personalităţii juridice a societă-ţii, inclusiv în cazul închiderii procedurii insolvenţei, asociaţii socie-tăţii radiate pot deveni proprietari ai bunurilor din patrimoniul fostei societăţi dacă toate datoriile sociale au fost acoperite, iar bunurile respective nu au fost lichidate la data radierii.

3.1.3.3. Constituirea societăţilor

Constituirea unei societăţi presupune parcurgerea a două etape. O primă etapă constă în încheierea actelor constitutive ale societă-ţii, contract de societate şi/sau statut. A doua etapă constă în par-curgerea unei proceduri legale de autorizare a constituirii de către judecătorul-delegat la registrul comerţului.

Procedura înmatriculării societăţilor în registrul comerţului, înre-gistrarea fiscală a acestora şi autorizarea funcţionării acestora sunt



reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societăţile, de Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi de Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor de înregistrare în registrul comer-ţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora precum şi autorizarea funcţionării acestor persoane juridice.

După aceeaşi procedură are loc orice înregistrare în registrul comerţului: înmatricularea, înscrierea de menţiuni, precum şi înre-gistrarea oricăror alte operaţiuni care potrivit legii se menţionează în registrul comerţului.

A. Actele constitutive ale societăţii. Elementele esenţiale ale contractului de societate

Contractul de societate prezintă trei elemente specifice, esen-ţiale, care îl particularizează faţă de alte contracte sinalagmatice: existenţa unui fond/capital social constituit prin aporturile asociaţilor, intenţia de a desfăşura în comun o activitate comercială – affectio societatis – şi participarea la beneficii şi pierderi.

A.1. Aportul asociaţilorDefiniţieAportul este bunul pe care fiecare asociat se obligă să-l transmi-

tă societăţii comerciale, în condiţiile legii şi ale actului constitutiv, în vederea formării sau majorării capitalului social şi în schimbul unor acţiuni sau părţi sociale[1].

Prin aport se înţelege transmiterea unui drept din patrimoniul celui care aportează în patrimoniul societăţii sau chiar prestarea unui serviciu[2]. În contraprestaţie, asociatul va primi acţiuni sau părţi sociale.

Momentul asumării obligaţiei de aport se numeşte subscriere şi este momentul semnării contractului de societate (actului constitu-tiv), iar momentul executării se numeşte vărsarea capitalului (efec-tuarea vărsământului).

[1] A se vedea şi i. BăCanu, Aporturile în creanţe, în R.D.C. nr. 2/1999, p. 42 şi urm.

[2] S. angheni, m. VoLonCiu, C. StoiCa, Drept comercial, ed. a 3-a, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004, p. 102.


Obiectul aportuluiAportul în numerar reprezintă o sumă de bani pe care asociatul

se obligă să o transmită societăţii. Este obligatoriu pentru toate for-mele de societate şi nu este purtător de dobânzi.

Aportul în natură poate consta în bunuri imobile şi mobile, cor-porale şi incorporale şi este permis la toate tipurile de societăţi.

Aportul în natură se realizează prin transferarea drepturilor co-respunzătoare şi prin predarea efectivă a bunurilor în stare de utili-zare, conform art. 16 alin. (2) din L.S. Se poate transmite fie dreptul de proprietate, fie dreptul de folosinţă.

Dacă aportul are ca obiect un bun imobil sau un bun mobil corpo-ral şi se transmite dreptul de proprietate, raporturile dintre societate şi asociatul transmiţător sunt guvernate de reguli asemănătoare cu cele de la vânzare-cumpărare.

Proprietatea nu se transmite nici în momentul încheierii con-tractului de societate, nici în momentul transferării dreptului către societate, nici în momentul predării efective a bunului ci, aşa cum precizează art. 65 din L.S., bunurile devin proprietatea societăţii din momentul înmatriculării ei în registrul comerţului, înmatriculare care se face în baza unei încheieri a judecătorului delegat după efectu-area controlului de legalitate a constituirii societăţii.

În cazul în care bunul care a constituit obiectul aportului a fost adus în folosinţă, raporturile dintre societate şi asociat sunt guver-nate de regulile de la locaţiune.

Aportul în creanţe nu este permis la societăţile cu răspundere limitată, societăţile pe acţiuni care se constituie prin subscripţie pu-blică şi societăţile în comandită pe acţiuni. Este admis la societăţile în nume colectiv sau în comandită simplă, precum şi la societăţile pe acţiuni care se constituie prin subscrierea simultană şi integrală a capitalului social.

Regulile care guvernează raporturile dintre societatea cesionară şi asociatul cedent sunt cele din materia cesiunii de creanţă regle-mentate de Codul civil cu unele derogări, obligaţiile asociatului fiind mai întinse decât cele din dreptul civil.

Aporturile în creanţe se consideră vărsate numai în momentul încasării efective a sumei de către societate, potrivit art. 84 din L.S.

Aportul în muncă (industrie) constă în munca sau activitatea pe care asociatul promite să o efectueze în societate, având în vedere competenţa şi calificarea sa, deci de a desfăşura o muncă în contul societăţii sau de a presta un serviciu, inclusiv diligenţele sau demer-surile făcute de fondatori în timpul constituirii societăţii.


Acest tip de aport este permis numai în societatea în nume colec-tiv şi asociaţilor comanditaţi din societăţile în comandită. Prestaţiile în muncă nu pot constitui aport la formarea şi majorarea capitalului social; ele reprezintă un aport social pentru care asociatul care îl prestează va participa, conform actului constitutiv, la împărţirea be-neficiilor şi a activului social, în temeiul art. 14 din L.S.

Capitalul socialPrin reunirea aporturilor asociaţilor se formează capitalul social

al societăţii. Capitalul social subscris reprezintă totalitatea aporturilor la care

s-au obligat asociaţii la constituirea societăţii şi coincide cu capitalul social. Capitalul social vărsat este constituit din aporturile efectuate şi care au intrat în patrimoniul societăţii.

Capitalul social se divide în fracţiuni egale denumite în funcţie de tipul de societate: părţi de interes, părţi sociale, acţiuni.

Întrucât capitalul social este fix pe durata societăţii, în cazul în care activul social se diminuează sub o anumită limită, datorită fo-losirii sale în desfăşurarea activităţii, legea prevede obligaţia reîn-tregirii activului sau reducerii capitalului social, mai înainte de a se face vreo distribuire sau repartizare de beneficii.

A.2. Exercitarea în comun a activităţii comerciale – affectio societatis

În principiu[1], prin affectio societatis se înţelege acea voinţă co-mună a asociaţilor de a participa la realizarea obiectului de activitate şi de a obţine beneficii în urma acesteia[2].

Aceasta nu presupune obligatoriu un grad egal de implicare pen-tru toţi asociaţii, deoarece în toate formele de societate este posibil ca numai unii dintre asociaţi să fie învestiţi cu dreptul de reprezen-tare şi administrare, dar şi ceilalţi au, în principiu, dreptul de a par-ticipa la luarea deciziilor privind activitatea societăţii.

[1] C. SaSSu, S. goLuB, Affectio societatis, în R.D.C. nr. 10/2001, p. 74 şi urm.; m. Cozian, D. DeBoiSSy, a. VianDier, Droit des sociétés, ed. a 23-a, Litec, 2010, p. 64 şi urm.

[2] St.D. Cărpenaru, S. DaViD, C. preDoiu, gh. piperea, Legea societăţilor co-merciale. Comentariu pe articole, ed. a IV-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 23.


A.3. Participarea la realizarea şi împărţirea beneficiilor şi pierderilor

Un alt element definitoriu, specific societăţii comerciale, îl re-prezintă dreptul asociaţilor de a participa la beneficiile şi pierderile societăţii.

Cota-parte din profit ce se plăteşte fiecărui asociat constituie dividend. Dividendul este orice distribuire în bani sau în natură, în favoarea asociaţilor, din profitul stabilit pe baza bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierderi. Societatea este obligată să achite aceste sume în termenul prevăzut de hotărârea adunării generale a asociaţilor, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situaţi-ilor financiare ale societăţii, sub sancţiunea plăţii de daune-interese egale cu dobânda legală[1] la suma datorată, potrivit art. 67 alin. (2) din L.S.

a) Condiţii de repartizare a profitului. Pentru a se distribui divi-dende, profitul trebuie să fie real, însemnând ca societatea să fi în-registrat un excedent, adică o sumă mai mare decât capitalul social, deoarece nu se pot distribui dividende din capitalul social. De ase-menea trebuie să fie util, adică să fie rămas după întregirea capita-lului social dacă a fost cazul (când activul patrimonial s-a micşorat în cursul exerciţiului financiar) şi după constituirea fondului de rezervă.

Dacă potrivit situaţiei financiare nu există profit, nu se pot distribui dividende asociaţilor; ele ar avea un caracter fictiv şi distribuirea lor ar atrage răspunderea penală şi civilă a administratorilor.

În cazul în care dividendele au fost distribuite cu încălcarea aces-tor reguli, societatea are o acţiune în restituire împotriva asociaţilor care au cunoscut sau în împrejurările date ar fi trebuit să cunoască

[1] Art. 3 din O.G. nr. 13/2011 prevede că „(1) Rata dobânzii legale remuneratorii se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României. (2) Rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale. (21) În raporturile dintre profesionişti şi între aceştia şi autorităţile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 8 puncte procentuale. (3)În raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprin-deri cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, rata dobânzii legale se stabileşte potrivit prevederilor alin. (1), respectiv alin. (2), diminuat cu 20%. (4) Nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija Băncii Naţionale a României, ori de câte ori nivelul ratei dobânzii de politică monetară se va modifica”.


neregularitatea distribuirii. Acţiunea este prescriptibilă în termen de 3 ani de la data distribuirii.

b) Criterii de împărţire a profitului. Repartizarea beneficiilor se face proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, aşa cum a fost stabilită prin actul constitutiv. Părţile pot deroga de la această regulă şi stabili alte proporţii.

Stabilirea dividendelor este de competenţa exclusivă a adunării generale a asociaţilor.

În cazul prestaţilor în muncă cu titlu de aport social, unii aso-ciaţi nu au dreptul la un dividend suplimentar, ci vor avea dreptul la o cotă din profit sau pierderi egală cu a asociatului care a adus în societate cota de capital cea mai mică, dacă în actul constitutiv nu s-a prevăzut altceva.

c) Plata dividendelor. Dacă din situaţia financiară anuală rezultă că societatea a realizat profit, acesta va fi repartizat de către adu-narea asociaţilor pe destinaţii legale: reîntregirea capitalului social, formarea fondului de rezervă, reinvestirea prin majorarea capitalului social, distribuirea de dividende etc.

Obligaţia de plată a dividendelor[1] devine exigibilă fie la data stabilită de adunarea generală pentru plata acestora, fie la data expirării termenului de 6 luni de la data aprobării situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat.

Dacă societatea nu îşi execută obligaţia de plată a dividendelor la scadenţă, ea va plăti o penalitate egală cu dobânda penalizatoare calculată conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda lega-lă remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, dacă prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale a acţionarilor care a aprobat situaţia financiară aferentă exerciţiului financiar încheiat nu s-a sta-bilit o dobândă mai mare sau daune-interese în cuantum mai mare.

Dividendele pot fi solicitate de asociatul creditor de la societate, pe calea acţiunii în justiţie, în termenul general de prescripţie de 3 ani de la data scadenţei[2].

[1] Cu privire la natura juridică a obligaţiei de plată a dividendelor, a se ve-dea F. gârBaCi, Natura juridică a obligaţiei de plată a dividendelor, în Juridica nr. 7-8/2001, p. 308 şi urm.

[2] V. timofte, În legătură cu prescripţia dreptului la cauţiune pentru plata divi-dendelor, în R.D.C. nr. 10/2001, p. 209 şi urm.


A.4. Actul constitutivPotrivit art. 5 din L.S., societatea în nume colectiv şi societatea

în comandită simplă se constituie numai prin contract, iar societa-tea pe acţiuni, societatea în comandită pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată se constituie prin contract şi statut. Acestea pot fi întocmite fie sub forma a două înscrisuri distincte, fie sub forma unui singur înscris numit act constitutiv.

În cazul societăţii cu răspundere limitată constituită prin mani-festarea de voinţă a unei singure persoane se întocmeşte numai statutul, acesta purtând denumirea tot de act constitutiv.

Când se încheie numai contract de societate sau numai statut, acestea pot fi denumite, de asemenea, act constitutiv. În cuprinsul L.S. dar şi al prezentei lucrări, denumirea act constitutiv desemnea-ză atât înscrisul unic, cât şi contractul de societate şi/sau statutul societăţii.

În cazurile în care contractul de societate şi statutul constituie acte distincte, acesta din urmă va cuprinde datele de identificare a asociaţilor şi clauze reglementând organizarea, funcţionarea şi desfăşurarea activităţii societăţii.

Cuprinsul contractului de societateLegiuitorul stabileşte în art. 7 din L.S. – pentru societăţile în nume

colectiv, societăţile în comandită simplă şi societăţile cu răspundere limitată[1] – respectiv în art. 8 – pentru societăţile pe acţiuni şi so-

[1] Art. 7 din L.S. are următorul conţinut: „Actul constitutiv al societăţii în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată va cuprinde: a) datele de identificare a asociaţilor; la societatea în comandită simplă se vor arăta şi asociaţii comanditaţi; b) forma, denumirea şi sediul social; c) obiectul de activitate al societă-ţii, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale; d) capitalul social, cu menţio-narea aportului fiecărui asociat, în numerar sau în natură, valoarea aportului în na-tură şi modul evaluării. La societăţile cu răspundere limitată se vor preciza numărul şi valoarea nominală a părţilor sociale, precum şi numărul părţilor sociale atribuite fiecărui asociat pentru aportul său; e) asociaţii care reprezintă şi administrează so-cietatea sau administratorii neasociaţi, datele lor de identificare, puterile ce li s-au conferit şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat; e1) în cazul socie-tăţilor cu răspundere limitată, dacă sunt numiţi cenzori sau auditor financiar, datele de identificare ale primilor cenzori, respectiv ale primului auditor financiar; f) partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi; g) sediile secundare - sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică -, atunci când se înfiinţează o dată cu societatea, sau condiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare; h) durata societăţii; i) modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii”.


cietatea în comandită pe acţiuni – care sunt clauzele contractului de societate[1].

Contractul de societate trebuie să cuprindă:a) clauze referitoare la elementele de identificare a părţilor –

persoane fizice sau juridice;b) clauze privind elementele de identificare a viitoarei societă-

ţii (denumirea sau firma societăţii, forma juridică a acesteia, sediul societăţii şi emblema acesteia – dacă este cazul);

c) clauze privind caracteristicile societăţii (durata societăţii, obiectul de activitate, capitalul social, participarea fiecărui asociat la capitalul social);

d) clauze privind funcţionarea societăţii;

[1] Art. 8. din L.S. prevede că „Actul constitutiv al societăţii pe acţiuni sau în co-mandită pe acţiuni va cuprinde: a) datele de identificare a fondatorilor; la societatea în comandită pe acţiuni vor fi menţionaţi şi asociaţii comanditaţi; b) forma, denumi-rea şi sediul social; c) obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale; d) capitalul social subscris şi cel vărsat şi, în cazul în care so-cietatea are un capital autorizat, cuantumul acestuia; e) natura şi valoarea bunurilor constituite ca aport în natură, numărul de acţiuni acordate pentru acestea şi numele sau, după caz, denumirea persoanei care le-a adus ca aport; f) numărul şi valoarea nominală a acţiunilor, cu specificarea dacă sunt nominative sau la purtător; f1) dacă sunt mai multe categorii de acţiuni, numărul, valoarea nominală şi drepturile confe-rite fiecărei categorii de acţiuni; f2) orice restricţie cu privire la transferul de acţiuni; g) datele de identificare a primilor membri ai consiliului de administraţie, respectiv a primilor membri ai consiliului de supraveghere; g1) puterile conferite administratori-lor şi, după caz, directorilor, respectiv membrilor directoratului, şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat; h) datele de identificare a primilor cenzori sau a primului auditor financiar; i) clauze privind conducerea, administrarea, funcţiona-rea şi controlul gestiunii societăţii de către organele statutare, numărul membrilor consiliului de administraţie sau modul de stabilire a acestui număr; j) durata so-cietăţii; k) modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor; l) sediile secundare - sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără per-sonalitate juridică -, atunci când se înfiinţează o dată cu societatea, sau condiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare; m) orice avantaj special acordat, în momentul înfiinţării societăţii sau până în momentul în care societatea este autorizată să îşi înceapă activitatea, oricărei persoane care a participat la constituirea societăţii ori la tranzacţii conducând la acordarea autoriza-ţiei în cauză, precum şi identitatea beneficiarilor unor astfel de avantaje; n) numărul acţiunilor comanditarilor în societatea în comandită pe acţiuni; o) cuantumul total sau cel puţin estimativ al tuturor cheltuielilor pentru constituire; p) modul de dizolva-re şi de lichidare a societăţii”.

Pentru toate tipurile de societăţi, art. 81 din L.S. prevede că „Datele de iden-tificare prevăzute la art. 7 lit. a), e) şi e1), respectiv la art. 8 lit. a), g) şi h), includ: a) pentru persoanele fizice: numele, prenumele, codul numeric personal şi, dacă este cazul, echivalentul acestuia, potrivit legislaţiei naţionale aplicabile, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia; b) pentru persoanele juridice: denumirea, sediul, naţionalitatea, numărul de înregistrare în registrul comerţului sau codul unic de în-registrare, potrivit legii naţionale aplicabile”.


e) clauze privind drepturile şi obligaţiile asociaţilor;f) clauze privind sediile secundare ale societăţii;g) clauze privind dizolvarea şi lichidarea societăţii;h) modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.

B. Procedura constituirii societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990

Procedura înmatriculării societăţilor în registrul comerţului, înre-gistrarea fiscală şi autorizarea funcţionării acestora sunt reglemen-tate de Legea nr. 31/1990 privind societăţile, de Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi de Legea nr. 359/2004 privind sim-plificarea formalităţilor de înregistrare în registrul comerţului a per-soanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregis-trarea fiscală a acestora precum şi autorizarea funcţionării acestor persoane juridice.

După aceeaşi procedură are loc orice înregistrare în registrul comerţului: înmatricularea, înscrierea de menţiuni precum şi înre-gistrarea oricăror alte operaţiuni care potrivit legii se menţionează în registrul comerţului.

B.1. Autorizarea constituirii societăţii (controlul de legali-tate)

Solicitarea efectuării înregistrării în registrul comerţului se face la biroul unic din cadrul Oficiului registrului comerţului de pe lân-gă tribunal de către fondatori, administratori sau de reprezentanţii acestora, precum şi de orice persoană interesată, în condiţiile legii, prin întocmirea cererii de înregistrare.

În termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv, sub sancţiunea acţiunii în regularizare, fondatorii, primii administratori sau, dacă este cazul, primii membri ai directoratului şi ai consiliului de supraveghere ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricu-larea societăţii în registrul comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul societatea.

Cererea va fi însoţită de actul constitutiv al societăţii, întocmit cu respectarea condiţiile mai sus amintite şi de dovada efectuării vărsămintelor în condiţiile actului constitutiv.

Este necesară dovada sediului declarat şi a disponibilităţii firmei şi emblemei, dacă este cazul. Dovada rezervării şi a disponibilităţii firmei, în prealabil obţinute de la Oficiul registrului comerţului, vor fi prezentate la autentificarea actului constitutiv sau, după caz, la da-rea de dată certă a acestuia şi vor fi ataşate cererii de înmatricula-


re. Şi declaraţia pe proprie răspundere privind deţinerea calităţii de asociat unic într-o societate cu răspundere limitată este necesară pentru admiterea cererii de înmatriculare.

În privinţa sediului, art. 17 alin. (3) din L.S. prevede că la înmatri-cularea societăţii şi la schimbarea sediului social se va prezenta la sediul Oficiului registrului comerţului o serie de documente. În cazul în care constată că sunt îndeplinite cerinţele legii, judecătorul-de-legat, prin încheiere, va dispune autorizarea constituirii societăţii şi înmatricularea acesteia în registrul comerţului.

În cazul în care actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevăzute de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziţie imperati-vă a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerinţă legală pentru constitu-irea societăţii, judecătorul-delegat, din oficiu sau la cererea oricăror persoane interesate, va respinge cererea prin încheiere, motivat, în afară de cazul în care asociaţii înlătură asemenea neregularităţi.

Încheierea judecătorului-delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului este executorie de drept şi este supusă numai apelului.

Societatea dobândeşte personalitate juridică la data înregistră-rii în registrul comerţului a încheierii judecătorului-delegat prin care s-a dispus autorizarea constituirii şi înmatricularea, dacă legea nu dispune altfel.

B.2. Publicitatea constituirii societăţiiPrin efectuarea înregistrărilor în registrul comerţului se asigură

opozabilitatea actelor înregistrate faţă de terţi, afară de cazul în care legea prevede condiţia cumulativă a publicării în Monitorul Oficial. Este şi cazul înmatriculării societăţii, odată cu efectuarea înmatri-culării un extras al încheierii judecătorului-delegat fiind comunicat din oficiu Monitorului Oficial.

Constituirea societăţii este adusă la cunoştinţa terţilor prin în-deplinirea unor formalităţi de publicitate: înmatricularea în registrul comerţului (care are şi efect constitutiv) şi publicarea încheierii jude-cătorului-delegat, în extras, în Monitorul Oficial, ea putând fi publi-cată şi în întregime la solicitarea societăţii şi pe cheltuiala acesteia.

B.3. Autorizarea funcţionării societăţiiDupă înmatricularea ei în registrul comerţului, societatea are

obligaţia să ceară autorizarea funcţionării.Demersul este necesar dacă doreşte să înceapă desfăşurarea

activităţii. În caz contrar, reprezentantul societăţii va da o declaraţie


pe proprie răspundere că societatea nu desfăşoară activitate, obli-gându-se totodată să solicite autorizarea funcţionării la momentul la care societatea va desfăşura activitatea comercială.

3.1.3.4. Funcţionarea societăţilor

Regulile care reglementează funcţionarea societăţilor sunt cu-prinse în art. 65-203 din Titlul III din Legea nr. 31/1990 privind so-cietăţile, atât sub forma unor dispoziţii comune tuturor formelor de societate, cât şi sub forma unor reglementări specifice fiecărei for-me de societate.

Elementul decizional al unei societăţi este adunarea generală a asociaţilor[1], cel executiv (de gestiune) este reprezentat de ad-ministratori (organizaţi sau nu în organe colegiale), iar cenzorii sau auditorii interni sau asociaţii neadministratori sunt cei care se ocupă cu controlul societăţii.

A. Adunarea generalăAdunarea generală este organul suprem de conducere al so-

cietăţii, fiind depozitara voinţei sociale, este organul de deliberare şi decizie. Ea este cea care numeşte celelalte organe, stabileşte limitele în care ele urmează să-şi desfăşoare activitatea şi exercită controlul asupra acestora.

Adunarea generală este compusă din totalitatea asociaţilor care participă la formarea voinţei, în proporţie cu valoarea aportului la constituirea capitalului social.

Voinţa socială ia naştere în cadrul adunărilor generale ale aso-ciaţilor fie în temeiul principiului unanimităţii, fie în conformitate cu principiul majorităţii în cazul societăţilor de capitaluri.

Diferenţiindu-se prin atribuţii, cvorum şi periodicitatea întâlnirilor, adunările generale pot fi adunări generale ordinare, adunări gene-rale extraordinare şi adunări constitutive[2].

[1] În literatura de specialitate, adunarea generală a asociaţilor este considerată parlamentul societăţii comerciale, care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul a două structuri de conducere societare: adunarea generală ordinară şi extraordinară. A se vedea M. haCMan, Dreptul comercial comparat. Dreptul societăţilor comerciale. Dreptul titlurilor de valoare, vol. II, Ed. Curierul Judiciar, Bucureşti, 1932, p. 253-256.

[2] Aceasta este consacrată în materia societăţilor pe acţiuni constituite prin subscripţie publică şi nu constituie o veritabilă adunare a asociaţilor. A se vedea i.n. finŢeSCu, Curs de drept comercial, vol. I, Ed. Al.Th. Doicescu, Bucureşti, 1929, p. 256.


A.1. Adunarea ordinarăAdunarea ordinară se întruneşte cel puţin o dată pe an, în cel

mult 5 luni de la încheierea exerciţiului financiar şi ori de câte ori se iveşte o problemă în care este necesară decizia ei[1].

Locul ţinerii adunării generale este reglementat de o normă dis-pozitivă. În acest sens art. 110 alin. (2) din L.S. arată că, dacă în actul constitutiv nu se prevede altfel, ele se vor ţine la sediul socie-tăţii şi în localul ce se va indica în convocare.

Competenţele stabilite prin lege în favoarea adunării generale ordinare, respectiv extraordinare sunt, în principiu, imperative.

În afară de dezbaterea altor probleme înscrise la ordinea de zi, adunarea generală este obligată:

– să discute, să aprobe sau să modifice situaţiile financiare anu-ale (bilanţul, contul de profit şi pierderi, politici contabile şi note expli-cative), pe baza rapoartelor prezentate de consiliul de administraţie, respectiv de directorat şi de consiliul de supraveghere, de cenzori sau, după caz, de auditorul financiar, şi să fixeze dividendul;

– să aleagă şi să revoce membrii consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere, şi cenzorii;

– în cazul societăţilor ale căror situaţii financiare sunt auditate, să numească sau să demită auditorul financiar şi să fixeze durata minimă a contractului de audit financiar;

– să fixeze remuneraţia cuvenită membrilor consiliului de admi-nistraţie pentru exerciţiul în curs, respectiv membrilor consiliului de supraveghere şi cenzorilor, dacă nu a fost stabilită prin actul consti-tutiv. Dacă adunarea generală nu decide în acest sens, remuneraţia va fi stabilită de către instanţă;

– să se pronunţe asupra gestiunii consiliului de administraţie, respectiv directoratului; este singura în drept să dea descărcare de gestiune membrilor consiliului de supraveghere, respectiv ai direc-toratului;

– să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli şi, după caz, programul de activitate, pe exerciţiul financiar următor;

– să hotărască gajarea, închirierea sau desfiinţarea uneia sau a mai multor unităţi ale societăţii şi, cu atât mai mult, înstrăinarea.

Această enumerare are caracter enunţiativ, în competenţa ei putând fi date şi alte probleme, cu excepţia celor care intră în com-petenţa exclusivă a adunării generale extraordinare şi a celor de

[1] Termenul de 5 luni a fost calificat ca un termen sui generis, el neputând fi calificat nici ca termen de prescripţie nici ca unul de decădere. A se vedea, în acest sens, St.D. Cărpenaru, S. DaViD, C. preDoiu, gh. piperea, op. cit., p. 393.


ordine publică, în sensul că atribuţiile prevăzute mai sus nu pot fi date prin clauză statutară în competenţa altui organ[1].

Articolul 70 din L.S. arată că se pot institui anumite restricţii: „ad-ministratorii pot face toate operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii, afară de restricţiile arătate în actul constitutiv”.

A.2. Adunarea generală extraordinarăPotrivit art. 113 din L.S., adunarea generală extraordinară se

întruneşte ori de câte ori este necesar a se lua o hotărâre pentru:– schimbarea formei juridice a societăţii. Este necesară înde-

plinirea condiţiilor de fond şi de formă a convocării corespunzătoare ambelor forme ale societăţii: a celei iniţiale dar şi condiţiile convocă-rii corespunzătoare viitoarei forme ale societăţii comerciale. În caz contrar, operaţiunea de schimbare a formei societăţii comerciale este lovită de nulitate[2];

– schimbarea sediului societăţii;– schimbarea obiectului de activitate al societăţii;– înfiinţarea sau desfiinţarea unor sedii secundare: sucursale,

agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel;

– prelungirea duratei societăţii;– majorarea capitalului social;– reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin emisiune

de noi acţiuni;– fuziunea cu alte societăţi sau divizarea societăţii;– dizolvarea anticipată a societăţii;– conversia acţiunilor nominative în acţiuni la purtător sau a

acţiunilor la purtător în acţiuni nominative;– conversia acţiunilor dintr-o categorie în cealaltă;– conversia unei categorii de obligaţiuni în altă categorie sau

în acţiuni;– emisiunea de obligaţiuni;– oricare altă modificare a actului constitutiv sau oricare altă

hotărâre pentru care este cerută aprobarea adunării generale ex-traordinare.

Legea poate stabili şi alte competenţe în sarcina adunării gene-rale extraordinare.

[1] Pentru detalii, a se vedea e. CârCei, Societăţile comerciale pe acţiuni, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999, p. 234.

[2] C.S.J., s. com., dec. nr. 157/1996, în R.D.C. nr. 9/1996, p. 155.


Pe de altă parte, potrivit art. 114 din L.S., exercitarea unora dintre competenţele adunării generale extraordinare poate fi delegată con-siliului de administraţie, respectiv directoratului, prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acţionarilor.

A.3. Adunarea specialăAceste adunări privesc societatea pe acţiuni şi societatea în co-

mandită pe acţiuni. Legea se referă la mai multe tipuri de adunări speciale. Astfel, potrivit art. 96 din L.S., titularii fiecărei categorii de acţiuni se reunesc în adunări speciale, în condiţiile stabilite de actul constitutiv al societăţii. Orice titular al unor asemenea acţiuni poate participa la aceste adunări.

O astfel de adunare este cea a titularilor de acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar fără drept de vot.

Conform art. 95 din L.S., se pot emite acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar fără drept de vot, ce conferă titularului:

a) dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al exerciţiului financiar, înaintea oricărei alte prelevări;

b) drepturile recunoscute acţionarilor cu acţiuni ordinare, inclu-siv dreptul de a participa la adunarea generală, cu excepţia drep-tului de vot.

Potrivit art. 94 alin. (1) din L.S., acţiunile trebuie să fie de valoare egală şi acordă posesorilor drepturi egale. De la această regulă, prin următorul alineat al aceluiaşi articol, se instituie şi excepţii, arătân-du-se că se pot emite totuşi în condiţiile actului constitutiv categorii de acţiuni care conferă titularilor drepturi diferite.

A.4. Hotărârile adunării generalePotrivit art. 132 din L.S., hotărârile luate de adunarea generală

în limitele legii şi ale actului constitutiv sunt obligatorii chiar şi pen-tru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra, hotărârea impunându-se cu forţa unei legi[1].

Hotărârea adunării generale poate fi supusă controlului de le-galitate, instanţa nefiind îndreptăţită să se pronunţe asupra oportu-nităţii celor decise de acţionari deoarece, procedând în acest mod, instanţa s-ar subroga organelor societăţii.

Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte

[1] i.n. finŢeSCu, op. cit., p. 213.


la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se in-sereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.

Această dispoziţie de principiu se aplică pentru toate formele de societăţi[1]. Cererea se va soluţiona în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administraţie, respectiv prin directorat. Dacă hotărârea este atacată de toţi membrii directoratului, societa-tea va fi reprezentată în justiţie de către consiliul de supraveghere. Acţiunea se va introduce la tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are sediul societatea.

B. Administrarea societăţiiO societate, indiferent de forma acesteia – societate de persoa-

ne, societate de capitaluri, societate intermediară – poate fi admi-nistrată de unul sau mai mulţi administratori, persoane fizice sau juridice, asociaţi sau neasociaţi.

În cazul unei pluralităţi de administratori, legea face distincţie între:

– societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă şi societatea cu răspundere limitată – în care pluralitatea de admi-nistratori nu este organizată, nu formează un organ colegial care să lucreze împreună şi să ia decizii împreună;

– societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni – în care pluralitatea este organizată sub forma unor organe colegiale de administraţie.

Administratorii societăţilor pe acţiuni sunt organizaţi sub forma a două sisteme de administrare europene:

– sistemul unitar sau tradiţional, care cuprinde consiliul de ad-ministraţie şi directorii;

– sistemul dualist sau modern, care este alcătuit din consiliul de supraveghere şi directorat[2].

Poate fi administrator al unei societăţi o persoană fizică, dar poate fi numită sau aleasă şi o persoană juridică.

Ca regulă generală, primii administratori, asociaţi sau neasoci-aţi, sunt numiţi prin actul constitutiv al societăţii comerciale şi poartă denumirea de administratori statutari. Administratorii ulteriori sunt aleşi prin votul asociaţilor în cadrul adunării generale.

[1] o. CăpăŢână, Societăţile comerciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996, p. 321; i. TUrCU, op. cit., p. 563.

[2] n. Dominte, Organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 242.


Potrivit Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, în cererea de înmatriculare trebuie să se arate administratorii societăţii şi pu-terile acestora, cu precizarea celor care au puterea de a reprezenta societatea.

După înmatricularea societăţii, administratorii împuterniciţi cu reprezentarea societăţii au obligaţia să depună, la registrul comer-ţului, semnăturile lor.

Principalele atribuţii ale administratorilor sunt atribuţia de gesti-une internă a afacerilor societăţii şi atribuţia de reprezentare legală a societăţii în relaţiile cu terţii[1]. Cele două atribuţii sunt distincte prin voinţa asociaţilor, administratorului putându-i fi conferite una sau ambele prerogative.

Gestiunea internă a societăţii constă în îndeplinirea tuturor acte-lor juridice, operaţiuni, pe care le presupune desfăşurarea activităţii societăţii şi realizarea obiectului de activitate.

Administratorul are putere de decizie deplină în privinţa acestor operaţiuni, afară de cazul în care prin actul constitutiv există o se-rie de restricţii. Limitele puterilor administratorului sunt stabilite prin actul constitutiv, lege şi hotărârile adunării generale a asociaţilor. În aceste limite, el este îndreptăţit să încheie actele de conservare, de administrare şi de dispoziţie pe care le impune gestiunea societăţii.

În afara acestor puteri referitoare la administrarea internă a so-cietăţii şi care reflectă raporturile existente între administratori şi asociaţi, administratorii mai au atribuţia de a reprezenta societatea comercială în raporturile cu terţii.

Potrivit art. 73 din L.S., administratorii răspund faţă de societa-te pentru:

a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi, adică pentru depunerea diligenţelor în vederea executării obligaţiei de aport;

b) existenţa reală a dividendelor plătite. Potrivit art. 67 din L.S., nu se vor putea distribui dividende decât din profituri determinate potrivit legii, încălcarea acestei interdicţii atrăgând răspunderea so-lidară a administratorilor;

c) existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere. Este vorba atât de registrele consacrate de Legea societăţilor, dar şi de Legea contabilităţii.

d) exacta îndeplinire a obligaţiilor care le incumbă potrivit hotă-rârilor adunărilor generale, legii sau actului constitutiv.



De asemenea, administratorii mai au şi următoarele obligaţii:– de a îndeplini formalităţile necesare pentru constituirea so-

cietăţii;– de a depune semnăturile la registrul comerţului, în cazul în

care au fost desemnaţi ca reprezentanţi ai societăţii;– de a prelua şi de a păstra documentele privind constituirea

societăţii;– de a administra societatea, adică de a face toate operaţiunile

cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii, afară de restricţiile arătate în actul constitutiv.

– să ia parte la toate adunările societăţii, la consiliile de admi-nistraţie şi la organele de conducere similare acestora.

Tragerea la răspundere a administratorului pentru prejudiciile cauzate societăţii se realizează după o procedură specială ce poate fi declanşată fie pe baza hotărârii adunării generale – art. 155 din L.S. – fie de acţionarii minoritari – art. 1551 din L.S.

Acţiunea în răspundere contra administratorilor, directorilor sau a membrilor directoratului şi consiliului de supraveghere pentru da-une cauzate societăţii prin încălcarea îndatoririlor faţă de societate aparţine adunării generale ordinare. Adunarea generală desem-nează cu aceeaşi majoritate persoana însărcinată să exercite ac-ţiunea în justiţie.

Acţiunea aparţine în principal adunării generale, dar dacă adu-narea generală refuză să-l acţioneze în răspundere pe administra-tor datorită influenţei pe care acesta o are asupra adunării, legea pune la dispoziţie şi acţionarilor minoritari acţiunea în răspundere contra administratorului.

Răspunderea penală. În titlul VIII al L.S. sunt incriminate ca in-fracţiuni o serie de fapte ale administratorilor.

Acţiunea penală este o acţiune a procurorului, şi nu a societă-ţii. Însă, acţiunea civilă care se alătură acţiunii penale în procesul penal, respectiv constituirea ca parte civilă în procesul penal, se face în condiţiile mai sus arătate pentru exercitarea acţiunii în răs-pundere civilă.

C. Controlul gestiunii societăţiiÎn cazul societăţilor de persoane controlul se exercită de toţi aso-

ciaţii, cu excepţia celor care au calitatea de administrator.În societăţile de capitaluri şi cu răspundere limitată controlul se

exercită de persoane specializate: auditorii şi cenzorii.


Auditul constă în colectarea şi evaluarea unor probe privind in-formaţiile în scopul determinării şi raportării gradului de conformitate a informaţiilor respective cu o serie de criterii prestabilite[1].

Cenzorii, pe de altă parte, verifică modul în care este adminis-trat patrimoniul societăţii, întocmesc rapoarte şi le prezintă adunării generale (o dată pe an), primesc lunar de la administraţia societăţii situaţii privind mersul operaţiunilor societăţii şi îndeplinesc orice alte atribuţii stabilite prin actul constitutiv.

Cenzorii sunt obligaţi să supravegheze gestiunea societăţii, să verifice dacă situaţiile financiare sunt legal întocmite şi în concor-danţă cu registrele, dacă acestea din urmă sunt ţinute regulat şi dacă evaluarea elementelor patrimoniale s-a făcut conform regu-lilor stabilite pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. Adunarea generală poate aproba situaţiile financiare anuale numai dacă acestea sunt însoţite de raportul cenzorilor sau, după caz, al auditorilor financiari.

Societăţile pe acţiuni care optează pentru sistemul dualist de administrare sunt supuse auditului financiar.

La societăţile ale căror situaţii financiare anuale nu sunt supu-se, potrivit legii, auditului financiar, adunarea generală ordinară a acţionarilor va hotărî contractarea auditului financiar sau numirea cenzorilor, după caz.

Societatea pe acţiuni va avea trei cenzori şi tot atâţia supleanţi, dacă prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare. În toate cazurile, numărul cenzorilor trebuie să fie impar.

În actul constitutiv al societăţii cu răspundere limitată se poate stipula alegerea unuia sau mai multor cenzori. Dacă numărul aso-ciaţilor este mai mare de 15, numirea cenzorilor este obligatorie.

3.1.3.5. Modificarea societăţilor

Sediul materiei privind modificarea societăţii comerciale se află în Titlul IV al L.S. (art. 204-221) intitulat „Modificarea actului consti-tutiv” şi în Titlul V (art. 222-226) intitulat „Excluderea şi retragerea asociaţilor”.

Condiţiile de fond ale fiecărei modificări sunt distinct reglemen-tate în L.S. pentru fiecare tip de societate, iar condiţiile de formă sunt reglementate prin dispoziţiile art. 204 din L.S.

[1] gh. piperea, op. cit., vol. II, p. 265.


A. Căile modificării actului constitutivActul constitutiv poate fi modificat prin:1. Hotărârea adunării generale adoptată în condiţiile legii;2. Decizia consiliului de administraţie, respectiv a direc toratului;3. Hotărârea judecătorească, în condiţiile exclu derii sau retra-

gerii unui asociat.Ca regulă, actul modificator trebuie să îmbrace formă scrisă, ca

şi actul constitutiv.Actul modificator – înscrisul sub semnătură privată – do bândeşte

dată certă şi prin depunere la Oficiul registrului comerţului. Prin ex-cepţie, forma autentică a actului modificator adoptat de asociaţi este obligatorie atunci când are ca obiect:

1. Majorarea capitalului social prin subscrierea ca aport în na-tură a unui imobil;

2. Modificarea formei juridice a societăţii într- o societate în nume colectiv sau în comandită simplă;

3. Majorarea capitalului social prin subscripţie publică.În cazul în care anumite modificări ale societăţii afectează inte-

resele asociaţilor, legea prevede dreptul acestora de a se retrage din societate.

B. Procedura înregistrării actului modificatorDupă fiecare modificare a actului constitutiv, administratorii, re-

spectiv directoratul, vor depune la registrul comerţului actul modi-ficator şi textul complet al actului constitutiv, actualizat cu toate modi ficările, care vor fi înregistrate în temeiul hotărârii judecătorului de legat. Excepţie fac situaţiile în care modificarea societăţii se refe-ră la excluderea sau retragerea asociatului, caz în care înregistra-rea va fi efectuată pe baza hotărârii de excludere sau de retragere.

Actul modificator al actului constitutiv este supus, întocmai ca şi actul constitutiv, unui control de legalitate efectuat de judecăto-rul delegat de la registrul comerţului. Procedura de înscriere în re-gistrul comerţului a menţiunii privind modificarea actului constitutiv este aceeaşi ca procedura de înregistrare a constituirii societăţii, ca procedura înmatriculării societăţii comerciale.

În acest scop, actul modificator se depune la registrul comer-ţului, este supus controlului de legalitate iar, dacă sunt îndeplinite con diţiile prevăzute de lege, judecătorul delegat va pronunţa o ho-tărâre ju decătorească – o încheiere – prin care va admite cererea de înscriere a menţiunii de modificare a actului constitutiv.


După înregistrarea în registrul comerţului, actul modificator se trimite, din oficiu, către Monitorul Oficial, spre publicare, de către registrul comerţului.

Dacă asociaţii, atunci când sunt nemulţumiţi de hotărârile adu-nării generale luate cu încălcarea dispoziţiilor legale sau ale actului con stitutiv, au la îndemână acţiunea în anulare, creditorii nemulţu-miţi de modificarea societăţii, când modificarea le cauzează un pre-judiciu, au ca mijloc ju ridic pentru apărarea drepturilor lor opoziţia la modificarea societăţii.

Opoziţia este reglementată de dispoziţiile art. 61 şi art. 62 din L.S. Pentru modificarea constând în prelungirea duratei unei socie-tăţi în comandită simplă, în comandită pe acţiuni sau cu răspun-dere limitată, este consacrată o formă particulară de opoziţie re-glementată de art. 206 din L.S. Aspecte particulare ale opoziţiei sunt consacrate şi în cazul reducerii capitalului social prin dispozi-ţiile art. 208 din L.S.

De asemenea, creditorii sociali şi orice parte interesată au drep-tul de a face opoziţie la hotărârea de revenire asupra unei hotărâri iniţiale de dizolvare. Un alt caz special de opoziţie este întâlnit şi în materia fuziunii şi divizării.

De curând, a fost consacrată expres o altă situaţie în care cre-ditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate pot formula opozi-ţie. Este cazul hotărârii asociaţilor dintr-o societate cu răspundere limitată privitoare la transmiterea părţilor sociale.

În cazul cererii de opoziţie formulată împotriva hotărârii de cesi-onare a părţilor sociale se poate solicita instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii, la repararea prejudiciului cauzat, precum şi, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale.

Odată cu introducerea opoziţiei, reclamantul poate cere preşe-dintelui instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea exe cutării actului modificator împotriva căruia s -a exercitat opoziţia. Preşedintele, admiţând cererea, poate obliga la darea unei cau ţiuni. Împo triva ordonanţei de suspendare se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, potrivit art. 996-999 C. proc. civ.

C. Majorarea capitalului socialÎn situaţia în care o societate are nevoie de fonduri, pe lângă

posibilitatea de a recurge la credite, inclusiv prin emiterea de obli-gaţiuni, ea le poate obţine şi prin majorarea capitalului social, cale care este totuşi mai puţin oneroasă decât celelalte.


C.1. Metodele prin care se majorează capitalul social:a) Majorarea capitalului social prin noi aporturi. Capitalul social

se poate mări fie prin emisiunea de acţiuni noi, fie prin majorarea valorii nominale a acţiunilor existente în schim bul unor noi aporturi în numerar şi/sau în natură. Acţiunile emise de societate pentru mă-rirea capitalului social vor fi oferite spre subscriere în primul rând acţionarilor existenţi, proporţional cu numărul acţiunilor pe care le posedă.

Exercitarea dreptului de preferinţă se va putea realiza numai în interiorul termenului hotărât de adunarea generală sau de consiliul de administraţie, respectiv directorat, în cazul capitalului autorizat, dacă actul constitutiv nu prevede alt termen. În toate situaţiile, ter-menul acordat pentru exercitarea drepturilor de preferinţă nu poate fi mai mic de o lună de la data publicării hotărârii adunării generale, respectiv a deciziei consiliului de administraţie/directoratului, în Mo-nitorul Oficial. După expirarea acestui termen, acţiunile vor putea fi oferite spre subscriere publicului.

Acţionarii au un drept de preferinţă şi atunci când societatea emite obligaţiuni convertibile în acţiuni.

b) Majorarea capitalului prin încorporarea rezervelor, cu excepţia rezervelor legale. Rezervele sunt sume de bani prelevate din bene-ficiul socie tăţii care au destinaţii prevăzute de lege.

Rezervele legale se constituie în mod obligatoriu în cazul so-cietăţilor pe acţiuni şi a societăţii cu răspundere limitată prin prele-varea din profitul societăţii în fiecare an a cel puţin 5% până ce fon-dul atinge minim a cincea parte din capitalul social, aşa cum prevede art. 183 din L.S.; ele sunt destinate acoperirii pierderilor din capital în perioadele deficitare.

Rezervele statutare se constituie în condiţiile şi cu destinaţia stabilite prin actul constitutiv. Ele pot constitui sursa acordării de divi dende în anii în care nu se realizează profit.

Rezervele facultative se constituie şi au destinaţia dată de adu-narea generală a asociaţilor.

Acţiunile noi sunt liberate prin încorporarea rezervelor, cu ex-cepţia rezervelor legale. Fiind liberate contra unor sume de bani ce aparţineau socie tăţii – rezervele –, noile acţiuni vor fi oferite vechilor acţionari, propor ţional cu participarea lor la capitalul social.

Majorarea capitalului social pe această cale se realizează efec-tiv printr- o operaţiune contabilă de transfer a sumei de bani cores-punzătoare din contul „rezerve” în contul „capital”.


c) Majorarea capitalului social prin încorporarea profitului sau a primelor de emisiune. În locul sumelor care li s -ar fi cuvenit cu titlu de dividende, acţionarii vor primi acţiuni noi emise de societate. Altfel spus, dividendele li se plătesc prin acţiuni, şi nu prin numerar.

Prima de emisiune reprezintă diferenţa dintre valoarea de emi-siune şi valoarea nominală a acţiunilor pe care trebuie să o suporte noii acţionari şi este destinată acoperirii cheltuielilor emisiunii, pre-cum şi a diminuării valorii intrinseci a acţiunilor vechi.

d) Majorarea capitalului social prin compensarea creanţelor asu-pra societăţii cu acţiuni ale acesteia. Conversiunea obligaţiunilor în acţiuni. Pentru sumele de bani cuvenite, în baza creanţelor lichide şi exigibile pe care le au faţă de societate, creditorii primesc acţiuni ale societăţii[1]. Astfel, ei se transformă din creditori ai societăţii în acţionari. O formă a conversiei datoriilor în acţiuni este şi conver-sia obligaţiunilor.

Ultimele modalităţi de majorare a capitalului se realizează printr -o operaţiune contabilă de virare a unor sume de bani între con turi de pasiv, fără ca acesta să se modifice.

D. Reducerea capitalului social În funcţie de cauza care determină reducerea capitalului, în

art. 207 din L.S. sunt stabilite mijloacele prin care se poate realiza reducerea capitalului.

1. Dacă reducerea este cauzată de pierderi, capitalul social poa-te fi micşorat prin:

a) micşorarea numărului de acţiuni sau părţi sociale, cu păs-trarea valorii nominale, micşorându-se în mod proporţional numărul de acţiuni sau de părţi sociale deţinute de fiecare asociat;

b) reducerea valorii nominale a acţiunilor sau a părţilor so ciale; noua valoare se va inscripţiona cu o ştampilă aplicată pe vechile acţiuni sau părţi sociale;

c) dobândirea propriilor acţiuni, urmată de anularea lor. În mod excepţional, este permisă dobândirea de către societate a unui nu-măr determinat de acţiuni proprii, integral liberate, când se face cu scopul de a reduce capitalul social, prin anularea unui număr de acţiuni proprii de o valoare corespunzătoare reducerii.

[1] f. ŢuCa, Creanţe contra acţiuni sau utopia unui proiect, în R.D.C. nr. 9/1999, p. 71-73.


2. Când reducerea nu este motivată de pierderi, reducerea ca-pitalului social se poate face prin:

a) scutirea totală sau parţială a asociaţilor de vărsămintele da-torate, subscrise, dar nevărsate. În această situaţie, reducerea capita lului social se poate face numai după ce au fost îndeplinite formalită ţile prevăzute lege: somaţia colectivă, urmărirea, anularea acţiunilor nominative. În societatea cu răspundere limitată, socie-tatea în nume colectiv şi societatea în comandită simplă se poate realiza excluderea asociatului care nu a efectuat obligaţia de aport, după care se poate rea liza, eventual, o reducere a capitalului social;

b) restituirea către acţionari a unei cote- părţi din aporturi, pro-porţională cu reducerea capitalului social şi calculată egal pentru fiecare acţiune sau parte socială;

c) alte procedee prevăzute de lege. De exemplu, retragerea sau excluderea asociatului poate motiva reducerea capitalului social. Nu trebuie să se procedeze la reducere atunci când acţiunile sau păr-ţile sociale deţinute de asociatul retras sau exclus sunt preluate de o altă persoană, situaţie care credem că trebuie să aibă întâietate în scopul protejării creditorilor sociali şi societăţii.

Procedura reducerii capitalului social. Pentru reducerea capita-lului social este necesar să existe o hotărâre a adunării asociaţilor constatată printr -un înscris care să îmbrace forma prevăzută de lege.

Hotărârea de reducere a capitalului social se depune la regis-trul comerţului, aceasta este verificată de judecătorul- delegat care încuviinţează publicarea în Monitorul Oficial, fiind menţionate în re-gistrul comerţului depunerea acesteia şi publicarea.

Hotărârea va trebui să respecte minimul de capital social, atunci când legea îl fixează, să arate motivele pentru care se face redu-cerea şi procedeul ce va fi utilizat pentru efectuarea ei. Este nece-sar un raport al administratorilor privind motivele care au determinat reduce rea capitalului, deşi legea nu cere expres acest lucru.

După ce a fost publicată în Monitorul Oficial, împotriva hotă rârii de reducere a capitalului social se poate face opoziţie de către orice creditor al societăţii, a cărui creanţă este anterioară publicării hotă-rârii. Opoziţia se efectuează în condiţiile art. 62 din L.S. Pentru ca opo ziţia să fie admisă, creditorul va trebui să dovedească faptul că este lezat prin reducerea capitalului social, în sensul că în capitalul astfel redus creanţa sa nu mai are o acoperire suficientă.


La cererea creditorilor societăţii, ale căror creanţe sunt ante ri-oare publicării hotărârii, instanţa poate obliga societatea la acorda-rea de garanţii adecvate dacă, în mod rezonabil, se poate aprecia că redu cerea capitalului social afectează şansele de acoperire a creanţelor iar societatea nu a acordat garanţii creditorilor la solici-tarea acestora.

E. Prelungirea duratei societăţiiEste posibil ca o societate să se constituie pe o perioadă deter-

minată, posibilitate care rezultă din dispoziţiile art. 7 şi art. 8 din L.S. care prevăd că în actul constitutiv se va arăta durata pentru care se constituie societatea. La împlinirea duratei, societatea se dizolvă de drept, fără îndeplinirea unei formalităţii şi intră în lichidare. Pentru a evita această situaţie, legea impune administratorilor obligaţia de a consulta pe asociaţi, cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea duratei societăţii, cu privire la eventuala prelungire a acesteia. În lipsă, la ce rerea oricăruia dintre asociaţi, tribunalul va putea dispune, prin înche iere, efectuarea consultării, conform art. 119 din L.S.

Hotărârea adunării generale, în forma impusă de lege, se de-pune şi se menţio nează în registrul comerţului şi se publică în Mo-nitorul Oficial, aceste demersuri trebuind să se realizeze în între-gime înainte de împlinirea termenului pentru care a fost constituită societatea.

Deoarece această prelungire poate afecta drepturile credito rilor personali ai asociaţilor, care îşi văd astfel amânată posibilitatea re-alizării creanţei lor, legea le recunoaşte dreptul de a exercita opo-ziţie. Astfel, potrivit art. 206 din L.S., creditorii particulari ai asocia-ţilor dintr- o societate în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată pot face opoziţie, în condiţiile dreptului comun în materia opoziţiei, adică ale art. 62 din L.S. Ei pot exercita opoziţie împotriva hotărârii adunării asociaţilor de prelungire a duratei socie-tăţii peste termenul fixat iniţial, dacă au drepturi stabilite printr-un titlu executoriu anterior hotărârii.

F. Schimbarea formei societăţiiSchimbarea formei juridice se poate realiza prin modificarea ac-

tului constitutiv în condiţiile art. 204 din L.S. Totodată, pentru re-alizarea operaţiunii trebuie îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru forma în care se va transforma societatea. Prin schimbarea formei nu este afectată personalitatea juridică, societatea iniţială continuându-şi existenţa, dar într-un cadru juridic nou.


G. Excluderea asociatului din societate În cazul în care un asociat nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate

faţă de societate ori săvârşeşte anumite fapte potrivnice intereselor societăţii, L.S. reglementează posibilitatea excluderii din so cietate a asociatului.

G.1. Cazurile de excludereUn asociat poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în

comandită simplă sau cu răspundere limitată pentru următoarele motive:

a) neefectuarea aportului. Poate fi exclus asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;

b) supunerea asociatului procedurii falimentului sau incapa-citatea asociatului cu răspundere nelimitată;

c) imixtiunea în administrarea societăţii, folosirea bunurilor so-cietăţii şi săvârşirea unor acte de concurenţă de către asociatul cu răspundere nelimitată cu încălcarea dispoziţiile art. 80 şi art. 82 din L.S. pot conduce la excluderea asociatului culpabil[1].

d) săvârşirea de către asociatul administrator a unor fapte pă-gubitoare pentru societate. Poate fi exclus asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.

Excluderea unui asociat din societatea în nume colectiv se pro-nunţă prin hotărâre judecătorească, supusă apelului şi recursului. Excluderea se face la cererea societăţii sau a oricărui asociat.

Asociatul exclus din societate pierde calitatea de asociat de la data excluderii, cu toate consecinţele ce decurg din acest fapt.

Asociatul exclus va avea dreptul la profit şi va suporta pier derile, până în ziua excluderii sale. El nu va putea cere însă lichidarea lor

[1] Art. 80 din L.S. prevede că „Asociatul care, fără consimţământul scris al ce-lorlalţi asociaţi, întrebuinţează capitalul, bunurile sau creditul societăţii în folosul său sau în acela al unei alte persoane este obligat să restituie societăţii beneficiile ce au rezultat şi să plătească despăgubiri pentru daunele cauzate”, iar art. 82 din L.S. are următorul conţinut; „(1) Asociaţii nu pot lua parte, ca asociaţi cu răspundere nelimitată, în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici să facă operaţiuni în contul lor sau al altora, în acelaşi fel de comerţ sau într-unul ase-mănător, fără consimţământul celorlalţi asociaţi. (2) Consimţământul se socoteşte dat dacă participarea sau operaţiunile fiind anterioare actului constitutiv au fost cu-noscute de ceilalţi asociaţi şi aceştia nu au interzis continuarea lor. (3) În caz de încălcare a prevederilor alin. (1) şi (2), societatea, în afară de dreptul de a exclude pe asociat, poate să decidă că acesta a lucrat în contul ei sau să ceară despăgu-biri. (4) Acest drept se stinge după trecerea a 3 luni din ziua când societatea a avut cunoştinţă, fără să fi luat vreo hotărâre”.


până când acestea nu vor fi repartizate potrivit prevederilor con-tractului de societate.

Asociatul exclus are dreptul la contravaloarea părţii sale de in-teres. Legea prevede că asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia.

H. Retragerea asociatului din societateRetragerea din societate este ieşirea voluntară a unui asociat din

societate, având consecinţa încetării calităţii de asociat a acestuia. Ca urmare a retragerii, asociatul are dreptul la partea sa de interes, iar capitalul social al societăţii se reduce în mod corespunzător, prin modificarea actului constitutiv.

Potrivit art. 226 din L.S., un asociat se poate retrage:a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv;b) în cazurile prevăzute la art. 134 din L.S.[1];c) cu acordul tuturor celorlalţi asociaţi;d) prin hotărârea tribunalului. În lipsa unor prevederi în actul

constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim, asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tri-bunalului, supusă numai recursului.

Ca urmare a retragerii din societate, asociatul pierde calitatea de asociat.

Drepturile asociatului retras, cuvenite prin părţile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaţilor. Legea permite şi desemnarea de către asociaţi a unui expert, care să stabilească aceste drepturi.

[1] Art. 134 din L.S. are următorul conţinut: „(1) Acţionarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a se retrage din societate şi de a solicita cumpărarea acţiunilor lor de către societate, numai dacă respec tiva hotărâre a adunării generale are ca obiect: a) schimbarea obiectului principal de activitate; b) mutarea sediului societăţii în străinătate; c) schimbarea formei socie-tăţii; d) fuziunea sau divizarea societăţii. (2) Dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii adunării generale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV -a, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) c), şi de la data adoptării hotărârii adunării generale, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. d). (3) Ac-ţionarii vor depune la sediul societăţii, alături de declaraţia scrisă de retragere, acţiunile pe care le posedă sau, după caz, certificatele de acţionar emise potrivit art. 97. (4) Preţul plătit de societate pentru acţiunile celui care exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce re-zultă din aplicarea a cel puţin două metode de evaluare recunoscute de legislaţia în vigoare la data evaluării. Expertul este numit de ju decătorul- delegat în conformitate cu dispoziţiile art. 38 şi 39, la cererea consi liului de administraţie, respectiv a direc-toratului. (5) Costurile de evaluare vor fi suportate de societate”.


În caz de neînţelegere, tribunalul va fi cel care va stabili care sunt drepturile asociatului retras.

În cazul retragerii pronunţate de instanţă, instanţa judecătoreas-că va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi cu privire la structura par-ticipării la capitalul social a celorlalţi asociaţi.

3.1.3.6. Dizolvarea şi lichidarea societăţilor

Încetarea existenţei societăţii impune, de regulă, parcurgerea a două faze: dizolvarea societăţii şi lichidarea societăţii.

Etapa dizolvării cuprinde anumite operaţii care de clanşează şi pregătesc încetarea existenţei societăţii. În această fază, persona-litatea juridică a societăţii nu este afectată, însă dizolvarea pune capăt activităţii normale a societăţii.

Dizolvarea are ca efect, în principiu, deschiderea procedurii li-chidării.

Faza lichidării societăţii cuprinde operaţiile de lichidare a patrimo-niului societăţii, plata creditorilor şi împărţirea soldului între asociaţi. În această fază, societatea continuă să îşi păstreze personali tatea juridică, dar este subordonată cerinţelor lichidării.

De la regula parcurgerii celor două faze pentru încetarea per-sonalităţii unei societăţi există şi excepţii. Este cazul societăţilor care încetează fără lichidare (cum este cazul societăţii absorbite în cazul procesului de fuziune) sau când cele două faze se contopesc. O aseme nea situaţie este reglementată de art. 235 din L.S. pentru societăţile în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată, când asociaţii pot hotărî, odată cu dizolvarea, şi modul de lichidare a societăţii[1].

[1] Art. 235 din L.S. are următorul conţinut: „(1) În societăţile în nume colectiv, în comandită simplă şi în cele cu răspundere limitată, asociaţii pot hotărî, o dată cu dizolvarea, cu cvorumul şi majoritatea prevăzute pentru modificarea actului con-stitutiv, şi modul de lichidare a societăţii, atunci când sunt de acord cu privire la repartizarea şi lichidarea patrimoniului societăţii şi când asigură stingerea pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii. (2) Prin votul unanim al asociaţilor se poate hotărî şi asupra modului în care activele rămase după plata creditorilor vor fi împărţite între asociaţi. În lipsa acordului unanim privind împărţirea bunurilor, va fi urmată procedura lichidării prevăzută de prezenta lege. (3) Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase după plata creditorilor are loc la data radierii societăţii din registrul comerţului. (4) Registrul va elibera fiecărui asociat un certifi-cat constatator al dreptului de proprietate asupra activelor distribuite, în baza căruia asociatul poate proceda la înscrierea bunurilor imobile în cartea funciară”.


A. Dizolvarea societăţilor

A.1. Cauzele generale de dizolvare a societăţilorCauzele de dizolvare a societăţilor sunt cele reglementate de

lege sau stabilite în actul constitutiv. Potrivit art. 227 din L.S., societatea se dizolvă prin:a) Trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii. În acest caz,

dizolvarea societăţii operează în temeiul legii, fără a fi necesară vreo formalitate, ca o expresie a voinţei părţilor exprimată încă de la constituirea societăţii.

b) Imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau realizarea acestuia. Obiectul de activitate al unei societăţi este afacerea obiş-nuită stabilită de asociaţi în actul constitutiv. O societate îşi rea-lizează obiectul de activitate atunci când se constituie cu un singur obiectiv, cum ar fi, de exemplu, construirea unui pod.

c) Declararea nulităţii societăţii. Aşa cum prevede art. 58 din L.S., la data la care hotărârea judecătorească de declarare a nuli-tăţii a devenit definitivă, societatea încetează fără efect retroactiv şi, ca urmare a dizolvării, intră în lichidare. Dizolvarea societăţii poate fi evitată dacă, până se pun conclu zii în fondul cauzei referitoare la nulitatea societăţii, cauza de nulitate este înlăturată, posibilitate expres consacrată de legiuitor.

d) Hotărârea adunării asociaţilor. Aşa cum au avut libertatea de a decide constituirea societăţii, asociaţii pot hotărî încetarea aces-teia, fiind necesară îndeplinirea unor formalităţi similare cu cele de la constituirea societăţii.

e) Hotărârea tribunalului la cererea oricărui asociat, pentru mo-tive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care îm-piedică funcţionarea societăţii.

f) Falimentul societăţii. Deschiderea procedurii insolvenţei – for-ma generală – nu duce la dizolvarea societăţii debitoare, aceasta continuân du -şi activitatea. Doar deschiderea (sau trecerea la) pro-cedurii insol venţei în forma simplificată a falimentului atrage dizolva-rea societăţii, dizolvare dispusă de judecătorul sindic prin încheierea prin care a decis tre cerea la faliment.

g) Alte cauze prevăzute de lege sau actul constitutiv al societăţii.Articolul 237 din L.S. reglementează anumite cazuri de dizolva-

re – sancţiune. Potrivit acestui articol, o societate se dizolvă de către tribunal la cererea oricărei persoane interesate, precum şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului în cazurile în care:

a) Societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni.


b) Societatea şi -a încetat activitatea, nu are sediul social cu-noscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social sau aso ciaţii au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reşedinţa cunoscută.

c) Societatea nu şi-a completat capitalul social, în condiţiile le-gii[1].

[1] Art. 237 din L.S. are următorul conţinut: „(1) La cererea oricărei persoane in-teresate, precum şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazurile în care: a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni;b) abrogată; c) societatea şi-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social sau asociaţii au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reşedinţa cunoscută; c1) societatea s-a aflat mai mult de 3 ani în inactivitate temporară, anun-ţată organelor fiscale şi înscrisă în registrul comerţului; termenul de 3 ani curge de la data înscrierii în registrul comerţului a menţiunii privind starea de inactivitate temporară a societăţii; d) societatea nu şi-a completat capitalul social, în condiţiile legii. (2) Dispoziţiile alin. (1) lit. c) nu sunt aplicabile în cazul în care societatea a fost în inactivitate temporară, anunţată organelor fiscale şi înscrisă în registrul comerţului. Durata inactivităţii nu poate depăşi 3 ani. (3) Hotărârea tribunalului prin care s-a pronunţat dizolvarea se înregistrează în registrul comerţului, se comunică direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala titularului cererii de dizolvare, acesta putând să se îndrepte împotriva societăţii. (4) În cazul mai multor hotărâri judecătoreşti de dizolvare, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1), publicitatea se va putea efectua în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în forma unui tabel cuprinzând: codul unic de înregistrare, denumirea, forma juridică şi sediul societăţii dizolvate, instanţa care a dispus dizolvarea, numărul dosarului, numărul şi data hotărârii de dizolvare. În aceste cazuri, tarifele de publicare în Mo-nitorul Oficial al României, Partea a IV-a, se reduc cu 50 %. (5) Orice persoană interesată poate face numai apel împotriva hotărârii de dizolvare, în termen de 30 de zile de la efectuarea publicităţii potrivit prevederilor alin. (3) şi (4). Apelantul va depune o copie a apelului la oficiul registrului comerţului la care este înregistrată societatea a cărei dizolvare a fost pronunţată. (6) La data la care hotărârea judecă-torească de dizolvare rămâne definitivă, persoana juridică intră în lichidare, potrivit prevederilor prezentei legi. (7) Dacă în termen de 3 luni de la data la care hotărârea judecătorească de dizolvare a rămas definitivă nu se procedează la numirea lichi-datorului, judecătorul delegat, la cererea oricărei persoane interesate, numeşte un lichidator de pe Lista practicienilor în reorganizare şi lichidare, remunerarea aces-tuia urmând a fi făcută din averea persoanei juridice dizolvate sau, în cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit în temeiul prevederilor art. 4 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare. (71) Hotărârile judecă-toreşti pronunţate în condiţiile alin. (7) se comunică lichidatorului numit, se publică pe pagina de internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi se afişează la sediul oficiului registrului comerţului în care este înmatriculată societatea comercia-lă dizolvată. (8) Dacă judecătorul delegat nu a fost sesizat, în condiţiile alin. (7), cu nicio cerere de numire a lichidatorului în termen de 3 luni de la expirarea termenului prevăzut la alin. (7), persoana juridică se radiază din oficiu din registrul comerţului, prin încheiere a judecătorului delegat, pronunţată la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, cu citarea părţilor, conform dreptului comun. (9) Încheierea


A.2. Cauzele speciale de dizolvare a societăţilor1. Pentru societatea pe acţiuni, art. 228 din L.S. prevede şi alte

cazuri de dizolvare:a) Societatea pe acţiuni se poate dizolva prin hotărârea adunării

generale extraordinare atunci când, în urma unor pierderi, sta bilite prin situaţiile financiare anuale aprobate conform legii, activul net al societăţii, determinat ca diferenţă între totalul activelor şi totalul datoriilor acesteia, s- a diminuat la mai puţin de jumătate din va-loarea capitalului social subscris, sau chiar în cazul unei diminuări mai puţin semnificative, dacă s -a stabilit astfel în actul constitutiv[1].

Aceeaşi cauză specială de dizolvare îşi găseşte aplicabilitatea şi în cazul societăţilor cu răspundere limitată.

b) Societatea pe acţiuni se poate dizolva şi în cazul reducerii numărului acţionarilor sub minimul legal. Potrivit art. 10 alin. (3) din L.S., numărul acţionarilor în societatea pe acţiuni nu poate fi mai mic de 2. În cazul în care societatea are mai puţin de 2 acţionari pe o perioadă mai lungă de 9 luni, orice persoană interesată poate solicita instanţei dizolvarea societăţii.

c) Dizolvarea societăţii pe acţiuni intervine şi în cazul redu cerii capitalului social sub minimul legal. Potrivit art. 10 alin. (1) din L.S. capitalul social al societăţii pe acţiuni sau al societăţii în co mandită pe acţiuni nu poate fi mai mic de 90.000 lei.

În cazul încălcării acestor dispoziţii, orice persoană interesată se poate adresa instanţei pentru a cere dizol varea societăţii. Societa-tea nu va fi dizolvată dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, capitalul social este adus la valoarea minimului legal prevăzut de lege.

de radiere se înregistrează în registrul comerţului, se comunică persoanei juridice la sediul social, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, pe cale electronică, şi se afi-şează pe pagina de Internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi la sediul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, în raza căruia societatea îşi are înregistrat sediul. (10) Bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerţului, în condiţiile alin. (8) şi (9), revin acţionarilor”.

[1] Potrivit art. 15324 alin. (4) din L.S., „Dacă adunarea generală extraordinară nu hotărăşte dizolvarea societăţii, atunci societatea este obligată ca, cel târziu până la încheierea exerciţiului financiar ulterior celui în care au fost constatate pierderile şi sub rezerva dispoziţiilor art. 10, să procedeze la reducerea capitalului social cu un cuantum cel puţin egal cu cel al pierderilor care nu au putut fi acoperite din rezerve, dacă în acest interval activul net al societăţii nu a fost reconstituit până la nivelul unei valori cel puţin egale cu jumătate din capitalul social”.


2. Cauze speciale de dizolvare pentru societăţile în nume colectiv şi societăţile cu răspundere limitată. În principiu aceste cauze sunt reglementate de art. 229 din L.S. Societăţile în nume colectiv sau cu răspundere limitată se di zolvă prin falimentul, incapacitatea, ex-cluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi, când, dato-rită acestor cauze, numărul asociaţilor s -a redus la unul singur. De la regula anterioară se exceptează cazul când în actul constitutiv există clauză de continuare cu moştenitorii sau când asociatul ră-mas hotărăşte continuarea existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic.

Din aceleaşi motive are loc şi dizolvarea societăţii în coman dită pe acţiuni şi a societăţii în comandită simplă, dacă cauzele privesc singurul asociat comanditat sau comanditar.

În societăţile în nume colectiv, dacă un asociat decedează şi dacă nu există convenţie contrară, societatea trebuie să plătească partea ce se cuvine moştenitorilor, după ultimul bilanţ contabil apro-bat, în termen de 3 luni de la notificarea decesului asociatului, dacă asociaţii rămaşi nu preferă să continue societatea cu moştenitorii care consimt la aceasta.

În acelaşi mod se procedează şi în cazul societăţilor în co-mandită simplă la decesul unuia dintre asociaţii comanditaţi, în afară de cazul când moştenitorii săi nu preferă să rămână în so cietate în această calitate.

A.3. Căile dizolvării societăţii Hotărârea privind dizolvarea societăţii este luată, după caz, de

adunarea asociaţilor ori de instanţa judecătorească. Excepţional, dizolvarea societăţii se produce în temeiul legii.

a) Dizolvarea de drept a societăţii. În cazul dizolvării de drept a societăţii, dizolvarea se produce de plin drept la împlinirea unei anumite condiţii. Întrucât dizolvarea se produce de drept, nu este necesară nicio manifestare de voinţă a asociaţilor şi nicio formalitate de publicitate. L.S. reglementează dizolvarea de drept a societăţii în cazul expirării duratei societăţii sau în cazul falimentului societăţii, ambele cazuri fiind consacrate de art. 227 din L.S.

b) Dizolvarea societăţii prin voinţa asociaţilor. Dizolvarea unei societăţi poate fi decisă prin hotărârea adu nării generale, posibili-tate prevăzută de art. 227 alin. (1) lit. d) din L.S. Hotărârea adunării generale privind dizolvarea, în forma ce rută de lege, se depune la Oficiul registrului comerţului pentru a se menţiona în registru, după care se transmite, din oficiu, Monitorului Oficial, spre publicare.


c) Dizolvarea societăţii pe cale judecătorească. Societatea poa-te fi dizolvată prin hotărârea tribu nalului la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre aso-ciaţi, care împiedică funcţionarea socie tăţii, posibilitate consacrată de art. 227 alin. (1) lit. e) din L.S.

A.4. Efectele dizolvării societăţii Dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichi-

dării. Din momentul dizolvării, directorii, administratorii, respectiv direc-

toratul, nu mai pot întreprinde noi operaţiuni. În caz contrar, aceştia sunt personal şi solidar răspunzători pentru acţiunile întreprinse. Societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru opera ţiunile lichidării, până la terminarea acesteia, când va fi radiată din Regis-trul comerţului.

B. Lichidarea societăţilor

B.1. Aspecte generale privind lichidarea societăţilor Ca efect al dizolvării, în principiu societatea intră în lichidare.Lichidarea societăţii constă într- un ansamblu de ope raţiuni care

au ca scop terminarea operaţiunilor comerciale aflate în curs la data dizolvării societăţii, încasarea creanţelor societăţii, transfor marea bunurilor societăţii în bani, plata datoriilor societăţii şi împăr ţirea activului net între asociaţi[1].

Operaţiunile care fac obiectul fazei lichidării societăţii sunt rea-lizate de persoane anume învestite – lichidatori – care sunt practi-cieni în insolvenţă.

Intrarea în faza de lichidare generează o serie de consecinţe importante:

Societatea nu îşi va mai continua activitatea sa obişnuită. Obiec-tul activităţii societăţii se restrânge; activitatea societăţii se limi tează la realizarea operaţiunilor comerciale aflate în derulare în mo mentul dizolvării societăţii şi la desfăşurarea doar acelor operaţiuni necesa-re desfiinţării societăţii, adică lichidării sale. Toate actele ema nând de la societate trebuie să arate că aceasta este în lichidare.

Administratorii societăţii sunt înlocuiţi cu lichidatori. Până la pre-luarea funcţiei de către lichidatori, administratorii şi directorii, res-pectiv membrii directoratului, continuă să î şi exercite atribuţiile, iar adunarea generală a asociaţilor îşi încetează existenţa. Operaţiuni-

[1] St.D. Cărpenaru, Drept comercial român, ed. a 3-a, Ed. All Beck, Bucureşti, 2001, p. 255.


le de lichidare a societăţii şi, în general, administrarea societăţii în lichidare, nu se realizează de administratori, ci de către lichidatori. Lichidatorii sunt datori, îndată după preluarea funcţiei, ca împreună cu directorii şi administratorii, respectiv cu membrii directoratului so-cietăţii, să facă un inventar şi să încheie un bilanţ, care să constate situaţia exactă a activului şi pasivului societăţii, şi să le semneze. În cazul societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, legea prevede o obligaţie specială a administratorilor. Aceştia trebuie să prezinte lichidatorilor o dare de seamă asupra gestiunii pentru perioada cu-prinsă între data ultimului bilanţ aprobat şi data începerii lichidării.

Actul de numire a lichidatorilor, menţionând puterile conferite acestora sau sentinţa care îi ţine locul, precum şi orice act ulterior care ar aduce schimbări cu privire la persoana lor sau la puterile conferite trebuie depuse la Oficiul registrului comerţului, pentru a fi înscrise de îndată şi publicate în Monitorul Oficial. Lichidatorii intră în funcţie numai după îndeplinirea formalităţilor de publicitate pre-văzute de lege şi depunerea specimenului de semnătură în regis-trul comerţului.

În art. 255 din L.S. sunt prevăzute pentru lichidatori urmă toarele competenţe:

a) să reprezinte societatea în faţa instanţei de judecată[1];b) să execute şi să termine operaţiunile de comerţ referitoare

la lichidare;c) să vândă, prin licitaţie publică, imobilele şi orice avere mo-

biliară a societăţii;d) să facă tranzacţii;e) să lichideze (să stabilească cuantumul) şi să încaseze cre-

anţele societăţii;f) să contracteze obligaţii cambiale, să facă împrumuturi ne-

ipotecare şi să îndeplinească orice alte acte necesare.În afară de puterile conferite de lege lichidatorilor, asociaţii, cu

aceeaşi majoritate cerută pentru numirea lor, vor putea să le confere atribuţii. Uneori, pentru anumite operaţiuni, lichidatorul are nevoie de autorizarea instanţei de judecată. De exemplu, în lipsa unor dis-poziţii speciale în actul constitutiv sau în actul lor de numire, lichi-datorii nu pot să constituie ipoteci asupra bunurilor societăţii, dacă nu sunt auto rizaţi de instanţă.

[1] e. CârCei, op. cit.; a. SaVin, r. LeSe, o. CăpăŢână, Probleme referitoare la dizolvarea unor societăţi comerciale, în R.D.C. nr. 3/1998, p. 126.


B.2. Lichidarea activului şi pasivului societăţiiÎn termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie să de-

pună la Oficiul registrului comerţului, pentru menţionare în registrul comerţului, un raport privind situaţia economică a societăţii. Dacă, potrivit raportului, debitorul îndeplineşte condiţiile pentru deschide-rea procedurii simplificate de insolvenţă, lichidatorul are obligaţia de a solicita deschiderea acestei proceduri.

Procedura lichidării presupune stabilirea şi realizarea acti vului social, stabilirea şi plata pasivului social şi împărţirea între aso ciaţi a activului net astfel determinat.

O primă etapă se referă la transformarea bunurilor mobile şi imobile ale societăţii în bani. Ca măsură de protecţie, legea inter-zice vânzarea în bloc a bunurilor societăţii, adică vânzarea bunuri-lor socie tăţii pe un preţ forfetar (global), bunurile putând fi vândute doar indivi dual.

Lichidatorii trebuie să încaseze creanţele de la debitorii so cietăţii, fiind obligaţi să îi acţioneze în instanţă în caz de refuz de plată din partea acestora.

Acţiunile lichidatorilor. Articolul 257 din L.S. prevede ca li-chidatorii care probează, prin prezentarea situaţiei financiare anu-ale, că fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente să acopere pasivul exigibil trebuie să ceară sumele necesare asoci-aţilor care răs pund nelimitat sau celor care nu au efectuat integral vărsămintele, dacă aceştia sunt obligaţi, potrivit formei societăţii, să le procure sau, dacă sunt debitori faţă de societate, pentru văr-sămintele neefectuate, la care erau obligaţi în calitate de asociaţi.

Prin lichidarea pasivului societăţii se înţelege plata dato riilor so-cietăţii către creditorii săi.

Drepturile asociaţilor cuvenite din lichidarea societăţii comerci-ale. Lichidatorii nu pot plăti asociaţilor nicio sumă în contul păr ţilor ce li s -ar cuveni din lichidare, înaintea achitării creditorilor socie-tăţii. Împotriva deciziei lichidatorilor privind repartizarea sumelor de bani pentru satisfacerea drepturilor asociaţilor, creditorii societăţii pot face opoziţie la instanţa judecătorească, în condiţiile dreptului comun, adică ale art. 62 din L.S.

După terminarea operaţiunilor de lichidare a activului şi pasi vului societăţii, lichidatorii sunt obligaţi să întocmească situaţia financiară


finală pentru a constata rezultatele lichidării, precum şi proiectul de repartizare a activului net între asociaţi.

Lichidatorii trebuie să propună repartizarea activului între aso-ciaţi, în cazul societăţilor în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată, respectiv partea ce se cuvine fiecărei acţiuni din repartizarea activului societăţii, în cazul societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni.

Asociaţii nemulţumiţi pot face opoziţie împotriva situaţiei finan-ciare finale de lichidare şi a proiectului de repartizare. Opoziţia se face la tribunal în termen de 15 zile de la data no tificării, respectiv în termen de 30 de zile de la data publicării, a si tuaţiei financiare finale şi a proiectului de repartizare.

La terminarea lichidării, lichidatorii vor depune la registrul comer-ţului cererea de radiere a societăţii din registrul comerţului.

De la data radierii încetează personalitatea juridică a socie tăţii.

3.1.4. Societăţile cooperative

Cadrul general de organizare şi funcţionare a cooperaţiei este stabilit prin Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei[1].

Cooperaţia reprezintă un sector specific al economiei, care func-ţionează prin societăţi cooperative şi alte forme de asociere a aces-tora la nivel teritorial şi naţional.

Societatea cooperativă este o asociaţie autonomă de persoane fizice şi/sau juridice, după caz, constituită pe baza consimţământului liber exprimat de acestea, în scopul promovării intereselor econo-mice, sociale şi culturale ale membrilor cooperatori, fiind deţinută în comun şi controlată democratic de către membrii săi, în confor-mitate cu principiile cooperatiste.

Societăţile cooperative sunt organizaţii voluntare care se consti-tuie pe baza liberului consimţământ şi sunt deschise tuturor persoa-nelor capabile să utilizeze serviciile lor şi care sunt de acord să îşi asume responsabilităţile calităţii de membru cooperator. Societatea cooperativă ia fiinţă în scopul promovării intereselor economice şi culturale ale membrilor cooperatori.

Societăţile cooperative sunt organizaţii democratice care sunt controlate de către membrii cooperatori care participă la stabilirea politicilor şi adoptarea deciziilor. Persoanele care activează ca re-

[1] Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, publicată în M. Of. nr. 172 din 28 februarie 2005.


prezentanţi aleşi sunt răspunzătoare în faţa membrilor cooperatori. În societăţile cooperative constituite de către persoane fizice şi în-registrate în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2005, membrii au drepturi egale de vot, fiecare având un singur vot, indiferent de numărul părţilor sociale deţinute.

Membrii contribuie în mod echitabil la constituirea proprietăţii societăţii cooperative, exercitând asupra acesteia un control demo-cratic. Cel puţin o parte a acestei proprietăţi este indivizibilă.

Patrimoniul societăţii cooperative are o parte divizibilă – par-tea patrimoniului care cuprinde valoarea părţilor sociale emise în schimbul aportului membrilor cooperatori la capitalul social precum şi dividendele cuvenite membrilor cooperatori.

Partea indivizibilă a patrimoniului societăţii cooperative este par-tea acumulată de aceasta în decursul activităţii, mai puţin partea divizibilă, care nu poate face obiectul distribuirii sau dobândirii între membrii cooperatori.

Capitalul social al societăţii cooperatiste este împărţit în părţi sociale. Părţile sociale, în cazul societăţilor cooperative, sunt divi-ziuni ale capitalului social, nominative, emise în formă materială, de valoare egală, indivizibile, nenegociabile şi care nu sunt purtă-toare de dobânzi.

Membrii cooperatori primesc, de regulă, o compensaţie limitată în bani sau în natură, din profitul stabilit pe baza situaţiei financia-re anuale şi a contului de profit şi pierdere, proporţional cu cota de participare la capitalul social. Membrii cooperatori alocă din profitul net al societăţii cooperative sumele necesare realizării următoarelor scopuri: dezvoltarea societăţii cooperative, recompensarea mem-brilor cooperatori în raport cu participarea la activitatea societăţii cooperative sau sprijinirea altor activităţi aprobate de către mem-brii cooperatori.

Între societatea cooperativă şi membrul cooperator pot exista următoarele categorii de raporturi:

a) patrimoniale, concretizate prin obligaţia membrului coopera-tor de a depune părţile sociale şi/sau aporturi în natură;

b) de muncă, în cazul membrilor cooperatori asociaţi la muncă şi capital, în temeiul contractului individual de muncă sau al convenţiei individuale de muncă, după caz, încheiat/încheiată cu societatea cooperativă al cărei membru este;

c) comerciale cooperatiste pentru livrările de produse şi prestă-rile de servicii efectuate de membrul cooperator pentru societatea cooperativă în calitate de agent economic independent.


În numeroase rânduri, în cuprinsul Legii nr. 1/2005 găsim reluate prevederi ale Legii nr. 31/1990 privind societăţile sau găsim trimiteri la acest act normativ. Aspectele relevante de practica judiciară şi de doctrina sunt aceleaşi, mai cu seamă că litigiile privitoare la socie-tăţile cooperative erau în competenţa materială şi teritorială a fos-telor secţii comerciale organizate în cadrul instanţelor judecătoreşti.

3.1.5. Grupurile de interes economic

Sediul materiei în privinţa grupurilor de interes economic (GIE) este constituit de Titlul V din Legea nr. 161/2003 privind unele mă-suri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor pu-blice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sanc-ţionarea corupţiei, şi are la bază instituţia similară din sistemul de drept francez.

Grupul de interes economic reprezintă o asociere între două sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituită pe o perioadă determinată, în scopul înlesnirii sau dezvoltării activităţii economi-ce a membrilor săi, precum şi al îmbunătăţirii rezultatelor activităţii respective.

Potrivit Legii nr. 161/2003, GIE este persoană juridică cu scop patrimonial, dobândind personalitate juridică de la data înmatriculării sale în registrul comerţului, indiferent de obiectul său de activitate, comercial sau necomercial.

Scopul GIE este de a înlesni sau dezvolta activităţile economice ale membrilor săi, precum şi de a îmbunătăţi rezultatele activităţii respective, fiind interzisă distribuirea de dividende între membrii GIE. Activitatea GIE trebuie să se raporteze la activitatea economică a membrilor săi şi să aibă doar un caracter accesoriu faţă de aceasta.

Grupul de interes economic se poate constitui cu sau fără capital. În cazul în care se hotărăşte dotarea cu un capital social, aporturile membrilor nu trebuie să aibă o valoare minimă şi pot avea orice na-tură: bani, bunuri, clientelă, prestaţii profesionale, acţiuni, drepturi de proprietate intelectuală.

Membrii grupului de interes economic răspund nelimitat pentru obligaţiile grupului şi solidar, în lipsa unei stipulaţii contrare cu terţii co-contractanţi. Prin derogare de la această regulă, atunci când ac-tul constitutiv o permite, un membru nou al grupului poate fi exonerat de obligaţiile acestuia, născute anterior aderării sale. Hotărârea de exonerare este opozabilă terţilor de la data menţionării în registrul comerţului şi a publicării în Monitorul Oficial.


Organizarea şi funcţionarea GIE sunt similare cu cele referitoare la societăţile în nume colectiv.

3.2. Entităţi colective fără personalitate juridică titulare ale unei întreprinderi

3.2.1. Asociaţia în participaţiune

Asociaţia în participaţiune este consacrată prin dispoziţiile art. 1949-1954 C. civ., dispoziţii care se completează cu dreptul comun al societăţii civile.

Contractul de asociere în participaţie este contractul prin care o persoană acordă uneia sau mai multor persoane o participaţie la beneficiile şi pierderile uneia sau mai multor operaţiuni pe care le întreprinde.

Asocierea în participaţiune este un contract intuitu personae şi nu constituie o persoană juridică de sine stătătoare. Nu are patri-moniu propriu, dar poate fi considerată o întreprindere. Terţul nu are niciun drept faţă de asociere şi nu se obligă decât faţă de asociatul cu care a contractat.

Asocierea în participaţie se poate proba doar prin înscris. Con-venţia părţilor determină forma contractului, întinderea şi condiţiile asocierii, precum şi cauzele de dizolvare şi lichidare a acesteia.

Asociaţii sunt reprezentantul, adică asociatul care intră în ra-porturi contractuale cu terţii, faţă de care se obligă personal şi neli-mitat şi asociaţii sau participanţii, care rămân de obicei oculţi, fiind ignoraţi de terţi.

Profitul şi eventualele pierderi rezultate din derularea afacerii vor fi partajate între cei doi asociaţi. Orice clauză care stabileşte un ni-vel minim garantat de beneficii pentru unul sau unii dintre asociaţi este considerată nescrisă.

În privinţa bunurilor puse la dispoziţia asociaţiei, asociaţii rămân proprietarii bunurilor, afară de o stipulaţie contrară care ar transfor-ma aceste bunuri în proprietate comună a asociaţilor.

De asemenea, bunurile puse la dispoziţia asocierii pot trece, în tot sau în parte, în proprietatea unuia dintre asociaţi pentru reali-zarea obiectului asocierii, în condiţiile convenite prin contract şi cu respectarea formalităţilor de publicitate prevăzute de lege. Cu pri-vire la aceste bunuri, asociaţii pot stipula redobândirea lor în natură la încetarea asocierii.


Asocierea în participaţie este o asociere, în genere ocultă, dar poate fi şi ostensibilă. Asociaţia în participaţie nu are personalitate juridică şi nici nu poate fi supusă procedurii insolvenţei.

Asociaţii, chiar acţionând pe contul asocierii, contractează şi se angajează în nume propriu faţă de terţi. Cu toate acestea, dacă asociaţii acţionează în această calitate faţă de terţi, sunt ţinuţi soli-dar de actele încheiate de oricare dintre ei.

Asociaţii exercită toate drepturile decurgând din contractele în-cheiate de oricare dintre ei, dar terţul este ţinut exclusiv faţă de aso-ciatul cu care a contractat, afară de cazul în care acesta din urmă a declarat calitatea sa la momentul încheierii actului.

3.2.2. Grupul de societăţi

Grupul de societăţi este format din două sau mai multe societăţi teoretic autonome, dar supuse, în fapt, unei singure direcţii eco-nomice şi financiare. Ceea ce dă unei colectivităţi de societăţi ca-racteristica de grup este controlul care poate fi unic sau comun şi riscul unic determinat de desfăşurarea complexului de întreprinderi pe care le controlează societatea dominantă a grupului[1]. Controlul se poate exercita prin aceeaşi administraţie (control directorial sau prin aceiaşi acţionari majoritari).

Problema clasică a grupului de societăţi este de a concilia inte-resele grupului de societăţi în ansamblul lui şi interesele proprii ale filialei. Administratorii filialei trebuie să apere filiala împotriva ori-cărui abuz de majoritate sau contract lezionar încheiat în favoare societăţii dominante.

Legislaţia germană a definit expres şi a reglementat grupul de societăţi (societăţi legate). În cadrul grupului societatea dominantă determină politica economică a grupului. Legislaţia românească a neglijat problematica grupului de societăţi, mărginindu-se la regle-mentarea participaţiilor, a fuziunilor şi divizărilor. Un răspuns origi-nal la această problematică l-a constituit reglementarea GIE, dar fără succesul scontat.

Grupul de societăţi nu are personalitate juridică[2]. Cu toate aces-tea, Codul civil permite interpretarea că grupul, ca entitate colectivă, poate fi titularul unei întreprinderi complex constituite din totalitatea întreprinderilor exploatate de societăţile din grup[3].

[1] gh. piperea, op. cit., p. 34.[2] Idem, p. 56.[3] gh. piperea, Introducere în dreptul contractelor profesionale, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2011, p. 35.

Capitolul IV. Profesioniştii necomercianţi

4.1. Persoana fizică autorizată să desfăşoare o altă activitate decât comerţul

Persoana fizică ce exercită o altă profesie decât comerţul este un profesionist (avocat, notar, expert contabil, practician în insol-venţă, mediator, medic, evaluator, arhitect, consultant fiscal etc.). Toate profesiile liberale sau reglementate pot fi exercitate doar de persoanele care sunt autorizate sau licenţiate de un organism profe-sional să exercite o astfel de ocupaţie sau profesie[1]. Este vorba de profesiile reglementate sau liberale, rezervate prin lege persoanelor autorizate (notari, avocaţi, medici, contabili). Nu intră în această ca-tegorie comercianţii pentru care legea nu impune nicio restricţie de autorizare a funcţionării, cu excepţia celor general valabile pentru comercianţi rezidenţi în România.

Profesioniştii, alţii decât comercianţii, nu pot avea calitatea de comercianţi, mai ales datorită faptului că legile speciale care le re-glementează activitatea impun în mod expres separarea calităţii de avocat, notar – liber-profesionist – de calitatea de comerciant.

4.2. Societăţile civile

În România există unele societăţi civile cu cifre de afaceri uriaşi: fondurile de investiţii, fondurile de pensii, marile societăţi de avocaţi. Ele sunt prezente şi totodată foarte greu de ignorat în lumea aface-rilor, iar soluţia lipsirii de personalitate juridică alături de excluderea de la procedura insolvenţei este anacronică.

În concepţia Codului civil, considerăm că societatea constituită pe baza contractului de societate poate fi considerată un profesi-onist, ca şi o entitate colectivă care exploatează o întreprindere.

[1] gh. piperea, Introducere în dreptul contractelor profesionale, p. 29.


4.3. Asociaţiile şi fundaţiile

În marea categorie a persoanelor juridice fără scop lucrativ sau non-profit, care pot fi atât de drept public, cât şi de drept privat, sunt incluse asociaţiile şi fundaţiile, reglementate de O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.

Amintim că persoanele juridice se clasifică, după modul de în-fiinţare, în persoane juridice de drept public, înfiinţate de stat, şi persoane juridice de drept privat, înfiinţate de particulari, iar după scopul lor, în persoane juridice cu scop lucrativ şi persoane juridi-ce fără scop lucrativ sau non-profit. Categoria care ne interesează aici, a persoanelor juridice fără scop lucrativ, se împarte, aşa cum rezultă chiar din titulatura O.G. nr. 26/2000, în asociaţii şi fundaţii.

Asociaţia este subiectul de drept constituit de trei sau mai mul-te persoane care, pe baza unei înţelegeri, pun în comun şi fără drept de restituire contribuţia materială, cunoştinţele sau aportul lor în muncă, pentru realizarea unor activităţi în interes general, în interesul unor colectivităţi sau, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial.

Fundaţia este subiectul de drept înfiinţat de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic între vii ori pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent şi irevocabil, realizării unui scop de interes general sau, după caz, al unor colectivităţi.

Deosebirea dintre cele două categorii o găsim în natura actului constitutiv şi în anumite elemente de funcţionare:

– în timp ce asociaţia se constituie printr-un act de natura con-tractului de societate, revocabil, şi este condusă, ca for suprem, de adunarea generală a membrilor societari, fundaţia se constituie printr-un act de fundaţie, irevocabil, asemănător actului de dona-ţie, şi este condusă de un comitet sau consiliu numit de fondatori;

– fundaţia nu are adunare generală, deoarece nu are membri, fondatorii având alt statut juridic decât acela al membrilor, datorită, în esenţă, caracterului irevocabil al actului de fundaţie.

Amintim, de asemenea, criteriul de diferenţiere între persoanele cu scop lucrativ şi cele fără scop lucrativ. În cazul persoanelor juridi-ce cu scop lucrativ, profitul net realizat se împarte membrilor socie-tari în principal sub formă de dividende, constituind o sursă de venit al acestora, iar în cazul dizolvării şi lichidării activul net se împarte aceloraşi membri, proporţional cu aportul constituit la înfiinţare. În cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ, profitul net are în mod

IV. Profesioniştii necomercianţi 117

obligatoriu destinaţia reinvestirii pentru dezvoltarea persoanei juri-dice, pentru realizarea scopului caritabil etc., neputând să constituie o sursă de venit al membrilor asociaţi sau al celor care lucrează în fundaţie, iar în caz de dizolvare şi lichidare activul net se atribuie altei persoane juridice de acelaşi tip, iar în ultimă instanţă se face venit la bugetul de stat.

Persoanele juridice fără scop lucrativ nu pot avea calitatea de comerciant, deoarece se constituie cu acest scop sau obiect de activitate: desfăşurarea unor activităţi de interes general sau în in-teresul unor colectivităţi ori, după caz, în interesul lor personal ne-patrimonial.

Aceasta nu înseamnă că persoanele juridice de drept public şi cele fără scop lucrativ nu pot încheia sau participa la acte de comerţ sau nu pot desfăşura activităţi economice sau profesionale organi-zate sub formă de întreprindere. Potrivit O.G. nr. 26/2000, asociaţiile şi fundaţiile pot înfiinţa societăţi ce desfăşoară activitate economică, fiind interzisă repartizarea de dividende între membrii asociaţiei sau fundaţiei. Dividendele obţinute din activităţile acestor societăţi, dacă nu se reinvestesc în aceleaşi societăţi, se folosesc în mod obliga-toriu pentru realizarea scopului asociaţiei, fundaţiei sau federaţiei.

Asociaţiile şi fundaţiile pot desfăşura orice alte activităţi econo-mice directe, dacă acestea au caracter accesoriu şi sunt în strân-să legătură cu scopul principal al persoanei juridice. Desfăşurarea acestor activităţi economice este organizată sub formă de întreprin-dere al căror titular nu este altcineva decât asociaţia sau fundaţia, putând fi considerată un profesionist.

Capitolul V. Fondul de comerţ

5.1. Noţiunea de fond de comerţ

A. DefiniţieIncidenţa normelor dreptului afacerilor este indisolubil legată de

conceptul de „fond de comerţ”.Deşi este o creaţie a dreptului comercial, existenţa şi importanţa

sa practică, ca realitate, fiind de necontestat, totuşi expresia „fond de comerţ” este foarte rar utilizată de legiuitor şi există puţine dispoziţii legale care să reglementeze fondul de comerţ. Mai mult, el nu a avut o definiţie legală până la apariţia Legii nr. 298/2001 care modifică Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale. Potri-vit acesteia, fondul de comerţ este ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale ( mărci, firme, embleme, brevete de invenţie, vad comercial) utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale.

În prezent, art. 541 C. civ., cu denumirea marginală, „Universali-tatea de fapt” prevede posibilitatea constituirii unei universalităţi de fapt dintr-un ansamblu de bunuri care aparţin aceleiaşi persoane şi au o destinaţie comună prin voinţa acesteia sau prin lege. Bunurile care alcătuiesc universalitatea de fapt pot, împreună sau separat, să facă obiectul unor acte sau raporturi juridice distincte.

Fondul de comerţ este o universalitate de fapt, constituită de comerciant prin afectarea unei mase de bunuri pentru exercitarea comerţului.

Intră în componenţa fondului de comerţ: clădiri, utilaje, maşini, materii prime, materiale, mărfuri rezultate din activitatea, drepturi care privesc firma, emblema, vadul comercial, brevetele de inven-ţie sau mărci. Însă fondul de comerţ este mai mult decât o alătura-re întâmplătoare a mijloacelor economice ale comerciantului. Prin această reunire se creează o valoare nouă, mai mare decât totali-tatea valorilor bunurilor componente. Este ceea ce se numeşte po-tenţialul de afacere al unei întreprinderi, adică aptitudinea fondului de comerţ de a atrage clientela.

Unitatea organică a complexului de bunuri este dată de voinţa comerciantului care le pune în serviciul comerţului său în vederea obţinerii unui profit.

V. Fondul de comerţ 119

Pentru a contura regimul juridic al fondului de comerţ este ne-cesară delimitarea de alte noţiuni cu care se aseamănă şi cu care ar putea fi confundat.

B. Deosebiri între fondul de comerţ şi patrimoniul de afec-taţiune

Fondul de comerţ nu se confundă cu patrimoniul de afectaţiu-ne. Atunci când este constituit un patrimoniu de afectaţiune, fondul de comerţ preexistent acestuia devine o parte din patrimoniul de afectaţiune[1]. Chiar afectate exercitării aceluiaşi comerţ, aceleiaşi profesii, fondul de comerţ este o parte a patrimoniului de afectaţiu-ne. În acesta din urmă se vor găsi pe lângă fondul de comerţ şi da-toriile şi creanţele născute în legătură cu exercitarea acelui comerţ.

Fondul de comerţ este o parte a patrimoniului comerciantului şi se diferenţiază de patrimoniul de afectaţiune.

Fondul de comerţ există numai în cazul în care profesionistul care a reunit bunurile ce constituie fondul de comerţ are calitatea de comerciant.

Fondul de comerţ este o universalitate de fapt[2].Izvorul fondului de comerţ este voinţa comerciantului care, în ca-

litate de întreprinzător, afectează o multitudine de bunuri activităţii lucrative pe care o iniţiază.

Fondul de comerţ, fiind un ansamblu de bunuri, nu conţine nici creanţele, nici datoriile comerciantului; sau fondul de comerţ înglo-bează numai activul, deşi face parte din patrimoniul comerciantului. Când se vinde afacerea, în evaluarea acesteia se ţine seama şi de creanţe şi datorii, deoarece se evaluează şi se înstrăinează o parte a patrimoniului. Când se înstrăinează fondul de comerţ acestea nu sunt cuantificate, chiar dacă acele creanţe şi datorii se regăsesc în patrimoniul comerciantului şi au legătură cu fondul de comerţ res-pectiv, în sensul că sunt generate de acesta. Excepţia o constituie cazul în care părţile au prevăzut expres cesionarea creanţelor şi a datoriilor.

Fondul de comerţ poate să constituie, ca şi întreg, obiectul unor acte între vii – vânzare, cesiune, gajare, locaţiune; patrimoniul per-soanelor fizice şi juridice, fiind indisolubil legate de acestea, nu poate fi înstrăinat global.

[1] L.V. heroVanu, Fondul de comerţ, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 26; L.e. SMaranDaChe, Aspecte privind fondul de comerţ al comerciantului persoană fizică, în P.R. nr. 1/2011, p. 66.

[2] St.D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 78.


Din punct de vedere contabil bilanţul unei societăţi nu compor-tă o rubrică „fond de comerţ”; elementele corporale apar în diferite elementele de activ (stocuri, materiale), în timp ce elementele in-corporale ale fondului (emblema, clientela) nu apar decât în mod excepţional[1].

O societate poate avea mai multe fonduri de comerţ, în funcţie de activităţile sale, dar întotdeauna are un singur patrimoniu.

Fondul de comerţ este o universalitate de fapt creată prin voinţa titularului său şi în limitele acestei voinţe. Calitatea de a fi o univer-salitate de fapt dă naştere la dificultăţi în ceea ce priveşte stabilirea locului său în cadrul celorlalte bunuri deoarece Codul civil, sediul materiei, nu cunoaşte decât categorii de bunuri: toate bunurile sunt mobile şi imobile. Universalităţile nu sunt recunoscute ca bunuri distincte şi, pentru aplicarea a numeroase dispoziţii de drept, este necesar să se stabilească dacă fondul de comerţ aparţine unei ca-tegorii sau alteia. S-a considerat că între bunurile mobile şi imobile prevalente sunt cele dintâi, iar între cele corporale şi incorporale, prevalează cele din urmă, cu o vocaţie de statornicie mai pronunţată (dreptul asupra firmei) şi, în consecinţă, fondul de comerţ este un bun mobil incorporal. La momentul actual se consideră că fondul de comerţ este un drept de proprietate incorporală[2]. Acest caracter se menţine şi dacă există bunuri imobile incluse în fondul de comerţ, numai că acestea rămân supuse unor reguli speciale cu privire la transmiterea, publicitatea acestora, constituirea garanţiilor, gradul de prioritate al acestora, executarea silită.

5.2. Elementele fondului de comerţ

Elementele fondului de comerţ sunt grupate în elemente corpo-rale şi elemente incorporale.

[1] i.L. georgeSCu, Drept comercial român, vol. I, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p. 516-521; o. CăpăŢână, Dreptul concurenţei comerciale – partea generală, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 411-427.

[2] Potrivit altor opinii, fondul de comerţ ca natură juridică este un drept de creaţie industrială, întrucât organizarea factorilor de producţie, de către întreprinzător pe riscul său este o muncă de creaţie deoarece organizarea elementelor fondului de comerţ pentru atragerea clientelei constituie o creaţie intelectuală asemănătoarei celei ştiinţifice, literale.


A. Elementele corporaleAcestea pot fi:– imobile: prin natura lor (clădirea în care se desfăşoară activi-

tatea) sau prin destinaţie (maşini, utilaje);– mobile: materii prime, materiale destinate a fi prelucrate şi pro-

dusele (mărfurile) rezultate din activitatea comercială.

B. Elementele incorporaleElementele incorporale sunt acele drepturile care privesc: firma,

emblema, vadul comercial (clientela), brevetele de invenţii, mărcile de fabrică, de comerţ, de serviciu, indicaţiile geografice sau drep-turile de proprietate industrială, dreptul de autor, know-how (savoir faire) etc. Sunt numite şi drepturi privative, conferind comerciantu-lui dreptul exclusiv de a le exploata exclusiv în folosul său, având o valoare economică. Ele sunt protejate de lege.

a) Firma. Regimul juridic al firmei şi emblemei comerciale este stabilit de dispoziţiile art. 30-43 din Legea nr. 26/1990 privind re-gistrul comerţului.

Firma este un atribut de identificare a comerciantului în cadrul activităţii comerciale. Firma este numele sau, după caz, denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care semnează, cu acesta fiind înscris în registrul comerţului. Emblema este sem-nul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de un altul de acelaşi gen. Emblema, întocmai ca şi firma, constituie un element de identificare a comerciantului, numai că, spre deosebire de firmă, care individualizează persoana fizică sau juridică în calitate de co-merciant, emblemele individualizează comercianţii care desfăşoară activitate comercială de acelaşi fel.

b) Vadul comercial şi clientela. Vadul comercial reprezintă apti-tudinea fondului de comerţ de a atrage publicul. Clientela este re-zultatul mai multor factori: amplasare, conduita personalului comer-ciantului în relaţiile cu terţii, politica de preţuri, calitatea mărfurilor şi a serviciilor, reclama comercială etc.

Clientela este definită ca totalitatea persoanelor fizice şi juridice care apelează în mod obişnuit la acelaşi comerciant, adică la fondul de comerţ al acestuia pentru procurarea unor mărfuri şi servicii. Clientela, deşi reprezintă o masă neorganizată şi fluctuantă de oameni, are valoare economică, astfel încât clientela ataşată unui


fond de comerţ are valoare economică pentru titularul fondului de comerţ.

Clientela reprezintă un drept de proprietate intelectuală al co-merciantului, putând fi luată în calcul la evaluarea fondului de co-merţ atunci când acesta este vândut sau dat în garanţie. Clientela şi vadul comercial, fiind strâns legate de fondul de comerţ, nu pot fi transmise separat, ci numai împreună cu fondul de comerţ.

c) Drepturile de proprietate industrială. Obiectele dreptului de proprietate industrială se împart în două categorii:

– creaţii noi: invenţiile, know-how, desenele şi modelele indus-triale;

– semne noi: mărcile de fabrică, de comerţ, de serviciu, denu-mirile de origine şi indicaţiile de provenienţă.

Marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică, servind la deosebirea produselor sau serviciilor unui comerciant de cele identice sau similare aparţinând altui comerciant.

Brevetul de invenţie reprezintă titlul de protecţie a invenţiei şi conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare pe durata de valabilitate a acestuia.

Desenele şi modelele industriale sunt situate la limita dintre drep-tul de autor şi dreptul de proprietate industrială.

d) Drepturile de autor. Decurg din creaţia ştiinţifică, literară, şi artistică. Sunt reglementate de Legea nr. 8/1996. Titularul fondu-lui de comerţ ca dobânditor al drepturilor patrimoniale decurgând din drepturile de autor are dreptul de a reproduce şi difuza opera, de reprezentare şi folosire şi implicit la foloasele patrimoniale care decurg din aceste activităţi. Exploatarea acestor drepturi se face cu respectarea prevederilor speciale ale legii drepturilor de autor.

e) Creanţele şi datoriile. Dacă în cazul patrimoniului – fiind o uni-versalitatea juridică – creanţele şi datoriile sunt incluse în acesta şi se transmit după anumite reguli în funcţie de tipul de transmisiune (cu titlu particular, cu titlu universal sau transmisiune universală în cazul fondului de comerţ – care nu este decât un ansamblu de bu-nuri, o universalitate faptică), creanţele şi datoriile comerciantului nu sunt incluse în cadrul fondului de comerţ. În consecinţă, în caz de înstrăinare a fondului de comerţ, ele nu se transmit dobânditorului, cu excepţia unor drepturi şi obligaţii decurgând din contracte strâns


legate de fondul de comerţ: contractele de muncă, contractele de furnizarea a energiei electrice, a apei, contractele de telefonie etc.

Se poate stipula expres că se transmit şi datoriile şi creanţele, însă în această situaţie nu ne aflăm în faţa unei transmisiuni uni-versale, ca elemente ale fondului de comerţ, ci ele vor fi operaţiuni distincte: cesiune de creanţă, respectiv cesiunea (preluarea) de datorie, operaţiuni reglementate de Codul civil.

Acte juridice privind fondul de comerţFondul de comerţ ca bun unitar, precum şi componentele sale

pot constitui obiectul unor acte juridice: vânzare-cumpărare, dona-ţie, locaţiune, garanţie reală, aport, succesiune legală sau testa-mentară, operaţiuni ce vor fi realizate în conformitate cu dispoziţiile generale ale Codului civil.

Dobânditorul cu orice titlu al unui fond de comerţ trebuie să în-deplinească formalităţile de publicitate cerute pentru a asigura opo-zabilitatea actului juridic faţă de terţele persoane şi în mod special protejarea drepturilor creditorilor cedentului fondului de comerţ[1].

[1] Potrivit art. 21 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului „În registrul comerţului se vor înregistra menţiuni referitoare la: a) donaţia, vânzarea, locaţiu-nea sau garanţia reală mobiliară constituită asupra fondului de comerţ, precum şi orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în registrul comerţului sau care face să înceteze firma ori fondul de comerţ; b) numele şi prenumele, cetăţe-nia, codul numeric personal, pentru cetăţenii români, seria şi numărul paşaportului, pentru cetăţenii străini, data şi locul naşterii împuternicitului sau a reprezentantu-lui fiscal, dacă este cazul; dacă dreptul de reprezentare este limitat la o anumită sucursală, menţiunea se va face numai în registrul unde este înscrisă sucursala, semnătura împuternicitului/reprezentantului fiscal va fi dată în forma prevăzută la art. 18 alin. (2) şi (3); c) brevetele de invenţii, mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu, denumirile de origine, indicaţiile de provenienţă, firma, emblema şi alte semne distinctive asupra cărora societatea comercială, regia autonomă, organi-zaţia cooperatistă sau comerciantul persoană fizică sau asociaţie familială are un drept; d) convenţia matrimonială, încheiată înaintea sau în timpul căsătoriei, inclu-siv modificarea acesteia, hotărârea judecătorească privind modificarea judiciară a regimului matrimonial, acţiunea sau hotărârea în constatarea ori declararea nulităţii căsătoriei, acţiunea sau hotărârea de constatare ori declarare a nulităţii convenţiei matrimoniale, precum şi acţiunea sau hotărârea de divorţ pronunţate în cursul exer-citării activităţii economice; e) hotărârea de punere sub interdicţie a comerciantului sau de instituire a curatelei acestuia, precum şi hotărârea prin care se ridică aceste măsuri; f) deschiderea procedurii de reorganizare judiciară sau de faliment, după caz, precum şi înscrierea menţiunilor corespunzătoare; g) hotărârea de condam-nare a comerciantului, administratorului sau cenzorului pentru fapte penale care îl fac nedemn sau incompatibil să exercite această activitate; h) orice modificare privitoare la actele, faptele şi menţiunile înregistrate”.


5.3. Patrimoniul de afectaţiune profesională

Orice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile şi datoriile ce pot fi evaluate în bani şi aparţin acesteia. Cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare.

Patrimoniul este considerat o universalitate juridică sau de drept, deoarece este reglementat de lege. Este o entitate juridică distinctă de elementele care îl compun, astfel încât drepturile şi obligaţiile care îl alcătuiesc, privite în individualitatea lor, pot suferi modificări fără a afecta existenţa autonomă, de sine stătătoare a patrimoniului.

Orice persoană are un patrimoniu, iar un patrimoniu nu poate fi conceput fără un titular. Patrimoniul este unic, dar nu neapărat unitar sau indivizibil.

În prezent, prin mai multe legi speciale, dar şi dispoziţiile art. 31 C. civ., cu denumirea marginală „Patrimoniul. Mase patrimoniale şi patrimonii de afectaţiune”, se consacră expres posibilitatea consti-tuirii patrimoniilor de afectaţiune sau divizării patrimoniului. Patrimo-niul poate face obiectul unei diviziuni sau unei afectaţiuni numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.

Legiuitorul exemplifică tipuri de patrimonii de afectaţiune: masele patrimoniale fiduciare, cele afectate exercitării unei profesii autori-zate, precum şi alte patrimonii determinate potrivit legii.

Transferul drepturilor şi obligaţiilor dintr-o masă patrimonială în alta, în cadrul aceluiaşi patrimoniu, se face cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege şi fără a prejudicia drepturile creditorilor asupra fiecărei mase patrimoniale. Transferul drepturilor şi obligaţiilor dintr-o masă patrimonială în alta nu constituie o înstrăinare.

Pentru desfăşurarea activităţii sale, un profesionist (comerciant sau necomerciant) poate să îşi constituie un patrimoniu de afectaţi-une. Patrimoniul de afectaţiune este alcătuit din totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice autorizate, titularului între-prinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, afectate scopului exercitării unei activităţi economice, constituite ca o frac-ţiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, se-parată de gajul general al creditorilor personali ai acestora.

Articolul 2324 C. civ., prin alin. (4), consacră o limitare a răspun-derii persoanei fizice pentru obligaţiile asumate în cadrul exercitării profesiei (comerţului). Astfel, bunurile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exerciţiului unei profesii autorizate de lege


pot fi urmărite numai de creditorii ale căror creanţe s-au născut în legătură cu profesia respectivă. Aceşti creditori nu vor putea urmări celelalte bunuri ale debitorului.

Bunurile care sunt utilizate de un comerciant pentru exercita-rea profesiei sale sunt bunuri care nu pot fi urmărite de creditorii personali ai comerciantului. Textul din Codul civil invocat arată clar că bunurile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exerciţiului unei profesii autorizate de lege pot fi urmărite numai de creditorii ale căror creanţe s-au născut în legătură cu profesia res-pectivă. Ca urmare, oricare alt creditor al titularului patrimoniului, altul decât cei ale căror creanţe au legătură cu activitatea profesio-nală, nu va putea urmări niciodată bunurile din patrimoniul profesio-nal. Aceste bunuri sunt scoase astfel în afara dreptului de urmărire a celorlalţi creditori. Totodată, nu servesc garantării comune a cre-ditorilor unei persoane, nu constituie obiectul dreptului de garanţie comună al creditorului şi nu pot face obiectul dreptului de urmărire.

În schimb, nici aceşti creditori nu vor putea urmări celelalte bu-nuri ale debitorului în cazul în care din valorificarea bunurilor şi drepturilor aflate în patrimoniul afectat exercitării profesiei nu îşi vor putea realiza creanţa. Cu alte cuvinte, răspunderea persoanei fizice pentru obligaţiile sale profesionale este în limita patrimoniu-lui profesional. Creditorii vizaţi de art. 2324 alin. (4) C. civ. includ şi statul şi organele fiscale.

Datorită acestei separaţii de patrimonii, creditorii personali ai comerciantului nu pot să sechestreze bunurile din patrimoniul per-sonal de afectaţiune.

Din perspectiva creditorilor, legiuitorul le acordă o favoare, în sensul că niciun alt creditor al persoanei fizice autorizate nu poate urmări această parte a patrimoniului debitorului lor. În contraparti-dă, pentru beneficiul acordat le impune şi o restricţie: ei pot urmări doar această parte.

Din punctul de vedere al debitorului, limitarea impusă dreptu-lui de urmărire al creditorului constituie o măsură de protecţie, o limitare a răspunderii persoanei fizice autorizate, pentru obligaţiile asumate în cursul exercitării comerţului, doar la o anumită parte a patrimoniului său.

Obligaţiile asumate în cursul exercitării activităţii profesionale sunt garantate doar cu patrimoniul afectat exercitării profesiei dacă un asemenea patrimoniu a fost constituit; patrimoniul de afectaţiu-ne reprezintă limita răspunderii persoanei pentru obligaţiile sociale.


În cazul în care desfăşurarea profesiei nu este autorizată de lege, în sensul că profesia sau comerţul este desfăşurat clandestin, ilegal, profesionistul nu se va bucura de această măsură de protec-ţie, respectiv de limitarea răspunderii sale doar la bunurile afectate exercitării profesiei.

Potrivit art. 151 din Legea de aplicare a Codului civil, dispoziţi-ile art. 2324 alin. (4) C. civ. se vor aplica în toate cazurile în care profesionistul îşi operează diviziunea patrimoniului, dar numai cu privire la drepturile şi obligaţiile născute după intrarea în vigoare a Codului civil.

Capitolul VI. Teoria generală a contractului

6.1. Noţiunea de contract. Clasificarea contractelor

6.1.1. Definiţia contractului

Potrivit art. 1166 C. civ. „Contractul este acordul de voinţe dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic”. Observăm că această definiţie nu este decât o reiterare a art. 942 din vechiul Cod civil. Contractul este si-nonim cu convenţia, deoarece ambele au aceeaşi semnificaţie. De altfel, practica judiciară foloseşte termenii de „contract” şi „conven-ţie” cu acelaşi înţeles.

Contractul unilateral şi actul juridic unilateralContractul unilateral generează obligaţii doar în sarcina uneia

din părţi. El este un act juridic bilateral, deoarece este încheiat prin acordul de voinţă a cel puţin două persoane. Marea majoritate a contractelor gratuite sunt unilaterale: donaţia, fidejusiunea, como-datul, depozitul, gajul.

Actul juridic unilateral constă în manifestarea de voinţă a unei singure persoane (de exemplu: testamentul, gestiunea de afaceri, renunţarea la un drept sau la o garanţie, declaraţia de acceptare sau renunţare la succesiune etc.). S-a considerat însă că şi alte obli-gaţii pot izvorî dintr-un act juridic unilateral: obligaţia ofertantului de a menţine oferta un anumit timp, stabilit expres sau tacit; obligaţia cuprinsă într-un titlu la purtător; obligaţia promitentului faţă de terţul beneficiar într-o stipulaţie pentru altul. Aceste din urmă obligaţii au fost considerate aplicaţiuni ale angajamentului unilateral de voinţă.

Ceea ce trebuie însă reţinut: a nu se confunda contractul unila-teral cu actul juridic unilateral. Aşa cum am văzut, contractul unila-teral este un act bilateral care dă naştere obligaţiei numai în sarcina uneia din părţi, iar contractul bilateral sau sinalagmatic este un act bilateral, care dă naştere la obligaţii interdependente şi reciproce în sarcina ambelor părţi. Actul unilateral este manifestarea de vo-inţă a unei singure părţi, iar un asemenea act nu este niciodată un contract.


Consacrat în alte sisteme de drept ca izvor de obligaţii, actul ju-ridic unilateral nu avea o asemenea calitate sub vechiul Cod civil. Contestat de unii doctrinari, susţinut de alţii, legiuitorul a optat pentru consacrarea expresă a actului juridic unilateral ca izvor de obligaţii. Astfel, art. 1324 C. civ. prevede că „este unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de voinţă a autorului său”.

Regimul juridic al actului juridic unilateral este conturat de dispo-ziţiile aplicabile în materia contractului, afară de cazul în care prin lege nu se prevede altfel.

Efectele pe care le produc actele juridice unilaterale. Deşi a luat naştere în mod valabil, producerea efectelor de către actul juridic unilateral poate fi condiţionată sau nu de comunicarea acestuia. În mod uzual, pentru a produce efecte actul juridic unilateral nu este supus comunicării. El leagă pe autorul manifestării de voinţă doar prin simpla manifestare de voinţă. În schimb, nu generează drepturi şi obligaţii în sarcina altor persoane, precum destinatarul ofertei.

Cu toate acestea, potrivit art. 1326 C. civ., actul unilateral este supus comunicării:

– atunci când constituie, modifică sau stinge un drept al des-tinatarului;

– ori de câte ori informarea destinatarului este necesară potrivit naturii actului.

Modalitatea efectuării actului juridic este lăsată la aprecierea emitentului, care, în funcţie de împrejurări, va comunica actul juridic unilateral într-o modalitate adecvată. Astfel, comunicarea se poa-te face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fax, mijloace electronice (e-mail), prin înmânare sub semnătură sau în orice altă manieră care să asigure comunicarea textului şi să per-mită dovedirea comunicării.

În anumite situaţii legea poate supune această comunicare unor condiţii suplimentare, unei maniere particulare de realizare.

Actele juridice unilaterale supuse comunicării vor produce efec-te din momentul în care comunicarea ajunge la destinatar, chiar dacă acesta nu a luat cunoştinţă de aceasta din motive care nu îi sunt imputabile.

6.1.2. Clasificarea contractelor

Există o varietate de specii de contracte, iar delimitarea fiecărei specii prezintă importanţă nu numai teoretică, însă şi practică. De exemplu, ştiind că un contract se încadrează în categoria contracte-

VI. Teoria generală a contractului 129

lor sinalagmatice, înseamnă că i se vor aplica toate regulile comune contractelor sinalagmatice.

Autorii au prezentat variate criterii de clasificare generală a con-tractelor. Ierarhizarea criteriilor a fost făcută după cele mai diver-se considerente (politice, economice sau sociale). Unele categorii de contracte rezultă în mod expres din Codul civil (art. 1171-1177 C. civ.), altele rezultă implicit din Cod, iar autorii au propus şi alte criterii de clasificare, având în vedere evoluţia vieţii, evoluţie care este indispensabilă şi dreptului.

A. Contractele sinalagmatice (bilaterale) şi contracte uni-laterale

Potrivit art. 1171 C. civ., contractul este sinalagmatic atunci când obligaţiile născute din acesta sunt reciproce şi interdependente. În caz contrar, contractul este unilateral, chiar dacă executarea lui presupune obligaţii în sarcina ambelor părţi.

Contractul este întotdeauna un act bilateral, însă din punctul de vedere al obligaţiilor pe care le generează, el poate fi şi unilateral. Deci clasificarea contractelor în sinalagmatice şi unilaterale are în vedere efectele lor, adică obligaţiile pe care le nasc. Codul de-semnează contractele bilaterale şi prin termenul de sinalagmatice. Specificul contractului sinalagmatic constă în caracterul reciproc şi interdependent al obligaţiilor părţilor. Contractul bilateral generea-ză drepturi şi obligaţii pentru ambele părţi contractante, fiecare din acestea având o dublă calitate, de creditor şi debitor (de exemplu: contractele de vânzare-cumpărare; contractele de închiriere; con-tractele de societate etc.).

În cazul contractelor unilaterale se nasc obligaţii numai pentru una din părţile contractante (de exemplu: donaţia, depozitul sau mandatul gratuit, împrumutul, fideiusiunea etc.). Fiecare dintre părţi are doar calitate de creditor sau debitor. Am văzut cum nu trebuie să se confunde contractul unilateral cu actul juridic unilateral.

B. Contracte cu titlu oneros şi contracte cu titlu gratuitClasificarea are în vedere scopul vizat de părţi la încheierea unor

asemenea contracte.Articolul 1172 C. civ. prevede: „Contractul prin care fiecare parte

urmăreşte să îşi procure un avantaj în schimbul obligaţiilor asumate este cu titlu oneros. Contractul prin care una dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un beneficiu, fără a obţine în schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit” (s.n.).


Contractul cu titlu oneros este acel contract prin care fiecare par-te urmăreşte să obţină un folos, un echivalent, o contraprestaţie, în schimbul obligaţiei ce-şi asumă. Cauza juridică a obligaţiei fiecărei părţi include, ca element esenţial, reprezentarea contraprestaţiei la care se obligă cealaltă parte. Prin esenţa lor, unele contracte sunt oneroase: vânzare-cumpărare, locaţiune etc., pe când altele nu pot fi oneroase (de exemplu, comodatul). Dacă la un împrumut de fo-losinţă s-ar stipula un preţ pentru folosinţa bunului, ne-am găsi în prezenţa unui contract de locaţiune.

Prin acordul lor de voinţe, părţile pot da caracter oneros sau gratuit unui contract. Un mandat sau un depozit poate fi oneros sau gratuit, conform înţelegerii părţilor.

Contractul gratuit este acel contract prin care una din părţi se obligă să procure celeilalte un folos patrimonial, fără a primi nimic în schimb. Există unele contracte care prin esenţa lor sunt gratuite: donaţia, comodatul, fideiusiunea etc., iar altele nu pot avea nicio-dată caracter gratuit (contractele de vânzare-cumpărare, schimb, locaţiune).

Contractele cu titlu gratuit se împart în liberalităţi şi contracte dez-interesate. Liberalitatea este acel contract gratuit prin care debitorul îşi asumă obligaţia de a da creditorului un bun, fără a primi în schimb niciun echivalent. Prin astfel de contracte, patrimoniul debitorului se diminuează. Cel mai concludent exemplu de libertate este donaţia.

Contractul dezinteresat este acel contract gratuit prin care debi-torul îşi asumă obligaţia de a face creditorului un serviciu neremune-rat, fără a-şi diminua prin aceasta patrimoniul său. Sunt asemenea contracte: mandatul, comodatul, depozitul etc.

Este important să nu se confunde contractele unilaterale şi sina-lagmatice cu contractele cu titlu oneros şi cu titlu gratuit.

C. Contracte comutative şi contracte aleatoriiPotrivit art. 1173 C. civ., este comutativ contractul în care, la

momentul încheierii sale, existenţa drepturilor şi obligaţiilor părţilor este certă, iar întinderea acestora este determinată sau determina-bilă. Contractul comutativ este acel contract oneros, la încheierea căruia părţile cunosc întinderea prestaţiilor la care se obligă şi pot aprecia valoarea acestora ca fiind echivalentă. Marea majoritate a contractelor oneroase sunt comutative.

Alineatul (2) al art. 1173 C. civ. arată că este aleatoriu con-tractul care, prin natura lui sau prin voinţa părţilor, oferă cel puţin uneia dintre părţi şansa unui câştig şi o expune totodată la riscul


unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor şi incert. Contractul aleatoriu este acel contract oneros, la încheierea căruia părţile nu cunosc existenţa sau întinderea exactă a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract, fiindcă au înţeles să se oblige în funcţie de un eveniment viitor şi incert, denumit alea, care com-portă, pentru fiecare dintre părţi, o şansă de câştig sau un risc de pierdere. Sunt considerate contracte aleatorii: contractele de ren-tă viageră şi de întreţinere (elementul aleatoriu constituindu-l data decesului beneficiarului rentei sau întreţinerii), contractele de asi-gurare, de loterie, pariul etc.

D. Contracte numite şi contracte nenumiteDupă cum sunt sau nu reglementate de legea civilă şi calificate

prin denumiri speciale, contractele se împart în contracte numite şi contracte nenumite. Existenţa acestei clasificări se deduce, la nivelul textelor legale, din prevederile art. 1168 C. civ., care stabi-leşte ce drept comun este aplicabil contractelor „nereglementate”, adică nenumite.

Contractele numite sunt acele contracte al căror conţinut esen-ţial este expres reglementat prin norme de drept, imperative sau supletive, şi a căror denumire corespunde operaţiei economice la care se referă. Sunt contracte numite: contractul de vânzare-cum-părare, contractul de mandat, contractul de antrepriză, contractul de depozit, mandatul, contractul de societate, ipoteca, contractul de gaj, întreţinere etc.

Contractele nenumite sunt acele contracte care sunt lipsite de o denumire legală şi al căror conţinut nu este expres reglementat prin norme de drept, ci este stabilit de către părţi, fie prin combi-narea unor elemente specifice diferitelor contracte numite, fie prin stabilirea unor elemente noi, independent de orice contract numit. Contractele nenumite sunt o consecinţă a libertăţii de voinţă a păr-ţilor, care pot recurge la diferite forme de contracte. Un asemenea contract este o creaţie a părţilor şi putem exemplifica: contract de asistenţă, de hotelărie etc.

E. Contracte consensuale, solemne şi realeDupă modul de formare valabilă, contractele se împart în con-

tracte consensuale, solemne şi reale.Contractul consensual este contractul care se încheie valabil prin

simplul acord de voinţă al părţilor – solo consensu – fără îndeplinirea vreunei formalităţi. Marea majoritate a contractelor sunt consensu-


ale. De exemplu, dacă o parte a acceptat să vândă, iar cealaltă să plătească preţul, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat.

În dreptul nostru acţionează principiul consensualismului, adică încheierea contractelor are loc prin simplul acord de voinţă al părţi-lor. El este consacrat de art. 1178 C. civ.: „Contractul se încheie prin simplul acord de voinţe al părţilor, dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă”. Acelaşi consensualism îl regăsim reluat în materia vânzării, în art. 1674 C. civ.: „Cu excep-ţia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezul-tă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit încă”.

Dacă, în dreptul civil, consensualismul este principiul, contractele solemne şi reale sunt excepţia.

Contractul solemn este acel contract care se încheie valabil nu-mai prin exprimarea consimţământului părţilor într-o anumită formă solemnă sau trebuie să fie însoţit de anumite solemnităţi prevăzute de lege. Dacă părţile s-au învoit ca un contract să fie încheiat într-o anumită formă, pe care legea nu o cere, contractul se socoteşte valabil, chiar dacă forma nu a fost respectată.

Forma solemnă este cerută pentru însăşi valabilitatea contrac-tului. Formei solemne i se mai spune forma ad validitatem sau ad solemnitatem. Încălcarea formei solemne atrage nulitatea absolu-tă a contractului. Este, astfel, lovit de nulitate absolută contractul încheiat în lipsa formei pe care, în chip neîndoielnic, legea o cere pentru încheierea sa valabilă. Exemple: donaţia, contractul de ipo-tecă imobiliară, vânzarea imobilelor, contractele prin care se stră-mută sau se transferă drepturi reale care urmează să fie înscrise în cartea funciară. Toate donaţiile trebuie încheiate în formă autentică, cu excepţia donaţiei de bunuri mobile – solemnitatea care trebuie îndeplinită în acest caz fiind remiterea bunurilor de la donator la do-nator –, precum şi donaţiile indirecte şi donaţiile deghizate.

Contractul este real atunci când, pentru validitatea sa, este ne-cesară remiterea bunului. Contractul real este acel contract pen-tru a cărui încheiere valabilă consimţământul părţilor trebuie să fie materializat în predarea lucrului la care se referă. Vom include în categoria contractelor reale contractele de împrumut (de folosinţă şi de consumaţie), depozit, gaj, precum şi contractele de transport de mărfuri. Particularitatea acestor contracte este că unele dintre obligaţiile care alcătuiesc conţinutul contractului nu iau naştere sau nu devin exigibile decât în momentul predării lucrului.


F. Contracte cu executare imediată şi contracte cu execu-tare succesivă

O asemenea clasificare se face în funcţie de modul de execu-tare a contractelor.

Contractul cu executare imediată este acel contract care are ca obiect una sau mai multe prestaţii care se execută instantaneu, dintr-o dată.

Contractul cu executare succesivă este acel contract în care obligaţiile părţilor (sau cel puţin ale uneia din ele) se execută în timp, printr-o serie de prestaţii repetate la anumite intervale. O pre-staţie continuă vom avea, de exemplu, în cazul asigurării folosinţei lucrului, în contractul de locaţiune, iar prestaţii repetate, la intervale de timp, vom avea în cazul plăţii lunare a chiriei. Sunt contracte cu executare succesivă: contractul de muncă, contractul de societate, contractul de asigurare etc.

Suspendarea executării obligaţiilor este posibilă doar la contrac-tul cu executare succesivă. De asemenea, în cazul celor două for-me de contracte, în mod diferit se va pune şi problema riscurilor contractuale.

G. Contracte principale şi contracte accesoriiContractul principal este acel contract care are o valoare juridică

de sine stătătoare şi nu depinde de niciun alt contract. Contractul accesoriu este acel contract care nu are o existenţă

şi o valoare juridică de sine stătătoare, ci depinde de existenţa unui alt contract principal.

Un contract accesoriu poate fi încheiat concomitent cu contrac-tul principal sau ulterior. El poate fi cuprins într-o clauză specială în chiar cuprinsul contractului principal, dar poate fi încheiat şi printr-un act distinct. Întotdeauna soarta contractului accesoriu depinde de soarta contractului principal (accesorium sequitur principale). În mod obişnuit, contractele accesorii sunt încheiate pentru garantarea executării contractului principal (contractul de ipotecă, gaj, fideiusi-une, clauza penală, clauza de arvună etc.).

H. Concepţia clasică liberală a impus contractul ca fiind opera a două părţi egale, care decid asupra naturii şi conţinutului acestuia. Se afirmă însă că, practic, acordul ar fi doar opera exclusivă a uneia dintre părţi, cealaltă parte având doar libertatea să adere sau nu la acel contract. Această situaţie este întâlnită foarte frecvent în cazul contractelor profesioniştilor, adică a acelor contracte prin care pro-


fesionistul îşi realizează obiectul de activitate, realizează activitatea specifică întreprinderii sale. De exemplu, în cazul în care comercian-tul are drept obiect de activitate furnizarea de bunuri, contractul său principal este contractul de furnizare de bunuri. Contractul prin care un arhitect îşi realizează activitatea sa este contractul de proiectare. Celelalte contracte ale sale sunt auxiliare; ca finalitate ele servesc atingerii scopului profesionistului, dar pe lângă contractul principal.

Ca urmare, în sfera activităţii profesioniştilor, rolul voinţei păr-ţilor în formarea contractelor este diferit, criteriu potrivit căruia contractele pot fi clasificate în:

– contracte negociate, contracte forţate, contracte de adeziune; – contracte în formă simplificată (ofertă urmată de acceptare;

comandă urmată de executare), contracte complexe sau grupuri de contracte, în cazul cărora existenţa sau executarea unui contract determină existenţa sau derularea unuia sau altora, toate contrac-tele din grup conlucrând la realizarea scopului general al părţilor în cadrului grupului de contracte[1].

6.1.3. Contracte negociate. Contracte de adeziune. Contracte forţate

A. Contractele negociateContractul negociat este tipul tradiţional de contract, el fiind re-

zultatul discuţiilor dintre părţile contractante care se poartă în aşa numita perioadă precontractuală. Părţile care negociază au liberta-tea să pună capăt discuţiilor pe care le-au început în vederea ajun-gerii la realizarea acordului de voinţă; această libertate aparţinând fiecărui participant la negociere. Libertatea contractuală presupune posibilitatea participanţilor la circuitului contractual de a purta discu-ţii paralele şi de a compara diversele propuneri sau oferte, optând pentru cea mai avantajoasă.

Actualul Cod civil, spre deosebire de cel anterior, reglementea-ză expres regulile referitoare la negocierea contractelor, instituind şi sancţiuni pentru nerespectarea lor[2].

[1] gh. piperea, Introducere în dreptul contractelor profesionale, op. cit., p. 70. [2] Pentru o analiză referitoare la contractual de negociere, sub denumirea

de „acord de principiu”, a se vedea J. goiCoViCi, Acordul de principiu, în Dreptul nr. 4/2002, p. 47 şi urm.


B. Contractele de adeziuneDeşi oamenii sunt egali în drepturi, ei nu sunt egali în fapt. Ca

urmare, cei puternici sau bogaţi au libertatea de a impune celor slabi sau săraci condiţiile contractuale. Unele mărfuri şi servicii pot fi procurate doar de la anumiţi profesionişti care impun clienţilor lor contracte tip (contracte tipizate) sau contracte de adeziune – aşa cum au fost ele intitulate în actualul Cod civil. În legislaţia anterioa-ră datei de 1 octombrie 2011 nu exista reglementat un contract cu o asemenea denumire, deşi în practică era foarte des întâlnit. In-clus în prevederile legale, acest tip de contract s-a transformat din contract nenumit în contract numit, având denumire consacrată şi reglementare de sine stătătoare.

Contractul de adeziune este definit în art. 1175 C. civ. ca fiind acel contract ale cărui clauze esenţiale sunt impuse ori sunt redac-tate de una dintre părţi, pentru aceasta sau ca urmare a instrucţiu-nilor sale, cealaltă parte neavând decât să le accepte ca atare[1]. În acest tip de contract, ale cărui clauze sunt stabilite numai de una dintre părţi, cealaltă parte nu are posibilitatea de a le discuta sau negocia, ci doar facultatea de a adera la contract, acceptându-l ca atare, sau de a nu contracta.

De exemplu, într-un contract de furnizare de energie electrică consumatorul trebuie să încheie contractul, având interesul de a beneficia de energie electrică; similar, producătorul are interes de a comercializa energia pe care o produce, încheind contractele co-respunzătoare. Mai mult, în contractele de furnizare de utilităţi, de cele mai multe ori consumatorul nu are nici posibilitatea de a-şi ale-ge partenerul contractual, deoarece există un singur furnizor pentru serviciul respectiv.

Multe din contractele profesionale sunt contracte de adeziune. Ele sunt foarte frecvente în prezent: contractele de asigurare, con-tractele de furnizarea a utilităţilor (apă, gaz, electricitate), contractele de telefonie fixă sau mobilă, contractele de transport, contractele de servicii de televiziune prin cablu, contractele bancare (care cu-prind o parte nenegociabilă impusă clientului sub forma unor clau-ze standard denumite „condiţii generale”), contractele încheiate pe

[1] În Codul civil din Québec, acest contract este prevăzut în articolul 1379 şi este numit „le contrat d’adhésion”. Dispoziţiile legale au aceeaşi esenţă: „les stipulations essentielles qu’il comporte ont été imposées par l’une des parties ou rédigées par elle, pour son compte ou suivant ses instructions, et qu’elles ne pouvaient être librement discutées”; a se vedea i. BoŢi, Codul civil din Quebec: sursă de inspiraţie în procesul de recodificare a dreptului civil român, în S.U.B.B. nr. 1/2011, p. 5 şi urm.


baza caietelor de sarcini (care sunt parte componentă din contractul încheiat), contracte de leasing, contracte de franciză.

Specificul acestor contracte constă în faptul că ele nu se încheie în urma discuţiilor sau negocierilor libere, la fel ca în dreptul privat clasic, ci prin adeziune a părţii contractante mai slabe din punct de vedere economic la proiectul de contract al cărui conţinut este pre-stabilit de către partea contractantă mai puternică. Ele derivă din inegalitatea economică care există între părţile contractante.

Într-o mare parte din contractele încheiate de profesionişti una din părţile contractante este consumatorul, iar contractele încheia-te între profesionişti şi consumatori sunt de multe ori contracte de adeziune. Valabilitatea acestora este supusă prevederilor legislaţiei referitoare la protecţia consumatorului. Pentru protecţia consuma-torilor, a părţii căreia i s-au impus condiţiile contractuale fără posi-bilitatea de negociere, art. 1177 C. civ. arată expres că acest tip de contract rămâne supus legilor speciale şi doar în completare se vor aplica dispoziţiile Codului civil.

Contractele de adeziune au o parte predeterminată, nenegocia-bilă, care se impune uneia din părţi sub forma condiţiilor generale, preţuri sau tarife minimale ori clauze standard.

Clauzele standard sunt stipulaţiile stabilite în prealabil de una dintre părţi pentru a fi utilizate în mod general şi repetat şi care sunt incluse în contract fără să fi fost negociate cu cealaltă parte.

În ideea de a proteja partea slabă, anumite clauze standard, im-puse părţii slabe sunt valabile şi produc efecte doar dacă respectă prevederile art. 1203 C. civ. referitoare la clauzele neuzuale.

Pentru ca aceste clauze să producă efecte este necesar să fie acceptate, în mod expres, în scris, de cealaltă parte.

C. Contractele forţate sau impuseLibertatea de contracta se concretizează şi în alegerea partene-

rului contractual şi în dreptul de a nu contracta. Cu toate acestea, de foarte multe ori încheierea sau executarea unor contract este impusă de lege.

Este cazul contractelor de asigurare de răspundere civilă pentru accidente de circulaţie necesare pentru a putea circula pe drumuri-le publice cu autoturismul, contractul de asigurare a locuinţei pen-tru unele riscuri (inundaţie, cutremur etc.). Pentru exercitarea unor profesii reglementate sau autorizate este necesar să se încheie un contract de asigurare de răspundere profesională (avocat, practician în insolvenţă, medic). Contractul de muncă este un contract pe care


trebuie să îl închei dacă doreşti să desfăşori activitate în calitate de salariat[1]. Intră în această categorie şi contractele pe care trebuie să le încheie medicii de familie cu casele de sănătate pentru a li plăti serviciile medicale prestate.

Neîndeplinirea obligaţiei legale de a încheia aceste contracte atrage sancţionarea celui care nu s-a conformat. De obicei sancţi-unea este administrativă (amendă, suspendarea permisului de con-ducere) dar poate fi şi civilă (amenzi cominatorii, daune cominatorii).

6.1.4. Contracte simple. Contracte complexe. Grupuri de contracte

După structura lor, contractele se clasifică în contracte simple, contracte complexe şi grupuri de contracte.

A. Contractele simpleMajoritatea contractelor sunt contracte simple, adică realizează

o singură operaţiune juridică. De exemplu, prin intermediul con-tractului de vânzare-cumpărare se realizează transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător.

B. Contractele complexe Contractele complexe sunt acelea prin intermediul cărora se re-

alizează două sau mai multe operaţiuni juridice. Ele au o structură complexă şi rezultă din combinarea a două sau mai multe contrac-te simple.

Contractul complex poate fi privit ca o alăturare a contractelor componente, fiecare supus regimului său juridic propriu, care va fi aplicabil în continuare în mod distinct fiecărui contract component. De asemenea, poate fi considerat ca un unic contract original prin care se realizează o operaţiune juridică originală; contractul origi-nal împrumută trăsături de la componentele din a căror îmbinarea a rezultat, fără să i se aplice însă regimul juridic al acestora, regimul juridic propriu fiind şi el unul original.

Un exemplu de acest gen este contractul de leasing, în prezent un contract numit, reglementat de O.G. nr. 51/1997 privind opera-ţiunile de leasing.

[1] Contractul de muncă este şi un contract de adeziune, deoarece o mare parte din clauze sunt prestabilite de angajator, iar o parte este reglementată prin lege.


C. Grupuri de contractePrin grup de contracte înţelegem două sau mai multe contracte

strâns legate între ele prin faptul că sunt încheiate în vederea rea-lizării aceluiaşi obiect final, contracte care însă îşi conservă propria individualitate[1].

Deosebirea esenţială faţă de contractele complexe este aceea că în grupul de contracte, contractele componente nu se contopesc, nu îşi pierd individualitatea şi nu generează o operaţiune juridică originală, un hibrid.

În principiu, toate aceste tipuri de contracte pot fi încheiate de profesionişti fie în realizarea activităţii întreprinderii lor, fie în mod similar de un neprofesionist. De exemplu, încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în care un profesionist persoană fizică achi-ziţionează produse de papetărie pentru el şi familia sa.

Grupul de contracte cu structură lineară constă într-o înlănţuire de contracte de aceeaşi natură care are acelaşi obiect material. De exemplu, seria de vânzări succesive, toate având acelaşi obiect: producătorul vinde angrosistului care, la rândul său, vinde detailis-tului, care, la rândul său, vinde acelaşi bun consumatorului.

Grupul de contracte cu structură radiantă constă în aceea că două sau mai multe subcontracte se grefează pe un contract prin-cipal al cărui obiect se urmăreşte a fi realizat prin executarea tuturor contractelor[2] (contractul de proiectare a unui edificiu în care pro-iectantul general subcontractează proiectarea părţilor de arhitectu-ră, a părţii de structură de rezistenţă, partea de instalaţii electrice, instalaţii termice şi de ventilaţie etc.). Toate contractele au aceeaşi natură, numai că unul este principal, iar celelalte îi sunt subordonate şi sunt dependente de cel principal.

În sfera grupului de contracte s-a dezvoltat teoria răspunderii contractuale pentru fapta altuia ca răspundere autonomă distinctă faţă de răspunderea pentru fapta proprie a debitorului legat con-tractual în mod direct de creditor. Debitorul va răspunde contrac-tual faţă de creditorul său pentru faptele terţelor persoane pe care

[1] g. Viney, p. JourDain, Traité de droit civil. Les effets de la responsabilité, ed. a 2-a, LGDJ, Paris, 2001, p. 1033 şi urm.; g. Viney, Introduction à la responsabilité, ed. a 3-a, LGDJ, Paris, 2008, p. 490-527, p. 563-611 şi urm.; L. pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Vol. II. Contractul, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 133, 134; i. DeLeanU, Părţile şi terţii. Relativitatea şi opozabilitatea efectelor juridice, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2002, p. 43 şi urm.; L. pop, Răspunderea civilă contractuală pentru fapta altuia, în Dreptul nr. 11/2003, p. 66 şi urm.; i. DeLeanU, Grupurile de contracte şi principiul relativităţii efectelor contractului – răspunderea contractuală pentru fapta altuia, în Dreptul nr. 3/2002, p. 15 şi urm.

[2] L. pop, op. cit., p. 133.


el le-a introdus sau antrenat în executarea contractului, cum ar fi: proprii prepuşi, subcontractanţii, partenerii din contractele acceso-rii etc. Astfel, antreprenorul va fi răspunzător faţă de clientul său pentru faptele subantreprenorilor cărora le-a încredinţat executarea unei părţi din contract. Acest tip de răspundere nu era consacrată în legislaţia din România în vigoare înainte de 1 octombrie 2011. În prezent, art. 1519 C. civ., cu denumirea marginală „Răspunderea pentru fapta terţilor”, arată că, în lipsă de stipulaţie contrară, debito-rul răspunde pentru prejudiciile cauzate din culpa persoanei de care se foloseşte pentru executarea obligaţiilor contractuale[1].

6.2. Încheierea contractului

Legiuitorul român, în Secţiunea a 3-a intitulată „Încheierea con-tractului” din Titlul II – „Izvoarele obligaţiilor”– al Cărţii a V-a – „Des-pre obligaţii” – a Codului civil, a inclus în conceptul de „încheierea contractului” atât elemente de fond legate de validitatea contractu-lui, cât şi elemente formale, legate de mecanismul propriu-zis de formare a acordului de voinţă, adică de ofertă şi acceptare.

În cele ce urmează, mai întâi vom analiza care este mecanismul de formare a acordului de voinţă, adică modalitatea prin care oferta şi acceptarea sunt în consens, pentru ca mai apoi să prezentăm care sunt condiţiile pe care voinţa părţilor trebuie să le respecte pentru a fi valabilă.

Contractul este acordul între două sau mai multe persoane (art. 1166 C. civ.). Nu este posibilă încheierea unui contract în ab-senţa acordului de voinţe. Acordul de voinţă al părţilor se realizează prin ofertă şi acceptare.

Potrivit art. 1182 alin. (1) C. civ., contractul se încheie prin ne-gocierea lui de către părţi sau prin acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta.

6.2.1. Încheierea contractului prin negociere

Contractul se poate încheia prin negocierea lui de către părţi. Este suficient ca părţile să se pună de acord asupra elementelor esenţiale ale acestuia, chiar dacă lasă unele elemente secundare spre a fi convenite ulterior ori încredinţează determinarea acestora unei alte persoane.

[1] M. DUMiTrU, Drept civil. Teoria generală a contractului profesional, op. cit., p. 123.


Totuşi, atunci când, în timpul negocierilor, o parte insistă să se ajungă la un acord asupra unui anumit element sau asupra unei anumite forme, contractul nu se încheie până nu se ajunge la un acord cu privire la acestea, potrivit art. 1185 C. civ.

Dacă părţile sunt de acord asupra elementelor esenţiale ale con-tractului, dar nu ajung la un acord asupra elementelor secundare ori persoana căreia i-a fost încredinţată determinarea lor nu ia o decizie, instanţa va dispune, la cererea oricăreia dintre părţi, completarea contractului, ţinând seama, după împrejurări, de natura acestuia şi de intenţia părţilor.

Purtarea unor tratative îndelungi în vederea încheierii unui con-tract este frecvent întâlnită în materia raporturilor juridice la care participă profesioniştii. Până la actuala reglementare negocierea încheierii contractului şi regulile după care se purtau negocierile nu erau normate. Doctrina a discutat însă de multe ori pe marginea acestor proceduri prealabile încheierii contractului care totuşi ge-nerau efecte pentru părţile participante la discuţii.

În mod expres legiuitorul, preluând opinia doctrinară unanimă, a consacrat libertatea deplină a părţilor în iniţierea, desfăşurarea şi ruperea negocierilor. Iar pentru a nu exista vreo îndoială, a prevăzut expres că nicio răspundere nu poate fi reţinută în sarcina părţilor pentru eşecul negocierilor.

În sarcina părţilor nu se naşte obligaţia de a contracta, ci de a negocia. Deşi părţile care negociază nu sunt răspunzătoare de eşe-cul negocierilor, totuşi iniţierea, continuarea sau ruperea negocierile contrar bunei-credinţe sau încălcarea obligaţiei de confidenţialitate atrage răspunderea părţii în culpă.

Răspunderea este una delictuală, şi nu contractuală. Repararea prejudiciului va fi supusă principiului reparării integrale, legiuitorul indicând expres o serie de elemente de care se va ţine seama la stabilirea acestui prejudiciu: cheltuielile angajate în vederea nego-cierilor, renunţarea de către cealaltă parte la alte oferte şi orice îm-prejurări asemănătoare[1].

6.2.2. Încheierea contractului prin ofertă urmată de accep tare

O altă modalitate de realizare a acordului de voinţe şi de înche-iere a contractului este oferta urmată de acceptarea fără rezerve a ofertei.

[1] L. pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Vol. II. Contractul, op. cit., p. 111; g. Viney, op. cit., p. 545-557.


A. OfertaVom defini oferta ca fiind propunerea pe care o face o persoană

altei persoane sau publicului în general, de a încheia un anumit con-tract în condiţii determinate. Ea a mai fost denumită şi policitaţiune.

Înainte de intrarea în vigoarea a actualului Cod civil, principiul libertăţii contractuale a determinat pe autorii Codului civil să nu im-pună nicio condiţie specială de formă pentru valabilitatea ofertei, soluţie care ni se părea a fi optimă. În prezent, dacă pentru înche-ierea valabilă a contractului este cerută o anumită formă, potrivit art. 1187 C. civ., oferta şi acceptarea trebuie emise în forma cerută de lege pentru încheiere valabilă a contractului. Ni se pare o condi-ţie greoaie, gândindu-ne la încheierea unui contract solemn sau a unui contract real. În însăşi definiţia ofertei se precizează că aceasta trebuie să conţină suficiente elemente pentru formarea contractului, urmând ca aspectele referitoare la formă să fie ulterior îndeplinite.

Oferta poate fi făcută cu termen sau fără termen. Importanţa termenului apare în ceea ce priveşte efectele obligatorii ale ofertei. Oferta fără termen de acceptare adresată unei persoane absente trebuie menţinută un termen rezonabil[1], după împrejurări, pentru ca destinatarul să o primească, să o analizeze şi să expedieze ac-ceptarea, potrivit art. 1193 C. civ.

Oferta fără termen de acceptare, adresată unei persoane pre-zente rămâne fără efecte dacă nu este acceptată de îndată, afară de cazul ofertei transmise prin telefon sau prin alte asemenea mij-loace de comunicare la distanţă.

Oferta este irevocabilă de îndată ce autorul ei se obligă să o menţină un anumit termen. Declaraţia de revocare a unei oferte irevocabile nu produce niciun efect.

Oferta trebuie să întrunească următoarele condiţii pentru a pro-duce efecte juridice[2]:

– să fie neechivocă, certă şi definitivă, adică să fie făcută fără rezerve;

[1] Cu privire la noţiunea de „rezonabil” din Codul civil, a se vedea B. ViuLeŢ, Despre rezonabilitate în noul Cod civil, în C.J. nr. 11/2010, care relativ la acest subiect afirmă că „Nevoia de modernizare a noului Cod civil a supralicitat gradul de maturizare a societăţii româneşti, instituind în mod prematur un sistem de evaluare a unor situaţii juridice bazat pe un grad ridicat de subiectivism şi relativitate, pe care practicienii nu îl vor putea gestiona în mod just, generând astfel premisele unor soluţii injuste şi inacceptabile”.



– să fie fermă, cu intenţia clară a ofertantului de a se angaja juridic;

– să fie precisă şi completă, în sensul de a conţine suficiente elemente ale contractului precum şi clauzele acestuia pentru a per-mite prin simpla ei acceptare încheierea contractului.

B. Acceptarea oferteiVom defini acceptarea ca fiind o manifestare a voinţei juridice

a unei persoane de a încheia un contract în condiţiile prevăzute în oferta ce i-a fost adresată. În acest scop, Codul civil, în art. 1196, formulează în termeni generali că orice act sau fapt al destinatarului constituie acceptare dacă indică în mod neîndoielnic acordul său cu privire la ofertă astfel cum aceasta a fost formulată, şi ajunge în termen la autorul ofertei.

Acceptarea poate fi expresă (scris sau verbal, inclusiv printr-un semn specific, în cazul licitaţiilor publice) şi tacită (când rezultă din acţiuni sau atitudini care pot fi interpretate ca acceptare). Tăcerea destinatarului sau inacţiunea nu valorează acceptare decât atunci când aceasta rezultă din lege (de exemplu, în cazul ofertelor de purgă), din acordul părţilor, din practicile statornicite între acestea, din uzanţe sau din alte împrejurări.

Acceptarea se va adresa numai ofertantului şi va fi pură şi sim-plă, în sensul că va trebui să nu conţină propuneri de modificare a clauzelor, rezerve etc.

Termenul de acceptare curge din momentul în care oferta ajun-ge la destinatar. Este necesar ca acceptarea să ajungă la ofertant în termenul de acceptare. Dacă acceptarea ajunge la ofertant după împlinirea termenului – deci este o acceptarea tardivă – ea va pro-duce efecte doar dacă autorul ofertei îl înştiinţează de îndată pe acceptant despre încheierea contractului.

Dacă acceptarea nu ajunge la ofertant în termenul stabilit sau dacă destinatarul o refuză, oferta rămâne fără efecte.

6.2.3. Conţinutul contractului

Părţile sunt libere să stabilească conţinutul contractului, putând stabili orice clauze pe care le consideră potrivite. Condiţia este ca acestea să nu contravină normelor de ordine publică şi bunelor moravuri.

Părţile pot cuprinde în conţinutul contractului şi clauze standard, omniprezente în cazul contractelor de adeziune, sau a contracte-


lor forţate. Clauzele standard sunt stipulaţii stabilite în prealabil de una dintre părţi pentru a fi utilizate în mod general şi repetat şi care sunt incluse în contract fără să fi fost negociate cu cealaltă parte.

În contracte, mai ales în contractele de adeziune, se pot regăsi anumite clauze pe care legiuitorul le califică drept clauze neuzuale. Este vorba de clauzele standard care prevăd în folosul celui care le propune: limitarea răspunderii, dreptul de a denunţa unilateral contractul, de a suspenda executarea obligaţiilor sau care prevăd în detrimentul celeilalte părţi: decăderea din drepturi ori din bene-ficiul termenului, limitarea dreptului de a opune excepţii, restrân-gerea libertăţii de a contracta cu alte persoane, reînnoirea tacită a contractului, legea aplicabilă, clauze compromisorii sau prin care se derogă de la normele privitoare la competenţa instanţelor jude-cătoreşti. Sunt clauze omniprezente în contractele de credit bancar, de furnizare de utilităţi, de leasing în general, în contractele înche-iate între profesionişti şi profani şi care sunt propuse şi impuse de profesionist.

Clauzele neuzuale nu produc efecte decât dacă sunt acceptate în mod expres, în scris, de cealaltă parte. Ca urmare, pentru în-cheierea contractelor ce includ clauze din categoriile amintite este necesară, pe lângă exprimarea consimţământului în general, şi ex-primarea unui consimţământ special, suplimentar, pentru fiecare clauză neuzuală. Mai mult, pentru clauzele neuzuale se impune şi o condiţie de formă pentru exprimarea consimţământului, şi anume forma scrisă.

6.3. Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului

Potrivit dispoziţiilor art. 1179 C. civ., condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt: capacitatea de a contracta, consim-ţământul părţilor, un obiect determinat şi licit, precum şi o cauză licită şi morală.

În măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului, aceasta trebuie respectată, sub sancţiunea prevăzută de dispozi-ţiile legale aplicabile.

6.3.1. Capacitatea de a contracta

Conform art. 1180 C. civ., poate contracta orice persoană care nu a fost declarată incapabilă de către lege şi nici oprită să în-cheie anumite contracte. Capacitatea este regula, iar incapacita-


tea este excepţia. Regula prevăzută de art. 1180 C. civ. se aplică atât persoanelor fizice, cât şi persoanelor juridice. Textele de lege care regle mentează incapacitatea de a contracta sunt de strictă interpre tare.

Există incapacităţi generale şi incapacităţi speciale de a con-tracta.

A. Incapacităţi generaleIncapabilul nu poate încheia niciun contract, atunci când inca-

pacitatea de exerciţiu este generală.Minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani nu au capacitate

de exerciţiu, orice contract fiind posibil a fi încheiat numai prin re-prezentantul lor legal. Minorul poate încheia singur doar contracte cu o valoare patrimonială foarte redusă. Un minor care a împlinit vârsta de 14 ani, având capacitate de exerciţiu restrânsă, va putea încheia singur anumite acte juridice, dar numai în măsura în care nu-i produc o leziune.

Interzisul judecătoresc este persoana pusă sub interdicţie dato-rită alienaţiei mintale sau a debilităţii mintale. Pe durata punerii sub interdicţie, lipsind capacitatea de exerciţiu, persoana respectivă nu poate încheia niciun fel de contract. dacă s-ar încheia un aseme-nea contract, el este lovit de nulitate relativă. O persoana alienată mintal sau debilă mintal, dar nepusă sub interdicţie, are capacitate de exerciţiu şi poate încheia contracte. Dacă se va cere anularea contractului pe motiv de alienaţie sau debilitate mintala, va trebui să se facă dovada unei asemenea incapacităţi de fapt.

B. Incapacităţi specialeExistă unele incapacităţi care constau în faptul că anumite per-

soane nu pot încheia unele contracte. Articolul 950 pct. 4 din vechiul Cod civil prevedea ca sunt incapabili de a contracta „în genere toţi acei cărora legea le-a prohibit oarecare contracte”, concluzie care poate fi dedusă şi din conţinutul art. 1180 C. civ.

Prin noul Cod civil a fost eliminată interdicţia vânzării între soţi, consacrată de art. 1307 din vechiul Cod civil, care prevedea că so-ţii sunt incapabili de a vinde unul altuia. Mai mult, în prezent, potri-vit Codului civil, soţii pot să îşi separe bunurile în timpul căsătoriei şi să îşi stabilească anual regimul juridic al bunurilor dobândite în timpul căsătoriei: comunitate legală, comunitate convenţională sau separaţie de bunuri.


Incapacităţile speciale sunt următoarele:1) Judecătorii, procurorii, grefierii, executorii, avocaţii, notarii

publici, consilierii juridici şi practicienii în insolvenţă nu pot cum-păra, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competenţa instanţei judecătoreşti în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea, sub sancţiunea nulităţii absolute, potrivit art. 1653 C. civ.

2) Potrivit art. 1654 C. civ., sunt incapabili de a cumpăra, direct sau prin persoane interpuse, chiar şi prin licitaţie publică:

a) mandatarii, pentru bunurile pe care sunt însărcinaţi să le vân-dă;

b) părinţii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, pentru bunurile persoanelor pe care le reprezintă;

c) funcţionarii publici, judecătorii-sindici, practicienii în insolven-ţă, executorii, precum şi alte asemenea persoane, care ar putea influenţa condiţiile vânzării făcute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administrează ori a căror administrare o supraveghează.

Aceste persoane nu pot, de asemenea, să vândă bunurile proprii pentru un preţ care constă într-o sumă de bani provenită din vân-zarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care îl adminis-trează ori a cărui administrare o supraveghează.

Încălcarea interdicţiilor prevăzute la lit. a) şi b) se sancţionea-ză cu nulitatea relativă, iar a celei prevăzute la lit. c) cu nulitatea absolută.

6.3.2. Consimţământul

6.3.2.1. Noţiune

Prin consimţământ se înţelege manifestarea de voinţă a părţilor la formarea unui contract. Articolul 1179 C. civ. se referă la „con-simţământul părţilor”, înlăturându-se astfel formularea nefericită a fostului art. 948 pct. 2, care avea în vedere „consimţământul valabil al parţii ce se obligă”.

Nu este posibilă încheierea unui contract în absenta consimţă-mântul. Potrivit art. 1204 C. civ., consimţământul părţilor trebuie să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză.

Vom face însă distincţie între absenţa consimţământului şi viciile acestuia. Lipsa consimţământului împiedică formarea convenţiei. De aceea consimţământul este considerat un element esenţial pentru validitatea contractului. Absenţa totală a consimţământului atrage


nulitatea absolută a contractului. În cazul viciilor de consimţământ, consimţământul există, dar nu respectă anumite cerinţe impuse pen-tru a fi valabil, sancţiunea care intervine fiind, în principiu, nulitatea relativă (anularea).

Potrivit art. 1240 C. civ. consimţământul, voinţa de a contracta, poate fi exprimată verbal sau în scris. Voinţa poate fi manifestată şi printr-un comportament care, potrivit legii, convenţiei părţilor, prac-ticilor statornicite între acestea sau uzanţelor, nu lasă nicio îndoia-lă asupra intenţiei de a produce efectele juridice corespunzătoare.

6.3.2.2. Viciile de consimţământ

Nu este suficient ca consimţământul să existe, se impune ca el să fie şi valabil, adică neviciat. Potrivit art. 1204 C. civ., consimţă-mântul părţilor trebuie să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză.

Viciile de consimţământ sunt: eroarea, dolul, violenţa şi leziunea.

A. EroareaEroarea este reprezentarea falsă, inexactă, a realităţii cu ocazia

încheierii unui contract. Potrivit art. 1207 C. civ., partea care, la momentul încheierii con-

tractului, se afla într-o eroare esenţială poate cere anularea aces-tuia, dacă cealaltă parte ştia sau, după caz, trebuia să ştie că fap-tul asupra căruia a purtat eroarea era esenţial pentru încheierea contractului.

Nu orice eroare însă constituie viciul de consimţământ, ci, potrivit art. 1207 C. civ., eroarea este considerată viciu al voinţei doar dacă este esenţială. Eroarea este esenţială:

1. când poartă asupra naturii sau obiectului contractului; 2. când poartă asupra identităţii obiectului prestaţiei sau asupra

unei calităţi a acestuia ori asupra unei alte împrejurări considerate esenţiale de către părţi, în absenţa căreia contractul nu s-ar fi în-cheiat;

3. când poartă asupra identităţii persoanei sau asupra unei cali-tăţi a acesteia în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat.

Raportat la elementul real asupra căruia poartă reprezentarea falsă, eroare poate fi de fapt (se înfăţişează ca o reprezentare in-exactă a realităţii) şi de drept (când ea se refera la existenţa sau conţinutul unui act normativ). Eroarea de drept este esenţială atunci când priveşte o normă juridică determinantă, potrivit voinţei părţilor, pentru încheierea contractului.


Raportat la influenţa pe care o eroarea o exercită asupra con-simţământului parţii, ea poate fi: eroare obstacol; eroare viciu de consimţământ; eroare indiferentă.

Eroarea obstacol este acea eroare distructivă de voinţă, deoare-ce împiedică formarea acordului de voinţă şi, în consecinţă, a con-tractului. Astfel, o parte are credinţa că vinde un bun, iar cealaltă parte că i se donează. Eroarea constituie deci un obstacol la forma-rea consimţământului. Eroarea-obstacol poate viza natura juridică a contractului (error in negotio) sau identitatea obiectului contractului (error in corpore). De exemplu, una dintre părţi crede că vinde un lucru, iar cealaltă parte că cumpăra alt lucru.

Eroarea viciu de consimţământ nu împiedică formarea consim-ţământului, dar alterarea sa duce la nulitatea relativă a contractului.

Eroarea poate exista asupra identităţii obiectului prestaţiei sau asupra unei calităţi a acestuia ori asupra unei alte împrejurări con-siderate esenţiale de către părţi, în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat.

Eroarea asupra persoanei. La contractele cu titlu oneros sunt indiferente identitatea şi calitatea persoanei cu care s-a încheiat contractul. Fac excepţie contractele încheiate intuitu personae, adi-că acele convenţii încheiate în consideraţia persoanei (de exemplu: contractele de societate, depozit, împrumut, mandat, contractul cu un avocat, medic, arhitect, muzician, pictor etc.). Eroarea poate purta asupra identităţii (fizice sau civile) persoanei cocontractantu-lui sau asupra însuşirilor substanţiale ale persoanei, determinante la încheierea contractului.

Eroarea indiferentă nu influenţează în niciun fel consimţământul şi contractul încheiat.

Există câteva situaţii în care eroarea nu poate fi invocată:– eroare este nescuzabilă şi contractul nu poate fi anulat dacă

faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cu-noscut cu diligenţe rezonabile;

– eroarea de drept. Codul civil consacră eroarea de drept ca vi-ciu de consimţământ doar dacă priveşte o normă juridică conside-rată determinantă de părţi la încheierea contractului, ceea ce este o chestiune subiectivă şi greu de probat. Însă nu întotdeauna eroarea de drept poate fi invocată. Este cazul dispoziţiilor legale accesibile şi previzibile, care sunt prezumate a fi cunoscute;

– eroarea asumată. Nu atrage anularea contractului eroarea care poartă asupra unui element cu privire la care riscul de eroare


a fost asumat de cel care o invocă sau, după împrejurări, trebuia să fie asumat de acesta;

– eroarea de calcul. Simpla eroare de calcul nu atrage anularea contractului, ci numai rectificarea, afară de cazul în care, concreti-zându-se într-o eroare asupra cantităţii, a fost esenţială pentru în-cheierea contractului. Eroarea de calcul trebuie corectată la cererea oricăreia dintre părţi.

Sancţionarea erorii. Pe ideea salvării contractului anulabil legiu-itorul a găsit o soluţie remediu, care să înlocuiască soluţia anulării contractului şi să îl menţină, sub denumirea marginală „Adaptarea contractului”, în cuprinsul art. 1213 C. civ. Este o adaptare a contrac-tului realizată de părţile contractante, şi nu de instanţă, mai precis de către partea care nu a fost în eroare şi care adaptează contractul la cerinţele eronate ale părţii aflate în eroare. Aceasta este moneda de schimb pentru ca cel care s-a aflat în eroare să renunţe la acţiunea în anularea contractului. Eroarea este transformată în realitate prin manifestarea de voinţă a contractantului care nu s-a aflat în eroare şi care execută sau este pe punctul de executa contractul.

Dacă o parte este îndreptăţită să invoce anulabilitatea contrac-tului pentru eroare, dar cealaltă parte declară că doreşte să execu-te ori execută contractul aşa cum acesta fusese înţeles de partea îndreptăţită să invoce anulabilitatea, contractul se consideră că a fost încheiat aşa cum l-a înţeles această din urmă parte. Condiţia este ca cocontractantul să dorească să execute sau să execute contractul aşa cum l-a înţeles partea aflată în eroare.

Proba erorii se poate face prin orice mijloc de probă şi cade în sarcina celui care o invocă.

B. DolulConsimţământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat

într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl in-formeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie.

Este acel viciu de consimţământ care constă în inducerea în eroare a unei persoane prin folosirea de mijloace viclene în sco-pul de a o determina să încheie contractul. Dolul a mai fost denu-mit eroare provocată sau o circumstanţă agravantă a erorii. Dolul conţine un element intenţionat (voinţa de a induce în eroare) şi un element material (folosirea de mijloace viclene pentru realizarea intenţiei de inducere în eroare). Simpla exagerare în scop de recla-


mă a calităţii mărfurilor oferite spre vânzare, precum şi trecerea sub tăcere a unor defecte pe care cumpărătorul le-ar descoperi singur, nu constituie dol (dolus bonus).

Dolul va fi principal atunci când el a fost determinant la încheie-rea contractului şi incidental, când eroarea provocată nu a fost de-terminantă.

Tăcerea nu constituie prin ea însăşi un dol, dar poate fi constitu-tivă de dol numai când reticenţa se referă la unele elemente asupra cărora partea, dată fiind pregătirea sa tehnică şi profesională, era obligata să informeze pe cocontractant.

Orice activitate dolosivă presupune existenţa următoarelor con-diţii: eroarea să fi fost determinantă la încheierea contractului; să provină de la cealaltă parte; să fie anterioară încheierii contractului; dolul să fie dovedit, căci nu se prezumă niciodată.

Partea al cărei consimţământ a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar dacă eroarea în care s-a aflat nu a fost esenţială.

Contractul este anulabil şi atunci când dolul provine de la repre-zentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părţi. Anularea contractului este posibilă şi atunci când dolul provine de la un terţ, dar în anumite situaţii.

În caz de dol, cel al cărui consimţământ este viciat are dreptul de a pretinde, în afară de anulare, şi daune-interese sau, dacă prefe-ră menţinerea contractului, de a solicita numai reducerea prestaţiei sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptăţit.

C. ViolenţaPoate cere anularea contractului partea care a contractat sub

imperiul unei temeri justificate induse, fără drept, de cealaltă parte sau de un terţ.

Există violenţă când temerea insuflată este de aşa natură încât partea ameninţată putea să creadă, după împrejurări, că, în lipsa consimţământului său, viaţa, persoana, onoarea sau bunurile sale ar fi expuse unui pericol grav şi iminent.

Acest viciu de consimţământ constă în constrângerea sau ame-ninţarea unei persoane cu un rău injust, de natură a-i insufla o te-mere care o determină să încheie un act juridic pe care, altfel, nu l-ar fi încheiat. Practic, în cazul violenţei nu ne aflăm în prezenta unei vicieri a consimţământului, ci, pur şi simplu, în absenţa sa. Li-bertatea de decizie a persoanei este afectată. Dacă n-ar fi existat constrângerea fizică sau morală, partea nu ar fi încheiat contractul.


Violenţa presupune existenţa a două elemente: ameninţarea cu un rău injust şi insuflarea unei temeri de natură a determina victima să încheie contractul. Răul cu care victima este ameninţată poate prezenta forma constrângerii fizice (omor, lovituri, privare de liber-tate etc.), morală (atingeri aduse onoarei, reputaţiei etc.) sau patri-monială (distrugerea unor bunuri, sistarea unor plaţi etc.). Răul cu care se ameninţă partea trebuie să fie iminent şi să aibă o anumită gravitate.

Actele de violenţă pot proveni de la o parte contractantă, dar şi de la un terţ. Atrage anularea însă numai dacă partea al cărei consimţământ nu a fost viciat cunoştea sau, după caz, ar fi trebuit să cunoască violenţa săvârşită de către terţ. Independent de anu-larea contractului, autorul violenţei răspunde pentru prejudiciile ce ar rezulta.

Violenţa poate atrage anularea contractului şi atunci când este îndreptată împotriva unei persoane apropiate, precum soţul, soţia, ascendenţii ori descendenţii părţii al cărei consimţământ a fost viciat.

În toate cazurile, existenţa violenţei se apreciază ţinând seama de vârsta, starea socială, sănătatea şi caracterul celui asupra că-ruia s-a exercitat violenţa, precum şi de orice altă împrejurare ce a putut influenţa starea acestuia la momentul încheierii contractului. Contractul încheiat de o parte aflată în stare de necesitate nu poate fi anulat decât dacă cealaltă parte a profitat de această împrejura-re. Deci aprecierea violenţei va fi făcută de judecător după criterii subiective.

Constituie violenţă şi temerea insuflată prin ameninţarea cu exer-ciţiul unui drept făcută cu scopul de a obţine avantaje injuste.

Simpla temere izvorâtă din respect, fără să fi fost violenţă, nu atrage anularea contractului.

Violenţa ca viciu de consimţământ va putea fi dovedită prin orice mijloc de probă, iar sarcina probei este a celui care invocă violen-ţa la încheierea contractului. Sancţiunea contractului încheiat sub violenţă este nulitatea relativă. Dacă prin exercitarea violenţei s-a produs părţii şi un prejudiciu, autorul va fi obligat şi la plata daunelor.

În caz de violenţă cel al cărui consimţământ este viciat are drep-tul de a pretinde, în afară de anulare, şi daune-interese sau, dacă preferă menţinerea contractului, de a solicita numai reducerea pre-staţiei sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptăţit.


D. LeziuneaSub imperiul actualului Cod civil, leziunea este un viciu de con-

simţământ cu un domeniu de incidenţă general. Ea implică, în mod cumulativ, un dezechilibru flagrant între prestaţii şi exploatarea unu-ia dintre partenerii contractuali.

Articolul 1206 alin. (2) C. civ. prevede că „de asemenea, consim-ţământul este viciat în caz de leziune”. Pare vădit că, în concepţia redactorilor actualului Cod civil, leziunea se prezintă ca un viciu de consimţământ. Mai mult, faptul că leziunii i s-a dat o astfel de ca-lificare juridică se desprinde şi din art. 1221 alin. (1) C. civ., potri-vit căruia „există leziune atunci când una dintre părţi, profitând de starea de nevoie, de lipsa de experienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi, stipulează în favoarea sa ori a unei alte persoane o prestaţie de o valoare considerabil mai mare, la data încheierii contractului, decât valoarea propriei prestaţii”.

Leziunea constă într-o pagubă materială pe care o suportă una dintre părţile contractante, din cauza disproporţiei vădite de valoa-re între prestaţia la care s-a obligat şi prestaţia pe care urma să o primească în schimbul ei. Existenţa leziunii se apreciază şi în func-ţie de natura şi scopul contractului. Leziunea poate exista şi atunci când minorul îşi asumă o obligaţie excesivă prin raportare la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le obţine din contract ori la ansamblul circumstanţelor.

Chiar dacă, în contextul actualului Cod civil, leziunea este de aplicaţie generală, nu înseamnă că ea este compatibilă cu absolut toate contractele. Potrivit art. 1224 C. civ., cu denumirea marginală „Inadmisibilitatea leziunii”, nu pot fi atacate pentru leziune contrac-tele aleatorii, tranzacţia, precum şi alte contracte anume prevăzute de lege.

Sancţionarea leziunii. Articolul 1222 C. civ. evidenţiază sancţi-unile pe care le atrage instituţia investigată: în cazul unui contract lezionar, partea al cărei consimţământ a fost viciat prin leziune poa-te cere, la alegerea sa, anularea contractului sau reducerea obli-gaţiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptăţită. Înţelegem de aici că victima leziunii nu este ţinută să distrugă con-tractul, ci poate opta pentru menţinerea sa, având loc micşorarea propriei obligaţii.

În toate cazurile, instanţa poate să menţină contractul dacă cea-laltă parte oferă, în mod echitabil, o reducere a creanţei sau, după caz, o majorare a propriei obligaţii. În această situaţie se vor aplica regulile referitoare la adaptarea contractului.


Cu excepţia leziunii asupra minorului, acţiunea în anulare este admisibilă numai dacă leziunea depăşeşte jumătate din valoarea pe care o avea, la momentul încheierii contractului, prestaţia promi-să sau executată de partea lezată. Disproporţia trebuie să subziste până la data cererii de anulare.

6.3.3. Obiectul contractului

Obiectul este unul dintre elementele esenţiale pentru validitatea contractului. Potrivit art. 1225 C. civ., obiectul contractului îl repre-zintă operaţiunea juridică, precum vânzarea, locaţiunea, împrumutul şi altele asemenea, convenită de părţi, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor contractuale.

Obiectul contractului trebuie să fie determinat şi licit, sub sancţi-unea nulităţii absolute. Obiectul este ilicit atunci când este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri.

Obiectul obligaţiei este prestaţia la care se angajează debitorul (a da, a face sau a nu face). Sub sancţiunea nulităţii absolute, el trebuie să fie determinat sau cel puţin determinabil şi licit.

Dacă obiectul ar lipsi, contractul ar fi inexistent.Referindu-se la obiectul convenţiilor, Codul civil mai prevede că

doar lucrurile care se află în circuitul civil pot fi obiectul unui con-tract, că obligaţia trebuie să aibă ca obiect un lucru determinat, cel puţin în specia sa, precum şi faptul că pot forma obiectul obligaţiei şi lucrurile viitoare.

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească obiectul con-tractului:

1. Bunul să existe în momentul încheierii contractului sau să existe în viitor. Este posibil ca lucrul să nu existe în prezent, dar el să existe în viitor. Bunurile viitoare pot forma obiectul contractelor şi cel mai frecvent este întâlnită vânzarea unor astfel de bunuri în raporturile comerciale.

2. Bunul să fie determinat sau determinabil la încheierea con-tractului. Un asemenea bun poate fi cert (când este determinat în individualitatea sa) sau de gen (când este determinat în specia sa). Bunurile de gen trebuie să fie determinate în contract prin cantita-tea şi calitatea lor.

3. Bunul să fie posibil din punct de vedere material şi juridic, de-oarece nimeni nu se poate obliga la imposibil. O asemenea impo-sibilitate trebuie să fie absolută. Contractul este valabil chiar dacă,


la momentul încheierii sale, una dintre părţi se află în imposibilitate de a-şi executa obligaţia, afară de cazul în care prin lege se pre-vede altfel.

4. Bunul să fie în circuitul civil.5. Obiectul contractului este obligatoriu să fie un fapt personal

al celui care se obligă, deoarece nimeni nu poate fi obligat prin vo-inţa altuia. Spre deosebire de situaţia vechii reglementări, se recu-noaşte însă valabilitatea vânzării bunului altuia. Dacă prin lege nu se prevede altfel, bunurile unui terţ pot face obiectul unei prestaţii. Debitorul este obligat să le procure şi să le transmită creditorului sau, după caz, să obţină acordul terţului. În cazul neexecutării obli-gaţiei, debitorul răspunde pentru prejudiciile cauzate[1].

Atunci când preţul sau orice alt element al contractului urmea-ză să fie determinat de un terţ, acesta trebuie să acţioneze în mod corect, diligent şi echidistant. Dacă terţul nu poate sau nu doreşte să acţioneze ori aprecierea sa este în mod manifest nerezonabilă, instanţa, la cererea părţii interesate, va stabili, după caz, preţul sau elementul nedeterminat de către părţi.

Dacă un contract încheiat între profesionişti nu stabileşte preţul şi nici nu indică o modalitate pentru a-l determina, se presupune că părţile au avut în vedere preţul practicat în mod obişnuit în domeniul respectiv pentru aceleaşi prestaţii realizate în condiţii comparabile sau, în lipsa unui asemenea preţ, un preţ rezonabil.

[1] Potrivit art. 1683, cu denumirea marginală „Vânzarea bunului altuia”: „(1) Dacă, la data încheierii contractului asupra unui bun individual determinat, acesta se află în proprietatea unui terţ, contractul este valabil, iar vânzătorul este obligat să asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul său către cumpărător. (2) Obliga-ţia vânzătorului se consideră ca fiind executată fie prin dobândirea de către acesta a bunului, fie prin ratificarea vânzării de către proprietar, fie prin orice alt mijloc, direct ori indirect, care procură cumpărătorului proprietatea asupra bunului. (3) Dacă din lege sau din voinţa părţilor nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul dobândirii bunului de către vânzător sau al ratificării contractului de vânzare de către proprietar. (4) În cazul în care vânzătorul nu asigură transmiterea dreptului de proprietate către cumpărător, acesta din urmă poate cere rezoluţiunea contractului, restituirea preţului, precum şi, dacă este cazul, daune-in-terese. (5) Atunci când un coproprietar a vândut bunul proprietate comună şi ulterior nu asigură transmiterea proprietăţii întregului bun către cumpărător, acesta din urmă poate cere, pe lângă daune-interese, la alegerea sa, fie reducerea preţului proporţi-onal cu cota-parte pe care nu a dobândit-o, fie rezoluţiunea contractului în cazul în care nu ar fi cumpărat dacă ar fi ştiut că nu va dobândi proprietatea întregului bun. (6) În cazurile prevăzute la alin. (4) şi (5), întinderea daunelor-interese se stabileş-te, în mod corespunzător, potrivit art. 1.702 şi 1.703. (referitoare la garanţia pentru evicţiune, n.n.). Cu toate acestea, cumpărătorul care la data încheierii contractului cunoştea că bunul nu aparţinea în întregime vânzătorului nu poate să solicite ram-bursarea cheltuielilor referitoare la lucrările autonome sau voluptuare”.


Atunci când nu poate fi stabilită potrivit contractului, calitatea prestaţiei sau a obiectului acesteia trebuie să fie rezonabilă sau, după împrejurări, cel puţin de nivel mediu[1].

6.3.4. Cauza în contracte

Potrivit art. 1235 C. civ., cauza este motivul care determină fi-ecare parte să încheie contractul. Cauza trebuie să existe, să fie licită şi morală.

Cauza constituie unul din elementele esenţiale pentru validitatea contractului. Ea constituie motivul psihologic determinant al acestu-ia şi constă în reprezentarea scopului concret în vederea realizării căruia se consimte la asumarea obligaţiei. Nu se poate asuma o obligaţie în absenţa unui scop. Într-un contract de vânzare, cauza obligaţiei cumpărătorului este dobândirea bunului, iar cauza obli-gaţiei vânzătorului este obţinerea preţului. Cauza este distinctă de consimţământ şi de obiectul obligaţiei.

Condiţiile de validitate a cauzei sunt următoarele:1. Cauza să existe. În caz contrar obligaţia nu mai este valabi-

lă. Înseamnă că debitorul s-a obligat în credinţa greşită a existenţei cauzei (de exemplu, cumpărătorul achită preţul, fără să ştie însă că bunul cert pe care voia să-l cumpere a pierit anterior încheierii contractului). Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu ex-cepţia cazului în care contractul a fost greşit calificat şi poate pro-duce alte efecte juridice.

2. Cauza obligaţiei să fie licită. Ea este ilicită când este contrară legii şi ordinii publice. Cauza este ilicită şi atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative, adică atunci când actul juridic este încheiat în scopul fraudării legii. Este nulă vânzarea care ascunde o donaţie întemeiată nu pe inten-

[1] Dezacordul asupra calităţii este reglementat de dispoziţiile art. 1691 C. civ., potrivit căruia „(1) În cazul în care cumpărătorul contestă calitatea sau starea bu-nului pe care vânzătorul i l-a pus la dispoziţie, preşedintele judecătoriei de la locul prevăzut pentru executarea obligaţiei de predare, la cererea oricăreia dintre părţi, va desemna de îndată un expert în vederea constatării. (2) Prin aceeaşi hotărâre se poate dispune sechestrarea sau depozitarea bunului. (3) Dacă păstrarea bunu-lui ar putea aduce mari pagube sau ar ocaziona cheltuieli însemnate, se va putea dispune chiar vânzarea pe cheltuiala proprietarului, în condiţiile stabilite de instanţă. (4) Hotărârea de vânzare va trebui comunicată înainte de punerea ei în executa-re celeilalte părţi sau reprezentantului său, dacă unul dintre aceştia se află într-o localitate situată în circumscripţia judecătoriei care a pronunţat hotărârea. În caz contrar, hotărârea va fi comunicată în termen de 3 zile de la executarea ei”.


ţia de a gratifica, ci pe o contraprestaţie cu caracter ilicit. Dovada caracterului ilicit al cauzei se poate face prin orice mijloc de probă.

3. Cauza să fie morală, adică să nu fie contrară bunelor mora-vuri.

Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunos-cut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.

Chiar dacă nu a fost exprimată cauza în contract, în mod expres, convenţia rămâne valabilă. Existenţa unei cauze valabile se prezu-mă până la proba contrară. Înscrisul care ar constata obligaţia este valid, deşi din conţinutul său nu rezultă cauza (de exemplu, mă oblig să plătesc o sumă de bani, fără să menţionez în act dacă plata se face cu titlu de împrumut sau cu altă destinaţie).

6.4. Forma contractului

Conform principiului consensualismului, manifestarea de voinţă nu este supusă, în principiu, unor formalităţi. Aceasta înseamnă ca părţile sunt libere să-şi manifeste consimţământul în orice formă ar dori ele.

Deşi marea majoritate a contractelor sunt consensuale, legea poate prevedea expres o anumită formă solemnă, ca o condiţie pentru însăşi validitatea contractului. Principiul formalismului, ca o excepţie de la cel al consensualismului, condiţionează validitatea contractelor de exprimarea consimţământului părţilor într-o formă solemnă.

Înscrisul care constată încheierea contractului poate fi sub sem-nătură privată sau autentic. Prin excepţie, convenţiile care strămu-tă sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, în afara altor cazuri prevăzute de lege.

Sancţiunea care intervine este cea a nulităţii absolute. Contractul încheiat în lipsa formei pe care, în chip neîndoielnic, legea o cere pentru încheierea sa valabilă, este lovit de nulitate absolută.

Dacă părţile s-au învoit ca un contract să fie încheiat într-o anu-mită formă, pe care legea nu o cere, contractul se socoteşte vala-bil chiar dacă forma nu a fost respectată, potrivit art. 1242 C. civ.

Modificarea contractului este supusă condiţiilor de formă cerute de lege pentru încheierea sa, dacă prin lege nu se prevede altfel.


1. Cazurile în care forma solemnă este cerută de lege ca o condiţie de validitate a contractului. Asemenea contracte mai sunt denumite şi solemne. Contractul solemn se încheie valabil numai prin exprimarea consimţământului părţilor într-o anumită formă so-lemnă, prevăzută ad validitatem printr-o dispoziţie expresă a legii. Forma solemnă este un element constitutiv al acestui contract şi o condiţie esenţială a validităţii sale. Forma pe care o îmbracă con-tractul solemn este cea a unui înscris autentic. Atât Codul civil, cât şi unele legi speciale prevăd în mod expres contractele care tre-buie să îndeplinească forma solemnă, ca o condiţie ad validitatem: contractul de donaţie (fac excepţie darurile manuale şi donaţiile in-directe); ipoteca imobiliară convenţională; subrogarea în drepturile creditorului, consimţită de debitor etc.

2. Cazuri în care formalitatea este cerută de lege ca o condiţie de probaţiune a contractului. Uneori, legea cere forma scrisă a con-tractului, dar nu ca o condiţie ad validitatem, ci pentru proba lui (ad probationem). Forma cerută ad probationem se materializează în scris. Legea cere forma scrisă ad probationem în cazul tranzacţiei, contractului de locaţiune, contractului de asigurare, contractului de depozit voluntar. De asemenea, în cazul contractului de adeziune în care se folosesc formulare tipizate forma scrisă este cerută ad probationem.

3. Cazuri în care legea impune anumite forme de publicitate. Sunt situaţii în care legea impune anumite tehnici juridice de natură a asigura dobândirea, constituirea, certitudinea, evidenţa şi opoza-bilitatea faţă de terţi a contractelor prin care se constituie, transmit sau se sting drepturi reale imobiliare. Prin publicitatea imobiliara se aduce la cunoştinţa terţilor situaţia juridică a bunurilor imobile aflate în circuitul civil; permite statului să exercite un control eficient asupra schimbărilor ce se produc în situaţia materială a imobilelor (prin partaj, schimbarea destinaţiei sau categoriei de folosinţă etc.) şi în situaţia juridică a acestora (de exemplu: înstrăinare, grevare cu sarcini etc.).

4. Cazul contractelor reale – în care, nefiind suficient acordul de voinţe al părţilor la încheierea contractului, legea impune necesita-tea tradiţiunii lucrului.


6.5. Nulitatea contractului

6.5.1. Regimul juridic al nulităţii contractelor

Nulitatea este o sancţiune civilă constând în desfiinţarea cu efect retroactiv (de la data încheierii sale) a contractului încheiat cu în-călcarea dispoziţiilor legale (de fond şi de formă). Un asemenea contract, încheiat în dispreţul legii, nu poate produce efecte juridice.

Orice contract încheiat cu încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulităţii, dacă prin lege nu se prevede o altă sancţiune. Nulitatea se aplică oricărui contract.

Dacă sub vechea reglementare nulitatea putea fi doar judiciară, adică putea fi constată sau declarată doar de o instanţă judecăto-rească, în prezent se consacră şi nulitatea amiabilă. Astfel, potrivit art. 1246 C. civ., dacă prin lege nu se prevede altfel, nulitatea con-tractului poate fi constatată sau declarată prin acordul părţilor. Nu-litatea amiabilă poate fi însă şi un mijloc de a frauda legea, având în vedere efectele retroactive ale nulităţii.

Prin acordul părţilor nu pot fi instituite şi nici suprimate cauze de nulitate absolută sau relativă. Orice convenţie sau clauză contrară este considerată nescrisă.

A. Nulitatea absolutăAceasta intervine atunci când la încheierea contractului s-a în-

călcat o dispoziţie legală instituită pentru ocrotirea unui interes ge-neral. Contractul este lovit de nulitate absolută în cazurile anume prevăzute de lege, precum şi atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general.

Cazurile când operează nulitatea absolută sunt următoarele:a) când contractului îi lipseşte unul dintre elementele esenţiale,

structurale (consimţământul, obiectul, cauza) sau atunci când obiec-tul ori cauza sunt ilicite sau imorale, în anumite situaţii. În ceea ce priveşte consimţământul, va opera nulitatea absolută numai prin intervenţia unei erori-obstacol sau dacă, pur şi simplu, consimţă-mântul ar lipsi cu desăvârşire;

b) contractul a fost încheiat de o persoană lipsită de capacitate de folosinţă sau încalcă o prohibiţie legală de a contracta instituită din raţiuni sau interese publice;

c) contractul s-a încheiat fără respectarea formei solemne pre-văzuta de lege pentru însăşi validitatea lui (ad validitatem);

d) în cazul în care contractul a fost încheiat prin fraudarea le-gii. Frauda constă în încălcarea intenţionată de către părţi, prin fo-


losirea unor mijloace viclene, a dispoziţiilor imperative ale legii cu ocazia încheierii contractului. Astfel se poate recurge la eludarea legii (care constă în ocolirea sau evitarea intenţionată a respectării sau aplicării întocmai a unor dispoziţii normative cu ocazia încheierii contractului) sau simulaţia ilicită (când se urmăreşte un scop ilicit pentru fraudarea legii sau interesele statului).

Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care are un interes juridiceşte ocrotit. Pe lângă părţile contractante, succe-sorii acestora şi creditorii chirografari mai pot invoca nulitatea ab-solută, precum şi instanţa din oficiu.

Dacă prin lege nu se prevede altfel, nulitatea absolută poate fi invocată oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie.

Un contract lovit de nulitate absolută nu poate fi confirmat decât în cazurile prevăzute de lege. Părţile nu pot, de comun acord, să valideze un asemenea contract.

B. Nulitatea relativăContractul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale institui-

te pentru ocrotirea unui interes particular este anulabil. Contractul este anulabil când au fost nesocotite dispoziţiile legale privitoare la capacitatea de exerciţiu, când consimţământul uneia dintre părţi a fost viciat, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege.

Exemple de cauze de nulitate relativă sunt următoarele:a) consimţământul exprimat la încheierea contractului a fost vi-

ciat prin eroare, dol, violenţă ori leziune; b) contractul a fost încheiat de persoane lipsite de capacitate de

exerciţiu sau de persoane cu capacitate de exerciţiu restrânsă, care au acţionat fără a respecta prevederile legale referitoare la supli-nirea sau întregirea capacităţii lor. Contractul încheiat de minorul sub 14 ani, de alienatul mintal ori debilul mintal pus sub interdicţie judecătorească, precum şi de reprezentantul lor legal atunci când nu a existat încuviinţarea instanţei de tutelă când aceasta era ce-rută de lege, este lovit de nulitate relativă. Aceeaşi sancţiune se va aplica şi contractelor încheiate de minorul care a împlinit 14 ani, fără încuviinţarea prealabilă a instanţei de tutelă, când aceasta era impusă de lege;

c) contractul încalcă o prohibiţie legală de a contracta instituită în scopul ocrotirii unor interese personale;

d) lipsa cauzei, cu excepţia cazului în care contractul a fost greşit calificat şi poate produce alte efecte juridice.


Nulitatea relativă nu poate fi invocată decât de partea ori de persoana ocrotită prin dispoziţia legală încălcată la încheierea ac-tului. Nulitatea relativă nu poate fi invocată din oficiu de instanţa judecătorească.

Acţiunea în anulare este supusă prescripţiei extinctive. Nulita-tea relativă poate fi invocată pe cale de acţiune numai în termenul de prescripţie stabilit de lege. Cu toate acestea, partea căreia i se cere executarea contractului poate opune oricând nulitatea relativă a contractului, chiar şi după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului la acţiunea în anulare.

Nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare (expresă sau tacită) de persoana care avea dreptul să o invoce. Între părţi, efectul confirmării este acela că nulitatea dispare cu efect retroactiv. Atunci când confirmarea putea fi făcută de mai multe persoane şi numai una dintre ele confirmă contractul anulabil, confirmarea efectuată de aceasta nu operează şi în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi, care rămân în drept să invoce nulitatea relativă. Faţă de terţi, nulitatea relativă va produce efecte pentru viitor.

În cazurile în care natura nulităţii nu este determinată ori nu re-iese în chip neîndoielnic din lege, contractul este anulabil.

6.5.2. Salvarea contractului

Nulitatea parţială. În ideea salvării contractului, Codul civil pre-vede: clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri şi care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea contractului în întregul său numai dacă sunt, prin natura lor, esenţiale sau dacă, în lipsa acestora, contractul nu s-ar fi încheiat. În cazul în care con-tractul este menţinut în parte, clauzele nule sunt înlocuite de drept cu dispoziţiile legale aplicabile. Aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi clauzelor care contravin unor dispoziţii legale im-perative şi sunt considerate de lege nescrise.

Nulitatea contractului plurilateral. În cazul contractelor cu mai multe părţi – cum este cazul contractului de societate – în care pre-staţia fiecărei părţi este făcută în considerarea unui scop comun, nulitatea contractului în privinţa uneia dintre părţi nu atrage desfiin-ţarea în întregime a contractului, afară de cazul în care participarea acesteia este esenţială pentru existenţa contractului.


Refacerea contractului nul. Contractul nul poate fi refăcut, în tot sau în parte, cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de lege la data refacerii lui. În toate cazurile, contractul refăcut nu va produce efecte decât pentru viitor, iar nu şi pentru trecut.

Conversiunea contractului. Un contract lovit de nulitate absolu-tă va produce totuşi efectele actului juridic pentru care sunt îndeplini-te condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege. Aceste dispoziţii nu se aplică dacă intenţia de a exclude aplicarea conversiunii este stipulată în contractul lovit de nulitate sau reiese în chip neîndoielnic din scopurile urmărite de părţi la data încheierii contractului.

Validarea contractului nul. Contractul afectat de o cauză de nulitate este validat atunci când nulitatea este acoperită. Nulitatea poate fi acoperită prin confirmare sau prin alte moduri anume prevă-zute de lege. Confirmarea unui contract anulabil rezultă din voinţa, expresă sau tacită, de a renunţa la dreptul de a invoca nulitatea. Voinţa de a renunţa trebuie să fie certă. Confirmarea îşi produce efectele din momentul încheierii contractului şi atrage renunţarea la mijloacele şi excepţiile ce puteau fi opuse, sub rezerva însă a drep-turilor dobândite şi conservate de terţii de bună-credinţă.

Adaptarea contractului. Dacă o parte este îndreptăţită să invo-ce anulabilitatea contractului pentru eroare, dar cealaltă parte de-clară că doreşte să execute ori execută contractul aşa cum acesta fusese înţeles de partea îndreptăţită să invoce anulabilitatea, con-tractul se consideră că a fost încheiat aşa cum l-a înţeles această din urmă parte. În acest caz, după ce a fost informată asupra felului în care partea îndreptăţită să invoce anulabilitatea a înţeles contractul şi înainte ca aceasta să fi obţinut anularea, cealaltă parte trebuie, în termen de cel mult 3 luni de la data când a fost notificată ori de la data când i s-a comunicat cererea de chemare în judecată, să declare că este de acord cu executarea sau să execute fără întâr-ziere contractul, astfel cum a fost înţeles de partea aflată în eroare. Dacă declaraţia a fost făcută şi comunicată părţii aflate în eroare în termenul anterior sau contractul a fost executat, dreptul de a ob-ţine anularea este stins şi notificarea de mai sus este considerată lipsită de efecte[1].



6.5.3. Efectele nulităţii contractului

Contractul lovit de nulitate absolută sau anulat este considerat a nu fi fost niciodată încheiat.

Efectul principal al nulităţii absolute şi relative este acela că des-fiinţarea contractului se face retroactiv.

Desfiinţarea contractului atrage, în condiţiile legii, şi desfiinţarea actelor subsecvente încheiate în baza lui.

Dacă între momentul încheierii contractului şi până la anulare nu a fost pus în executare, situaţia este simplă, deoarece părţile se află în situaţia în care nu ar fi contractat vreodată.

În cazul în care contractul este desfiinţat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestaţiile primite, potrivit prevederilor art. 1639-1647 C. civ., chiar dacă acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu.

Prestaţiile care au fost efectuate în baza actului lovit de nulitate vor fi restituite, părţile fiind repuse în situaţia anterioară încheierii contractului (restitutio în integrum), cu unele excepţii.

Faţă de terţi, nulitatea contractului produce acelaşi efect retroac-tiv, deoarece se consideră că părţile nu puteau transmite mai multe drepturi decât aveau ele (nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet). Desfiinţându-se drepturile părţii contractante, în egală măsură se desfiinţează şi drepturile dobânditorilor (resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis). Şi de la această regulă există o serie de excepţii.

A. Daune-interese în cazul nulităţii contractuluiÎn caz de violenţă sau dol, cel al cărui consimţământ este viciat

are dreptul de a pretinde, în afară de anulare, şi daune-interese sau, dacă preferă menţinerea contractului, de a solicita numai reducerea prestaţiei sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptăţit.

În cazul unui contract lezionar, partea al cărei consimţământ a fost viciat prin leziune poate cere, la alegerea sa, anularea contrac-tului sau reducerea obligaţiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptăţită. Înţelegem de aici că victima leziunii nu este ţinută să distrugă contractul, ci poate opta pentru menţinerea sa, având loc micşorarea propriei obligaţii.

În toate cazurile, instanţa poate să menţină contractul dacă cea-laltă parte oferă, în mod echitabil, o reducere a propriei creanţe sau, după caz, o majorare a propriei obligaţii. În această situaţie se vor aplica regulile de la adaptarea contractului.


Cu excepţia leziunii asupra minorului, acţiunea în anulare este admisibilă numai dacă leziunea depăşeşte jumătate din valoarea pe care o avea, la momentul încheierii contractului, prestaţia promi-să sau executată de partea lezată. Disproporţia trebuie să subziste până la data cererii de anulare.

În cazul anulării sau constatării nulităţii contractului încheiat în formă autentică pentru o cauză de nulitate a cărei existenţă rezultă din însuşi textul contractului, partea prejudiciată poate cere obliga-rea notarului public la repararea prejudiciilor suferite, în condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.

B. Interpretarea contractelorArticolul 1266 C. civ. referitor la interpretarea contractului pre-

vede că aceasta se realizează după voinţa concordantă a părţilor, iar nu după sensul literal al termenilor. La stabilirea voinţei concor-dante se va ţine seama, între altele, de scopul contractului, de ne-gocierile purtate de părţi, de practicile statornicite între acestea şi de comportamentul lor ulterior încheierii contractului.

Cât priveşte clauzele îndoielnice, în art. 1268 C. civ. se arată că acele clauze susceptibile de mai multe înţelesuri se interpretează în sensul ce se potriveşte cel mai bine naturii şi obiectului contractului. Ele se interpretează ţinând seama, între altele, de împrejurările în care a fost încheiat, de interpretarea dată anterior de părţi, de sensul atribuit în general clauzelor şi expresiilor în domeniu şi de uzanţe.

Contractul nu cuprinde decât lucrul asupra căruia părţile şi-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii folosiţi. Clau-zele destinate să exemplifice sau să înlăture orice îndoială asupra aplicării contractului la un caz particular nu îi restrâng aplicarea în alte cazuri care nu au fost expres prevăzute.

În art. 1269 C. civ. sunt stabilite reguli subsidiare de interpreta-re: dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâ-ne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă; stipulaţiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează îm-potriva celui care le-a propus.

C. Efectele contractuluiContractul este cel mai important izvor de obligaţii. Principalul

efect al unui contract valabil încheiat este acela de a genera, modi-fica sau stinge raporturi obligaţionale al căror conţinut este constituit din drepturi şi obligaţii contractuale.


Când se vorbeşte de efectele contractului se are în vedere în primul rând obligativitatea acestuia în raport cu părţile contractante, dar şi în raport cu instanţă sau cu terţi oarecare.

Unul dintre principiile care guvernează efectele contractului este principiul forţei obligatorii, consacrat în art. 1270 C. civ.: „Contrac-tul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante”. Altfel spus, contractul este legea părţilor. Articolul reia într-o formă destul de asemănătoare articolul 969 din vechiul Cod civil, a cărui formă era: „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”.

O consecinţă a puterii obligatorii a contractului o reprezintă ire-vocabilitatea contractului. Puterea obligatorie a contractului face ca nici una din părţi să nu-l poată modifica unilateral. Revocarea contractului va fi posibilă numai prin acordul de voinţă al ambelor părţi. Principiul cunoaşte însă şi unele excepţii. Astfel, este posibilă denunţarea unilaterala a unui contract, dar numai în cazurile prevă-zute de lege. Este ceea ce afirmă şi art. 1270 alin. (2) C. civ., care prevede: „contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor şi din cauze autorizate de lege”.

Determinarea sferei persoanelor între care există legătură obli-gaţională, precum şi problema extinderii acestei legături asupra al-tor persoane va fi abordată în cadrul principiului relativităţii efectelor contractului. Potrivit acestui principiu, consacrat în art. 1280 C. civ., contractul produce efecte doar între părţile contractante, dacă prin lege nu se prevede altfel. El nici nu profită nici nu dăunează celor care nu au participat la încheierea contractului.

Noul Cod civil consacră în art. 1281 principiul opozabilităţii efec-telor contractului. Potrivit textului de lege, contractul este opozabil terţilor, care nu pot aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor născute din contract. Terţii se pot prevala de efectele contractului, însă fără a avea dreptul de a cere executarea lui, cu excepţia cazurilor pre-văzute de lege. Cu alte cuvinte, deşi un contract nu generează pen-tru terţi drepturi şi obligaţii (aşa cum consacră principiul relativităţii), totuşi terţii nu pot face abstracţie de realitatea pe care încheierea unui contract o generează şi pe care sunt ţinuţi să o respecte. Mai mult, dacă doresc, ei pot să invoce în sprijinul drepturilor lor situaţia nou-creată ca urmare a convenţiei încheiate.

Capitolul VII. Executarea obligaţiilor

Orice raport juridic este încheiat cu convingerea că obligaţiile vor fi executate voluntar, fără a se apela la constrângere.

O reluare a principiului forţei obligatorii este făcută de art. 1516 alin. (1) C. civ. conform căruia creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei. În cazul în care, fără justifi-care, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, credi-torul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:

– să ceară sau, după caz, să se treacă la executarea silită a obligaţiei;

– să obţină, dacă obligaţia este contractuală, rezoluţiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligaţii co-relative;

– să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.

7.1. Executarea de bunăvoie a obligaţiilor (plata)

7.1.1. Noţiuni generale

Plata este tratată de Codul civil în Titlul V, intitulat „Executarea obligaţiilor” (art. 1469-art. 1515).

În limbajul juridic, plata are un înţeles mult mai larg decât în vorbirea curentă, unde este considerată doar ca o predare a unei sume de bani. Deşi termenii în care a fost definită plata diferă, nu au existat deosebiri esenţiale în ce priveşte conţinutul ei.

Plata constă în remiterea unei sume de bani sau, după caz, în executarea oricărei alte prestaţii care constituie obiectul însuşi al obligaţiei.

Plata reprezintă executarea voluntară a obligaţiilor, indiferent de obiectul lor (de exemplu: predarea unui bun mobil sau imobil, exe-cutarea unei lucrări etc.).

Plata cuprinde un element material (de exemplu: prestarea unui serviciu, remiterea lucrului datorat etc.) şi unul psihologic (convenţia dintre solvens şi accipiens de stingere a obligaţiei). Legea cere con-diţii de capacitate atât în cazul debitorului, cât şi în cel al creditorului.

VII. Executarea obligaţiilor 165

Obligaţia se stinge prin plată atunci când prestaţia datorată este executată de bunăvoie.

Plata are ca efect stingerea atât a obligaţiei principale, cât şi a obligaţiilor accesorii, cum ar fi fidejusiunea etc. Mai multe obligaţii pot fi stinse prin plată, chiar dacă ar exista mai mulţi debitori sau creditori, în cazul în care acele obligaţii au acelaşi obiect.

Orice plată presupune existenţa unei datorii, astfel că, ceea ce se plăteşte fără a fi datorat este supus repetiţiunii. Repetiţiunea nu este admisă în cazul obligaţiilor naturale care au fost voluntar exe-cutate. Considerată ca o obligaţie civilă în germene, obligaţia na-turală nu produce efecte decât dacă a fost executată de bunăvoie. Nefiind exigibile, obligaţiile naturale nu permit compensarea. Totuşi, repetiţiunea va fi posibilă şi în cazul obligaţiilor naturale, atunci când debitorul va face dovada că în momentul plăţii a fost în eroare. Dacă debitorul plăteşte o datorie naturală crezând că este o obligaţie ci-vilă, repetiţiunea este admisibilă, deoarece nu se poate recunoaşte existenţa unei obligaţii naturale crezând că este o obligaţie civilă.

O obligaţie se stinge pentru că ea a fost executată. O obligaţie poate fi stinsă şi fără a fi executată, atunci când operează unul din modurile de stingere propriu-zise ale obligaţiei (de exemplu: com-pensarea, prescripţia etc.). Plata, ca modalitate a executării volun-tare a obligaţiilor, trebuie tratată distinct de modurile de stingere. Evident, plata are ca efect stingerea obligaţiei, dar stingerea nu este decât consecinţa executării. Dacă nu ar fi executată, obligaţia nu s-ar putea stinge.

Dacă debitorul nu execută voluntar obligaţia, creditorul va proce-da la executarea silită. Pentru aceasta, în vederea dobândirii titlului executoriu, creditorul trebuie să se adreseze organului jurisdicţional. În contractele sinalagmatice, în cazul refuzului uneia din părţi de a executa benevol obligaţia, rezoluţiunea contractului pentru neexe-cutare, întemeiată pe ideea de culpă, se pronunţă de către instanţă şi nu operează de drept.

În principiu deci, dacă o parte contractantă nu-şi execută de bunăvoie obligaţiile, cealaltă parte va proceda la executarea silită, obţinând prin intermediul organului jurisdicţional competent o hotă-râre în acest sens. În temeiul unei asemenea hotărâri sau al unui alt titlu executoriu, organele de stat competente îl vor putea con-strânge pe debitor să predea lucrul sau să procedeze la vânzarea ori ridicarea lui, pentru a se plăti suma de bani creditorului. Dar şi după obţinerea hotărârii judecătoreşti, debitorul are posibilitatea să execute de bunăvoie obligaţia. Dacă şi în acest moment el refuză


efectuarea plăţii, creditorul va putea cere declanşarea procedurii executării silite. Rigorile procedurii executării silite au menirea de a-l determina pe debitor să renunţe la opoziţie. Executarea voluntară poate interveni pe tot parcursul executării silite a obligaţiilor, punând capăt activităţii de constrângere. În cadrul acestei proceduri, însuşi legiuitorul a prevăzut mai multe momente când se dă posibilitatea debitorului să execute voluntar obligaţiile. În principiu, în orice mo-ment al procedurii executării silite debitorul poate executa benevol obligaţia sa; dar, independent de voinţa sa, legea a prevăzut expres anumite termene în care debitorul este invitat să-şi execute voluntar obligaţia. Şi după împlinirea termenului de prescripţie, dacă debito-rul face plata, el nu va putea cere restituirea plăţii, indiferent dacă ştia sau nu că se împlinise termenul de prescripţie.

7.1.2. Subiectele plăţii

7.1.2.1. Subiectul pasiv (solvens)

Potrivit art. 1472 C. civ., „Plata poate să fie făcută de orice per-soană, chiar dacă este un terţ în raport cu acea obligaţie”. Plata va putea fi efectuată de următoarele persoane: debitorul, mandatarul debitorului, moştenitorii debitorului, codebitorul solidar sau fideju-sor, terţii.

A. Plata făcută de debitorÎn principiu, plata se face de către debitor, aceasta fiind regula

firească. Plata făcută de debitor stinge obligaţia principală şi obli-gaţiile accesorii (ipoteca, privilegii, fidejusiune etc.) care garantează datoria. În cazul obligaţiilor intuitu personae, creditorul fiind interesat să primească plata numai de la debitor, el va putea refuza execu-tarea obligaţiei de către un terţ. Deci, în cazul obligaţiilor de a face care au caracter intuitu personae, obligaţia nu va putea fi executată decât de debitor. Chiar dacă obligaţia poate fi executată de o altă persoană, dar în convenţie s-a stabilit ca ea să fie executată numai de debitor, plata nu va putea fi făcută de altă persoană.

Debitorul care a executat prestaţia datorată nu poate cere resti-tuirea invocând incapacitatea sa la data executării.

B. Plata făcută de mandatarul debitoruluiDebitorul poate face plata prin intermediul mandatarului său.

Mandatarul este obligat faţă de al treilea numai în limitele manda-tului, personal el nedatorând nimic. Când face plata în numele man-


dantului, mandatarul este obligat să încunoştinţeze pe terţ despre acest fapt. El trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile fără a substitui o altă persoană, deoarece, în cazul substituirii, el va răspunde de faptele substituitului, tot aşa cum ar răspunde de faptele sale proprii.

C. Plata făcută de moştenitorii debitoruluiO persoană poate dobândi calitatea de debitor ca urmare a des-

chiderii succesiunii, ea substituindu-se persoanei defunctului pe care se consideră că o continuă, devenind debitor personal şi obli-gat astfel cum era defunctul şi nu va putea cere predarea legatului decât după achitarea în prealabil a datoriilor. În cazul mai multor comoştenitori obligaţi să execute o obligaţie succesorală, fiecare va plăti doar partea sa. Când obligaţia succesorală este indivizibilă, fi-ecare succesor cu titlu universal va fi ţinut la plata totalului datoriilor indivizibile, deoarece asemenea obligaţii nu pot fi divizate între părţi.

D. Plata făcută de un codebitor solidar sau de un fidejusorCodebitorul solidar sau indivizibil şi fidejusorul sunt obligaţi a

plăti datoria. Uneori ei fac plata voluntar, pentru a evita cheltuielile de urmărire şi pentru a exercita un recurs util împotriva debitorului, care ar putea deveni insolvabil. Plata făcută de asemenea persoane nu liberează pe debitor de datoria sa; obligaţia pasivă nu se stinge, ci, după caz, ori va avea loc o transferare (subrogaţie în drepturi-le creditorului), sau o transformare a ei (novaţie prin schimbare de creditor).

Obiectul plăţii făcute de terţul interesat trebuie să fie similar cu cel datorat de debitor. Codebitorul şi fidejusorul sunt obligaţi să facă o plată integrală, fiindcă nu pot constrânge pe creditor să primească o plată parţială. Interesat să facă plata creditorului ipotecar poate fi şi cumpărătorul unui imobil ipotecat. Obligaţi solidar sunt, potrivit art. 1382 C. civ., şi autorii unei fapte ilicite.

E. Plata făcută de un terţ neinteresatÎn principiu, orice persoană poate face plata. Este posibil ca un

terţ să facă plata fără mandat; creditorul nu o poate refuza, deoare-ce se presupune ca aceasta îi este folositoare şi nu ar putea invoca nici faptul că nu ar avea niciun interes pentru debitor, pentru că le-gea nu permite creditorului să invoce la plată interesul debitorului.

Când terţul acţionează în numele debitorului, dar fără mandat, ne vom găsi în prezenţa unei gestiuni de afaceri (evident, dacă sunt întrunite condiţiile acestui cvasicontract). Este posibil ca terţul să


facă plata împotriva voinţei debitorului şi fără intenţia de a face o liberalitate. În cazul refuzului primirii plăţii, terţul va putea recurge la oferta reală urmată de consemnaţiune.

Plata făcută de un terţ stinge obligaţia dacă este făcută pe seama debitorului. În acest caz, terţul nu se subrogă în drepturile credito-rului plătit decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.

Este posibil ca terţul să facă plata în numele său propriu. În acest caz, el îl poate sili pe creditor să primească plata, dar nu-l va putea obliga să-l subroge în drepturile sale. Subrogaţia îi va putea fi acor-dată însă de debitor. Creditorul este dator să refuze plata oferită de terţ dacă debitorul l-a încunoştinţat în prealabil că se opune la aceasta, cu excepţia cazului în care un asemenea refuz l-ar preju-dicia pe creditor.

În celelalte cazuri, creditorul nu poate refuza plata făcută de un terţ decât dacă natura obligaţiei sau convenţia părţilor impune ca obligaţia să fie executată numai de debitor.

Plata făcută de un terţ neinteresat poate avea uneori caracterul unei liberalităţi.

Atunci când terţul plăteşte din eroare, crezându-se debitor, va face o plată nedatorată şi va putea cere restituirea ei.

7.1.2.2. Subiectul activ (accipiens)

Potrivit art. 1475 C. civ., plata trebuie făcută creditorului, repre-zentantului său legal sau convenţional, persoanei indicate de acesta ori persoanei autorizate de instanţă să o primească.

În principiu, plata trebuie făcută creditorului, deoarece acesta este persoana faţă de care debitorul este obligat. Există însă şi alte persoane cărora solvens-ul le poate face o plată valabilă: re-prezentantului creditorului, succesorului creditorului, cesionarului creanţei etc.

Plata se mai poate face valabil unui terţ abilitat să primească pentru creditor, abilitare care rezultă dintr-un mandat tacit sau ex-pres. Terţul poate fi abilitat să primească plata fie prin justiţie, fie prin lege. Părinţii (iar în absenţa lor, tutorele) vor primi plata pentru minorii sub vârsta de 14 ani. Tutorele va primi plata şi pentru persoa-nele puse sub interdicţie din cauza alienaţiei sau debilităţii mintale.

Creditorul poate da mandat unei persoane să primească plata. Mandatarul poate substitui o altă persoană pentru a primi plata, dar este necesar ca părţile, prin contract, să fi stipulat această posibi-litate. Când substituirea a avut loc cu acordul creditorului, acesta


va putea cere plata direct de la substituit. Asemenea creditorului, mandatarul poate primi plata şi înainte de termen.

Terţul poate fi împuternicit fie de creditor să primească plata, fie poate fi desemnat atât de creditor, cât şi de debitor prin convenţie. Plata care a fost făcută unui terţ care nu a fost împuternicit să o primească va fi totuşi valabilă, dacă debitorul va face dovada că a profitat creditorului.

Plata făcută moştenitorilor creditorului liberează pe debitor. În contractul de rentă viageră, debirentierul are obligaţia de a

plăti ratele de rentă la termenele stipulate: când renta s-a constituit în favoarea mai multor credirentieri, moartea unuia are drept urmare plata integrală a rentei, până când încetează din viaţă ultimul supra-vieţuitor.

Un legat cu sarcini poate fi stipulat în interesul unui terţ, care de-vine creditorul celui gratificat, având dreptul de a primi de la acesta din urmă plata.

Când o faptă ilicită are drept urmare moartea victimei, dreptul la despăgubire revine persoanelor care se aflau în întreţinerea vic-timei.

În cazul stipulaţiei pentru altul, terţul dobândeşte calitatea de creditor şi, în consecinţă, dreptul de a primi plata.

La transmiterea obligaţiei, o altă persoană – căreia i s-a transmis obligaţia şi calitatea de creditor – va primi plata.

În unele situaţii, plata va fi valabilă, chiar dacă nu a fost făcută creditorului, împuternicitului sau persoanei indicate de acesta ori persoanei autorizate de instanţă să o primească, în condiţiile pre-văzute de art. 1477 C. civ., şi anume dacă:

– creditorul ratifică plata făcută unei persoane fără calitate, re-nunţând la dreptul de a invoca nulitatea plăţii;

– cel care a primit plata devine ulterior titularul creanţei; – a fost făcută celui care a pretins plata în baza unei chitanţe

liberatorii semnate de creditor. Plata făcută în alte condiţii decât cele de mai sus stinge obliga-

ţia numai în măsura în care profită creditorului, adică dacă stinge obligaţia principală. Dacă plata foloseşte în parte creditorului, ea va fi valabilă numai pentru această parte. Raţiunea valabilităţii plăţii rezidă în faptul că, dacă s-ar permite creditorului să ceară o a doua plată, s-ar îmbogăţi nejustificat în dauna debitorului său.

Pentru a primi plata, creditorul trebuie să aibă capacitatea de a înstrăina, deoarece plata are ca urmare stingerea creanţei. Plata făcută unui incapabil este lovită de nulitate relativă. Totuşi, plata fă-


cută unui asemenea creditor va fi valabilă, dacă ea a profitat incapa-bilului, iar plata făcută unui creditor care este incapabil de a o primi nu liberează pe debitor decât în măsura în care profită creditorului.

Creditorul, pentru a putea primi plata, trebuie să aibă capacita-te de exerciţiu. Condiţia capacităţii de a înstrăina este necesară şi moştenitorilor creditorului, deoarece plata făcută unui moştenitor incapabil va fi lovită de nulitate relativă.

Plata făcută cu bună-credinţă unui creditor aparent este valabilă, chiar dacă ulterior se stabileşte că acesta nu era adevăratul credi-tor. Creditorul aparent este ţinut să restituie adevăratului creditor plata primită, potrivit regulilor stabilite pentru restituirea prestaţiilor.

A. Oferta de plată şi consemnaţiuneaCreditorul poate refuza uneori primirea plăţii. Debitorul are in-

teresul de a se libera (de exemplu: pentru a împiedica curgerea dobânzilor, pentru a libera un fidejusor, pentru a degreva un imobil de privilegii sau ipoteci etc.), poate înfrânge rezistenţa creditorului care refuză primirea plăţii (de exemplu: din capriciu pretinde o plată parţială; refuză să elibereze debitorului o chitanţă etc.).

Debitorul are la îndemână mai multe mijloace juridice pentru a se elibera de obligaţia sa ori pentru a limita efectele juridice ne-faste pe care le generează pentru el refuzul creditorului de a primi plata. Astfel:

– debitorul îl poate pune în întârziere pe creditor atunci când refuză, în mod nejustificat, plata oferită în mod corespunzător sau când refuză să îndeplinească actele pregătitoare fără de care debi-torul nu îşi poate executa obligaţia. Creditorul pus în întârziere preia riscul imposibilităţii de executare a obligaţiei, iar debitorul nu este ţinut să restituie fructele culese după punerea în întârziere. Credi-torul este ţinut la repararea prejudiciilor cauzate prin întârziere şi la acoperirea cheltuielilor de conservare a bunului datorat.

– debitorul poate consemna bunul pe cheltuiala şi riscurile cre-ditorului, liberându-se astfel de obligaţia sa, folosindu-se de pro-cedura ofertei reale şi a consemnaţiunii reglementată de Codul de procedură civilă.

Oferta reală constă în prezentarea efectivă şi materială a lucrului datorat. Prezentarea efectivă se face printr-o somaţie prin care se arată ziua, ora şi locul predării lucrului. Nu este suficientă o simplă somaţie de primire sau o somaţie verbală. Pentru ca oferta reală să fie valabilă, este necesar ca creditorul să nu aibă un motiv legitim de a refuza plata.


Simpla consemnaţiune nu constituie o plată, astfel că, până în momentul acceptării ei de către creditor, lucrul nu trece în proprie-tatea acestuia. Plata presupune deposedarea debitorului şi intrarea lucrului în posesia creditorului.

Debitorul are dreptul să retragă bunul consemnat cât timp credi-torul nu a declarat că acceptă consemnarea sau aceasta nu a fost validată de instanţă. Creanţa renaşte cu toate garanţiile şi toate ce-lelalte accesorii ale sale din momentul retragerii bunului.

– dacă natura bunului face imposibilă consemnarea, dacă bunul este perisabil sau dacă depozitarea lui necesită costuri de întreţinere ori cheltuieli considerabile, debitorul poate porni vânzarea publică a bunului şi poate consemna preţul. Este necesar în prealabil însă să îl notifice pe creditor, iar vânzarea să fie încuviinţată de instanţa judecătorească anterior demarării vânzării.

B. Plata prin subrogaţiePrin subrogaţie se înlocuieşte o persoană prin alta, motiv pentru

care mai este denumită şi personală; drepturile şi garanţiile credi-torului trec asupra terţului solvens, acesta devenind creditorul de-bitorului.

Articolul 1593 C. civ., când clasifică subrogaţia, are în vedere „subrogarea în drepturile creditorului”, iar art. 1594 C. civ., care re-glementează subrogaţia convenţională, prevede că „atunci când creditorul primeşte plata de la un terţ, îi transmite acestuia, la mo-mentul plăţii, toate drepturile pe care le avea împotriva debitorului”; când debitorul împrumută o sumă de bani pentru a-şi plăti datoria, în temeiul art. 1595 C. civ., „subrogă pe împrumutător în drepturile creditorului”. În consecinţă, aceleaşi garanţii care protejau creanţa la creditor o vor proteja şi la terţul solvens.

7.1.3. Condiţiile de valabilitate a plăţii

Clasificarea obligaţiilor în obligaţii de rezultat (determinate) şi obligaţii de mijloace (sau de diligenţă) a generat şi necesitatea sta-bilirii unui criteriu în ceea ce priveşte diligenţa pe care trebuie să o depună debitorul în executarea obligaţiilor sale. Astfel, potrivit alin. (1) art. 1480 C. civ., debitorul este ţinut să îşi execute obliga-ţiile cu diligenţa pe care un bun proprietar o depune în administra-rea bunurilor sale, afară de cazul în care prin lege sau prin contract s-ar dispune altfel.


În cazul în care este vorba despre obligaţii care au legătură/sunt asumate în legătură cu activitatea profesională, diligenţa pe care trebuia să o depună debitorul pentru executarea obligaţiei se va aprecia diferenţiat în funcţie de natura şi specificul activităţii profe-sionale desfăşurate.

În cazul obligaţiilor de a da – prin care se transferă sau se con-stituie un drept real – dacă la data executării debitorul nu este titu-larul dreptului ce trebuia transmis ori cedat sau, după caz, nu poate dispune de acesta în mod liber, obligaţia debitorului nu se stinge, el fiind obligat să procure bunul şi să îl transmită creditorului sau, după caz, să obţină acordul terţului.

Se observă că optica actualului legiuitor diferă de cea a antece-sorului său de la 1864. Astfel, sub vechiul Cod civil, una dintre con-diţiile de valabilitate a plăţii era ca aceasta să provină de la propri-etarul lucrului. Pentru a putea fi valabilă, potrivit vechiului art. 1095, plata trebuia făcută de „proprietarul capabil de a înstrăina lucrul dat în plată”. Deci, pentru ca plata să fie valabilă, era necesar să fie îndeplinite următoarele două condiţii: să fie făcută de proprietarul lucrului dat în plată şi autorul plăţii să fie capabil de a înstrăina.

În prezent, dacă prin lege nu se prevede altfel, bunurile unui terţ pot face obiectul unei prestaţii. În cazul neexecutării obligaţiei, de-bitorul răspunde pentru prejudiciile cauzate.

Obligaţia de a strămuta proprietatea implică şi obligaţiile de a preda lucrul şi de a-l conserva până la predare.

Obligaţiile de a da nu trebuie confundate cu obligaţiile de a face, aşa cum este şi cazul obligaţiei de a preda bunul.

În cazul executării unei obligaţii de preda un bun individual de-terminat, debitorul este liberat prin predarea acestuia în starea în care se afla la momentul naşterii obligaţiei. Obligaţia de a preda un bun individual determinat o cuprinde şi pe aceea de a-l conserva până la predare.

Atunci când, în executarea obligaţiei sale, debitorul predă un bun care nu îi aparţine sau de care nu poate dispune, el nu poate cere creditorului restituirea bunului predat decât dacă se angajează să execute prestaţia datorată cu un alt bun de care acesta poate dispune.

Creditorul de bună-credinţă poate însă restitui bunul primit şi solicita, dacă este cazul, daune-interese pentru repararea prejudi-ciului suferit.

Obligaţia de a da poate fi individuală sau poate avea ca accesorii obligaţii de a face. Suntem şi noi de părere că asemenea obligaţii,


având în vedere natura lor şi indiferent de caracterul lor accesoriu, continuă să fie obligaţii de a face. De exemplu, în ceea ce priveşte imobilele înscrise în cartea funciară, obligaţia de a strămuta pro-prietatea o cuprinde şi pe aceea de a preda înscrisurile necesare pentru efectuarea înscrierii.

Odată cu lucrul, debitorul are obligaţia să predea creditorului şi fructele care nu au fost percepute în momentul încheierii contrac-tului.

Uneori, obligaţia de a da este precedată de executarea unei obli-gaţii de a face. În situaţia în care debitorului îi incumbă obligaţia de a constitui o garanţie, pentru ca modalitatea şi forma acesteia să fie determinate, el poate oferi, la alegerea sa, o garanţie reală sau personală ori o altă garanţie suficientă.

Plata se poate face prin orice mijloc folosit în mod obişnuit în locul unde aceasta trebuie efectuată.

Obligaţia de a da o sumă de baniPotrivit art. 1488 C. civ., debitorul unei sume de bani este liberat

prin remiterea către creditor a sumei nominale datorate. Dispoziţia consacră principiul nominalismului monetar existent

şi controversat şi în legislaţia anterioară datei de 1 octombrie 2011. Potrivit acestui principiu, indiferent de fluctuaţiile monetare, se va considera că debitorul şi-a executat obligaţia dacă va remite credi-torului doar suma datorată.

Sumele de bani produc dobânzi remuneratorii, moratorii, resti-tutorii etc., având o rată a dobânzii stabilită de părţi sau, în lipsă, de lege.

Dobânzile scadente produc ele însele dobânzi, însă în anumite condiţii restrictive. Este ceea ce se numeşte anatocism sau capi-talizarea dobânzilor[1]. Capitalizarea dobânzilor este posibilă numai atunci când legea sau contractul, în limitele permise de lege, o prevede ori, în lipsă, atunci când sunt cerute în instanţă. În acest din urmă caz, dobânzile curg numai de la data cererii de chemare în judecată.

Dispoziţiile art. 1488 şi ale art. 1489 C. civ. trebuie completate cu prevederile O.G nr. 13/2011 privind nivelul dobânzii remunera-torii şi penalizatoare în obligaţiile băneşti şi unele măsuri financiar-contabile.

[1] M. DUMiTrU, Regimul juridic al dobânzii moratorii, Ed. Universul Juridic, Bucu-reşti, 2010, p. 269.


În cadrul aceluiaşi articol, în ultimul alineat este reglementată situaţia în care pentru plata unei sume de bani este acceptat un in-strument de plată. Este cunoscut că emiterea/remiterea unui titlu de credit nu reprezintă o plata, acest aspect fiind surprins de legile spe-ciale referitoare la cambie, bilet la ordin şi cec (Legea nr. 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin şi Legea nr. 59/1954 privind cecul). Pentru a evita eventualele controverse în ceea ce priveşte consi-derarea unei plăţi ca efectuată, se prevede expres că atunci când creditorul acceptă un cec sau un alt instrument de plată se prezumă că o face numai sub condiţia suspensivă ca acesta să fie onorat.

7.1.4. Obiectul plăţii. Principiul indivizibilităţii plăţii. Excepţii

Obiectul plăţii îl constituie prestaţia pe care debitorul o datorea-ză creditorului. Debitorul nu-l poate constrânge pe creditor să pri-mească un alt lucru decât cel care face obiectul convenţiei şi nici creditorul nu poate obliga pe debitor să predea un alt lucru. Credito-rul nu poate fi silit să primească un alt lucru, în schimbul celui care formează obiectul convenţiei, chiar dacă bunul oferit are o valoare egală sau mai mare decât cel care este datorat. Atât timp cât părţile au stabilit prin convenţia lor obiectul plăţii, creditorul sau debitorul nu poate, în mod unilateral, modifica acest obiect. Este consecinţa firească a caracterului puterii obligatorii a contractului.

Dacă creditorul consimte să primească altceva decât i se cuve-nea, ne aflăm în prezenţa unei dări în plată. Obligaţia se va stinge atunci când noua prestaţie este efectuată. Prin excepţie, atunci când în locul prestaţiei iniţiale este cedată o creanţă, obligaţia se stinge în momentul satisfacerii creanţei cedate.

Dacă prestaţia oferită în schimb constă în transferul proprietăţii sau al unui alt drept, debitorul este ţinut de garanţia contra evicţi-unii şi de garanţia contra viciilor lucrului, potrivit regulilor aplicabile în materia vânzării, cu excepţia cazului în care creditorul preferă să ceară prestaţia iniţială şi repararea prejudiciului. În aceste cazuri, garanţiile oferite de terţi nu renasc.

Creditorul nu poate fi constrâns să primească doar o parte din obiectul plăţii, deoarece s-ar încălca principiul indivizibilităţii plăţii.

Având în vedere regula potrivit căreia debitorul trebuie să facă plata lucrului datorat, dacă din eroare creditorul primeşte un alt lu-cru, el îl va putea restitui şi cere efectuarea plăţii lucrului datorat.

Când obiectul plăţii îl constituie un lucru cert, iar acesta piere fără culpa debitorului, obligaţia se stinge. Dacă bunul se degradea-


ză din culpa debitorului sau chiar din caz fortuit, creditorul va putea cere remiterea bunului în starea în care se află şi daune-interese ca urmare a degradărilor. Atunci când obiectul plăţii îl constituie un bun de gen, debitorul are dreptul să aleagă bunul ce va fi predat. El nu este însă liberat decât prin predarea unor bunuri de calitate cel puţin medie; debitorul nu poate preda lucruri de proastă calitate, dar nici nu poate fi obligat să le predea de cea mai bună calitate. În consecinţă, bunul trebuie predat în calitatea şi cantitatea convenită.

Principiul indivizibilităţii plăţii are câteva excepţii:a) Părţile prin voinţa lor pot conveni să se facă o plată parţială. b) Când debitorul moare şi lasă mai mulţi moştenitori, datoria

se împarte de drept între aceştia. Această excepţie nu-şi găseşte aplicarea când datoria este indivizibilă.

c) Plata parţială este posibilă şi ca urmare a imputaţiei plăţilor. Un debitor poate avea mai multe datorii faţă de acelaşi creditor, da-torii care au ca obiect lucruri de aceeaşi natură; plata făcută poate să nu acopere integral datoriile.

d) Dacă intervine compensaţia a două datorii inegale, datoria cea mai mare se stinge până la concurenţa celei mai mici, astfel că, creditorul obligaţiei mai mari va fi obligat să primească o plată parţială. În urma acestei duble plăţi, rămâne ca debitorul să facă în continuare plata diferenţei.

e) Când sunt mai mulţi cofidejusori, prin efectul beneficiului de diviziune se poate ajunge la o plată parţială. Datoria neachitată de debitor se divide între fidejusori, deoarece fiecare dintre aceştia nu poate fi obligat să plătească decât partea sa. Invocarea beneficiu-lui de diviziune constituie o facultate pentru fidejusor şi nu se poate invoca din oficiu.

f) Cel ce posedă un cec sau un bilet la ordin, nu poate refuza o plată parţială, deoarece atunci întreaga creanţă rămâne neplătită şi eventuala insolvabilitate a debitorului va fi suportată de semnatarii titlului, împotriva cărora posesorul va avea recurs pentru întreaga sumă, inclusiv cea pe care ar fi putut s-o primească.

7.1.5. Locul plăţii

De regulă, părţile stabilesc în convenţie locul unde se va face plata. Convenţia va putea fi expresă (când se stabileşte locul unde se va face plata) sau tacită (când rezultă din împrejurările cauzei). În cazul în care s-a convenit expres sau tacit asupra locului plăţii, cre-


ditorul nu-l poate obliga pe debitor să facă plata în alt loc şi nici de-bitorul nu-l va putea sili pe creditor să primească plata în altă parte.

În lipsa unei stipulaţii contrare ori dacă locul plăţii nu se poate stabili potrivit naturii prestaţiei sau în temeiul contractului, al practi-cilor statornicite între părţi ori al uzanţelor, ne putem afla în urmă-toarele cazuri:

În absenţa convenţiei, plata va trebui făcută la domiciliul debito-rului, caz în care plata va fi cherabilă. Părţile pot conveni ca plata să se facă la domiciliul creditorului, caz în care ea va fi portabilă. Dar, ceea ce trebuie reţinut este că, în principiu, datoriile sunt che-rabile, şi nu portabile.

Dacă s-a convenit ca plata să se facă la domiciliul creditorului, debitorul va trebui să depună toate diligenţele ca bunul să ajungă la creditor, deoarece numai în acest moment el va fi liberat. Alegerea locului va aparţine fie debitorului, fie creditorului, după cum părţile au stabilit ca opţiunea să aparţină fie unuia, fie altuia.

Potrivit art. 1494 alin. (1) lit. b) C. civ., dacă obiectul plăţii îl con-stituie un bun cert şi locul plăţii nu a fost stabilit de părţi în convenţie, plata se va face la locul unde se află bunul în momentul încheierii contractului. Plata se va face în acest loc chiar dacă convenţia s-a încheiat în altă parte. Dispoziţia se referă numai la plata bunurilor mobile, deoarece se prevede ca plata să se facă la locul unde se găsea bunul la data încheierii contractului, de unde concluzia că bunul se putea găsi şi într-alt loc. Când obiectul plăţii îl constituie bunuri de gen, locul plăţii va fi domiciliul debitorului.

Când s-a stipulat în convenţie ca plata să fie portabilă, fără să se indice domiciliul creditorului, plata se va face la domiciliul actu-al al acestuia, deoarece eventuala greutate a plăţii va fi suportată de debitor, care a acceptat să nu se indice în convenţie domiciliul creditorului.

Uneori legea stabileşte locul unde urmează să fie executat con-tractul (de exemplu, contractele pentru prestarea serviciilor medicale etc.). Obligaţia de întreţinere se execută la domiciliul creditorului.

O altă excepţie de la regula că plata se face la domiciliul debito-rului se întâlneşte la obligaţiile băneşti ce trebuie executate la do-miciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plăţii.

În materia contractului de depozit, dacă nu s-a determinat locul unde va fi restituit lucrul, restituirea se va face la locul unde se află depozitat bunul în momentul restituirii. Este necesar ca transportul bunului de către depozitar în alt loc decât cel unde se găsea în mo-mentul încheierii contractului să se facă cu bună-credinţă.


În cazul contractului de vânzare-cumpărare cu termen, plata pre-ţului se va face, în lipsa unei convenţii contrare, la domiciliul cum-părătorului. Dacă însă vânzarea este fără termen, plata efectuându-se în momentul predării lucrului, aceasta se va face de către cumpărător la locul unde se face predarea lucrului.

7.1.6. Data plăţii

A. Plata la termenStabilirea momentului când debitorul poate face plata ridică pro-

blema exigibilităţii plăţii. În cazul obligaţiei cu executare imediată, momentul exigibilităţii coincide cu cel al naşterii obligaţiei.

Cu titlu general, art. 1495 C. civ. prevede că în lipsa unui termen stipulat de părţi sau determinat în temeiul contractului, al practicilor statornicite între acestea ori al uzanţelor, obligaţia trebuie execu-tată de îndată. Totuşi instanţa poate stabili un termen atunci când natura prestaţiei sau locul unde urmează să se facă plata o impune.

De regulă, obligaţiile sunt cu executare imediată. Dacă părţile au stipulat un termen în vederea executării, oricând plata va putea fi cerută de către creditor (face excepţie situaţia în care natura con-tractului impune un termen pentru executarea obligaţiei).

În cazul obligaţiei de a da şi al obligaţiei de a face, simpla ajun-gere la termen nu-l pune pe debitor în întârziere, fiind necesară notificarea debitorului prin intermediul executorului judecătoresc. Uneori, prin simpla ajungere la termen, debitorul este pus în întâr-ziere (art. 1523 C. civ.).

La obligaţiile cu termen plata devine exigibilă la data stabilită de părţi. Până la ajungerea la termen debitorul nu poate face plata. El va datora daune-interese atunci când la termenul convenit nu mai poate executa obligaţia în natură.

Termenul poate fi stipulat în favoarea creditorului (de exemplu, la contractul de depozit), în favoarea debitorului (de exemplu, la contractul de împrumut gratuit) sau în favoarea ambelor părţi (de exemplu, la contractul de împrumut cu dobândă). Codul civil preve-de că: „Termenul este presupus totdeauna că s-a stipulat în favoa-rea debitorului, dacă nu rezultă din stipulaţie sau din circumstanţe că este primit şi în favoarea creditorului”.

Plata prin virament bancar este omniprezentă în raporturile dintre profesionişti. Pentru a înlătura controversele existente cu privire la momentul plăţii, legiuitorul a îmbrăţişat opinia doctrinară şi jurispru-denţială majoritară şi a consacrat ca moment al plăţii data la care


suma de bani virată a ajuns în contul creditorului (dacă a ajuns), in-diferent care a fost data la care debitorul a dispus efectuarea plăţii.

În cazul răspunderii civile delictuale, dacă prin aceeaşi faptă ili-cită s-au produs succesiv prejudicii, creanţa se naşte în momentul producerii fiecărei pagube în parte, moment în care creditorul poate cere efectuarea plăţii.

B. Plata anticipatăÎn cazul obligaţiilor pure şi simple, executarea având loc imediat,

nu se pune problema plăţii anticipate. Dacă însă părţile au stabi-lit în convenţie un termen pentru executare, este necesar de a se şti dacă debitorul poate face plata şi înaintea împlinirii termenului.

Debitorul este liber să execute obligaţia chiar înaintea scadenţei dacă părţile nu au convenit contrariul ori dacă aceasta nu rezultă din natura contractului sau din împrejurările în care a fost încheiat.

Cu toate acestea, creditorul poate refuza executarea anticipată dacă are un interes legitim ca plata să fie făcută la scadenţă.

C. Plata cu întârziereDebitorul va putea face plata şi după împlinirea termenului, în

cadrul procedurii executării silite, şi chiar după împlinirea termenului de prescripţie. Principiul este însă că plata trebuie făcută la termen, şi nu ulterior; neexecutarea la timp a obligaţiilor îl poate prejudicia pe creditor, motiv pentru care debitorul va datora daune moratorii. Prin efectul prescripţiei extinctive, titularul dreptului subiectiv nu mai poate obţine executarea obligaţiei pe calea constrângerii.

7.1.7. Dovada plăţii

Dovada plăţii se face cu orice mijloc de probă, afară de cazul în care prin lege se prevede altfel.

În privinţa dovezii plăţii, regula este că cel care plăteşte are dreptul la o chitanţă liberatorie, precum şi, dacă este cazul, la re-miterea înscrisului original al creanţei. În cazul în care creditorul refuză în mod nejustificat eliberarea chitanţei, debitorul are dreptul să suspende plata.

Pentru a facilita proba plăţii, legiuitorul instituie o serie de pre-zumţii:

– Chitanţa în care se consemnează primirea prestaţiei princi-pale face să se prezume executarea prestaţiilor accesorii.


– Chitanţa dată pentru primirea uneia dintre prestaţiile perio-dice care fac obiectul obligaţiei face să se prezume executarea prestaţiilor devenite scadente anterior.

Prezumţiile sunt relative, ele putând fi înlăturate de creditor.– Remiterea voluntară a înscrisului original constatator al cre-

anţei, făcută de creditor către debitor, unul din codebitori sau fide-jusor, naşte prezumţia stingerii obligaţiei prin plată. Dacă înscrisul original remis voluntar este întocmit în formă autentică, creditorul are dreptul să probeze că remiterea s-a făcut pentru un alt motiv decât stingerea obligaţiei. Se prezumă, până la proba contrară, că debitorul, fidejusorul sau codebitorul au intrat în posesia înscrisului original al creanţei printr-o remitere voluntară din partea creditorului.

– În cazul plăţii efectuate prin virament bancar, legiuitorul institu-ie o prezumţie simplă că ordinul de plată semnat de debitor şi vizat de instituţia plătitoare face dovada plăţii, până la proba contrarie. Dovada deplină a plăţii prin virament bancar se face cu confirma-rea scrisă din partea băncii (instituţiei de credit) la care are deschis creditorul cont că suma de bani virată a ajuns în contul creditorului.

7.1.8. Imputaţia plăţii

Este posibil ca debitorul să aibă mai multe datorii faţă de acelaşi creditor, iar plata să nu stingă toate aceste datorii. Există deci, mai multe datorii care au ca obiect lucruri de aceeaşi natură şi debitorul face o plată parţială, fără să precizeze ce datorie achită. Este nece-sar ca datoriile să aibă ca obiect sume de bani sau bunuri fungibile de acelaşi gen pentru a putea fi înlocuite unele prin altele. Imputaţia plăţii nu este posibilă în cazul obligaţiilor care au ca obiect bunuri certe şi determinate.

De regulă, imputaţia plăţii are loc prin acordul părţilor. Dacă lip-seşte convenţia părţilor, imputaţia va fi făcută fie pe cale convenţi-onală (de debitor sau creditor), fie pe cale legală.

A. Imputaţia convenţionalăDebitorul mai multor datorii care au ca obiect bunuri de acelaşi

fel are dreptul să indice, atunci când plăteşte, datoria pe care înţe-lege să o execute. Dreptul de opţiune al debitorului nu este absolut; el nu trebuie să-l prejudicieze pe creditor.

Astfel, dacă o datorie este exigibilă şi una neexigibilă, în absenţa consimţământului creditorului nu va putea imputa plata asupra dato-riei neexigibile, cu excepţia cazului în care s-a prevăzut că debitorul


poate plăti anticipat. Totodată, este necesar ca plata să acopere integral datoria, în caz contrar ar însemna să se încalce principiul indivizibilităţii plăţii. Dacă o datorie este sub condiţie, debitorul nu poate imputa plata asupra acesteia, deoarece, pendente conditio-ne, obligaţia neproducând efecte, creditorul nu poate fi obligat să primească plata înaintea îndeplinirii condiţiei. Având în vedere că o datorie este garantată, iar celelalte datorii nu, debitorul este liber să facă imputaţia asupra oricărei datorii.

Atunci când creanţa produce dobânzi iar debitorul datorează atât suma imputată, cât şi dobânzile, imputaţia se va face mai în-tâi asupra dobânzilor şi apoi asupra capitalului. Dacă s-au efectuat şi cheltuieli, plata se va imputa mai întâi asupra cheltuielilor, apoi asupra dobânzilor şi, la final, asupra capitalului.

În cazul plăţii efectuate prin virament bancar, debitorul face im-putaţia prin menţiunile corespunzătoare consemnate de el pe or-dinul de plată.

În lipsa unei indicaţii din partea debitorului care să arate cum se impută suma plătită, creditorul poate, într-un termen rezonabil după ce a primit plata, să indice debitorului datoria asupra căreia aceasta se va imputa. Aşa cum imputaţia plăţii decisă de debitor nu trebuie să-l prejudicieze pe creditor, nici debitorul nu trebuie să fie prejudici-at prin imputaţia creditorului. Ca urmare, creditorul nu poate imputa plata asupra unei datorii neexigibile ori litigioase.

Atunci când creditorul remite debitorului o chitanţă liberatorie, el este dator să facă imputaţia prin acea chitanţă.

B. Imputaţia legalăEste posibil ca niciuna din părţi să nu fi făcut imputaţia. În acest

caz se va proceda conform regulilor prevăzute de art. 1509 C. civ., respectiv:

– Când o datorie este scadentă şi alta nu este scadentă, im-putaţia va opera asupra celei scadente, chiar şi în situaţia în care debitorul ar avea interes să o stingă pe cea nescadentă.

– Se vor considera stinse, în primul rând, datoriile negarantate sau cele pentru care creditorul are cele mai puţine garanţii.

– Când toate datoriile sunt scadente, imputaţia plăţii se face în primul rând asupra datoriei mai oneroase pentru debitor (de exem-plu, datoria garantată de o ipotecă etc.).

– Când toate datoriile sunt scadente, deopotrivă de garantate şi oneroase, se vor stinge datoriile mai vechi.


– Dacă toate datoriile sunt scadente, deopotrivă de garantate, oneroase şi au aceeaşi vechime, imputaţia se va face proporţional cu valoarea datoriilor.

În toate cazurile, plata se va imputa mai întâi asupra cheltuielilor de judecată şi executare, apoi asupra ratelor, dobânzilor şi penalită-ţilor, în ordinea cronologică a scadenţei acestora, şi, în final, asupra capitalului, dacă părţile nu convin altfel.

7.2. Executarea silită în natură a obligaţiilor după obiectul lor

În orice raport obligaţional, firesc este ca debitorul să-şi exe-cute voluntar obligaţia. În condiţiile în care debitorul refuză să facă plata, creditorul va putea solicita executarea silită. Aceasta constă într-un ansamblu de proceduri reglementate de lege, prin intermediul cărora se asigură, cu sprijinul forţei coercitive a statu-lui, realizarea dreptului creditorului, atunci când debitorul ar refuză să facă plata. Alineatul (2) al art. 1516 C. civ. prevede că atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde drep-tul la daune-interese dacă i se cuvin, să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei.

Executarea silită se va face însă tot în natură, debitorul fiind obligat să execute în mod efectiv şi real prestaţia însăşi la care s-a obligat. Prin intermediul executării silite se realizează practic o „plată silită”. Doar când executarea în natură nu va fi posibilă, se va proceda la executarea prin echivalent.

Preeminenţa executării în natură este consacrată expres în art. 1527 C. civ. Astfel, creditorul poate cere întotdeauna ca debi-torul să fie constrâns să execute obligaţia în natură, afară de situaţia în care o asemenea executare este imposibilă.

Potrivit principiului executării în natură, obligaţiile trebuie îndepli-nite în natura specifică a obiectului lor, cu respectarea tuturor ele-mentelor avute în vedere de părţi în momentul asumării acestora[1].

[1] Şi despre vechiul Cod civil s-a afirmat că prin dispoziţiile art. 1073 C. civ. se stabileşte „principiul executării reale a obligaţiei, formulare din care rezultă clar caracterul subsidiar al executării indirecte” – D.m. fruth-oprişan, Executarea în natură a obligaţiei de a face, în R.R.D. nr. 8/1986, p. 9. Art. 1073 din vechiul C. civ. statua: „creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligaţiei şi, în caz contrar, are dreptul la dezdăunări”.


Prioritatea executării în natură a obligaţiilor este recunoscută în întreg sistemul civil law, întrucât acesta este ancorat solid în prin-cipiul forţei obligatorii a contractului. Bineînţeles că şi în common law contractul trebuie respectat, însă prin opoziţie cu civil law, re-gula semnifică doar că în caz de neexecutare voluntară în natură, debitorul va fi ţinut să plătească creditorului daune-interese şi nu va fi obligat la executarea în natură. În common law se consideră că executarea în natură (specific performance) reprezintă o măsură de excepţie, în vreme ce drepturile romaniste stabilesc valoarea de principiu şi preeminenţa executării în natură[1]. Principiile Dreptului European al contractelor recunosc creditorului dreptul de a obţine executarea[2], cu o serie de excepţii.

Din punctul de vedere al obiectului obligaţiei, executarea în natu-ră prezintă aspecte diferite. Astfel, nu pot fi executate silit în natură obligaţiile care impun o participare personală din partea debitoru-lui. În această categorie intră obligaţiile intuitu personae, la care se aplică principiul potrivit căruia nimeni nu poate fi silit să execute un fapt personal.

7.2.1. Executarea obligaţiei de a da

Vom distinge după cum executarea silită are în vedere o sumă de bani, un bun determinat sau un bun de gen.

Cvasimajoritatea raporturilor contractuale, inclusiv cele la care participă profesioniştii, includ obligaţia de a da o sumă de bani.

Obligaţiile pecuniare au ca obiect prestaţia de a preda credito-rului o sumă de bani. Chestiunea de a şti dacă ele sunt obligaţii de a da sau de a face, controversată sub vechea reglementare, a fost tranşată de actualul Cod civil, care intitulează art. 1488 „obligaţia de a da o sumă de bani”. Indiferent de calificarea lor, din punct de vedere al executării, obligaţiile băneşti ocupă un loc aparte.

[1] ph. DeLeBeCque, f.-J. panSier, Droit des obligations. Responsabilité civile – Contrat, Ed. Litec, Paris, 1998, p. 159; J. fLour, J-L. auBert, Droit civil. Les obligations. Le rapport d’obligation, Librairie Armand Colin, Paris, 1998, p. 160; fr. terré, ph. SimLer, y. Lequette, Droit civil. Les obligations, Dalloz, Paris, 1999, p. 1110.

[2] Principiile Dreptului European al contractelor utilizează termenul de „neexe-cutare” ca un concept unitar, pentru a desemna comportamentul debitorului de a nu respecta, într-un oarecare mod, obligaţia care decurge din contract, fie că este vorba despre o neexecutare totală sau o executare tardivă sau defectuoasă. În dreptul englez, breach of contract desemnează încălcarea oricărei obligaţii, situaţie similară, în prezent şi în dreptul german şi în cel francez. Principiile anterior amintite pot fi vizualizate la adresa: http://europa.eu.int/eur-lex.


Executarea silită în natură este întotdeauna posibilă. Şi, mai mult, se poate spune clar că este singura posibilă, întrucât nu poate exista alt echivalent al banilor decât banii[1].

Executarea silită în natură a sumei de bani este posibilă şi fără participarea debitorului. În virtutea dreptului de gaj general asupra patrimoniului debitorului, creditorul va putea scoate la vânzare bu-nurile debitorului şi să-şi satisfacă creanţa din preţul obţinut.

Executarea silită în natură a obligaţiei de a da cu privire la un bun individual determinat este posibilă, doar dacă bunul respectiv se mai găseşte la debitor. Referitor la un asemenea bun, cele două obligaţii principale ale debitorului sunt: transferarea dreptului de proprietate sau alt drept real asupra bunului; predarea bunului creditorului. Dacă este vorba de un bun imobil este necesară şi predarea înscrisurilor care fac posibilă înscrierea în cartea funciară a dreptului tabular.

Transferarea dreptului de proprietate, realizându-se prin acordul de voinţă al părţilor, la data împlinirii acordului, presupune o execu-tare în natură, prin efectul legii. Acest caracter înlătură, în genere, problema executării silite.

Predarea lucrului impune participarea debitorului şi constă într-o obligaţie de a face, care include şi păstrarea bunului până în mo-mentul predării. Cât timp bunul se află la debitor, executarea silită în natură este posibilă. Dacă bunul va fi distrus, ascuns etc., va trebui să se procedeze la executarea silită prin echivalent.

Când bunul urmărit constituie un imobil care a fost înstrăinat de debitor, creditorul are acţiune în revendicare împotriva terţului. Dacă bunul înstrăinat este mobil şi terţul l-a dobândit cu bună-credinţă, dobândind proprietatea în temeiul art. 935 C. civ.[2], creditorul va trebui să recurgă la executarea prin echivalent.

Atunci când obiectul obligaţiei îl constituie un bun de gen, drep-tul de proprietate se va transmite în momentul individualizării bu-nurilor. Creditorul va putea opta: să procedeze la executare silită când este posibil; să achiziţioneze bunuri de acelaşi fel, pe cheltu-iala debitorului (executare coactivă); să recurgă la executarea silită prin echivalent.

[1] fr. terré, ph. SimLer,y. Lequette, op. cit., p. 819.[2] Art. 935 C. civ. prevede că: „Oricine se află la un moment dat în posesia unui

bun mobil este prezumat că are un titlu de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului”.


7.2.2. Executarea obligaţiilor de a face şi de a nu face

Posibilitatea obţinerii executării în natură, pe cale silită, este pre-văzută şi pentru obligaţiile nepecuniare: creditorul poate cere întot-deauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligaţia în natură, cu excepţia cazului în care o asemenea executare este imposibilă.

Dreptul la executare în natură cuprinde, dacă este cazul, dreptul la repararea sau înlocuirea bunului, precum şi orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasă.

În cazul neexecutării unei obligaţii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuşi ori să facă să fie execu-tată obligaţia, potrivit art. 1528 C. civ.[1]

Cu excepţia cazului în care debitorul este de drept în întârziere, creditorul poate să exercite acest drept numai dacă îl înştiinţează pe debitor fie odată cu punerea în întârziere, fie ulterior acesteia[2].

În cazul neexecutării obligaţiei de a nu face, creditorul poate cere instanţei încuviinţarea să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligaţiei, pe cheltuiala debitorului, în limita sta-bilită prin hotărâre judecătorească[3].

[1] O asemenea posibilitate era consacrată şi de art. 1075 din vechiul Cod civil, care prevedea că „Orice obligaţie de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului”. Această dispoziţie legală lasă să se înţeleagă că executarea în natură, pe cale silită nu este posibilă în cazul obligaţiilor de a face şi de a nu face. În realitate, regula cuprinsă în art. 1075 se referea numai la obligaţiile de a face intuitu personae, care nu pot fi executate decât de bunăvoie.

[2] Faptul că celelalte obligaţii de a face pot fi executate în natură rezulta din art. 1077 din vechiul Cod civil, care prevedea că, în cazul în care asemenea obligaţii nu se execută, instanţa poate autoriza pe creditor să aducă el la îndeplinire obligaţia, în contul debitorului (executare coactivă). Executare coactivă era prevăzută şi de Codul comercial în materia contractului de vânzare-cumpărare.

[3] Condiţiile de exercitare a acestei prerogative sub vechea reglementare erau prevăzute de art. 1076, care permitea creditorului să ceară instanţei să-l oblige pe debitor să distrugă ceea ce a făcut prin încălcarea obligaţiei; instanţa îl putea însă autoriza chiar pe creditor, ca pe cheltuiala debitorului, să distrugă ceea ce s-a realizat prin încălcarea obligaţiei de a nu face.

Capitolul VIII. Sancţiunea neexecutării obligaţiilor contractuale

8.1. Generalităţi

Raţiunile de a executa un contract sunt numeroase, fără a se limita la existenţa sancţiunilor juridice. Ele pot fi de ordin intrinsec, precum morala, cinstea şi onoarea sau nevoia de a nu înşela în-crederea altuia. Contractul poate fi executat pur şi simplu pentru că partea are un interes, materializat în ideea juridică de cauză. Uneori poate interveni şi constrângerea externă amicală, familială sau socială.

Încheierea unui contract presupune dorinţa şi voinţa părţilor de a dobândi întocmai ceea ce li se cuvine şi de a-şi îndeplini cu exactita-te obligaţiile pe care şi le-au asumat. Atunci când acest deziderat nu se realizează, creditorul contractual are la îndemână o multitudine de mijloace juridice[1] la care poate apela pentru a obţine ceea ce

[1] Majoritatea autorilor utilizează termenul de „sancţiune” pentru desemnarea acestor mijloace juridice. Un alt termen propus de doctrină a fi utilizat în acelaşi scop, înlocuind expresia „sancţiunea neexecutării”, este acela de „remediu”, cu mo-tivarea că sancţiunea este orientată împotriva debitorului pe când remediul este destinat să protejeze interesele creditorului. În acest sens, a se vedea f. roşioru, Consideraţii privind executarea silită în natură a obligaţiilor contractuale, în Revista de drept internaţional privat şi drept privat comparat 2006, Ed. Sfera, Cluj-Napo-ca, 2007, p. 704; D. taLLon, L’inexécution du contrat: pour une autre présentation, în RTDciv. 1994, p. 223. Sunt prezentate ca intrând în categoria acestor remedii: executarea silită, rezoluţiunea, suspendarea contractului şi reamenajarea contrac-tului – a se vedea p. groSSer, Les remèdes a l’inexécution du contrat. Essai de classification, thèse, Universitatea Paris I, 2000, p. 18 şi urm. Dacă noţiunea de sancţiune nu este limitată doar la pedeapsă ci este circumscrisă tuturor posibilităţi-lor juridice de constrângere, dacă se consideră că sancţiunea poate avea ca obiec-tiv fie incitarea debitorului la executare fie protecţia intereselor creditorului, atunci se poate con side ra că instrumentele juridice la care poate apela creditorul pentru realizarea drepturilor sale sunt sancţiuni. În ceea ce ne priveşte considerăm că, mai degrabă, este vorba despre instrumente oferite creditorului obligaţiei neexecutate, pentru a soluţiona situaţia creată, care poate fi conflictuală sau nu şi că utilizarea termenului de „sancţiune” serveşte unui interes didactic şi de comoditate a limbaju-lui. Relevantă sub acest aspect apare situaţia executării forţate a obligaţiei, situaţie în care nu are loc nici îmbogăţirea creditorului nici pedepsirea debitorului, acesta fiind obligat să plătească ceea ce datora în temeiul contractului încălcat. Rezoluţi-unea apare mai degrabă ca o măsură menită să restabilească echilibrul patrimo-nial încălcat, şi nu ca o pedeapsă aplicată debitorului. Pentru o analiză detaliată a conceptului de sancţiune, a se vedea J. KoCSiS, Sancţiunea neexecutării obligaţi-


i se cuvine, diversitate explicabilă prin varietatea situaţiilor juridice întâlnite[1], fără însă a exista o prezentare de ansamblu sau o siste-matizare a acestora în Codul civil sau în literatura de specialitate.

Dacă debitorul nu îşi execută obligaţiile, cocontractantul său poa-te să pună în practică diverse mijloace de acţiune. El îl poate pune în întârziere în mod formal pe debitor, uneori fiind chiar obligat să parcurgă această procedură[2]. Dacă preferă menţinerea contractu-lui, creditorul poate solicita ca acesta să fie silit să execute în natură obligaţia, ori poate cere să fie autorizat el sau un terţ să execute obligaţia care incumbă debitorului. În aceeaşi ipoteză, a menţinerii contractului, creditorul poate dori ca debitorul să execute silit obli-gaţia prin echivalent (sau să fie antrenată răspunderea contractuală a debitorului), poate invoca excepţia de neexecutare a contractului sinalagmatic ori poate solicita instanţei să pronunţe o hotărâre care să înlocuiască executarea obligaţiei de către debitor[3].

În prezent, art. 1516 C. civ. enumeră o mare parte dintre mijloa-cele juridice puse la îndemâna creditorului contractual în situaţia în care acesta nu dobândeşte întocmai, la timp şi integral prestaţia la care este îndreptăţit. În acest sens, alin. (2) al art. 1516 C. civ. pre-vede că atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obli-gaţia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei; să obţină, dacă obligaţia este contractuală, rezoluţiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligaţii corelative; să foloseas-că, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.

ilor contractuale, teză de doctorat, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, 1993; m. mureşan, D. ChiriCă, Contribuţii la studiul conceptului de sancţiune civilă (I), în S.U.B.B. Iurisprudentia nr. 2/1988, p. 64 şi urm.; m. mureşan, D. ChiriCă, Contribuţii la studiul conceptului de sancţiune civilă (II), în S.U.B.B. Iurisprudentia nr. 1/1989, p. 31 şi urm.; f. roşioru, Datoriile de valoare, principiu reformator al obligaţiilor pecuniare, în Dreptul nr. 4/2006, p. 700-705; V. StoiCa, Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor civile, Ed. All, Bucureşti, 1997.

[1] Cu privire la varietatea reacţiilor posibile la neexecutarea contractului, a se vedea G. Viney, op. cit., nr. 171-173, p. 447-463; g. Viney, p. JourDain, op. cit., nr. 14-54, p. 25-107.

[2] Cu privire la punerea în întârziere în materia obligaţiilor civile şi comerciale, a se vedea: M. DUMiTrU, Punerea în întârziere în materia obligaţiilor comerciale, în Dreptul nr. 2/2008, p. 70-89; M. DUMiTrU, Regimul juridic al dobânzii legale cu titlu de daune (I), în R.D.C. nr. 1/2007, p. 56-74.

[3] M. DUMiTrU, Regimul juridic al dobânzii moratorii, op. cit., p. 315.

VIII. Sancţiunea neexecutării obligaţiilor contractuale 187

8.2. Punerea în întârziere a debitorului (termenul supli-mentar de executare a obligaţiilor)

8.2.1. Reglementare. Noţiune. Justificare

Punerea în întârziere a debitorului nu se găseşte nominalizată printre mijloacele juridice[1] la care poate apela creditorul enumerate de art. 1516 C. civ. – Drepturile creditorului – decât drept condiţie prealabilă a invocării celorlalte remedii. „Creditorul are dreptul la în-deplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei. Atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: (…)”.

În schimb, din formularea textului de lege rezultă că înainte de a apela la orice alt mijloc juridic pentru a-şi dobândi prestaţia ce i se cuvine sau pentru sancţionarea debitorului, este necesar ca de-bitorul să fie pus în întârziere.

Potrivit dreptului comun, simpla ajungere la scadenţă a obligaţiei nu este suficientă pentru ca debitorul să se afle în întârziere în sens juridic. Pentru ca faptul întârzierii să genereze consecinţe juridice este necesar ca el să fie pus în întârziere în mod formal, adică să fie încunoştinţat de către creditor că datoria sa este exigibilă şi că trebuie să-şi execute obligaţia.

Atât timp cât creditorul nu a solicitat expres debitorului execu-tarea obligaţiei, se presupune că această întârziere nu îl afectea-ză. Prin punerea în întârziere a debitorului, creditorul îşi manifes-tă expres voinţa de a i se realiza creanţa. În momentul în care a solicitat executarea, în forma cerută de lege, adică în momentul în care l-a pus în întârziere pe debitor cu respectarea condiţiilor legale sau convenţionale, se produc toate efectele pe care legea le leagă de îndeplinirea acestei formalităţi: se constată oficial ne-executarea obligaţiei contractuale, pregătindu-se astfel condiţiile pentru angajarea răspunderii debitorului; în contractele translative de proprietate are loc transferul riscului pieirii fortuite a bunului de la înstrăinător la dobânditor şi a suportării riscului imposibilităţii de executare a obligaţiei etc.

Punerea în întârziere a debitorului este reglementată de dispo-ziţiile art. 1521-1526 C. civ. Potrivit Legii nr. 71/2011 de aplicare,

[1] În literatura de specialitate o parte din aceste mijloace juridice au fost calificate ca fiind remedii, astfel cum am menţionat anterior. În acest sens, a se vedea L. pop, i.fL. popa, S. ViDu, Drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 240.


dispoziţiile art. 1521-1526 sunt aplicabile în cazul obligaţiilor năs-cute după data intrării sale în vigoare. Debitorul poate fi de drept în întârziere în executarea obligaţiei sau poate fi pus în întârziere la cererea creditorului.

8.2.2. Punerea în întârziere la cererea creditorului

Formal, punerea în întârziere este o înştiinţare pe care creditorul o face debitorului prin care îi aduce aminte acestuia despre existen-ţa unei obligaţii exigibile cu invitaţia de a plăti obligaţia scadentă.

Substanţial, punerea în întârziere este un act juridic prin care cre-ditorul îşi manifestă voinţa în sensul că doreşte executarea creanţei sale de către debitor şi că întârzierea acestuia îi provoacă pagube pe care debitorul va trebui să le repare.

Punerea în întârziere se poate realiza fie printr-o notificare scri-să, fie prin cererea de chemare în judecată.

Notificarea se poate comunica debitorului prin executor jude-cătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării, afară de situaţia în care prin lege sau prin contract se prevede o manieră specială de comunicare a notificării.

Prin notificare trebuie să se acorde debitorului un termen de executare (termenul suplimentar de executare), ţinând seama de natura obligaţiei şi de împrejurări. Dacă prin notificare nu se acordă un asemenea termen, debitorul poate să execute obligaţia într-un termen rezonabil, calculat din ziua comunicării notificării.

Cererea de chemare în judecată formulată de creditor, fără ca anterior debitorul să fi fost pus în întârziere, conferă debitorului dreptul de a executa obligaţia într-un termen rezonabil, calculat de la data când cererea i-a fost comunicată. Dacă obligaţia este exe-cutată în acest termen, cheltuielile de judecată rămân în sarcina creditorului.

Efectele punerii în întârziereDe la data punerii în întârziere:– debitorul datorează creditorului daune-interese, moratorii sau

compensatorii;– se strămută riscul neexecutării fortuite a obligaţiei, cu excep-

ţia situaţiei în care cazul fortuit îl eliberează pe debitor de însăşi executarea obligaţiei[1];

[1] Art. 1525 C. civ. prevede că „Debitorul răspunde, de la data la care se află în întârziere, pentru orice pierdere cauzată de un caz fortuit, cu excepţia situaţiei în care cazul fortuit îl liberează pe debitor de însăşi executarea obligaţiei”.


– se creează dovada neexecutării obligaţiei până la acea dată şi condiţiile premisă pentru a solicita rezoluţiunea contractului: ju-diciară, unilaterală şi pact comisoriu;

– creditorul poate suspenda executarea propriei obligaţii, in-vocând excepţia de neexecutare a contractului, până la expirarea termenului de executare, însă nu poate exercita celelalte drepturi – dreptul la rezoluţiune – dacă prin lege nu se prevede altfel. Credi-torul poate exercita aceste drepturi dacă debitorul îl informează că nu va executa obligaţiile în termenul stabilit sau dacă, la expirarea termenului, obligaţia nu a fost executată;

– punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescrip-ţia extinctivă poate valora întreruperea cursului prescripţiei, dacă acesta este chemat în judecată în termen de 6 luni de la data pu-nerii sale în întârziere, potrivit art. 2540 C. civ.;

– potrivit art. 1526 C. civ., în cazul obligaţiilor solidare, notifica-rea prin care creditorul pune în întârziere pe unul dintre codebitorii solidari produce efecte şi în privinţa celorlalţi. Notificarea făcută de unul dintre creditorii solidari produce, tot astfel, efecte şi în privinţa celorlalţi creditori.

Debitorul nu este în întârziere, adică scapă de toate aceste con-secinţe nefaste pentru el dacă a oferit, când se cuvenea, prestaţia datorată, chiar fără a respecta formalităţile prevăzute 1510-1515 C. civ. – referitoare la punerea în întârziere a creditorului[1] sau cele ce ţin de oferta reală urmată de consemnaţiune – însă creditorul a refuzat, fără temei legitim, să o primească.

Efectele punerii în întârziere încetează atunci când:– obligaţia a fost executată; – debitorul recurge la procedura ofertei reale şi a consemnării;– creditorul refuză în mod evident primirea plăţii; – creditorul a renunţat, expres sau tacit, la invocarea efectelor

punerii în întârziere; – la acţiunea adresată instanţei, creditorul s-a desistat, ori a in-

tervenit perimarea;

[1] Punerea în întârziere a creditorului reprezintă un mecanism în cadrul plăţii prin care debitorul îl somează pe creditor să accepte executarea pe care i-o oferă. Dacă nu este respectată această procedură, nu se produc efectele specifice ale punerii în întârziere a creditorului (în special, preluarea de către creditor a riscului imposibilităţii fortuite de executare a contractului şi obligarea acestuia la repararea prejudiciului cauzat debitorului respectiv, acoperirea cheltuielilor efectuate pentru conservarea bunului). Cu toate acestea, în sfera remediilor pentru neexecutare, voinţa debitorului de a oferi, când se cuvenea, prestaţia datorată chiar dacă nu respecta procedura, atrage imposibilitatea invocării de către creditor a celorlalte remedii.


– a avut loc o novaţie a obligaţiei;– s-a acordat de creditor debitorului un nou termen pentru exe-

cutare.Executarea parţială a obligaţiei nu constituie o renunţare la pu-

nerea în întârziere.

8.2.3. Întârzierea de drept a debitorului în executarea obligaţiei

În ceea ce priveşte punerea în întârziere a debitorului, art. 1521 C. civ., având denumirea marginală „Moduri”, prevede expres for-mele în care poate fi îndeplinită această formalitate: punerea în întârziere poate opera fie de drept, fie la cererea creditorului. Altfel spus, debitorul poate fi de drept în întârziere sau poate fi pus în în-târziere. Legiuitorul se dovedeşte neinspirat atunci când arată că „punerea în întârziere” poate opera de drept. Verbul „a pune” arată o acţiune ce trebuie efectuată, o atitudine activă în opoziţie cu ope-rarea de drept care sugerează pasivitate şi nu implică realizarea vreunui demers. Deci, debitorul poate fi de drept în întârziere sau poate fi pus formal în această stare.

În anumite situaţii, nu este necesară îndeplinirea unor formali-tăţi pentru punerea debitorului în întârziere, debitorul aflându-se de drept în întârziere.

Debitorul se află de drept în întârziere atunci când în contract s-a stipulat că simpla împlinire a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect ori în anumite cazuri prevăzute de lege.

Debitorul se află de drept în întârziere şi în situaţiile prevăzute expres de art. 1523 C. civ., şi anume atunci când:

a) obligaţia nu putea fi executată în mod util decât într-un anu-mit timp, ce debitorul a lăsat să treacă (livrarea brazilor de Crăciun până la data de 25 decembrie), sau când nu a executat-o imediat, deşi exista urgenţă;

b) prin fapta sa, debitorul a făcut imposibilă executarea în natură a obligaţiei sau când a încălcat o obligaţie de a nu face (obligaţia de neconcurenţă);

c) debitorul şi-a manifestat în mod neîndoielnic faţă de creditor intenţia de a nu executa obligaţia sau când, fiind vorba de o obli-gaţie cu executare succesivă, refuză ori neglijează să-şi execute obligaţia în mod repetat;


d) nu a fost executată obligaţia de a plăti o sumă de bani, asu-mată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi. Dispoziţia reia preve-derile fostului art. 44 C. com.[1]

Se observă că debitorul este de drept în întârziere doar atunci când este vorba de neexecutarea unei obligaţii pecuniare, rămâ-nând ca pentru obligaţiile nepecuniare să fie pus în întârziere po-trivit dreptului comun, prin procedura obişnuită. Această situaţie va continua controversele existente şi în vechea reglementare cu privire la oportunitatea unei asemenea reglementări în cadrul acti-vităţii profesioniştilor[2].

O altă condiţie care se solicită este ca obligaţia de a plăti suma de bani să fie asumată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi. Per a contrario, dacă obligaţia pecuniară este asumată de profesionist fără legătură cu activitatea întreprinderii sale, debitorul profesionist va trebui pus în întârziere.

Codul civil mai are o altă prevedere aplicabilă în cazul neexe-cutării unei obligaţii băneşti contractuale – art. 1535 –, care arată că, „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii”.

Deci debitorul unei sume de bani, indiferent că este un profesi-onist sau non-profesionist şi şi-a asumat obligaţia de plată în exer-ciţiul unei întreprinderi sau nu, va datora de drept de la scadenţă daune moratorii, indiferent că ele vor fi sub forma dobânzii sau sub forma penalităţilor.

Cazurile în care debitorul se află de drept în întârziere trebu-ie dovedite de creditor. Orice declaraţie sau stipulaţie contrară se consideră nescrisă.

e) obligaţia se naşte din săvârşirea unei fapte ilicite extracon-tractuale (răspunderea delictuală).

Observăm că textul reia în mare parte situaţiile de întârziere de drept din vechea reglementare, cărora le mai adaugă pe cele con-sacrate de doctrină şi practică.

[1] Cu privire la particularităţile obligaţiilor comerciale şi a daunelor-interese cu-venite creditorului contractual în cazul neexecutării acestora în legislaţia anterioară datei de 1 octombrie 2011, a se vedea M. DUMiTrU, Daunele-interese în materia obligaţiilor comerciale, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 58.

[2] Pentru aceste controverse, a se vedea M. DUMiTrU, Punerea în întârziere în materia obligaţiilor comerciale, în Dreptul nr. 2/2008, p. 45.


8.2.4. Punerea în întârziere în materia dobânzii compuse

Codul civil, în art. 1489 alin. (2) din Titlul V „Executarea obligaţii-lor”, în Capitolul I „Plata” , Secţiunea a 3-a „Condiţiile plăţii” consacră posibilitatea capitalizării dobânzii. Astfel, sub denumirea marginală „Dobânzile sumelor de bani”, se prevede că „dobânzile scadente produc ele însele dobânzi numai atunci când legea sau contractul, în limitele permise de lege, o prevede ori, în lipsă, atunci când sunt cerute în instanţă. În acest din urmă caz, dobânzile curg numai de la data cererii de chemare în judecată”[1].

Posibilitatea capitalizării dobânzilor, indiferent de natura lor, este recunoscută şi în noul act normativ. Capitalizarea dobânzilor poa-te fi rezultatul acordului de voinţă al părţilor sau poate să derive dintr-o dispoziţie expresă a legii. Caracterul general al capitalizării dobânzilor este confirmat prin aceea că, în absenţa celor două si-tuaţii, dobânzile se pot capitaliza apelând la instanţa de judecată.

De observat că se renunţă la condiţia anuităţii dobânzii exigibile, conferind posibilitatea capitalizării de îndată a dobânzii scadente. Aceasta nu înseamnă că părţile nu pot stabili condiţii mai restricti-ve pentru capitalizarea dobânzii, cu privire la vechimea acesteia, la modalitatea de punere în practică a acestei tehnici etc. Legiuitorul se îngrijeşte doar de situaţia în care părţile nu au fost diligente să prevadă posibilitatea capitalizării şi condiţiile acesteia.

În afara dispoziţiilor derogatorii stipulate în convenţia părţilor sau a situaţiilor speciale consacrate de acte normative, dobânda se capitalizează „când sunt cerute în instanţă”, „de la data cere-rii de chemare în judecată”. În consecinţă, va fi posibil de obţinut dobânda compusă prin formularea unei cererii în instanţă în acest sens. Dobânda compusă va curge de la data sesizării organului de jurisdicţie cu cererea privind obligarea debitorului la capitalizarea dobânzii. Deci, în tăcerea legii sau a părţilor, dobânda va produce dobândă moratorie prin cererea de chemare în judecată privind do-bânda compusă, de la data învestirii instanţei.

În legătură cu anatocismul în temeiul convenţiei părţilor, din for-mularea textului s-ar deduce că încă de la data încheierii contrac-tului poate fi prevăzută capitalizarea dobânzilor, fără să fie nevoie să se aştepte scadenţa dobânzii. Deşi existentă de la data înche-ierii convenţiei, totuşi ea va produce efecte doar după ce dobânda datorată va fi scadentă.

[1] Art. 1489 alin. (1) C. civ. are următorul conţinut: „Dobânda este cea convenită de părţi sau, în lipsă, cea stabilită de lege”.


8.3. Răspunderea contractuală (executarea prin echivalent a obligaţiilor)

8.3.1. Noţiuni generale privind răspunderea contractuală

Există situaţii când debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia şi nici nu se realizează executarea silită în natură a obligaţiei.

Potrivit art. 1516 C. civ. – Drepturile creditorului – creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei. Atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:

1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obli-gaţiei;

2. să obţină, dacă obligaţia este contractuală, rezoluţiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligaţii co-relative;

3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.

În cazul în care creditorul nu a dobândit întocmai prestaţia care i se cuvenea, el este îndreptăţit să obţină daune-interese care să acopere prejudiciul pe care l-a suferit ca urmare a neexecutării, lato sensu, a obligaţiei contractuale. Altfel spus, se va antrena răspun-derea contractuală a debitorului care nu a îndeplinit potrivit preve-derilor contractuale obligaţia asumată.

Sediul materiei: Cartea a V-a – Despre obligaţii – a Codului civil cuprinde referiri la răspunderea civilă în două titluri:

Titlul II – Izvoarele obligaţiilor – în capitolul intitulat „Răspunde-rea civilă” (art. 1350-1356) se consacră răspunderea contractuală, cauzele exoneratoare de răspundere (aplicabile oricărui tip de răs-pundere) şi reguli speciale referitoare la răspunderea contractuală.

Titlul V – Executarea obligaţiilor – în capitolul intitulat „Executa-rea silită a obligaţiilor”, art. 1518 (care consacră răspunderea per-sonală a debitorului pentru fapta proprie), art. 1519 (care regle-mentează răspunderea contractuală a debitorului pentru fapta altei persoane), art. 1530-1548 (în care se conturează regimul juridic al răspunderii contractuale, asimilată executării prin echivalent).

Răspunderea civilă poate fi delictuală şi contractuală.Distincţia între răspunderea contractuală şi răspunderea delictu-

ală este catalogată ca summa divisio a dreptului răspunderii, altfel


spus ca o clasificare aptă să cuprindă ansamblul ipotezelor care ar putea genera o obligaţie de răspundere.

Răspunderea delictuală este prevăzută de art. 1349 C. civ. – Răspunderea delictuală – conform căruia „(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obice-iul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţi-unile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. (3) În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului. (4) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileşte prin lege specială”.

Răspunderea contractuală este prevăzută în art. 1350 alin. (1) şi (2) C. civ. – Răspunderea contractuală – conform căruia: „(1) Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat. (2) Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii”.

Răspunderea civilă este în esenţa sa unică, adică alcătuieşte o singură instituţie juridică şi este neunitară sub aspectul regimului său juridic, în sensul ca se manifestă sub două forme: una delictuală de drept comun, şi alta contractuală, specială şi derogatorie. Dacă delictul constă în neîndeplinirea unei obligaţii contractuale, regulile speciale ale răspunderii contractuale se vor aplica, iar niciuna din părţi „nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile”[1].

A. Regula non-cumulului. Imposibilitatea opţiuniiArticolul 1350 alin. (3) C. civ. consacră regula non-cumulului

răspunderilor. Potrivit acesteia, atunci când prin lege nu se preve-de altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile. Cu alte cuvinte, în situaţia în care creditorul ar dori să invoce, pentru avantajele pe care i le oferă, răspunderea delictuală dacă sunt întrunite condiţiile răspunderii contractuale, el nu are un drept de opţiune, ci este obligat să solicite acoperirea prejudiciului care i-a fost cauzat potrivit regulilor din materia răs-punderii contractuale.

[1] Art. 1350 alin. (3) C. civ.


Norma este de ordine publică, părţile neputând deroga de la ea. Nu se poate crea nici o a treia formă de răspundere.

Dacă încălcarea contractului este şi un delict civil (de exemplu, neexecutarea obligaţiei contractuale referitoare la siguranţa perso-nală care vizează în acelaşi timp şi asigurarea vieţii, sănătăţii şi in-tegrităţi persoanei), va avea câştig de cauză răspunderea delictuală.

În materia răspunderii contractuale: regulile generale ale răs-punderii contractuale se vor aplica de plano la contractele nenu-mite, iar la cele numite şi reglementate distinct, doar în măsura în care norma specială lipseşte sau nu derogă de la dreptul comun al răspunderii contractuale (există un drept comun al răspunderii contractuale, care ne interesează aici, dar şi reguli legale specia-le ale acestui tip de răspundere prevăzute distinct pentru anumite specii de contracte: contractul de transport – răspunderea specială a transportatorului de bunuri şi persoane, contractul de asigurare, contractul individual de muncă).

B. Tipuri de răspundere contractualăArticolul 1518 C. civ. reglementează răspunderea debitorului

pentru neexecutarea obligaţiilor, prevăzând că debitorul răspunde personal de îndeplinirea obligaţiilor sale, afară de situaţia în care prin lege s-ar institui răspunderea în sarcina altei persoane decât a debitorului.

Debitorul trebuie să îşi îndeplinească personal obligaţiile pe care şi le-a asumat, el angajându-şi răspunderea doar dacă s-a făcut vi-novat de cauzarea unui prejudiciu creditorului său.

În materie contractuală, Codul civil prevede în art. 1519 răs-punderea pentru „fapta terţilor”, care ar putea fi considerată o răs-pundere contractuală indirectă sau pentru fapta altuia (similar celei care există în materie delictuală)[1]. Acest tip de răspundere poate fi angajată doar dacă debitorul nu execută el personal obligaţiile, ci „se foloseşte pentru executarea obligaţiilor contractuale de o altă persoană”. Când există raport de prepuşenie şi dauna se cauzează unui terţ, străin de acest raport, se poate angaja doar răspunderea delictuală a comitentului pentru fapta prepusului.

În sfera grupului de contracte s-a dezvoltat teoria răspunderii contractuale pentru fapta altuia ca răspundere autonomă distinctă

[1] Art. 1519 C. civ., cu denumirea marginală „Răspunderea contractuală pentru fapta terţilor”, are următorul conţinut: „Dacă părţile nu convin altfel, debitorul răs-punde pentru prejudiciile cauzate din culpa persoanei de care se foloseşte pentru executarea obligaţiilor contractuale”.


faţă de răspunderea pentru fapta proprie a debitorului legat con-tractual în mod direct de creditor. Debitorul va răspunde contrac-tual faţă de creditorul său pentru faptele terţelor persoane pe care el le-a introdus sau antrenat în executarea contractului, cum ar fi: proprii prepuşi, subcontractanţii, partenerii din contractele acceso-rii etc. Astfel, antreprenorul va fi răspunzător faţă de clientul său pentru faptele subantreprenorilor cărora le-a încredinţat executarea unei părţi din contract. Acest tip de răspundere nu era consacrată în legislaţia din România în vigoare înainte de 1 octombrie 2011.

Răspunderea contractuală indirectă presupune ca debitorul să îşi substituie o altă persoană în îndeplinirea obligaţiilor pe care cel dintâi şi le-a sumat faţă de creditor, ceea ce presupune existenţa a două convenţii. Una încheiată între creditor şi debitor (de exem-plu, contractul de antrepriză), cealaltă fiind chiar contractul al cărui scop este executarea primei convenţii (în exemplul dat, contractul de subantrepriză) contract care a fost încheiat între debitor şi o altă persoană denumită terţ.

Norma cuprinsă în art. 1519 C. civ. este de strictă interpretare, aplicarea ei neputând fi extinsă la alte situaţii. Pentru a se antrena răspunderea debitorului pentru fapta persoanelor de care s-a folosit în executarea propriilor obligaţii contractuale, este necesar să existe un contract valabil încheiat între debitor şi terţ, prin care cel dintâi să îşi substituie un terţ în executarea unei obligaţii ce decurge din con-tractul iniţial (primar). În plus, este necesar ca în persoana terţului să fie întrunite condiţiile răspunderii contractuale pentru fapta proprie.

În prezent, în legislaţia română nu este reglementată şi o răs-pundere contractuală pentru fapta lucrului, ci doar răspunderea con-tractuală pentru fapta altei persoane.

8.3.2. Răspundere contractuală sau executare prin echivalent? Natura juridică a daunelor-interese

Noţiunea de răspundere contractuală este utilizată ca sinonim al executării prin echivalent, în mod incorect am spune noi, deoarece debitorul nu execută prestaţia la care s-a obligat, obligaţia iniţială, ci el acoperă paguba pe care a suferit-o creditorul tocmai prin fap-tul că nu a dobândit integral, la timp şi întocmai prestaţia la care era îndreptăţit. Însuşi actualul legiuitor utilizează în Codul civil cele două expresii ca fiind echivalente.

Natura juridică a dreptului la daune al creditorului în cazul nee-xecutării unei obligaţii a generat controverse doctrinare, punându-


se problema de a şti dacă ne aflăm în prezenţa unei executări prin echivalent a obligaţiei contractuale neexecutate în natură (iniţiale) sau este vorba de repararea prejudiciului cauzat prin faptul neexecu-tării, adică dacă daunele-interese ce se cuvin creditorului reprezintă o modalitate de executare a obligaţiei sau o formă de răspundere.

Deşi la începutul Titlului II – Răspunderea civilă – legiuitorul ro-mân arată expres că răspunderea civilă este contractuală şi delic-tuală, totuşi consacră şi reglementează expres doar răspunderea delictuală (pe care o tratează şi ca izvor distinct de obligaţii). În schimb, în cadrul titlului intitulat „Executarea obligaţiilor”, consacră o secţiune executării prin echivalent a obligaţiei, chiar cu această denumire. În concluzie, nici actualul Cod civil nu lămureşte aceas-tă problemă, ceea ce se constituie într-un minus al proaspetei re-glementări.

O parte a doctrinei neagă existenţa răspunderii contractuale, susţinând că daunele-interese nu reprezintă o formă de răspundere, ci dimpotrivă, o executare prin echivalent. Aceasta conduce frecvent la confuzia între creanţa de plată şi creanţa de daune. De aceea, ni se pare firesc să încercăm să demonstrăm că există o creanţă de daune distinctă de creanţa principală, creanţă care are un caracter reparatoriu, nefiind o formă de executare[1].

Pentru a putea decela însăşi existenţa, natura şi funcţiile răs-punderii contractuale, va trebui să răspundem la întrebarea dacă daunele-interese urmăresc să asigure repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea culpabilă a obligaţiilor sau, dimpotrivă, urmăresc să asigure creditorului un echivalent al prestaţiei promise.

În cazul obligaţiilor băneşti, caracterul reparatoriu al daunelor-interese este mai evident în detrimentul calificării lor ca executare prin echivalent, comparativ cu situaţia neexecutării altor obligaţii. Regimul neexecutării obligaţiilor monetare confirmă pe deplin exis-tenţa răspunderii contractuale. El pune în evidenţă existenţa unei datorii de reparaţie distinctă de obligaţia originală pentru care cre-ditorul poate obţine executarea forţată.

În cazul întârzierii în executare, în temeiul art. 1535 C. civ., cre-ditorului i se cuvin automat daune-interese egale cu dobânda lega-lă sau convenţională, pe lângă suma datorată cu titlu de principal. Cum ar putea fi explicată acordarea acestei sume dacă creditorul nu ar putea fi îndreptăţit decât la executarea prin echivalent a obli-gaţiei principale? Ar putea fi vorba de executarea prin echivalent a

[1] M. DUMiTrU, Regimul juridic al dobânzii moratorii, op. cit., p. 289.


obligaţiei de dezdăunare? În această situaţie oricum suma cuvenită, daunele-interese ar avea natura juridică a unei indemnităţi.

Dacă s-ar asimila daunele-interese datorate ca urmare a nee-xecutării obligaţiei unei funcţii unice, de executare prin echivalent, aceasta ar exclude orice altă indemnizare a creditorului unui capital, cum este cazul indexării.

Plata daunelor-interese nu poate semnifica executarea obligaţiei nici măcar prin echivalent, căci executare însemnă a procura credi-torului ceea ce s-a convenit, a îndeplini în mod satisfăcător pentru creditor prestaţia promisă, şi nu altceva, un echivalent; prin plata de daune-interese nu se face altceva decât să se acopere prejudiciul suferit de creditorul contractual.

S-a afirmat şi s-a argumentat seducător că daunele-interese reprezintă o simplă modalitate de executare prin echivalent. Se susţine că mai puţin decât neexecutarea obligaţiei sale, întârzierea debitorului ar constitui o prorogare a contractului, o prelungire for-ţată a fazei executării contractului, pentru care debitorul ar trebui să verse o remuneraţie fixată prin lege sau de către părţi. Ni se pare că în această susţinere se face o confuzie regretabilă între remunera-rea şi indemnizarea creditorului, melanj care se întâlneşte frecvent atât în legislaţie, cât şi în doctrină şi jurisprudenţă. Confuzia are la origini prelungirea contestabilă a executării contractului acolo unde de fapt nu este nimic altceva decât neexecutarea acestuia.

Obligaţia de reparare a prejudiciului cauzat prin neexecutare se detaşează de obligaţia contractuală iniţială, asumată, a cărei ne-executare antrenează răspunderea civilă a debitorului, constituind o obligaţie nouă.

În cazul neexecutării, lato sensu, a unei obligaţii, dreptul la daune reprezintă o formă de răspundere civilă a debitorului, şi nu o moda-litate de executare a obligaţiei iniţiale; acestuia îi incumbă o nouă obligaţie, de a repara prejudiciul pe care l-a cauzat, creditorul fiind titularul unei creanţe noi, care reprezintă echivalentul bănesc al pre-judiciului pe care l-a suferit. Nu este vorba de executarea obligaţiei iniţiale, ci a unei alte obligaţii al cărei obiect este tocmai acela de a da o sumă de bani indiferent care a fost obiectul obligaţiei primare, întrucât tocmai obligaţia iniţială nu se execută şi generează în pa-trimoniul creditorului o pagubă ce trebuie acoperită. Suma de bani nu reprezintă un echivalent al prestaţiei iniţiale a debitorului, ci este menită să acopere prejudiciul cauzat creditorului prin ne executare. Acesta poate fi mai mare, mai mic sau egal cu valoarea prestaţiei iniţiale şi poate fi evaluat judiciar, legal sau convenţional.


Distincţia între obligaţia primitivă, iniţială şi obligaţia de reparaţie este mai bine evidenţiată în cazul neexecutării obligaţiilor băneşti: ele nu se exclud una pe cealaltă, ci dimpotrivă, se cumulează. Dacă în dreptul comun al răspunderii contractuale, obligaţia de repara-ţie înlocuieşte obligaţia contractuală care rămâne neexecutată, aici situaţia este diferită. În situaţia întârzierii în executarea obligaţiilor monetare, debitorul va executa şi obligaţia iniţială şi va datora şi daune pentru prejudiciul cauzat prin întârziere.

Analiza naturii şi obiectului răspunderii contractuale a permis operarea unei distincţii clare între reparaţie şi executare, între răs-punderea contractuală şi executare. Dacă executarea permite cre-ditorului să obţină chiar obiectul prestaţiei care i-a fost promis, răs-punderea contractuală are ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin neexecutare, neputând procura creditorului decât o compen-saţie, un echivalent[1].

8.3.3. Condiţiile angajării răspunderii contractuale

Orice discuţie despre răspunderea contractuală porneşte de la premisa existenţei unui contract valid încheiat, care însă nu este executat din vina debitorului. În caz contrar, răspunderea pentru neexecutarea obligaţiei va fi de natură delictuală.

Dacă în speţă este un act juridic unilateral sau o figură juridică ce nu poate fi subsumată categoriei de contract, singura răspundere care se poate angaja este cea delictuala[2]. Răspunderea contrac-tuală se angajează doar între părţile unui contract.

Articolul 1530 C. civ., care consacră dreptul la daune-interese al creditorului, conturează şi condiţiile în care creditorului i se cuvin daunele-interese: creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei. Altfel spus, pentru a fi angajată răspunderea contractuală, este necesar să fie întrunite următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu patrimonial; o faptă ilicită constând

[1] M. DUMiTrU, Dreptul de opţiune al creditorului în cazul neexecutării obligaţiilor contractuale, în Dreptul nr. 12/2008, p. 18.

[2] Reparaţiile şi restituirile sunt ghidate de reguli proprii care sunt diferite de cele ale răspunderii contractuale sau delictuale. Cu privire la aceste aspecte, a se ve-dea M. DUMiTrU, Dobânda restitutorie – Dobânda moratorie, în Dreptul nr. 12/2010, p. 124-142; M. DUMiTrU, Taxonomia dobânzilor, în volumul Studii şi Cercetări Juridi-ce Europene, vol. I, al Conferinţei internaţionale a doctoranzilor în drept, organizată de Centrul European de Studii şi Cercetări juridice şi Facultatea de Drept a Uni-versităţii de Vest din Timişoara, Ed. Wolters Kluwer, Bucureşti, 2010, p. 348-352.


în încălcarea unei obligaţii contractuale; raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu; existenţa culpei debitorului.

Pentru a opera răspunderea contractuală mai sunt necesare respectarea a două cerinţe speciale: debitorul să se afle în întârzi-ere şi să nu fi fost stipulată o clauză de nerăspundere în favoarea debitorului.

A. Fapta ilicităPentru antrenarea răspunderii contractuale este necesar ca fap-

ta cauzatoare de prejudicii să consiste în neexecutarea unei obliga-ţii contractuale. Neexecutarea poate să fie de orice fel: totală sau parţială, poate să privească o obligaţie principală ori una accesorie, poate să fie o obligaţie esenţială sau secundară. Poate fi vorba de neexecutare totală ori executare defectuoasă, necorespunzătoare, ori o executare cu întârziere. Nu este exclusă nici executarea neco-respunzătoare cantitativ sau calitativ ori o altă executare decât cea stabilită de către părţi etc. Toate aceste variante se subsumează noţiunii de „neexecutare” a obligaţiei contractuale, deoarece, potri-vit art. 1516 C. civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei.

Potrivit art. 1551 C. civ., daunele-interese pot fi acordate chiar şi pentru „neexecutări de mică însemnătate”.

În cadrul acţiunii în răspundere contractuală, creditorul-recla-mant trebuie să facă dovada săvârşirii faptei ilicite, cu alte cuvinte a neexecutării obligaţiei contractuale. Concret, activitatea sa pro-batorie va diferi, după cum obiectul obligaţiei neexecutate constă în a da, a face sau a nu face.

Dacă debitorul îşi asumase o obligaţie de a face, se va face diferenţă după cum obligaţia era de rezultat (determinată) sau de diligenţe (de mijloace). În cazul obligaţiilor de rezultat creditorul tre-buie să facă dovada că debitorul nu i-a procurat rezultatul promis. În schimb, dacă obligaţia era de mijloace, creditorul trebuie să facă dovada că debitorul nu s-a străduit suficient ca să ajungă la re-zultatul promis. Diligenţa pe care debitorul trebuie să o depună în executarea obligaţiilor sale, şi în raport de care se va aprecia înde-plinirea sau neîndeplinirea obligaţiei sale, este cea pe care un bun proprietar o depune în administrarea bunurilor sale. Este posibil ca prin lege sau prin contract să se prevadă alte criterii de referinţă în privinţa diligenţei ce trebuia depusă de debitorul obligaţiei de mijloa-ce. De exemplu, în cazul unor obligaţii inerente unei activităţi pro-


fesionale, diligenţa se va aprecia ţinând seama de natura activităţii exercitate de debitor.

În cazul obligaţiilor de a nu face, creditorul este ţinut să dove-dească rezultatele acţiunii debitorului de la care acesta trebuia să se abţină, fiind imposibil de dovedit în sine abstenţiunea, ci doar consecinţele acesteia.

În privinţa neexecutării unei obligaţii de a da se va ţine seama de natura bunului. Dacă este vorba de un bun imobil şi supus înscri-erii în cartea funciară, creditorul obligaţiei va fi ţinut să probeze că debitorul nu a consimţit la actul constitutiv sau translativ de drepturi tabulare, pe care l-a convenit anterior cu debitorul. În cazul unui bun mobil şi nesupus la vreo formalitate (de publicitate sau administra-tivă), creditorul va putea reclama doar punerea în posesie, întrucât obligaţia de dare s-a înfăptuit solo consensu, potrivit art. 1273 C. civ.

B. Vinovăţia (culpa) debitoruluiNeîndeplinirea voluntară a obligaţiei trebuie să fie culpabilă, adi-

că să poată fi reproşată debitorului, acesta neavând nicio justificare a neexecutării sale.

Vinovăţia este atitudinea psihică a autorului faptei ilicite şi preju-diciabile faţă de fapta respectivă şi faţă de urmările acesteia.

Codul civil califică intenţia de a păgubi ca fiind dol (care poate fi direct sau indirect), iar greşeala neintenţionată, culpă (sub forma im-prudenţei şi neglijenţei). Caracterizându-se prin intenţia de a provo-ca consecinţe păgubitoare, dolul este mai grav în raport de culpă[1].

Fapta este săvârşită cu intenţie (directă sau indirectă) atunci când autorul doreşte şi acceptă să se producă consecinţele faptei sale.

Culpa prin imprudenţă va exista atunci când autorul prevede po-sibilitatea producerii rezultatului păgubitor al faptei ilicite, dar consi-deră în mod nejustificat că el nu se va produce.

[1] Potrivit art. 16 C. civ., „(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, persoana răs-pun de numai pentru faptele sale săvârşite cu intenţie sau din culpă. (2) Fapta este săvârşită cu intenţie când autorul prevede rezultatul faptei sale şi fie urmăreşte pro ducerea lui prin intermediul faptei, fie, deşi nu îl urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii acestui rezultat. (3) Fapta este săvârşită din culpă când autorul fie preve-de rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, deşi trebuia să îl prevadă. Culpa este gravă atunci când autorul a acţionat cu o neglijenţă sau imprudenţă pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o faţă de propriile interese. (4) Atunci când legea condiţionează efectele juridice ale unei fapte de săvârşirea sa din culpă, con-diţia este îndeplinită şi dacă fapta a fost săvârşită cu intenţie”.


Culpa prin neglijenţă există atunci când autorul faptei nu preve-de rezultatul conduitei sale, deşi avea obligaţia şi posibilitatea să-l prevadă.

Gravitatea culpei nu are, în dreptul nostru, nicio influenţă asu-pra răspunderii civile. Obligaţia de reparaţiune va exista indiferent dacă la temelia faptei ilicite se va afla dolul sau culpa, cu toate gra-dele ei. Culpa poate fi gravă (lata), uşoară (levis) şi foarte uşoară (levissima). Pentru antrenarea răspunderii debitorului nu prezintă importanţă forma vinovăţiei. Răspunderea civilă se angajează pen-tru cea mai uşoară culpă.

Conceptul de vinovăţie include două elemente: intelectiv şi vo-litiv.

Sub aspect intelectiv, omul nu poate fi răspunzător decât dacă este conştient de consecinţele faptei sale păgubitoare. Este cul-pabil pentru a fi optat pentru o conduită neadecvată, care intră în conflict cu norma de drept. Chiar dacă autorul n-a avut conştiinţa caracterului ilicit al conduitei sale, dar în împrejurările date ar fi pu-tut-o avea, el răspunde civil. Culpa presupune reprezentarea con-secinţelor conduitei.

Procesul volitiv înseamnă o deliberare şi luarea deciziei din par-tea autorului. Voinţa acestuia trebuie să fie liberă, nealterată.

Răspunderea contractuală rămâne una subiectivă, care se înte-meiază pe vinovăţia debitorului, chiar dacă aceasta este prezumată legal. Acest fapt rezultă din dispoziţiile art. 1547 C. civ.: „Debitorul este ţinut să repare prejudiciul cauzat cu intenţie sau din culpă” . De asemenea, art. 1530 C. civ. prevede dreptul la daune-interese al creditorului în cazul neexecutării „fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei”. Ipoteza „neexecutării fără justificare” a obli-gaţiilor ne trimite la toate cazurile de neexecutare justificată regle-mentate de art. 1556-1557 C. civ.[1] Neexecutarea fără justificare

[1] Art. 1556 C. civ. prevede că „(1) Atunci când obligaţiile născute dintr-un con-tract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre părţi nu execută sau nu oferă exe-cutarea obligaţiei, cealaltă parte poate, într-o măsură corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligaţii, afară de cazul în care din lege, din voinţa părţilor sau din uzanţe rezultă că cealaltă parte este obligată să execute mai întâi. (2) Exe-cutarea nu poate fi refuzată dacă, potrivit împrejurărilor şi ţinând seama de mica însemnătate a prestaţiei neexecutate, acest refuz ar fi contrar bunei-credinţe”, iar art. 1557 C. civ. are următorul conţinut: „(1) Atunci când imposibilitatea de executa-re este totală şi definitivă şi priveşte o obligaţie contractuală importantă, contractul este desfiinţat de plin drept şi fără vreo notificare, chiar din momentul producerii evenimentului fortuit. Dispoziţiile art. 1.274 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespun-zător. (2) Dacă imposibilitatea de executare a obligaţiei este temporară, creditorul poate suspenda executarea propriilor obligaţii ori poate obţine desfiinţarea contrac-


este tot o executare culpabilă. Includem aici şi situaţiile în care, fără să avem o culpă propriu-zisă, avem o atribuire a consecinţelor ne-executării în sarcina debitorului de către legiuitor – imputabilitatea legală. Cazurile tipice sunt reprezentate de garanţia pentru viciile ascunse ale bunului vândut sau garanţia pentru evicţiune. Există şi situaţii în care condiţia culpei nu este necesară, cum se întâmplă în situaţia neconformităţii lucrului vândut[1].

Proba vinovăţiei nu este necesară în materie contractuală, legiu-itorul instituind nişte prezumţii în acest sens. Astfel, potrivit art. 1548 C. civ., „Culpa debitorului unei obligaţii contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării”. Însă aplicarea acestei prezumţii depinde după cum obligaţia neexecutată este o obligaţie de rezultat sau una de diligenţă.

Elementul vinovăţie sau culpă nu se regăseşte în ipotezele de caz fortuit sau de forţă majoră, astfel cum sunt definite acestea de art. 1351 C. civ.[2] Tocmai de aceea daunele-interese sunt un re-mediu inaplicabil în cazul neexecutării fortuite a contractului. Dacă fapta terţului sau a victimei îndeplineşte condiţiile forţei majore sau, uneori, ale cazului fortuit, poate înlătura răspunderea contractuală, potrivit art. 1352 C. civ.[3]

Sarcina creditorului este doar de a face dovada că există o obli-gaţie contractuală, care este conţinutul ei, urmând ca debitorul să probeze dacă şi-a executat sau nu obligaţia. El va putea dovedi, de exemplu, că neexecutarea se datorează unor cauze străine care nu îi sunt imputabile. Asemenea cauze străine sunt: forţa majoră, cazul fortuit sau chiar culpa creditorului.

tului. În acest din urmă caz, regulile din materia rezoluţiunii sunt aplicabile în mod corespunzător”.

[1] L. pop, i.fL. popa, S. ViDu, op. cit., p. 149.[2] Art. 1351 C. civ. arată că: „(1) Dacă legea nu prevede altfel sau părţile nu

convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forţă majoră sau de caz fortuit. (2) Forţa majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil. (3 )Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs. (4) Dacă, potrivit legii, debitorul este exonerat de răspundere contractuală pentru un caz fortuit, el este, de asemenea, exonerat şi în caz de forţă majoră”.

[3] Art. 1352 C. civ. consacră: „Fapta victimei înseşi şi fapta terţului înlătură răspunderea chiar dacă nu au caracteristicile forţei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, însă numai în cazurile în care, potrivit legii sau convenţiei părţilor, cazul fortuit este exonerator de răspundere”.


C. PrejudiciulConform prevederilor art. 1530 C. civ., „Creditorul are dreptul la

daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat (...)”. În absenţa prejudiciului, cererea pentru plata despă-gubirilor este nejustificată.

Prin prejudiciu înţelegem rezultatele dăunătoare, de natură pa-trimonială sau morală, consecinţe ale încălcării sau vătămării drep-turilor şi intereselor legitime ale unei persoane.

Prejudiciul trebuie să existe, deoarece în absenţa acestuia este exclusă orice răspundere civilă delictuală. Legislaţia, doctrina şi practica judiciară folosesc noţiunile de prejudiciu, pagubă sau dau-nă, termeni care sunt sinonimi. Prejudiciul trebuie să fie consecinţa directă şi necesară a neexecutării.

a) Caracterul direct al prejudiciului rezultă din conţinutul art. 1533 C. civ., potrivit căruia daunele-interese nu cuprind decât ceea ce este consecinţa directă şi necesară a neexecutării obligaţiei.

Pentru a fi direct, prejudiciul presupune existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi acel prejudiciu injust cauzat victimei[1].

Admiterea prejudiciilor indirecte ar permite existenţa unor răs-punderi nelimitate. Jurisprudenţa a dispus întotdeauna ca prejudi-ciul să fie consecinţa directă a faptei ilicite, în speţă a neexecutării obligaţiei contractuale.

b) Prejudiciul trebuie să fie cert. Este o condiţie prevăzută de art. 1532 C. civ. Acest caracter are în vedere atât existenţa în sine a prejudiciului, cât şi posibilitatea de a se stabili întinderea lui. Pen-tru a putea fi supus reparării, prejudiciul trebuie să fie sigur, adică cert, ceea ce se întâmplă întotdeauna cu prejudiciul actual. Preju-diciul viitor este de asemenea supus reparării dacă există siguranţa producerii sale, precum şi elemente îndestulătoare pentru a-i de-termina întinderea.

La stabilirea daunelor-interese se ţine seama de prejudiciile vi-itoare, atunci când acestea sunt certe. Prejudiciul viitor nu trebuie

[1] A nu se confunda noţiunea de „prejudiciu direct” cu cea de „prejudiciu cauzat în mod direct”. Prejudiciul direct este cel cauzat atât printr-o legătură cauzală directă şi nemijlocită, cât şi printr-o legătură cauzală indirectă. În primul caz se numeşte victimă directă şi imediată, iar în cel de-al doilea se numeşte victimă indirectă sau prin ricoşeu ori reflectare, iar prejudiciul prin ricoşeu sau reflectare. De exemplu, prejudiciile patrimoniale sau morale injust cauzate soţului şi copiilor victimei care a încetat din viaţă ca urmare a vătămării integrităţii corporale, în materia răspunderii delictuale.


confundat cu prejudiciul eventual, deoarece acesta din urmă este lipsit de certitudine.

Prejudiciul ce ar fi cauzat prin pierderea unei şanse de a obţine un avantaj poate fi reparat proporţional cu probabilitatea obţinerii avantajului, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a credi-torului. Prejudiciul al cărui cuantum nu poate fi stabilit cu certitudine se determină de instanţa de judecată.

c) Prejudiciul să fie previzibil. Debitorul răspunde numai pentru prejudiciile pe care le-a prevăzut sau pe care putea să le prevadă ca urmare a neexecutării la momentul încheierii contractului, afară de cazul în care neexecutarea este intenţionată ori se datorează culpei grave a acestuia.

Chiar şi în acest din urmă caz, daunele-interese nu cuprind decât ceea ce este consecinţa directă şi necesară a neexecutării obligaţi-ei. În aceasta situaţie se apreciază că, în materia răspunderii civile, se trece de pe tărâm contractual pe tărâm delictual.

d) Caracterul personal al prejudiciului. Este consecinţa princi-piului că fără interes nu poate să se nască dreptul la acţiune. Doar persoana fizică sau juridică ce a suferit o pagubă poate cere repa-rarea ei. Nu trebuie însă să înţelegem că dreptul la acţiune pentru daune ar fi legat de persoană.

Dreptul la acţiune poate fi exercitat, în condiţiile legii, de creditorii chirografari pe calea acţiunii oblice; dreptul poate fi exercitat şi de moştenitorii victimei, când are conţinut patrimonial.

Pe de altă parte, o pagubă poate leza nu numai victima princi-pală, dar şi alte persoane (de exemplu, cei cărora victima le acordă întreţinere).

e) Caracterul material sau moral al prejudiciului. Prejudiciile ma-teriale sunt consecinţa atingerii unui interes patrimonial, iar preju-diciul moral este urmarea lezării unui drept nepatrimonial. Prejudi-ciul material este, de exemplu, distrugerea unui bun, uciderea unui animal etc. Prejudiciul moral poate consta, de exemplu, în atingeri aduse atributelor personalităţii, în vătămarea corporală sau a sănă-tăţii ori în prejudicii corporale generate de executarea defectuoasă a unui contract medical etc.

Prejudiciul material se compune, din pierderea patrimonială (o diminuare a valorilor active ale patrimoniului) şi beneficiul nerealizat


(împiedicarea activului patrimonial de o îmbogăţire care ar fi avut loc în cazul în care nu se săvârşea fapta ilicită).

Potrivit art. 1531 alin. (3) C. civ., creditorul are dreptul şi la repa-rarea prejudiciului nepatrimonial, iar potrivit art. 257 C. civ., dreptu-rile nepatrimoniale ale persoanei juridice sunt apărate în mod egal cu cele ale persoanei fizice, inclusiv prin acordarea de daune.

Daunele-interese fiind expresia răspunderii debitorului pentru neexecutarea unei obligaţiei, este firesc ca, atunci când întârzierea nu îi este imputabilă, daunele-interese să fie reduse sau înlăturate.

Articolul 1534 C. civ., cu denumirea marginală „Prejudiciul im-putabil creditorului”, consacră expres fapta culpabilă a creditorului drept cauză de reducere (sau înlăturare) a răspunderii, fără însă ca fapta creditorului să prezinte caracteristicile forţei majore: „Dacă, prin acţiunea sau omisiunea sa culpabilă, creditorul a contribuit la producerea prejudiciului, despăgubirile datorate de debitor se vor di-minua în mod corespunzător”. Această dispoziţie se aplică şi atunci când prejudiciul este cauzat în parte de un eveniment al cărui risc a fost asumat de creditor.

Pe lângă această consacrare expresă a faptei culpabile a cre-ditorului, ca şi cauză exoneratoare de răspundere, Cod civil român mai cuprinde o dispoziţie care are drept scop diminuarea întinderii răspunderii debitorului. Este vorba de instituirea în sarcina credito-rului a unei obligaţii cu caracter general, de a lua măsuri pentru limi-tarea întinderii propriului său prejudiciu. Astfel, alin. (2) al art. 1534 C. civ., arată că „debitorul nu datorează despăgubiri pentru preju-diciile pe care creditorul le-ar fi putut evita cu o minimă diligenţă”. În măsura în care creditorul nu îşi îndeplineşte această obligaţie, daunele-interese ce i se vor cuveni vor fi diminuate. Un asemenea principiu, aplicabil în cazul întârzierii în îndeplinirea altor obligaţii decât cele băneşti, nu va avea incidenţă în cazul întârzierii în execu-tarea unei obligaţii monetare. În cazul întârzierii în executarea unui obligaţii băneşti, dispoziţiile art. 1534 C. civ. ar putea fi invocate de debitor în apărarea sa doar atunci când s-ar solicita obligarea sa la acoperirea integrală a prejudiciului, pentru diminuarea valorii dau-nelor-interese corespunzătoare acoperii acestui prejudiciu.

Proba prejudiciului. Creditorul este obligat să facă dovada exis-tenţei prejudiciului. Codul civil consacră legislativ necesitatea înde-plinirii acestei cerinţe în art. 1537: „Dovada neexecutării obligaţiei nu îl scuteşte pe creditor de proba prejudiciului, cu excepţia cazului în care prin lege sau prin convenţia părţilor se prevede altfel”. Una din


situaţiile în care se derogă de la această regulă este aceea a întâr-zierii în executarea obligaţiilor băneşti, art. 1535 alin. (1) C. civ. con-ferind expres creditorului acest beneficiu: „creditorul are dreptul la daune moratorii, (...), fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”.

D. Raportul de cauzalitateEste legătura care trebuie să existe între neexecutarea obligaţiei

contractuale şi prejudiciul reclamat de creditor ca reparabil. Pentru stabilirea existenţei raportului de cauzalitate se vor aplica criteriile consacrate de legiuitor în materia răspunderii delictuale, întrucât în materie contractuală nu există nicio referire la elementele în raport de care să se întreprindă un asemenea demers.

Existenţa acestei condiţii este subliniată chiar de art. 1530 C. civ., care arată că prejudiciul, pentru a fi reparat, trebuie să fie consecinţa directă şi necesară a neexecutării.

Actualul Cod civil nu conţine o prevedere similară celei din art. 1082 din vechiul Cod civil, care consacra o prezumţie legală de cauzalitate între pagubă şi neexecutarea obligaţiei contractuale. Ca urmare, creditorul va trebui să probeze efectiv legătura dintre dauna pe care a suferit-o şi neexecutarea contractului, altfel cere-rea de reparaţie i se va respinge.

8.3.4. Întârzierea creditorului

Instituţia întârzierii creditorului permite debitorului, care rămâne ţinut de executarea obligaţiei principale, de a se elibera de curgerea daunelor-interese moratorii prin probarea simplului fapt al întârzierii creditorului, care împiedică astfel executarea obligaţiei chiar dacă nu este o faptă culpabilă, fără să fie necesară probarea unei fapte ce întruneşte caracteristicile forţei majore.

Actualul Cod civil, spre deosebire de vechiul Cod civil, dar în con-cordanţă cu reglementările existente la nivel internaţional, abordea-ză o poziţie echilibrată asupra neexecutării contractului, acordând atenţie şi reglementând atât neexecutarea imputabilă debitorului, dar şi consecinţele neexecutării imputabile creditorului.

Astfel, cu titlu general, în cadrul Titlului V „Executarea obliga-ţiilor”, în Capitolul al II-lea intitulat „Executarea silită a obligaţiilor”, Secţiunea 1 „Dispoziţii generale” consacră în art. 1517, cu denumi-rea marginală „Neexecutarea imputabilă creditorului”, că „o parte nu poate invoca neexecutarea obligaţiilor celeilalte părţi în măsura


în care neexecutarea este cauzată de propria sa acţiune sau omi-siune”.

Totodată, în Capitolul I „Plata” al aceluiaşi titlu, în cuprinsul Sec-ţiunii a 6-a „Punerea în întârziere a creditorului”, art. 1510 prevede posibilitatea ca şi creditorul să poată fi pus în întârziere, indicân-du-se situaţiile când poate fi îndeplinită această formalitate. Astfel, „creditorul poate fi pus în întârziere atunci când refuză, în mod ne-justificat, plata oferită în mod corespunzător sau când refuză să în-deplinească actele pregătitoare fără de care debitorul nu îşi poate executa obligaţia”. Referitor la efectele punerii în întârziere, în privin-ţa daunelor-interese, art. 1511 alin. (2) C. civ. precizează obligaţia creditorului de a „repara prejudiciile cauzate prin întârziere şi la aco-perirea cheltuielilor de conservare a bunului datorat”. Se recunoaşte deci posibilitatea punerii în întârziere a creditorului contractual al unui capital care credem că, în materia obligaţiilor băneşti, ar tre-bui să aibă drept efect oprirea curgerii dobânzii moratorii în sarcina debitorului, chiar dacă textul nu prevede expres acest efect. Firesc ar fi ca debitorul să nu mai fie obligat la plata dobânzii moratorii de la data punerii în întârziere a creditorului.

8.3.5. Exonerări de răspundere contractuală

Creditorul care susţine că neexecutarea obligaţiilor convenţiona-le la care era ţinut debitorul i-a produs o pagubă, va trebui să facă dovada elementelor constitutive ale răspunderii contractuale. Dacă unul dintre acestea lipseşte sau nu poate fi dovedit, debitorul este scutit de răspundere.

Cauzele exoneratorii de răspundere contractuală se analizează în principiu ca şi în materia răspunderii delictuale, dar cu unele nu-anţe. Oricum, au efect exonerator cauzele străine – care înlătură raportul de cauzalitate dintre neexecutarea obligaţiei şi prejudiciu – dar şi cazurile justificative – ce anihilează efectul ilicit al neexecu-tării contractului.

Cauzele străine cu efect exonerator sunt forţa majoră[1] şi cazul fortuit[2], fapta victimei şi fapta unui terţ.

[1] Potrivit art. 1351 alin. (2) C. civ., forţa majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil.

[2] Art. 1351 alin. (3) C. civ. defineşte cazul fortuit ca fiind un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.


În materie contractuală, distincţia dintre forţa majoră şi cazul fortuit nu îşi are rostul, întrucât debitorul este apărat de răspundere în ambele situaţii.

Fapta victimei este fapta creditorului, care poate duce la dimi-nuarea sau înlăturarea răspunderii debitorului, cazurile fiind regle-mentate de art. 1534 şi art. 1517 C. civ.[1]

Cauzele justificative de la răspunderea delictuală, aplicabile şi răspunderii contractuale, sunt starea de necesitate şi autorizarea sau ordinul de natură legală, legitima apărare putând fi cu greu adaptată la raporturile contractuale dintre creditor şi debitor. Starea de necesitate trebuie deosebită de impreviziune, care poate duce chiar la încetarea contractului, în lipsa oricărei vinovăţii a debitorului.

8.3.6. Convenţii asupra răspunderii

Normele legale referitoare la consecinţele neexecutării obligaţiei de către debitor au caracter supletiv, de unde şi concluzia că ele vor putea fi modificate prin convenţia părţilor.

Convenţia asupra răspunderii este o denumire generică şi sufi-cient de laxă, sub care se pot ascunde o varietate de clauze prin care contractanţii urmăresc scopuri diferite, dar toate legate de con-diţiile şi efectele răspunderii contractuale.

O asemenea convenţie trebuie să intervină anterior producerii pagubei pentru creditor. De asemenea, prin convenţie răspunderea debitorului poate fi restrânsă, agravată sau înlăturată. Dacă o ase-menea convenţie ar avea loc după producerea pagubei, ea ar putea fi interpretată ca o iertare de datorie[2]. Nu trebuie să se confunde convenţiile asupra răspunderii cu clauza penală (convenţiile prin care se determină anticipat întinderea obligaţiei de despăgubire).

Convenţia de nerăspundere înlătură integral răspunderea de-bitorului. Încheierea unor astfel de convenţii este posibilă, situaţie în care creditorul nu va mai putea pretinde debitorului plata des-păgubirilor. Convenţiile nu produc efecte când vinovăţia debitorului va îmbrăca forma intenţiei sau a culpei grave. Clauzele de nerăs-pundere operează doar raportat la daunele materiale: răspunderea pentru prejudiciul cauzat integrităţii fizice sau psihice sau sănătăţii nu poate fi diminuată sau înlăturată decât în condiţiile legii; ea nu poate fi niciodată obiect al unui act juridic.

[1] Art. 1517 C. civ. are următorul conţinut: „O parte nu poate invoca neexecutarea obligaţiilor celeilalte părţi în măsura în care neexecutarea este cauzată de propria sa acţiune sau omisiune”.

[2] L. pop, i.fL. popa, S. ViDu, op. cit., p. 174.


Prin convenţiile prin care se limitează răspunderea se restrânge întinderea daunelor-interese, aşa cum se întâmplă în cazul cuantu-mului despăgubirilor în contractele de transport şi de expediţie. Dar, pentru ca acestea să producă efecte, vinovăţia debitorului trebuie să fie sub formă de imprudenţă sau neglijenţă. Pentru unele contracte, părţile prevăd limite maxime ale prejudiciului reparabil, dar şi limite minime, sub care reparaţia este în sarcina victimei neexecutării. De exemplu, valoarea declarată a bunurilor transportate sau expediate indică limita sumei pe care debitorul serviciului de transport o dato-rează în caz de distrugere a bunurilor.

Există şi clauze prin care se agravează răspunderea. Prin astfel de convenţii, debitorul se obligă să plătească despăgubirea, chiar dacă potrivit legii el ar fi exonerat de răspundere, deci de obligaţia de a plăti despăgubiri, cum este cazul în care neexecutarea este consecinţa forţei majore sau a cazului fortuit. Astfel, fideiusorul se poate obliga să rămână îndatorat şi în situaţia în care creditorul prin fapta sa nu i-ar mai asigura fideiusorului o subrogaţie integrală în drepturile acestuia şi astfel garantul nu ar mai fi îndreptăţit decât la o recuperare parţială a ceea ce a plătit.

Anunţurile relative la răspunderea delictuală sunt declaraţii uni-laterale de voinţă prin care se avertizează asupra existenţei unui pericol potenţial, de care victima trebuie să ţină seama, altfel va fi considerată vinovată de producerea prejudiciului, cu efect cel puţin parţial de exonerare[1]. „Atenţie, câine rău!” poate fi un exemplu al unui asemenea avertisment. Dacă îl ignoră, victima ignoră de ase-menea riscul să fie muşcată.

Anunţurile legate de răspunderea contractuală sunt expresia unor clauze contractuale, prin care se face publică existenţa unei situaţii care limitează răspunderea debitorului. „Nu răspundem de obiectele lăsate la vedere în autovehicule” este un exemplu de afiş plasat în parcările private, prin care se atenţionează şoferul că de-pozitarul nu răspunde de respectivele lucruri.

8.4. Evaluarea daunelor-interese

8.4.1. Noţiunea de daune-interese

Articolul 1530 C. civ. consacră expres dreptul la daune-interese al creditorului. Astfel, creditorul are dreptul la daune-interese pen-tru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este

[1] Idem, p. 182.


consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei.

Daunele-interese pot fi acordate sub forma unei sume globale în bani sau a unor sume prestate periodic, ca şi în cazul răspunderii civile delictuale.

Prin daune-interese înţelegem despăgubirile în bani pe care de-bitorul este îndatorat să le plătească în scopul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării culpabile a obligaţiilor contractuale.

Întotdeauna daunele-interese se stabilesc în bani, instanţele ne-fiind competente să îl oblige pe debitor la executarea unei alte pre-staţii decât cea stabilită între părţi în contract.

Daunele-interese au vocaţia de a se cumula cu celelalte remedii/sancţiuni ale neexecutării contractului, cu excepţia situaţiei în care ar fi incompatibile, aceasta tocmai datorită naturii lor pecuniare şi funcţiei lor reparatorii[1].

Daunele-interese sunt de două feluri: – compensatorii – datorate de debitor pentru paguba cauzată

ca urmare a neexecutării totale sau parţiale a obligaţiei;– moratorii – cuvenite creditorului pentru pagubele produse prin

întârzierea în executarea obligaţiei. Daunele moratorii, spre deosebire de daunele compensatorii, se

pot cumula cu executarea în natură a obligaţiei.Există trei modalităţi de stabilire a daunelor-interese ce se cuvin

creditorului pentru acoperirea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin neexecutarea culpabilă a obligaţiei contractuale: evaluarea legală, evaluarea convenţională şi evaluarea judiciară.

8.4.2. Evaluarea legală

În acest caz, stabilirea daunelor-interese se realizează de către legiuitor. Legiuitorul evaluează daunele-interese apelând la tehni-ca dobânzii.

Evaluarea legală are în vedere doar stabilirea daunelor-interese pentru întârzierea în executarea obligaţiilor, deci doar daunele-inte-rese moratorii, întrucât obligaţiile băneşti pot fi executate întotdeau-na în natură.

În vechiul Cod civil evaluarea legală a prejudiciului suferit de creditorul contractual se întâlnea doar în cazul neexecutării obligaţiilor băneşti. Cuantificarea acestui prejudiciu se făcea de către legiuitor

[1] M. DUMiTrU, Regimul juridic al dobânzii legale, op. cit., p. 29.


apelând la tehnica dobânzii. Astfel, potrivit art. 1088 din vechiul Cod civil, „La obligaţiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerţ, de fidejusiune şi societate”. Aceste daune-interese se cuveneau creditorului fără ca acesta să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă. Daunele-interese erau datorate doar din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curgea de drept.

În prezent, evaluarea daunelor-interese contractuale se poa-te face de către legiuitor atât în cazul neexecutării obligaţiilor pe-cuniare, cât şi a celor nepecuniare, prin intermediul dispoziţiilor art. 1535 şi art. 1536 C. civ. La acestea se adaugă şi prevederile O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penaliza-toare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar şi ale Legii nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obliga-ţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante.

În concluzie, daunele-interese cuvenite creditorului contractual în cazul întârzierii în executarea obligaţiilor băneşti sunt egale cu dobânda moratorie.

O precizare se impune a fi făcută pentru cazul obligaţiilor băneşti. Creditorul contractual poate apela şi la evaluarea judiciară a pre-judiciului suferit pentru a obţine repararea integrală a prejudiciului. În cazul în care va opta pentru stabilirea judiciară a întinderii dau-nelor-interese, el va trebui să probeze îndeplinirea tuturor condiţii-lor răspunderii contractuale, prezumţiile aplicabile în cazul în care alege evaluarea legală şi care sunt menite a-i facilita sarcina probei nemaifiind incidente[1].

A. Evaluarea legală a daunelor-interese în cazul obligaţiilor băneşti (dobânda moratorie)

Obligaţiile pecuniare pot fi executate întotdeauna în natură. Este motivul pentru care neexecutarea obligaţiei pecuniare este de fapt o întârziere în executarea obligaţiei, creditorul fiind îndreptăţit să obţină doar daune-interese moratorii.

[1] Cu privire la evaluarea judiciară a daunelor-interese în cazul neexecutării obligaţiilor băneşti, a se vedea M. DUMiTrU, Evaluarea judiciară a prejudiciului în cazul întârzierii în executarea obligaţiilor băneşti – posibilitate consacrată de noul Cod civil, în Jurnalul Studii Juridice, Supliment la nr. 1/2011, p. 134-142.


Legiuitorul evaluează daunele-interese moratorii apelând la teh-nica dobânzii.

Articolul 1535 C. civ., cu denumirea marginală „Daunele mora-torii în cazul obligaţiilor băneşti”, are următorul conţinut: „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic. (2) Dacă, înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă. (3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-in-terese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit”.

Actul normativ care reglementează dobânda este O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obli-gaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, cu ultimele modificări aduse prin Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executa-rea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, care a intrat în vigoare la data de 5 aprilie 2013.

A.1. Definiţia dobânzii. Clasificarea dobânzilorDe o manieră generală, dobânda reprezintă suma de bani cuve-

nită creditorului pentru privarea de folosirea unui capital, calculată ca o cotă procentuală aplicată capitalului datorat. În consecinţă, în-tinderea creanţei de dobândă, oricare i-ar fi cauza, depinde de trei parametri variabili: mărimea sumei datorate, durata aşteptării şi va-loarea ratei dobânzii, care poate fi stabilită de lege sau de către părţi.

Prin dobândă se înţelege nu numai sumele socotite în bani cu acest titlu, ci şi alte prestaţii, sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinţei capitalului, aşa cum consacră art. 1 alin. (5) O.G. nr. 13/2011.

Prin O.G. nr. 13/2011 legiuitorul încearcă, fără a reuşi, o clasifi-care a dobânzilor[1]. Astfel, potrivit actului normativ, dobânda poate fi dobândă remuneratorie şi dobândă penalizatoare.

[1] Cu privire la clasificarea dobânzilor, a se vedea M. DUMiTrU, Taxonomia do-bânzilor, loc. cit., p. 15; M. DUMiTrU, Delimitarea dobânzii moratorii de instituţiile adi-acente: dobânda compensatorie, în R.R.D.P. nr. 4/2010, p. 18; M. DUMiTrU, Com-


Dobânda datorată de debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenţei obligaţiei, este denumită dobândă remune-ratorie.

Dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neînde-plinirea obligaţiei respective la scadenţă (adică pentru întârzierea în executare) este denumită dobândă penalizatoare, adică tocmai ceea ce Codul civil numeşte dobândă moratorie.

A.2. Repararea prejudiciului moratoriuDispoziţiile art. 1088 din Codul civil din 1864 dezvoltau o so-

luţie originală de reparare a prejudiciului cauzat prin întârzierea în executarea obligaţiilor băneşti având drept trăsătură principală caracterul forfetar şi automat al daunelor-interese. Astfel, daune-le-interese ce se cuveneau creditorului erau invariabile, uniforme, indiferent de valoarea prejudiciului real suferit de creditor, cuantifi-cate de legiuitor, în absenţa stipulaţiei părţilor, întotdeauna la nivelul ratei dobânzii legale[1].

În majoritatea sistemelor de drept regula reparării forfetare a fost înlăturată, soluţie care a fost adoptată şi în România prin dispoziţi-ile Codului civil din 2011. Astfel, potrivit art. 1535 C. civ., „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit”.

Se admite un prag minim al daunelor-interese moratorii, echi-valentul ratei dobânzii stabilite de părţi (convenţionale) sau, în sub-sidiar, de lege, valoare prestabilită şi fixă care se cuvine automat creditorului. El reprezintă valoarea prejudiciului moratoriu abstract,

patibilitatea dobânzii moratorii cu mecanismele destinate a neutraliza eroziunea monetară: valorismul, în Dreptul 9/2010.

[1] M. DUMiTrU, Reparaţia forfetară a prejudiciului moratoriu – un sistem ataşat răspunderii contractuale, în volumul Sesiunii ştiinţifice a Academiei Române – Centrul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu”, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 104.


„preţul timpului”[1], pe care legiuitorul prezumă că îl suferă creditorul contractual atunci când suma de bani care îi era datorată nu îi este remisă la scadenţă. În afara acestei sume, dacă dobânda moratorie datorată este mai mică sau egală cu dobânda legală (dobânda sta-bilită de lege), creditorul are dreptul la daune-interese suplimentare, în condiţiile dreptului comun al răspunderii contractuale şi în limitele stabilite de principiile de drept comun, corespunzător valorii concrete a prejudiciului, aşa cum va fi el stabilit în cadrul procedurilor judicia-re, dându-se eficienţă principiului reparării integrale a prejudiciului.

În acest fel, în această situaţie vor coabita sistemul reparării au-tomate şi forfetare cu o evaluare judiciară a prejudiciului dovedit, altfel spus, se vor cumula dobânzile moratorii automate şi forfetare cu daunele-interese suplimentare, dacă prejudiciul suplimentar va fi dovedit[2].

Posibilitatea acordării daunelor-interese suplimentare până la repararea integrală a prejudiciului nu va fi acordată dacă dobânda moratorie datorată – indiferent de modul în care a fost stabilită (pro-babil convenţional) – va fi mai mare decât dobânda legală.

În schimb, debitorul nu poate să probeze că prejudiciul suferit de creditor este mai mic decât valoarea dobânzii legale.

A.3. Condiţiile acordării daunelor moratoriiÎn privinţa probării prejudiciului, legiuitorul, prin dispoziţiile

art. 1535 alin. (1) C. civ., îl scuteşte pe creditor de a face dovada acestuia: „creditorul are dreptul la daune moratorii, (...), fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”.

În legătură cu necesitatea de a face o apreciere asupra atitudinii subiective a debitorului contractual al unei sume de bani care nu a executat cu punctualitate obligaţia sa, Codul civil instituie o prezum-ţie de culpă în sarcina debitorului contractual, dedusă din simplul fapt al neexecutării, prin dispoziţiile art. 1548 C. civ.

Codul civil prevede că pentru întârzierea în executarea obligaţi-ilor băneşti, indiferent de izvorul lor, debitorul datorează daune-in-terese de drept de la scadenţă, dacă nu plăteşte suma de bani pe care o datorează. Deci, debitorul unei sume de bani, profesionist sau nonprofesionist, va datora de drept de la scadenţă daune moratorii, indiferent că ele vor fi sub forma dobânzii sau sub forma penalităţi-

[1] M. DUMiTrU, Obiectul creanţei de dobândă moratorie, în S.U.B.B. Iurisprudentia nr. 2/2010, p. 105 şi urm.

[2] M. DUMiTrU, Repararea prejudiciului moratoriu – actualitate şi perspective, în P.R. nr. 8/2010, p. 28 şi urm.


lor. De la această regulă nu este nicio excepţie, nici măcar în cazul întârzierilor la plata unor sume izvorând din acte cu titlu gratuit, so-luţie care ni se pare a fi inechitabilă din perspectiva gratificantului.

A.4. Tehnica dobânzii moratoriiDobânda, oricare ar fi funcţia ei, este fixată sub forma unui pro-

centaj anual asupra unei sume principale, datorate, altfel spus sub forma unei rate determinate uneori de lege (rată legală), alteori sta-bilită prin convenţia părţilor (rată convenţională).

În prezent, părţile au posibilitatea de a stabili convenţional rata dobânzii, prerogativă conferită expres prin dispoziţii legale. Potri-vit art. 1 alin. (1) din O.G. nr 13/2011 şi art. 1535 alin. (1) C. civ., „Părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât şi pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti”.

Rata dobânzii moratorii penalizatoare poate fi stabilită conven-ţional, de părţi, sau de către legiuitor. Cum rata legală nu este de-cât un procent supletiv, cocontractanţii pot fixa cuantumul dobânzii simple sau compuse la o rată inferioară sau superioară ratei legale. În acelaşi timp, libertatea de a fixa convenţional rata dobânzii nu este nelimitată. În scopul asigurării unei minime protecţii debitorului, stipularea ratei convenţionale este supusă la două tipuri de exigen-ţe: unele referitoare la formă, celelalte vizând cuantumul dobânzii.

Potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale.

În prezent (din 6 noiembrie 2013) rata dobânzii de politică mone-tară a B.N.R. a fost stabilită la 4% pe an[1]. Rata dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României se publică în Monitorul Oficial ori de câte ori nivelul ratei dobânzii de politică monetară se va modifica.

În raporturile dintre profesionişti şi între aceştia şi autorităţile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 8 puncte procentuale.

În raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei între-prinderi cu scop lucrativ, rata dobânzii legale se stabileşte potrivit prevederilor art. 3 alin. (2), diminuat cu 20%.

[1] Consiliul de Administraţie al B.N.R. a decis la data de 6 noiembrie 2013 reducerea ratei dobânzii de referinţă de la 4,25% pe an la 4% pe an.


B. Dobânda moratorie în cazul contractului de împrumut cu titlu oneros

Referitor la contractele de împrumut cu dobândă s-a pus între-barea de a şti dacă şi ce datorează debitorul pentru perioada ulte-rioară expirării termenului din contractul de împrumut, fiind unanim acceptat că pe perioada de derulare a contractului de împrumut debitorul datorează dobânda ca fruct civil (în limitele prevăzute de art. 5 din O.G. nr. 13/2011).

Actualul Cod civil soluţionează această problemă printr-o pre-vedere expresă în cuprinsul art. 1535 alin. (2): care are următorul conţinut: „dacă, înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nive-lul aplicabil înainte de scadenţă”. Se reglementează astfel situaţia în care înainte de scadenţă creanţa era producătoare de dobândă remuneratorie, intenţia legiuitorului fiind de a stabili prin art. 1535 alin. (2) C. civ. care vor fi natura şi valoarea sumelor de bani dato-rate de debitor ulterior scadenţei.

În ceea ce priveşte momentul de la care va curge dobânda mo-ratorie, se vor aplica dispoziţiile art. 1535 alin. (1) C. civ., care con-sacră momentul curgerii daunelor moratorii, în general, pentru ne-executarea oricărei obligaţii băneşti: de la scadenţă până la mo-mentul plăţii efective.

Noul act normativ stabileşte şi valoarea dobânzii moratorii da-torate pentru creanţele monetare care înainte de scadenţă erau producătoare de dobândă remuneratorie: dobânda moratorie va fi la nivelul dobânzii remuneratorii, dacă aceasta era mai mare. Dacă dobânda remuneratorie era inferioară valorii dobânzii legale se vor datora daune-interese la nivelul dobânzii, legale sau convenţionale, după caz. În acest mod nu se încalcă dispoziţiile alin. (1) al art. 1535 C. civ., teza finală, care instituie o prezumţie irefragabilă de preju-diciu la nivelul minim corespunzător ratei dobânzii, legale sau con-venţionale: „debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic”.

În concluzie, în cazul împrumutului cu dobândă, de la data la care ar fi trebuit restituit împrumutul, se va datora dobânda la aceeaşi valoare ca şi în perioada derulării contractului, afară de situaţia în care aceasta ar fi fost mai mică decât dobânda, legală sau conven-ţională, cu titlul de daune.


C. Evaluarea legală a daunelor-interese în cazul obligaţiilor de a face

Potrivit art. 1536 C. civ., „în cazul altor obligaţii decât cele având ca obiect plata unei sume de bani, executarea cu întârziere dă în-totdeauna dreptul la daune-interese egale cu dobânda legală, cal-culată de la data la care debitorul este în întârziere asupra echiva-lentului în bani al obligaţiei, cu excepţia cazului în care s-a stipulat o clauză penală ori creditorul poate dovedi un prejudiciu mai mare cauzat de întârzierea în executarea obligaţiei”.

Sfera de aplicarea a art. 1536 C. civ. are ca obiect modalitatea de calcul a daunelor-interese moratorii în cazul altei categorii de obli-gaţii decât cele care au ca obiect plata unei sume de bani. Pentru acestea din urmă Codul civil reglementează modalitatea de calcul a dobânzii moratorii în articolul precedent.

Textul de lege nu modifică dreptul creditorului la executarea sili-tă în natură a creanţei sale, după caz, în natură sau prin echivalent (daune-compensatorii).

Astfel, articolul analizat instituie pentru creditor posibilitatea de a fi despăgubit cu titlu de daune moratorii cu o sumă de bani minimă pentru care este scutit de a mai dovedi existenţa unui prejudiciu. Practic, legiuitorul prezumă faptul că simpla întârziere în executa-rea unei obligaţii cauzează creditorului un prejudiciu egal valoric cu dobânda legală calculată asupra echivalentului în bani al obligaţiei neexecutate de către debitor. Potrivit textului de lege, dobânda se va calcula de la data la care debitorul este în întârziere cu privire la executarea obligaţiei sale. La acel moment se impune a se esti-ma, pe bază de probe, doar echivalentul bănesc al însăşi obligaţiei asumate şi neexecutate de debitor.

Cu toate acestea, evaluarea daunelor-interese moratorii, potrivit art. 1536 teza I C. civ., nu înlătură dreptul creditorului de a dovedi în mod efectiv existenţa unui eventual prejudiciu mai mare cauzat de întârzierea în executarea obligaţiei. În acest caz el, va avea drep-tul la acoperirea reală a întregului prejudiciu suferit. De asemenea, dispoziţiile legale în discuţie nu îşi mai găsesc aplicare în ipoteza în care contractul cuprinde o clauză penală care evaluează daune-le-interese (moratorii, adăugăm noi), indiferent dacă suma stabilită prin clauza penală ar fi mai mare ori mai mică decât întinderea des-păgubirilor moratorii determinate potrivit evaluării legale.

Referitor la soluţia legislativă propusă, manifestăm rezerve în legătură cu punerea ei efectivă în aplicare, deoarece în practică instanţele vor întâmpina serioase dificultăţi de probaţiune pentru


stabilirea echivalentului în bani al unei obligaţii în general, indife-rent de natura şi obiectul acesteia. Mai mult, legea nu se referă la evaluarea obiectului material al obligaţiei, ci la evaluarea obligaţiei. Având în vedere că se referă la obligaţii de a face şi a nu face[1], impedimentele de evaluare a obligaţiei (care diferă de cuantifica-rea obiectului obligaţiei) ni se par a fi aproape insurmontabile[2]. Ca să nu mai vorbim de cazul obligaţiilor indivizibile, al obligaţiilor cu pluralitate de subiecte etc.

Prin acest text de lege s-a dorit să se confere un avantaj, un be-neficiu creditorului unei obligaţii nepecuniare. Textul este în spiritul art. 1535 C. civ., dorind să asigure un prag minium acestui creditor. Teoretic, el este avantajat atunci când nu ar exista un prejudiciu sau acesta ar fi sub valoarea dobânzii legale. În mod real, însă, dificul-tăţile de evaluare fac aproape inaplicabil acest articol. Dacă tot este necesară o evaluare judiciară, este mai util să se evalueze întregul prejudiciu şi să se determine astfel valoarea daunelor-interese care repară integral prejudiciul suferit de către creditorul contractual, de-cât să se cuantifice valoarea obligaţiei pentru a obţine doar daune-interese corespunzătoare dobânzii legale.

Nu înţelegem care este motivul pentru care totuşi s-a dorit, în cazul întârzierii în executarea unei obligaţii nepecuniare să se con-fere, chiar în absenţa unui prejudiciu, o sumă de bani creditorului contractual.

[1] Deşi denumirea marginală a art. 1536 C. civ. este „Daunele moratorii în cazul obligaţiilor de a face”, totuşi, pe motiv că în conţinutul articolului propriu-zis nu se face nicio distincţie, ci se vorbeşte doar de întârzierea în executarea „altor obligaţii decât cele având ca obiect plata unei sume de bani”, considerăm că textul se aplică atât obligaţiilor de a face, cât şi obligaţiilor de a nu face.

[2] În situaţia în care s-ar dori să se dea eficienţă dispoziţiilor art. 1536 C. civ. şi s-ar iniţia o evaluare judiciară a (obiectului) obligaţiei, atât instanţa, cât şi expertul desemnat de instanţă, dacă este necesară părerea unui specialist, se lovesc de evidente dificultăţi practice. Nu putem să nu ne întrebăm cum se va evalua obli-gaţia de a nu face sau obligaţia de a preda un bun sau de repara un lucru ori de a edifica o construcţie (într-un contract de antrepriză), în condiţiile în care, repetăm, nu trebuie confundat obiectul obligaţiei cu obiectul material ce constituie obiectul prestaţiei promise. Absenţa criteriilor orientative pentru realizarea unei asemenea evaluări pentru instanţă îngreunează, dacă nu fac aproape imposibilă, realizarea unui asemenea demers.


8.4.3. Evaluarea convenţională a daunelor-interese (clauza penală)

8.4.3.1. Definiţia, caracterele şi natura juridică a clauzei penale

Prejudiciul pe care îl suferă creditorul contractual ca urmare a neexecutării lato sensu a obligaţiei poate fi cuantificat de părţi prin intermediul clauzei penale.

Evaluarea convenţională se întâlneşte în cazul neexecutării ori-cărui tip de obligaţii: obligaţii pecuniare şi obligaţii nepecuniare, obligaţii de a da, obligaţii de a face, obligaţii de a nu face. Poate fi folosită atât pentru evaluarea daunelor-interese cuvenite pentru întârzierea în executarea obligaţiilor (daune-interese moratorii), cât şi pentru neexecutarea ori executarea necorespunzătoare a obliga-ţiilor (daune-interese compensatorii).

A. DefiniţieClauza penală este o convenţie prin care se stabilesc anticipat

cuantumul daunelor-interese compensatorii sau moratorii care vor fi datorate de partea în culpă în caz de neexecutare a obligaţiei contractuale.

Dându-i o nouă expresie, legiuitorul defineşte în art. 1538 C. civ. clauza penală ca fiind acea clauză prin care părţile stipulează că de-bitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale. Rezultă că evaluarea anticipată nu trebuie să priveas-că neapărat o prestaţie monetară, ci poate fi vorba de o obligaţie de a da (un alt bun cert decât cel datorat, o cantitate de bunuri de gen altele decât banii) sau o obligaţie de a face ceva (executarea unui anumit serviciu cu titlu echivalent). Tot clauză penală este şi prevederea contractuală prin care se prevede dreptul creditorului ca în cazul neexecutării să fie îndreptăţit să reţină sumele încasate până în acel moment.

Deşi din definiţia oferită de Codul civil s-ar deduce că orice pre-staţie ar putea constitui obiectul clauzei penale, practic conţinutul ei este pecuniar.

B. Caractere juridiceChiar în cuprinsul contractului sau printr-o convenţie separată,

anterior producerii pagubei, părţile pot stabili prestaţia pe care o va datora debitorul în cazul neexecutării, executării necorespunzătoare sau executării cu întârziere a obligaţiei.


Caracterele juridice ale clauzei penale sunt următoarele:– Este o convenţie accesorie. Validitatea obligaţiei principale

constituie o condiţie esenţială şi pentru existenţa clauzei penale. Nulitatea obligaţiei principale se răsfrânge şi asupra clauzei penale, pe când nulitatea clauzei penale nu influenţează obligaţia principală.

– Fixând anticipat valoarea daunelor-interese, clauza penală are valoare practică, deoarece dispensează pe creditor de sarcina de a dovedi existenţa şi cuantumul prejudiciului suferit în caz de neexecutare totală sau parţială a obligaţiei. În acest sens, art. 1538 alin. (4) C. civ. prevede că se poate cere executarea clauzei penale fără să fie necesar să dovedească vreun prejudiciu.

– Obligaţia însoţită de clauza penală nu devine, prin aceasta, alternativă, creditorul sau debitorul neavând posibilitatea să opte-ze între executarea obligaţiei principale şi clauza penală. Debitorul nu se poate libera oferind clauza penală, iar creditorul nu-l poate obliga pe debitor să execute clauza penală în locul obligaţiei princi-pale. Doar în caz de neexecutare a obligaţiei, art. 1538 C. civ. alin. (2) permite creditorului de a cere debitorului „fie executarea silită în natură a obligaţiei principale, fie clauza penală”. Această posibilitate va exista doar atunci când obligaţia principală, deşi exigibilă, nu a fost executată şi neexecutarea este culpabilă.

Articolul 1539 C. civ. reglementează cumulul penalităţii cu execu-tarea în natură. Creditorul nu poate cere atât executarea în natură a obligaţiei principale, cât şi plata penalităţii. Cu toate acestea, atunci când penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligaţiilor la timp sau în locul stabilit, creditorul poate cere atât executarea obli-gaţiei principale, cât şi a penalităţii, dacă nu renunţă la acest drept sau dacă nu acceptă, fără rezerve, executarea obligaţiei.

Clauza penală se va datora doar atunci când sunt îndeplinite toate condiţiile acordării de daune-interese. Creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ţinut să dovedească vreun preju-diciu. El trebuie să dovedească doar faptul neexecutării sau execu-tarea cu întârziere ori necorespunzătoare a obligaţiei, iar acest fapt trebuie să fie culpabil. El nu trebuie să ceară mai întâi rezoluţiunea contractului[1]. Dovada cauzei străine la neexecutare va exonera pe debitor de plata clauzei penale. Penalitatea nu poate fi cerută atunci când executarea obligaţiei a devenit imposibilă din cauze neimputabile debitorului.

[1] p. VaSiLeSCu, Drept civil. Obligaţiile, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 541.


C. Natura juridică a clauzei penalePotrivit unei opinii, clauza penală are natură reparatorie, adică

reprezintă o compensare a prejudiciului suferit de creditor prin ne-executarea obligaţiei, o simplă evaluare convenţională anticipată a daunelor-interese datorate de debitor.

Conform unui alt punct de vedere, clauza penală are o natură exclusiv sancţionatorie: este o pedeapsă privată care nu are nicio legătură cu reparaţia de drept comun. Argumentul este acela că executarea clauzei penale se face independent de existenţa şi în-tinderea prejudiciului cauzat creditorului şi chiar în absenţa oricărui prejudiciu.

Într-o altă opinie, clauzei penale îi este atribuită o natură mixtă: reparatorie şi sancţionatorie, punct de vedere fundamentat pe du-alitatea efectelor care îi sunt tradiţional recunoscute acesteia. Prin obligarea la plata clauzei penale se pedepseşte comportamentul culpabil al debitorului şi faptul neexecutării, dar se acoperă şi pre-judiciul cauzat creditorului prin neexecutarea obligaţiei principale[1].

8.4.3.2. Reducerea clauzei penale

În literatura de specialitate şi în actele normative, intervenţia or-ganelor de jurisdicţie asupra clauzei penale a primit denominaţiuni diferite: revizuire, reductibilitate, mutabilitate, modificare, adaptare, reevaluare[2].

Anterior intrării în vigoare a actualului Cod civil nu exista un text de lege cu caracter general care să permită judecătorului ca, la ce-rere sau din oficiu, în anumite condiţii, să intervină asupra clauzei penale şi să o modifice. Dimpotrivă, existau dispoziţii cu aplicare generală care păreau a interzice expres posibilitatea reevaluării ju-diciare a clauzei penale, iar prin acte normative relativ recente, dar anterioare datei de 1 octombrie 2011, a fost recunoscută instanţei

[1] Clauza penală a fost calificată şi ca o garanţie a executării obligaţiilor con-tractuale. Nu se poate nega faptul că indirect, prin ameninţarea pe care o reprezintă pentru debitor în caz de neexecutare, clauza penală contribuie la executarea obli-gaţiei. Când vorbim însă de garanţii avem în vedere acele mijloace juridice specifice puse la îndemâna creditorului pentru realizarea creanţei sale. Clauza penală nu este un asemenea mijloc, întrucât creditorul nu dobândeşte prin clauza penală nici un drept special asupra patrimoniului debitorului. Ea determină la executarea obli-gaţiei principale numai în măsura în care cuantumul penalităţii este stabilit în mod corespunzător, adică într-o sumă care să fie cel puţin egală cu despăgubirile pe care debitorul ar fi obligat să le plătească în lipsa clauzei penale.

[2] M. DUMiTrU, Reevaluarea judiciară a clauzei penale, în Dreptul nr. 4/2008, p. 128.


o asemenea putere numai pentru anumite raporturi contractuale strict determinate.

În lipsa unei dispoziţii legale care să clarifice această problemă, în conturarea unui punct de vedere cu privire la chestiunea în discu-ţie, un rol important l-a avut natura juridică atribuită clauzei penale. Subliniem că majoritatea argumentelor exprimate în favoarea ree-valuării clauzei penale au avut ca premisă natura juridică exclusiv sau preponderent reparatorie a clauzei penale. Recunoaşterea unei naturi sancţionatorii sau prevalent sancţionatorie înclină balanţa în favoarea imutabilităţii clauzei penale.

Ca orice convenţie, clauza penală este obligatorie între părţi. Aceasta înseamnă că judecătorul nu îi poate majora sau diminua cuantumul. Clauza penală se impune părţilor şi mai ales judecăto-rului care nu poate, în momentul obligării debitorului, să ia în con-siderare prejudiciul suferit de creditor.

Cu titlu de excepţie, conform art. 1541 C. civ., se recunoaşte in-stanţei dreptul de a reduce penalitatea decât atunci când:

a) obligaţia principală a fost executată în parte şi această exe-cutare a profitat creditorului;

b) penalitatea este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului. În acest caz, penalitatea astfel redusă trebuie însă să rămână superioară obligaţiei principa-le. Orice stipulaţie contrară se consideră nescrisă.

Noul Cod civil în art. 1541, sub denumirea marginală „Reducerea cuantumului penalităţii” conferă instanţei posibilitatea de micşora clauza penală atunci când aceasta este vădit excesivă faţă de preju-diciul ce putea fi prevăzut la data încheierii contractului. Se observă că singurul element de comparaţie este prejudiciul previzibil la data încheierii contractului; raportat doar la mărimea acestuia se cere ca valoarea clauzei penale să fie evident disproporţionată. Interdicţia impusă de legiuitor instanţei, „ca în nici un caz” să nu reducă clauza penală la valoarea obligaţiei principale relevă componenta sancţi-onatorie a acesteia.

Tribunalele arbitrale au considerat că o valoare de 1% pe zi întârziere înfrânge flagrant nivelul clauzelor penale obişnuite şi re-zonabile prevăzute de diverse dispoziţii legale, care pot fi conside-rate ca etalon în materie. În practica recentă a instanţei supreme s-a considerat că o clauză penală de 6% pe zi întârziere în materie comercială nu constituie o clauză penală excesivă.

În literatura de specialitate s-a afirmat că depăşirea prejudiciu-lui nu trebuie să fie mai mare de 25-30% în contractele civile şi de


30-40% în cele comerciale în care caracterul lucrativ este mai preg-nant. Potrivit altei opinii, reducerea clauzei penale se va face la o limită rezonabilă – eventual dublul valorii prejudiciului produs.

A. Limitele reevaluării judiciare a clauzei penaleArticolul 1541 C. civ. prevede că în cadrul operaţiunii de redu-

cere a clauzei penale instanţa nu poate, în nici un caz, să ajungă la nivelul obligaţiei principale.

Mecanismul de adaptare a clauzei penale trebuie să ţină seama şi de caracterul punitiv al acesteia. Clauza penală trebuie menţinu-tă într-o manieră care să-i înlăture caracterul excesiv, dar care să ducă la dezdăunarea integrală a creditorului şi, totodată, să asigure şi sancţionarea rezonabilă a debitorului. Judecătorul va aduce cla-uza penală în limite situate între valoarea prejudiciului previzibil şi pragul de la care ea îmbracă un caracter excesiv, caracter dedus din compararea cu prejudiciul previzibil la data încheierii contrac-tului. Limita inferioară a reducerii clauzei penale este dată de va-loarea obligaţiei principale. Se asigură astfel un minim garantat al daunelor-interese cuvenite creditorului contractual, egal cu valoarea obligaţiei principale.

Termenul de comparaţie utilizat este prejudiciul previzibil, însă pentru a fixa cuantumul clauzei penale reduse trebuie să se ţină seamă şi de condiţiile şi gravitatea neexecutării ilicite, precum şi de voinţa părţilor de a sancţiona comportamentul debitorului, acesta fiind determinant pentru a stabili măsura reevaluării. Concret, ju-decătorul ar putea, în cazul unui comportament reprobabil al debi-torului, să reducă doar puţin clauza penală şi să lase să subziste o distanţă importantă între clauza penală reevaluată şi mărimea obligaţiei principale. Invers, atunci când în cadrul neexecutării care îi este imputabilă, debitorul va face dovada bunei sale credinţe, în sensul că neexecutarea se datorează, de exemplu, imprudenţei în angajamentele sale contractuale sau unei neşanse motivată de circumstanţe economice etc., judecătorul va reduce clauza penală înlăturând excesul, dar lăsând să subziste între valoarea reevaluată a clauzei şi valoarea obligaţiei principale o diferenţă mai mică decât în ipoteza anterioară. La stabilirea acestei marje nu este lipsit de im-portanţă nici tipul contractului principal – sursa obligaţiei garantate.

8.4.3.3. Ipoteze speciale de funcţionare a clauzei penale

Potrivit art. 1542 C. civ., atunci când obligaţia principală este indivizibilă, fără a fi solidară, iar neexecutarea acesteia rezultă din


fapta unuia dintre codebitori, penalitatea poate fi cerută fie în totali-tate celui care nu a executat, fie celorlalţi codebitori, fiecăruia pentru partea sa. Aceştia păstrează dreptul de regres în contra celui care a provocat neexecutarea.

În cazul obligaţiei principale divizibile, potrivit art. 1543 C. civ., şi penalitatea este divizibilă. Ea va fi suportată numai de codebitorul care este vinovat de neexecutare şi numai pentru partea de care acesta este ţinut.

Prin excepţie, regula divizibilităţii clauzei penale în cazul obli-gaţiei principale divizibile nu se aplică atunci când funcţia clauzei penale a fost tocmai aceea de a împiedica o plată parţială, iar unul dintre debitori a împiedicat executarea obligaţiei în totalitate. În acest caz, întreaga penalitate poate fi cerută de la debitorul culpabil. De la ceilalţi debitori se poate cere numai o plată parţială a penalităţii, proporţional cu partea fiecăruia din datorie (evitându-se bineînţeles o plată dublă, atât din partea debitorului vinovat în întregime, cât şi din partea celorlalţi debitori).

8.4.4. Evaluarea judiciară a daunelor-interese

Modalitatea evaluării despăgubirilor de către instanţă este regle-mentată de art. 1531-1534 C. civ. De regulă, în cazul neexecutării obligaţiilor, stabilirea daunelor-interese ce se cuvin creditorului se face de către instanţele judecătoreşti.

Atunci când va determina prejudiciul suferit de creditor, instanţa va ţine seama de două componente. Astfel, prejudiciul cuprinde pier-derea efectiv suferită de creditor (damnum emergens) şi beneficiul nerealizat, beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans). Pierderea efectiv suferită poate avea în vedere micşorarea activului patrimoniului sau creşterea pasivului.

La stabilirea întinderii prejudiciului, instanţa va ţine seama şi de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

Se vor acoperi doar prejudiciile certe (actuale şi viitoare) precum şi pierderea unei şanse în limitele stabilite de art. 1532 C. civ., adică proporţional cu probabilitatea obţinerii avantajului, ţinând seama de împrejurări şi de situaţia concretă a creditorului.

Debitorul nu va fi răspunzător decât de prejudiciul previzibil în momentul încheierii contractului.

Nu vor fi supuse reparării decât prejudiciile directe, adică cele care se găsesc într-o legătură cauzală cu faptul care a determi-


nat neexecutarea obligaţiilor contractuale. În acest sens, art. 1533 C. civ. prevede că, chiar în cazul când neexecutarea obligaţiei re-zultă din dolul debitorului, daunele-interese nu trebuie să cuprindă decât ceea ce este o consecinţă directă şi necesară a neexecutării obligaţiei. Sarcina probei prejudiciului direct va reveni creditorului.

În cazul evaluării judiciare a daunelor-interese, creditorul trebuie să facă dovada prejudiciului.

Excepţiile menţionate ar putea părea că ar contribui la neexe-cutarea contractului, venind în contradicţie cu principiul obligativi-tăţii contractului. Este doar o aparenţă, excepţia de neexecutare şi rezoluţiunea având în vedere tocmai caracterul obligatoriu al con-tractului, întemeindu-se pe necesitatea îndeplinirii tuturor obligaţiilor corelative născute din contractul sinalagmatic, reprezentând o formă specifică de sancţiune a încălcării obligativităţii contractului. Acestea mai sunt cunoscute ca: mijloacele juridice puse la îndemână cre-ditorului pentru realizarea drepturilor sale; sancţiunea neexecutării contractului; remediile neexecutării contractului.

8.5. Excepţia de neexecutare a contractului

În afara punerii în întârziere şi a solicitării de daune-interese, cre-ditorul mai poate apela şi la alte mijloace juridice atunci când debi-torul contractual nu şi-a executat obligaţia contractuală. Unul dintre acestea este constituit de excepţia de neexecutare a contractului.

Contractul sinalagmatic este contractul care generează, de la data încheierii lui, obligaţii reciproce şi interdependente în sarcina ambelor părţi, obligaţia fiecărei părţi avându-şi cauza juridică în obligaţia celeilalte. Tocmai această reciprocitate şi interdependen-ţă a obligaţiilor asumate de părţi dau naştere unor efecte specifice contractelor sinalagmatice, unul dintre acestea fiind excepţia de neexecutare a contractului.

În principiu, prestaţiile promise reciproc de părţi trebuie executate simultan: cumpărătorul este obligat să plătească preţul în momentul în care i se predă bunul.

Regula simultaneităţii executării prestaţiilor, regulă de bază sau efect special al contractului sinalagmatic, este prevăzută expres de art. 1555 C. civ., care, sub denumirea marginală „Ordinea execută-rii obligaţiilor”, consacră principiul că părţile sunt ţinute să execute obligaţiile simultan, în măsura în care obligaţiile pot fi executate si-multan, afară de cazul în care din convenţia părţilor sau din împre-jurări nu rezultă contrariul. Astfel se explică faptul că una din părţi


are dreptul să refuze executarea obligaţiilor sale până în momentul în care cealaltă parte îşi execută propriile obligaţii. Această posibili-tate se numeşte excepţia de neexecutare a contractului – exceptio non adimpleti contractus.

Legiuitorul ne oferă el însuşi o definiţie a excepţiei de neexe-cutare, în art. 1556 C. civ., conturând totodată şi condiţiile în care creditorul contractual o poate invoca: „atunci când obligaţiile născu-te dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre părţi nu execută sau nu oferă executarea obligaţiei, cealaltă parte poa-te, într-o măsură corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligaţii, afară de cazul în care din lege, din voinţa părţilor sau din uzanţe rezultă că cealaltă parte este obligată să execute mai întâi”.

Excepţia de neexecutare constă în îndreptăţirea oricărei dintre părţile contractului sinalagmatic de a refuza să-şi execute obliga-ţia asumată, atâta vreme cât cealaltă parte nu-şi execută obligaţia corelativă. Această excepţie constituie un mijloc de apărare aflat la dispoziţia uneia dintre părţile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligaţiei ce-i incumbă, fără ca partea cealaltă să-şi execute propriile obligaţii. Este totodată o consecinţă a reciprocităţii şi interdependenţei obligaţiilor în cadrul contractelor sinalagmatice. Practic, o parte amână executarea propriei obligaţii, până ce partea cealaltă îşi va executa obligaţia sa. Dacă legea per-mite părţilor, ca în caz de neexecutare, să recurgă la rezoluţiune, a fortiori, partea care nu se află în culpă poate suspenda executarea obligaţiei sale până în momentul în care partea adversă îşi va exe-cuta obligaţia sa. De exemplu, este cazul vânzătorului care refuză darea unui bun până la plata acestuia.

Condiţiile de invocare a excepţiei sunt următoarele:– obligaţiile reciproce trebuie să aibă temeiul în acelaşi contract

sinalagmatic; nu este suficient ca cele două persoane să fie în ace-laşi timp creditor şi debitor una faţă de cealaltă. Cumpărătorul nu poate refuza să plătească preţul pe motiv că vânzătorul îi datorează o sumă de bani pe care i-a împrumutat-o; în schimb, poate refuza plata preţului până la predarea bunului;

– din partea celuilalt contractant să existe o neexecutare, chiar parţială, dar suficient de importantă. Cauza neexecutării nu intere-sează: ea poate fi culpa debitorului sau chiar forţa majoră, care îl împiedică momentan pe debitor să îşi execute obligaţia; dacă îm-piedicarea este definitivă, vom fi în prezenţa încetării contractului pentru imposibilitate fortuită de executare. Pe de altă parte, Codul civil consideră această condiţie îndeplinită dacă cel care invocă ex-


cepţia înţelege să facă o ofertă de executare a obligaţiei – ceea ce semnifică tocmai faptul că este pregătit să execute obligaţia. Exe-cutarea nu poate fi refuzată dacă, potrivit împrejurărilor şi ţinând seama de mica însemnătate a prestaţiei neexecutate, acest refuz ar fi contrar bunei-credinţe;

– neexecutarea să nu se datoreze faptei celui ce invocă excep-ţia: „O parte nu poate invoca neexecutarea obligaţiilor celeilalte părţi, în măsura în care neexecutarea este cauzată de propria sa acţiune sau omisiune” (art. 1517 C. civ.);

– ambele obligaţii să fie exigibile. Lipsa de simultaneitate a obli-gaţiei poate proveni din convenţia părţilor, din natura obligaţiei ori dintr-o prevedere a legii.

Raportul contractual, prin natura lui, trebuie să presupună regula executării simultane a obligaţiilor celor două părţi (de exemplu, la restaurant plata se face după consumaţie). În măsura în care exe-cutarea obligaţiei unei părţi necesită o perioadă de timp, acea parte este ţinută să execute prima contractul, dacă din convenţia părţilor sau din împrejurări nu rezultă altfel.

Invocarea excepţiei are loc direct între părţi, fără să fie necesa-ră intervenţia instanţei de judecată şi nu este necesar ca debitorul, cel faţă de care se invocă excepţia, să fi fost pus în întârziere. Nu trebuie îndeplinită nicio condiţie de formă. Excepţia de neexecutare nu trebuie pronunţată de instanţa judecătorească. Cu toate aces-tea, nimic nu împiedică partea să o invoce şi în faţa instanţei. Este situaţia când o parte ar acţiona în judecată cealaltă parte pentru a fi obligată la executarea contractului, dar aceasta din urmă invocă excepţia de neexecutare.

Efectele excepţiei de neexecutare nu sunt de neglijat. Fără să anihileze forţa obligatorie a contractului, ea suspendă executarea obligaţiei şi împiedică cealaltă parte să procedeze la executarea contractului. Invocând această excepţie, creditorul este apărat de eventualul concurs al celorlalţi creditori ai contractantului.

Prin invocarea excepţiei se obţine o suspendare a executării propriilor obligaţii, până la momentul în care cealaltă parte îşi va îndeplini obligaţiile ce-i revin. Partea care invocă excepţia nu poate fi urmărită silit în justiţie pentru executarea obligaţiilor sale.

Partea care o invocă o face pe riscul său. Instanţa ar putea, în cadrul unui control a posteriori, să constate că nu erau îndeplinite condiţiile pentru invocarea excepţiei de neexecutare şi să oblige partea care a invocat-o la plata de daune-interese.


8.6. Rezoluţiunea şi rezilierea contractului

8.6.1. Sediul materiei

Sediul materiei este reprezentat de art. 1549-1554 C. civ., care se completează cu diferite texte din domeniul contractelor regle-mentate.

Aşa cum am menţionat, potrivit art. 1516 C. civ., creditorul obliga-ţiei neexecutate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune-inte-rese dacă i se cuvin, are un drept de opţiune între mai multe mijloace juridice, respectiv: să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei; să obţină, dacă obligaţia este contractuală, rezo-luţiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligaţii corelative; să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.

Conform art. 1549 alin. (1) C. civ., dacă nu cere executarea si-lită a obligaţiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluţiunea sau, după caz, rezilierea contractului, precum şi la daune-interese, dacă i se cuvin.

În actualul Cod civil modul de operare a rezoluţiunii este diferit de cel al Codului de la 1864, după cum este schimbat şi înţelesul noţiunii de pact comisoriu.

Rezoluţiunea este o sancţiune a neexecutării contractului sina-lagmatic, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repu-nerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii contractului. Prin efectele sale rezoluţiunea se aseamănă cu nulitatea, însă se deo-sebeşte prin cauzele sale.

Rezilierea este o formă de rezoluţiune a contractului care produ-ce efecte doar pentru viitor, fără efecte retroactive. Rezilierea este specifică acelor contracte în care executarea este succesivă, spre deosebire de rezoluţiune, care se aplică în general contractelor cu executare uno ictu.

8.6.2. Tipurile de rezoluţiune

O inovaţie a actualului Cod civil este aceea că, dacă creditorul a ales rezoluţiunea, o nouă posibilitate de opţiune se deschide[1]. El poate să aleagă între două tipuri de rezoluţiune: rezoluţiunea judicia-

[1] Cu privire la rezoluţiunea şi rezilierea contractelor, a se vedea şi n. Daghie, Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 209 şi urm.; i.fL. popa, Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor în noul Cod civil. Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 91 şi urm.


ră şi rezoluţiunea unilaterală extrajudiciară. Posibilitatea creditorului de a alege este evidenţiată de art. 1550 alin. (1) C. civ.: „Rezoluţiu-nea poate fi dispusă de instanţă, la cerere, sau, după caz, poate fi declarată unilateral de către partea îndreptăţită”. Dacă dreptul de opţiune al creditorului în privinţa rezoluţiunii poate fi cenzurat de către instanţă, alegerea între cele două tipuri de rezoluţiune este discreţionară, pur potestativă. El poate fi limitat doar printr-o clauză contractuală sau printr-o dispoziţie legală.

Alături de cele două tipuri mai există o rezoluţiune legală, „de drept”, prevăzută de art. 1550 alin. (2) C. civ.: „De asemenea, în ca-zurile anume prevăzute de lege sau dacă părţile au convenit astfel, rezoluţiunea poate opera de plin drept”.

Textul citat reglementează de fapt[1]:– Rezoluţiunea de drept legală – atunci când legea prevede

expres că neexecutarea obligaţiilor la termen atrage rezoluţiunea. Ipotezele de desfiinţare a contractului sunt prin definiţie limitate. În puţine cazuri legiuitorul a prevăzut expres că rezoluţiunea operea-ză de drept, fără ca în realitate creditorului să-i fie luat dreptul de a opta pentru alt mijloc juridic.

– Rezoluţiunea de drept convenţională – este cea care operea-ză în temeiul pactelor comisorii şi ale cărei condiţii sunt prevăzute de art. 1553 C. civ., care operează în condiţiile stabilite contractual de către părţi.

Aceluiaşi creditor îi este deschisă în mod suplimentar şi o opţiune limitată între rezoluţiunea totală şi rezoluţiunea parţială a contrac-tului, aşa cum se deduce din art. 1549 alin. (2) C. civ.: rezoluţiunea poate avea loc pentru o parte a contractului, numai atunci când executarea sa este divizibilă. De asemenea, în cazul contractului plurilateral, neîndeplinirea de către una dintre părţi a obligaţiei nu atrage rezoluţiunea contractului faţă de celelalte părţi, cu excepţia cazului în care prestaţia neexecutată trebuia, după circumstanţe, să fie considerată esenţială.

Contractul trebuie sa fie divizibil, adică obligaţia să fie divizibilă. În art. 1422 C. civ. se instituie prezumţia de divizibilitate a obligaţi-ei, ceea ce înseamnă că întotdeauna creditorul ar putea să ceară o rezoluţiune parţială.

Rezoluţiunea unilaterală reprezintă o premieră pentru dreptul po-zitiv românesc. În esenţă, acest tip de rezoluţiune presupune posibi-litatea creditorului, chiar şi în lipsa unui pact comisoriu expres, de a invoca rezoluţiunea contractului pentru neexecutare fără a apela la

[1] i.fL. popa, op. cit., p. 230 şi urm.


forurile judiciare, în manieră unilaterală şi extrajudiciară[1]. Această posibilitate presupune însă respectarea unor condiţii specifice în vederea invocării, cerinţe conturate în art. 1550-1552 C. civ., dar este independentă de apelul la instanţă. Rolul instanţei ar putea fi în cadrul unui control a posteriori.

Însă creditorul, invocând acest tip de rezoluţiune, îşi asumă o răspundere semnificativă. Instanţa poate aprecia că rezoluţiunea a fost invocată abuziv. Actul unilateral de invocare a rezoluţiunii va fi considerat nul şi părţile repuse în situaţia anterioară – adică în contractul în curs, dacă aceasta mai este posibilă şi mai prezintă interes. Ca urmare, rezoluţiunea unilaterală va fi utilizată de credi-tor doar când este sigur de dreptatea sa. Dacă nu, este mai bine să apeleze la rezoluţiunea judiciară.

În vechea reglementare, pentru rezoluţiunea contractului, pe lângă îndeplinirea altor condiţii, se cerea ca neexecutarea obligaţiei să fi fost culpabilă. În actualul context legislativ, condiţia culpei se pare că nu ar mai fi cerută pentru rezoluţiune, aceasta rămânând o condiţie doar pentru acordarea de daune-interese.

Condiţia de fond unică a rezoluţiunii este să existe o neexecutare „însemnată”. Conform art. 1551 C. civ., creditorul nu are dreptul la rezoluţiune atunci când neexecutarea este de mică însemnătate. Adică atunci când îl lipseşte pe creditor de ceea ce ar fi îndreptăţit să primească, să fie o neexecutare determinantă, esenţială. În cazul contractelor cu executare succesivă, creditorul are dreptul la rezilie-re chiar dacă neexecutarea este de mică însemnătate, însă are un caracter repetat. Orice stipulaţie contrară este considerată nescrisă.

A. Rezoluţiunea judiciarăRezoluţiunea este aplicabilă tuturor contractelor sinalagmatice –

cu unele excepţii în cazul contractelor de rentă viageră –, părţile fiind libere să stipuleze rezoluţiunea convenţională, chiar şi în ca-zul contractelor sinalagmatice în care rezoluţiunea este inoperantă.

Se impune a fi delimitată sfera persoanelor care pot exercita acţiunea în rezoluţiune. O asemenea acţiune va putea fi exercitată numai de partea care şi-a executat obligaţiile contractuale. În doc-trină s-a exprimat opinia că acţiunea în rezoluţiune poate fi cerută nu numai dacă partea şi-a executat obligaţiile, dar şi dacă ea este gata să le execute. Opţiunea creditorului între executare şi rezolu-ţiune se poate manifesta până în momentul pronunţării instanţei.

[1] L. pop, i.fL. popa, S. Vidu, op. cit., p. 255 şi urm.


La rezoluţiunea judiciară vor putea recurge şi moştenitorii cre-ditorului.

În cazul în care creditorul decide să utilizeze calea rezoluţiunii judiciare, chiar şi în condiţiile în care ar putea invoca rezoluţiunea unilaterală şi chiar şi atunci când este stipulat un pact comisoriu, el poate să o facă.

Pentru ca instanţa să pronunţe rezoluţiunea contractului, este necesar ca neexecutarea să privească o obligaţie contractuală şi să existe o neexecutare însemnată. Totodată, este necesar ca, în prealabil, debitorului să i se fi acordat un termen suplimentar de executare, adică debitorul să fi fost pus în întârziere.

Rezoluţiunea poate fi cerută nu numai în cazul neexecutării obli-gaţiei, dar şi în cazul executării tardive (cu consecinţa prejudicierii intereselor creditorului) sau necorespunzătoare a obligaţiei.

Spre deosebire de celelalte acţiuni civile, rezoluţiunea judiciară prezintă anumite particularităţi.

Judecătorul este liber să aprecieze dacă se impune sau nu rezo-luţiunea contractului. Concret, la o asemenea apreciere, el va avea în vedere o serie de considerente:

– dacă, în fapt, contractul a fost neexecutat integral sau parţial;– dacă neexecutarea se referă la o obligaţie principală sau ac-

cesorie;– împrejurările care au determinat întârzierea în executare;– dacă acestea sunt mai mult sau mai puţin imputabile debito-

rului;– dacă neexecutarea, chiar parţială, face imposibilă realizarea

scopului contractului etc.În tot timpul desfăşurării judecăţii, contractul fiind permanent în

fiinţă, debitorul este liber să-şi execute obligaţia. Instanţa poate pronunţa rezoluţiunea totală sau chiar parţială a

contractului.

B. Rezoluţiunea unilateralăEste acea rezoluţiune care operează în puterea creditorului, fără

apelul la instanţă (repunerea în situaţia anterioară operează însă pe cale judiciară dacă debitorul nu este de acord să restituie ce s-a prestat).

Condiţiile pentru a opera rezoluţiunea unilaterală sunt:– debitorul să fie pus în întârziere;– să existe o neexecutare însemnată, debitorul neexecutân-

du-şi obligaţia nici în intervalul pentru care a fost pus în întârziere;


– părţile să fi prevăzut în contract posibilitatea rezoluţiunii uni-laterale a contractului;

– notificarea rezoluţiunii – comunicarea declaraţiei de rezolu-ţiune. Notificarea aferentă, care trebuie „scrisă”, potrivit art. 1552 alin. (1) C. civ., poate să însoţească declaraţia de rezoluţiune sau să fie inclusă în aceasta. Esenţială este comunicarea către debitor şi trebuie net distinsă de punerea în întârziere.

Declaraţia unilaterală de rezoluţiune este un act unilateral supus comunicării, prin care creditorul îşi manifestă voinţa de a desfiinţa unilateral contractul pentru neexecutare.

Declaraţia de rezoluţiune sau de reziliere trebuie făcută în terme-nul de prescripţie prevăzut de lege pentru acţiunea corespunzătoare acestora. Dacă priveşte contracte supuse publicităţii, declaraţia de rezoluţiune sau de reziliere se înscrie în cartea funciară ori, după caz, în alte registre publice, pentru a fi opozabilă terţilor.

C. Rezoluţiunea convenţională întemeiată pe pactele comi-sorii

Este acea rezoluţiune care poate opera în virtutea unei clauze rezolutorii (numite de însuşi legiuitorul pact comisoriu), prin care părţile stabilesc în prealabil care anume neexecutare contractuală poate să atragă rezoluţiunea. Avantajul pactelor comisorii este acela că arbitrariul aprecierii neexecutării ca fiind însemnată sau nu este înlăturat prin clauză rezolutorie.

Condiţii pentru a se produce efectul rezolutoriu al pactului co-misoriu:

– pactul comisoriu trebuie să prevadă, în mod expres, obligaţi-ile a căror neexecutare atrage rezoluţiunea sau rezilierea de drept a contractului;

– pactul comisoriu trebuie invocat cu bună-credinţă;– neexecutarea definită în pactul comisoriu trebuie să se fi pro-

dus şi să aibă gravitate suficientă.– să fie efectuată notificarea specializată solicitată de art. 1553

alin. (2) C. civ. Punerea prealabilă în întârziere (adică acordarea termenului suplimentar de executare) este necesară numai dacă pactul comisoriu prevede acest lucru. De regulă însă, rolul pactului comisoriu este acela de a înlătura exigenţa unei puneri în întârziere. Dacă se prevede lipsa acestei condiţii în pact, punerea în întârziere nu mai este necesară. Cu toate acestea, pentru efectivitatea rezo-luţiunii convenţionale, adică pentru ca aceasta, odată invocată, să opereze, este necesară notificarea specializată a debitorului – ceea


ce semnifică obligaţia creditorului de a duce la cunoştinţă debitoru-lui, prin intermediul unei notificări, faptul că a invocat rezoluţiunea contractului şi condiţiile în care aceasta operează. „Punerea în întâr-ziere nu produce efecte decât dacă indică în mod expres condiţiile în care pactul comisoriu operează”[1].

Aceasta înseamnă că, în ciuda faptului că este prevăzut un pact comisoriu, o notificare prin care doar se solicită executarea obliga-ţiei nu determină producerea efectelor pactului comisoriu. Pentru a produce efectul rezoluţiunii prin pactul comisoriu, notificarea de punere în întârziere trebuie să facă referire la pactul comisoriu, să descrie condiţiile în care acesta operează şi intenţia creditorului de a da efect pactului comisoriu în cazul în care debitorul nu execută obligaţia.

Pactul comisoriu expres, atunci când sunt întrunite condiţiile pen-tru ca el să opereze, produce aceleaşi efecte juridice ca şi rezolu-ţiunea judiciară.

D. Reducerea prestaţiilorDacă neexecutarea este de mică însemnătate şi nu se poate

invoca rezoluţiunea totală a contractului, creditorul are însă dreptul la reducerea proporţională a prestaţiei sale dacă, după împrejurări, aceasta este posibilă. Dacă nici reducerea prestaţiilor nu poate avea loc, creditorul nu are dreptul decât la daune-interese.

Pentru a putea solicita reducerea propriilor obligaţii, creditorul trebuie să probeze îndeplinirea următoarelor condiţii:

– să existe o neexecutare, indiferent cât de neînsemnată este aceasta;

– prestaţia a cărei reducere se solicită să nu fie indivizibilă, prin natura sa sau prin convenţia părţilor;

– debitorul să fi fost pus în întârziere (cu excepţia situaţiei în care punerea în întârziere operează de drept).

Reducerea prestaţiilor poate opera prin voinţa creditorului, fie unilateral, fie judiciar. Toate condiţiile formale ale rezoluţiunii uni-laterale respectiv judiciare trebuie respectate şi de creditorul care invocă reducerea prestaţiilor[2]. De exemplu, dacă creditorul înţelege să invoce unilateral reducerea prestaţiei, va fi necesară declaraţia

[1] Art. 1553 alin. (3) C. civ.[2] L. pop, i.fL. popa, S. ViDu, op. cit., p. 274.


unilaterală de reducere a prestaţiilor, după cum, pentru efectivita-tea reducerii, va fi necesară comunicarea acesteia către debitor[1].

8.6.3. Efectele rezoluţiunii sau rezilierii

Efectele rezoluţiunii şi ale nulităţii sunt guvernate de aceleaşi reguli generale.

Contractul desfiinţat prin rezoluţiune se consideră că nu a fost niciodată încheiat. Ca urmare, fiecare parte este ţinută, în acest caz, să restituie celeilalte părţi prestaţiile primite, cu excepţia situaţiei în care prin lege se prevede altfel.

Contractul reziliat încetează doar pentru viitor.

A. Efectele rezoluţiunii între părţia) Desfiinţarea contractului din momentul încheierii lui, datorită

caracterului retroactiv al rezoluţiunii;b) Repunerea părţilor în situaţia anterioară. Pronunţarea rezolu-

ţiunii de către instanţă sau declararea unilaterală a acesteia are ca efect desfiinţarea temeiului juridic care leagă părţile contractului. O asemenea desfiinţare va avea ca efect naşterea obligaţiilor recipro-ce de restituire a prestaţiilor executate. Spre deosebire de vechiul Cod civil, actualul Cod civil conturează regimul juridic al restituirii prestaţiilor. El consacră că părţile sunt obligate să îşi restituie pre-staţiile ori de câte ori sunt ţinute să înapoieze bunurile primite în temeiul unui act juridic desfiinţat ulterior cu efect retroactiv.

c) Se pot acorda daune-interese sau despăgubiri, pentru acope-rirea prejudiciilor cauzate prin neexecutare, dreptul la daune-inte-rese fiind recunoscut de dispoziţiile art. 1516 alin. (1) C. civ. Dacă prin neexecutarea obligaţiilor creditorul a suferit şi un prejudiciu, pe lângă rezoluţiunea contractului el va putea solicita şi obligarea cre-ditorului la plata daunelor-interese. În această situaţie, restituirea prestaţiilor în natură sau prin echivalent poate fi dublată de o cerere de despăgubiri (daune-interese).

[1] În alte legislaţii este reglementată şi rezoluţiunea anticipată. Este vorba de situaţiile în care evidenţa neexecutării esenţiale din partea debitorului există deja anterior scadenţei obligaţiilor sale astfel încât este neeconomic şi injust pentru cre-ditor să aştepte scadenţa obligaţiilor pentru a putea invoca rezoluţiunea. Din păca-te, legiuitorul român nu a acordat atenţia cuvenită acestui remediu, nefăcând nicio menţiune în legătură cu o posibilă rezoluţiune anticipată a contractului. Se poate ajunge pe calea ocolită a decăderii din beneficiul termenului suspensiv (art. 1417 C. civ.). Drept consecinţă a decăderii, obligaţia a devenit exigibilă, şi se poate so-licita rezoluţiunea.


Rezoluţiunea poate genera şi unele obligaţii extracontractuale, cum ar fi, de exemplu, obligarea cumpărătorului la plata despăgu-birilor reprezentând contravaloarea degradărilor produse din culpa sa bunului. Deoarece prin rezoluţiune se consideră că contractul nu a existat niciodată, partea va trebui să restituie şi fructele culese.

B. Efectele rezoluţiunii faţă de terţiConform principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis,

desfiinţarea drepturilor transmiţătorului se va răsfrânge şi asupra drepturilor subdobânditorului.

Altfel spus, actele de înstrăinare sau prin care s-au constituit drepturi reale cu privire la bunul supus restituirii vor fi şi ele desfi-inţate. De la această regulă există excepţii instituite în materie de carte funciară[1], a dobândirii cu bună-credinţă a bunurilor mobile[2], precum şi în cazul aplicării regulilor privitoare la uzucapiune[3].

[1] Art. 909 C. civ. are următorul conţinut: „(1) Sub rezerva prescripţiei dreptului la acţiunea în fond, acţiunea în rectificare este imprescriptibilă faţă de dobânditorul nemijlocit, precum şi faţă de terţul care a dobândit cu rea-credinţă dreptul înscris în folosul său. Dacă acţiunea de fond introdusă pe cale separată a fost admisă, acţi-unea în rectificare este, de asemenea, imprescriptibilă atât împotriva celor care au fost chemaţi în judecată, cât şi împotriva terţilor care au dobândit un drept real după ce acţiunea de fond a fost notată în cartea funciară. (2) Faţă de terţele persoane care au dobândit cu bună-credinţă un drept real prin donaţie sau legat cu titlu parti-cular, acţiunea în rectificare, sub rezerva prescripţiei dreptului la acţiunea de fond, nu se va putea introduce decât în termen de 5 ani, socotiţi de la înregistrarea cererii lor de înscriere. (3) De asemenea, sub rezerva prescripţiei dreptului la acţiunea în fond, acţiunea în rectificare, întemeiată exclusiv pe dispoziţiile art. 908 alin. (1) pct. 1 şi 2, se va putea îndrepta şi împotriva terţelor persoane care şi-au înscris vre-un drept real, dobândit cu bună-credinţă şi printr-un act juridic cu titlu oneros sau, după caz, în temeiul unui contract de ipotecă, întemeindu-se pe cuprinsul cărţii fun-ciare. În aceste cazuri, termenul va fi de 3 ani, socotiţi de la data înregistrării cererii de înscriere formulate de către dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, cu excepţia cazului când încheierea, prin care s-a ordonat înscrierea care face obiectul acţiunii în rectificare, a fost comunicată celui îndreptăţit, caz în care termenul va fi de un an de la comunicarea acesteia. (4) Termenele prevăzute la alin. (2) şi (3) sunt termene de decădere”.

[2] Art. 937 alin. (1) C. civ. prevede că: „Persoana care, cu bună-credinţă, încheie cu un neproprietar un act translativ de proprietate cu titlu oneros având ca obiect un bun mobil devine proprietarul acelui bun din momentul luării sale în posesie efectivă”.

[3] Art. 939 C. civ. are următorul conţinut: „Acela care posedă bunul altuia timp de 10 ani, în alte condiţii decât cele prevăzute în prezenta secţiune, poate dobândi dreptul de proprietate, în temeiul uzucapiunii. Dispoziţiile art. 932 alin. (2), art. 933 şi 934 se aplică în mod corespunzător”.


Celelalte acte juridice vor fi menţinute, conform art. 1649 C. civ., dacă au fost făcute în favoarea unui terţ de bună-credinţă[1]. Con-tractele cu executare succesivă vor putea fi menţinute cel mult un an de la data desfiinţării titlului constituitorului, dacă au fost supuse formalităţilor de publicitate prevăzute de lege şi dacă au fost înche-iate în favoarea unui terţ de bună-credinţă.

[1] Art. 1649 C. civ. arată că: „În afara actelor de dispoziţie prevăzute la art. 1.648, toate celelalte acte juridice făcute în favoarea unui terţ de bună-credinţă sunt opozabile adevăratului proprietar sau celui care are dreptul la restituire. Con-tractele cu executare succesivă, sub condiţia respectării formalităţilor de publicitate prevăzute de lege, vor continua să producă efecte pe durata stipulată de părţi, dar nu mai mult de un an de la data desfiinţării titlului constituitorului”.

Bibliografie

I. Tratate, cursuri, monografii

S. angheni, m. VoLonCiu, C. StoiCa, Drept comercial, ed. a 3-a, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004

L. BaraC, Teoria generală a dreptului, Ed. Maria, Reşiţa, 1994gh. BeLeiU, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiec-

tele dreptului civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2001gh. BoBoş, Teoria generală a statului şi dreptului, Ed. Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti, 1983o. CăpăŢână, Dreptul concurenţei comerciale – partea generală,

Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998o. CăpăŢână, Societăţile comerciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,

1996St.D. Cărpenaru, Drept comercial român, ed. a 3-a, Ed. All Beck,

Bucureşti, 2001St.D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial, Ed. Universul Juri-

dic, Bucureşti, 2012St.D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial, Ed. Universul Juri-

dic, Bucureşti, 2009St.D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2007St.D. Cărpenaru, S. DaViD, C. preDoiu, gh. piperea, Legea so-

cietăţilor comerciale. Comentariu pe articole, ed. a IV-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009

e. CârCei, Societăţile comerciale pe acţiuni, Ed. All Beck, Bucu-reşti, 1999

i. CeterChi, i. CraioVan, Introducere în teoria generală a dreptu-lui, Ed. All, Bucureşti, 1998

i. CeterChi, m. LuBuriCi, Teoria generală a dreptului, Universita-tea Bucureşti, 1989

S.L. CîrSTea, Dreptul afacerilor, Ed. Universitară, Bucureşti, 2012m. Cozian, D. DeBoiSSy, a. VianDier, Droit des sociétés, ed.

a 23-a, Litec, 2010n. Daghie, Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor, Ed. Universul

Juridic, Bucureşti, 2012


D.C. Dănişor, i. Dogaru, gh. Dănişor, Teoria generală a dreptu-lui, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006

i. DeLeanU, Părţile şi terţii. Relativitatea şi opozabilitatea efectelor juridice, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2002

ph. DeLeBeCque, f.-J. panSier, Droit des obligations. Responsa-bilité civile – Contrat, Ed. Litec, Paris, 1998

n. Dominte, Organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008

M. DUMiTrU, Daunele-interese în materia obligaţiilor comerciale, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008

M. DUMiTrU, Drept civil. Teoria generală a contractului profesio-nal, Ed. Institutul European, Iaşi, 2011

M. DUMiTrU, Dreptul societăţilor comerciale, Ed. Institutului European, Iaşi, 2011

M. DUMiTrU, Regimul juridic al dobânzii moratorii, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010

i.n. finŢeSCu, Curs de drept comercial, vol. I, Ed. Al.Th. Doices-cu, Bucureşti, 1929

J. fLour, J-L. auBert, Droit civil. Les obligations. Le rapport d’obligation, Librairie Armand Colin, Paris, 1998

Fr. geny, Science et technique en droit privé positif, tom I, Paris, 1922

i.L. georgeSCu, Drept comercial român, vol. I, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002

p. groSSer, Les remèdes a l’inexécution du contrat. Essai de classification, thèse, Universitatea Paris I, 2000

M. haCMan, Dreptul comercial comparat; Dreptul societăţilor co-merciale; Dreptul titlurilor de valoare, vol. II, Ed. Curierul Judiciar, Bucureşti, 1932

L.V. heroVanu, Fondul de comerţ, Ed. Universul Juridic, Bucu-reşti, 2011

i. humă, Introducere în studiul dreptului, Ed. Fundaţiei „Chema-rea”, Iaşi, 1993

J. KoCSiS, Sancţiunea neexecutării obligaţiilor contractuale, teză de doctorat, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, 1993

D. MaziLU, Teoria generală a dreptului, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999

gh. Mihai, Inevitabilul Drept, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002gh. Mihai, Teoria dreptului, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004r. motiCa, L. BerCea, Drept comercial român, Ed. Lumina Lex,

Bucureşti, 2005

Bibliografie 241

S. neCULaeSCU, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Lu-mina Lex, Bucureşti, 2001

gh. piperea, Drept comercial, vol. I, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008

gh. piperea, Introducere în dreptul contractelor profesionale, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011

L. pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile, vol. II, Contractul, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009

L. pop, i.fL. popa, S. ViDu, Drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012

i.fL. popa, Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor în noul Cod civil. Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012

S. popeSCu, Teoria generală a dreptului, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000

V. StoiCa, Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor civile, Ed. All, Bucureşti, 1997

fr. terré, ph. SimLer, y. Lequette, Droit civil. Les obligations, Dalloz, Paris, 1999

i. TUrCU, Tratat teoretic şi practic de drept comercial, vol. II, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008

C.T. UngUreanU, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012

p. VaSiLeSCu, Drept civil. Obligaţiile, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012

g. Viney, Introduction à la responsabilité, ed. a 3-a, LGDJ, Paris, 2008

g. Viney, p. JourDain, Traité de droit civil. Les effets de la responsabilité, ed. a 2-a, LGDJ, Paris, 2001

r.p. VoniCa, Introducere generală în drept, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000

II. Articole. Studii

i. BăCanu, Aporturile în creanţe, în R.D.C. nr. 2/1999i. BoŢi, Codul civil din Quebec: sursă de inspiraţie în procesul de

recodificare a dreptului civil român, în S.U.B.B. nr. 1/2011i. DeLeanU, Grupurile de contracte şi principiul relativităţii efec-

telor contractului –răspunderea contractuală pentru fapta altuia, în Dreptul nr. 3/2002


M. DUMiTrU, Compatibilitatea dobânzii moratorii cu mecanismele destinate a neutraliza eroziunea monetară: valorismul, în Dreptul nr. 9/2010

M. DUMiTrU, Delimitarea dobânzii moratorii de instituţiile adiacen-te: dobânda compensatorie, în R.R.D.P. nr. 4/2010

M. DUMiTrU, Discuţii privind legalitatea operaţiunilor de creditare între societăţile comerciale, în Dreptul nr. 8/2011

M. DUMiTrU, Dobânda restitutorie – Dobânda moratorie, în Drep-tul nr. 12/2010

M. DUMiTrU, Dreptul de opţiune al creditorului în cazul neexecu-tării obligaţiilor contractuale, în Dreptul nr. 12/2008

M. DUMiTrU, Evaluarea judiciară a prejudiciului în cazul întârzierii în executarea obligaţiilor băneşti – posibilitate consacrată de noul Cod civil, în Jurnalul Studii Juridice, Supliment la nr. 1/2011

M. DUMiTrU, Obiectul creanţei de dobândă moratorie, în S.U.B.B. Iurisprudentia nr. 2/2010

M. DUMiTrU, Punerea în întârziere în materia obligaţiilor comer-ciale, în Dreptul nr. 2/2008

M. DUMiTrU, Reevaluarea judiciară a clauzei penale, în Dreptul nr. 4/2008

M. DUMiTrU, Regimul juridic al dobânzii legale cu titlu de daune (I), în R.D.C. nr. 1/2007

M. DUMiTrU, Repararea prejudiciului moratoriu – actualitate şi perspective, în P.R. nr. 8/2010

M. DUMiTrU, Reparaţia forfetară a prejudiciului moratoriu – un sistem ataşat răspunderii contractuale, în volumul Sesiunii ştiinţifice a Academiei Române – Centrul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu”, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011

M. DUMiTrU, Taxonomia dobânzilor, în volumul Studii şi Cercetări Juridice Europene, vol. I, al Conferinţei internaţionale a doctoranzi-lor în drept, organizată de Centrul European de Studii şi Cercetări juridice şi Facultatea de Drept a Universităţii de Vest din Timişoara, Ed. Wolters Kluwer, Bucureşti, 2010

D.m. fruth-oprişan, Executarea în natură a obligaţiei de a face, în R.R.D. nr. 8/1986

F. gârBaCi, Natura juridică a obligaţiei de plată a dividendelor, în Juridica nr. 7-8/2001

J. goiCoViCi, Acordul de principiu, în Dreptul nr. 4/2002t. ionaşCu, e.a. BaraSCh, Despre relativa independenţă a unor

aspecte ale formei în drept, S.C.J. 1964, nr. 2

Bibliografie 243

m. mureşan, D. ChiriCă, Contribuţii la studiul conceptului de sanc-ţiune civilă (I), în S.U.B.B. Iurisprudentia nr. 2/1988

m. mureşan, D. ChiriCă, Contribuţii la studiul conceptului de sanc-ţiune civilă (II), în S.U.B.B. Iurisprudentia nr. 1/1989

L. pop, Răspunderea civilă contractuală pentru fapta altuia, în Dreptul nr. 11/2003

f. roşioru, Consideraţii privind executarea silită în natură a obli-gaţiilor contractuale, în Revista de drept internaţional privat şi drept privat comparat 2006, Ed. Sfera, Cluj-Napoca, 2007

f. roşioru, Datoriile de valoare, principiu reformator al obligaţi-ilor pecuniare, în Dreptul nr. 4/2006

C. SaSSu, S. goLuB, Affectio societatis, în R.D.C. nr. 10/2001a. SaVin, r. LeSe, o. CăpăŢână, Probleme referitoare la dizolvarea

unor societăţi comerciale, în R.D.C. nr. 3/1998L.e. SMaranDaChe, Aspecte privind fondul de comerţ al comerci-

antului persoană fizică, în P.R. nr. 1/2011a-t. StăneSCu, Desfăşurarea de activităţi în mod independent,

în C.J. nr. 1/2011D. taLLon, L’inexécution du contrat: pour une autre présentation,

în RTDciv. 1994V. timofte, În legătură cu prescripţia dreptului la cauţiune pentru

plata dividendelor, în R.D.C. nr. 10/2001n. ŢănDăreanu, Aspecte teoretice şi practice privind definiţia şi

caracteristicile societăţii comerciale, în R.D.C. nr. 4/2003f. ŢuCa, Creanţe contra acţiuni sau utopia unui proiect, în R.D.C.

nr. 9/1999B. ViuLeŢ, Despre rezonabilitate în noul Cod civil, în C.J.

nr. 11/2010

Procedura uzucapiuniiReglementatã de noul Cod civilºi noul Cod de procedurã civilã,Codul civil din 1864 ºi Decretul-lege nr. 115/1938Claudia Viºoiu

Lucrarea de faþã trateazã tema uzucapiuniidintr-un unghi uºor diferit de cele din care esteabordatã în general. S-a urmãrit prezentareadreptului substanþial din perspectivã proce-sualã, plecând de la premisa cã invocarea uzu-capiunii presupune întotdeauna o procedurãjudiciarã; astfel, sunt punctate aspectele refe-ritoare la modalitãþile de invocare a uzucapiu-nii, cererea de chemare în judecatã, compe-

tenþa de soluþionare, probele în procesul de uzucapiune etc.Ediþia a 2-a, revizuitã, integreazã ºi trateazã prevederile nouluiCod de procedurã civilã, precum ºi modificãrile care au intervenitîn legislaþia relevantã în perioada 2011-2013. Sunt analizateuzucapiunea lungã ºi cea prescurtatã, precum ºi uzucapiuneatabularã ºi cea extratabularã. Printre aspectele abordate se numãrãteme controversate în doctrinã ºi în practica judiciarã, cum ar ficalitatea procesualã pasivã sau efectele uzucapiunii, respectivopozabilitatea hotãrârii judecãtoreºti de constatare a dobândiriidreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii, dar ºi problemerelativ noi, utile practicienilor, cum ar fi corelarea regulilor decarte funciarã cu materia uzucapiunii ºi aplicarea reglementãrilorîn spaþiu ºi în timp. Este prezentatã procedura specialã privitoarela înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii,reglementatã de art. 1049-1052 NCPC, ce dezvoltã, modernizeazãºi modificã unele particularitãþi ale fostei proceduri din cuprinsulart. 130 al Decretului-lege nr. 115/1938.

978-606-678-772-739 lei, 384 p.

dreptul afacerilor

Documents