Creierul uman

Sistemul nervos

Creierul, nervii si maduva spinarii alcatuiesc sistemul nervos. Acesta

prelucreaza informatiile provenite de la organele senzitive, controland actele voluntare constiente cum ar fi mersul, si procesele voluntare- reflexele sau respiratia.

Ce este un nerv?

Nervii sunt pachete formate din sute de prelungiri ale celulelor numite neuroni, care conduc semnalele electrice conduse de creier spre celelalte parti ale creierului. Creierul și măduva spinării constituie sistemul nervos central, iar sistemul nervos periferic este reprezentat de nervii care pornesc din creier și măduvă.

Modul de funcționare al neuronilor

Neuronii funcționează ca niște transmițători electrici. Odată declanșat, impulsul nervos ajunge la capătul celulei unde un compus chimic numit neurotransimțător îl transmite neuronului următor printr-o conexiune numită sinapsă.

Celulele creierului își transmit reciproc diverse semnale prin conexiuni nervoase. Fiecare celulă are în medie 10 000 de astfel de conexiuni.

Importanta creierului

- este cel mai mare organ al sistemului nervos

-controleaza procesele vitale involuntare ( respiratie, ganduri, emotii, amintiri si senzatii.)

Undele cerebrale

Creierul uman produce in permanenta impulsuri electrice, numite unde cerebrale, care se pot masura dupa amplitudine si frecventa. Amplitudinea este puterea impulsului electric, masurata in microvolti, iar frecventa este viteza ondulatiilor electrice, masurata in herti. Frecventa determina categorisirea undelor cerebrale in unde beta, alfa, teta si delta, iar combinatia acestor diferite categorii de unde determina starea de constiinta a unei persoane la un anumit moment. Fiecare stare pe care o are omul antreneaza o simfonie de unde cerebrale, fiecare frecventa avind un rol caracteristic. Din aceste simfonii s-au nascut arta lui Picasso, poeziile lui Eminescu, teoriile lui Voltaire si ale lui Einstein.

Creierul nu doarme cu adevarat niciodata. Chiar si cand cea mai mare parte a corpului este relaxata si nemiscata noaptea, creierul este ocupat. El controleaza bataile inimii, respiratia, temperatura corpului, sistemul digestiv,si multe alte procese interne. Cu cat aflam mai multe despre creier si despre procesele sale, cu atat el pare mai complicat.

Tipuri de unde cerebrale

Undele alfa – starea de vis

Undele cerebrale alfa sint prezente in timpul starilor onirice, dar si in timp ce omul isi foloseste imaginatia si capacitatea de a vizualiza. Ele sint, de asemenea, asociate unei stari de spirit detasate si receptive, in care se creeaza o punte intre

constient si inconstient. In momentul in care se manifesta undele alfa, omul are probabil ochii inchisi, iar in minte ii vin involuntar flash-uri, imagini scurte nesolicitate, care i se par foarte reale. Atentia se muta de la un scenariu la altul, deplasindu-se aparent fara motiv de la un lucru la altul. Nici imaginile, nici celelalte date senzoriale nu par sa aiba o logica, lumea exterioara dispare si omul este absorbit de vis datorita activitatii undelor alfa. In anumite cazuri, creierul produce prea multe unde alfa, care se pot concretiza in stari frecvente de reverie si o tendinta de a evada din realitatea obisnuita. De obicei insa, problema este exact inversa, undele alfa nefiind suficiente in conjunctie cu celelalte unde cerebrale.

Undele beta – constientul

Undele beta sint produse de creier in starile normale de veghe, dar un exces de asemenea unde cerebrale conduce la stari psihologice de panica. In conditii optime undele beta sunt asociate gandirii logice, rezolvarii problemelor concrete si atentiei active indreptate asupra lumii inconjuratoare. In cazul surplusului de unde beta se instaleaza starea de panica, cu simptomele ei caracteristice: puls neregulat, respiratie rapida, imposibilitatea de a se concentra si de a lua o decizie.

Undele delta – inconstientul, somn profund

Se intimpla sa stim ca va suna telefonul cu citeva clipe inainte ca aceasta sa se petreaca sau sa intelegem perfect ce simte altcineva. Ne gindim foarte intens la cineva si se intimpla ca acel cineva sa ne contacteze. Aceasta este actiunea undelor delta. Undele delta sint un fel de radar personal, trimitand si primind mesaje la nivel inconstient. De fapt, undele delta compun chiar inconstientul individului. Prezente in timpul somnului profund, ele ramin active atunci cind toate celelalte unde cerebrale inceteaza sa-si faca simtita prezenta. Ele pot fi prezente si in timpul starilor de veghe, in combinatie cu alte tipuri de unde. Undele delta de amplitudine mare creeaza adesea o puternica capacitate de empatie, fiind prezente in cantitate mare la psihoterapeuti, vindecatori, consilieri etc. Exista persoane care sint coplesite de activitatea undelor delta, neputind sa discearna intre propriile sentimente si cele ale altora.

Undele teta – subconstientul

Se intimpla oricui sa simta ca ceva nu este in regula sau sa resimta impulsul inexplicabil de a face ceva anume. Aceste stari sint provocate de undele teta. Undele teta pot fi considerate ca fiind subconstientul, acea parte a spiritului care face tranzitia

de la constient la inconstient. In spatele undelor teta se afla ingropate amintiri, senzatii, emotii. Desi acestea pot fi inaccesibile omului in stare de veghe, ele afecteaza totusi si chiar guverneaza atitudinile, sperantele, credintele si comportamentele sale. De exemplu, adultul care nu isi mai aminteste de abuzurile suferite in copilarie cauta totusi persoane abuzive, pentru ca undele teta il imping sa se elibereze de acest secret ascuns. Ele sint active in timpul visului si meditatiei profunde, fiind extrem de accentuate in timpul experientelor-limita, a revelatiilor si a starilor de functionare exceptionala a creierului. Pentru a le simti insa la adevaratul lor potential, undele teta au nevoie de o combinatie de alte unde cerebrale.

Undele gamma - meditatie profunda

Undele gamma descoperite recent au o frecventa de peste 40 Hertzi. Ele sunt associate cu insight-ul si procesarea informatiilor la nivel inalt. Sunt asociate cu sentimentul de fericire, un nivel inalt de compasiune si o functionare optima a creierului. Aceste unde sunt un mecanism de legatura intre partile creierului si ajuta la imbunatatirea memoriei si perceptiei. Exista studii care au detectat ca in stare de meditatie,creierul calugarilor tibetani produce un nivel mai inalt de unde gama decat creierele persoanelor care nu practica meditatia.

Electroencefalograma

Electroencefalografia (EEG) reprezinta o tehnica de inregistrare si interpretare a activitatii electrice a creierului.

Electroencefalograma (EEG) reprezinta inregistrarea, in timp, a activitatii electrice cerebrale. Captarea se face prin intermediul unor electrozi asezati pe scalp, cuplati la un aparat numit electroencefalograf.

Ridicaturile si coborasurile unei inregistrari EEG ne arata nivelul de activitate al creierului in diferite moment, scotand la iveala probleme de sanatate cum ar fi un atac cerebral sau epilepsia.

Reprezentata grafic, activitatea electrica cerebrala se inscrie prin anumite succesiuni de unde sinusoidale sau ascutite, sincrone sau asincrone, ritmice sau aparent aleatorii, ce permit caracterizarea traseului ca fiind fiziologic (normal) sau cu modificari lezionale ori iritative (patologic).

Ce se intampla in timpul somnului?

Inregistrarile EEG (electroencefalograma) ale semnalelor nervoase ale creierului sau ale “undelor nervoase” sugereaza ca in timpul somnului creierul proceseaza evenimentele si amintirile recente si decide care sunt mai putin importante si pot fi uitate. In anumite moment muschii corpului se contracta si ochii se misca desi sunt inchisi. Acest lucru poarta numele de somn REM si incepe visul.

Aceasta scanare cu rezonanta magnetica ne arata cum emisfera cerebral domina creierul. Partea de jos din spate a creierului se continua in tulpina creierului si apoi in maduva spinarii.

Fusurile de somn sunt unde specifice, care apar atunci cand persoana viseaza.

Fusurile de somn au frecventa de 14 Hz si amplitudinea cuprinsa intre 40-50 µV (usor vizibile pe orice inregistrare

Cum se produce gandirea?

Gandirea pare sa se produca ca rezultat al semnalelor nervoase care trec prin diferitele parti ale creierului. Nu exista un singur loc in creier unde apar gandurile. Foarte important este cortexul, care este stratul ridat, gri, din exterior, al partilor umflate numite emisfere cerebrale. Sub acestea se afla partile inferioare ale creierului, care se ocupa mai putin cu constienta si mai mult cu procesele automate cum ar fi controlul batailor inimii si respiratia. Partea mai mica, de jos, ridata, din spatele creierului, este cerebelul. El oorganzeaza semnalele nervoase trimise spre muschi, asigurandu-se ca miscarile corpului sunt bine coordonate.

Cam noua zecimi din creier sunt alcatuite din marele dom al emisferelor cerebreale. Cortexul cerebral exterior este locul in care se intampla gandurile constiente. In interior se afla ganglionii.

Unde sunt stocate amintirile?

La fel ca si in cazul gandirii, nu exista un singur “centru al memoriei”, ci mai multe parti care colaboreaza pentru a stoca amintirile, ca si carari pentru semnalele nervoase prin incredibilul labirint de cellule nervoase. Partea bombata, hipocamp, este importanta in transformarea amintirilor pe termen scurt, cum ar fi un numar de telefon de care avem nevoie doar cateva secunde, in amintiri pe termen lung.

Creierele mai mari sunt mai inteligente?

Nu, nu exista nici o legatura intre marimea creierului si inteligenta. Depinde de asemenea ce intelegem prin inteligenta. Unii oameni nu au mare success la matematica sau stiinta, dar pot fi geniali la picture sau muzica, sau la a face bani, sau la a-si face prieteni. Fiecare persona are talente diferite.

Doctorii examineaza scanari ale creierului ca sa localizeze probleme ca un atac cerebral, cand rezerva de sange spre o parte a creierului a fost intrerupta si celulele sale au fost distruse.

Ce este “ochiul mintii”?

Este locul in care ne imaginam scene si privelisti pe care ochii nostril le-ar putea vedea. Diferitele parti ale cortexului primesc informatii de la diferitele simturi. Informatia din ochi merge in partea din spate a cortexului, numita central visual, unde creierul decodeaza ceea ce vede. Alti centri ai cortexului sunt reprezentati mai jos. Centrul miscarii mai poarta numele de cortex motor.

Diferite parti ale cortexului se ocupa cu semnalele nervoase care vin de la organele de simt sau sunt trimise la muschi.

Date despre creier

• Un creier obisnuit cantareste cam 1,4kg si ocupa partea de sus a capului.

• Barbatii au creierul putin mai mare decat al femeilor, deoarece un barbat mediu este mai mare decat o femeie medie.

• Totusi, in comparatie cu marimea corpului, femeile au creierul mai mare decat barbatii.

• Creierul este infasurat in trei membrane, meninge, aflate sub craniu. Acestea contin un lichid apos numit fluidul cerebro-spinal. Creierul pluteste in acest fluid, care il protejeaza de lovituri si zguduituri.

Cortexul si lobii

Suprafata exterioara principala a creierului, cortexul cerebral, contine milioane de cellule nervoase legate intre ele prin trilioane de conexiuni.

Daca acest cortex zbarcit ar fi indreptat, el ar acoperi o suprafata cat o fata de perna, si ar fi aproape cat ea de subtire – el este gros de numai cativa milimetri.

Faldurile cortexului scot in evidenta principalii lobi ai creierului. Acestia sunt lobii frontali sub frunte, lobii parietali in varful capului, lobii temporali sub tample si lobii occipital in spate.

O mare parte a creierului se afla deasupra nivelului ochilor.

Activitatea creierului în raport cu celelalte organe

Creierul, ca orice organ în activitate, primeşte o cantitate mai mare de sânge în timpul muncii intelectuale. Se poate constata uşor acest lucru fie la copilul al cărui craniu nu e complet osificat, atingând cu mâna fontanela, fie la indivizii al căror encefal a fost dat la iveală datorită unui accident. Aplicând un aparat de înregistrare pe regiunea cerebrală care nu este protejată de craniu, se constată că circulaţia sângelui devine mai intensă în timpul unei munci intelectuale, de pildă când se face un calcul mintal. În schimb, creierul devine anemic în timpul somnului; e de ajuns un vis pentru ca circulaţia să se accelereze imediat.

Se poate constata că activitatea creierului este strâns legată de circulaţia sangvină a craniului, întinzând un om pe o scândură sprijinită dedesubt în locul unde se află jumătatea greutăţii corpului. Dacă individului întins i se vorbeşte, scândura se înclină ca o balanţă în partea unde se află capul, dovadă că a avut loc un aflux de sânge la creier.

Creierul este organul cel mai vascularizat din tot corpul uman. Un milimetru cub de substanţă cenuşie are 1.100 mm de vase capilare, un milimetru cub de substanţă albă 300 mm, în timp ce un milimetru cub de ţesut muscular are numai 6 mm de vase capilare.

Creierul, prin urmare, este organul care are circulaţia de sânge cea mai mare. În 24 de ore trec prin creierul omului 2,160 de litri de sânge, adică de 400 de ori masa totală a sângelui.

Activitatea cerebrală e însoţită de o creştere a temperaturii. După 15 minute de muncă intelectuală, temperatura creierului creşte cu 0,lo. În schimb, temperatura creierului coboară cu câteva zecimi de grad în timpul somnului.

Având în vedere că sângele transportă hrană şi oxigen la celulele creierului, o alimentaţie insuficientă duce la o slăbire a activităţii psihice. Dacă proporţia de glucoză scade prea mult în sânge, individul cade în comă.

Numeroase cercetări ştiinţifice dovedesc că efortul cerebral comportă un consum foarte mic de energie. Dar el duce la o slăbire a excitabilităţii fibrelor nervoase şi, fiindcă toate glandele endocrine şi exocrine depind de acestea, urmează de aici o diminuare a secreţiilor, ceea ce duce la diferite tulburări fiziologice. În felul acesta creierul este, indirect, un consumator de calorii.

Magnetoencefalografia

Magnetoencefalografia permite cercetatorilor sa observe activitatea neuronala cu ajutorul undelor de frecventa care au o viteza mai mare de 50 de cicluri pe secunda.

Magnetoencefalografia (MEG) – activitatea electrica a scoartei cerebrale este insotita si de o activitate magnetica, masurabila cu electrozi de mare sensibilitate, reprezentand baza MEG. Dupa ce s-a obtinut un „detector al variatiilor de magnetism (SQUlD), foarte sensibil (lucreaza in heliu lichid, apoape de zero absolut), neurofiziologii au realizat in 1970 prima MEG. S-a constatat ca traseele MEG si EEG din aceeasi zona, la omul normal, sunt aproape identice. MEG este o metoda care ofera date complementare fata de celelate tehnici de care dispune neuroimagistica. In S.U.A este curent folosita in diagnosticul si monitorizarea pacientilor cu Alzheimer, Parkinson, dementa, afectiuni cognitive, accidente vasculare. MEG este putin cunoscuta si neutilizata in Romania.

Creierul uman este un organ misterios. Si rapid. Prea rapid, se pare, pentru a fi observat in intregime cu ajutorul metodelor standard: imageria prin rezonanta magnetica nucleara functionala (IRMf).

Imageria prin rezonanta magnetica nucleara functionala (IRMf) este o investigatie paraclinica complexa, o noutate in neurologie ce face legatura dintre structura si functia cerebrala. Aceasta investigatie foloseste principii fizice bine stabilite si are ca rezultat cartografierea diferitelor arii cerebrale functionale.

Astfel ca cercetatorii de la Scoala de Medicina a Universitatii Washington din

St. Louis si de la Institutul de Tehnologie si Imagistica Biomedicala Avansata din cadrul Univesitatii Chieti din Italia au recurs la tehnologia numita magnetoencefalografie (MEG) pentru a masura activitatea neuronala la fiecare 50 milisecunde. In acest sens, le-au fost furnizate perspective noi in functionarea retelelor neuronale ale creierelor aflate in stare de repaos si activitate. Dupa cum cercetatorii au declarat in jurnalul Neuron, aceste noi perspective ne-ar putea ajuta sa intelegem modul in care functioneaza retelele functionale si sa diagnosticam si tratam mai bine ranile de la nivelul creierului.

„Activitatea cerebrala are loc in unde care se repeta incet, la fiecare 10 secunde, sau rapid, la fiecare 50 milisecunde”, afirma cercetatorul si profesorul de neurologie Maurizio Corbetta intr-un comunicat de presa. „Este pentru prima data cand observam aceste retele si am putut inregistra activitatea la fiecare 50 de milisecunde, si chiar sa urmarim fluctuatii mai lente de activitate precum cele care pot fi observate cu ajutorul imageriei prin rezonanta magnetica nuleara. Aceasta analiza desfasurata in timp de repaos si urmarind un film ne ofera o serie de perspective noi si intresante despre modul in care aceste retele sunt configurate in creierele aflate care se odihnesc sau sunt active.”

Curiozităti

1. Impulsurile nervoase din creier pot circula cu 274 km/h

Cu siguranţă te întrebi cum se poate ajunge la această viteză uimitoare. Ei bine, iată că se poate. Impulsurile nervoase de la creier către organism şi de la restul corpului spre creier "circulă" cu aproximativ 274 km/h.

2. Creierul uman foloseşte aceeaşi "putere" ca un bec de 10 watti

Probabil că imaginea cu un bec strălucitor deasupra capului de aici a fost inspirată. De asemenea, creierul generează energie care ar putea aprinde un beculeţ chiar şi când dormi.

3. Creierul uman conţine de 5 ori mai multe informaţii decât Enciclopedia Britannica

Sau oricare altă enciclopedie. În termeni tehnici, un creier poate conţine între trei şi 1.000 de terabiţi. Ca termen de comparaţie, Arhiva Naţională Britanica a strâns în 900 de ani de istorie informaţie ce poate fi stocată în 70 de terabiţi.

4. Creierul uman foloseşte 20% din cantitatea de oxigen din sânge

Deşi cântăreşte numai 2% din greutatea corporală, creierul utilizează 20% din oxigenul din sânge, mai mult decât oricare alt organ al corpului uman. Aşa se explică sensibilitea şi degradarea rapidă a unui creier lipsit de oxigen. Respiră adânc pentru a-i permite creierului să "înoate" în oxigen.

5. Creierul uman este mai activ noaptea decât ziua

La prima vedere, creierul este foarte solicitat pe timpul zilei, când ai de mers de colo colo, când trebuie să te gândeşti şi să rezolvi tot felul de sarcini la job sau acasă, când trebuie să vorbeşti etc. Prin comparaţie, statul lungit în pat ţi se pare o nimica toată. Totusi, cercetătorii spun că atunci când tu te odihneşti, creierul munceşte mai mult.

6. Cu cât ai IQ-ul mai mare, cu atât visezi mai mult

Dacă nu îţi aduci aminte ce ai visat, asta nu înseamnă că ai un IQ de care să nu fii mândru. De fapt, un vis durează în medie 2-3 secunde, mult prea puţin pentru ca el să rămână înregistrat în memorie.

7. Neuronii continuă să se regenereze

Multă vreme, cercetătorii au crezut că ţesuturile neuronale nu se pot regenera.

Deşi nu se poate regenera la fel de repede ca alte ţesuturi, totuşi şi ţesutul neuronal se poate dezvolta şi regenera pe parcursul vieţii.

8. Informaţia circulă în creier cu viteze diferite

Nu toţi neuronii sunt la fel, de aceea, viteza cu care circulă informaţiile diferă. Astfel, unele pot atinge viteze de 0,5 metri/secundă, iar altele pot ajunge până la 120 m/s.

Creierul nostru proceseaza imaginile de 60.000 mai repede decat informatia text.

* 90% din toata informatia procesata de creier este vizuala

* intelegem si ne amintim mai usor imaginile cu text decat informatia care contine doar text.

9. Creierul nu poate simţi durerea

Deşi creierul este centrul durerii atunci când te tai la deget sau te arzi, el nu are receptori de durere. În schimb, el este încojurat de ţesuturi, nervi şi vase de sânge, foarte receptive la durere şi care îţi pot da mari dureri de cap.

10. Creierul este 80% apă

Când te gândeşti la creier îţi închipui o formaţiune fermă. În realitate, creierul "viu" este un ţesut moale, roz, gelatinos, graţie multiplelor vase de sânge şi conţinutului ridicat de apă. Asa că, data viitoare când ţi se face sete, închipuie-ţi cât de deshidratat este creierul tău. Iată un motiv în plus să bei cât mai multa apă.

Zona din creier care ne face umani

Cercetătorii de la Oxford University au identificat o zonă din creierului uman

care arată complet diferit faţă de regiunile cerebrale ale celor mai apropiate rude ale noastre. Se crede că această zonă specială din creierul uman care a fost identificată de cercetători este responsabilă cu planificarea și cu luarea deciziilor, acţiuni care se consideră că reprezintă caracteristici pur umane.

„Tindem să credem că deoarece suntem capabili să ne planificăm viitorul, să ne adaptăm diferitelor situaţii şi să învăţăm de la alţii, aceste calităţi reprezintă ceva caracteristic omului. Noi am identificat o zonă a creierului care pare a fi specifică omului şi care ar putea avea legătură cu aceste competenţe cognitive", a declarat profesorul Matthew Rushworth, cercetător principal la Department of Experimental Psychology al Oxford University.

A fost utilizată imagistica MRI (n.t. Magnetic resonance imaging - Imagistica prin rezonanţă magnetică) pe creierul a 25 de voluntari adulţi pentru a identifica regiunile importante din zona cortexului frontal ventrolateral al creierului uman şi a modului prin care aceste regiuni se conectează cu alte zone ale creierului. Rezultatele au fost apoi comparate cu datele obţinute în urma analizelor MRI echivalente care au fost efectuate asupra a 25 maimuţe macac.

Regiunea cortexului frontal ventrolateral a creierului este implicată în multe dintre cele mai importante caracteristici ale procesului de cunoaştere şi ale limbajului, ea fiind prezentă doar la oameni şi la alte primate. Unele regiuni ale sale sunt implicate în afecţiuni psihice precum ar fi ADHD (n.t. Attention deficit hyperactivity disorder - sindrom hiperkinetic cu deficit de atenţie), dependenţa de droguri sau tulburările de comportament compulsiv. Vorbirea este afectată atunci când anumite părţi ale acesteia sunt deteriorate în urma unui accident vascular cerebral sau a unei boli neurodegenerative. O mai bună înţelegere a conexiunile neuronale şi a reţelelor neuronale din această regiune a creierului ar trebui să ne ajute la înţelegerea modificărilor care se produc în creier în cazul acestor afecţiuni.

Cercetătorii de la Oxford University au anunţat rezultatele studiului lor în revista de ştiinţă Neuron. Această cercetare a fost finanţată de Medical Research Council din Marea Britanie.

Profesorul Rushworth explică: „creierul este un mozaic de regiuni cerebrale interconectate. Noi am dorit să analizăm această zonă foarte importantă din partea frontală a creierului pentru a vedea cât de multe regiuni se află acolo şi cum sunt acestea dispuse. Am studiat, de asemenea, conexiunile fiecărei regiuni în parte pentru a vedea cum se leagă acestea cu restul creierului (aceste conexiuni determină informaţiile care pot ajunge la o anumită regiune componentă) şi influenţa pe care o anumită regiune o poate avea asupra altor regiuni cerebrale".

Cu ajutorul datelor obţinute prin imagistica MRI cercetătorii au reuşit să împartă cortexul frontal ventrolateral uman în 12 regiuni care au fost evidenţiate la toate persoanele care au participat la test. „Fiecare dintre cele 12 regiuni are propria sa reţea de legături neuronale cu restul creierului, un fel de „amprente neuronale" care fac ca fiecare regiune în parte să fie unică", afirmă profesorul Rushworth. Ulterior cercetătorii au reuşit să compare cele 12 regiuni ale creierului uman cu zona corespunzătoare din cortexul prefrontal al maimuţelor.

În general, 11 din cele 12 regiuni studiate de cercetători s-au dovedit a fi similare în cazul ambelor specii, acestea fiind conectate într-un mod asemănător la celelalte zone ale creierului.

Cu toate acestea, pentru o regiune din cortexul frontal ventrolateral uman nu s-a putut identifica o regiune echivalentă la maimuţe. Această zonă este denumită polul frontal lateral al cortexului prefrontal.

„Am identificat o zonă din cortexul frontal uman pentru care se pare că nu există un echivalent la maimuţe", declară autorul principal al studiului Franz-Xaver Neubert de la Oxford University. „S-a evidenţiat faptul că această zonă este

responsabilă cu planificarea intenţiilor, luarea deciziilor, precum şi cu prelucrarea în paralel a informaţiilor".

Grupul de cercetători de la Oxford a descoperit, de asemenea, că regiunile din creier răspunzătoare de prelucrarea informaţiilor auditive sunt mult mai bine conectate la cortexul prefrontal uman decât în cazul maimuţelor. Cercetătorii sugerează că acest lucru ar putea fi răspunzător de capacitatea noastră de a înţelege şi de vorbi

Bibliografie

http://www.scientia.ro/stiri-stiinta/91-psihologie-creier/6282-o-zona-aparte-a-creierului-raspunzatoare-de-capacitatea-noastra-superioara-de-intelegere.html

http://www.publika.md/corpul-uman-10-descoperiri-incredibile-despre-creier_2270131.html

http://www.scientia.ro/stiri-stiinta/91-psihologie-creier.html

http://www.cdt-babes.ro/articole/electroencefalograma-eeg.php

http://www.netmedic.ro/articole-medicale/23/Undele_cerebrale_sint_produse_permanent_de_creier

http://www.wmm.ro/secrete-si-ciudatenii-ale-creierului-uman/#

http://www.techcafe.ro/news/scanarea-rapida-a-creierului-ofera-noi-perspective-asupra-activitatii-cerebrale/