atractivitatea fizicĂ: stereotipuri Și impactul asupra alegerii partenerilor În cadrul diadelelor...
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Departamentul de Psihologie
LUCRARE DE LICENŢĂ
Coordonator ştiinţific,
Prof. Conf. Dr. Violeta ROTĂRESCU
Student,
Claudia-Elena HRABAC
București
2015
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Departamentul de Psihologie
ATRACTIVITATEA FIZICĂ: STEREOTIPURI
ȘI IMPACTUL ASUPRA ALEGERII
PARTENERILOR ÎN CADRUL DIADELELOR
DE PRIETENIE
Coordonator ştiinţific,
Prof. Conf. Dr. Violeta ROTĂRESCU
Student,
Claudia-Elena HRABAC
București
2015
Rezumat
Fenomenul activării stereotipurilor și influențele acestei activări asupra interacțiunilor
interumane a fost intens studiat în cercetări precedente. Mai mult, chiar influența
atractivității unei persoane asupra formării opiniilor despre aceasta, sub forma activării
unor stereotipuri a început să fie studiată chiar din 1972, când Dion, Berscheid și
Walster au publicat primul articol de impact asupra stereotipului pe care aceștia l-au
numit „ce este frumos, este și bun”. În lucrarea curentă abordăm poblematica gândirii
stereotipice raportate la nivelul atractivității fizice perceput de către observator din
perspectiva social cognitivă. Prezentăm câteva teorii din acest domeniu legate de
activarea categoriilor care conțin informații stereotipice, determinanți ai activării,
aplicarea lor și inhibarea lor.
Ne-am propus să identificăm existența stereotipurilor legate de frumusețe, și să
explorăm influența acestora asupra formării prieteniilor. De asemenea, ne-am propus și
să explorăm posibilitatea ca autopercepția propriei atractivități fizice să influențeze
percepția atractivității prietenilor. Pe lângă aceste obiective, am mai propus și
verificarea relației dintre evaluarea pritenilor apropiați și evaluarea persoanelor atractive
(am presupus o asemănare în această privință).
Pentru a atinge obiectivele propuse, am folosit un eșantion semi-randomizat de
75 de persoane, format din 25 de bărbați și 50 de femei cu vârste variate, majoritatea
având vârste cuprinse între 20 și 29 de ani. Marea majoritatea a acestora a fost compusă
din studenți la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, însă au intrat în eșantion și
oameni din diverse domenii de studiu și muncă. Chestionarul folosit pentru acest studiu
a fost creat special pentru a putea evalua corect prezența stereotipurilor legate de
atractivitatea fizică a persoanelor. Au fost prezentate 14 fotografii, 7 fotografii ale unor
femei, 7 fotografii ale unor bărbați. Pentru fiecare dintre aceste fotografii, respondenții
au evaluat modelul în funcție de o serie de calități presupuse ale sale (încredere,
empatie, sociabilitate, inteligență, independență, amabilitate și atractivitate fizică). În
acest mod am avut posibilitatea de a analiza atât datele pentru fiecare model în parte, cât
și datele globale ale acestor evaluări. Rezultatele ne confirmă predicțiile, existând
corelații semnificative între atractivitatea fizică a unei persoane și evaluarea tuturor
celorlalte calități la nivel global.
Am analizat aceste date si pentru fiecare item în parte, obținând rezultate parțial
satisfăcătoare. Scalele au corelat diferit în funcție de modelul evaluat, deși s-a observat
că scala sociabilitate are tendința să coreleze în cazul tuturor modelelor. De asemenea,
s-a observat o corelație pozitivă între autoevaluarea atractivității fizice a respondentului
și evaluarea atractivității fizice pentru prietenii apropiați. Nu s-a identificat, în schimb o
corelație semnificativă între evaluările prietenilor și evaluările persoanelor mai atractive
fizic. Toate aceste date ne determină să concluzionăm că există stereotipuri legate de
atractivitatea fizică a unei persoane, dar se pot activa diferit în funcție de anumite tipuri
de trăsături faciale, iar oamenii în general îsi consideră prietenii apropiați ca nivel de
atractivitate fizică.
Abstract
Physical attractiveness has been established by studies in the past decade as an
important evaluative cue in social interactions. Physical attractiveness stereotypes have
been studied since 1972, when Dion, Berscheid and Walster published their first
influential paper on the "What is beautiful is good" stereotype. In this current paper we
treat stereotype activation and its activation in regard of perceived physical
attractiveness from a social cognitive perspective. We present a series of theories
regarding category activation and its effects in stereotypical judgements, determinants
of category activation, application and suppression of those categories.
Our purpose for this paper is to identify the existence of physical attractiveness
stereotypes and to explore the influence of those stereotypes on friendship formation.
We also theorise that the level of self perceived attractiveness influences the level of
attractiveness perceived in close friends. Moreover, we theorise that people evaluate
attractive targets in a similar way they evaluate close friends.
The sample used in this study included 75 subjects, selected in a semi-
randomised manner. In this sample we included 25 men and 50 women, the majority of
which were 20-29 years old. Most of the subjects were majors in psychology, although
we also included subjects with different backgrounds, and domains of activity. A special
questionnaire was developed for the purpose of this study. It included 17 photos, 7 of
these photos depicted female models, while the other 7 depicted male models. For each
of these photos, respondents had to evaluate a series of qualities (trust, empathy,
sociability, intelligence, independence, kindness, physical attractiveness). Thus, we had
the possibility to analyse the data both at individual level and global level. The results
confirm our predictions regarding the influence of physical attractiveness on personal
trait evaluation at a global level, and they partially confirm those predictions on an
individual level.
On an individual level, we analysed results for each item of the questionnaire
separately. The results showed significant correlations between some scales and the
level of attractiveness, but those varied across the whole questionnaire depending on the
model. We theorise that this variance in correlations is due to different facial features of
models that inspire different personal traits. On a global level, on the other hand,
physical attractiveness correlated positively with all other personal traits. We conclude
that physical stereotypes exist and influence person perception in general, but individual
facial features might create a bigger influence than the general level of attractiveness of
an individual.
Cuprins
INTRODUCERE ......................................................................................................................... 1
Capitolul 1. BAZE TEORETICE................................................................................................. 2
1.1. Scurt istoric al cercetărilor în domeniu .............................................................................. 2
1.2. Categorizarea ca bază a stereotipurilor .............................................................................. 7
1.2.1. Activarea categoriilor .................................................................................................. 9
1.2.2. Determinanți ai activării de categorii ........................................................................ 10
1.2.3. Aplicarea categoriilor ................................................................................................ 12
1.2.4. Inhibarea categoriilor ................................................................................................ 14
1.3. Influența scopurilor asupra activării categoriilor ............................................................. 16
Capitolul 2. METODOLOGIA CERCETĂRII .......................................................................... 23
2.1. Tipul cercetării ................................................................................................................. 23
2.2. Obiectivele cercetării ....................................................................................................... 23
2.3. Variabile ........................................................................................................................... 23
3.4. Ipotezele cercetării ........................................................................................................... 24
2.5. Participanți ....................................................................................................................... 24
2.6. Metode și instrumente ...................................................................................................... 24
Capitolul 3. REZULTATELE CERCETĂRII ........................................................................... 28
Capitolul 4. CONCLUZII ȘI APRECIERI FINALE ................................................................. 36
Bibliografie ................................................................................................................................ 39
Anexa 1. ...................................................................................................................................... 41
Anexa 2. ...................................................................................................................................... 42
1
INTRODUCERE
In fiecare zi, oamenii emit judecăți în funcție de ceea ce văd. Acest lucru este
valabil de la evenimente nesemnificative („din cauza curentului, ușa s-a închis”) care nu
necesită efort mental mare pentru a le înțelege, pană la evenimente complexe, inedite,
care necesită accesarea resurselor gandirii pentru a le explica („de ce a luat foc casa?”).
În mod asemănător, emitem ipoteze și judecăți zilnic în momentul în care ne confruntăm
cu situații sociale. Aceste judecăți de cele mai multe ori sunt luate inconștient, folosind
o „gandire rapidă” dupa cum o numește Daniel Kahneman (2011), care deseori folosește
căi rapide, stereotipuri, conține biasuri și poate conduce la concluzii eronate. O astfel de
gândire este folistă deseori și în momentul în care o persoană încearcă să își formeze o
opinie legată de o alta nou întâlnită. Din punctul de vedere al evoluției speciei umane,
acest tip de abordare pentru persoane noi este o adaptare prețioasă a speciei, în trecut
abilitatea de a judeca rapid dacă omul din față are intenții bune sau rele reprezenta
uneori diferența dintre viață și moarte. În prezent însă, această abilitate este tot mai
puțin folosită ca o metodă de a distinge între oameni periculoși și oameni prietenoși, ci
mai degrabă între a distinge oamenii cu care ne-ar face plăcere să interacționăm de cei
cu care nu am dori sa interacționăm.
Fiind vorba de o „gândire rapidă”, ne folosim pentru acest lucru de primul input
pe care îl avem la îndemână: aspectul fizic al persoanei, iar acest input la rândul său este
procesat cu ajutorul stereotipurilor legate de aspectul fizic al unei persoane.
Stereotipurile legate de frumusețe au fost subiectul multor cercetări care au
căutat să exploreze modul în care atractivitatea fizică influențează diferite aspecte ale
vieții sociale ale omului. Pornind din cadrul familiei, prietenilor si ajungând până în
domeniul organizațional, atractivitatea fizică joacă un rol important în viața oamenilor.
Importanța studiului acestor stereotipuri prinde contur în contextul în care modul în care
ele influențează relațiile sociale și implicit calitatea unor servicii, sau chiar salariul unei
persoane. Pentru ca publicul larg să conștientizeze modul în care atractivitatea fizică a
unor persoane le influențează comportamentul și opiniile față de acele persoane, este
important ca mai întâi să avem o bază științifică pentru acestea.
Stereotipurile frumuseții iau forma unor asociații între aspectul fizic al persoanei
și diferite trăsături de personalitate, multe dintre acestea fiind obiectiv independente (nu
au o legătură) cu atractivitatea fizică. Pentru a dezvolta atât o modalitate de a combate
aceste stereotipuri sau de a aduce la conștiința publicului larg existența acestora, cât și
pentru a avansa înțelegerea interacțiunilor sociale, studiul stereotipurilor legate de
frumusețe prezintă o importanță majoră.
Lucrarea prezentă își propune să exploreze modul cum atractivitatea fizică
influențează viata personală a oamenilor, mai exact cum influențează aceasta percepția
inițială a unei persoane, și mai departe dorința unei persoane de a interacționa, de a
cunoaște persoana in cauză, toate acestea conducând în final la creșterea potențialului
dezvoltării unei prietenii. Cu alte cuvinte, propunem să investigăm dacă o persoană
poate fi influențată de aspectul fizic al alteia în alegerea și formarea unor relații amicale.
De asemenea luăm în calcul influența similarității în evaluarea dorinței de a interacționa
cu o persoană: similaritatea fizică în primul rând poate avea un impact major în
evaluarea atracției față de o persoană.
2
Capitolul 1. BAZE TEORETICE
1.1. Scurt istoric al cercetărilor în domeniu
Tindem să selectăm persoanele cu care interacționăm în funcție de măsura în
care ne plac, cu alte cuvinte, oferim persoanelor care ne plac „la prima vedere” timp și
atenție care pot duce în final către formarea unei prietenii. O serie de cercetări au
subliniat câteva variabile care influențează atracția față de o persoană, printre care și:
proximitatea fizică față de aceasta (Priest, Sawyer, 1967), similitudinea (Morry, 2007),
characteristici fizice (Dion Berscheid, Walster, 1972). Una dintre cele mai importante
caracteristici ale unei persoane care influențează gradul în care aceasta este plăcută de
persoanele din jurul ei este atractivitatea fizică. Influența pozitivă pe care o are
atractivitatea fizică a unei persoane asupra imaginii acesteia și gradului în care aceasta
este plăcută în diferite situații sociale este bine documentată și cercetată: persoanele
atractive fizic sunt mai plăcute, pe când cele mai puțin atractive sunt „penalizate”. Acest
fenomen se numește „ce e frumos este bun” și a fost studiat și confirmat de o serie de
studii (Park, Lennon, 2008; apud Dion, 1972).
Legat de importanța reperelor fizice în percepția persoanelor, oamenii
conștientizează că le folosesc și consideră că același tip de repere sunt folosite și de alte
persoane pentru a-și forma o opinie despre ei (Johnson, Schofield, Yurchisin, 2002). In
studiul calitativ menționat mai devreme , 39 de femei au completat chestionare cu
întrebări deschise legate despre impresia lăsată de o persoană pe care doar au văzut-o.
Acestea au susținut că au tras concluzii din felul cum arată persoanele și din felul cum
se îmbracă. Impresiile au variat de la trăsături de personalitate, trăsături biologice,
legate de sănătatea fizică a persoanei, până la status social, loc de muncă etc, concluziile
studiului subliniînd importanța reperelor fizice în percepția persoanelor și varietatea
modurilor în care acestea sunt interpretate.
Fenomenul stereotipurilor pozitive legate de frumusețe a fost studiat mai departe
si de Genevieve Lorenzo (2010) într-un studiu care și-a propus să exploreze pe lângă
efectul pozitiv al atractivității fizice asupra impresiei față de o persoană și dacă această
impresie influențată de atractivitatea fizică a persoanei în cauză este și mai precisă. În
acest studiu persoane necunoscute s-au întâlnit pentru 3 minute, după care s-au evaluat
privind personalitatea fiecărui individ. Rezultatele au fost consistente cu stereotipul „ce
e frumos este bun”: indivizii mai atractivi fizic au fost văzuți ca deținând mai multe
calități dezirabile sociabil. În același timp, profilul realizat de observator a fost mai în
concordanță cu autoevaluarea celui observat în cazul persoanelor mai atractive. Autorii
au concluzionat că atractivitatea fizică nu numai ca influențează percepția într-un mod
pozitiv, dar o face și mai corectă. În cuvintele autorilor: „Oamenii judecă o carte după
coperta acesteia, dar o copertă frumoasă incurajează o citire mai atentă, ajungând ca
oamenii mai atractivi fizic să fie văzuți mai pozitiv și mai corect”.
În concepția lui Morry (2007), atracția față de o persoană (indiferent de sex și
context) este influențată și de similitudinea dintre observator și cel observat.
Similitudinea percepută a atitudinilor și trăsăturilor de personalitate dintre două
persoane reprezintă predictori buni ai satisfacției într-o relație de prietenie. Acest
fenomen al atracției față de persoane similare a fost intens studiat, ba chiar au fost
publicate diferite modele teoretice menite să îl explice.
Primul model teoretic al atracției față de persoane similare a fost inițiat de Donn
Byrne și Gerald L. Clore (Montoya, Horton, 2004; apud Byrne, Clore, 1967), care
susțineau că atracția interpersonală poate fi explicată prin afecte și întărire. Aceștia
3
susțin că o persoană similară reprezintă o întărire pentru propria persoană: atitudinile
persoanei țintă confirmă și validează propriile atitudini. În consecință persoanele
similare vor evoca sentimente plăcute, pe când cele disimilare, vor evoca sentimente
neplăcute în persoana în cauză. Această teorie a fost totuși criticată, deoarece nu oferă o
explicație pentru inconsisțențele observate în efectul similarității. Byrne susține că acele
caracteristici similare cu observatorul joacă rolul de întărire, folosind ca și cadrul
paradigma condiționării clasice.
Un alt model, cel al integrării informației (Kaplan, Anderson, 1973), abordează
efectul similatității având în vedere că indivizii consideră că atitudinile și trăsăturile lor
de personalitate sunt bune și corecte. Ca și o consecință a acestei atitudini pozitive față
de propria persoană, un evaluator va infera informații pozitive legate de o persoană pe
baza similitudinilor dintre cele două (Montoya, Horton, 2004, apud Ajzen, 1974). Cu
alte cuvinte, o persoană percepută ca fiind similară din punct de vedere fizic, poate
determina inferențe legate de similaritatea atitudinilor și mai departe, datorită acestei
similarități percepute și a atitudinii pozitive față de propriile atitudini, evaluatorul va
percepe persoana țintă ca având calități pozitive. În consecință efectul similarității este
legat de modul de integrare a informației primite, nu de valoarea intrinsecă de întărire a
similarității. Kaplan și Anderson (1973) susțin că modelul integrării informației poate
explica bine datele existente la momentul respectiv și oferă un cadru teoretic unificat
pentru studiul cognițiilor sociale.
Având în vedere că „ce este frumos este și bun”, ba chiar mai mult, corect
perceput, iar gradul în care ne place de o persoane ține și de similitudinea dintre
percepția noastră asupra persoanei și percepția asupra propriei persoane, putem spune că
avem tendința de a evalua corect și mai pozitiv persoanele atractive, în așa fel încât să
le percepem mai similare nouă, ceea ce ne face mai deschiși și dornici de a iniția
conversații cu ele. În interacțiunile care preced formarea inițială a percepției față de o
persoană, căutăm, de asemenea, să confirmăm ipotezele pe care le avem deja legate de
acea persoană, fiind mai rigizi în a ne schimba opinia inițială. În felul acesta,
stereotipurile legate de frumusețe pot influența imaginea pe care o formează o persoană
despre o alta mai departe de interacțiunile inițiale, superficiale.
Park (2008) arată într-un studiu că atractivitatea fizica și similaritățile inferate
asupra unei persoane de către un observator sunt două dimensiuni relativ independente,
care impreună influențează nivelul de atracție al persoanei respective (dorința de a
interacționa cu persoana în cauză). În studiul acestui fenomen, s-au folosit o serie de
patru poze color ale unor studente, manipulate în funcție de atractivitate în trei trepte:
foarte atractivă, mediu atractivă și neatractivă. Pozele prezentau persoane în diferite
cadre, deoarece autorii au considerat că studiul formării unei prime impresii asupra unei
persoane este important să se realizeze în contexte realiste. Chestionarul folosit de
cercetători a măsurat o serie de caracteristici personale presupuse pentru persoana din
poză (trăsături de caracter, comportament, atitudini, caracterstici demografice și
caracteristici biologice), pe lângă nivelul de atracție față de persoana respectivă. După
acest chestionar, participanții au fost rugați să se autoevalueze pe scala trăsăturilor
personale aplicată pentru poze. Rezultatele studiului au subliniat faptul că atractivitatea
fizică ridică nivelul de disponibilitate al unei persoane de a interacționa cu alta, iar
similaritățile percepute legate de trăsăturile personale ale unei persoane crește mai
departe această disponibilitate.
Robert S. Horton (2003) a investigat posibilitatea ca similaritatea percepută
dintre sine și o persoană să contribuie la formarea impresiilor diferențiate față de
indivizi atractivi și neatractivi. În studiul său, participanții s-au autoevaluat în funcție de
4
atractivitatea fizică și au evaluat o persoană care era foarte atractivă, mediu atractivă sau
neatractivă. Rezultatele sugerează o tendință a indivizilor de a se auto-evalua ca fiind
relativ mediu atractivi și similari ca atractivitate cu persoane atractive. Măsura în care
cel evaluat era cotat a reieșit ca o funcție a atractivității fizice, iar auto-evaluarea
atractivității (măsura în care persoana se percepe atractivă) a moderat impactul
atractivității fizice a persoanei evaluate asupra inferențelor legate de personalitate și
atracției față de ea. De asemenea, similaritatea atractivității între observator și țintă a
mediat efectul atractivității asupra atracției față de țintă.
Increderea într-un străin este de asemenea afectată de stereotipul frumuseții,
acest fenomen putând avea consecințe variate (pozitive și negative) in contextul social
(Wilson, Eckel, 2006). În jocuri care testează încrederea participanților în străini,
studiile sugerează că atractivitatea fizică a unei persoane în care avem alegerea de a
avea încredere sau nu, mediază hotărârea noastră. Jocul folosit este un joc de investire
(Berg, Dickhaut, McCabe, 1995) în care cercetătorul oferă o sumă de bani unuia dintre
jucători, iar acsta poate investi o parte din această suma într-un alt jucător. Suma de bani
oferită acestui jucător este triplată de către cercetător, iar jucătorul B a re posibilitatea
din suma nouă, să returneze o parte sau nu. În acest fel, suma de bani inițial investită de
către jucătorul A este o măsură a nivelului de încredere acordat partenerului de joc, iar
suma returnată de jucătorul B este o măsură a confirmării încrederii pentru jucătorul A.
Rezultatele au arătat că există p „primă pentru atractivitate” (susținută statistic modest),
cu alte cuvinte, jucătorul A este tentat să trimită o sumă mai mare unui jucător B mai
atractiv. Pe de altă parte studiul respectiv a observat și o penalizare pentru persoanele
atractive. Jucătorii A mai atractivi au fost penalizați prin suma primită înapoi, care a fost
semnificativ mai mică în comparație cu sumele primite de juctorii mai puțin atractivi (pt
jucătorii A atractivi a fost returnată 30% din investiție în medie în comparație cu
jucătorii mai puțin atractivi care au primit 35% din suma investită). Autorii
argumentează că această penalizare se produce datorită așteptărilor create de stereotipul
frumuseții, care nu sunt întotdeauna realizate. Jucătorul B, așteptându-se la o investiție
mare din partea jucătorului A atractiv, este dezamăgit de prestația acestuia, acest lucru
manifestandu-se în penalizarea din returnarea investiției.
Implicațiile observațiilor din studiul prezentat mai devreme pot depăși barierele
mediului economc sau cel al laboratorului.Argumentăm aici faptul că încrederea
acordată unui străin poate favoriza o interacțiune pozitivă și o mai mare deschidere față
de persoana respectivă. În ciuda faptului că Aprecierea atractivității fizice reciproce ar
putea facilita conversații mai oneste între parteneri, în consecință facilitând creearea
unei legături emoțional-afective între cei doi.
Folosirea stereotipurilor și efectul încercării suprimării lor a fost intens studiat;
S-a încercat chiar o comparare a efectului suprimării stereotipurilor în diferite culturi:
cea colectivistă versus cea individualistă. S-a observat că în culturile colectivste,
datorită obișnuinței oamenilor de a-și suprima anumite gânduri, efectul încercării
suprimării de stereotipuri nu accentuează ulterior folosirea acestora (Zhang, Hunt,
2008). În culturile individualiste, pe de altă parte, încercarea conștientă de a suprima
anumite stereotipuri, duce la o creștere a folosirii acestora în perioada ulterioară
exercițiului.
Având în vedere efectele negative ale stereotipizării, multe cercetări s-au
concentrat pe crearea de noi modalități prin care să putem atenua impactul
stereotipurilor. O serie de studii au argumentat că privirea din perspectiva unei persoane
care poate fi catalogată într-o categorie stereotipică, poate diminua stereotipizarea acelei
persoane. Spre exemplu, într-un studiu, persoanele care au fost instruite să realieze un
5
eseu tip „o zi din viața...” pentru un bătrân, fiind instruiți să se pună în locul lui cand
scriu acest eseu, au scris eseuri mai puțin stereotipe decât cei din grupul de control
(Galinsky, Moskovitz, 2000). Cercetări mai recente, însă, au explorat posibilitatea ca
luarea unei perspective diferite asupra unui individ, depinde de cât de stereotip este
individul vizat. Persoanele care au fost puse să scrie din perspectiva unui bătrân
ambiguu stereotipic, au folosit mai puține stereotipuri decât cei care nu au abordat
problema din perspectiva sa; însă, persoanele care au fost puse să scrie din perspectiva
unei persoane din afara grupului, care era clar în concordanță cu o serie de stereotipuri,
au fost mai înclinate să folosească stereotipuri în eseu decât cele din grupul de control
(Skorinko, Sinclair, 2013). Autorii au argumentat că această creștere a utilizării de
stereotipuri apare datorită faptului că stereotipurile stau la baza abordării din
perspectiva cuiva în momentul în care stereotipurile legate de țintă sunt evidente. În
acest experiment, persoanele au fost pregătite înainte de începerea eseului folosind un
exercițiu de căutare de cuvinte, pentru grupul experimental introducând cuvinte care
reprezintă stereotipuri legate de bătrânețe..
Stereotipurile legate de frumusețe apar de la o vârstă destul de fragedă, după
cum au observat o serie de cercetători (Vermeir, Van de Sompel, 2014). Aceștia au
investigat în primul rând dacă stereotipurile legate de frumusețe sunt aplicate și de către
copii, dacă percepția asupra propriei persoane este influențată de atractivitatea fizică a
unui model dintr-o reclamă, dacă atitudinea copiilor față de o reclamă sau intenția de a
cumpăra un produs este influențată de atractivitatea modelului care este prezentat în
reclamă,și dacă vârsta copiilor afectează ceea ce a fost enunțat până acum. Autorii au
confirmat prezența stereotipurilor legate de frumusețe în ambele eșantioane folosite
(copii cu vârste cuprinse între 8-9 ani și copii cu vârste cuprinse între 12-13 ani). Mai
mult, prezența unui model atractiv fizic influențează pozitiv percepția propriei persoane
pentru fetele cu vârste de 8-9 ani, însă nu și pentru băieți, sau pentru copiii mai mari. De
asemenea, prezența unui model atractiv fizic influențează dezirabilitatea produsului
prezentat pentru copiii de 8-9 ani, însă nu și pentru copii de 12-13 ani. Influența
dezirabilității produselor poate fi explicată din punct de vedere al dezvoltării cognitive a
copiiilor: în jurul vârstei de 10 ani, copiii conștientizează aspectul persuasiv al
reclamelor, ceea ce îi face mai puțin vulnerabili la influența acestora.
Prezența acestor stereotipuri de la o vârsta așa fragedă ca 8-9 ani și slabul
control cognitiv de la acea vârstă a copiilor poate avea un impact puternic în ceea ce
privește interacțiunile cu ceilalți copii cât și cu adulții.
Investigații s-au realizat și în legătură cu automaticitatea folosirii stereotipurilor,
o serie de cercetători teoretizând că acestea se activează în funcție de elemente
contextuale. Spre exempu, un studiu a avut ca obiectiv explorarea modului de activare a
stereotipurilor în funcție de proeminența reperelor contextuale (Castelli, Macrae, Arcui
et al., 2004). Autorii au testat ipoteza conform căreia stereotipurile nu se activează
automat, ci în funcție de semnale/repere din mediu. Ca și în cercetările lui Skorinko și
Sinclair (2013), autorii au sugerat că stereotipurile se vor activa diferit în funcție de cât
de puternici sunt stimulii de pregătire dinaintea experimentului. Aceștia au argumentat
că stimuli care pot stimula activarea de stereotipuri vor influența această activare diferit
în funcție de proeminența lor în câmpul perceptiv al persoanei examinate. Cu alte
cuvinte, stimulii care vor fi greu de perceput, dar care în mod normal vor activa
stereotipuri, nu vor avea aceeași eficiență în activarea lor, pe când stimulii proeminenți,
care atrag atenția subiectului, intră și ocupă un loc important în câmpul perceptiv al
acestuia, vor activa mult mai eficient stereotipuri în gândirea subiectului. Autorii
sugerează în felul acesta că activarea stereotipurilor nu este modulată doar de nivelul de
prejudecăți al său, sau de scopurile în care procesează ceea ce observă sau de
6
valabilitatea surselor de informație. Modul de prezentare al stimulilor trigger-i joacă un
rol important în modularea activării stereotipurilor. MacRae și colegii săi (MacRae,
Bodenhausen, Milne, et al., 1999, apud Castelli, MacRae, Zogmaister, et al., 2004) au
demonstrat, spre exemplu, că atunci când etichetele verbale nu se afla în centrul atenției,
nu se realizează activarea stereotipurilor, în ciuda faptului că trigger-ii au fost
înregistrați.
Încă un articol relevant pentru contextele de activare ale stereotipurilor îl
reprezintă cel al lor Smith, Besner, și Miyoshi (1994, apud Castelli, MacRae,
Zogmaister, et al., 2004) care arată că atât trigger-ii verbali prezentați pentru o perioadă
scurtă (greu de procesat), cât și trigger-ii verbali prezentați pentru o perioadă mai lungă
(mai ușor de procesat) pot determina o activare semantică la nivelul subiecților, cât timp
aceștia sunt prezentați în blocuri experimentale diferite. Cu alte cuvinte, participanții
cărora li s-au prezentat trigger-i ușor de citit au prezentat niveluri asemenătoare de
activare ca și cei cărora li s-au prezentat stimuli greu de procesat. Rezultatele s-au
schimbat însă, când în același bloc experimental au fost introduși atât stimuli ușor de
procesat (stimulii ușor de procesat se referă la stimuli verbali prezentați pentru 280
milisecunde) cât și stimuli greu de procesat (stimulii greu de procesat se referă la stimuli
verbali prezentați pentru 84 milisecunde). În aceste condiții, participanții au prezentat
activare semantică doar pentru stimulii ușor de procesat (cei care au avut o expunere
mai mare). Cu alte cuvinte, procesarea stimulilor cu prezentare scurtă a fost influențată
de prezența altor stimuli, care au fost mult mai ușor de procesat. Autorii oferă o
explicație pentru acest fenomen observat, și anume, se leagă de eficiența operațiilor de
procesare de informații în contexte complexe.
Castelli și colegii săi, prezintă rezultatele a două experimente din cadrul
studiului lor (Castelli, MacRae, Zogmaister, et al., 2004). În primul experiment au
participat 64 de studenți (51 femei și 13 bărbați). În grupul de control, participanții au
fost expuși în doua etape separate la stimuli semantici relevanți. Aceștia au fost supuși
pe rând la doua calupuri de stimuli: primul calup de stimuli ușor de procesat, al doilea
de stimuli greu de procesat. Fiecare calup a cuprins o serie de 72 de cuvinte „trigger”
menite să activeze semantic subiectul. După prezentarea unui stimul verbal (pentru 84
milisecunde sau 280 milisecunde) urma o pauza de 400 milisecunde, după care
subiecților li se prezenta un nume feminin sau masculin. Subiecții apoi aveau timp să
aleagă cât de rapid pot ei dacă acel nume este feminin sau masculin. Stimulii verbali
prezentați în fiecare calup alături de un nume de un anumit gen au fost inversați în cel
de-al doilea calup, în final în fiecare calup existând 12 stimuli specifici feminini, urmați
de nume feminine, 12 stimuli specifici masculini, urmați de nume masculine, 12 stimuli
specifici feminini urmați de nume masculine, 12 stimuli specifici masculini, urmați de
nume feminine, și în final 24 de stimuli care nu au fost identificați ca specifici pentru un
anumit gen, urmați fie de nume masculine, fie de nume feminine. Subiecților din grupul
experimental li s-au prezentat acelasi gen de stimuli, doar că în loc de două calupuri de
stimuli greu respectiv ușor de procesat, au avut două calupuri cu stimuli de natură
mixtă. Cu alte cuvinte în fiecare calup, în mod aleator, li se prezenta fie un stimul ușor
de procesat, fie un stimul greu de procesat. Rezultatele au fost calculate în funcție de
latența răspunsurilor subiecților. Rezultatele studiului confirmă ipoteza autorilor, cum
că în situații complexe, nu toți trigger-ii activează stereotipuri, stimulii mai greu de
procesat neputând creea același efect ca și stimulii ușor de procesat. Autorii
argumentează că în situații complexe, subiecții nu pot procesa la fel stimuli care sunt
mai accentuați cu stimuli care sunt mai puțin accentuați. În situații complexe alegem să
procesăm stimuli care ni se par importanți, care ies în evidență.
7
Dorind să verifice dacă aceste efecte observate în efectul stimulilor de a activa
anumite stereotipuri este la fel pentru orice subiect sau există o diferență între ei în
funcție de facilitatea cu care recurg aceștia la prejudecată, Castelli și colegii săi au
continuat studiul prezentat cu un al doilea experiment. Procedura a fost asemănătoare
celei din primul experiment, cu excepția că participanților li s-a aplicat doar procedura
calupurilor mixte de stimuli. După acest experiment, participanții au completat o scală
modificată al lui Swim et al. (Swim, Aikin, Hall, și Hunter, 1995, apud Castelli,
MacRae, Zogmaister, et al., 2004). Ipotezele autorilor au fost confirmate de rezultatele
acestui experiment, persoanele care au prezentat un nivel mai mare de folosire al
prejudecăților legate de gen fiind mai predispuși la activarea stereotipurilor în prezența
stimulilor ușor de procesat. Același efect nu s-a observat în cazul persoanelor care au
avut un scor scăzut pe scala sexismului, iar persoanele cu un scor foarte mare pe scala
aceasta au fost susceptibile la o activare automată a stereotipurilor (activare și în cazul
prezentării stimulilor „greu de procesat”). Autorii au concluzionat că activarea
stereotipurilor nu se face automat,ea fiind dependentă de context și modulată în funcție
de particularitățile social-cognitive ale individului. Această concluzie a fost confirmată
de mai multe cercetări recente legate de răspunsurile afective față de populații țintă
despre care există stereotipuri negative. Spre exemplu, reacția afectivă a unei persoane
față de o persoană afro-americană stând în fața unei biserici este mult mai pozitivă față
de reacția unei persoane față de aceeași persoană stând la un colț de stradă.
Putem duce raționamentul acesta mai departe și susține cu ajutorul său
importanța, sau mai bine zis gradul mare de influență pe care îl are un aspect așa
important, așa evident, ca și atractivitatea fizică. Pe lângă bombardarea zilnică la care
suntem supuși de mass-media care se folosește de frumusețea fizică pentru a vinde
diferite produse, în felul acesta „pregatindu-ne” să activăm stereotipurile legate de
frumusețe (de la reclame, la emisiuni și filme în care joacă în principiu persoane
atractive fizic), ne întâlnim și în viața personală cu discuții legate de atractivitatea fizică
și alte aspecte ale partenerilor noștrii sau ai altora de viață. Cu alte cuvinte, în viața de zi
cu zi a unui om obișnuit, frumusețea fizică și stereotipurile legate de ea reprezintă
stimuli „ușor de procesat”, fiind oricând „pregătiți” pentru a folosi stereotipuri legate de
frumusețe în interacțiunea cu alte persoane. Trebuie însă să ținem cont și de contextul
activării acestor stereotipul și mai ales de contextul în care stimulii activatori sunt
prezentați. Similar, valența acestor stereotipuri trebuie luată în considerație. Nu
întotdeauna oamenii atractivi fizic sunt ținta unor stereotipuri pozitive, iar o serie de
studii arată chiar că în unele situații, datorită așteptărilor formate de stereotipurile
pozitive legate de oamenii atractivi fizic, aceștia pot fi ținta unor „penalizări” în cazul în
care nu se ridică la așteptările formate de aceste stereotipuri.
1.2. Categorizarea ca bază a stereotipurilor
Categorizarea este un proces psihologic indispensabil pentru adaptarea
psihicului la mediu. Prin aceasta, omul reușește să creeze reprezentări pentru mediul în
care trăiește, reprezentări care îl ajută să recunoască un stimul, să știe cum să se
comporte față de acesta, să aibă acces la o serie de detalii aproape instante față de
acesta. Categoriile ne oferă informații utile în viața de zi cu zi, și ușurează procesul prin
care noi observăm fenomenele, lucrurile care se petrec în jurul nostru. Adaptabilitatea
psihicului uman vine în primul rând din capacitatea sa de a crea un sens din lucrurile din
jurul său, a crea ordine în haosul perceptiv aparent, și în același timp din capacitatea sa
de a fi sensibilă la stimuli noi, surprinzători. Pentru a putea face acest lucru, folosim în
primul rând scheme de cunoștințe legate de lumea înconjurătoare. Aceste scheme ne
8
ajută să reacționăm rapid, la stimuli, să extragem informații chiar și din stimuli mai
surprinzători pe baza similarității cu schemele pe care le avem deja formate. Aceste
scheme sunt relativ stabile, scopul lor fiind să producă ordine în multitudinea de stimuli
cu care interacționăm. Acestea și-ar pierde scopul dacă s-ar schimba la fiecare întâlnire
cu un stimul special.
Bineînțeles, aceeași abordare o folosim și când este vorba de percepția unui om.
Percepția unui om este un proces complex care necesită atât capacitatea de a putea
anticipa anumite tipuri de conduite în persoana respectivă cât și o deschidere și pregătire
pentru ceva surprinzător, deoarece de multe ori interacțiunile sociale necesită răspunsuri
non-stereotipice. După cum au observat Gilbert și Hixon „abilitatea de a înțelege
indivizi noi și unici prin prisma credințelor vechi și generale este cu siguranța cea mai
utilă unealtă a observatorului social.” (1991:509, apud MacRae, Bodenhausen, 2000).
MacRae și Bodenhausen (2000) consideră că oamenii în loc să ia in considerare
indivizii ca și constelații unice de atribute și tendințe, observatorii preferă în schimb să
își construiască imaginea despre ei în funcție de categoriile sociale din care fac parte
(ex: gen, rasă, vârstă), categorii despre care se crede că există o multitudine de
informații în memoria de lungă durată. Prin activarea acestui tip de gândire suntem în
același timp și sensibilizați spre a percepe rapid incongruențe între schemele pe care le
avem și ceea ce observăm. Cu alte cuvinte, tocmai acest tip de gândire ne oferă și
flexibilitatea de care avem în situațiile complexe create de contextele sociale. Este de
altfel de așteptat ca informațiile care nu corespund așteptărilor create de schemele
noastre cognitive să ne surprindă, să iasă în evidență.
Autorii (MacRae și Bodenhausen, 2000) argumentează că activarea gândirii
categoriale poate avea două consecințe. În primul rând observatorul ar putea folosi
structura informațiilor activate ca și ghid pentru encodarea și reprezentarea informațiilor
legate de țintă, rezultând în influența asupra modului de reproducere al memoriei legate
de persoana țintă. Cu alte cuvinte, aceste structuri ne ghidează modul de percepție al
unei persoane și ulterior, influențează natura amintirilor despre o persoană. A doua
consecință pe care o poate avea gândirea categorială este ca observatorii să utilizeze
conținuturile structurii activate pentru a emite evaluări și impresii despre ținta observată.
Acest proces poate conduce către rezultate ale gândirii bazate pe stereotipuri.
Stereotipurile conțin concepte descriptive care sunt asociate cu apartenența la o
categorie socială. Ele nu sunt definitorii pentru o categorie în ciuda faptului că oamenii
tind să creadă că acestea sunt caracteristice membrilor acelei categorii. MacRae și
Bodenhausen(Bodenhausen, MacRae, 2013) propun un model prin care forțele
facilitatoare și inhibitoare influențează procesele de bază ale percepției unei persoane,
facilitând sau inhibând în final expresia stereotipurilor. Ei prezintă doar fazele majore
ale procesului în diagrama prezentată (fig.1).
Aceștia argumentează mai departe că multe modele de activare a stereotipurilor
au ca și componentă importantă procesul de categorizare. Acești autori susțin că în
momentul întâlnirii cu stimul, persoana nu va exprimă un stereotip specific unei
categorii sociale față de țintă, dacă aceasta nu a fost inclusă în categoria respectivă.
Când se realizează o categorizare a unei persoane și stereotipuri asociate acelei categorii
sunt activate, vor influența impresii și reacții atât direct, cât și indirect. Influența directă
vine din însăși activarea stereotipurilor care pot fi adăgate în impresia generală a
persoanei. Efectul indirect reiese în momentul în care conceptele stereotipice activate
influențează selecția și interpretarea informațiilor primite. Informațiile ambigue pot fi
interpretate în favoarea conceptelor stereotipice activate, iar informațiile care se află în
9
Fig. 1.1. Schemă a influențelor modulatorii asupra exprimării stereotipurilor în privat și în
public. (Bodenhausen, MacRae, 2013)
congruență cu respectivele stereotipuri pot fi mai atent explorate, sau mai central
integrate în reprezentarea mentală a persoanei țintă (Bodenhausen, 1988, apud
Bodenhausen, MacRae, 2013).
1.2.1. Activarea categoriilor
În încercarea de a înțelege și anticipa comportamentul unei persoane, ne folosim adesea
de reprezentari categoriale pentru a simplifica procesul de percepție al persoanelor.
Studii mai vechi afirmă că procesul categorizării nu poate fi evitat, fiind automat iar fără
el nu se poate realiza o adaptare flexibilă la mediu. Chiar Allport susține că: „mintea
umană trebuie să gândească ajutată de categorii... Nu putem evita acest proces în nici un
mod. Trăitul într-un mod organizat depinde de acesta... Fiecare eveniment are anumite
semne care servesc drept repere pentru a activa o categorie de prejudecată... O persoană
de culoare închisă va activa conceptul nostru dominant despre persoanele respective.”
(1954:21, apud MacRae, Bodenhausen, 2000)
Activarea automată
Putem defini termenul de categorie ca totalitatea particularităților pe care le
avem în minte despre o anumită clasă de indivizi (ex: femei, chinezi, programatori,
contabili, etc.). Aceste informații sunt de mai multe tipuri: vizuale, declarative,
procedurale, ele fiind accesibile o dată cu activarea reprezentărilor. Cu alte cuvinte,
informația conținută de o categorie este ușor accesibilă o dată cu recunoașterea unui
stimul ca făcând parte din categoria respectivă.
10
O serie de studii au argumentat că aceste categorii sunt activate automat iar
informațiile din interiorul lor sunt preluate tot în mod automat și utilizate în
interacțiunile noastre sociale. În urma experimentelor de amorsaj (priming) semantic,
inițial cercetătorii au ajuns la concluzia că acesta (amorsajul) este o consecință a unei
simple expunerii față de un stimul, ceea ce i-a determinat pe cei care au studiat
psihologia socială să considere că și activarea unei categorii ar trebui să fie un proces
psihic automat. (...adauga studiile de mai sus)
MacRae și Bodenhausen (2000) argumentează că sunt două motive majore
pentru care automaticitatea necondiționată a activării categoriilor mentale poate fi pusă
sub semnul întrebării. În primul rând, sub scrutinitate empirică, majoritatea operațiilor
mentale nu reușesc să satisfacă multiplele criterii necesare calificării lor ca procese cu
un caracter exclusiv autonom (Bargh 1990, 1994; Logan & Cowan1984;Wegner &
Bargh 1998, apud MacRae, Bodenhausen, 2000). Autorii susțin mai departe că până și
exemple tipice de procese mentale automate cum ar fi efectul de amorsaj semantic și
efectul Stroop nu reușesc să îndeplinească aceste criterii. Efectul Stroop se referă la
mărirea perioadei de latență într-o activitate de numire a culorilor unor cuvinte atunci
când cuvintele reprezintă denumiri ale unor culori diferite. Se pare că majoritatea așa-
ziselor operații automate pot fi controlate într-o anumită măsură. În al doilea rând,
autorii critică faptul că majoritatea cercetărilor făcute în acest domeniu au folosit stimuli
verbali pentru a verifica activarea unor categorii în situații sociale, și prea puține au
folosit poze, sau alt fel de stimuli care ar putea fi mai relevanți pentru scopurile propuse.
Folosirea unor stimuli verbali ar putea fi justificată dacă se presupune o echivalență
simbolică între cuvinte și persoane, însă în realitatea interacțiunilor sociale, o astfel de
echivalență este nefondată.
În ciuda faptului că utilizarea stimulilor verbali este utilă pentru experimente,
este în același timp problematică deoarece încețoșează adevăratul puzzle cu care se
confruntă observatorii sociali în momentul în care întâlnesc oameni. Problema este
legată de complexitatea stimulilor. Așadar, când oamenii se confruntă cu stimuli verbali
și persoane, mintea se confruntă cu probleme cognitive bine definite, probleme ale căror
soluții necesită abordări ale procesării de informație diferite (Gilbert, Hixon, 1991, apud
MacRae, Bodenhausen, 2000).
Bineînțeles, a prezenta unui observator oameni reali presupune implicarea altei
probeleme: cum abordează mintea cu apartenența unui stimul la mai multe categorii?
Autorii (MacRae, Bodenhausen, 2000) oferă un exemplu elocvent: să presupunem că ne
întâlnim cu un barbat, în vârstă, slab care ține un stetoscop și ne este introdus ca fiind
Dr. Jones. O persoană de tipul acesta aparține clar mai multor categorii. Cum îl vom
categoriza? În funcție de gen, vârstă, tipul fizic sau poate în funcție de ocupația sa? Este
posibil să fie categorizat în funcție de toate acestea (Kunda, Thagard, 1996, apud.
MacRae, Bodenhausen, 2000). O asemenea activitate poate fi greoaie, și având în
vedere că un număr semnificativ de asocieri relevante pot intra în conflict, nefiind
compatibile, aceasta ar putea provoca ambiguitate și confuzie.
Cercetări mai recente s-au concentrat asupra posibilității ca activarea categoriilor
să fie mai degrabă un proces condițional automatic (automatic doar în anumite cazuri,
când condițiile automatizării sunt indeplinite), decât un process exclusiv automat.
1.2.2. Determinanți ai activării de categorii
Dupa cum am menționat mai devreme, cercetări variate susțin că doar o
expunere față de un stimul nu poate fi suficientă pentru activarea unei categorii. Gilbert
și Hixon (1991, apud MacRae, Bodenhausen, 2000) au propus că activarea categoriilor
11
este condiționată de valabilitatea resurselor atenției. Aceștia au expus subiecți la o
prezentare înregistrată a unei persoane asiatice care desfasura o activitate. Autorii au
argumentat că activarea categoriei relevante (asiatic) a fost dependent de cerințele
atenționale pe care le cerea activitatea pe care o desfășurau participanții. Aceștia susțin
mai departe că deși deficiența capacității cognitive crește șansele ca observatorul să
aplice categorii activate anterior în interacțiunile cu ceilalți, aceeași deficiență reduce
probabilitatea ca observatorul să poată activa categoria relevantă. Datele din studiile lor
sugerează că deși participanții preocupați mental cunoșteau categoria din care face parte
ținta, aceștia au fost mult prea preocupați mental pentru a active conținutul stereotipic al
categoriei respective.
MacRae și Bodenhausen (2000) au identificat în încercarea de a sintetiza
concluziile a multor studii o serie de factori cu rol regulatori în procesul activării
categoriilor: scopurile procesării observatorului și atitudinile sale generale (nivelul de
prejudecată).
În legătură cu modul în care atitudinile generale ale unei persoane modulează
activarea categoriilor și implicit a conținuturilor lor stereotipice, argumentăm că toate
persoanele dețin aceleași categorii, cu un conținut asemănător (stereotipuri învățate prin
socializare comună). Cu alte cuvinte atât o persoană umanitaristă, cât și o persoană
bigotă dețin aceleași informații stocate în categorii, care sunt accesibile o dată cu
activarea lor (Devine, 1989, apud MacRae, Bodenhausen, 2000).
Modul de activare al unor categorii în contextul în care un subiect poate aparține
mai multor categorii simultan a prezentat interes pentru cercetători. O variantă o
reprezintă principiul întrecerii categoriilor pentru „capturarea” unui stimul. Această
competiție se întâmplă în mare parte în afara controlului conștient, însă anumite
elemente din conștient pot avea un efect inhibator, pot interfera cu aceste răspunsuri
preconștiente (Moskovitz, 2013). Un punct de vedere este că în timpul acestei competiții
pentru selectarea unei categorii, o serie de alte categorii cu potențial de distragere sunt
activ inhibate (Neumann, DeSchepper, 1992, apud MacRae, Bodenhausen, 2000).
Sinclair și Kunda (1999, MacRae, Bodenhausen, 2000) au realizat un studiu pentru a
demonstra cum motivațiile observatorului joacă un rol important în inhibarea
categoriilor sociale. Aceștia au arătat că după un feedback pozitiv al performanței dat de
un medic de culoare, asociațiile legate de negri din mintea participanților au devenit mai
puțin accesibile (comparativ cu cei din condiția de feedback negativ sau fără feedback),
în timp ce asociațiile legate de medici au devenit semnificativ mai accesibile. Așadar,
când observatorul este motivat să privească medicul de culoare ca fiind competent
(deoarece l-a lăudat), au inhibat categoria „negri” și au activat categoria „doctori”.
Inversul s-a întâmplat în cazul în care au fost inclinați să îl privească incompetent (din
cauza feedback-ului negativ primit). În acest caz au fost motivați să inhibe categoria
„doctori” și să activeze categoria „negri”. Autorii au concluzionat în felul acesta că
factorii motivaționali sunt la fel de importanți ca și inhibarea categoriilor sociale când
acestea sunt activate.
Factorii motivaționali intră în calcul în momentul în care vorbim despre alegerea
partenerilor în diadele de prietenie. În momentul activării unui scop, de exemplu
explorarea compatibilității noastre cu o persoană care ne-a atras atenția, percepția
noastră este ghidată de o serie de factori interni pe care îi asociem cu o persoană care ar
putea sa ne fie prieten. În felul acesta se activează o percepție în funcție de o serie de
calități ale unui prieten. S-au realizat o serie de studii pentru a explora ce caută o
persoană într-un prieten versus ce caută o persoană într-un partener romantic. Unul
dintre aceste studii (Sprecher, Regan, 2002) a explorat calitățile căutate în diferiți
parteneri sociali sau intimi. Spre exemplu, acest studiu a explorat ce caută diferite
12
persoane în partenerii romantici, parteneri pentru relații sexuale ocazionale, prieteni.
Prin chestionarele aplicate subiecților, autorii studiului au putut concluziona că o serie
de calități sunt cătuate în orice persoană, indiferent de tipul de rol pe care aceasta îl
poate avea față de subiect. Printre aceste calități pe care studiul le-a identificat se
numără și căldura, amabilitatea, deschiderea și expresivitatea. În cazul partenerilor
romantici, se pare că majoritatea oamenilor caută prezenta atât a mai multor calități, dar
și a unui grad mai ridicat al acestora. Acest lucru poate releva faptul că în perioada
aceasta, se pune un mai mare preț pe relațiile romantice decât pe altfel de relații.
1.2.3. Aplicarea categoriilor
Nu este suficient ca o categorie să fie activată pentru a putea avea o valoare în
procesul observației sociale. Pentru a obține rezultate satisfăcătoare cu un minim de
efort cognitiv, aceste categorii trebuie și aplicate. Cele două procese (activarea unei
categorii și aplicarea acesteia) sunt luate separat, iar factorii care le influențează trebuie
abordați și ei la rândul lor separat.
Principala funcție a unei categorii sociale activate este să creeze așteptări pentru
observator, așteptări care pot ghida procesarea informațiilor primite ulterior. După cum
am notat mai devreme în text, sunt două moduri prin care așteptările pot influența
procesarea informației. În primul rând pot servi drept cadru pentru asimilarea și
integrarea informațiilor legate de așteptări. O consecință a acestei utilizări poate fi
tendința observatorului de a acorda o mai mare atenție informațiilor consistente cu
stereotipurile din categoria respectivă, decât în mod normal (dacă acea categorie nu ar fi
fost activată). În același timp așteptările formate prin activarea unei categorii). În același
timp, așteptările sensibilizează observatorul la comportamente inconsistente cu
stereotipurile asociate categoriei activate. Dacă dovezile valabile observatorului nu
reușesc să contrazică așteptările create de stereotipuri într-o manieră clară, atunci
activarea categoriei, este de așteptat să producă un bias asimilativ, conducând la judecăți
și efecte mnezice care sunt substanțial mai stereotipice decât în cazul în care aceeași
informație ar fi procesată fără activarea categorială (Bodenhausen, 1988, apud MacRae,
Bodenhausen, 2000). Abilitatea de a aborda adecvat situații neașteptate este foarte utilă
pentru interacțiuni sociale de succes. Pentru a aborda într-un mod adecvat un bătrân
aventuros, sau o persoană foarte atrăgătoare fizic (fotomodel) cu un doctorat în fizică,
folosim două abilități mentale. Recunoașterea inconsistenței, observatorul fiind nevoit
să creeze un sens din situația curentă. În plus, trebuie să rețină că individul întâlnit nu se
supune expectanțelor stereotipice. Cu alte cuvinte, ei trebuie să individueze ținta,
organizându-și memoria in funcție de identitatea personală a individului în loc de
apartenența la un grup.
MacRae și Bodenhausen (2000) susțin că aceste două procese aparțin funcției
cognitive executive, funcție folosită pentru a caracteriza o serie de procese cognitive
superioare. Funcția executivă este o noțiune de tip umbrelă pentru managementul
(regularea, controlul) proceselor cognitive, inclusiv memoria de lucru, raționamentul,
flexibilitatea sarcinii, rezolvarea de probleme, cât și a planificării și execuției. Autorii
argumentează că dacă într-adevăr rezolvarea inconsistențelor și individuarea sunt
operații cognitive executive, atunci deteriorarea lor se va realiza doar în contextul
sarcinilor duble, care sunt cunoscute pentru capacitatea lor de a împiedica buna
funcționare a funcționării executive. Când activități concurente nu provoacă funcțiile
executive în vreun fel, epuizarea resurselor atenționale nu ar trebui să afecteze
implementare și produsele acestor procese. Acest lucru s-a demonstrat experimental: în
condițiile impedimentelor executive, reactualizarea preferențială a informațiilor inedite
13
a observatorilor a fost eliminată, nu au mai putut să își organizeze amintirile despre
ceilalți într-o manieră individuată, și nu au reușit să identifice sursa amintirilor lor, mai
ales când acele informații erau inedite în raport cu stereotipurile existente (Johnson et al,
1993, apud MacRae, Bodenhausen, 2000). Când epuizarea resurselor atenției nu a
obstrucționat funcțiile executive, însă, nici unul din efectele menționate nu a fost
observat. Aceste observații sunt importante în teorie deoarece confirmă faptul că nu
lipsa resurselor atenționale în sine sunt cele care obstrucționează rezolvarea
inconsistențelor și individuarea, ci disfuncțiile funcției executive sunt cele care îl
incapacitează pe observator să proceseze materiale inedite.
Până în acest moment am prezentat două modalități prin care aplicarea de
categorii (implicit activarea stereotipurilor aferente acestor categorii) pot influența
memoria în funcție de consistența sau inconsistența materialului observat cu
stereotipurile cunoscute. În ceea ce privește discernământul social, cercetările s-au
concentrat de asemenea asupra a ceea ce determină ca activarea categoriilor să rezulte în
raționamente sociale care sunt eronate într-o manieră consistentă, sau opusă față de
expectanțele stereotipice. Un determinant important este natura observației făcute, mai
exact, dacă se bazează pe un răspuns obiectiv măsurat pe o scală metrică (ex: înălțime în
metri, salariu în euro) versus o scală subiectivă (ex: măsurarea înălțimii pe o scală de la
1 la 10, cu ajutorul acorelor). Pe când raționamentele obiective sunt asimilate în
asumpțiile categoriale, raționamentele subiective sunt deseori contrastate cu acestea
(Biernat et al, 1998, apud MacRae, Bodenhausen, 2000). Aceste lucrări arată cum
aplicarea stereotipurilor poate lua o formă interesantă în cazul raționamentelor
subiective. Mai exact, judecățile legate de indivizi pot fi calibrate în funcție de un
standard specific categoriei din care face parte, ceea ce duce la alterarea înțelesului
scalei subiective. Autorii oferă un exemplu practic: când judecăm cât de înaltă este Sally
pe o scală subiectivă, înțelesul lui „înalt” poate fi calibrat în funcție de expectanțele
create de categoria „femei” (Sally poate fi evaluată ca fiind „destul de înaltă, pentru o
femeie”). În schimb, când evaluăm cât de înaltă este Sally în metri, o asemenea
calibrare nu are cum să se realizeze, deoarece un metru este un metru, indiferent de
genul persoanei care este măsurate.
Am prezentat o serie de procese prin care aplicarea stereotipurilor se realizează,
iar în continuare vom analiza când aceste procese au cele mai mari sanse să se realizeze.
Din anii '20 până în anii'90 o multitudine de studii au confirmat faptul că activarea
categoriilor se produce în momentul în care unui observator îi lipsesc motivația, timpul
sau capacitatea cognitivă de a se gândi profund (și corect) despre alte persoane
(Bodenhausen et al 1999, Brewer & Feinstein 1999, Fiske et al 1999, apud MacRae,
Bodenhausen, 2000). Având în vedere că stereotipurile categoriale sunt folosite cel mai
adesea în momente în care capacitatea mentală și motivația sunt joase, probabil nu este
de mirare cu Gilbert și Hixon au descries aceste stereotipuri ca fiind „prietenul cel mai
bun al trântorului” (1991:509, apud MacRae, Bodenhausen, 2000). Deși această
abordare este consistentă cu o serie de date valabile, obscurează în același timp o serie
de beneficii cognitive bazale de care un observator se poate folosi, în special în perioade
de stress cognitive. Propunem că probabil observatorii recurg la serviciile de gândire
categorială nu din lene, ci datorită unor beneficii tangibile cognitive pe care acest tip de
gândire le poate oferi, cum ar fi rapiditatea generării de inferențe.
Cel mai evident beneficiu al gândirii categoriale este reprezentat de capacitatea
sa de a facilita atât encodarea de informații consistente cu categoria respective, cât și
informații inconsistente relative la categoria activată în momente în care resursele de
procesare sunt limitate. Acesta este modelul flexibilității encodării (Sherman, Lee,
Bessenoff et al, apud MacRae, Bodenhausen, 2000). În urma activării structurilor
14
informaționale categoriale, materialul așteptat poate fi procesat într-o manieră
conceptuală fluentă, chiar și atunci când capacitatea atențională a unui observator este
scăzută. În felul acesta, orice resursă în plus poate fi direcționată către procesarea
materialului inedit observant, material care se știe cât de greu este de procesat (și
înțeles) în condiții de limitare a resurselor atenționale (Dijksterhuis, van Knippenberg
1995, Stangor, Duan 1991, apud MacRae, Bodenhausen, 2000).
Pe lângă multitudinea de studii dedicate examinării rolului încărcării cognitive
asupra aplicării categoriilor, alte abordări și-au propus să înțeleagă în ce condiții
informațiile categoriale activate au șanse mai mari să influențeze procesarea
informațiilor sociale. O serie de stări motivaționale au fost evaluate ca fiind importante
din această privință. Spre exemplu, motivația ca percepția asupra țintei să fie corectă
afectează în mod evident utilizarea stereotipurilor în evaluare. În schimb, aplicarea
categoriilor este amplificată de o serie de alte stări motivaționale, spre exemplu, când o
astfel de aplicare poate avea o funcție de protejare a ego-ului prin oferirea unei baze
pentru comparații că valență negative (compararea cu o persoană pe care o percepem
inferioară) (Fein, Spencer, 1997, apud MacRae, Bodenhausen, 2000). O altă abordare
este cea a lui Yzerbyt și a colegilor săi (1998, apud MacRae, Bodenhausen, 2000), care
subliniază idea că preocupările metacognitive dictează deseori dacă observatorii vor fi
dispuși să efectueze evaluări bazate pe stereotipuri sau nu. Mai exact, observatorii vor
face evaluări pe baza stereotipurilor doar dacă ei consider că aceste stereotipuri au o
bază informațională legitimă (indiferent dacă o astfel de bază există sau nu).
Aplicarea stereotipurilor în domeniul comportamental
O serie de cercetători s-au îndepărtat de la a studia răspunsurile înalt cognitive
(modul cum afectează stereotipurile memoria sau raționamentul), și și-au îndreptat
atenția către examinarea răspunsurilor motorii care urmează activării categoriale. Este
importantă explorarea acestui domeniu datorită implicațiilor pe care le are asupra
originii acțiunilor umane. Există preconcepția că activitatea umană este ghidată de
procese mentale strategice (conștiiente, conduse de un scop), iar acest gen de
preconcepții este posibil să fie bazate pe nimic mai mult decât o serie de iluzii
introspective (Bargh 1990, 1997; Bargh & Gollwitzer 1994; Dennett 1991; Wegner &
Bargh 1998, apud MacRae, Bodenhausen, 2000). În ciuda faptului că de cele mai multe
ori apărem ca și când comportamentele noastre sunt direcționate în mod conștient,
realitate situației este că frecvent nu suntem în control conștient. În schimb, multe dintre
comportamentele noastre sociale își au originea în activitatea impenetrabilă și
silențioasă a inconștientului nostru. După cum menționează și Bargh, „multe procese
considerate a fi produsul intenției conștiente…ar putea fi, de fapt, produse ne-conștient;
cu alte cuvinte, chiar și activarea și operarea intențiilor (scopurilor) ar putea să se
realizeze fără un act al voinței” (1997:231, apud MacRae, Bodenhausen, 2000). În
memoria de lungă durată se află o serie de structuri cognitive care se presupune că
reprezintă tendințe comportamentale schematice. Autorii argumentează că tot ceea ce
este nevoie pentru ca aceste structuri să modeleze comportamentul uman este activarea
(amorsarea) reprezentării cognitive relevante, iar conștiința nu are nevoie să joace un rol
în acest proces (nici în instigarea tendințelor, nici în menținerea acestora) (Dennet,
1991, apud MacRae, Bodenhausen, 2000).
1.2.4. Inhibarea categoriilor
Interesul pentru egalitarianism și corectitudine față de grupurile minoritare a
crescut semnificativ în ultimele decenii. Conștientizarea ridicată a pericolelor gândirii
15
categoriale a avut o serie de consecințe importante. Mai exact, observatorii, mai nou,
încearcă să prevină expresia gândirii discriminatorii fie pentru că un asemenea
comportament ar fi posibil pedepsit de lege, fie pentru că un asemenea comportament ar
viola standardele lor personale legate de corectitudine și egalitate. După cum putem
observa, fie că motivația provine din surse personale sau sociale, există multe situații în
care observatorii sociali vor dori să evite influența stereotipurilor activate asupra
evaluării celorlalți. O data cu interesul pentru grupurile minoritare sau grupurile care
prezintă o amenințare stereotipală mare, este importană creearea unui cadru pentru
aducerea atenției și asupra unor trăsături întâlnite la totalitatea populației. Fiecare dintre
noi prezintă în fața unui observator un anume nivel de atractivitate fizică, iar acest nivel
poate influența profund interacțiunea sa cu persoana respective. Considerăm că este
importantă investigarea mai profundă a efectelor aspectului fizic asupra interacțiunilor
din diferite medii sociale. Mai departe vom prezenta, totuși, efectele pe care le are
inhibarea stereotipurilor.
Bineînțeles, pentru ca un observator să evite posibilele influențe pe care le poate
avea un stereotip asupra evaluării sale, acesta trebuie în primul rând să fie conștient de
posibilitatea ca o asemenea influență să existe. În momentul în care un observator nu
este conștient că poate exista un asemenea agent influențator, atunci ei nu vor face pași
pentru a evita eventuale erori cauzate de aceasta. O data cu conștientizarea influenței
gândurilor stereotipice asupra evaluării unei persoane, observatorul are acces la o
varietate de proceduri regulatorii. O posibilitate este aceea ca observatorul să combată
în mod activ acele gânduri, mergând în direcția opusă stereotipului. O abordare mai
ambițioasă ar fi ca observatorul să încerce activ ca stereotipurile să nu intre în primul
rând în dezbaterile lor.
Literatura de specialitate abundă în studii despre suprimarea gândurilor, acesta
fiind un scop destul de comun în viața de zi cu zi a oamenilor. După ce a analizat
procesul controlului mental în variate domenii, Wegner (1994, apud MacRae,
Bodenhausen, 2000) a dezvoltat un model teoretic general al suprimării gândurilor.
Modelul postulează că în momentul în care oamenii încearcă să evite un anumit tip de
gânduri (ex: gândire categorială), scopul este realizat de două procese cognitive. Primul
este procesul monitorizării, care scanează mediul mental pentru gânduri nedorite. Dacă
sunt detectate acest gen de gânduri, un process secundar, operator, este inițiat, care
direcționează conștiința departe de gândul nedorit, folosind un distractor adecvat. Deși
procesul de monitorizare este realizat automat, procesul secundar este anevoios și
necesită resurse cognitive adecvate pentru a avea succes. În consecință, detectarea unor
gânduri care conțin erori cauzate de stereotipurile activate este o sarcină simplă,
realizată independent de alte sarcini cognitive pe care observatorul le are. Pe de altă
parte, înlocuirea gândurilor acestora cu distractori adecvați, este un process provocator
care se poate realiza doar atunci când există resurse atenționale valabile.
Efectele ironice ale inhibării stereotipurilor
O serie de studii au documentat consecințele ironice ale inhibării stereotipurilor
în funcție de reacțiile observatorului asupra unor ținte consistente stereotipic (e.g.
Macrae et al 1994a, 1996, 1997a, 1998a; Sherman et al 1997; Wyer et al 1998, apud
MacRae, Bodenhausen, 2000). Spre exemplu, când evaluăm o țintă (ex: skinhead), o
perioadă anterioară de supresie poate promova creșterea stereotipizării, o data ce
perioada inițială de inhibare a fost relaxată. Se pare că o instruire explicită a inhibării
stereotipurilor, le fac mai accesibile ulterior, în perioada post-inhibare. De multe ori
nivelul înalt de accesibilitate al acestor stereotipuri, și lipsa unei regulații active, duce ca
16
observatorul să facă evaluări folosind stereotipurile activate mult mai mult decât dacă
nu ar fi încercat în primă instanță să le inhibe.
Investigații ulterioare ale acestui fenomen ironic au criticat studiile inițiale care
au folosit ținte pe care oamenii nu sunt foarte motivați să le trateze în mod egal sau să
suprime în fața lor stereotipuri (ex: skinheads). Vom ține scurtă prezentarea efectelor
deoarece ele nu prezintă un punct de interes vital pentru lucrarea curentă.
Folosirea stereotipurilor și efectul încercării suprimării lor a fost intens studiat; S-a
încercat chiar o comparare a efectului suprimării stereotipurilor în diferite culturi: cea
colectivistă versus cea individualistă. S-a observat că în culturile colectivste, datorită
obișnuinței oamenilor de a-și suprima anumite gânduri, efectul încercării suprimării de
stereotipuri nu accentuează ulterior folosirea acestora (Zhang, Hunt, 2008). În culturile
individualiste, pe de altă parte, încercarea conștientă de a suprima anumite stereotipuri,
duce la o creștere a folosirii acestora în perioada ulterioară exercițiului.
Având în vedere efectele negative ale stereotipizării, multe cercetări s-au
concentrat pe creearea de noi modelități prin care să putem atenua impactul
stereotipurilor. O serie de studii au argumentat că privirea din perspectiva unei persoane
care poate fi catalogată într-o categorie stereotipă, poate diminua stereotipizarea acelei
persoane. Spre exemplu, într-un studiu, persoanele care au fost instruite să realieze un
eseu tip „o zi din viața...” pentru un bătrân, fiind instruiți să se pună în locul lui cand
scriu acest eseu, au scris eseuri mai muțin stereotipe decât cei din grupul de control
(Galinsky, Moskovitz, 2000). Cercetări mai recente, însă, au explorat posibilitatea ca
luarea unei perspective diferite asupra unui individ, depinde de cât de stereotip este
individul vizat. Persoanele care au fost puse să scrie din perspectiva unui bătrân
ambiguu stereotipic, au folosit mai puține stereotipuri decât cei care nu au abordat
problema din perspectiva sa; Însă, persoanele care au fost puse să scrie din perspectiva
unei persoane din afara grupului, care era clar în concordanță cu o serie de stereotipuri,
au fost mai înclinate să folosească stereotipuri în eseu decât cele din grupul de control
(Skorinko, Sinclair, 2013). Autorii au argumentat că această creștere a utilizării de
stereotipuri apare datorită faptului că stereotipurile stau la baza abordării din
perspectiva cuiva în momentul în care stereotipurile legate de țintă sunt evidente. În
acest experiment, persoanele au fost pregătite înainte de începerea eseului folosind un
exercițiu de căutare de cuvinte, pentru grupul experimental introducând cuvinte care
reprezintă stereotipuri legate de bătrânețe..
1.3. Influența scopurilor asupra activării categoriilor
Moskovitz (2013) abordează în cartea sa competiția dintre răspunsurile
inconștiente. El menționează că urmărirea unui scop poate fi inițiată preconștient prin
activarea scopului prin (a) expunere incidentă la constructul scopului (fie în forma unui
comportament care este relevant scopului, fie sub forma unor cuvinte care sunt
sinonime scopului), (b) legătura scopului cu stimuli ai mediului specifici (fie prin
asocieri cronice dezvoltate cu timpul și cu ajutorul exersării, fie prin planuri temporare
care leagă scopul de un stimul anume), și (c) eșecul, sentimentul de incompetență, și
sentimentul de inferioritate într-o dimensiune relevantă scopului (în așa fel trezind
răspunsuri compensatorii care nu numai că sunt determinate de puterea angajamentului
față de scop, de fezabilitatea atingerii acelui scop, și de dezirabilitatea atingerii lui, ci și
de concentrarea reglatorie.
Autorul argumentează mai departe că faptul că scopurile sunt automat activate și
determină procese cognitive care facilitează atingerea scpurilor, introduce încă un mod
prin care controlul preconștient se poate manifesta. Scopurile pot intra în competiție, pot
17
interfera, pot inhiba alte procese. Deoarece scopurile exercită influență asupra stadiilor
incipiente ale procesării de informații, gândurile nedorite și obiceiurile proaste (sau
orice răspuns care poate altfel să treacă necontrolat) pot fi probabil perturbate sau
prevenite de un scop incompatibil cu acestea. În esență, susține Moskovitz (2013),
controlul proceselor cognitive se poate face prin intermediul unei „lupte” dintre
constructe opozante. Acesta suține că această „luptă” reprezintă o componentă
importantă care ar trebui adăugată modelelor controlului mental deoarece a concepe
controlul mental ca necesitând efort și intenționalitate conștientă este echivalentul a
spune că acesta se poate realiza doar după ce un proces nedorit a fost inițiat. Controlul
în aceste cazuri este asociat cu procese de ajustare si corectare a unui eveniment care s-a
petrecut deja. Introducerea „luptei” preconștiente între constructe, incluzând scopurile
activate, oferă posibilitatea controlului sa fie nu doar o metodă de corecție, ci și una de
prevenire. O concepție a controlului ca fiind doar corectiv lasă multe limitări auto-
reglării.
După cum am prezentat mai devreme, încercarea inhibării unui gând nedorit
poate conduce nu numai către acesta să revină, dar și să devină mult mai accesibil.
Chiar și în cazul în care o persoană este conștientă de prezența unui proces nedorit, și
are motivația necesară să îl inhibe, s-ar putea, totuși, ca aceasta să nu dispună de
resursele atenționale necesare pentru a corecta acel proces. Un control preconștient nu
este ținta unor astfel de vulnerabilități, în schimb, scopurile pot fi folosite în mod
strategic pentru a combate gânduri și comportamente nedorite.
Competiția și interferarea dintre constructe poate lua două forme conform lui
Moskowitz (2013): (a) un construct este activat în locul unui construct alternativ
(relevant față de stimul), și (b) două constructe sunt activate și unul il suprimă pe
celălalt, dacă cele două sunt incompatibile. Aceste două forme de interacțiune între
constructe descriu un concurs între ele pentru a „captura” un stimul, diferența între ele
fiind amplasarea liniei de „finish”: una fiind amplasată (în prima linia de finish este
amplasată înaintea activării vreunui construct, iar în cea de-a doua este amplasată în
momentul în care stimulul a fost categorizat).
O modalitate prin care un proces automat poate fi perturbat și controlat este prin
activarea unui construct incompatibil înaintea și în locul său. Moskowitz oferă un
exemplu elocvent pentru această afirmație: în locul unui stereotip ca cea mai puternică
asociație față de un grup extern, este posibil ca o altă asociație să se formeze prin
antrenament. Kawakami, Dovidio, Moll, Hermsen, și Russin (2000, apud Moskowitz,
2013) au realizat un experiment, în care participanții au învățat asociații nonstereotipice
legate de grupuri externe. Acestea au condus ca asociațiile stereotipice legate de grupul
respectiv să nu se mai activeze deloc în prezența unui membru. Acest fenomen a fost
observat ulterior de mai mulți cercetători.
MacRae, Bodenhausen și Milne (1995, apud Moskowitz, 2013) arată că această
competiție dintre constructele activate există, examinând două stereotipuri relevante
pentru același stimul. Participanții care au observat o femeie de origine asiatică
mâncând noodles au avut activată categoria de asiatici, cu setereotipurile aferente, în
timp ce categoria femeie a fost inhibată. Participanții care au observat o femeie asiatică
în fața unei oglinzi, arajându-se, au avut activată categoria femeilor, împreună cu
stereotipurile aferente acesteia, în timp ce categoria asiaticilor a fost inhibată. Autorii
studiului original afirmă că având în vedere existența unei multitudini de modalități prin
care o persoană poate fi categorizată, în acest proces sunt interconectate mecanisme atât
exitatorii cât și mecanisme inhibitorii care regulează activarea acestor categorii. Când o
categorie devine dominantă, categoriile alternative, care se aflau în competiție cu
18
aceasta pentru a captura stimulul, sunt inhibate. Această inhibare are un rol important,
ea reducând interferențele pe care le-ar cauza aceste categorii în mod normal.
În momentul în care categoriile care se întrec pentru capturarea unui stimul sunt
incompatibile, cum ar fi cazul unor categorii care conțin stereotipuri specifice stimului
și categorii care conțin opusul stereotipurilor anterioare, efectul de inhibare este mult
mai pronunțat în momentul în care una dintre ele „câștigă”. Studii variate confirmă
faptul că amorsajul unui stereotip facilitează accesul la la caracteristici stereotipice, și în
același timp inhibă accesul la caracteristici inconsistente cu stereotipul amorsat
(Dijksterhuis, van Knippenberg, 1996, apud Moskowitz, 2013). După cum am prezentat
anterior în această lucrare, MacRae și MacLeod (1999, apud Moskowitz, 2000) au
examinat și ei interferețe și inhibări asemănătoare dintre constructe care sunt în
competiție în domeniul memoriei și uitării. Inabilitatea de memora informații poate fi
cauzată de interferența a unor reprezentări aflate în competiție care blochează
informațiile dorite să ajungă în conștient. Autorii au propus că reactualizarea
informațiilor sociale este regulată de procese implicite care conduc către inhibarea
temporară (uitarea) a constructelor aflate în competiție. Spre exemplu, când o persoană
încearcă să-și amintească numele persoanei cu care se întâlnește la un restaurant,
numele persoanelor cu care a mai fost în acel restaurant sunt automat inhibate. În
concluzie, colectarea unui item specific din memorie conduce la inhibarea altor item
relevanți, dar care se afla în competiție cu item-ul dorit.
Moskowitz (2013) susține că scopurile, fiind constructe reprezentate în memorie
care pot fi activate, ar putea, similar, fi capabile să intre în competiție cu alte constructe
incompatibile pentru a determina categorizarea unui stimul. Acesta a explorat abilitatea
scopurilor de a exercita un control preconștient perturbând activarea unor constructe
alternative. Activarea scopurilor a fost examinată ca provenind atât din surse cronice cât
și din surse temporare. Constructul examinat de acesta a fost stereotipul legat de un grup
specific și implicit activat în momentul în care un membru al grupului este întâlnit.
Scopul care intră în competiție cu acest stereotip a fost dorința de a aborda într-un mod
echitabil, egalitarian și corect membrii acestui grup (de asemenea, în lucrarea lui
Galinsky, Moskoqitz, 2000b a fost explorat scopul de abordare din perspectivă a
interferat cu activarea stereotipurilor prin activarea conceptului de sine în locul activării
lui).
Scopurile și constructele care intră în competiție au fost alese special pentru a
servi unor scopuri prestabilite. Pe lângă faptul că acestea au permis testarea ipotezei
conform căreia scopurile intră în competiție cu constructe incompatibile pentru a
determina ce fel de constructe sunt activate, această abordare i-a permis autorului să
examineze în amănunt și mecanismele de control a stereotipurilor. Așadar, scopurile
pot perturba preconștient activarea stereotipurilor, conducând astfel la controlul
stereotipurilor nu prin corectarea utilizării lor, ci prin prevenirea activării lor de la
început.
Moskowitz, Gollwitzer, Wasel și Schaal (1999, apud Moskowitz, 2013) au
examinat interferența dintre stereotipurile legate de femei și scopurile cronice
egalitariene îndreptate către femeie. O activitate de pronunțare a fost folosită pentru a
examina dacă stereotipurile legate de femei au fost activate sau nu. Indivizi cu scopuri
cronice și indivizi fără scopuri cronice au fost rugați să pronunțe cuvinte care apar pe un
ecran. Fiecare cuvânt aparărea imediat după o imagine care a ramas pe ecran pentru 200
milisecunde. Pentru exemplele critice, imaginile erau fie ale unei femei, fie ale unui
bărbat, iar cuvintele care urmau fie relevante stereotipal, fie irelevante. Daca un
stereotip era activat, s-ar fi produs un efect de amorsaj prin pronunțarea mai rapidă a
cuvintelor relevante stereotipal față de celelalte cuvinte, irelevante stereotipal.
19
Moskowitz et al. (1999, apud Moskowitz, 2013) au observat că în persoanele
fără un scop cronic egalitarian a fost facilitat timpul de răspuns (în comparație cu
persoanele cu un scop cronic egalitarian) al pronunțării atributelor stereotipice după
amorsajul stereotipic. Această facilitare nu a fost observată pentru cuvintele care urmau
unor amorse irelevante din punctul de vedere al stereotipului pe care îl descriau.
Persoanele cu un scop egalitarian cronic nu au prezentat o diferență semnificativă
indiferent dacă aceste cuvinte urmau unei amorse stereotipice. Acest model de activare
pentru cei fără un scop cronic, și controlul în cazul celor cu un scop cronic egalitarian a
fost observat și când răspunsurile se realizau la o viteză la care încercările de inhibare
conștiente nu aveau cum să intervină (când cuvintele țintă urmau amorsei la 200 de
milisecunde). Observațiile sugerează că scopurile egalitariene cronice pot perturba o
legătură automată între o reprezentare a unui grup și un stereotip, așadar activarea unui
stereotip nu este inevitabilă.
Moskowitz et al. (2000, apud Moskowitz, 2013) observă un model identic în
rezultate folosind stereotipuri legate de americani de origine africană și participanți
selectați în funcție de scopurile cronice egalitariene și de a fi corecți față de americanii
de origine africană. Această paradigmă nu oferă dovezi directe pentru interferența
scopurilor activate cu activarea stereotipurilor, prin urmare, în alt experiment,
Moskowitz a înlocuit cuvintele relevante pentru stereotipuri cu o serie de cuvinte
relevante pentru egalitarianism. Rezultate confirmă ipoteza, fețele americanilor de
origine africană (dar nu persoanele albe) facilitează răspunsurile legate de cuvinte
egalitariene (dar nu și cele de control) pentru persoanele cu scopuri cronice (nu și pentru
cei fără un scop cronic egalitarian.
Probabil cele mai relevante date pentru susținerea aceste ipoteze (scopurile sunt
activate și concurează cu stereotipurile) vin de la studii în care în care scopul de a fi
egalitarian a fost creat temporar în laborator (Gollwitzer, Schaal, Moskowitz,
Hammelbeck, Wasel, 2000; Moskowitz, 2000b, apud Moskowitz, 2013). În acest fel,
diferențele observate în activarea stereotipurilor indivizilor care au fost asignați
condiției în care scopurile au fost create ar putea proveni doar din diferențele legate de
activarea scopurilor. După cum am menționat anterior, implicarea necesară pentru a
produce o activare automată a unui scop poate veni din formarea unor intenții de
implementare care sunt atașate scopului.
Spre exemplu, Gollwitzer et al. (2000, apud Moskowitz, 2013) a impus
participanților scopul de a fi corecți și egalitarieni cu femeile, dar doar jumătate din
acești participanți au alocat scopurilor intenții implementaționale. Când un scop este
legat de un plan și implicare în scopul produs de plan, inițierea răspunsurilor poate fi
direcționată către mediu, în așa fel încât tot ceea ce este necesar este stimulul potrivit.
Autorii au observat că doar participanții care au legat scopul de o intenție
implementațională au reușit să controleze activarea automată a stereotipurilor.
Moskowitz (2000b, apud Moskowitz 2013) a observat un efect similar asupra scopurilor
impuse în laborator către participanți, scopuri care interferează cu activarea
stereotipurilor legate de americani de origine africană.
Moskowitz (2013) argumentează că un mecanism prin care scopurile activate
pot preveni activarea stereotipurilor poate fi faptul că un construct se activează în locul
altui construct. În locul activării unui stereotip, se activează un scop egalitarian. Mai
mult, o activare a unui construct nu doar că interferează cu activarea altor constructe
incompatibile, ci acestea sunt chiar inhibate în felul acesta potențialul activării lor fiind
redus.
Exersarea asocierii unui scop cu un anumit stimul poate duce la o activare
implicită a acestui scop în prezența stimulului (Bargh, 1990, apud Moskowitz, 2013).
20
Reamintim totuși studiile lui Wegner (1994, apud Moskowitz, 2013) în care propunerea
unui scop de inhibare a unui stereotip poate conduce la o hiperactivare a acestui
construct ulterior, dacă aceste scopuri sunt propuse într-o anumită situație (sunt
singulare). Moskowitz (2013) argumentează că probabil o rutinizare prin exersare (cu
ajutorul unor condiții contextuale care creează o implicare puternică în atingerea
scopului propus) a acestor scopuri de inhibare a unor stereotipuri ar putea conduce către
o inhibare în prezența stimulului. Fox (1995, apud Moskowitz, 2013) sugerează că un
proces mai bine denumit ca „spreading inhibition” (răspândirea inhibiției) poate fi
produs dacă atenția este în repetate rânduri concentrată către ignorarea unui stimul și a
conținutului semantic asociat cu acesta. În locul unei facilitări, exersarea evitării unui
construct poate rezulta în inhibarea implicită a constructului respectiv. Tipper (1985,
apud Moskowitz, 2013) a numit acest tip de inhibiție a ignorării stimulilor „amorsaj
negativ”.
Așadar, dacă egalitarienii cronici sunt abili în a inhiba stereotipuri, este posibil
ca prezența unor stimuli relevanți pentru stereotipuri să provoace mai mult decât simpla
activare a scopurilor lor egalitariene și prevenirea activării stereotipurilor. Moskowitz et
al. (1999, apud Moskowitz, 2013) au prezentat primele dovezi care atestă faptul că
stereotipurile pot fi inhibate de prezența unui stimul relevant stereotipurilor (cum ar fi,
spre exemplu un membru al unui grup stereotipizat), demonstrând că persoanele cu
scopuri cronice egalitariene prezintă o mărire a timpului de răspuns la cuvinte relevante
pentru stereotipuri într-o activitate amorsată negativ (în care amorsa stereotipică trebuie
ignorată mai degrabă decât abordată). Autorii au sugerat că în cazul stereotipizării,
categorizarea unei persoane ca având piele mai închisă la culoare, sau trăsături
feminine, sau îmbrăcăminte religioasă ar fi o parte naturală a procesului preconștient al
percepției și categorizării. Însă, conținuturile semantice legate de categorie datorită
stereotipurilor culturale, ar putea fi inhibate ca funcție a categorizării în locul activării
lor. O astfel de inhibiție poate fi produsă de încercarea de a ignora sau inhiba
stereotipuri de către oamenii care au automatizat în timp aceste procese.
Moskowitz (2013) concluzionează că un control volițional al stereotipurilor nu
este necesar să implice corectarea. Este cunoscut faptul că scopurile conștiente conduc
către încercări care necesită efort pentru a controla procesarea cognitivă. Cartea lui
Chaiken și Trope (1999, apud Moskowitz, 2013) prezintă că în ultimii 20 de ani, studiile
s-au concentrat asupra modului în care scopurile moderează cogniția prin inițierea unor
procese care corectează aceste procese automate. Spre exemplu, Gillbert (1989, apud
Moskowitz, 2013) și Tetlock (1985, apud Moskowitz, 2013) sugerează cu scopurile pot
determina o ajustare în raționamentul atributiv în așa fel încât inferențele atribuționale
sunt modificate de o considerație a constrângerilor situaționale.
Așadar, domeniul controlului volițional a fost concentrat asupra abilității
scopurilor conștiente de a corecta un output al unor procese automate în locul abilității
unui scop de a preveni aceste procese. Cu toate acestea, scopurile sunt capabile de a fi
implicate în construirea, nu doar corectarea răspunsurilor unui om. Controlul asupra
unui proces automat este nu ține doar de răsturnarea rezultatelor procesului, ci o luptă
între acel proces și alte răspunsuri preconștiente. Un astfel de control poate veni sub
forma unor credințe aflate în competiție care sunt de asemenea legate automat de un
stimul (Kawakami et al, 2000, apud Moskowitz, 2013), dar pot veni în același timp și
sub forma unor scopuri. Voința poate opera și preconștient, având ca și consecință
faptul că un control asupra cogniției și comportamentului nu este neaparat dependent de
capacitatea sau conștientizarea erorilor precum sunt procesele coercitive, care depind de
acestea pentru a avea succes.
21
Moskowitz (2013) susține că studiile viitoare ar trebui să ofere mai mult decât
demonstrarea capacității scopurilor de a fi activate înaintea sau în paralel cu alte
constructe cognitive. Studiile viitoare trebuie să examineze mecanismele prin care
scopurile sunt regulate și maniera în care răspunsurile compensatorii sunt declanșate și
influențează răspunsurile.
Paunonen (2006) a argumentat în lucrarea sa că studiul fenomenului invers este
de asemenea important, mai exact cum afectează cunoștințele anterioare în legătură cu o
persoană nivelul de atractivitate perceput în persoana respectivă de către un observator.
Experimentul și-a propus să reproducă și să extindă o serie de rezultate ale unor
experimente anterioare (Gross, Crofton, 1977 și Hassin, Trope, 2000) care au studiat
fenomenul stereotipurilor legate de atractivitatea fizică. Spre deosebire de studiile
menționate anterior, studiul lui Paunonen (2006) a fost modificat pentru a combate o
serie de limite ale lor. Spre exemplu studiul a inclus atât fotografii de femei, cât și
fotografii de bărbați, s-au folosit mai multe fotografii pentru fiecare persoană, pentru a
contracara un efect singular eventual produs de caracteristicile unei fotografii. Simultan
au fost manipulate trei dimensiuni independente ale personalității pentru fiecare
persoană reprezentată în fotografii. Au fost ulterior măsurate efectele manipulării
personalității nu numai asupra atractivității globale (ex: atractivitate, sănătate și
masculine-feminin) dar și asupra unor trăsături fizice specifice (ex: mărimea ochilor,
grosimea buzelor, simetria facială). De asemenea, atracția generală față de o țintă a fost
evaluată ca fiind un posibil mediator al efectelor pe care le-au avut trăsăturile de
personalitate asupra atributelor faciale.
Studiul menționat anterior a fost realizat pe un eșantion de 256 de studenți la
psihologie (106 băbați, 150 femei). Fiecărui participant i s-a oferit o descriere a unei
femei sau a unui bărbat, care era descrisă ca fiind fie inteligentă intr-o mare măsură fie
în mică măsură, dependentă într-o mare sau mică măsură și onestă sau nu. După
lecturarea descrierii țintei, observatorul a realizat câteva inferențe legate de
personalitatea țintei. Urmând evaluării personalității, subiectului i se prezenta o
fotografie, pentru ca apoi să evalueze persoana în funcție de diferite trăsături faciale și
alte caracteristici fizice.
Jumătate din persoanele care au participat la studiu au primit fotografia unui
bărbat, cealaltă primind fotografia unei femei. Au fost aleși patru bărbați și patru femei
pentru a servi drept modele pentru fotografii. Autorii argumentează că au folosit mai
multe modele pentru a minimaliza efectele pe care le pot avea trăsăturile particulare ale
unui model asupra rezultatelor cercetării, argument după care ne-am ghidat în studiul
curent. Efectele pe care le pot avea trăsăturile idiosincretice ale fizicului unui model
asupra atribuirilor evaluatorului. Motivul pentru care autorii au ales utilizarea unor
trăsături specifice de personalitate pentru acest experiment, mai exact inteligența,
independența și onestitatea, rezidă în faptul că acestea par a fi caracteristici
interpersonale care influențează profund impresiile pe care le avem despre ceilalți.
În concluzie, „înfățișarea fizică este un determinant al simpatizării în
interacțiunea de zi cu zi, este unul din factorii relaționați cu atracția interpersonală”
(Golu, 2010). „Atractivitatea fizică corelează pozitiv cu cantitatea de interacțiuni cu
sexul opus, dar relațiile dintre aceste variabile și conduita socială sunt mai complexe.
Deși, obiectiv, atracția fizică este o valoare de necontestat, mulți alți factori de
personalitate determină atracția interpersonală: umorul, inteligența, sociabilitatea,
capacitatea expresivă nonverbală. (...) Atractivitatea fizică nu asigură, pe viață, o relație
de înaltă calitate.” (Golu, 2008, apud Golu, 2010). Golu (2008) a realizat o cercetare în
care a investigat importanța acordată de tineri și adolescenți atractivității fizice într-o
relație interpersonală: intimă sau de prietenie cu o persoană de același sex sau de sex
22
opus. Ancheta pe bază de chestionar s-a efectuat pe un lot de 60 de adolescenți și 60 de
tineri. Primele rezultate „relevă legătura dintre atractivitatea fizică și trăsăturile psiho-
morale percepute, în sensul că atât adolescenții, cât și tinerii, indiferent de sex, fac
interpretări mult mai favorabile despre comportamentul persoanelor atrăgătoare fizic
(femei și bărbați), pe care le văd ca fiind mai sociabile, mai echilibrate, mai bune, mai
inteligente. Atractivitatea fizică are deci un puternic impact asupra modului cum sunt
percepuți oamenii (îndeosebi femeile). (...) Oamenii obișnuiesc să extindă frumusețea
exterioară și asupra caracteristicilor psihice și morale ale altor persoane.” (Golu, 2008,
apud Golu, 2010)
23
Capitolul 2. METODOLOGIA CERCETĂRII
2.1. Tipul cercetării
Cercetarea curentă este una non-experimentală, de tip corelațional, care
evaluează relația dintre variabile cu scopul de a identifica relații care să permită
predicții.
2.2. Obiectivele cercetării
Obectivul central al cercetării constă în explorarea modului de activare al
stereotipurilor legate de atractivitatea fizică a unei persoane în prezența unui stimul
relevant (poze ale unor modele umane) și influența acestor stereotipuri asupra alegerii
partenerilor în diadele de prietenie. Acest obiectiv poate fi împărțit într-o serie de
obiective secundare.
Unul dintre aceste obiective presupune observarea existenței unor stereotipuri
legate de atractivitatea fizică a unei persoane care pot influența așteptările legate de
aceasta. Cu alte cuvinte obiectivul acesta urmărește stabilirea unei relații între
atractivitatea percepută de către un observator și evaluarea trăsăturilor personale ale
persoanei observate (așteptările legate de persoana respectivă).
De asemenea anticipăm că un observator cu o stimă de sine normală își va
percepe prietenii ca fiind asemănători cu ei înșiși din punct de vedere al atractivității.
Un al obectiv presupune că alegerea partenerilor în cadrul diadelor de prietenie
este influențată de nivelul de atractivitate perceput de către observator.
Se urmărește atingerea acestor obiective utilizând stimuli umani care anticipăm
că vor determina o activare a unui set de stereotipuri legate de atractivitatea fizică a
modelului. Această activare va determina o influență asupra evaluării modelelor în
legătură cu o serie de caracteristici personale care au fost găsite de cercetări anterioare a
fi dezirabile pentru un prieten. De asemenea prin autoevaluarea propriei atractivități și
evaluarea prietenilor apropiați pe aceleași scale ca și modelele folosite, sperăm să
observăm o corelație între ele și modul de evaluare al modelelor.
2.3. Variabile
Pentru a atinge obiectivele stabilite, cercetarea curentă va măsura o serie de
variabile.
Variabilele independentesunt reprezentate de scorurile obținute pe scala de
autoevaluare aatractivității fizice a respondentului, de scorurile obținute pe scala de
evaluare a atractivității fizice a modelelor și parțial a atractivității fizice a prietenilor
apropiați. Variabila atractivitate fizică evaluată a prietenilor apropiați nu va fi folosită în
procedurile statistice datorită subiectivității acesteia și efectului observat de cercetări
trecute care îl are apropierea afectivă față de o persoană asupra evaluării atractivității
fizice ale sale.
Variabilele dependente sunt reprezentate de scorurile obținute pe scalele de
evaluarea trăsăturilor personale pentru modele, mai exact, scorul obținut de fiecare
model pe scala de încredere, empatie, inteligență, independență, respectiv pe scala
amabilitate.
Având în vedere natura chestionarului folosit în această cercetare, variabilele
folosite sunt categoriale, doarece sunt măsurate pe o scală de tip likert în 5 trepte.
24
3.4. Ipotezele cercetării
Aceste ipoteze ne-au orientat în analiza cantitativă a datelor obținute.
H1. Va exista o corelație pozitivă între rezultatele scalelor de atractivitate
percepută pentru modelele din fotografii și scalele de încredere, empatie, inteligență,
independență, respectiv amabilitate.
H2. Va exista o corelație pozitivă între scala de autoevaluare a atractivității
fizice și scala de evaluare a atractivității fizice a prietenilor apropiați.
H3. Va exista o corelație pozitivă între evaluarea trăsăturilor prietenilor și
evaluarea trăsăturilor persoanelor percepute ca fiind atractive.
2.5. Participanți
Eșantionul folosit pentru acest studiu a fost compus în total din 75 de persoane.
Pentru acestea s-au colectat și o serie de date demografice precum categoria de vârstă și
genul. Categorizați în funcție de vârstă, participanții se impart după cum urmează: 6
participanți cu vârste de sub 20 de ani (8%), 59 de participanți cu vârste cuprinse între
20 și 29 (78,66%), 7 participanți cu vârste între 30 și 39 (9.33%) și 3 participanți cu
vârste cuprinse între 40 și 49 (4%). Eșantionul a fost compus din 25 de bărbați (33,33%)
și 50 de femei (66,66%).
Eșantionul este unul semi-randomizat, chestionarul fiind postat în diferite rețele
de socializare și trimis de persoane din medii de proveniență diferite către cunoscuți,
folosindu-se liste de corespondență e-mail. În mare parte, însă acesta a fost compus din
studenți, majoritatea din cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației,
specializarea psihologie.
2.6. Metode și instrumente
Instrumentul de colectare a datelor necesare pentru analiză a fost un chestionar
special elaborat pentru obiectivele acestui studiu (Anexa 2.).
Chestionarul conține un numar de 18 itemi, din care 2 itemi sunt utilizați pentru
colectarea datelor demografice ale respondențior, mai exact categoria de vârstă și genul.
Dintre cei 16 itemi rămași, un item este utilizat pentru autevaluare propriei atractivități
fizice pe o scală de tip likert în 5 trepte, descrise astfel: 1 – foarte atractiv/ă, 2 – în mare
măsură atractiv/ă, 3- mediu atractiv/ă, 4 – nu prea atractiv/ă, 5 – deloc atractiv/ă.
Un alt item a fost utilizat pentru a prelua date în legătură cu evaluarea prietenilor
apropiați pe o serie de criterii. Respondenții au fost puși să își evalueze prietenii
apropiați tot pe o scală de tip likert în 5 trepte în funcție de cât de mult consideră că
aceștia dețin fiecare calitate în parte dintr-o serie. Calitățile evaluate au fost
următoarele: nivelul de încredere, empatie, inteligență, independență și amabilitate și
atractivitate fizică. Acestea au fost prezentate sub forma unui tabel în care rândurile sunt
etichetate cu diferitele calități mai sus menționate, iar coloanele reprezintă notele oferite
pe scala likert (Fig. 1).
25
Deține această
calitate în foarte
mare măsură
Deține această
calitate în mare
măsură
Deține această
calitate în
măsură potrivită
Nu prea deține
această calitate
Nu deține
această calitate
deloc
De încredere -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Empatică -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Sociabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Inteligentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Independentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Amabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Atractivă fizic -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Tabel 2.1: Exemplu matrice pentru evaluarea trăsăturilor personale și a atractivității
fizice.
Cerința itemului a fost următoarea: „Gandiți-vă la prietenii apropiați. Ce calități
dețin ei? Bifați în ce măsură prezintă prietenii apropiați aceste calități”. Scala likert
folosită a utilizat următoarele etichete: „Dețin această calitate în foarte mare măsură”,
„Dețin această calitate în mare măsură”, „Dețin această calitate în măsură potrivită”,
„Nu prea dețin această calitate”, „Nu dețin această calitate deloc”.
Acest item a fost introdus în chestionar pentru a identifica cecalități primează
între prietenii apropiați în momentul completării chestionarului. Acestea vor fi utile
pentru a identifica trăsăturile căutate într-un prieten, și a observa dacă există o tendință
în evaluarea persoanelor adecvat atractive în mod similar asemănător cu prietenii
apropiați.
Următorii 14 itemi din chestionar au fost formați prin prezentarea unei fotografii
color a unei persoane de gen masculin sau feminin precedată de cerința itemului: „Ce fel
de persoană considerați că este cea din poza de mai jos?”. Pentru a răspunde la item,
respondenții au fost nevoiți să completeze un tabel (Fig. 1), în care evaluează persoana
din poză în funcție de o serie de criterii.
Pozele folosite au fost poze cu fețele persoanelor, fiind selectate doar cele cu
expresii faciale neutre. Pozele provin dintr-o bază de date a Karolinska Institutet, bază
de date care conține 4900 de poze umane afițând diferite emoții. Materialul a fost
dezvoltat în 1998 de către Daniel Lundqvist, Anders Flykt și Professor Arne Öhman în
cadrul departamentului de Neuroștiințe Clinice (Department of Clinical Neuroscience),
secția psihologie a Institutului Karolinska, Stockholm, Suedia. Materialul a fost inițial
realizat în scopul cercetării psihologice și medicale. Mai exact, materialul a fost
dezvoltat pentru a fi în special util în cercetarea percepției, atenției, emoției, memoriei și
experimentelor de „backward masking”. Așadar, s-a acordat atenție specială
luminozității fotografiilor, simetriei luminilor, fotografierii expresiilor din mai multe
unghiuri, folosirii unei uniforme pentru toate modelele, fotografierii identice pentru toți,
fixarea ochilor și gurii în pozitii fixe pentru fotografiere. Setul de fotografii conține
fotografiile a 70 de indivizi, fiecare exprimând 7 emoții diferite, fiecare emoție fiind
fotografiată din 5 unghiuri diferite.
Vom omite a menționa procedurile folosite de autorii bazei de date pentru
obținerea fotografiilor cu expresii emoționale, deoarece aceasta nu prezintă interes
pentru cercetarea curentă. Ceea ce este relevant, este faptul că toate persoanele care au
servit drept model pentru acest proiect au fost fotografiate de la o distanță de 3 metri.
Distanța absolută a fost adaptată pentru fiecare subiect în parte, ajustându-se poziția
camerei astfel încât ochii și gura participanților să se afle in poziții specifice,
26
predefinite. luminarea fețelor s-a realizat prin castarea unei lumini indirecte, distribuită
simetric pe ambele părți ale feței. Toți participanții au purtat un tricou neutru, gri.
Din totalul de 4900 de poze am ales în primul rând o serie de poze pentru care
existau date colectate din studii anterioare în legătură cu o serie de trăsături evaluate de
observatori ai pozelor. Aceste trăsături au venit în forma unei baze date cu rezultate
standardizate ale evaluării pozelor în funcție de: atractivitate fizică, caracter afectuos,
agresivitate, răutate, inteligență, încredere, stabilitate emoțională, încredere,
responsabilitate.
Din aceste aproximativ 3000 de fotografii am selectat pentru studiul curent, în
primul rând doar fotografiile care prezentau emoții neutre, de tip portret. În acest fel am
redus numărul de poze la 70 de poze tip portret reprezentând emoții neutre, pentru a nu
influența evaluarea lor pe diferitele scale de emoțiile pe care le exprimau modele.
Având în vedere că studiul curent este interesat de atractivitatea fizică, din cele
70 de poze rămase, 35 de poze ale unor modele de gen feminin și 35 ale unor modele de
gen masculin, au fost selectate mai departe cate 7 poze pentru fiecare gen. Cele 7 poze
au fost selectate în funcție de scorurile standardizate ale atractivității lor. Au fost
selectate în primul rând extremele: poza cu cel mai înalt scor pentru fiecare gen pe scala
atractivității fizice, și poza cu cel mai jos scor pentru scala atractivității fizice.
Următoarea etapă a selecției a constat în identificarea și selectarea unei poze cu un scor
mediu al atractivității pentru fiecare gen în parte, urmând ca apoi să fie selectate în mod
asemănător, două poze peste medie atractive și doua poze care se află sub medie pentru
fiecare gen. Astfel, am redus numărul de poze de la 70 la 14 și am păstrat un echilibru în
nivelul de atractivitate al modelelor folosite.Ținem să menționăm că încă un criteriu al
selectării fotografiei a fost unul de natură calitativă, și anume pe baza datelor obținute
pe un eșantion redus, de 10 persoane am selectat dintr-o serie de poze egal scorate în
funcție de nivelul atractivității, pozele care seamană mai mult cu persoane de etnie
română.
Menționăm că atât pozele cât și datele legate de atractivitatea fizică a lor
împreună cu evaluarea trăsăturilor caracteristice au fost realizate pe populație suedeză,
așadar, ne așteptăm la o serie de discrepanțe între modul de percepție a atractivității
fizice ale eșantionului folosit de creatorii originali ai studiului și modul de percepție ale
unui eșantion bazat pe populație românească.
Vom argumenta aici folosirea acestui eșantion de fotografii în particular în locul
alternativelor. Există numeroase baze de date de fotografii, o serie din ele fiind scorate
în funcție de atractivitate, însă majoritatea sunt create folosind modele din populația
americană. Multe dintre aceste eșantioane de fotografii sunt realizate în condiții diferite
de iluminare, modelele folosite sunt îmbrăcate diferit, ceea ce poate influența
semnificativ o serie de evaluări în legătură cu atractivitatea și alte trăsături personale.
Mai mult, eșantionale din populația americană sunt mult diferite ca fizionomie față de
populația romanească. Am considerat diferențele dintre populația suedeză și populația
română ca fiind mai mici în comparație cu diferențele dintre populația română și
populația americană, cel puțin în ceea ce privește trăsăturile fizice.
De asemenea, printre alternativele luate în considerare în alegerea eșantionului
potrivit de poze, s-au numărat și câteva serii de fotografii suprapuse pentru a creea
trăsături faciale medii. Alături de acestea s-au aflat și o serie de fotografii modelate
artificial, folosind programe specializate de modelare 3D. Nu au fost alese acestea
deoarece o serie de studii au sugerat că acest tip de poze sunt evaluate in totdeauna ca
fiind mai atractive față de pozele reale ale unor persoane, în primul rând datorită
influenței culturale exercitată de mass media, prin promovarea unor standarde nerealiste
27
cu privire la frumusețe, și în al doilea rând datorită simetriei și perfecțiunii tenului
reprezentărilor fețelor, trăsături care nu se regăsesc în realitate aproape deloc.
În concluzie, procesul selectării fotografiilor pentru studiu a fost minuțios
analizat și derulat cu atenție la diferiți factori care ar fi putut distorsiona rezultatele într-
un mod sau altul.
Chestionarul cu cei 18 itemi ai săi au fost urcați pe o platformă online
specializată în facilitarea acesibilității chestionarelor în mediul online. Platforma în
cauză se numește kwiksurveys și a fost aleasă datorită particularităților sale tehnice pe
care le-am considerat importante pentru creearea unui chestionar adecvat.
Particularitatea cea mai importantă a platformei este aceea de a permite încărcarea pe
site de poze, care pot fi folosite apoi în cerința fiecărui item. Această posibilitate nu este
oferită multe alte platforme, și a reprezentat punctul forte al platformei.
Pe lângă alte particularități interesante ale platformei utilizate în cadrul acestui
studiu se numără și modul de prezentare a rezultatelor. Acestea se pot descărca în formă
numerică sau în formă extinsă (cu propoziții pentru fiecare răspuns), ambele forme
venind în forma unui document Excel. Pe lângă modalitatea comodă de colectare a
rezultatelor brute la chestionar, platforma oferă și statistici simple precum procentul de
răspunsuri pentru fiecare variană a unui item. Această particularitate nu oferă un avantaj
clar pentru calculele statistice, însă oferă cercetătorului o privire de ansamblu asupra
datelor înainte de rularea procedurilor statistice.
28
Capitolul 3. REZULTATELE CERCETĂRII
Înaintea prezentării demersurilor statistice și rezultatelor acestora, menționăm că
toate rezultatele colectate în urma chestionarelor pe scala likert de la 1 la 5 au fost
transformate în modul următor. Valoarea 1 fiind cea mai mare valoare pe care o putea
obține o variabilă, i-am oferit valoarea de +2 (eticheta acestei valori fiind „Dețin(e)
această calitate în foarte mare măsură”). Valoarea 2 a fost transformată ăn +1, valoarea
3 în 0, iar 4 și 5 au fost transformate în -1, respectiv -2.
Datele variabilelor astfel obținute au fost tratate mai departe pentru a servi
scopurilor acestei cercetări drept variabile categoriale. Drept urmare pentru procedurile
statististe s-a optat pentru un test corelațional neparametric, care este potrivit pentru
tratarea datelor de natură calitativă. Testul folosit pentru procedurile statistice este
corelația Spearman, acesta fiind rulat cu ajutorul pachetului software de analiză
statistică pentru științele sociale, IBM SPSS Statistics, vers. 22.
Datele obținute au fost introduse în program sub forma a 106 scale a cate 75
variabile fiecare. Scalele au fost împîrțite în modul următor: cate 7 scale pentru
evaluarea fiecărei fotografii în parte (14 fotografii), 7 scale pentru evaluarea prietenilor
apropiați, o scală de autoevaluare a atractivității fizice. S-au rulat corelații pearson
pentru scala atractivitate fizică evaluată a modelului și fiecare din celelalte scale de
evaluare a trăsăturilor personale, autoevaluarea propriei atractivități și evaluarea
atractivității prietenilor. Datele provenite din aceste rulări vor fi prezentate în
continuare.
Vom prezenta corelațiile semnificative și pragul de semnificație pentru fiecare
fotografie în parte. Scorul evaluării atractivității fizice pentru prima fotografie a unei
femei (F01) a corelat pozitiv (Fig 3.1) în primul rând cu scorul evaluării pe scala
empatie (rs(73) = .229, p = .048), a corelat puternic pozitiv cu scorul pe scala
sociabilitate (rs(73) = .436, p = .000), a corelat de asemenea pozitiv cu scala inteligență
(rs(73) = .264, p = .022), și cu scala amabilitate (rs(73) = .322, p = .005).
F01INC F01EMP F01SOC F01INT F01IND F01AMA
Spearman (ρ) F01ATR .192 .229 .436 .264 .216 .322
Prag semnificație bilateral .099 .048 .000 .022 .063 .005
N 75 75 75 75 75 75
Tabel 3.1: Corelații între scala atractivitate fizică și scalele trăsăturilor personale pentru
fotografia F01.
Pentru a doua fotografie (F02) prezentată în chestionar au fost rulate aceleași
corelații, iar scorurile obținute pe scala atractivității fizice au corelat pozitiv (Fig 3.2) cu
scala încredere (rs(73) = .387, p = .001), inteligență (rs(73) = .236, p = .042). De
asemenea s-a observat o coorelație puternic pozitivă între scorurile obținute pe scala
atractivității fizice și scorurile obținute pe scala sociabilitate (rs(73) = .340, p = .003) și
pe scala amabilitate(rs(73) = .395, p = .000).
29
F02INC F02EMP F02SOC F02INT F02IND F02AMA
Spearman (ρ) F02ATR .387 .089 .340 .236 -.032 .395
Prag semnificație bilateral .001 .446 .003 .042 .784 .000
N 75 75 75 75 75 75
Tabel 3.2: Corelații între scala atractivitate fizică și scalele trăsăturilor personale pentru
fotografia F02.
Pentru al treilea item al chestionarului (Fig. 3.3) care a prezentat fotografia unei
femei (F03) s-au observat doar o corelație pozitivă semnificativă între scala atractivității
fizice și scala sociabilitate (rs(73) = .316, p = .006).
F03INC F03EMP F03SOC F03INT F03IND F03AMA
Spearman (ρ) F03ATR .076 .073 .316 .144 .152 .027
Prag semnificație bilateral .515 .531 .006 .216 .192 .818
N 75 75 75 75 75 75
Tabel 3.3: Corelații între scala atractivitate fizică și scalele trăsăturilor personale pentru
fotografia F03.
În cazul itemului 4 (Fig. 3.4) scala atractivitate fizică a corelat pozitiv
semnificativ cu scala sociabilitate (rs(73) = .342, p = .003), și cu scala inteligență (rs(73)
= .334, p = .003).
F04INC F04EMP F04SOC F04INT F04IND F04AMA
Spearman (ρ) F04ATR .210 .184 .342 .334 .178 .204
Prag semnificație bilateral .070 .115 .003 .003 .126 .080
N 75 75 75 75 75 75
Tabel 3.4: Corelații între scala atractivitate fizică și scalele trăsăturilor personale pentru
fotografia F04.
În cazul itemului 5 al chestionarului (Fig. 3.5), scala atractivitate fizică a corelat
pozitiv cu scala sociabilitate (rs(73) = .339, p = .003), inteligență (rs(73) = .348, p =
.002), independență (rs(73) = .318, p = .005), și amabilitate (rs(73) = .313, p = .006).
F05INC F05EMP F05SOC F05INT F05IND F05AMA
Spearman (ρ) F05ATR .195 .227 .339 .348 .318 .313
Prag semnificație bilateral .093 .050 .003 .002 .005 .006
N 75 75 75 75 75 75
Tabel 3.5: Corelații între scala atractivitate fizică și scalele trăsăturilor personale pentru
fotografia F05.
Pentru itemul 6 al chestionarului (Fig. 3.6), scala atractivitate fizică a corelat
pozitiv cu următoarele scale: încredere (rs(73) = .341, p = .003), empatie (rs(73) = .403,
30
p = .000), sociabilitate (rs(73) = .347, p = .002), inteligență (rs(73) = .414, p = .000) și
amabilitate (rs(73) = .376, p = .001).
F06INC F06EMP F06SOC F06INT F06IND F06AMA
Spearman (ρ) F06ATR .341 .403 .347 .414 -.006 .376
Prag semnificație bilateral .003 .000 .002 .000 .956 .001
N 75 75 75 75 75 75
Tabel 3.6: Corelații între scala atractivitate fizică și scalele trăsăturilor personale pentru
fotografia F06.
În cadrul corelațiilor rulate pentru scalele itemului 7 (Fig. 3.7), s-au observat
următoarele corelații semnificative pozitive între scala atractivitate și: scala încredere
(rs(73) = .384, p = .001), scala empatie (rs(73) = .373, p = .001), scala sociabilitate
(rs(73) = .315, p = .006), scala inteligență (rs(73) = .389, p = .001) și scala amabilitate
(rs(73) = .441, p = .000).
F07INC F07EMP F07SOC F07INT F07IND F07AMA
Spearman (ρ) F07ATR .384 .373 .315 .389 .170 .441
Prag semnificație bilateral .001 .001 .006 .001 .146 .000
N 75 75 75 75 75 75
Tabel 3.7: Corelații între scala atractivitate fizică și scalele trăsăturilor personale pentru
fotografia F07.
Continuăm cu prezentarea rezultatelor corelației Spearman în cazul itemilor cu
fotografii ale unor modele de gen masculin. În cazul primului item (Fig. 3.8), scala
atractivitate fizică a corelat pozitiv cu scala încredere (rs(73) = .249, p = .031), cu scala
sociabilitate (rs(73) = .442, p = .000), cu scala inteligență (rs(73) = .310, p = .007), și cu
scala independență (rs(73) = .532, p = .000).
M01INC M01EMP M01SOC M01INT M01IND M01AMA
Spearman (ρ) M01ATR .249 .223 .442 .310 .532 .075
Prag semnificație bilateral .031 .054 .000 .007 .000 .520
N 75 75 75 75 75 75
Tabel 3.8: Corelații între scala atractivitate fizică și scalele trăsăturilor personale pentru
fotografia M01.
Pentru următorul item (Fig. 3.9) următoarele scale au corelat pozitiv cu scala
atractivitate fizică: scala sociabilitate (rs(73) = .326, p = .004) și scala independență
(rs(73) = .290, p = .012).
31
M02INC M02EMP M02SOC M02INT M02IND M02AMA
Spearman (ρ) M02ATR .212 .112 .326 .187 .290 .144
Prag semnificație bilateral .068 .341 .004 .108 .012 .218
N 75 75 75 75 75 75
Tabel 3.9: Corelații între scala atractivitate fizică și scalele trăsăturilor personale pentru
fotografia M02.
În cazul itemului 3 (Fig. 3.10) scala atractivitate fizică a corelat pozitiv cu 5 alte
scale, și anume: scala încredere (rs(73) = .471, p = .000), scala empatie (rs(73) = .425, p
= .000), scala sociabilitate (rs(73) = .304, p = .008), scala inteligență (rs(73) = .236, p =
.042) și cu scala amabilitate (rs(73) = .403, p = .000).
M03INC M03EMP M03SOC M03INT M03IND M03AMA
Spearman (ρ) M03ATR .471 .425 .304 .236 .209 .403
Prag semnificație bilateral .000 .000 .008 .042 .072 .000
N 75 75 75 75 75 75
Tabel 3.10: Corelații între scala atractivitate fizică și scalele trăsăturilor personale
pentru fotografia M03.
Rezultatele următorului item analizat (Fig. 3.11) au produs și ele o serie de
corelații pozitive semnificative între scala atractivitate fizică și scala încredere (rs(73) =
.432, p = .000), scala empatie (rs(73) = .365, p = .001), scala sociabilitate (rs(73) = .438,
p = .000), scala inteligență (rs(73) = .280, p = .015), scala independență (rs(73) = .303, p
= .008), scala amabilitate (rs(73) = .278, p = .016).
M04INC M04EMP M04SOC M04INT M04IND M04AMA
Spearman (ρ) M04ATR .432 .365 .438 .280 .303 .278
Prag semnificație bilateral .000 .001 .000 .015 .008 .016
N 75 75 75 75 75 75
Tabel 3.11: Corelații între scala atractivitate fizicp și scalele trăsăturilor personale
pentru fotografia M04.
Rezultatele scalei atractivitate pentru item 5 (Fig. 3.12) au corelat pozitiv cu
următoarele scale: scala încredere (rs(73) = .446, p = .000), scala empatie (rs(73) = .467,
p = .000), scala sociabilitate (rs(73) = .288, p = .012), scala independență (rs(73) = .389,
p = .001) și scala amabilitate (rs(73) = .434, p = .000).
32
M05INC M05EMP M05SOC M05INT M05IND M05AMA
Spearman (ρ) M05ATR .446 .467 .288 .203 .389 .434
Prag semnificație bilateral .000 .000 .012 .080 .001 .000
N 75 75 75 75 75 75
Tabel 3.12: Corelații între scala atractivitate fizică și scalele trăsăturilor personale
pentru fotografia M05.
Pentru a șasea fotogarfie (Fig. 3.13) s-au observat următoarele corelații
semnificative între scala atractivitate fizică și scala sociabilitate (rs(73) = .535, p =
.000), scala inteligență (rs(73) = .300, p = .009), scala independență (rs(73) = .539, p =
.000) și scala amabilitate (rs(73) = .233, p = .045).
M06INC M06EMP M06SOC M06INT M06IND M06AMA
Spearman (ρ) M06ATR .183 .210 .535 .300 .539 .233
Prag semnificație bilateral .115 .070 .000 .009 .000 .045
N 75 75 75 75 75 75
Tabel 3.13: Corelații între scala atractivitate fizică și scalele trăsăturilor personale
pentru fotografia M06.
În cazul ultimului item pentru care aceste corelații au fost rulate (Fig. 3.14), s-au
observat următoarele corelații pozitive între scala atractivitate fizică și încredere (rs(73)
= .403, p = .000), scala empatie (rs(73) = .248, p = .032) și scala inteligență (rs(73) =
.300, p = .009). Important de menționat este că acest item este singurul pentru care nu s-
a observat o corelație pozitivă semnificativă între scala atractivitate fizică și scala
sociabilitate.
M07INC M07EMP M07SOC M07INT M07IND M07AMA
Spearman (ρ) M07ATR .403 .248 .132 .300 .223 .198
Prag semnificație bilateral .000 .032 .259 .009 .055 .089
N 75 75 75 75 75 75
Tabel 3.14: Corelații între scala atractivitate fizică și scalele trăsăturilor personale
pentru fotografia M07.
Este ușor de observat o tendință a atractivității fizice să coreleze pozitiv cu
sociabilitatea, această tendință fiind documentată de mulți autori (Dion, Berscheid,
Wlster, 1972; Langlois et al., 2000), la fel și în cazul inteligenței, s-a observat în
aceleași studii că o dată cu perceperea unei persoane ca fiind atrăgătoare, oamenii au
tendința de a aprecia o persoană ca fiind și inteligentă. Pentru a vizualiza mai bine
corelațiile pozitive între fiecare scala de atractivitate fizică și celelalte scale ale
trăsăturilor personale evaluate pentru fiecare model în parte, am creat tabelul 3.1.
Spațiile care conțin o valoare reprezintă corelații semnificative identificate pentru itemul
respectiv între scala sa de atractivitate fizică și scala trăsătură personală menționată în
tabel. Pentru o mai ușoară încadrare, capul de tabel care prezintă scalele trăsăturilor
33
personale a fost completat cu o prescurtare a acestora (primele trei litere ale cuvântului
cheie). Cu alte cuvinte INC reprezintă scala încredere, EMP reprezintă scala empatie,
SOC reprezintă scala sociabilitate, INT reprezintă scala inteligență, IND reprezintă scala
independență, iar AMA reprezintă scala amabilitate.
Corelatii/Itemi 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
INC - .387 - - - .341 .384 .249 - .471 .432 .446 - .403
EMP .229 - - - - .403 .373 - - .425 .365 .467 - .248
SOC .436 .340 .316 .342 .339 .347 .315 .442 .326 .304 .438 .288 .535 -
INT .264 .236 - .334 .348 .414 .389 .310 - .236 .280 - .300 .300
IND - - - - .318 - - .532 .290 - .303 .389 .539 -
AMA .322 .395 - - .313 .376 .441 - - .403 .278 .434 .233 -
Tabel 3.15. Corelațiile corespunzătoare fiecărui item între scala atractivitate fizică a
itemului și scalele trăsăturilor personale corespunzătoare lui.
Pentru a verifica dacă aceste tendințe observate pentru fiecare persoană în parte
sunt se manifestă diferit la nivel global pentru eșantionul curent, am ales să îmbinăm
scalele corespunzătoare pentru fiecare imagine în scale globale. Cu alte cuvinte am
transformat cele 98 de scale individuale pe care le aveam în 7 scale globale după cum
urmează: scala globală atractivitate, scala globală încredere, scala globală empatie, scala
globală sociabilitate, scala globală inteligență, scala globală independență și scala
globală amabilitate. Aceste scale globale au fost supuse aceluiași demers statistic ca și
scalele individuale pentru a determina existența sau inexistența unor tendințe generale în
cazul eșantionului curent.
În urma rulării testului corelațional Spearman am observat că scala atractivitate
globală percepută a modelului observat a corelat pozitiv cu tot restul scalelor de
evaluare a trăsăturilor personale ale modelului. Scala atractivitate globală a corelat
puternic în primul rând cu scala sociabilitate globală (rs(73) = .444, p = .000), în al
doilea rând, pentru scala încredere globală (rs(73) = .358, p = .000), pentru scala
empatie glabală (rs(73) = .290, p = .000), pentru scala inteligență globală (rs(73) = .327,
p = .000), pentru scala independență globală (rs(73) = .294, p = .000), și pentru scala
amabilitate globală (rs(73) = .289, p = .000). Fig 3.1 prezintă o parte a teblului
corelațiilor Spearman calculate cu ajutorului software-ului IBM SPSS Statistics, vers.
22.
INCgl EMPgl SOCgl INTgl INDgl AMAgl
Spearman (ρ) ATRgl .358 .290 .444 .327 .294 .289
Prag semnificație bilateral .000 .000 .000 .000 .000 .000
N 75 75 75 75 75 75
Tabel 3.16: Corelații între scala atractivitate fizică globală și scalele trăsăturilor
personale globale.
Observăm că aceste corelații, care devin semnificative la nivel global, sunt
valabile doar pentru anumite fotografii când le tratăm la nivel particular. Acest fenomen
34
poate fi datorat în primul rând de particularitățile trăsăturilor faciale ale unui individ și a
aprecierii lor de către observator. Cu alte cuvinte, anumite elemente faciale pe care le
prezintă un individ pot fi interpretare ca semnale care sugerează că acel individ este
inteligent, amabil sau emptaic datorită stereotipurilor care se activează o dată cu acele
trăsături. Spre exemplu, o persoană cu trăsături colțuroase, car prezintă riduri în zona
sprancenelor și frunții asemănătoare celor care apar pe o față în momentul în care se
încruntă, nu va fi evaluată ca fiind amabilă sau empatică în ciuda faptului că poate
trăsăturile globale ale feței pot fi interpretate ca fiind atractive. Susținem așadar că
diferențele observate la nivelul fiecărei în materie de corelații semnificative, pot fi
datorate și trăsăturilor individuale ale modelului fotografiat.
Rezultatele scalelor globae ar trebui tratate critic, deoarece există posibilitatea ca
semnificația corelațiilor să fie datorată numărului mare al valorilor obținute la nivel
global al rezultatelor chestionarului. Mai exact, prin amalgamarea datelor din cadrul
fiecărei scale a fiecărui item, cu scalele relevante din ceilalți itemi, s-au obținut 7 scale a
câte 1050 de valori fiecare. Numărul mare al valorilor obținute poate conduce către o
eroare statistică de tip I, și anume un fals pozitiv.
În urma rulării tetsului corelațional Spearman pentru scala autoevaluare a
atractivității fizice și evaluarea atractivității fizice a prietenilor, am constatat existența
unei corelații pozitive semnificative (rs(73) = .337, p = .003). Putem afirma cu ajutorul
acestei corelații că o persoană își evaluează prietenii ca fiind aproximativ la fel de
atrăgători ca și ea. Nu putem sugera doar cu aceste date că indivizii îsi aleg ca parteneri
în diadele de prietenie persoane la fel de atrăgătoare, dat fiind numeroasele studii care
au explorat modul în care oamenii se consideră de cele mai multe ori mai atractive decât
media unei populații și se consideră similare persoanelor care sunt mai atractive.
Putem în schimb susține că asocierea se face în principiu fie cu persoane
obiectiv similare propriului nivel de atractivitate fie cu persoane care sunt percepute
subiectiv ca fiind similare.
Pentru a testa și ultima ipoteză a studiului, și anume cea care constă în
identificarea unor corelații pozitive între evaluarea trăsăturilor personale ale prietenilor
și evaluarea trăsăturilor personale ale persoanelor evaluate pozitiv pe scala atractivității,
am rulat o serie de corelații îmtre scorurile scalelor de evaluare a trăsăturilor pentru
prietenii apropiați și scorurile evaluării modelelor utilizate în acest studiu. Corelații
semnificative nu s-au observat decât pentru cateva modele, și doar pentru câteva scale.
Mai exact, prima corelație semnificativă am observat-o în cazul pozei F04, a căror
evaluări pe scala empatie au corelat pozitiv cu evaluările pe aceeași scala ale prietenilor
apropiați ai respondenților (rs(73) = .421, p = .000). Această poză a prezentat o medie de
-0.25 pentru scala atractivității fizice, fiind un scor care se poate interpreta ca fiind drept
peste media eșantionului de modele folosite.
Următoarea poză pentru care am observat corelații semnificative a fost poza
F07, a căror rezultate pe scala inteligență au corelat pozitiv cu rezultatele pe scala
inteligență a prietenilor respondenților (rs(73) = .357, p = .002). aceasta se află în
schimb în partea inferioară a mediilor atractivității. De asemenea, s-au mai observat
corelații semnificative între scalele trăsăturilor evaluate pentru prieteni și următoarele
scale ale trăsăturilor evaluate pentru modele: scala empatie a pozei M02 (rs(73) = .349,
p = .002) care se află în partea superioară a ca și atractivitate fizică relativ cu celelalte
modele folosite, scala inteligență pentru poza M03 (rs(73) = .306, p = .008) care se află
deasupra mediei evaluărilor eșantionului român de respondenți, scala inteligență pentru
poza M04 (rs(73) = .285, p = .013) care se află în partea superioară pentru scala
35
atractivității, și scala inteligență pentru poza M05 care se află în partea inferioară ca
atractivitate percepută.
Având în vedere că aceste rezultate dispersate și nu au legătură cu scorurile pe
scala atractivității putem asuma că, cel puțin în acest studiu, nu există corelații
semnificative între evaluările trăsăturilor prietenilor și evaluările trăsăturilor unor
străini, indifirent de nivelul acestora de atractivitate. Cu alte cuvinte putem asuma că
observatorul social nu evaluează o țintă atractivă ca fiind asemănătoare din punctul de
vedere al trăsăturilor personale cu prietenii actuali. Trăsăturile evaluate în acest studiu
au fost alese oricum special pentru dezirabilitatea lor în ceea ce privește prezența
acestora într-un potențial prieten, ceea ce înseamnă că respingerea acestei ipoteze nu
afectează impactul general pe care îl are atractivitatea în alegerea prieteniilor.
Având totuși în vedere că selecția de poze a provenit dintr-un eșantion de origine
suedeză, au existat discrepanțe destul de mari între mediile de evaluare a atractivității
între scorurile oferite de respondenții români în comparație cu cei suedezi. Mai exact,
eșantionul român folosit pentru acest chestionar a evlauat modelele din poze ca fiind
neatractive, cele mai marii medii fiind doar ușor pozitive. Tabelul. 3.2 prezintă aceste
discrepanțe dintre mediile scorilor de atractivitate. Media atractivității evaluate de
eșantionul român este de -0,59, cea mai mică valoare fiind -1,28, cea mai mare valoare
fiind 0,11. Media pentru aceleași fotografii evaluate pe scala atractivitate de către un
eșantion de proveniență suedeză este de 0,16, cea mai mică valoare fiind -1,19, iar cea
mai mare fiind 1,47.
Tabel 3.17. Comparație între mediile scorurilor de atractivitate ale studiului original
care a utilizat pozele și mediile scorurilor de atractivitate ale studiului curent.
Nume poză
studiu original
Scor original
atractivitate
Scor actual
atractivitate
Nume poză
studiu actual
AF04NES -0.46 -0.88 F01
AF03NES -0.19 -1.03 F02
AF06NES 1.04 0.11 F03
AF13NES 1.18 -0.25 F04
AF23NES -0.4 -0.12 F05
AF32NES 0.76 -0.85 F06
AF33NES -1.19 -1.08 F07
AM04NES -0.11 -1.03 M01
AM08NES 0.75 -0.25 M02
AM10NES -0.27 -0.57 M03
AM14NES 1.47 -0.03 M04
AM21NES -0.69 -1.11 M05
AM28NES 1.16 0.1 M06
AM33NES -0.75 -1.28 M07
36
Capitolul 4. CONCLUZII ȘI APRECIERI FINALE
După cum am mai menționat, obiectivul principal al studiului a fost investigarea
activării stereotipurilor legate de atractivitatea fizică, presupunând că există astfel de
stereotipuri care influențează modul în care o persoană este percepută. Cu alte cuvinte,
persoanele mai atractive vor fi evaluate într-un mod pozitiv în comparație cu persoanele
mai puțin atrăgătoare. În urma aplicării chestionarelor am analizat rezultatele pentru a
testa ipotezele propuse pentru acest studiu. Reamintim că ipoteza principală a studiului
a constat în identificarea unor corelații pozitive între scala de atractivitate percepută a
modelelor și scalele de evaluare ale trăsăturilor personale. O altă ipoteză de lucru a
studiului a constat în identificarea unei corelații pozitive între scala atractivitate fizică
autopercepută și scala atractivitate fizică evaluată a prietenilor apropiați. Ultima ipoteză
testată pentru acest studiu a constat în identificarea unor corelații pozitive între
evaluarea trăsăturilor prietenilor și evaluarea trăsăturilor personale ale persoanelor
percepute ca fiind atractive.
Rezultatele prelucrării statistice ale datelor colectate în urma completării
chestionarului, au confirmat prezența unei corelații pozitive între scorurile obținute pe
scalele atractivității și scorurile evaluărilor trăsăturilor personale ale modelelor folosite
pentru chestionar. Aceste corelații s-au observat atât la nivel individual al itemilor, cât și
la nivel global. La nivel individual s-au observat corelații între nivelul atractivității
perceput al modelului din fotografie și diferite scale care prezintă evaluări legate de
trăsăturile personale ale modelului în cauză. La nivel global însă, după amalgamarea
datelor specifice fiecărei scale, toate acestea au corelat cu scala globală a atractivității.
acest aspect, al diferenței modului cum corelează datele la nivel individual față de ceea
ce se observă la nivel global, argumentăm că se datorează în primul rând diferențelor
faciale specifice ale modelelor. Un model care este perceput ca fiind atractiv în general,
poate prezenta trăsături faciale care oferă indicii în legătură cu o serie de calități
personale, ceea ce poate influența evaluarea sa pe acele scale.
Argumentăm aici faptul că în general trăsăturile percepute ca fiind atractive la
nivel cultural pot fi asociate cu o serie de calități personale. Efectul „ceea ce e frumos
este și bun” (Lorenzo, 2010; Dion, 1972, apud Park, Lennon, 2008) studiat anterior de o
serie de autori, este dinnou confirmat în acest studiu prin prezența corelațiilor pozitive
între atractivitatea percepută a unei persoane și trăsături percepute precum încrederea,
empatia, sociabilitatea, inteligența, independența și amabilitatea.
De asemenea, s-a confirmat existența unei corelații pozitive între nivelul de
atractivitate autoperceput și nivelul de atractivitate perceput al prietenilor apropiați.
Concluzionăm astfel că oamenii au tendința de a se apropia de alte persoane care fie au
un grad de atractivitate perceput similar cu cel autoperceput. Astfel, obiectiv vorbind,
nu se exclud relațiile de prietenie dintre persoane care sunt diferite ca nivel al
atractivității, deoarece contează mai mult cum percep ei această discrepanță. Cu alte
cuvinte, argumentăm că ceea ce contează nu este gradul obiectiv al atractivității unei
persoane în cadrul unei interacțiuni sociale, ci mai degrabă gradul perceput de
atractivitate de către observatori, și gradul de atractivitate autoperceput. Astfel, în
funcție de atractivitatea perceputa a țintei și atractivitatea autopercepută a
observatorului, stereotipurile legate de atractivitate se pot activa în mod diferit.
Bineînțeles aceste influențe sunt probabil destul de mici când este vorba de extreme, sau
persoane ale căror trăsături sunt acceptate la nivel cultural ca fiind atractive. Această
afirmație a fost testată în cercetări mai vechi, în ceea ce privește generalitatea opiniilor
formate în legătură cu modelele fotografiate (Berry, 1990).
37
Nu s-a observat, însă, prezența unor corelații consistente care să ofere
posibilitatea confirmării ultimei ipoteze ale studiului, si anume prezența unei corelații
între evaluarea trăsăturilor personale ale prietenilor și evaluarea trăsăturilor modelelor
atractive. Având în vedere că media evaluărilor modelelor din chestionar este mult mai
mică în comparație cu evaluarea inițială, putem datora lipsa unor corelații evidente
acestui fapt. Diferențele culturale legate de atractivitatea fizică și-au făcut simțită
prezența în acest mod. Având în vedere aceste diferențe menționăm că pentru toate
corelațiile probabil a fost mai grea surprinderea efectului stereotipurilor legate de
frumusețe având în vedere că nu au existat între modele, persoane care să fie evaluate ca
fiind „foarte atractive”.
Toate aceste rezultate ne oferă un indiciu asupra legăturii profunde pe care o are
atractivitatea fizică perceputa a unei persoane asupra evaluării, cu interpretarea și
asimilarea celorlalte informații relevante legate de ea. Un fizic plăcut poate conduce
către o evaluare mai pozitivă a altor calități personale ale unei persoane. După cum am
observat, stereotipurile legate de atractivitatea fizică pot fi activate prin simpla prezență
a unui stimul relevant: o persoană oarecare. Simpla prezență a unei persoane conduce
spre începerea procesului preconștient de percepție a acesteia, în urma acestui proces
activându-se o categorie care să ne ofere informații utille în cadrul social despre
persoana cu care ne aflăm în contact. Când o categorie se activează, după cum am
prezentat în partea teoretică a lucrării, facilitează accesibilitatea unor informații care
deseori sunt de natură stereotipă.
Desigur, după cum am văzut în diferite lucrări prezentate în părțile anterioare ale
lucrării, aceste activări ale stereotipurilor pot fi controlate atât la nivel preconștient, cât
și la nivel conștient, însă aceste controluri sunt eficiente în primul rând dacă
observatorul are ca scop implicit perceperea corectă și egalitariană e țintei sau, este
constrânds de situație să își inhibe gândurile stereotipe formate deja despre persoana
respectivă. Bineînțeles că într-o situație reală de interacțiune socială, în care persoana se
află într-un mediu care îi solocită extensiv resursele resursele atenționale și scopurile
sale pot fi mai degrabă interacționarea cu persoane dezirabile din punct de vedere social,
procesul de percepere a unei persoane poate fi influențat într-un mod negativ. Cu alte
cuvinte, datorită solicitărilor mediului și solicitărilor interne ale unei persoane care se
află într-o situație socială, procese sale cognitive pot determina concluzii eronate în
legătură cu evaluarea dezirabilității de a interacționa cu o persoană.
Așteptările astfel formate, aproape instant, înaintea unei interacțiuni concrete cu
o persoană, argumentăm că influențează atât atitudinea față de persoana respectivă cât și
modul de evaluare a comportamentului său în timpul interacțiunilor următoare.
Menționăm aici că în ciuda rezultatelor care au confirmat o serie de ipoteze ale
studiului, modelele folosite pentru fotografii s-au aflat în principiu în partea inferioară
medie și inferioară din punctul de vedere al atractivității percepute de către respondenții
chestionarului. Acest lucru reprezintă o limită a studiului actual, și sugerăm o repetare
în viitor a studiului, folosind un set de fotografii extras din populația de naționalitate
română.
De asemenea, amintim că numărul mare de valori folosite pentru variabilele
globale poate conduce către obținerea unor rezultate favorabile obiectivelor studiului.
De aceea, încurajăm tratarea rezultatelor prezentate în acest studiu într-un mod critic.
Mai mult, susținem că repetarea și îmbunătățirea cercetării stereotipurilor legate de
atractivitatea fizică a persoanelor reprezintă un demers important pentru avansarea
cunoștințelor legate interacțiunile sociale umane.
38
Printre contribuțiile personale asupra studiului menționăm utilizarea unui număr
mai mare de fotografii (14), care a avut ca scop acoperirea unei plaje mai mari de
niveluri ale atractivității fizice, fiind alese special pentru a se încadra în 5 categorii de
atractivitate fizică (categorii care coincid cu scala likert în 5 trepte folosită în cadrul
chestionarului). Alte studii care au explorat activarea și influența stereotipurilor legate
de atractivitate asupra formării impresiilor în cadrul interacțiunilor sociale au utilizat un
număr redus de fotografii pentru analiza lor.
De asemenea, analiza atât la nivel individual a fotografiilor cât și la nivel global
a reprezentat o abordare originală a studiului curent care a permis explorarea
interacțiunii atât dintre atractivitatea fizică luată ca un construct general și evaluarea
trăsăturilor personale, cât (în cazul tratării rezultatelor la nivel global) și cât și dintre
particularizarea atractivității fizice, variația modului de evaluare dintre observatori și
evaluarea trăsăturilor personale ale unei ținte.
Încurajăm continuarea cercetărilor atât în domeniul activării stereotipurilor în
general, cât și al activării stereotipurilor legate de atractivitatea fizică a persoanelor,
deoarece aceste subiect prezintă interes în perioada actuală, având în vedere diferitele
campanii de reducere a utilizării stereotipurilor legate de diferite minorități. Considerăm
că stereotipurile legate de frumusețe sunt în mare măsură și ele importante datorită
aspectului general al aplicapibilătății lor. De asemenea, pentru cercetările viitoare,
sugerăm utilizarea unui eșantion de etnie română pentru fotografii, ales în funcție de
nivelul atractivității percepute ale unor respondenți tot de etnie română.
39
Bibliografie
Priest, R. F., & Sawyer, J. (1967). Proximity and peership: Bases of balance in
interpersonal attraction. American Journal of Sociology, 633-649.
Dion, K., Berscheid, E., & Walster, E. (1972). What is beautiful is good. Journal of
personality and social psychology, 24(3), 285.
Kaplan, M. F., & Anderson, N. H. (1973). Information integration theory and
reinforcement theory as approaches to interpersonal attraction. Journal of
Personality and Social Psychology, 28(3), 301.
Berry, D. S. (1990). Taking people at face value: Evidence for the kernel of truth
hypothesis. Social Cognition, 8(4), 343-361.
Berg, J., Dickhaut, J., & McCabe, K. (1995). Trust, reciprocity, and social
history. Games and economic behavior, 10(1), 122-142.
Lundqvist, D., Flykt, A., & Öhman, A. (1998). The Karolinska Directed Emotional
Faces - KDEF, CD ROM from Department of Clinical Neuroscience,
Psychology section, Karolinska Institutet, ISBN 91-630-7164-9.
Galinsky, A. D., & Moskowitz, G. B. (2000). Perspective taking: Decreasing stereotype
expression, stereotype accessibility, and in-group favoritism. Journal of
Personalityand Social Psychology, 78, 708–724.
Langlois, J. H., Kalakanis, L., Rubenstein, A. J., Larson, A., Hallam, M., & Smoot, M.
(2000). Maxims or myths of beauty? A meta-analytic and theoretical
review. Psychological bulletin, 126(3), 390.
Macrae, C. N., & Bodenhausen, G. V. (2000). Social cognition: Thinking categorically
about others. Annual review of psychology, 51(1), 93-120.
Johnson, K. K., Schofield, N. A., & Yurchisin, J. (2002). Appearance and dress as a
source of information: A qualitative approach to data collection. Clothing and
Textiles Research Journal, 20(3), 125-137.
Sprecher, S., & Regan, P. C. (2002). Liking some things (in some people) more than others: Partner preferences in romantic relationships and friendships.Journal of Social and Personal Relationships, 19(4), 463-481
Horton, R. S. (2003). Similarity and attractiveness in social perception: Differentiating
between biases for the self and the beautiful. Self and Identity,2(2), 137-152.
Castelli, L., Macrae, C. N., Zogmaister, C., & Arcuri, L. (2004). A tale of two primes:
Contextual limits on stereotype activation. Social Cognition, 22(2), 233-247.
Montoya, R. M., & Horton, R. S. (2004). On the importance of cognitive evaluation as a
determinant of interpersonal attraction. Journal of Personality and Social
Psychology, 86(5), 696.
Wilson, R. K., & Eckel, C. C. (2006). Judging a book by its cover: Beauty and
expectations in the trust game. Political Research Quarterly, 59(2), 189-202.
Morry, M. M. (2007). The attraction-similarity hypothesis among cross-sex friends:
Relationship satisfaction, perceived similarities, and self-serving
perceptions. Journal of Social and Personal Relationships, 24(1), 117-138.
40
Park, H., & Lennon, S. J. (2008). Beyond physical attractiveness: Interpersonal
attraction as a function of similarities in personal characteristics. Clothing and
Textiles Research Journal.
Zhang, S., & Hunt, J. S. (2008). The stereotype rebound effect: Universal or culturally
bounded process?. Journal of Experimental Social Psychology, 44(3), 489-500.
Golu, F. (2010). Tinerețea, Psihologia Dezvoltării Umane (pp. 244-245), Editura
Universitară
Lorenzo, G. L., Biesanz, J. C., & Human, L. J. (2010). What Is Beautiful Is Good and
More Accurately Understood. Physical Attractiveness and Accuracy in First
Impressions of Personality. Psychological Science, 21(12), 1777-1782.
Kahneman, D. (2011). The Characters of the Story, Thinking, fast and slow (pp. 19-30),
Macmillan.
Moskowitz, G. B. (Ed.). (2013). Cognitive Social Psychology: The Princeton
Symposium on the Legacy and Future of Social Cognition. Psychology Press.
Skorinko, J. L., & Sinclair, S. A. (2013). Perspective taking can increase stereotyping:
The role of apparent stereotype confirmation. Journal of Experimental Social
Psychology, 49(1), 10-18.
Bodenhausen, G. V. (2013). Stereotype activation and inhibition. In Jr. R. S. Wyer
(Ed.), Stereotype activation and inhibition: Advances in social cognition (Vol.
11) (pp. 1-20). Psychology Press.
Vermeir, I., & Van de Sompel, D. (2014). Assessing the What Is Beautiful Is Good
Stereotype and the Influence of Moderately Attractive and Less Attractive
Advertising Models on Self-Perception, Ad Attitudes, and Purchase Intentions
of 8–13-Year-Old Children. Journal of Consumer Policy, 37(2), 205-233.
41
Anexa 1.
Formular Consimțământ Informat
Vă rugăm să citiți următorul formular cu atenție și apoi să vă dați acordul de a participa
la această cercetare, in condițiile în care ați ințeles pe deplin ce presupune implicarea
dvs.
1. Scopul cercetarii
Sunteți invitat/ă să participați la o cercetare care iși propune explorarea stereotipurilor
legate de frumusețe (confirmarea existenței acestora) și a influenței pe care acestea o au
în alegerea prietenilor.
Pentru a atinge acest obiectiv intenționăm să folosim un chestionar special creat pentru
a măsura modul în care aceste stereotipuri se activeaza în funcție de nivelul atractivității
fizice a unei persoane și dacă aceste stereotipuri pot avea o consecință asupra alegerii
partenerilor în cadrul diadelor de prietenie.
2. Activitățile în care dvs. sunteți implicat/ă
Există o singură activitate la care veți fi rugat/ă să participați în cazul în care primim
acordul dvs.:
Completarea chestionarului care vizează modul de activare al stereotipurilor legate de
frumusețe și a interacțiunii acestora cu alegerea prietenilor.
3. Posibile riscuri
Această cercetare implică riscuri minime pentru dvs. Ele se refera doar la experiențele
emoționale prin care este posibil sa treceți prin completarea chestionarului.
4. Posibile beneficii
Participarea dvs. la această cercetare va facilita explorarea modului în care oamenii
interacționează în cadrul social, rezultatele acestei cercetari putând constitui baza unor
cercetari viitoare legate de cognițiile sociale.
5. Confidențialitatea
Toate datele vor fi păstrate confidențial. Rezultatele derivate din această cercetare ar
putea fi publicate în scop științific, dar nu vor include numele dvs. și nicio dată
personală care să vă identifice în mod indirect.
6. Terminarea înrolării în cercetare
Sunteți liber/ă să decideți dacă doriți sau nu să participați la această cercetare. Sunteți
liber/ă să vă retrageți din cercetare în orice moment (nu sunteti obligat/ă să finalizați
completarea chestionarului).
7. Persoane de contact și surse de informații
Pentru nelămuriri și alte informații vă va sta la dispozitie Hrabac Claudia-Elena,
studenta in cadrul Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea
Bucuresti, la adresa de e-mail: [email protected]
Semnătură: Nume și Prenume:
42
Anexa 2.
Atractivitatea fizica: stereotipuri si influenta asupra alegerii prietenilor
În cele ce urmează vi se vor prezenta o serie de fotografii cu diferite persoane. Va trebui
să vă uitați la fotografii și completați pentru fiecare dintre ele tabelul de sub imagine.
Încercați să răspundeți pentru fiecare imagine la întrebarea: „Ce fel de persoană credeți
că este cea din poză?”. Nu există răspunsuri corecte sau greșite. Nu trebuie să stați
foarte mult să vă gandiți la un raspuns. Este important să raspundeți cu primul lucru care
vă vine în minte.
43
1.
Deține această
calitate în foarte
mare măsură
Deține această
calitate în mare
măsură
Deține această
calitate în
măsură potrivită
Nu prea deține
această calitate
Nu deține
această calitate
deloc
De încredere -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Empatică -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Sociabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Inteligentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Independentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Amabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Atractivă fizic -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
2.
Deține această
calitate în foarte
mare măsură
Deține această
calitate în mare
măsură
Deține această
calitate în
măsură potrivită
Nu prea deține
această calitate
Nu deține
această calitate
deloc
De încredere -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Empatică -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Sociabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Inteligentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Independentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Amabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Atractivă fizic -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
44
3.
Deține această
calitate în foarte
mare măsură
Deține această
calitate în mare
măsură
Deține această
calitate în
măsură potrivită
Nu prea deține
această calitate
Nu deține
această calitate
deloc
De încredere -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Empatică -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Sociabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Inteligentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Independentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Amabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Atractivă fizic -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
4.
Deține această
calitate în foarte
mare măsură
Deține această
calitate în mare
măsură
Deține această
calitate în
măsură potrivită
Nu prea deține
această calitate
Nu deține
această calitate
deloc
De încredere -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Empatică -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Sociabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Inteligentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Independentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Amabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Atractivă fizic -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
45
5.
Deține această
calitate în foarte
mare măsură
Deține această
calitate în mare
măsură
Deține această
calitate în
măsură potrivită
Nu prea deține
această calitate
Nu deține
această calitate
deloc
De încredere -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Empatică -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Sociabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Inteligentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Independentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Amabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Atractivă fizic -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
6.
Deține această
calitate în foarte
mare măsură
Deține această
calitate în mare
măsură
Deține această
calitate în
măsură potrivită
Nu prea deține
această calitate
Nu deține
această calitate
deloc
De încredere -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Empatică -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Sociabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Inteligentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Independentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Amabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Atractivă fizic -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
46
7.
Deține această
calitate în foarte
mare măsură
Deține această
calitate în mare
măsură
Deține această
calitate în
măsură potrivită
Nu prea deține
această calitate
Nu deține
această calitate
deloc
De încredere -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Empatică -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Sociabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Inteligentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Independentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Amabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Atractivă fizic -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
8.
Deține această
calitate în foarte
mare măsură
Deține această
calitate în mare
măsură
Deține această
calitate în
măsură potrivită
Nu prea deține
această calitate
Nu deține
această calitate
deloc
De încredere -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Empatică -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Sociabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Inteligentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Independentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Amabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Atractivă fizic -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
47
9.
Deține această
calitate în foarte
mare măsură
Deține această
calitate în mare
măsură
Deține această
calitate în
măsură potrivită
Nu prea deține
această calitate
Nu deține
această calitate
deloc
De încredere -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Empatică -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Sociabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Inteligentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Independentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Amabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Atractivă fizic -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
10.
Deține această
calitate în foarte
mare măsură
Deține această
calitate în mare
măsură
Deține această
calitate în
măsură potrivită
Nu prea deține
această calitate
Nu deține
această calitate
deloc
De încredere -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Empatică -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Sociabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Inteligentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Independentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Amabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Atractivă fizic -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
48
11.
Deține această
calitate în foarte
mare măsură
Deține această
calitate în mare
măsură
Deține această
calitate în
măsură potrivită
Nu prea deține
această calitate
Nu deține
această calitate
deloc
De încredere -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Empatică -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Sociabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Inteligentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Independentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Amabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Atractivă fizic -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
12.
Deține această
calitate în foarte
mare măsură
Deține această
calitate în mare
măsură
Deține această
calitate în
măsură potrivită
Nu prea deține
această calitate
Nu deține
această calitate
deloc
De încredere -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Empatică -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Sociabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Inteligentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Independentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Amabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Atractivă fizic -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
49
13.
Deține această
calitate în foarte
mare măsură
Deține această
calitate în mare
măsură
Deține această
calitate în
măsură potrivită
Nu prea deține
această calitate
Nu deține
această calitate
deloc
De încredere -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Empatică -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Sociabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Inteligentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Independentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Amabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Atractivă fizic -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
14.
Deține această
calitate în foarte
mare măsură
Deține această
calitate în mare
măsură
Deține această
calitate în
măsură potrivită
Nu prea deține
această calitate
Nu deține
această calitate
deloc
De încredere -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Empatică -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Sociabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Inteligentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Independentă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Amabilă -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Atractivă fizic -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
50
15. Gândiți-vă la prietenii apropiați. Ce calități dețin ei? Bifați în ce măsură prezintă prietenii apropiați aceste calități.
Dețin această
calitate în foarte
mare măsură
Dețin această
calitate în mare
măsură
Dețin această
calitate în
măsură potrivită
Nu prea dețin
această calitate
Nu dețin această
calitate deloc
De încredere -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Empatici -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Sociabili -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Inteligenți -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Independenți -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Amabili -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
Atractivi fizic -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
16. Cat de atraciv/ă fizic considerați că sunteți?
Dețin această
calitate în foarte
mare măsură
Dețin această
calitate în mare
măsură
Dețin această
calitate în
măsură potrivită
Nu prea dețin
această calitate
Nu dețin această
calitate deloc
Atractivă fizic -------------------- -------------------- -------------------- -------------------- --------------------
17. Selectati-va categoria de varsta:
19 ani sau mai putin
20-29
30-39
40-49
50 ani sau mai mult
18. Gen:
Feminin
Masculin
51
Curriculum academic
Hrabac Claudia-Elena
Educație
2012 – 2015: Universitatea București – Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Parcurs profesional:
Aprilie 2015 – prezent: Stagiu de practică în domeniul resurselor umane în cadrul
companiei Tehnic Suport Sistem Grup SRL;
4-5 Aprilie – participare la Conferința Națională On Therapy;
23-24 Aprilie - Congresului Național al Studenților la Comunicare: „Storyscaping”;
Mai 2015 - Participare la modulul de consiliere vocațională „Tineri mai pregătiţi pentru
provocările pieţei muncii - Consiliere profesională şi stagii de practică pentru studenţi”;
27 Mai – participare workshop Autoreglare emoțională și autocontrol în organizații –
Mihai Ciolacu, Sebastian Vlasceanu, în cadrul EAPSI 2014;
Noiembrie 2013 – Martie 2014: Stagiu de practică în cadrul Cabinetului individual de
Psihologie „Mirela Motronea”.