3. DIVERSITATEA LUMII VII

3.1. Noţiuni introductive

• Taxonii sunt categorii sistematice care grupează indivizii ierarhic, în funcţie de asemănarea

lor: specie, gen, familie, ordin, clasă, încrengătură (filum), regn.

• Karl Linne a introdus nomenclatura binară, primul termen desemnând genul, iar cel de-al doilea

specia (ex. Rosa centifolia).

• Organismele sunt grupate în cinci regnuri: procariote, protiste, lungi, plante şi animale.

Virusurile

• Virusurile sunt paraziţi intracelulari obligatorii, lipsiţi de metabolism propriu, motiv pentru care nu

sunt considerate organisme vii (nefiind incluse în niciun regn).

• Sunt multiplicate doar în celula gazdă.

• în afara unei celule gazdă, virusurile sunt particule infecţioase numite virioni, compuse din:

- capsidă, înveliş alcătuit din proteine;

- genom, format din acizi nucleici: ADN sau ARN. Genomul viral stochează, sub formă codificată,

informaţia genetică şi asigură multiplicarea.

• Clasificarea virusurilor se face după tipul de acid nucleic conţinut în:

• dezoxiribovirusuri (conţin ADN): virusul variolei, virusul herpetic, bacteriofagul T4,

virusul hepatitei B;

• ribovirusuri (conţin ARN): ebola, virusul gripei, virusul turbării, virusul mozaicului

tutunului, HIV.

• Bolile produse se numesc viroze: gripa, herpesul, encefalita, varicela, SIDA.

• Împotriva virusurilor nu sunt eficiente antibioticele, iar vaccinarea, atunci când este posibilă, este

utilă înainte de îmbolnăvire.

Regnul Procariota (Monera)

• Cuprinde procariote cu organizare celulară (microorganisme).

• Mediul de viaţă: sol, apă, aer, corpul altor organisme.

• Modul de viaţa: procariotele sunt solitare şi, mai rar, coloniale.

• Se clasifică în:

- bacterii, care cuprind arhebacterii (bacteriile metanogene) şi eubacterii (bacteriile propriu-zise -

bacilul fânului, bacilul tetanic, bacilul tuberculozei, bacteriile fixatoare de azot)

- alge albastre-verzi (cianobacterii) - cleiul-pământului

• Caractere generale ale eubacteriilor

• au forme variate: coci (sferici), bacili (bastonaşe), spirili (spirale).

• sunt alcătuite din membrană plasmatică, citoplasmă, ADN - material genetic, ribozomi - cu

rol în sinteza proteinelor.

• alături de acestea, multe specii de bacterii prezintă şi:

- perete celular rigid, care le conferă forma specifică;

- flageli - organite cu rol în mişcare;

- pigmenţi asimilatori, la bacteriile fotosintetizante.

• Nutriţie, atât autotrofă - prin fotosinteză şi chemosinteză, cât şi heterotrofă - saprofită şi parazită.

• Respiraţia este atât aerobă (Bacillus subtilis, Lactobacillus lactis), cât şi anaerobă (Clostridium

botilinum).

• Înmulţirea este asexuată, prin diviziune directă. În condiţii neprielnice formează spori de

rezistenţă.

Regnul Protista

• Mediul de viaţă: acvatic.

• Modul de viaţă: protistele sunt specii libere, solitare şi coloniale.

• Nutriţia - un singur grup de protiste (algele) sunt fotoautotrofe, iar celelalte sunt heterotrofe (unele

parazite).

• Cuprind organisme eucariote, unicelulare sau coloniale.

• Respiraţia celulară este anaerobă la formele primitive, dar predominant aerobă la majoritatea

speciilor.

• Reproducerea este asexuată prin diviziune directă, dar şi sexuală, la unele apărând alternanţa de

generaţii.

• Importanţa protistelor:

- protistele participă la realizarea ciclurilor biogeochimice ca producători, consumatori şi

descompunători;

- intră în alcătuirea planctonului, constituind hrană pentru alte vieţuitoare acvatice;

- protistele fotoautotrofe contribuie la oxigenarea mediului;

- "cadavrele" diatomeelor formează roca numită diatomită, utilizată la fabricarea vopselelor şi a

pastei de dinţi;

- stau la baza evoluţiei fungilor, plantelor şi animalelor.

• Clasificarea protistelor

Din acest regn fac parte: algele (clorofite) unicelulare, euglenele şi sporozoarele.

Algele verzi unicelulare - cea mai cunoscută este verzeala zidurilor - Plerococcus.

Euglenele - euglena verde (Euglena viridis).

Sporozoarele - plasmodiul malariei.

Regnul Fungi

• Cuprinde ciupercile.

• Mediul de viaţă: apă, sol, arbori de descompunere.

• Modul de viaţă: sunt imobili.

• Sunt organisme eucariote, fie unicelulare (drojdiile), fie având mai multe celule filamentoase

ramificate - hife, care se împletesc formând o masă compactă - miceliu.

• Nutriţie: heterotrofă, saprofită sau parazită, substanţa de rezervă depusă în celule fiind

glicogenul, ca şi în celulele animale.

• Reproducere: asexuată şi sexuată.

• Importanţa:

- speciile saprofîte sunt descompunători care asigură circuitul materiei în natură. Multe specii

saprofîte au importanţă economică, fiind sursă de hrană sau sunt utilizate pentru producerea de

antibiotice, alcool, vitamine;

- speciile parazite produc diminuarea producţiei agricole, boli la plante şi animale.

• Ciupercile se clasifică în zigomicete, ascomicete şi bazidiomicete.

- Zigomicete - mucegaiul alb

- Ascomicete - drojdia de bere, drojdia vinului, mucegaiul verde- albăstrui, zbârciogul.

- Bazidiomicete - ciuperca de câmp, ghebele.

Regnul Plantae

Sunt organisme eucariote, pluricelulare, fotoautotrofe.

Plantele sunt răspândite în toate zonele globului, în medii acvatice şi terestre. Sunt fixate de

substrat prin rizoizi sau rădăcini.

După diferenţierea ţesuturilor conducătoare şi a organelor vegetative, plantele se clasifică în:

plante avasculare şi vasculare.

Plantele avasculare - lipsite de vase conducătoare, sunt reprezentate de algele pluricelulare

şi de briofite;

Plantele vasculare sunt reprezentate de pteridofite, gimnosperme şi angiosperme.

PLANTE AVASCULARE

Algele pluricelulare

Sunt organisme acvatice. Corpul lor se numeşte tal.

După tipul pigmenţilor asimilatori, se deosebesc alge: verzi, roşii, brune şi aurii.

- Algele verzi (filum Chlorophita) au stat la baza evoluţiei celorlalte plante. Exemple: mătasea

broaştei (Spirogyra), lâna broaştei (Cladophora), salata de mare (Ulva).

- Algele roşii (filum Rhodophita) populează mările calde. Prezintă ficoeritrină şi ficocianină,

pigmenţi care maschează clorofila şi care le dau culoarea roşie. Exemple: Ceramium, Dasya.

- Algele brune (filum Phaeophita) trăiesc în apele reci ale mărilor şi oceanelor, dar şi în cele calde.

Au cromatofori bruni (feoplaşti), care le dau această culoare. Exemple: Fucus, Laminaria,

Macrocystis.

Briofitele

- Cuprind specii care descind din primele plante adaptate la mediul terestru.

- Reprezentanţii acestui grup - muşchii (triatele) şi hepaticele, trăiesc pe uscat, dar au nevoie de

apă pentru reproducere.

- Mediul de viaţă: terestru, în unele locuri umede şi umbroase.

- Caractere generale:

talul este pluricelular;

peretele celular nu conţine lignină, precum cel al plantelor superioare;

corpul este diferenţiat în rizoizi, tulpiniţe şi frunzişoare. În tulpiniţă au celule cu

rol conducător, fără a fi adevărate vase conducătoare;

gazele respiratorii difuzează prin suprafaţa plantei.

Reproducerea se realizează asexuat, prin spori caracteristici (briospori) şi sexuat, prin fuziunea

oosferei (gametul feminin) cu anterozoidul (gametul masculin).

Importanţa briofitelor:

- descompunători ai organismelor moarte;

- împiedică eroziunea solului, menţin umiditatea solului;

- indicatori pentru schimbările intervenite în ecosisteme (reacţionează rapid la modificările solului,

apei şi aerului).

PLANTELE VASCULARE

- Sunt plantele superioare, caracterizate prin diferenţierea ţesuturilor conducătoare şi a organelor

vegetative.

- Au vase conducătoare, printre care trahei şi traheide - sunt traheofite.

- Pentru că au organele vegetative diferenţiate, corpul plantelor vasculare este numit corm, iar

plantele sunt numite şi cormofite.

În grupa plantelor vasculare sunt incluse două filumuri: pteridofite şi spermatofite.

Filumul PTERIDOPHYTA

Cuprinde ferigile (primele plante vasculare apărute).

Mediul de viaţă: terestru, în locuri umede şi umbroase. Pot fi şi acvatice.

Caractere generale: vasele conducătoare lemnoase sunt reprezentate de traheide, prin care seva

circulă mai lent decât la celelalte grupe de plante vasculare.

Pteridofitele nu formează flori şi seminţe.

Reproducerea este asexuată (în special), realizată prin spori (situaţi în sporangi) şi sexuată.

realizată prin gameţi - anterozoid şi oosferă (anterozoidul se deplasează spre oosferă doar în

mediu acvatic).

Importanţa pteridofitelor:

- sunt plante medicinale;

- sunt plante decorative;

- ferigile din Carbonifer au generat cărbunii de pământ.

Filicatele sunt o clasă a pteridofitelor, care cuprind cele mai evoluate ferigi: feriga comună (Dryopteris

filix-mas), feriguţa dulce, trifoiaşul de baltă.

Filumul SPERMATHOPHYTA (plantele cu sămânţă)

• Sunt plante vasculare, cu seminţe, adaptate mediului terestru.

• Prezintă floare, ca organ de reproducere.

• Cuprind gimnosperme şi angiosperme.

Gimnospermele

• Nu formează fructe, deci sămânţa este nudă.

• Conul masculin este o floare, iar conul feminin este o inflorescenţă.

• Reproducerea sexuată este independentă de prezenţa apei.

• Fecundaţia este simplă.

• Mediul de viaţă: terestru, având o mare răspândire în zonele montane.

• Cele mai cunoscute dintre gimnosperme sunt coniferele: bradul, molidul, pinul, zada, ienupărul,

tisa, zâmbrul, jneapănul, chiparosul de baltă.

• Importanţa:

- coniferele ocupă arii largi pe glob şi au un important rol economic;

- lemnul lor este utilizat în construcţii, industria lemnului, industria celulozei;

- din răşină se extrag substanţe antifungice şi insecticide;

- din mugurii de conifere se obţin siropuri expectorante; multe gimnosperme sunt

plante decorative.

Angiospermele

• Cuprind plante superioare, cu flori şi cu seminţe închise în fruct.

• Mediul de viaţă: terestru; secundar prezintă adaptări şi la mediul acvatic.

• Modul de viaţă: sunt răspândite pe tot globul, fiind adaptate la mediul terestru.

• Majoritatea speciilor sunt libere, unele genuri fiind parazite sau mixotrofe.

• Caractere generale: angiospermele sunt predominant ierburi, dar şi arbuşti şi arbori. Vasele

conducătoare lemnoase sunt reprezentate de trahei (vase perfecte), mai eficiente în transportul

sevei.

• Reproducerea este sexuată. Organele de reproducere sunt: floarea, fructul şi sămânţa. Florile

au înveliş floral şi sunt, în general, hermafrodite. Fecundaţia, independentă de prezenţa apei şi a

umidităţii, este dublă.

• Importanţa:

- din angiosperme se extrag unele principii active pentru medicamente;

- sunt sursă de hrană pentru om şi diferite animale domestice;

- din fibrele unor plante (in, bumbac, cânepă) se fac diverse ţesături;

- lemnul unor arbori, precum cireşul, nucul, stejarul, este utilizat în construcţii.

Angiospermele sunt grupate în două clase: dicotiledonate şi monocotiledonate.

Clasa dicotiledonate

Plante al căror embrion are două cotiledoane, cu rol de hrănire, iar florile sunt alcătuite din 4-5 sau mai

multe elemente şi au înveliş dublu (caliciu şi corolă). Cuprinde mai multe familii, cum sunt:

Familia rozacee - măceşul, fragul, căpşunul, mărul, părul, gutuiul, cireşul;

Familia papilionacee (leguminoase) - mazărea, trifoiul, soia, fasolea, lintea, alunul de pământ,

salcâmul;

Familia compozite - salata, floarea-soarelui, păpădia, muşeţelul, margareta, dalia;

Familia ranunculacee - bujorul, spânzul, piciorul-cocoşului;

Familia umbelifere - morcovul, mărarul, pătrunjelul, ţelina, leuşteanul;

Familia lamiacee - urzica, busuiocul, levănţica, salvia;

Familia solanacee - pătlăgeaua-roşie, cartoful, ardeiul, tutunul, petunia;

Familia chenopodiacee - spanacul, loboda, sfecla de zahăr;

Familia fagacee - stejarul, fagul, castanul.

Clasa monocotiledonate

Plante al căror embrion are un cotiledon, iar florile sunt alcătuite din trei elemente şi au învelişul floral

nediferenţiat în caliciu şi corolă. Cuprinde familii ca:

Familia poacee (graminee) - grâul, porumbul, orzul, ovăzul, secara, stuful, pirul, trestia de zahăr,

bambusul;

Familia liliacee - ceapa, usturoiul, laleaua, crinul, zambila, vioreaua;

Familia amarilidacee - ghiocelul, narcisa;

Familia ciperacee - rogozul, pipirigul, papirusul.

Regnul Animalia

Organismele animale sunt pluricelulare, motiv pentru care sunt numite şi metazoare.

Prin fecundaţie se formează celula-ou, care parcurge mai multe etape de dezvoltare: morula,

blastula, gastrula.

În cadrul dezvoltării ontologice a metazoarelor, fiecare foiţă embrionară va da naştere unor

structuri specifice:

• ectodermul - tegument, sistem nervos;

• endodermul - sistem respirator, sistem digestiv;

• mezodermul - sistem circulator, sistem reproducător, sistem osos şi muscular.

Din regnul animal fac parte încrengăturile (filumurile): celenterate, platelminți nematelminţi,

anelide, moluşte, artropode, vertebrate.

Celenteratele:

- animale acvatice, marine, în special;

- au simetrie radiară;

- formele fixate se numesc polip, iar cele libere - meduză;

- peretele corpului este format din două straturi (sunt animale didermice): ectoderm şi endoderm,

între care se găseşte mezogleea;

- se înmulţesc asexuat şi sexuat;

- cuprind două clase mai importante:

- Clasa hidrozoare - hidra;

- Clasa scifozoare - meduzele.

Viermii laţi - platelminţii:

- trăiesc în ape, pe soluri umede sau parazitează organisme animale;

- au simetrie bilaterală;

- sunt animale tridermice (apare şi mezodermul);

- corp turtit, nesegmentat, care prezintă teacă musculo-cutanee;

- prezintă tub digestiv;

- respiraţia este cutanată;

- înmulţirea este sexuată, indivizii fiind hermafrodiţi;

- cuprind două clase mai importante:

- Clasa trematode - viermele de gălbează;

- Clasa cestode - tenia.

Viermii cilindrici - nematelminţii:

- au corpul cilindric, ascuţit la ambele capete, nesegmentat şi acoperit cu o cuticulă;

- majoritatea sunt forme parazite;

- nu au sistem respirator şi nici circulator;

- indivizii sunt unisexuaţi;

- cuprind: limbricul, oxiurul, trichina (reprezentanţi ai clasei nematode).

Viermii inelaţi - anelidele:

- animale tridermice, cu o veritabilă cavitate generală a corpului (celom)şi cu simetrie bilaterală;

- mediul de viaţă: terestru şi acvatic;

- majoritatea speciilor sunt libere;

- au corpul format din inele - metamere - care corespund unei compartimentări interne, numită

metamerie. Segmentele tubului digestiv, ca şi sistemele circulator, excretor şi nervos, se repetă în

fiecare metamer;

- corpul este acoperit de o cuticulă umedă şi transparentă;

- suprafeţele de schimb al gazelor sunt tegumentul şi branhiile;

- reproducerea este sexuată; majoritatea speciilor sunt hermafrodite;

- cuprind două clase mai importante:

• Clasa oligochete - râma;

• Clasa hirudinee - lipitoarea.

Moluştele:

- nevertebrate libere, preponderent acvatice, cu corpul moale;

- sunt animale tridermice, celomate, cu simetrie bilaterală (excepţie fac melcii, care, datorită

răsucirii, au pierdut simetria bilaterală);

- corpul este format din cap, picior musculos şi masa viscerală;

- un pliu al tegumentului formează mantaua, care acoperă masa viscerală şi secretă cochilia.

Mantaua delimitează cavitatea paleală, unde se află branhiile;

- sistemul digestiv are orificiile bucal şi anal separate, iar în gură se găseşte radula, piesă care

mărunţeşte hrana;

- reproducerea este sexuată, iar fecundaţia este internă, indivizii fiind unisexuaţi;

- importanţa - moluştele reprezintă verigi ale lanţurilor trofice; în mediul acvatic au rol de filtre

care contribuie la purificarea apei. Moluştele au şi utilitate economică (hrană, materie primă pentru

confecţionarea bijuteriilor);

- cuprind trei clase mai importante:

• Clasa gasteropode - melcul de livadă, limaxul, ghiocul;

• Clasa lamelibranhiate - scoica, midia, stridia;

• Clasa cefalopode - sepia, caracatiţa, nautilul, calamarul.

Artropodele:

- cuprind aproximativ 75% dintre toate speciile cunoscute;

- populează toate mediile de viaţă (acvatic, terestru şi aerian);

- sunt metazoare tridermice cu simetrie bilaterală. Corpul este segmentat şi este protejat de un

exoschelet chitinos produs de tegument;

- corpul este compus din cap, torace şi abdomen şi are apendici articulaţi cu care se deplasează;

- sistemul digestiv este complet diferenţiat;

- respiraţia se realizează prin branhii, trahei, plămâni, suprafaţa corpului;

- reproducerea este sexuată. În general, sexele sunt separate. Fecundaţia este internă. Există specii

ovipare, vivipare şi ovovivipare;

- importanţa: contribuie la circuitul materiei în natură, la polenizarea plantelor. Unele artropode

sunt sursă de hrană, altele sunt sursă pentru medicamente;

- cuprind trei clase mai importante:

• Clasa arahnide - păianjenul, sarcoptul râiei, căpuşa, scorpionul;

• Clasa crustacee - dafnia, ciclopul, racul, homarul, langusta, crabul;

• Clasa insecte - gândaci (coleoptere), albine, furnici (himenoptere), muşte,

ţânţari, (diptere), fluturi (lepidoptere).

• Cordatele:

- cuprind celomate tridermice, care au cordon nervos situat dorsal şi notocord - schelet intern,

situat sub cordonul nervos;

- prezintă coadă - expansiune a corpului, situată posterior faţă de orificiul anal;

- cele mai importante cordate sunt vertebratele.

• Vertebratele:

- au notocord doar în stadiul embrionar; la adult este înlocuit de coloană vertebrală; scheletul axial

este reprezentat de coloană vertebrală şi de craniu;

- respiraţia poate fi branhială, pulmonară sau cutanee;

- cuprind mai multe clase, printre care: peşti, amfibieni, reptile, păsări, mamifere.

Peştii osoşi:

- au schelet osos, din notocord rămânând doar discurile intervertebrale;

- tegumentul este acoperit cu solzi sau cu plăci osoase (la sturioni);

- au formă hidrodinamică, iar înotătoarea codală are doi lobi egali;

- respiră branhial, de regulă;

- prezintă cloacă;

- au ca reprezentanţi: crapul, scrumbia, şalăul, ştiuca, codul, sturionii (morun, nisetru, cegă,

păstrugă), peştii dipnoi (respiră şi branhial, şi pulmonar) şi crosopterigienii (consideraţi strămoşii

vertebratelor terestre).

Amfibienii:

- reprezintă tetrapode ale căror ouă sunt lipsite de un înveliş protector, fapt care le impune legătura

cu apa (pentru evitarea uscării);

- sunt adaptaţi la două medii de viaţă (acvatic şi terestru);

- nu au gât, iar tegumentul este umed, subţire, bogat vascularizat;

- majoritatea speciilor au patru membre: cele anterioare au patru degete, iar cele posterioare au

cinci degete. Deplasarea este mai rapidă în apă;

- respiraţia, la adulţi, este pulmo-cutanată, iar la larve este branhială;

- ultima porţiune a intestinului formează cloaca, în care se deschid canalele excretoare (uretrale) şi

cele genitale;

- temperatura corpului este variabilă - sunt poichiloterme, iar iarna hibernează;

- sexele sunt separate, fecundaţia este externă. Sunt predominant ovipare;

- importanţa - sunt hrană pentru moluşte, peşti şi păsări; din glandele amfibienilor se extrag

principii active pentru unele medicamente; unele specii sunt comestibile; din larvele unor anure se extrag

reactivi pentru diagnosticarea gravidităţii;

- cuprind două ordine mai importante: urodele - amfibieni cu coadă (salamandră, triton, proteu) şi

anure - amfibieni fără coadă (broaşte, brotăcei).

Reptilele:

- primul grup de vertebrate la care ouăle au un înveliş calcaros şi la care apar anexe embrionare cu

rol protector şi nutritiv (amnios şi alantoidă), ceea ce le-a permis reptilelor să devină independente de

mediul acvatic;

- mediul de viaţă: predominant terestru;

- majoritatea se deplasează prin târâre, având patru membre scurte, dispuse lateral;

- tegumentul este gros, acoperit cu solzi cornoşi sau cu plăci osoase; lipsesc glandele tegumentare;

periodic îşi schimbă învelişul tegumentar (năpârlesc);

- respiraţia este pulmonară; au plămânii bine dezvoltaţi, iar branhiile lipsesc (la şerpi funcţionează

un plămân);

- dentiţia este adaptată apucării prăzii; majoritatea reptilelor înghit cu totul prada, fără să o

mestece; limba are rol gustativ şi tactil;

- sunt poichiloterme;

- prezintă cloacă;

- sexele sunt separate, fecundaţia este internă;

- importanţă: reptilele au rol ecologic (menţin balanţa numerică a speciilor de peşti şi moluşte pe

care le consumă); unele reptile sunt consumate ca hrană de către om; din pielea de şarpe sau crocodil se

confecţionează obiecte de marochinărie; veninul şerpilor este utilizat pentru extragerea principiilor active

ale unor medicamente; distrug insecte şi moluşte dăunătoare agriculturii;

- cuprind: şerpi (ofidieni), şopârle (lacertilieni), broaşte ţestoase (chelonieni), crocodili

(crocodilieni).

Păsările:

- cuprind vertebrate care au membrele anterioare transformate în aripi;

- au corpul fusiform, aerodinamic, format din cap, gât, trunchi cu coadă, membre;

- epiderma este acoperită cu pene, fulgi şi puf; membrele posterioare prezintă solzi cornoşi ca

reptilele:

- nu au glande sudoripare;

- scheletul este alcătuit din oase pneumatice; lipsesc dinţii, dar au cioc cornos. Sternul prezintă

carenă, pentru fixarea muşchilor pectorali, necesari la zbor;

- temperatura corpului este constantă - sunt animale homeoterme;

- sistemul respirator prezintă plămâni, conectaţi cu saci aerieni; la intersecţia dintre trahee şi

bronhii există sirinxul - organ fonator;

- tubul digestiv, căile genitale şi cele urinare se deschid în aceeaşi cavitate - cloaca;

- sexele sunt separate; fecundaţia este internă; sunt ovipare;

- importanţa - majoritatea păsărilor sălbatice intervin în limitarea efectului dăunător al unor insecte

asupra producţiei agricole; multe specii de păsări sunt crescute pentru ouă, carne sau în scop decorativ;

- cuprind păsări acarenate şi carenate.

Acarenate - struţul, pasărea kiwi;

Carenatele cuprind mai multe ordine:

- paseriforme - rândunica, ciocârlia, vrabia;

- galiforme - găina, cocoşul, prepeliţa;

- ciconiforme - barza;

- falconiforme - uliul, acvila;

- columbiforme - porumbelul, turtureaua;

- anseriforme - raţa, gâscă.

Mamiferele:

- sunt tetrapode, homeoterme, cu păr, care le acoperă tegumentul şi cu glande mamare, care

asigură hrana progeniturilor;

- pielea prezintă anexe cornoase (gheare, copite, coarne, solzi) şi anexe glandulare

(glande mamare, sebacee, sudoripare);

- dentiţie dublă: de lapte, care este apoi înlocuită cu cea definitivă;

- calea digestivă se intersectează cu cea respiratorie; laringele are corzi vocale pentru

emiterea sunetelor;

- respiraţia este pulmonară;

- cavitatea toracică este separată prin diafragmă de cavitatea abdominală;

- sexele sunt separate, fecundaţia internă;

- importanţa - sunt verigi în lanţurile trofice ale ecosistemelor; multe mamifere au

importanţă economică, fiind crescute pentru carne, blană, lapte, vânătoare;

- cele mai evaluate mamifere sunt placentarele, la care embrionul se dezvoltă complet în

uterul mamei şi este hrănit prin intermediul placentei. Dintre placentare fac parte:

insectivorele - cârtiţa, ariciul, chiţcanul;

chiropterele - liliacul; edentatele - leneşul, furnicarul;

rozătoarele - veveriţa, popândăul, şoarecele, castorul, iepurele;

carnivorele - leul, lupul, râsul, ursul, câinele;

pinipedele - foca, morsa;

cetaceele - balena, caşalotul, delfinul;

proboscidienii - elefantul;

copitate - vaca, cerbul, oaia, cămila (paricopitate), calul, zebra, rinocerul

(imparicopitate);

primatele - maimuţa, omul.

3.2 CONSERVAREA BIODIVERSITAŢII

ÎN ROMÂNIA

Specii ocrotite

Plante:

Floarea-de-colţ

Garofiţa Pietrei Craiului

Ghinţura

Sângele-voinicului

Brânduşa galbenă

Floarea de lotus

Nufărul alb

Bulbucel-de-munte

Angelica

Papucul-doamnei

Iedera albă

Iasomia

Lăcrămioara

Bujorul

Laleaua pestriţă

Smirdarul

Ghimpele

Jneapănul

Animale:

• Peşti

Aspretele (înrudit cu bibanul; cel mai rar peşte din Europa)

Lostriţa

• Amfibieni

Broasca de mlaştină

• Reptile

Broasca ţestoasă de ucat

Şarpele de nisip

• Păsări

Pelicanul creţ şi pelicanul comun

Lebăda de iarnă şi lebăda cucuiată

Lopătarul

Dropia

Piciorongul

Cocorul

Corbul

Cocoşul de munte şi cocoşul de mesteacăn

Pajura

Bufniţa

Şoimul călător

• Mamifere

Râsul

Capra neagră

Rezervaţii naturale

• Rezervaţiile naturale sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi conservarea unor

habitate şi specii.

• Au fost declarate peste 450 de teritorii ale ţării ca rezervaţii naturale, numite şi arii protejate;

• Exemple:

Pietrosul Rodnei

Roşea Letea (Delta Dunării)

Cheile Turzii

Lacul Ştiucii

Pădurea Troianul

Vârful Omu

Parcuri naţionale

• Parcul naţional reprezintă un spaţiu natural reprezentativ, cu diverse peisaje geografice, obiecte şi

complexe naturale, specii floristice şi faunistice autohtone, destinat utilizării în scop ştiinţific,

recreativ, economic, cultural, instructiv, educativ etc.

• Parcurile naţionale cuprind trei categorii de teritorii: parcul propriu- zis, rezervaţia integrală, zona

periferică sau preparcul.

• Exemple: Retezat, Cozia, Ceahlău, Cheile Bicazului, Semenic, Bucegi, Porţile de Fier etc.

Diversitatea lumii vii, estimată la 8,7 milioane de specii

Terra adăposteşte circa 8,7 milioane de specii, dintre care 6,5 milioane trăiesc pe uscat, iar 2,2 milioane trăiesc în mediul acvatic, potrivit celei mai recente estimări oficiale, considerată a fi cea mai precisă realizată vreodată, publicată marţi în Statele Unite ale Americii.

Din cele 8,7 milioane de specii animale şi vegetale, doar 1,23 milioane (14,1% din total) au fost până acum descoperite, descrise şi catalogate, au precizat cercetătorii din cadrul programului Census of Marine Life, autorii acestui studiu, publicat în revista ştiinţifică americană PLoS Biology.

Această estimare, care rezultă din analize bazate pe cele mai recente tehnici confirmate de taxonomie, permite restrângerea considerabilă a cifrelor avansate în trecut de cercetători, care variau de la trei milioane la 100 de milioane de specii vii.

“Dorinţa de a şti câte specii trăiesc pe Terra i-a marcat pe cercetători de multe secole şi acest răspuns, asociat cu alte cercetări despre distribuţia şi abundenţa speciilor, este deosebit de important, deoarece activităţile umane şi impactul lor accelerează ritmul de extincţie”, a declarat Camilo Mora, profesor la Universitatea Hawaii şi la Universitatea Dalhousie, din oraşul canadian Halifax, principalul autor al studiului.

Mora consideră că “un număr mare de specii ar putea să dispară chiar înainte ca noi să aflăm despre existenţa lor, despre funcţia lor unică în ecosistem şi despre contribuţia lor potenţială la ameliorarea bunăstării umane”.

Actualizarea recentă a “Listei Roşii” alcătuite de UICN (Union Internationale pour la Conservation de la Nature) confirmă existenţa a 59.508 specii supravegheate, dintre care 19.625 sunt ameninţate cu dispariţia, a adăugat Boris Worn de la Universitatea Dalhousie, coautor al studiului.

Acest lucru înseamnă că UICN, considerată o referinţă în domeniul supravegherii speciilor, a monitorizat mai puţin de un procent din totalul speciilor de pe planetă.

Cercetătorii estimează la 7,77 milioane numărul total al speciilor animale, dintre care 953.434 au fost descrise şi clasificate. Există şi 298.000 de specii vegetale, dintre care 215.644 au fost catalogate.

Pe Terra mai există 611.000 de specii de ciuperci şi mucegaiuri, dintre care 43.271 au făcut obiectul unei clasificări. Cercetătorii au estimat, totodată, la 36.400 numărul speciilor de protozoare, organisme unicelulare înzestrate cu anumite comportamente animale, cum ar fi mişcarea. Până în prezent au fost clasificate doar 8.118 astfel de specii.

Savanţii consideră că planeta noastră adăposteşte şi 27.500 de specii de alge, diatomee (alge unicelulare) şi mucegaiuri de apă. Dintre acestea, doar 13.033 au fost identificate şi catalogate.