din suflet pentru suflet_16.pdf
TRANSCRIPT
DIN SUFLET, PENTRU SUFLET
Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului Nr. 16|2014
2
Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
CUPRINS
Cuvânt pentru suflet.........................................................................................3
Din activităţile noastre..................................................................................... 5
Festivalul interjudeţean Slobozi-ne gazdă-n tindă........................................ 11
Didactica............................................................................................................13
Sinaxar...............................................................................................................15
Mănăstirea mea de suflet................................................................................17
Aş vrea să ştiu...................................................................................................20
Creştin ca tine…sunt şi eu..............................................................................23
Atelier de creaţie în proză...............................................................................25
Miniaturi lirice..................................................................................................35
Ştiaţi că...?..........................................................................................................40
Preşedinte de onoare al Colectivului de redacţie:
Dr. Petroniu Florea, Episcopul Sălajului
Preşedinte:
Pr. Conf. Dr. Gabriel Gârdan,
Consilier Cultural al Episcopiei Sălajului
Redactor şef:
prof. Claudia Boha,
inspector de specialitate la ISJ Sălaj
Redactori coordonatori:
pr. Silviu Boha, pr. Ionuţ Pop, pr. Cosmin Porcar, pr. Călin Ciurbe, prof. Mioara
Gudea, prof. Alina Arsinte, prof. Dănuţ Moşincat, prof. Ioana Ilea, prof. Cristina
Mureșan
Tehnoredactor : Pr. Prof. Mateiu Călin
ISSN: 2067-3434
3 Din suflet, pentru suflet | Nr. 16
S
ărbătorile creștine sunt zile ale lui Dumnezeu coborâte din iubire la noi ca să ne înalțe
pe noi, tot pe calea iubirii, până la piscul existenței Lui. Toate sărbătorile creștine au
importanța lor teologică și valoarea lor spirituală, dar Nașterea Domnului, Crăciunul
sfintelor noastre credințe și datini, poate fi numită mama tuturor sărbătorilor, începutul și
temelia tuturor celorlalte praznice împărătești creștine. Nu vom putea măsura niciodată și nu
vom putea cuprinde în întregime, cu mintea noastră, dimensiunile acestui eveniment
extraordinar al pogorârii lui Dumnezeu printre oameni, ca Dumnezeu adevărat și om
adevărat.
Ceea ce patriarhii, cu mare dor, au așteptat, prorocii au prezis, drepții au dorit să vadă,
s-a împlinit în ziua de azi: Dumnezeu s-a arătat în trup pe pământ și a locuit între oameni.
Fiul lui Dumnezeu S-a arătat într-un trup preacurat, dar supus tuturor slăbiciunilor omenești,
afară de păcat. A-L naște Fecioara pe Hristos înseamnă a-I da ființă Celui ce este mai presus
de ființă, a-L naște în trup omenesc pe Cel ce l-a făcut pe om, a-L aduce-n timp pe Cel ce este
deasupra timpului, a-L întrupa pe Creator în timpul propriei Sale creații. Aici se cuprinde
întreaga taină a pogorârii lui Dumnezeu pe pământ. Două sunt creațiile: una, atunci când a
făcut Dumnezeu pe primul om, iar a doua, acum, când Dumnezeu S-a făcut om pentru a zidi
din nou făptura omenească, care se nimicise prin păcat. Peștera și Crucea vor rămâne până la
sfârșitul veacurilor cele mai înalte semne de dragoste cerească și învățătură sufletească pentru
noi.
Evanghelistul Luca (Luca 2, 1-2) își dezvăluie intenția anume de a arăta că
evenimentul Nașterii Domnului s-a petrecut cu adevărat, că nu e inventat, că nu e o legendă.
Legenda nu precizează niciodată momentul istoric în care s-au petrecut faptele pe care le
povestește. Plinirea vremii ajunse la capătul ei. Nașterea Domnului devine centrul universului
și răscrucea istoriei. Călătorim cu sufletul la Betleem. Cu ochii sufletului privim smerenia
divină întrupată, sărăcăciosul spațiu al peșterii, rigoarea lui Decembrie, dar și căldura
necuvântătoarelor spre a ne da o lecție înaltă. Știm și vedem că prin ochii Sfântului Copil ne
privește Fiul lui Dumnezeu din veșnicia Sa, de dincolo de gând și de cuvânt. Coborând în
lume, Iisus a deschis zările spre veșnicie.
Era creștină începe printr-o declarație de pace: “Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și
pe pământ pace, între oameni bunăvoire.” (Luca 2, 14). Retrăim aievea noaptea cea de taină a
întrupării Fiului lui Dumnezeu. Dacă îngerii merg laolaltă cu păstorii prin cântec, steaua
Cuvânt pentru suflet
4
Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
merge laolaltă cu magii prin lumină. Câtă splendoare! O, ce minunată schimbare s-a făcut în
acest grajd îndată ce S-a născut Iisus în el. Deodată s-a umplut de lumină cerească, de
cântecul îngerilor și de darurile păstorilor și ale magilor. Cerul și pământul s-au minunat și s-
au bucurat despre ce s-a întâmplat într-un grajd de vite. Mântuitorul a voit să Se nască chiar
în peștera unde păstorise în tinerețe David, strămoșul Său după trup. Suntem în plină
sărbătoare: la ferestre, colinde; pe ulițe, steaua; în văzduh, toacă și clopote; în biserici, laude
Domnului; în case, lumină; pe mese, bunătăți; la mese, oaspeți; la prieteni, cântec și voie
bună. “O, ce veste minunată...”. În viața noastră ni se aduc multe vești. Vestea Nașterii
Domnului nu e numai o veste bună, ci o veste minunată. Ne vine un musafir de Sus.
“Slobozi-ne gazdă-n casă, / C-afară plouă de varsă...”. Ascultă această colindă, căci în glasul
cel de argint al nevinovaților copii e și glasul Copilului Sfânt, care te roagă să-L slobozi în
casa ta. De când tot cântă acest Copil la ușa ta și tu nu-L auzi? De când tot stă la ușa ta și tu
nu-L deschizi? Să ne retrăim copilăria de câte ori prăznuim Nașterea Domnului. Nostalgia
copilăriei o purtăm în suflet fiecare. De aceea ne sunt așa de dragi colindele și micii
colindători. Privindu-i pe ei, ne vedem și pe noi iarăși copii. El a făcut să fie fericită
copilăria, să fie frumoasă și sfântă tinerețea, să fie demnă și mândră maturitatea, să fie senină
bătrânețea și să nu fie așa de înspăimântătoare moartea. Trebuie să-L primim ca pe Cel mai
de cinste oaspete al inimilor noastre, gata fiind să ne deschidem sufletele și să-I primim
învățătura și îndrumările. În loc de aur, smirnă și tămâie să punem înaintea feței Lui aurul
gândirii noastre curate, tămâia rugăciunii noastre neîncetate și smirna tuturor simțămintelor
noastre curate și, în același timp, credința, nădejdea și dragostea, triada de virtuți teologice.
La Crăciun serbăm nu numai evenimentul istoric al Nașterii Domnului ci și nașterea
duhovnicească a lui Hristos în inima noastră. De aceea cântăm: “Hristos Se naște, măriți-L!”
și nu “Hristos S-a născut...”. Sărbătoarea Crăciunului este pentru noi un izvor de apropiere de
Dumnezeu, de înălțare pe treptele credinței și ale faptelor bune, un izvor de dragoste între noi,
un prilej de legătură a noastră cu Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur spune într-o
rugăciune: “Precum ai binevoit a Te culca în peșteră și în ieslea necuvântătoarelor, așa
binevoiește a intra și în ieslea necuvântătorului meu suflet.”
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să trăim cu El așa cum știe El să trăiască pentru noi!
Preot Dan Dregan, Protopopul Jiboului
5 Din suflet, pentru suflet | Nr. 16
Duminică, 14 septembrie 2014, de
Ziua Sfintei
Cruci, elevii
din Şcoala
Gimnazială
Ip sub
îndrumarea
domului profesor Moldovan Sorin şi a
părintelui profesor Medeşan Adrian Pavel,
au depus coroane de flori la Monumentul
eroilor martiri din Ip, ucişi de trupele
Hortiste în 1940. Ei au prezentat şi un
program artistic compus din poezii
dedicate acestui moment şi câteva cântece
închinate eroilor.
Echipa de profesori şi elevi voluntari de
la Colegiul Tehnic ,,Iuliu Maniu” Şimleu
Silvaniei, au demarat proiectul ,,Suflet
pentru suflet” care se va desfăşura în acest
an şcolar. Din proiect fac parte
următoarele activităţi umanitare: ,,
Săptămâna legumelor şi a fructelor”,
,,Sfântul Nicolae - prietenul copiilor” , ,,
Dăruind vei dobândi”, ,, Bradul de
crăciun”, ,, Educaţie prin mişcare”, ,,Cu
drag de dragobete”, ,,Un zâmbet,o floare şi
o îmbrăţişare - ziua femeii”.
Vineri, 19 septembrie 2014, a avut loc
Consfătuirea profesorilor de religie din
judeţul Sălaj. Aceasta a debutat cu slujba
de Te Deum săvârşită în capela Liceului
Ortodox „Sfântul Nicolae” Zalău şi a
continuat în sala multimedia a acestei
unităţi de învăţământ. Părintele Consilier
Cultural Gabriel Viorel Gârdan a prezentat
profesorilor de religie proiectul POSDRU
“Perfecţionarea cadrelor didactice din
învăţământul preuniversitar care predau
disciplina Religie”.
Vineri, 28 noiembrie 2014, s-a
desfăşurat cercul pedagogic pentru
disciplina
Religie la
care au
participat
doamna
inspector
şcolar general adjunct Mioara Gudea şi
părintele consilier cultural Pr. conf. univ.
dr. Gabriel-Viorel Gârdan. Profesorii care
predau la licee s-au întâlnit la Colegiul
Naţional ”Silvania” Zalău unde părintele
profesor Ciurbe Călin Radu a susţinut
lecţia model ”Decalogul” şi a prezentat
referatul: ”Rolul modelelor în desăvârşirea
morală. Sfântul Constantin Brâncoveanu
un model în prezent”. Cadrele didactice de
la gimnaziu au participat la Şcoala
Gimnazială ”Silvania” Şimleu Silvaniei
unde doamna profesoară Luminiţa
Mandiuc a susţinut lecţia ”Rolul modelelor
în desăvârşirea conduitei morale a elevilor.
din activităȚILE NOASTRE
6
Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
Sfinţii Brâncoveni”, iar domnul profesor
Pop Marius a susţinut un referat pe aceeaşi
temă.
În Postul Naşterii Domnului, profesorii
de religie sălăjeni s-au implicat în
proiectele catehetice pregătind împreună
cu elevii care participă la grupele de
cateheză scenete şi concerte de colinde. La
finalul spectacolelor, dascălii implicaţi în
proiecte au primit diplome de apreciere, iar
copiilor le-au fost oferite daruri.
Cu ocazia Zilei Naţionale a României,
elevii Şcolii Gimnaziale ,,Simion
Bărnuţiu” Bocşa, clasele V-VIII, au
susţinut un program artistic la căminul
cultural din comună sub îndrumarea prof.
Marinela Roşu şi a pr. Gorgan Stelian,
eveniment ce a fost mediatizat de Regio
TV;
În data de 11 Decembrie, un număr de
14 copii din clasele a III-a şi a IV-a de la
Liceul Tehnologic Liviu Rebreanu din
Hida, au susţinut pe scena căminului
cultural din Săvădisla sceneta Sara
Crăciunului nost. Elevii au fost pregătiţi de
către domnişoara învăţătoare Mihaela Pop
şi de părintele profesor Călin Mateiu.
Duminică 14 decembrie 2014, cu
binecuvântarea Prea Sfinţitului Petroniu
Sălăjanul şi sub îndrumarea
preacucernicului părinte Silviu Boha,
inspector pentru cateheză parohială, în
Biserica cu hramul Adormirea Maicii
Domnului din Cosniciu de Jos, s-a
desfăşurat proiectul catehetic ”Larg
deschideţi poarta sufletelor voastre”, aflat
anul acesta la a cincea ediţie. În cadrul
acestui proiect au fost implicaţi 260 de
copii, care au susţinut un frumos moment
artisc.
Copiii au
fost
pregătiţi
de preoţii
parohi în colaborare cu profesorii de
religie. Proiectul s-a realizat în parteneriat
cu primăria Ip reprezentată prin primarul
Markus Laszlo
care a răsplătit
colindătorii cu
daruri.
Bucuria Sărbătorilor de iarnă a venit şi
la copiii instituţionalizaţi de la Bic. Un
grup de elevi voluntari de la Şcoala
Gimnazială Nr.1 Ip, cu structurile arondate
Cosniciu de Sus, Cosniciu de Jos şi Zăuan,
coordonaţi de profesorul de religie
Medeşan Adrian, au reuşit să facă o
bucurie binemeritată semenilor lor de la
şcoala Bic. Prin efortul comun s-au adunat
peste 200 kg alimente, jucării, hăinuţe şi
7 Din suflet, pentru suflet | Nr. 16
dulciuri. Acest proiect de parteneriat s-a
desfăşurat sub sigla Strategiei Naţionale de
Acţiune Comunitară implementat în
judeţul nostru de Inspectoratul Şcolar
Sălaj.
Spiriduşii Valcăului au fost mesagerii
colindului sălăjan la Festivalul
internaţional
de datini şi
obiceiuri de
Crăciun
„Slobozâ-ne
gazdă-n casă”, Mărişelu, Jud Bistriţa
Năsăud. La acest festival au fost puse în
scenă, la adevărata lor valoare, tradiţiile şi
obiceiurile de Crăciun din mai multe zone
ale ţării. Aceste obiceiuri ne-au
impresionat şi ne-au umplut sufletul cu
multă bucurie.
Vineri 19 decembrie 2014, la Catedrala
Episcopală „Înălţarea Domnului” din
Zalău s-a finalizat proiectul „Biserica,
tinerii şi colindele”, Ediţia a VII-a.
În proiect au fost implicaţi 500 de
copii de la şcolile din municipiul Zalău, iar
ca parteneri au fost Inspectoratul Şcolar al
Judeţului Sălaj, Consiliul local şi Primăria
municipiului Zalău. La eveniment au fost
prezenţi doamna inspector şcolar general
adjunct prof. Mioara Gudea, doamna
inspector şcolar prof. Claudia Boha şi
domnul primar Radu Căpâlnăşiu. Copiii au
fost răsplătiţi cu daruri oferite de către
Preasfinţitul Părinte Episcop Petroniu şi de
partenerii din proiect.
Vineri, 19 decembrie 2014, în cadrul
proiectului de Crăciun „DAR DIN
INIMĂ”, o parte dintre elevii din grupul
de cateheză de la Catedrala Episcopală
,,Înălţarea Domnului” din Zalău,
coordonaţi de Preacucernicul Părinte
Consilier Cultural, pr. conf. dr. Gabriel
Gârdan cu sprijinul profesorilor de religie
Ioan Ciocmărean, Anca Şulumete, Dana
Rus şi Marinela Roşu au vizitat Spitalul
Clinic Judeţean de Urgenţă Zalău, unde au
dus o rază de lumină şi bucurie în
sufletele unor copii internaţi la secţia de
pediatrie şi
personalului
medical prin
colindele şi
darurile pe
care le-au
oferit, asemenea magilor de la Răsărit.
În luna decembrie, elevii Şcolii
Gimnaziale ,,Simion Bărnuţiu” Bocşa,
clasa a VI-a, au iniţiat un proiect caritabil
intitulat ,,Ajutând-o pe colega noastră”,
sub îndrumarea prof. Marinela Roşu, care
8
Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
s-a concretizat prin oferirea de daruri unei
familii în prag de sărbătoare;
În data de 21 decembrie, elevii Şcolii
Gimnaziale ,,Simion Bărnuţiu” Bocşa,
clasele V-VIII, au participat la un festival
de colinde în localitatea Benesat, judeţul
Sălaj, însoţiţi de pr. Gorgan Stelian şi prof.
Roşu Marinela.
În cadrul proiectului Cinstind pe Sfinţi
lăudăm pe Domnul, elevii de la Liceul
Tehnologic Liviu Rebreanu din Hida au
derulat următoarele activităţi: Sfânta
Cuvioasă Parascheva – copil dedicat lui
Hristos la care elevii din clasele
pregătito
are şi a
IV-a au
participat
la Sfânta
Liturghie în biserica din Hida după care la
sfârşitul slujbei părintele paroh Ovidiu
Gorcea le-a împărtăşit un cuvânt de
învăţătură ; Cuviosul Dimitrie cel nou
slujind Domnului Hristos în care elevii din
clasa a VII-a au participat la Sfânta
Liturghie în biserica din Baica ; Sfântul
Ioan Botezătorul, propovăduind pocăinţa
în care elevii din clasele a VII-a şi a VIII-a
au participat la Sfânta Liturghie în biserica
din Baica.
Proiectul Sosit-a Praznicul iară, derulat
de elevii Liceului Tehnologic Liviu
Rebreanu Hida a cuprins următoarele
activităţi: -Colindăm Doamne colind, în
cadrul căreia Grupul vocal Anghelos a dat
răspunsurile la Sfânta Liturghie la
Mănăstirea Strâmba; După datini
colindăm, ce constă în recitalul de colinde
susţinut în biserica ortodoxă din Hida la
spectacolul de Crăciun; Primenirea
sufletului ce a constat în administrarea
Tainelor Spovedaniei şi Împărtăşaniei
elevilor şcolii noastre în zilele 16 şi 17
Decembrie 2014.
Un alt proiect al elevilor de la Liceul
Tehnologic Liviu Rebreanu din Hida, sub
îndrumarea părintelui profesor Călin
Mateiu, a fost Liturghie şi filantropie,
aflat la a treia ediţie, proiect în cadrul
căruia Grupul Vocal Anghelos a strâns
fonduri pentru ajutorarea elevilor cu
situaţie materială precară din şcoala
noastră şi nu numai. Acesta a susţinut în
data de 14.12.14 un recital de colinde în
faţa credincioşilor din parohia Sâg unde
păstoreşte părintele Flavius Lazăr care a
felicitat copiii de la Hida pentru iniţierea
unui astfel de proiect şi pentru darul de a
cânta Domnului în scopuri nobile.
Elevii Liceului Tehnologic Nr. 1
Gâlgău îndrumaţi de profesorul de religie
9 Din suflet, pentru suflet | Nr. 16
Augustin Şomcutean au susţinut o serie de
activităţi extracurriculare încununate cu
succes.
Astfel au obţinut premiul
III la Festivalul Judeţean de Teatru pentru
Elevi, ediţia a IV-a, Zalău 21-23 noiembrie
2014, cu menţiunea că este cea mai
premiată şcoală, la ediţiile anterioare
primind un loc II şi două locuri I. Au
participat la Festivalul de colinde "Cu
colindul pe Valea Somesului" (proiect de
parteneriat) şi în cadrul programului
catehetic " Răsună blând spre seară
colinde româneşti", Rus, 6 decembrie
2014. Proiect de cunoaştere şi transmitere
a culturii tradiţionale, în cadrul Asociaţiei
Culturale ASTRA, Despartamantul "Dr.
Teodor Mihali" – Dej,, 16 decembrie 2014
(în luna iunie 2014, la Gâlgău s-a format o
filială culturală a ASTREI, preşedinte fiind
profesorul de religie Augustin Somcutean).
Au concertat în deschiderea Festivalului-
concurs de colinde "Episcop Nicolae Ivan"
- Cluj-Napoca, 20 decembrie 2014.
Sfinţii Martiri Brâncoveni au fost
cinstiţi şi la
Zalău, în
cadrul
proiectului
cu acelaşi
nume. Acest proiect a fost desfăşurat pe
parcursul semestrului I, iar în cadrul
proiectului s-au desfăşurat mai multe
activităţi, dintre care amintim excursia cu
titlul “Pe urmele înaintaşilor” în care au
fost vizitate câteva din ctitoriile Sfântului
Constantin (Mănăstirea Sâmbătă, Palatul
Mogoşoaia, Biserica Sfântul Gheorghe
Nou cu moaştele sfinţilor martiri,
Mănăstirea Antim şi alte obiective). O altă
activitate a fost concursul adresat elevilor
de liceu din judeţ, concurs care a avut trei
secţiuni: istoric, literar şi artistic. Proiectul
s-a încheiat cu simpozionul Constantin
Brâncoveanu- model de credinţă
românească, în care au avut intervenţii,
pr. conf. dr. Gabriel Viorel Gârdan,
cercetător ştiinţific dr. Bejinariu Ioan şi d-
na Florica Pop, iar în încheiere domnul
Claudiu Victor Turcitu de la Arhivele
Naţionale a lansat cartea Ornamente şi
miniaturi în documente brâncoveneşti.
10
Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
Proiectul a fost iniţiat de Colegiul Naţional
“Silvania” având parteneri mai multe
instituţii.
Elevii de la acelaşi Colegiu sub
coordonarea d-rei prof. Florian Iulia şi a
prof. pr. Ciurbe Călin au colindat şi au dus
daruri copiilor de la Complexul Social de
la Cehu Silvania cu ocazia sfintelor
sărbători al Naşterii Domnului.
Liceul Ortodox “Sfântul Nicolae”
aniversează
în acest an
şcolar, 20
de ani de
învăţământ
teologic
preuniversitar în Sălaj. Bucuria prilejuită
de acest moment a fost împărtăşită
comunităţii prin certitudinea lucrului bine
făcut şi mărturisind binefacerile mari pe
care le-a pricinuit în această vreme „
Învăţătorul mântuirii noastre, Cel care ne-a
ocrotit, ne-a oferit harul Său înspre ajutor
şi ne-a luminat pe calea căutării
adevărurilor mântuitoare” după cum
afirma părintele director Ionuţ Pop.
Festivităţile care au marcat acest
eveniment au cuprins printre altele:
deschiderea oficială cu alocuţiuni, evocări,
acordări de plachete omagiale
colaboratorilor şi susţinătorilor şcolii;
slujirea Sfintei Liturghii arhiereşti de către
Preasfinţitul Părinte Episcop Petroniu
înconjurat de un sobor de preoţi în capela
şcolii; lansarea unei monografii a şcolii, a
unui nou site şi a unui număr omagial al
revistei “Credinţă şi Viaţă”; organizarea
unui spectacol de teatru religios la nivel
interjudeţean; manifestări artistice
închinate patronului spiritual al şcolii şi
ocrotitorului copiilor – Sfântul Nicolae. De
asemenea, într-un parteneriat cu Episcopia
Ortodoxă Română a Italiei, şcoala a avut
un schimb cultural-spiritual cu credincioşii
şi în îndeosebi cu tinerii din parohiile
ortodoxe din nordul Italiei, urmărindu-se
reactualizarea şi consolidarea tradiţiilor şi
valorilor spirituale ale neamului nostru în
afara graniţelor ţării.
11 Din suflet, pentru suflet | Nr. 16
În perioada octombrie-decembrie 2014, în
şcolile sălăjene s-a derulat Proiectul de parteneriat
educaţional ”Slobozi-ne gazdă-n tindă”. Acesta a fost
coordonat de Episcopia Sălajului şi Inspectoratul
Şcolar al Judeţului Sălaj, iar ca parteneri au fost
Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă
Educaţională Sălaj, Centrul de Cultură şi Artă al
Judeţului Sălaj, Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, MEDIADIFF PRODUCT SRL, cu
sprijinul Tenaris Silcotub. Scopul proiectului a fost cunoaşterea şi valorificarea obiceiurilor şi
tradiţiilor româneşti de Crăciun prin respectarea, practicarea şi transmiterea lor generaţiilor
actuale şi viitoare. În cadrul acestuia s-a desfăşurat un concurs pe două secţiuni: colinde şi
obiceiuri de Crăciun.
Ca finalitate, în data de 7 decembrie 2014, la Casa Municipală de Cultură Zalău, s-a
desfăşurat un Festival interjudeţean în care au fost premiaţi elevii din Episcopia Sălajului la
cele două secţiuni:
Secţiunea Colinde
Locul I: Ardelean Paula, Şcoala Gimnazială Bobota- prof. Cristea Ioan
Locul II: Grupul „Bocşana”, Şcoala Gimnazială „Simion Bărnuţiu” Bocşa - prof. Roșu
Marinela
Locul III: Suciu Mădălina, Liceul Teoretic „Ion Agârbiceanu” Jibou - prof. Mureşan Cristina
Secţiunea Obiceiuri de Crăciun
Locul I: ,,Spiriduşii Valcăului”, Școala Gimnazială Nr.1 Valcău de Jos- prof. Ember Monica
Locul II: „Crăişorii”, Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Șimleu-Silvaniei- prof.
Ciocmărean Ioan
Au fost prezenţi şi oaspeţi dragi, din celelalte judeţe ale Mitropoliei Clujului,
Maramureşului şi Sălajului care ne-au împărtăşit tradiţii şi obiceiuri de Crăciun din zonele
folclorice din care vin: Ansamblul folcloric al Liceului Tehnologic „Ion Căian Românul” din
Căianu-Mic- Judeţul Bistriţa Năsăud, Ansamblul Şcolii Gimnaziale ”Emil Isac” Cluj Napoca,
Ansamblul Şcolii Gimnaziale Budeşti- Maramureş, Grupul „Trâmbiţa Oaşului” al Liceului
Teoretic din Negreşti Oaş- judeţul Satu Mare.
FESTIVALUL INTERJUDEȚEAN SLOBOZI-NE GAZDĂ-N TINDĂ
12
Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
Ne dorim ca astfel de momente să nu apară doar într-un cadru festiv ci să fie
parte din noi, manifestări fireşti în lumea satului şi nu numai, pentru că ele sunt şi
rămân mărgăritare izvoditoare de cultură.
Inspector şcolar, prof. Claudia Viorica Boha
13 Din suflet, pentru suflet | Nr. 16
P
SUCCESUL ŞI INSUCCESUL ŞCOLAR
roblema succesului şi a insuccesului şcolar îi preocupă pe mulţi dascăli, părinţi, dar
şi pe unii elevi. Succesul şcolar reprezintă o confirmare a ,,obţinerii unui randament
superior în activitatea instructiv-educativă la nivelul cerinţelor programelor şi ale
finalităţilor învăţământului”.
Succesul şcolar se raportează la totalitatea rezultatelor elevilor, atât în ceea ce priveşte
planul instruirii (nivelul de pregătire ştiinţifică, acumularea cunoştinţelor şi formarea
abilităţilor de aplicare a acestora), cât şi planul dezvoltării personale (dezvoltarea
capacităţilor intelectuale, formarea unor trăsături de personalitate, a interesului şi motivaţiei
faţă de învăţătură, a capacităţii de a se instrui, de a deveni). Succesul este rezultatul
autorealizării de sine, cu eforturi mari, cu sacrificii, cu muncă continuă.
La polul opus, insuccesul şcolar reprezintă incapacitatea elevului de a face faţă
cerinţelor educative şi comportamentale impuse de mediul şcolar. Insuccesul începe odată cu
rămânerea în urmă la învăţătură şi poate ajunge până la repetenţie sau la abandon. Insuccesul
şcolar, cu toate formele lui de manifestare, reprezintă ansamblul pierderilor şcolare ale căror
efecte se repercutează negativ asupra integrării sociale şi profesionale şi asupra relaţiilor de
convieţuire cu semenii.
Reuşita sau nereuşita elevilor poate fi explicată prin natura şi acţiunea factorilor
implicaţi în organizarea şi desfăşurarea activităţii şcolare. Unii dintre aceştia acţionează ca
factori interni şi privesc condiţia biopsihică a subiecţilor, iar alţii sunt externi, referindu-se la
cadrul în care se realizează activitatea de instruire/învăţare.
Dintre aceşti factori putem aminti:
1. Factorii biologici: se referă la starea sănătăţii organismului, la anumite deficienţe ale
analizatorilor, la echilibrul endocrin, la boli organice, tulburări nervoase şi dezvoltare fizică.
2. Factorii psihologici: includ procesele psihice (cognitive, afective, volitive), însuşirile
psihice (temperament, aptitudini, interese), fenomene psihice (atenţia, limbajul), nivelul de
inteligenţă şi de aspiraţie, atitudinea faţă de muncă, voinţa de a învăţa.
3. Factorii pedagogici: se referă la stilul didactic al profesorului, eficienţa metodelor de
predare-învăţare şi evaluare, proiectarea şi realizarea situaţiilor de învăţământ, organizarea
procesului de învăţare etc.
DIDACTICA
14
Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
4. Factorii socio-culturali: sunt reprezentaţi de mediul psiho-socio-cultural, familial şi
grupul de prieteni ai copilului.
5. Factorii stresanţi: de natură fizică (zgomot, aer poluat, frig, iluminare insuficientă,
umezeală), de natură fiziologică (boli organice, subnutriţie, somn insuficient), de natură
psihosocială (supraîncărcarea, lipsa de antrenament de învăţare).
O evaluare corectă a factorilor care determină insuccesul şcolar va determina şi
alegerea unor modalităţi de prevenire a insuccesului şcolar eficiente, printre care: cunoaşterea
copilului şi adaptarea instruirii şcolare la nivelul acestuia; proiectarea modernă a activităţii
didactice; utilizarea unor strategii didactice activ-participative; tratarea diferenţiată a elevilor
prin adecvarea nivelului instruirii la posibilităţile acestora; temeinica pregătire profesională a
cadrelor didactice; sporirea rolului învăţământului preşcolar considerat ca bază pentru
dobândirea principalelor norme şi reguli de comportare; stabilirea unor relaţii strânse de
parteneriat între şcoală şi familie; proiectarea unor acţiuni de orientare şcolară şi profesională
adecvate, care să se desfăşoare pe tot parcursul şcolarităţii, dar mai ales la sfârşitul ciclurilor
şcolare şi la trecerea în viaţa activă.
Activitatea de înlăturare a eşecului şcolar este mult mai dificilă decât cea de
prevenire, presupunând în special elaborarea unor strategii de tratare diferenţiată şi
individualizată a elevilor aflaţi în situaţia de eşec şcolar.
Relaţia succes-insucces este o relaţie dinamică, complexă. Succesul total nu există,
aşa cum nu există nici insuccesul definitiv, echivalent cu situaţia în care nu se mai poate face
nimic pentru un elev, din perspectiva şcolii, a educatorului a părinţilor şi a tuturor factorilor
interesaţi.
Identificarea factorilor care condiţionează rezultatele şcolare permite stabilirea căilor
prin care se creează premisele succesului şcolar, asigurându-se reuşita şcolară a elevilor.
Prof. Sabou Florentina, Liceul Tehnologic „ Cserey Goga” Crasna
BIBLIOGRAFIE
1. Macavei, E., Pedagogie, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997;
2. Popovici, D., Pedagogie generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1998;
3. Potolea, D., Neacşu, I., Iuncu, R., Pânişoară, I.O., Pregătirea Psihopedagogică, Ed.
Polirom, Bucureşti, 2008.
15 Din suflet, pentru suflet | Nr. 16
S
Sfântul Meletie - ocrotitorul surzilor
fântul Meletie s-a născut într-o cetate din
Armenia, din părinţi creştini, învăţând şi iubind
încă de mic dreapta credinţă, iar mai apoi,
datorită vieţii sale curate, el a fost rânduit episcop în
cetatea Sevasta, din Armenia. Nu după multă vreme,
sfântul a fost mutat în cetatea Veria, din Siria, iar mai
târziu a fost rânduit arhiepiscop de Antiohia.
Sfântul Ierarh Meletie a trăit şi a slujit Biserica lui
Hristos în timpul marilor lupte pentru apărarea dreptei
credinţe, împotriva arienilor, în secolul al IV-lea, în
vremea împăraţilor romani Constanţiu (337-361), Iulian
Apostatul (361-363), Iovian (363-364), Valens (364-378),
Graţian (375-383) şi Teodosie cel Mare (379-395).
Iată contextul în care Dumnezeu l-a rânduit ierarh în Antiohia în vremea acelor lupte
pentru apărarea dreptei credinţe împotriva arienilor. După anul 331, când a fost exilat Sfântul
Ierarh Eustaţie, cetatea Antiohiei nu a mai avut parte decât de episcopi arieni. Când episcopul
arian Eudoxie a fost mutat în Constantinopol, cetatea Antiohia a rămas fără episcop. Sfântul
Meletie a fost rânduit arhiepiscop de Antiohia. Era atât de iubit de popor, încât părinţii au
început să dea numele său copiilor lor. Sfântul Ioan Gură de Aur, într-un cuvânt către
antiohieni spunea că ”părinţii socoteau chiar numele de Meletie podoaba neamului, apărarea
casei, mântuirea celor ce-l purtau, mângâierea dorului."
Poporul, care era derutat de schimbările doctrinare, dorind să ştie care este credinţa
noului arhiepiscop, a cerut acestuia să o mărturisească. Atunci, Sfântul Meletie a mărturisit
dreapta credinţă, formulată la Sinodul din Niceea: Fiul este deofiinţă cu Tatăl şi Dumnezeu
adevărat, iar nu făptură. Minunat este şi modul în care a făcut aceasta Se spune că pe când
Sfântul Meletie tâlcuia dogma Sfintei Treimi, atunci când un arhidiacon arian i-a astupat
gura, el a ridicat mai întâi trei degete, unul câte unul, închipuind cele trei feţe dumnezeieşti,
apoi, strângându-le, a arătat numai un deget, închipuind o singură dumnezeire, şi în ceasul
acela, înaintea tuturor celor de faţă, spre încredinţare, din mâna sfântului a strălucit o lumină
SINAXAR
16
Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
puternică. Pentru mărturisirea fără teamă a dreptei credinţe, el a fost exilat de trei ori din
scaunul episcopal, iar mai pe urmă a trecut la cele veşnice în pace, în ziua de 12 februarie
381, în timpul celui de-al doilea sinod ecumenic.
Pentru că a fost nevoit să vorbească prin semne despre Sfânta Treime, Sfântul Meletie
este socotit ocrotitorul persoanelor cu deficienţe de auz. Mai mult, astăzi, în limbajul mimico-
gestual, Sfânta Treime este închipuită prin aceleaşi gesturi săvârşite de sfânt, în urma cu peste
un mileniu şi jumătate.
De reținut mai este faptul că Sfântul Meletie a fost contemporan cu Sfinţii Ierarhi
Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. El l-a botezat pe Sfântul Ioan Gură
de Aur, l-a hirotonit diacon pe Sfântul Vasile cel Mare, iar în cadrul celui de-al doilea sinod
ecumenic, l-a rânduit pe Sfântul Grigorie Teologul în scaunul patriarhal din Constantinopol.
Nădăjduim ca râvna de care a dat dovadă acest om al lui Dumnezeu pentru a-şi mărturisi
credinţa, cu toate că nu putea să vorbească, ne va încuraja pe toţi creştinii să fim autentici
mărturisitori ai Adevărului şi să grăim în inimile noastre: ”Sfinte ierarhe Meletie, roagă-te
lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste
sfântă pomenirea ta" (din Canonul Sfântului Meletie).
Pr. prof. Ionuţ-Marcel Pop
Liceul Ortodox “Sfântul Nicolae” Zalău
17 Din suflet, pentru suflet | Nr. 16
Prieuré Santa Maria
Del Vilar
Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului
Vilar (Franța)
Monastère de la Dormition de la Mère de
Dieu
Vedere generală din față
Mănăstirea „Adormirea Maicii
Domnului”- Vilar este un monument
istoric situat în Villelongue dels Monts (în
departamentul Pirineii Orienatali) în sud-
vestul Franței. Locul de rugăciune
„Adormirea Maicii Domnului”- Vilar se
află astăzi sub jurisdicția Mitropoliei
Ortodoxe Române a Europei Occidentale
și Meridionale.
Așezământul de la Vilar emoționează,
în primul rând, prin importanța istorică a
locului, prin vestigiile ce stau mărturie a
peste 1300 de ani de viețuire a unei
comunități monahale în această zonă
montană și prin parcursul istoric pe care l-
a urmat, până să ajungă, prin voia lui
Dumnezeu, locaș ortodox.
În anul 1083 o comunitate de călugări
augustinieni au fondat mănăstirea Santa
Maria del Vilar, la poalele munților
Algebri. Ei au cumpărat un loc numit Vilar
constituit dintr-o veche fortificație din
secolul al- VIII-lea, care avea și o biserică
carolingiană interioară.
Apoi călugării au construit o nouă
biserică și un cloatru, iar absida principală
a fost pictată în frescă. Această comunitate
de călugări augustinieni au viețuit în acest
loc până în anul 1535, când a avut loc
secularizarea averilor Bisericii; astfel
mănăstirea a fost închisă după ce timp de
aproape cinci secole aici a existat o
frumoasă comunitate de călugări.
sala carolingiană
Mănăstirea mea de suflet
18
Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
După aproape 300 de ani, adică în
anul 1802 avem, conform cercetătorilor
istorici, date cum că locul a fost cumpărat
de un cultivator agricol, de un fermier,
care transformă mănăstirea într-o fermă.
Astfel biserica sihăstriei devine grajd (sală
ospitalieră) de cai, porci și alte animale.
Locul va fi abandonat în 1942, apoi
locul este îngropat într-o vegetație
sălbatică luxuriantă foarte înaltă încât se
vedea doar turnul bisericii, care era de
altfel foarte degradată.
Ansamblul monahal (terenul și
clădirile) a fost cumpărat în 1993 de
doamna Lucette Triadou. Aceasta a strâns
un grup de voluntari și oameni benevoli
care ajutați și îndrumați de câțiva
specialiști au restaurat locul: biserica, sala
carolingiană, muzeul, arhitectura etc, astfel
încât locul a fost trecut în Patrimoniul
Național al statului francez. Lucrările au
fost terminate în anul 2004, iar de atunci
locul poate fi vizitat de turiști din toată
lumea.
Începând cu anul 2005 aici există o
comunitate monahală ortodoxă română,
care locuiește aici și continuă tradiția
rugăciunii și a locului sfânt întemeiat de
înaintașii lor încă din secolul al XI-lea.
În prezent locul este unul foarte
frumos; mănăstirea Santa Maria del Vilar
fiind una dintre cele mai vechi din
Patriarhia Română. Mănăstirea face parte
din Patrimoniul național cultural; de aceea
pe lângă programul liturgic (Sfânta
Liturghie, Cele 7 laude) și bisericesc aici
se desfășoară zilnic vizite turistice iar în
vara fiecărui an se organizează un festival
internațional de muzică lirică și medievală.
Duminica și în sărbători locul este plin
de credincioși (în general români) care vin
să participe la Sfintele slujbe chiar de la
mari distanțe, din Spania, Franța, Elveția
sau Germania.
Hramul Bisericii este Adormirea
Maicii Domnului, cea care păzește,
ocrotește și ascultă rugăciunile celor care
trăiesc și se nevoiesc în aceste locuri.
Profesor Cristuţi Cristian, Şcoala
Gimnazială „Horea” Cizer
19 Din suflet, pentru suflet | Nr. 16
pictura interior biserică- frescă Maica Domnului - pictură
Absida - biserică exterior
Curte interioară
Imagini pictură
Îngerul Graviil - pictură frescă
20
Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
Întrebările au fost adresate preotului Vancea Adrian, parohia Cehei, de către Dănila
Larisa, elevă la Colegiul Tehnic ,,Iuliu Maniu” Șimleu Silvaniei
1. Prima mea curiozitate cu privire la dumneavoastră este: ce v-a determinat să
deveniți preot?
Preoția nu este o meserie ca oricare alta, ci este o menire. Și cel mai important în viață
pentru un om de rând este să-I slujească lui Dumnezeu și oamenilor. Lucrul acesta m-a
determinat să devin preot. Preoția reprezintă pentru mine ceva cu totul sublim!
2. Moartea este un motiv care ar trebui să ne sperie? Cum să privim ca tineri acest
subiect?
Nu trebuie să ne înspăimânte moartea. Ea este doar o stare şi trecem prin moarte
fiecare dintre noi. Ca să înțelegeți, o să vă povestesc un episod biblic: ,,Înțeleptul Solomon
avea un slujitor. Într-o dimineață, slujitorul, intrând în camera lui Solomon, îl vede pe acesta
vorbind cu îngerul morții despre el. Văzând lucrul acesta, slujitorul se înspăimântă. Auzi
faptul că diseară îngerul morții va veni și-l va lua. Sluga îi ceru lui Solomon un cal foarte
aprig, cu care să fugă de îngerul morții. Solomon acceptă. Sluga încălecă pe cal și alergă,
alergă prin orașe și sate toată ziua. Spre seară ajunge la poalele unui deal, ostenit și foarte
obosit. Începe să râdă în hohote de îngerul morții, crezând că l-a păcălit. La un moment dat,
un glas îl întreabă:
-De ce râzi?
Speriat, ridicându-și privirea pe coama dealului, îl vede pe îngerul morții. Sluga
răspunde:
-Credeam că dacă am alergat atâta, n-ai să mă găsești niciodată.”
Morala: moartea ne pândește la orice pas.
3. Oare de ce numai atunci când boala, problema sau durerea ne vizitează, apelăm
la Dumnezeu?
Pentru că nu suntem constanți în rugăciune și în apropierea de Dumnezeu. Și atunci,
numai la necaz, boală și durere Îl căutăm pe Dumnezeu pentru alinare. Ne trezim când vine
o durere sau o boală și fugim să-L căutăm pe Dumnezeu, iar la bucurie uităm să-I aducem
mulțumire.
Aş vrea să ştiu…
21 Din suflet, pentru suflet | Nr. 16
4. Cum am putea să devenim smeriți, părăsind mândria care ne orbește viața?
Mândria e de la diavol, smerenia e de la Dumnezeu. Omul a căzut din mândrie, la fel
ca și diavolii, și numai prin smerenie ne putem apropia de Dumnezeu. Iar smerenia este o
purtare demnă de numele de creștin pe care-l avem. Smerenia este o virtute creștină. Trebuie
să cerem ajutorul lui Dumnezeu ca să putem lupta cu gândul mândriei, să lăsăm pe
Dumnezeu să fie mai mare și noi mai mici.
5. Tinerii din ziua de astăzi au dorința de a se afișa în societate ca fiind importanți
și chiar superiori celorlalţi. Uneori condiția materială, îmbrăcămintea, felul cum
arăți e factorul de bază. Cum am putea demonstra că haina sufletului e cea care te
înalță cu adevărat?
Trupului îi oferim totul, dar în același timp trebuie să-i oferim și sufletului toată
hrana sufletească: rugăciune, post, milostenie de orice fel. Este adevărat că tinerii au tendința
de a pune pe primul plan nevoile trupești, uitând de cele sufletești, dar trebuie să nu uităm că
trupul este muritor și sufletul nemuritor. Aduceți-vă aminte de pilda bogatului căruia i-a
rodit țarina atât de mult, încât nu mai avea hambare unde să țină roadele. El s-a îngrijit mai
mult de trup decât de suflet, dar a venit și judecata lui Dumnezeu și el nu a avut ce să
răspundă.
Oferind sufletului hrană prin multă stăruință, vom observa că, în timp, vom pune
mai mult accent pe suflet decât pe trup.
6. Este adevărat că tovărășiile rele strică obiceiurile bune? Dacă prietenul meu
înjură, fumează sau are alte obiceiuri păcătoase, ar trebui să rup legătura cu el?
Nu. Din contră. Păstrează legătura cu el, dar caută, cu multă răbdare și iubire, să-i
arăți că nu procedează bine. Sunt atât de multe argumente prin care îl putem determina să
renunțe la aceste obiceiuri răufăcătoare trupului și sufletului. Aduceți-vă aminte de pilda
fiului risipitor.
7. ,,Rugăciunea este mijlocul prin care se revarsă în sufletul nostru lumina”
spunea Vladimir Losski. De ce avem mereu scuza crizei de timp în momentul în
care apare întrebarea: „Tu te-ai rugat azi?”. Ce urmări poate avea lipsa rugăciunii
în drumul nostru spre împărăția lui Dumnezeu?
La această întrebare aș răspunde cu o altă întrebare: Oare de cât timp avem nevoie
într-o zi să stăm de vorbă cu Dumnezeu?
22
Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
8. Cum putem să ne iubim proprii vrăjmași, imitându-L pe Dumnezeu?
Iubindu-i și iertându-le greșelile la nesfârșit. Dumnezeu Însuși Și-a iubit vrăjmașii și
ne îndeamnă și pe noi să facem la fel: iertând, iubind, dăruind.
9. Cât de mult influențează credința părinților viața copiilor lor?
Foarte mult. Totul pornește de la cei șapte ani de acasă. Părinții trebuie să fie un
exemplu pentru copiii lor şi rugăciunile părinților întăresc temeliile caselor copiilor.
10. Ați putea să le transmiteți un mesaj, îndemn sau sfat tinerilor din zilele
noastre?
Dacă tot ne place modernismul, cu tot ceea ce înseamnă el, haideți să încercăm să
înțelegem și simplitatea, și atunci vom simți iubirea lui Dumnezeu față de noi și vom putea și
noi să dăruim: iubire, iertare, răbdare. Rugați-vă neîncetat!
23 Din suflet, pentru suflet | Nr. 16
Milostenia este ca o sămânță. O sămânță bună poate da rod bun, ȋnsutit. Fă ca şi
sămânța milosteniei tale să fie aleasă, să o dai cu inima bună, curată. Nu există nimic pe lume
care să te hrănească mai bine, decât să oferi cuiva un dar, să simți bucuria ȋn ochii celui care o
primeşte. Atunci când cineva dă milostenie cu iubire, cerşetorul este ars de dragoste de
Hristos şi ȋncepe şi el să ȋmpartă deoarece nimic nu poate apropia inima unui om aşa de mult
de Dumnezeu ca milostenia!
Iulia Sabou, clasa a XI-a
Milostenia e un gest de oameni nobili, un gest pe care vrei să ȋl faci fără a aştepta
aprecierile altora, e un gest din toată inima. Nu ȋl faci doar pentru oameni fără posibilități, ci
pentru cei ce au nevoie, acum sau ȋntr-un moment de impas ȋn viața lor.Eu ȋl cataloghez
drept un gest de respect venit din partea mea pentru cineva care nu are. În primul rând
trebuie sa fii om şi apoi să judeci pe altul.
Şortan Raluca, clasa a XI-a
Milostenia ȋnseamnă ajutorarea celor nevoiaşi, celor care ne cer ajutorul. De multe ori
noi privim o mână ȋntinsă, dar preferăm să ne ȋntoarcem capul şi să o ignorăm. Milostenia
este un act care poate fi săvârşit de fiecare dintre noi, fie că oferim ceva material , fie că oferim
o ȋmbrătişare , o strângere de mână sau o vorbă bună. Aceste lucruri nu trebuie oferite doar
ȋn luna cadourilor ci şi ȋn zilele obişnuite. Cu un simplu gest de-al nostru putem aduce un
zâmbet de fericire şi de mulțumire celor care ȋntr-adevăr au nevoie.
Elisa Pop, clasa a IX-a
Despre milostenie cărțile creştin ortodoxe ne spun că este o jertfă bineplacută lui
Dumnezeu. Hrăneşte, ȋmbracă, munceşte, fii de folos oamenilor, ajută un invalid, nu trece pe
lângă un om fără un cuvânt blând, fii amabil, primeşte pe cel străin, ȋmparte câştigul tău cu
cel sărac. Aminteşte-ți că cei fără de adăpost, cei lipsiți, cei schilozi sunt mari ȋnaintea lui
CREȘTIN CA TINE…SUNT ȘI EU
24
Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
Dumnezeu. Aici, pe pământ, ei par pedepsiți, dar la Dumnezeu vor fi miluiți. De exemplu,
ȋngrijirea bolnavilor este una dintre cele mai mari fapte de milostenie.
Milostenia este materială şi duhovnicească. Milostenia duhovnicească este mai ȋnaltă.
Aceasta poate fi: sfatul bun, cuvântul bun, compătimirea, bucuria, o carte duhovnicească
daruită altuia. Din punctul meu de vedere poți să faci câte fapte de milostenie vrei dar ca
acestea să fie bineplăcute lui Dumnezeu, trebuie făcute cu drag şi fără ca cel care a făcut
aceste fapte să se laude, de aceea se spune că faptele de milostenie trebuie să rămână nişte
taine.
Antonia Ochiş, clasa a XII-a
Rubrică realizată de elevi ai Colegiului Tehnic”Alesandru Papiu Ilarian” Zalău.
Prof. coordonator Paul Petrean
25 Din suflet, pentru suflet | Nr. 16
Nașterea Domnului – sărbătoarea bucuriei
În fiecare an la 25 decembrie sărbătorim Nașterea Domnului sau Crăciunul,
sărbătoare care ne aduce în suflete pacea și bucuria ce a cuprins pământul acum mai bine de
două mii de ani. An de an bucuria sărbătorii Nașterii Domnului pune stăpânire pe întreaga
noastră ființă. Mântuitorul a venit în lume pentru a da un sens nou existenței omenești. „Ziua
de naștere a Domnului este ziua de naștere a păcii” spune un sfânt părinte al Bisericii
întrucât Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ ca să împace pe om cu Dumnezeu și pe oameni
între ei.
Nașterea Mântuitorului este vestea minunată că în Iisus Hristos avem modelul de om
desăvârșit, model după care ne putem orienta permanent viața. Este vestea minunată că
valoarea unui om nu se judecă după aparențe, după haine, după bani, ci după frumusețea
sufletului său, după înțelepciunea sa, după binele pe care-l face semenilor.
Să ne bucurăm și noi împreună cu îngerii la marea sărbătoare a Nașterii Domnului,
sărbătoarea speranței și a bucuriei, a familiei și să cântăm împreună cu ei primul colind:
„Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.”
Taloș Alexia, clasa a VII-a A
Școala Gimnazială „Porolissum” Zalău
Crăciunul pe vremea bunicilor
Cu mult timp în urmă, pe vremea bunicilor, Crăciunul era o sărbătoare foarte
respectată din punct de vedere religios. Atunci, în seara de Crăciun, colindătorii erau
răsplătiţi pentru colindele cântate cu glas cristalin, duios şi pentru urările de bine aduse
omului, cu o mulţime de bunătăţi delicioase, care îţi încântă papilele gustative și nu cu bani.
În seara de Crăciun, toţi oamenii erau gătiţi cum se cuvine. Înainte de a colinda toţi copiii
plecau la vecernia Crăciunului. La sfârşitul acestei slujbe preotul spunea o rugăciune de
binecuvântare a colindătorilor. În timp ce preotul rostea rugăciunea, în sufletul fiecărui
colindător, încolţea un sentiment de mândrie şi de bucurie, că poate să transmită vestea că
Iisus Hristos, Mântuitorul nostru S-a născut în fiecare casă.
Atelier de creaţie în proză
26
Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
Desigur, în acea vreme, bradul de Crăciun era mai sărac împodobit decât astăzi. La fel
și cadourile de sub el, pe care le aşteptau cu nerăbdare copiii.
Diferenţa dintre Crăciunul din zilele noastre şi cel minunat de pe vremea bunicilor,
este că, acum aşteptăm Crăciunul mai mult pentru cadouri și nu pentru bucuria pe care ne-o
oferă Naşterea Domnului, cea mult aşteptată în trecut cu un post îndelungat şi cu
nenumărate rugăciuni.
Tarba Matei, clasa a V-a C
Împreună pe cărarea vieții
Încă de la naștere, primul gest al bebelușului este acela de a-și întinde mânuțele și a
scânci. De ce? Poate pentru a deschide larg brațele înaintea viitorului, poate pentru a-și
anunța venirea pe lume sau, pur și simplu, pentru a-și exersa puterea de a se întinde după
mama sa.
Fie că ne dăm seama sau nu, tot restul vieții noastre ne agățăm de părinți: ne este
foame, ne este sete, ne simțim speriați, ne e frig, vrem să luăm o decizie… avem nevoie de ei în
momentele de cumpănă și, oricât de mulți ani ar fi trecut, tot copiii lor rămânem. Cu o
îmbrățișare, un sfat sau propria prezență, părinții ne sunt indispensabili.
Familia este foarte importantă. Banii, puterea și faima nu pot compensa sau înlocui
un cămin liniștit, o mamă blândă, un tată bun și siguranța că ești iubit, că ești prețios orice s-
ar întâmpla. Lecțiile de la școală nu sunt atât de valoroase ca îndemnurile părinților la
onestitate, bunătate, răbdare, milostenie. Părinții sunt cei care fac ca noi să creștem din mici
muguri și să ne transformăm în minunate flori pe coroana arborelui familiei.
Mama este cea care ne învăță să distingem binele de rău, să iubim și să ocrotim ceea ce
e aproape sufletului nostru. Din șoaptele ei învățăm primele rugăciuni, cu mâna ei în a
noastră facem primii pași la sfânta biserică, în brațele ei ne ascundem după un vis
urât…Vorbele ei ne ghidează și ne ajută să trecem peste toate încercările…
Tatăl este cel care oferă sprijin. Cel care trebuie să fie curajos, onest, amuzant. Cel
care te poate face să râzi, cel care se joacă cu tine cu păpușile, chiar dacă e cam stângaci. El
este cel care ți-e tovarăș de joacă, dar și ocrotitorul tău pe marea învolburată a vieții.
Respectul și dragostea pe care le-o purtăm părinților este temelia pe care ne vom
întemeia într-o bună zi, familiile noastre.
27 Din suflet, pentru suflet | Nr. 16
Amintirile pe care le avem împreună cu frații și surorile noastre în momentele fericite,
desenele la care ne uitam împreună, glumele noastre, lacrimile pe care le-am vărsat după o
ceartă…toate se sudează și țes prietenia și încrederea pe care ajungem să o păstrăm chiar și
mari fiind.
Să avem o familie ne pregătește pentru viață mai mult decât am putea crede.
Afecțiunea pentru părinți ne face să fim buni cu cei din jur, să iubim, să oferim aceeași
afecțiune și altora din preaplinul nostru. Ei ne-au învățat să fim generoși, buni, înțelepți,
răbdători, ambițioși, să ajungem la asemănarea cu Dumnezeu. Iar noi îi ajutăm să alunece lin
pe calea vieții chiar dacă sunt mai responsabili și mai îngrijorați.
De orice fel ar fi, familia este căminul unde simțim căldura iubirii cu adevărat, unde
ura dispare și razele luminii străbat întrega ființă umană, unde Dumnezeu este simțit ca
Persoană nu ca teorie. Aici, în familie ești iubit și poți iubi asemenea iubirii divine din Sfânta
Treime, de aceea aceste clipe sunt atât de neprețuite.
Lucaciu Bianca, clasa a XII-a B
Colegiul Tehnic „Iuliu Maniu” Șimleu Silvaniei
Călătorie între infinit și mărginit
Omul pe acest pământ este o marionetă, care spre deosebire de orice altă jucărie, poate
alege cum să fie folosită. Însă la fel ca oricare joc, chiar și acesta are frumusețea lui.
Ne-am născut într-o lume mare, limitată sau infinită, nu suntem capabili să știm sau
să aflăm, deși suntem ființele cele mai de preț și de a căror hotărâri depinde viitorul întregii
omeniri. Divinitatea ne-a înzestrat cu cele mai minunate daruri: rațiune, sentiment și voință
- a căror taine se află încă în obscuritate și chiar dacă inteligența noastră crește pe zi ce trece,
iar orizonturile ni se par tot mai clare, va fi mereu cea mai mare parte în umbră, iar totul este
sigur că va ieși la iveală doar la apus.
Totdeauna am încercat să descoperim misterele universului, știind că undeva, dincolo
de el, se află taina trecutului nostru, a nașterii noastre. Mereu am încercat să găsim o
explicație logică pentru orice și respingem tot mai mult sacralitatea. Dar ne-am întrebat
vreodată de unde vine sufletul? El nu poate apărea din neant, nu e format din celule și nu se
poate spune în ce parte a corpului se află. Doar știm că există, că el este legătura noastră cu
Creatorul și că Acesta este cel ce ni l-a dat pentru a ne face superior, animalelor cuvântătoare.
28
Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
Sufletul este guvernatorul sentimentelor, puterea care ne face nemuritori și cel fără de
care am fi simple unelte. Atât timp cât există, ne vom aminti mereu că omul nu este știință, ci
o ființă care nu poate supraviețui fără puterea Celui Preaînalt.
Legătura noastră cu transcendența, deși nevăzută, există. Dacă am întreba vântul,
soarele, ploaia, marea, tot ce ne înconjoară și tot ce se află înlăuntrul nostru, toate ar
răspunde în cor: tu ești din Dumnezeu.
Totul se raportează la credință; ea deschide și cele mai zăvorâte lacăte, ne luminează și
cele mai umbrite cărări.Totul este posibil atât timp cât crezi că ,în orice clipă, ele ne pot
mărturisi adevărul.
Rus Gabriela, clasa a IX-a A
Colegiul Național „Simion Bărnuțiu” Șimleu Silvaniei
O călătorie în Paradis
Nu ştiu daca există, dar locul pe care aş vrea să-l vizitez este Paradisul. Mi-am
imaginat de multe ori Paradisul şi a fost deosebit de frumos. El avea de toate. Avea o lume
mai bună, pentru că mi l-am imaginat fără certuri, avea frumuseţi pe care oamenii le
apreciau şi le iubeau, multe vieţuitoare şi o mulţime de copaci coloraţi.
Ceea ce mi-am închipuit eu drept un Paradis, erau de fapt clipele în care visurile se
vor transforma în realitate, iar speranţa va fi sentimentul care mă va duce direct în mijlocul
Paradisului. Sper totuşi că speranţa nu va fi doar „un şarlatan” care să mă înşele
neîncetat. În lumea noastră ştiu că nu există Paradis, dar trebuie să facem să existe unul.
Această scurtă viaţă pe care o avem poate fi transformată într-un Paradis.
Paradisul este tărâmul pe care orice om speră să-l găsească mai devreme sau mai
târziu.
Bretan Iasmina, Clasa a V-a A
Școala Gimnazială „Andrei Mureșanu” Cehu Silvaniei
29 Din suflet, pentru suflet | Nr. 16
Îngerul morţii
Singur pe un pat de spital, cu ochii ațintiți în tavan se gândea la mama lui. Doamne
ce dor îi era de ea... Acum nu-i mai foloseau la nimic banii mulți pe care-i trimitea aceasta
lunar. O dorea pe ea şi nimic mai mult.
Mihai era un băiat de 16 ani, cu ochii căprui, părul şaten, tuns scurt, înăltuț și destul
de slăbuț. Era timid. I se părea că nu prea are cu ce să iasă în evidență mai ales că se îmbrăca
modest din lipsa banilor. Mama, că numai pe ea o avea, muncea din greu, dar banii abia le
ajungeau pentru un trai modest. În urma cu trei ani au hotărât ca mama să plece la muncă
în Italia, pentru a reuși să iasă din sărăcie. Mama i-a promis mulți bani, lucruri interesante
pe care altfel nu și le-ar fi putut permite. Băiatul era încântat de idee. Ce cool! Să nu te bată
nimeni la cap, să fii liber, să faci ce vrei, și pe deasupra să ai și bani. Ce-ți puteai dori mai
mult!
Așa a și fost. Banii curgeau, destul cât să-și cumpere toate ,,bunătățile”. Acum era și
el „cineva”. Cu mulți bani în buzunar era alt om. Îi plăcea să îi fluture ca să-l remarce cei din
jur. În scurt timp a ajuns o „persoană importantă” și a încercat să fie pe placul noilor
prieteni. Nu-i plăcea fumul de țigară, dar „celebritatea” cerea sacrificii. Nopțile pierdute prin
cluburi îl oboseau foarte tare și îi creau o neliniște interioară. Îngerul lui păzitor îl avertiza că
nu e bine ce face, dar a învățat să ignore acest lucru. De multe ori îi răsunau în urechi
cuvintele mamei spuse înainte de plecare:
-Să ai grijă puiul mamei, să nu o iei pe un drum greșit! Să rămâi la fel de cuminte și
conştiincios!
Într-o seară, amețit de băutură, la insistențele „prietenilor” s-a lăsat convins să
încerce puțin „praf alb”. La urma urmei ce rău putea să-i facă? Măcar reușea să-și satisfacă
curiozitatea că prea îi povesteau cu foc amicii despre euforia care te cuprinde și te duce în
lumi nebănuite. Așa a și fost. Doamne, parcă era în al nouălea cer. Toată lumea era a lui.
La școală lucrurile nu mergeau prea bine. Rubricile din catalog se umpleau de absențe.
Când mai trecea pe acolo era mustrat de profesorii care nu înțelegeau ce se petrece cu el. Așa a
considerat școala o pierdere de vreme. Era mult mai interesant să-și trăiască viața, să trăiască
clipa. Când era treaz și lucid îi răsuna în minte întrebarea „oare ce-ar zice mama dacă m-ar
vedea?” Dar nu se lăsa cuprins de tristețe. Lua repede „praful alb” și toate problemele
dispăreau.
30
Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
Maria, colega și vecina lui, a încercat să stea de vorbă cu el, dar nu a obținut de la el
decât un zâmbet ironic.
-Ce știi tu? Viața e așa de scurtă, eu vreau să mă bucur de ea. Și se îndepărta grăbit ca
nu cumva să-l vadă noii prieteni stând în preajma ei stricându-şi astfel reputația. După un
timp a devenit agitat, era agresiv și comunica greu cu cei din jur. Era bine numai după ce își
lua doza. „Îngerul morții” l-a prins în mreaja lui și nu vroia să-i dea drumul. El îi călăuzea
pașii. „Praful alb” îi ținea și de sete și de foame. Nu mai putea trăi fără el.
Maria era foarte îngrijorată, nu l-a mai văzut pe Mihai de aproape o săptămână. Ea îl
cunoștea cu adevărat. Știa că are un suflet bun. Nu prea înțelegea ce i se întâmplă. Și-a luat
inima în dinți și a mers la el acasă. A bătut cu putere în ușă, dar nu i-a deschis nimeni. A
încercat clanța. Nu era zăvorâtă. Și-a făcut curaj și a intrat. Priveliștea sumbră din fața
ochilor și mirosul închis au speriat-o. A început să-l strige pe Mihai, când a auzit un
murmur abia șoptit. A alergat într-acolo. Mihai era întins pe podeaua din dormitor. Faţa îi
era albă ca varul. Slăbise atât de mult că era numai osul și pielea de el.
- Mihai, Mihai, ridică-te! strigă ea cu disperare.
-Maria, am bani, te rog du-te și cumpără-mi o doza. Nu mai pot, „Îngerul morţii” mă
însoţește peste tot! zise el cu glasul stins.
Maria și-a scos telefonul și a chemat ambulanța.
-O să te faci bine! îi zise ea ținându-l de mână. Dar el nu o mai auzise.
Când s-a trezit era pe un pat de spital, înconjurat de mai multe persoane îmbrăcate în
alb. La început nu și-a amintit nimic, era speriat. Asistenta l-a mângâiat pe frunte. După un
timp, rămas singur, cu ochii ațintiți în tavanul alb, lacrimile șiroindu-i pe obraz, murmura:
-Mamă, vino la mine! Am nevoie de tine, nu de banii tăi! Te iubesc, mamă!
Şi ea a apărut. Într-o rochie albă de mătase, cu părul negru răsfirat pe umeri, fața luminoasă
și cu ochii blânzi îl privea cu drag. Parcă era un înger. L-a luat în brațe și au plutit prin
văzduh. Ce bine era în brațele mamei. Lumea văzută de sus era mult mai interesantă. Ce
frumos! Era în Paradis cu îngerul său păzitor. Priveliștea din fața ochilor îl încânta. Acum
nu mai trebuia să demonstreze nimic nimănui. Putea să fie el însuși.
Bătaia din ușa salonului însă i-a întrerupt visul. S-a uitat în jur la pereții albi și goi și
tristețea i-a cuprins tot trupul. Dar ușa s-a deschis larg și ca printr-o minune a apărut Irina,
mama lui. Din ochi îi șiroiau lacrimile, iar fața îi era obosită și îmbătrânită parcă înainte de
31 Din suflet, pentru suflet | Nr. 16
vreme. A alergat speriată spre băiatul ei. L-a îmbrățișat și nu i-a mai dat drumul. Îşi dorea
parcă să-l țină așa pentru totdeauna. Printre sughițuri, Mihai reuşi să şoptească:
-Mamă, te rog să nu mai pleci.! Te rog nu mă mai lăsa singur!
Mama se uită pierdută la el.
-Ce s-a întâmplat, dragul meu?
-Nu știu mamă. Mi-am dat seama că nu e bine ce fac. Am vrut să mă opresc, dar n-am
mai putut!
-O să luptăm împreună și o să te faci bine, fiul meu!
-Mamă, înainte să vii am avut un vis foarte interesant. Îngerul meu păzitor mi-a
arătat că se poate trăi şi altfel. Împreună o să învingem „Îngerul morții”. Vreau să mă fac
bine mamă, vreau să trăiesc.
Gherman Adela Iulia, Clasa a VIII-a A
Școala Gimnazială „Andrei Mureșanu” Cehu Silvaniei
Sărbătorile de iarnă îmbrăcate în colinde
De fiecare dată când se apropie postul Crăciunului şi
încep să cadă primii fulgi de nea în inimile noastre se naşte o
lume nouă, o lume de basm şi vis, e lumea „florilor dalbe”, şi a
„lerului, ler”, e lumea care cu nostalgie ne aduce aminte
fiecăruia de leagănul copilăriei noastre cu vatra lui de frumuseţi
şi dor, cu datinile şi obiceiurile străbune păstrate ca o sfântă
moştenire, e lumea colindelor şi a cântecelor de stea care umple de o mare şi de o sfântă
bucurie inimile noastre.
Sfânta sărbătoare a Crăciunului este ziua în care Iisus Hristos S-a născut pentru a
crea o „Lume nouă”, dar S-a născut şi pentru noi copiii, pentru ca în fiecare an să ne
bucurăm de Naşterea Lui prin colinde, cântari şi imne de slavă.
Sărbătoarea Naşterii Domnului este o sărbătoare a bucuriei, o sărbătoare a iubirii şi a
nădejdii, o sărbătoare a credinţei şi a smereniei. An de an bucuria sărbătoririi Naşterii
Domnului pune stăpânire pe întreaga noastră fiinţă.
32
Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
În noaptea sfântă a Naşterii, simţim în inimile noastre o tainică chemare de a porni cu
cugetul pe urmele magilor de la Răsărit, cu ochii aţintiţi spre steaua călăuzitoare spre
Betleem, unde S-a născut Hristos.
Împreună cu păstorii auzim şi trăim şi noi frumuseţea fermecătoare a cântării
îngereşti: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”.
Aceste sfinte întâmplări din Betleem trezesc în sufletele noastre în primul rând
recunoştinţă pentru nemăsurata dragoste a Tatălui Ceresc faţă de noi, oamenii, şi pentru
marea jertfă pe care a făcut-o prin Fiul Său ca să ne mântuiască.
De la an la an, lumea are nevoie de glasurile copiilor care să le aducă aminte că
Hristos a venit în lume. Să primim odată cu colindătorii: lumina, pacea, iertarea şi dăruirea,
dragostea şi împăcarea, speranţa şi viaţa.
Hristos bate la uşa inimilor noastre. Să- I deschidem poarta sufletului şi să- L primim
pe Hristos în mijlocul nostru.
Prodan Amalia, clasa a VI a B
Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr” Zalău, jud.Sălaj
Prof.coord. Şulumete Ioana Anca
Crăciunul
Fii vesel, iubit creştine
Naşterea lui Hristos vine
Mieluşel nevinovat,
Hristos, marele-mpărat.
E ziua de Ajun, o zi mult aşteptată, ȋn care toate gospodinele pregătesc bucate, special
pentru Crăciun.
Ȋn toate bucătăriile, mirosul de cozonac proaspăt şi de prăjitură se ȋmbină cu cel al
sarmalelor pe care bunicile noastre le pregătesc cu multă dragoste şi bunăvoinţă.
Când toate sunt gata se pregăteşte masa. Familia se adună, iar după ce se rosteşte
rugăciunea se gustă din minunatele bucate, pregătite cu căldură sufletească și dragoste.
E căldură ȋn casă, la masă, dar mai ales ȋn suflete pentru că sărbătoarea Naşterii
Domnului reȋntregeşte familii, ȋmpacă pe cei certaţi, ȋnmoaie inimile ȋmpietrite, bucură
sufletele triste şi ce poate fi mai minunat de atât. Parcă ești cuprins ca prin magie de o imensă
bunătate şi fericire pe care doreşti să o ȋmpărtăşeşti şi celor din jurul tău.
33 Din suflet, pentru suflet | Nr. 16
Vestea Naşterii Domnului este dusă din casă ȋn casă de grupuri de colindători mai
mari sau mai mici, care sunt răsplătiţi de către gazde cu mere, nuci, colaci şi bani. Zvon de
colindă se aude până spre zorii zilei, când obosiţi „corindătorii” se reȋntorc la casele lor,
bucuroşi că au reuşit să ducă vestea cea mare la cât mai multe case.
„Hristos S-a născut!” , „Adevărat s-a născut!”, aşa se salută creştinii ȋn ziua cea
mare, când merg spre biserică pentru a se ruga ȋmpreună.
Crăciunul este o sărbătoare care ȋţi aduce multă bucurie şi te ȋnvaţă să dăruieşti mai
mult, căci „dar din dar se face rai”.
Să ne lăsăm mereu călăuziţi de „steaua de la răsărit”, pentru a descoperi necontenit
minunea Naşterii Domnului.
“…Şi mai ales ȋn iarna asta, lăsaţi copiii să colinde,-
Să nu se-nchidă nici o poartă ȋn preajma lor, şi nici un semn
Să nu-i oprească din curatul şi sfântul datinii ȋndemn.-
O, mai ales ȋn iarna asta, lăsaţi copiii să colinde!”
Crăciun fericit tuturor!
Remeş Daria Maria, Clasa a VI-a ,
ŞcoalaGimnazială „Simion Bărnuţiu” Bocşa
Cum postea bunica
Postul Crăciunului este un post important, dar și un post de bucurie și de pregătire
pentru a celebra Praznicul Nașterii Domnului, fiind și perioada în care se colindă.
De-a lungul timpului s-au păstrat multe obiceiuri de Crăciun, dar unele au suferit și
mici schimbări. De exemplu, postul a devenit mult mai ușor în comparație cu modul în care
se postea mai demult.
În Ajunul Crăciunului, în timp ce îmi ajutam bunica cu ultimele pregătiri, am ajuns
la acest subiect: postul. Bunica a început să-mi povestească cum postea ea. Îmi spunea că
toată familia ținea obligatoriu post și ținea un post aspru(xirofagie). Obișnuiau să nu
mănânce nimic până la ora 12 și mâncau doar mâncare uscată: pâine, semințe, fructe uscate,
iar apă beau doar o dată pe zi, după ora 15. Nu mâncau pește și mâncăruri cu untdelemn
doar în zilele permise, de sărbătoare, sâmbetele și duminicile, cu excepția primei și ultimei
săptămâni din post când nu mâncau deloc astfel de bucate.
Aceasta era înfrânarea de la mâncare, dar obișnuiau să se ocupe și de suflet, astfel că
în perioada postului se rugau mai mult și erau mai aproape de Dumnezeu, aveau gânduri
bune și erau mereu atenți ca nu cumva să supere pe cineva cu ceva.
34
Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
Obișnuiau, de asemenea, ca pe parcursul acestui post să fie smeriți, să facă milostenie,
să dăruiască mai mult săracilor, să-i ajute și să le facă viața mai bună. În timpul postului
cântau adesea colinde, deoarece în fiecare seară se adunau mai mulți vecini la gura sobei și
învățau colinde.
Am rămas impresionată de felul în care posteau în trecut strămoșii noștri, așa cum
postea bunica. Astăzi foarte greu reușim să renuntăm la alimentația cu carne și lactate, iar
în ceea ce privește partea spirituală suntem tot mai săraci în fapte bune și ignorăm pe cei din
jurul nostru, care au cu adevărat nevoie de ajutor.
Consider că ar trebui să luăm aminte și să respectăm modul în care se postea mai
demult, deoarece era cu adevărat un sacrificiu.
Gorgan Lorena, clasa a VIII-a,
Școala Gimnazială Derșida
35 Din suflet, pentru suflet | Nr. 16
NAŞTEREA DOMNULUI
În ieslea sfântă-n Betleem,
S-a născut Pruncul cel sfânt
Care pe pământ venind,
Pace peste noi aducând.
Păstorii, îngenunchind,
Magii daruri aducând
Îngerii din cer venind
Şi pe Pruncul sfânt vestind.
Maica Domului plângând,
Boii peste El suflând,
Căci Domnul nost’ Iisus Hristos,
Este Mântuitorul nost’
Mocan Ioana, clasa a VI-a,
Şcoala Gimnazială Nr. 1 Buciumi
MINIATURI LIRICE
36
Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
NOAPTEA DE CRĂCIUN
Pe-o alee întunecoasă,
Poleită, friguroasă,
Fecioara Maria umbla
Căutând un loc să stea.
Afară ningea, ploua,
Dar bătută nu se da,
Căuta în continuare
Un locaş ferit de ploaie.
Vântul sufla tare
Fără ca să Îi doboare,
Şi-astfel Maria sta
Singură şi se ruga.
Astfel Hristos S-a născut,
Fiul Tatălui de Sus
El aduce mântuire
La întreaga omenire.
Papp Szilvia Krisztina, clasa a IV a A
Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr” Zalău
Prof.coord. Şulumete Ioana Anca
37 Din suflet, pentru suflet | Nr. 16
VESTEA BUNĂ
Un înger alb se cobora
Pe-o dâră lungă de lumină
Și la păstori el poposea
Ca să le dea o veste bună.
- Mergeți degrabă, nu mai stați!
Și-acolo-n câmp într-o poiată
Un prunc micuț voi veți afla
Pe Fiul Cerescului Tată.
Îndată cum ei au aflat
Această veste minunată
Lăsat-au oile și-au plecat
Spre peștera cea luminată.
Acolo-n paie, lângă boi
Stătea un prunc blând și smerit
Ce a venit pe-acest pământ
Spre mântuirea tuturor.
Derșidan Andrada, Clasa a VI-a Școala Gimnazială ,,Simion Bărnuțiu” Bocșa
38
Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
COLINDĂTORII
E lumină da-i și noapte
Casele sunt luminate
Focul arde, fumul iese,
Copiii sunt la ferestre.
Este multă bucurie
Gingășie, armonie,
Chiot mult și veselie
Oare, ce poate să fie?
Sunt colindători afară
Care vor să intre-n casă
Ca să dea vestea aleasă
Colindând din casă-n casă.
Vă vestesc acum creștine
Că un Mântuitor vine,
Să se nască și să crească
Pe noi să ne mântuiască.
Racolța Daria, Clasa a V-a
Școala Gimnazială ,,Simion Bărnuțiu” Bocșa
39 Din suflet, pentru suflet | Nr. 16
ȊN IESLE
Sfântul copil
Se va naște-n dată,
Din Maica Lui
Fecioara Preacurată.
Ȋn iesle sub al bovinelor suflu
Iisus va deschide-ntâia oară ochii,
Iar ȋngerii din cer coborând
Lui ȋi vor cânta
Un cântec preasfânt.
Şi magii venind
Din depărtări Să-l vadă
Cu daruri şi fericire-n suflet
Dorind să-L cunoască.
Pe Acela care
Mântuitor va fi
Ȋn lumea asta mare.
Remeș Daria Maria, Clasa a VI-a Școala Gimnazială ,,Simion Bărnuțiu” Bocșa
40
Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
... Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos este un eveniment istoric care a avut loc în anul 748 de la întemeierea Romei, în timpul domniei cezarului Octavian Augustus ( 31 î. Hr. – 14 d. Hr.)?
... orașul Betleem în limba aramaică înseamnă
,,casa pâinii”, este situat la 7 km de Ierusalim și mai
este numit și ,,cetatea lui David”. Aici S-a născut
Mântuitorul Iisus Hristos, într-o peșteră care pe
vremuri închidea oile strămoșului său David și mai
există un oraș cu numele Betleem în ținutul seminției
lui Zabulon?
... ultimul prooroc al Vechiului Testament este Sfântul Ioan Botezătorul, însă cel
mai mare prooroc este Însuși Mântuitorul Iisus Hristos. Profeți au fost și în Noul
Testament, dar numai în Biserică.
... râul în care a fost botezat Iisus Hristos nu mai
este decât un fir de apă poluat și ar putea dispărea
dacă nu vor fi luate măsuri pentru a-l proteja.
Celebrul râu a fost redus la un simplu pârâu, la
sud de lacul Tiberiada, secat din cauza
supraexploatării apelor sale, afectate de poluare.
Râul care se varsă în marea Moartă nu mai are
decât 20 până la 30 de milioane de metri cubi ceea
ce are ca efect scăderea în fiecare an a nivelului
acestei mări sărate cu un metru?
... regele Irod, furios pe magii care nu s-au
întors să îl anunțe despre Noul Născut pe care și el
îl căuta, a poruncit să fie uciși toți pruncii mai mici
de doi ani din Betleem și din jurul acestui oraș. Crima pruncilor a fost relatată de
proorocul Ieremia prin cuvintele ,,Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multă.
Rahela își plânge copii și nu voiește să se mângâie pentru că nu mai sunt.” ( Ieremia
31, 15 ) Uciderea acestor prunci ne arată în ce lume venise Mântuitorul.
... după zilele în care prăznuim Nașterea Domnului Iisus Hristos facem pomenirea
martirilor și mucenicilor: pe 27 decembrie – primul mucenic și arhidiacon Ștefan, pe
28 decembrie a celor 20.000 de mucenici arși în Nicomidia și pe 29 decembrie a celor
14.000 de prunci din Betleem și împrejurimi uciși de Irod?
Ştiaţi că...?
41 Din suflet, pentru suflet | Nr. 16
... că proscomidia este prima parte a Sfintei Liturghii, care cuprinde rânduiala
pregătirii și binecuvântării Cinstitelor Daruri, adică a materiei jertfei liturgice, iar
proscomidiarul este masa de forma unei firide în peretele de nord al altarului pe care
se săvârșește rânduiala proscomidiei, locul simbolizând peștera în care S-a născut
Mântuitorul?
... Nazaretul este un orășel din Galileea, așezat între lacul Ghenizaret și Marea
Mediterană, aici se afla Sfânta Fecioară Maria în momentul Bunei-Vestiri și tot în
Nazaret a locuit Mântuitorul de la întoarcerea din Egipt, până la vârsta de 30 de ani
când și-a început misiunea.
... cinstitele Moaște ale Sfântului Vasile cel Mare (mâna dreaptă) se află așezate tot
în racla lor originală, confecționată din argint și frumos împodobită în data de 10
februarie 1849, după cum scrie pe marginea acesteia. Racla este păstrată în sala în
care se întrunește Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei și este scoasă, spre
închinare, cu ocazia unor mari praznice bisericești.
42
Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului