DICŢIONARmoldovenesc-român

Va s i le St a t i

DICŢIONARMOLDOVENESC-ROMÂNESC

Ediţia a Il-a revăzu tă şi com pletată

C h iş in ă u • 2 0 1 I

CZU 811.135.1(478)'374.3

S 79

Dicţionarul apare în seria Biblioteca PR O M OLDOVA

Dicţionarul mohlovenesc-rontănesc (DMR), ediţia a Il-a, a fost elaborat din convingerea că a scrie o carte, o lucrare ştiinţifică despre Moldova şi despre moldo­veni, despre cultura şi liinba moldovenească, atîta timp cît Republica Moldova încă mai este independentă, nu este un păcat şi nici o crimă.

Lexiconul, pc care cu plecăciune îl propunem îndrăgostiţilor de limba maternă, ama­torilor de lingvistică, este, întîi de toate, o lucrare ştiinţifică, avînd menirea de a con­tura evoluţia istorică, de a evidenţia şi a fundamenta particularităţile şi individualitatea limbii moldoveneşti. Totodată, Dicţionarul moldovenesc-romănesc este şi o lucrare de popularizare, instructivă, sursă surprinzătoare de informaţii pentru învăţători, elevi, studenţi, profesori, politicieni, inclusiv prim-miniştri şi miniştri de exeterne. pentru toţi purtătorii limbii moldoveneşti, precum şi pentru purtătorii limbii valahe, azi — româneşti. Unora le este de folos pentru a se convinge de existenţa numeroaselor dovezi de netăgăduit ale individualităţii şi dăinuirii multiseculare ale limbii vii, pe care moldovenii o numesc moldovenească. Altora - pentru a-şi completa golul informaţional şi a-şi modera zelul politico-lingvistic antimoldovenesc, veleităţile lingvo-mesianice.

R e d a c to r ş tiin ţific : A n d re i H ropo tin sch i , d o c to r în ş tiin ţe filo lo g ice ,co n fe re n ţia r u n iv e rs ita r

R e c o m a n d a t p e n tru e d ita re de Rubin U dler, d o c to r h ab ilita t în ş tiin ţe f ilo lo g ice , m em b ru co re sp o n d e n t al A ca d em ie i de Ş tiin ţe a M oldovei.

D escrierea C IP a C am ere i N aţionale a C ă rţii

S tati, VasileD icţionar m oldovenesc-rom ânesc / Vasile Stati; red. şt.: Andrei Hro-

potinschi. - Ed. a 2-a, rev. şi compl. - Ch.: S. n., 2011 (Tipogr. AŞM ). - 328 p. - (Seria Biblioteca Pro Moldova).

5000 ex.ISBN 078-9975-62-297-4.

811.135.1 (478)'374.3 S 79

IS B N ‘>78 9975-62-297-4 © V asile S ta ti, 2011

EXPUNERE DE MOTIVE

Fraţilor runuini, cetiţi şi nu judecarăţi necetind înainte.

Ş. Coresi

Nu dispar moldovenii, cînd vor baconii.

Folclor diplomatic

L ic h id a re a lingv istic ii m o ld o v en eşti

Dicţionarul moldovenesc-românesc (DM R), apărut în 2003 (5000 ex.), s-a epuizat tot atunci. Deşi s-au scurs vreo zece ani, DMR şi astăzi este cerut în libră­rii. Acesta este unul clin m otivele, care ne-au încurajat. La cerinţa m ultor cititori, oameni, cu adevărat, de ştiinţă, în primul rînd de peste hotare, am purces la ela­borarea ediţiei a Il-a încă în 2004. Hăituirea asurzitoare, la care autorul este supus pînă în prezent, a intimidat, se pare, chiar şi pe sponsorii mai ieri inimoşi. Dar născu şi la M oldova oameni...

Un alt motiv mai serios, ce ne-a îndem nat la redactarea radicală şi com ple­tarea esenţială a DMR, este d is tru g e rea filologiei m oldoveneşti şi, ca urmare, primejdia dispariţiei specificului m oldovenesc, înglodarea lui în m orm anele de scriitură românească.

L ich id area lingvisticii m oldoveneşti a lăsat limba m oldovenească, bogăţia ci lexicală tară pavăză, tară ocrotire de stat. A ceastă situaţie a fost pusă la cale de vecini, care au desfăşurat o nem aipom enită cam panie de furluare/prihvatizare a cuvintelor m oldovenetşti. Să urmărim procesul.

înainte de a purcede la elaborarea prezentei ediţii s-a hotărît că ultimul test de includere în DMR va fi colaţionarea cuvîntului dat cu DEX (1998). Dacă lexema, forma respectivă este în DEX, ea nu putea fi adm isă în DMR, procesul confruntării / selectării, începînd cu glosarele-ancxe la operele lui 1. Creangă, M. Em inescu, M. Sadoveanu, avansînd Gronoiogic: DU (1929), CADE (1931), DLR ( 1955-1957)... însă acest criteriu s-a dovedit a fi nevalabil de acum la al treilea articol lexicogra­fic. Potrivit principiilor de elaborare a DMR: colaţionarea de la prim a atestare a cuvîntului, apoi avansînd în timp, verbul polisem antic a aburca e ra m oldovenesc în DU (1929), în CADE (1931); în DLR de acum devenise “ regional”, ilustrat însă cu citate din I. Sbiera, I. Creangă, M. Sadoveanu. DEX s-a m ilostivit şi a păstrat acest verb, castrîndu-i nemilos o parte din sensuri şi schilodindu-1: “reg.” .

După cum se vede, soarta verbului m oldovenesc a aburca a fost pecetluită de lingviştii români: DGLR (1987) de acum l-a şi zătrit. La opera de prohodire a verbului a aburca participă şi DEI (2001), prefaţatoarea căruia, o venerabilă şi m erituoasă doam nă, precizează: “Lipsesc regionalism ele din DEX ca a aburca...

4

Soarta rom ânească a verbului m oldovenesc a aburca reflectă întocmai atitudinea rom ânească faţă de limba moldovenească: deşi acest cuvînt polisem antic se folo­seşte astăzi de peste Nistru pînă în Transilvania în mod obişnuit, românii au hotărît că el nu există! Şi punctum! Astfel, de acum la al treilea articol-titlu ne-am văzut în faţa dilemei: salvăm cuvintele moldoveneşti sau le lăsăm spre căsăpire lingviştilor români, care numai dînşii ştiu de ce criterii se conduc.

Rom ânizarea totală a valorilor şi personalităţilor din Republica M oldova, tă­ierea ca-n curechi a cuvintelor şi expresiilor moldoveneşti, prihvatizarea, adică furluarea cu hapca a cuvintelor moldoveneşti, a devenit o cauză naţională a lexi­cografilor români.

Prioritatea şi superioritatea culturii, a spiritualităţii moldoveneşti în general, faţă de cea a valahilor a fost recunoscută chiar de autorii valahi, bunăoară, de stol­nicul C. Cantacuzino, de copiştii valahi ai Pravilei lui Vasile Lupu, ai letopiseţelor lui Gr. Ureche, Miron Costin, Ion Neculce. Bogăţia şi diversitatea culturii şi a lim­bii m oldoveneşti în raport cu cea a valahilor au fost dem onstrate de M. Eminescu, I. Creangă, M. Sadoveanu, Cezar Ivănescu ş.a.; au fost fundamentate de Garabet Ibrăileanu, G. Călinescu, C. Hogaş, G. Panu s.a.

Vechimea şi prioritatea cercetărilor ştiinţifice privind limba m oldovenească (Gr. Ureche, 1635; M .Costin, 1677; D. Cantemir, 1716), elaborarea prim elor le­xicoane m oldoveneşti: Dicţionar grecesc-slavon-moldovenesc-latin (1672) de N. Milescu Spataru; Vocabulario italiano-muldavo (1719) de S ilvestra Am elio au generat com plexul de inferioritate a valahilor faţă de m oldoveni. Pe acest fundal, în astfel de împrejurări valahii, preluînd creaţiile m oldoveneşti, au fost nevoiţi să preia şi cuvintele m oldoveneşti sau să le înlocuiască cu lexeme valahe, cum s-a procedat la copierea Pravilei lui Vasile Lupu. De atunci furluarea cuvintelor m oldoveneşti a devenit norm ă pentru copiştii, autorii valahi. Lingviştii oneşti, ob- servînd această tendinţă de furluare în masă a cuvintelor moldoveneşti, schim o­nosirea lor după calapoade valaho-olteneşti, au început, mai întîi lexicografii, a delim ita vocabularul moldovenesc de cel valah. Lingvistul român Heimann Tiktin a fost primul care a localizat vocabularul folosit la răsărit şi la miazăzi de Carpaţi intr-un dicţionar: Ruinanisch-deutches Worterbuch. Bucureşti, 1895-1925. Al doi­lea autor, care a preluat iniţiativa lui H. Tiktin, delim itînd cuvintele m oldoveneşti de cele valahe, a fost Lazăr Şăineanu, de asemenea român get-beget: Dicţionarul universul al limbii române. Bucureşti, 1929 (ed. 8) - DU. Tradiţia a fost continuată şi desăvîrşită de un alt autor român, I.-A. Candrea în Dicţionarul limbii române iIm l in ul .y de astăzi. (Bucureşti, 1931) —CADE.

( )pcra lexicografică monumentală nedepăşită a lui l.-A. Candrea, fiind «pînă ■ i .i,t/i o Im rare fundamentală de referinţă», cuprinde circa 4 000 de cuvinte m ol­doveneşti Această realitate a zăpăcit totalmente pe politicienii români şi lingviştii lor. I )ii|i;i o îndelungată stare de şoc, în 1955-1957 apar cele 4 volum e ale Dicţi-

5

(mărului lim bii române literare contemporane (DLR). Alcătuitorii lui cu eforturi com unc au prihvatizat cîtcva mii de cuvinte moldoveneşti. Cunoscute ca atare din creaţiile lui C. Negruzzi, V. Alecsandri, M. Eminescu, I. Creangă, M. Sadoveanu ş.a., atestate ca uniţăţi de vocabular moldovenesc de H. Tiktin, L. Şăineanu, I.-A. ('andrea, cîteva mii de cuvinte moldoveneşti în DLR au fost declarate valaho-ro- mâneşti. în 1958 Dicţionarul limbii române moderne (DLRM ) a prihvatizat toate cuvintele moldoveneşti: majoritatea le-a declarat «rom âneşti», altele au fost pore­clite «reg(ionalism e)», «fam.», «pop.»

PRIHVATIZAREA CUVINTELOR MOLDOVENEŞTI

3310

242

TDRG*, 1925

CADE, 1931

DU, 1929

DLR, 1957

* Numai literele A-C; apud I.Iordan, M.Serghievskii DLRM,DEX 1958 1998

6

Valahii, azi români, prihvatizînd cuvinte m oldoveneşti, nu rareori le atribuie semnificaţii neadecvate. De p ild ă ,pîrcălab în DLR este lăm urit astfel: « în ad m i­n is tra ţia M oldovei: dregător mare peste un ţin u t, cetate» . DEX politizează ro- m âno-expansionist pînă la refuz acest cuvint m oldovenesc de provenienţă m aghia­ră: «în ţă rile rom âneşti (sic!), titlul persoanelor cu conducerea unui ju d e ţ» (sic!). Portar este un cuvînt vechi moldovenesc: m are dregător, «portar de Suceava». Prihvatizîndu-l, valahii (români) declară, că ar fi caracteristic unor m isterioase «ţări româneşti». In perioada cînd nu exista nici pom eneală de nişte oculte îm pă­răţii româneşti, iar Transilvania fiind o mie de ani regiune istorică a Ungariei.

Pe de altă parte, valahii, azi români, au prihvatizat de la m oldoveni, judecind după dicţionare, răcituri, balan, bălae, bălăior, burlui, moldoveneasca, poam ă şi foarte m ulte alte cuvinte, pe care însă le ignoră.

Cea mai mare performanţă la măcelărirea cuvintelor şi expresiilor moldoveneşti a obţinut ceata de lexicografi condusă de Al. Dobrescu. După calculele analistului Tudor Chifiac, pe această cale îi aducem mulţămire şi compătimire - din primele 400 de cuvinte moldoveneşti (literele A -C ) din Dicţionarul universal al lui L. Şăi- neanu (ed. VIII, 1929), în ediţia ticluită (“revăzută şi adăugită”) de brigada lui Al. Dobrescu (1998) a Dicţionarului lui L. Şăineanu numai 46 şi-au păstrat caracteris­tica “m o ld ”, 19 au fost zătrite definitiv, iar 335 de cuvinte şi expresii moldoveneşti, confirmate ca atare şi de CADE, şi de DLR, au fost privatizate de limba românească. Operaţia românească de căsăpire, furluare a cuvintelor moldoveneşti continuă...

Noul Dicţionar universal al limbii române (2006) a anulat originea m oldove­nească a tuturor celor peste 2 000 de cuvinte din DU. Fapte ruşinoase din timpuri ruşinoase... Lucrările iluştrilor filologi Al. Graur, H. Tiktin, J. Byck, I. Iordan, E. Petrovici ş.a., care au adus faim ă lingvisticii româneşti, astăzi sînt puse la index. Sau, cum se întîm plă cu Dicţionarul lui L. Şăineanu: sînt adăugate, epurate, alte­rate, denom inalizate...

S urse , princip ii, crite rii, s tru c tu ră

Toate cuvintele, variantele (fonetice, semantice) cuprinse în am bele ediţii ale DMR au fost publicate şi, într-un fel sau altul, tîlcuite. Doar după cum a observat şi M. Avram, «nici un dicţionar nu porneşte de la zero». A u to ru l şi-a v ăzu t sa rc i­na nu m ai în a ream in ti şi a reconfirm a bogăţia şi d iv e rs ita tea v o cab u la ru lu i co n tem p o ran viu (d a r şi cu elem ente istorice) uzual la m oldoveni, dezvăluind astfel legătura indisolubilă dintre istoria limbii şi istoria poporului de la Mioriţa, de la bogăţia de cuvinte m oldoveneşti cuprinse în actele Cancelariei de Stat a M ol­dovei, de la prim ele texte traduse (Codicele Voroneţean ş.a.), scrise m oldoveneşte pînă în zilele noastre. D icţionarul moldovenesc-rom ânesc n im ic nu inventează. D icţionarul m oldovenesc-rom ânesc num ai ream in teşte şi reconfirm ă.

7

Drept surse principale pentru elaborarea DMR au servit DLR (voi. I-IV ), CADE, DU (ed. VIII), în care un număr uluitor de mare de cuvinte, forme sînt lo­calizate «M old.», «Bucov.», «Mold., Bucov., Trans.», precum şi glosarele ediţiilor bucureştene ale operelor lui I. Creangă, M. Eminescu, M. Sadoveanu, C. Hogaş ş.a., cuprinzînd mii de cuvinte, variante moldoveneşti tălm ăcite pentru valahi.

DMR II introduce în circuitul lexicografic, lingvistic în general, peste 1 000 de m oldovenism e — o parte doar din primele mărturii ale scrisului m oldovenesc, atestate în actele oficiale ale Moldovei în 1384-1503.

DMR cuprinde şi o parte de cuvinte considerate com une, dar ilustrate copios numai cu citate din scriitorii moldoveni. Chiar dacă e să adm item că astfel de lexe- me au avut m area cinste de a fi considerate general româneşti, locul lor de naştere este evident: Moldova.

Ca şi prima, ediţia a Il-a a Dicţionarului moldovenesc-românesc (DM R II) se sprijină şi pe Dicţionarul dialectal - DD (voi. I-V. Chişinău, 1985-1986), de unde a fost extrasă o parte de cuvinte, sensuri, form e, culese pe teren şi publicate în reviste de specialitate de A lbina Dumbrăveanu, Şt. Matcaş, V. M elnic, V. Pavel, R. Udler ş.a. Aceste colecţii de mărturii de nepreţuit, definitive ale individualităţii şi forţei generatoare inepuizabile ale lim bii vii m oldoveneşti au fost alcătuite din ar­ticole de dicţionar, întocm ite de Albina Dumbrăveanu, V. Com arniţchi, Şt. Matcaş, V. Melnic, V. Pavel, care au dat dovadă de profesionalism adh oc, de o rar întîlnită principialitate. Tot a d hoc. De notat că această lucrare de pionerat — Dicţionarul dialectal “a fost recenzată şi recom andată pentru editare11 de M. Gabinschi, A. Ere- mia, V. Soloviov - somităţi în domeniu. Ediţia I a DMR s-a bucurat de preţuirea încurajatoare a lui R. Udler, membru corespondent a AŞ a Republicii Moldova, sugestiile şi obiecţiile căruia au fost luate în consiideraţie la elaborarea ediţiei a doua. Culegerile de Texte dialectale'. TD, voi. I (1,2), 1969; voi. II (1), 1971, hăr­ţile Atlasului Lingvistic M oldovenesc (ALM ) ne-au oferit num eroase m ateriale, care, în cea mai m are parte, rămîn nevalorificate.

Din m otive tehnice (dublarea volumului faţă de cel planificat iniţial), am putut include numai o foarte m ică parte din bogăţia DD. Structura articolelor este cea din DLR, din DD. Titlurile articolelor preluate din DD sînt oricum literarizate. Sursele arătate (DD, CADE, SDELM, DELM, DLR, M. Em inescu, I. Creangă, M. Sadoveanu, N. Labiş, V. Teleucă ş.a.) se referă în m ajoritatea covîrşitoare a cazurilor numai ia cuvintele-titlu.

O serie de cuvinte moldoveneşti sînt explicate româneşte de academicianul I. Iordan, în paranteze indicîndu-se sursa: I. Neculce. Cuvintele tălmăcite româneşte de Th. Holban sînt reproduse din prima încercare de Dicţionar moldovenesc-româ- nesc publicată în 1943. Unele moldovenisme îşi păstrează semnificaţia atestată în Vocabular io italiano-muldavo al lui Silvestra Amelio (1719): chiperi ş.a. în cazurile cînd cuvîntul m oldovenesc nu are echivalent în limba românească, el este explicat.

8

Dicţionarul moldovenesc-românesc este o sursă surprinzătoare de inform aţii pentru învăţători, elevi, studenţi, profesori, politicieni, inclusiv prim -m iniştri, m i­niştri de externe, pentru toţi purtătorii limbii m oldoveneşti, precum şi pentru purtă­torii limbii valahe, azi româneşti. Unora le este de folos - pentru a se convinge de existenţa obiectivă a celor peste 23.000 de dovezi de netăgăduit ale individualităţii şi dăinuirii seculare ale lim bii vii pe care m oldovenii o num esc m oldovenească. Altora - pentru a-şi com pleta golul informaţional şi a-şi m odera zelul politico- lingvistic antim oldovenesc excedentar, veleităţile lingvo-mesianice.

Com pletată considerabil, redactată esenţial, ediţia a doua a Dicţionarului moldovenesc-românesc este net superioară celei dintîi: au fost omise majoritatea citatelor. S-au adăugat numeroase cuvinte, indiscutabil m oldoveneşti, pe care însă valaha le-a prihvatizat, astăzi declarîndu-Ie «româneşti». Cu toate că s-a recurs la omiteri esenţiale, numărul cuvintelor/formelor-titlu a crescut simţitor: s-a majorat cu vreo 4000 în raport cu cele 19.000 din prima ediţie.

închipuita abundenţă de rusisme în DMR continuă să răm înă o balivernă cu­rat românească, prin care lingvopoliticienii româneşti ar dori să bage în sperieţi publicul credul.

Rusismele în DMR sînt de sute de ori mai puţine decît în DEX!Astfel, şi noua ediţie a DMR spulberă sperietoarea - balon num ită «rusisme»,

umflată din răsputeri de «naţia filologică» de pe Dîmboviţa.Neîndoios, vocabularul, variantele semantice, fonetice, cuprinse în a doua

ediţie a DMR, inclusiv cele, sau, mai ales, acele cuvinte moldoveneşti care au devenit cvasi generale pe arealul lingvistic est-carpatic şi sud-carpatic, nu afec­tează co m u n ita tea fondulu i lexical peren , a s tru c tu ri i g ram a tica le şi a o rig in ii lim bii naţionale m oldoveneşti şi a lim bii naţionale rom âneşti, in te lig ib ilita tca lor rec ip rocă la nivel lite ra r.

M am a lim bii rom âneşti

Cuvintele-titlu, preluate din DLR, DU, CADE, sînt completate cu exemple din Gr. Ureche, M. Costin, I. Neculce, M. Eminescu, C. Hogaş, I. Teodoreanu, N. Labiş, din creaţiile lui R Boţu, Gr. Vieru, V. Teleucă, Andrei Lupan, R Zadnipru, Gh.V. Ma- dan, N. Costenco, Ion Druţă ş.a. Cele mai multe exemple sînt extrase din operele luiI. Creangă, M. Eminescu, M. Sadoveanu. în raport cu volumul creaţiei sale autenti­ce, cel mai des este citat M. Eminescu. Lucrul este absolut firesc, întrucît, - cum a constatat şi academicianul Al. Rosetti, “Eminescu întrebuinţează în poeziile sale un mare număr de cuvinte şi de expresii din limba vorbită în Bucovina şi în M oldova” . Deci din limba moldovenilor, din limba moldovenească. Din cauza că acest “mare număr de cuvinte şi de expresii din limba vorbită în Bucovina şi în Moldova” nu este cunoscut sau nu este înţeles valahilor, în dicţionarele româneşti ele sînt categorisite “familiar” (de bucătărie, probabil), “popular” . Adică formele, cuvintele, expresii­

9

le folosite de M. Eminescu, care “au îmbogăţit patrimoniul limbii naţionale” (Al. Roselti) nu s-au învrednicit să fie considerate general româneşti, literare. Această discriminare a cuvintelor şi expresiilor moldoveneşti folosite de M. Eminescu nu ar trebui să lezeze conştiinţa naţional-lingvistică a moldovenilor. După cum ne învaţă DEX, popular înseamnă “creat de popor”, deci, în cazul lui M. Eminescu - de po­porul moldovenesc. Popular mai înseamnă şi “specific acestui popor”, deci specific poporului moldovenesc. Astfel dicţionarele româneşti încă o dată confirmă conclu­zia lui Perpessicius “că Em inescu, m oldovan fiind, va a ră ta o dispoziţie firească p en tru form ele obîrşiei sale, form ele m oldave.”

Analizînd specificul lingvistic al Moldovei, academicianul 1. Iordan conchidea: “Particularităţile regionale ale limbii lui I. Neculce sînt, în linii mari, aceleaşi ca ale graiului moldovenesc actual cu deosebiri mai mult cantitative decît calitative ce iz­besc puternic...” (1959). Un alt exeget de faimă românească G. Călinescu conchidea, ridicînd pe prim plan farmecul şi muzicalitatea, potenţele creatoare ale limbii m ol­doveneşti: “Graiul moldovenesc, prin moliciunea tonurilor sale, e de la sine artistic. Un Neculce, un Creangă în Muntenia sînt mai greu de aşteptat...” (1941).

La marginea acestui foarte scurt pomelnic de adevăruri principiale, care nu-şi găsesc loc nici măcar în culegerile româneşti numite “enciclopedii lingvistice”, e mai mult decît binevenită concluzia Consiliului Ştiinţific al Institutului de Lingvistică din Bucureşti, care a stabilit, “că sub raportul conţinutului de idei, cît şi ca lim bă litera­tu ra noastră con tem porană începe în prim a ju m ă ta te a secolului al X lX -lea cu scriitorii g ru p aţi în ju ru l revistei Dacia literară, în cen tru l lor se situează M. Ko- gălniceanu, V. A lecsandri, Al. Kusso, C. Negruzzi ( - to ţ i m oldoveni!), care au fost cei dintîi militanţi activi pentru unitatea limbii şi culturii noastre. L im ba folosită de aceşti scriito ri (lim ba m oldovenească, evident!) s-a im pus ca lim bă a lite ra tu rii noastre , fiindcă ea are la bază izvorul viu al graiului popular” . Din Moldova.

în jum ătatea a doua a veacului al X lX -lea “ Prin întrebuinţarea unui num ăr de cuvinte şi de expresii din limba vorbită de popor, de oameni simpli (“din M ol­dova şi Bucovina”), Eminescu a lărgit graniţele stilului artistic al limbii literare, - conchide academ icianul Al. Rosetti, - şi, în acelaşi timp, i-a dat caracteristicile geniului său” . Moldav, m oldovan fiind. Că M. Eminescu şi-a făurit nepieritoarea sa operă poetică sorbind cu nesaţ din izvorul viu al limbii m oldoveneşti, că el preţuia m ult vorbirea m oldovenilor ne-o confirmă şi 1. Slavici: “ D upă p ă re re a lui E m inescu cea m ai dulce şi cea m ai bogată în sune te este ro s tirea m oldove­nească” . (1924).

Evidenţiind “ rolul M oldovei în lupta de a feri limba de atentatele inovatori­lor”, dîndu-şi “ seam a de rolul cultural al M oldovei, de rolul ei de învăţătoare a rom ânilor de pretutindeni” , M. Eminescu va sublinia (în articolul Repertoriul tea­trului românesc): “M oldova joacă în dezvoltarea rom ânilor un rol însemnat. Aici, în m are depărtare de şarlatanismul intelectual, de suficienţa şi corupţia centrului

10

politic al ţării (Bucureşti), s-a făcut binefăcătoarea reacţiune în contra ignoranţei şi spiritului de neadevăr al academicienilor” .

Însumînd, vom reaminti două concluzii formulate de mari autori români:1. “ M oldovei i se da to rc şte cu ltu ra rom ânească aşa cum este as tăz i” (G.

Ibrăileanu).2. “ Sevele lim bii vin m ai ales din M oldova” (G. Călinescu). A cest adevăr a

fost exprim at plastic şi ingenios într-o poezie publicată în ziarul chişinău- ian Glasul Moldovei:

M am a lim bii rom âneşti

Fie el cît de mirific,Fie cît de inventiv,„Adevărul ştiinţific"Este foarte relativ

Unii zic că e otravă,Dar de stai să te gîndeşti,Limba noastră cea moldavă-i Mama limbii româneşti.

Quoil erai dem onstrandum. Ceea ce se cerea de dovedit.

A rogan ţă şi ig n o ran ţă

în ultima vreme declaraţiile arstimoldoveneşti s-au înmulţit brusc şi sfidător. Academia română, după ce prin membrii săi fizicieni, biologi, mecanici, veterinari, chimişti, urologi etc. a dispreţuit cu înfumurare poziţia consolidată a comunităţii lingvistice româneşti, obţinînd astfel cea mai răsunătoare realizare a sa din ultimul secol: î < a, s-a apucat de limba moldovenească. Prin declaraţia sa din 14.10.2008 sinclitul ştiinţific românesc a anunţat, că este peste măsură de alarmat de niscaiva (nu se ştie ale cui şi de cînd) «declaraţii aberante, care, cică, pun la îndoială unitatea (sic!) limbii române (sic!) în Republica Moldova». Este regretabil că mecanicii, fizi­cienii, veterinarii, economiştii, biologii, urologii academişti români pînă acum n-au aflat de unitatea naţiunii moldoveneşti, de unitatea limbii moldoveneşti - glotonim atestat în scris încă în documentele lui Petru Şchiopul, recunoscut de circuitul ştiinţi­fic european din veacul al XVII-lea. Dacă nu ştiu nici atîta lucru, puteau citi articolul lui J. Byckdin 1956, măcar studiul lui Gr. Brîncuşi publicat în Academica ( 1995). La urma urmei, pot consulta monografia membrului Academiei din Berlin D. Cantemir, publicată în 1716. în definitiv, dacă, de pildă, valahii lui C. Brîncoveanu nici în vea­cul al XVlIl-lea nu aflaseră de America, aceasta nu înseamnă, că ea n-ar fi existat.

11

Cu aere de guru ecumenic, T. Baconschi, ministru de externe al României, printre altele, a anulat existenta moldovenilor şi a limbii moldoveneşti: «Rom â­nia respinge orice dem ers menit să acrediteze ideea unei naţiuni şi a unei limbi moldoveneşti distincte de cea română». în zadar aceste strădanii. D om nia sa ar face bine, dacă şi-ar căta de casa cui îl are. Există prea m ulte şi cunoscute dovezi: etnoradicalul rom („ţigan"); denum irea limbii, care consună cu un alt lingvonim: rom ani (gib) - limba romilor; şmechereala, gustul pentru ciordire, inclusiv de cuvinte moldoveneşti, - apucături native cunoscute întregii Europe ş.a., pentru a identifica ţara dlui T. Baconschi cu opera lui I. Budai-Deleanu cu un titlu foarte actual şi astăzi: Ţigan iada.

Prin bogăţia şi diversitatea de mărturii etnolingvistice (recunoscute şi de dic­ţionarele rom âneşti) - dovezi ale dăinuirii multiseculare a m oldovenism ului, deci ale spiritului naţional al moldovenilor, Dicţionarul moldovenesc-românesc răs­toarnă fără osteneală, destoinic strădaniile bicisnice ale dlui T. Baconschi şi ale ortacilor săi.

Ca oricare alt stat, com unitate etnică, moldovenii au dreptul de a dispune de ei înşişi, ca stat şi popor, de a-şi exprim a liber, tară team ă de şantaj şi intimidări, identitatea etnică, m em oria istorică, conştiinţa lingvistică.

Dicţionarul moldovenesc-românesc este o m anifestare a acestor drepturi con­sfinţite de com unitatea internaţională.

DMR dezvăluie lipsa de orice temei a declaraţiei din Enciclopedia limbii române cum că “ regionalism ele lexicale mai m ult sau mai puţin specifice sînt nu numai puţine, ci şi neînsem nate” .

Declaraţia cum că aşa-zisele «regionalism e lexicale» ar fi, cică, puţine şi, chipurile, neînsem nate este dezm inţită totalm ente de Dicţionarul de arhaisme şi regionalisme (2003, 2 voi.) şi de DEX. Un număr im presionant de unităţi de vo­cabular, etichetate în DAR «pop.», «fam.», «reg.», sînt socotite de DEX lite rare . Aceasta încă o dată dem onstrează că delimitarea limbă - dialect, regionalism - form ă generală este arbitrară, voluntaristă.

închipuirile personale “regionaliste” ale unor autori români despre vocabu­larul m oldovenesc denotă că dînşii, executînd com anda politică, ignoră cu înfu­murare învăţăm intele propriilor înaintaşi: “Ştiinţa limbii urmăreşte cu stăruinţă evoluţiunea vorbei nu într-o seamă de capete alese, nu în individualitatea cutare sau cutare, nu în cercuri sociale restrînse, ci tocmai în popor mai presus de toate” . (B. P. Maşdcu, 1887).

N everosim il, dar cohorte întregi de savanţi rom âni, nem aivorbind de publi­cişti, îşi dem onstrează public ignoranţa fără pic de jenă.

într-o pretenţie de studiu analitic, generos găzduit de respectabila cîndva revistă «22», o prea focoasă doam nă etichetează DMR (prima ediţie) cu o curat românească eleganţă: «încercare stupidă» a unui «autor cu mentalităţi anacronice». învăluită de

12

diferite patimi, în cazul da t-po litic ian iste , iluzionîndu-se purtatoare a unei erudiţii debordande, focoasa doam nă declară public că autorul «împrumută pentru varietate (limba moldovenească - V. S.) sintagma propusă de Stalin». Acesta e nivelul ştiinţific suprem, pe care distinsa doamnă îl afişează fără pic de ruşine pe parcursul a şase pa­gini. «Lingvistic vorbind», ca să folosim o s in tag m ă-p erlă a eruditei doamne, dînsa a discreditat nu numai revista, ci şi comunitatea filologică dîmboviţeană. Amintim redacţiei revistei «22», cîndva respectabile: sintagma lim ba m oldovenească a fost propusă lui Stalin, născut în 1879, de consilierii săi ştiinţifici: Grigore Ureche în 1635, Miron Costin în 1677, Dimitrie Cantem irîn 17 16.

DMR dezvăluie public toată goliciunea ştiinţifică a unor autori, dem nitari de stat româneşti, copleşiţi de iluzii expansioniste deşarte.

«A iurea la» ca a rg u m e n t

Prima ediţie a Dicţionarului moldovenesc-românesc a stîrnit ura tuturor vala­hilor/români legaţi, apropiaţi, într-un fel s-au altul, de putere. Gloate de indivizi cu hipersimţire hiperrom ânească din California pînă la Cluj, de pe D îm boviţa pînă la Bîc s-au văzut chemaţi să-şi şteargă picioarele de DMR. Intenţionam să-i includ într-un registru, să-i atîrn, «ca pe fosile» (G. Topîrceanu) pe stîlpul m anifestărilor de v îrf ale intelectualităţii curat româneşti. Am fost sfătuit să nu fac acest lucru. Mai întîi, prea mare cinste. în al doilea, nomen ilis legio, ceea ce m i-arfi răpit vreo zcce pagini pentru lucruri cumsecade, omeneşti. în definitiv, nu pot coborî pînă la «a polem iza cu oricine».

Colegii imagologi au constatat cîteva particularităţi ale hăituirii DMR şi a autorului. în primul rînd, prin ieşirile turbate, calificativele de şatră, hăituirea au­torului DMR a depăşit cele mai faimoase campanii curat româneşti de defăim are a oponenţilor reali sau imaginari.

Precizăm: la mijloc e o lucrare ştiinţifică lexicografică.O altă particularitate a campaniei anti-Stati: indiferent de sex, de poziţia soci­

ală şi partizanatul politic, de nivelul de instruire - de la valahul de rînd, dar înfocat nevoie mare, de la profesorii de licee şi chiar din universităţi (inclusiv din Sucea­va!) pînă la academ icieni - toţi şi toate au folosit public, cu înflăcărare şi entuzi­asm, un limbaj depravat, pe care nici bindiujnicii din Odesa nu şi-l permiteau.

A treia particularitate a ofensivei de defăimare a autorului şi a lucrării sale: majoritatea absolută a hăitaşilor n-a citit dicţionarul, pe care cu atîta patos l-au afurisit şi chiar i-au dat foc public. în 2003! în al X XI-lea secol de civilizaţie!

A patra particularitate a campaniei de discreditare a DMR: nici un detractor, nici un profesor, inclusiv din Suceava, nici chiar achiziţia basaragheană de la Universitatea din Cluj, nici comentatoarea înfocată de la revista «22» pînă astăzi n-au adus măcar un argument bazat pe cunoaşterea realităţilor etnolingvistice din Republica Moldova, nici o motivaţie a hăituirii în manieră nazistă, jdanovistă a unui autor care a cutezat

13

doar să expună şi să fundamenteze un alt punct de vedere. Toţi, cu furie de păgîni, s-au avîntat la hăituirea unui autor, care s-a încumetat să iasă din «stroiul» ordonat de pe Dîmboviţa, care a îndrăznit să încalce «ordinul de la poliţie» emis tot acolo.

Amintim şi subliniem : la mijloc e o lucrare ştiinţifică lexicografică.Să admitem că are neajunsuri. în aşa caz ea trebuie criticată fără menajamente,

dar în maniera unor oameni cu şapte ani de acasă. Dacă oponenţii au argumente se recomandă să le aducă, iar nu să le înlocuiască cu injurii şi vociferări.

Un editorialist care, în cîteva rînduri, si-a adus şi el contribuţia în stil valah, adică bădărănos, la hăituirea autorului DMR, atins de o scîntee creştină, a m ărtu­risit, publicînd:

«Cînd trebuie să analizăm , noi criticăm, cînd sîntem îndreptăţiţi să criticăm, noi obişnuim să etichetăm . Ori chiar să înjurăm.

A şa cum, de pildă, se întîm plă cu ocazia acestei dispute (sic!) în ju ru l «dicţio­narului lui Stati». O ricît de absurd şi sfidător ar fi actul apariţiei acestuia, el trebuie exam inat de specialişti şi comentatori cu com petenţă şi sînge rece (...) Am citit, bunăoară, ce au scris despre dicţionar unii savanţi (sic!) filologi (sic!) de la noi, adevărate somităţi (sic!) în materie. «O prostie, o aberaţie, o porcărie, o aiureală». Numai atît au avut de zis. (Savanţii? Filologii? Somităţile? - V. S.). Omul din stradă poate spune «prostie şi aiureală». Profesionistul e obligat să analizeze şi să com bată cu argumente.

Pe de altă parte, eu unul aş fi vrut să înţeleg prin ce se explică faptul, că totuşi destulă lume, nu neapărat «aiurită», a procurat şi procură această «aiureală», lucrul acesta trebuind să mi-l explice nişte sociologi şi specialişti în psihologia socială, care să vorbească cu com petenţă şi instrumentarul de rigoare. Se întîm plă că noi scuipăm dicţionarul cu pricina şi lumea îl cumpără. A tîta tim p cît fiecare dintre noi nu-şi va face datoria în mod profesionist, societatea în care trăim va răm îne o con­tinuă şi nesfîrşită enigmă... Unii oameni de la noi şi-au făcut o specializare din a-i pune la stîlpul infamiei pe toţi şi pe toate...» {Jurnal de Chişinău, 29.08.2003).

Isteria m oldavofobă, provocată de românomarii de acolo şi rom ânobetegii de aici, debusolaţi total de apariţia Dicţionarului moldovenesc-românesc, dem on­strează că această lucrare lexicografică şi-a atins scopul: de a reafirma în circuitul ştiinţific realităţile etnolingvistice moldoveneşti, puse la index de guvernanţii dîm- boviţeni şi bîceni, precum şi de servanţii lor din academii, care pînă astăzi nu s-au debarasat de himere expansioniste.

D icţionarul m oldovenesc-rom ânesc a fost e la b o ra t d in conv ingerea că a sc rie o ca rte , o lu c ra re ştiin ţifică d esp re M oldova şi d esp re m oldoveni, a tîta tim p , c ît R epub lica M oldova încă m ai este in d ep en d en tă , nu este un p ă c a t şi nici o crim ă. Deşi am fost prevenit: te vor hăitui nătărăii, chiar de-i fi cu stea în frunte, vorba clasicului. Iar nătărăi sînt foarte mulţi, alcătuind «o naţie de filologi» (Dinu M ihail). Intuiam, că aceştia, injectaţi de o turbăciune antim oldovenească, se

14

vor năpusti în haită să discrediteze DMR şi pe autor. N u m-au intimidat. N u mi-a fost şi nici nu mi-i frică. «Eu voi da sama de ale m ele cîte scriu».

Pe de altă parte, este absolut contrar firii şi convingerilor m ele chiar şi aluzia de a mă ralia numeroasei turme de diletanţi bădărani, specializaţi în a defăimă pe toate şi pe toţi, care nu dau dovadă de «simţire rrrom ânească», cum scria I.L. Caragiale.

Apelînd la o constatare a lui Iurie Roşea, vom zice şi noi: «Rom ânia are atîţia «avocaţi ridicoli» printre «somităţile» lingvopolitice şi istorice din Chişinău, «în- cît nu m ă pot înregim enta în această cireadă» (Timpul, 2.03.2007). M i-ar fi ruşine şi nu mi-aş ierta niciodată, dacă măcar pentru o clipă aş intra în această ciurdă caraghioasă.

La mine acasă, în Republica Moldova, alături de moldoveni, m ă sim t sigur, optim ist şi deci realist. «Altfel, - ca să-l repet pe lím berto Eco, - în faţa tuturor idioţilor care mă înconjoară m-aş învinui că sînt creaţia propriei imagini. Prefer să cred că ei există pur şi simplu «acolo», iar eu nu sînt responsabil pentru aceasta».

Vasile Stati Chişinău

Abrevieri

adj. - adjectiv aclv. - adverb conj. - conjuncţie doc. - document expr. - expresie f. - feminin gen. - general hot. - hotărît interj. - interjecţie înv. - învechit

m. - masculin n. - neutru oc. - ocolul pi. - plural prep. - prepoziţie pron. - pronume r. - raion sec. - secolul sing. - singular ţ. - ţinut.

Bibliografie

15

Atlasul Lingvistic Moldovenesc, voi. I, 1968; voi. II. 1973. - ALM.Bogdan I. Documentele lui Ştefan ce! Mare, voi. I-II. Bucureşti, 19I3. - BDŞ.Corbu H. Despre dicţionarul mic romăno-moldovenesc, 1917.1/ Săptămîna, 14.02.2003. Costăchescu M. Documentele moldoveneşti înainte de Ştefan ce Mare, voi. I, II, 1931,

1932.-CDŞ.Costăchescu M. Documentele moldoveneşti de la Ştefan cel Mare. Supliment. 1933. CDŞs. Cronicari munteni. Bucureşti, 1988. - CM.Dicţionar dialectal, voi. I-V. Chişinău, I985.-D D .Dicţionar explicativ al limbii moldoveneşti, voi. I, II, 1985. — DELM.Dicţionar explicativ al limbii române. Bucureşti, 1998. - DEX.Dicţionarul limbii poetice a lui Eminescu, 1968.Dicţionarul limbii române literare contemporane, voi. I-IV. 1955-1957. - DLR. Dicţionarul limbii române moderne. Bucureşti, 1958. - DLRM.Hogaş Calistrat. Moldovenisme. Bucureşti, 1944.Holban Th. Cuvinte specifice judeţului Bălţi / / Viaţa Basarabiei, Nr. 3, 1943.Iordan lorgu. Lexicul graiului din sudul Moldovei. //Arhiva, 1921.Neculce Ion. Letopiseţul Ţării Moldovei. Studiu şi glosar de 1.Iordan. Bucureşti, 1959. Pasat Alexandra. Dicţionar moldovenesc-ucrainean. Odesa, 2009.Silvestro Amelio. Vocabulario italiano-muldavo (1719).Scurt dicţionar etimologic al limbii moldoveneşti de N. Raevskii, M. Gabinschi. Chişinău,

1978. - SDELM.Soroceanu V. In aşteptarea dicţionarului moldo-romăn. //Literatura şi Arta, 24.08.1994. Stati V. Dicţionar moldovenesc-românesc. Chişinău, 2003.-D M R .Şăineanu L. Dicţionar universal al limbii române. Ed a 8-a. Iaşi, 1929. - DU.Şăineanu L. Dicţionar universal al limbii române. Ediţie de Al. Dobrescu, 1998.Texte dialectale, voi. I, II, III. Chişinău, 1969-1991.Tohăncanu G. Expresia artistică eminesciană. Timişoara, 1975.Vasiliu Al., Kirileanu Th. Tălmăcirea cuvintelor mai neobişnuite. II Creangă Ion. Opere

complete. Bucureşti, 1916.Zavadschi Iu. Dicţionar de istorie medie a Moldovei. Chişinău, 1995. -D IM .

* * *

I I h k h t h ' i Aji. yuuKajibiia>i naxodKa: 1 'p e K O -c n a a H iio -M o n ó a a c K O -jia m im c K u ú cjioaapb Hu- Konan MujiecKy Cnacfrapm. / / Stratum plus, Nr. 6, 2003-2004.

C ep rH eB C K H íi M. MondaGo-cjiaestncme 3mtodbi. MocKBa, 1959.

16

Dicţionare moldoveneşti (sec. XVI - înc. sec. XX)

Lexiconul de la Petru Şchiopul. (Registrul bunurilor mănăstirii Galata; circa 550 de cuvin­te. forme). 1572

Milescu Spataru N. Dicţionar grecesc-slavon-moldovenesc-latin. 1672Silvestra Amclio. Vocabulario italiano-moldavo. 1719Mihail Strclbiţkii. Dicţionar ruso-moldovenesc. (Anexă Ia Lecţioane adecă cuvîntare scoa­

se de la întăe parte a gramaticii). Iaşi, 1789Mihail Strelbiţkii. In scurtă adunare numelor după capetile aşezate cu două limbi întru

folosul celor ce vor vre a învăţa limba rusască şi moldovenească. Iaşi, 1789

Adunare de cuvinte (dicţionar). Anexă la Scurtă rusască gramatică cu tălmăcire în limba moldovenească (...) cu adăugirea cuvintelor şi a dialogurilor, ce se întrebuinţează mai adeseori în limba rusască şi moldovenească. Chişinău, 1819

Slovele mari şi mici în ordinea alfabetică. Anexă la Bucoavnă, adică începătoare învăţătură pentru cei ce voesc a învăţa carte moldoveneşte. Chişinău, 1822

Iacov Ghinculov. Dicţionar moldovenesc-rusesc. 1829lacov Ghinculov. Culegere d e c u v in t e s l a v e f o l o s i t e în limba v a l a h o - m o l d o v e n e a s c ă . Ane­

xă la Coópaitue c o H u n e i iu ú a n p o 3 e u c m u x a x d n a y n p a .w t i e t t u x

a H ib ix e a a jta xo -M o jid a ecK O M c npHCOBOKynjieiiHeiu: 1. Gnoeapx, 2. CoópamiM cjiaemtcKux nepeoo6pa3Hbix cjtoa e frjbixe eanaxo- MOJtóaecKOM. CaiiKT-rieTep6ypr, 1840

Alexandru Baldescul. Dicţionar ruso-moldovenesc. Odesa, 1896Gheorghe Codreanu. Dicţionar în scurt pentru convorbiri ruso-moldoveneşti. Chişinău,

1899, 1904Gheorghe Codreanu. Rusesc-moldovenesc şi moldovenesc-rusesc cuvîntelnic. Chişinău,

1912Mihail Ciakir. Rusesc şi moldovenesc cuvîntelnic (şi vorbirile pe limba rusască şi moldove­

nească). Chişinău. 1907

Aab â te (a) — a se pasiona, ab a te (a) - a se frăm înta (TD). abcós n. - urm ă de topor, ab isul m. - şmecher. Expr. A fi ab isu ­lui a fi şmecher. (TD). ab o rî (a) - a doborî, a b ra ş adj. - nărăvaş (despre cai), a b ra ş adj. - înşelător, arţăgos, a b rå ş adj. - nechibzuit, a b ră i (a) - a deretica, ab ric o să ri m. — cais. ab ricosîu adj. - portocaliu, ab ricós m. - cais (pom). La DELM. ab rico ăsă f. - caisă. La DELM. ab u ră ş n. - pomană, ab u rc ă (a) — a se apleca, ab u rc ă (a) - a ridica (în spate), ab u rc ă (a se) - a se sui, a se căţăra, ab u rc ă (a) - a ajuta să urce. ab u rc ă (a) - a tovărî. La CADE. ab u ri (a) - a se usca. ab u r i (a) - a învălui cu aburi, a b u r i (a) - a se coace, ab u r i (a) - a scoate aburi, a b u r i (a) - a putrezi, a b u r i (a) - a adia (despre vînt). a b u r i (a) - a se aprinde la faţă. abureală f. - abur ce apare pe un lucru. La CADE.a b u r e a l ă / - adiere. La Al.Vlahuţă. a b u r ire /.' - ceaţă uşoară, a b u r it adj. - acoperit cu aburi, a b u r it adj. — înfierbîntat. a b u rii (a) - a se urca. ab u ro s adj. - învăluit de aburi, ac n. - hac.acadele f. p i - bomboane, acarcúm adv. - oricum, acarc înd adv. orieînd.

ac a rc ît adv. - oricît.a c a re t n. - lot.a c a r i ţă / - ac de siguranţă.a c â r n i ţ ă / - cutiuţă pentru ace.a c ă rn iţă / - pem uţă pentru ace.acă t m. - sa lc îm .acăţii m. p i - salcîmi.acăs tă i - case mari. La CADE.ac ă tă rii adj. - cum secade, de treabă.ac ă ţă rå (a) - a se căţăra. La I. Creangă.a c h in d ie / - timp la apusul soarelui.ach ip u í ( a ) - a pipăi.a d u m. - boabă de strugure.acínos adj. - ca boaba de strugure.aciuă (a) - a se adăposti. La Gr. Ureche.ac iuare f. - adăpostire. La C. Negruzzi.aciuăş n. - adăpost. La I.Sbiera.acm ú adv. - acum.acolisí (a) - a se lega de capul cuiva.acolisí (a) - a nu lăsa ceea ce a apucat.acólo adv. - din cale afară. E x p r .p îu ’pc colo = peste măsură.acólo adv. E x p r. Ce am eu de acolo =ce m ă interesează? (I. Creangă).acoperiş n. - căpac la cratiţă.åc ru n. - acreală (TD).acu fu n d ă (a) - a cufunda.adam åscă f. - stofă de mătase.ad au s adj. - întîrziat.ad au s adj. - într-adaus = îngreunată.ad ă lb í (a) - a albi, înălbi.adă lm ăs n. - aldămaş.ad ă o să tú ră f. - adaus.adăoşåg adv. - adăugător.adăoşåg n. - dare. (I. Neculce).adăpó i n. - toponim.adăpó i m. - loc unde se adapă vitele.ad ăp o st n. - acioală.

ad ăsta (a) - a aştepta.adăvăsi (a) - a aduna.adăvăsi(a) - a cheltui.a d e v ă rå t adj. - istina. La CADE.adeveri (a) - a se încredinţa reciproc.a d ev erin ţă f. - zapíscă. La DLR.adeverin ţă f. - îndatorire. (I. Neculce).adinioårea a d v . - nu demult. La CADE.adînc adj. - înţelept. (DD).ad încă adj. - deasă.a d u să tú ră f. - boală adusă.a d u n ă to â re f. - grebliţă (la coasă).afacere (n e c in s tită ) / - bişniţă.a fa ră de prep. - başca.aferim interj, - bine! bravo!a fíf adj. - lefter; lipsit de bani.afión m. - mac.afíşu ri n. pl. - foi volante.află (nu se) - nu-i adevărat. La CADE.afton í (a) - a lovi (cu palma, pumnul).a fto n ít adj. -ch e rc h e lit.afum n. - miros de afumat. I. Creangă.afum a (a) - a lovi pe cineva.a fu m ă tó r n. - foi de prisacă.a fu m ă tú ră / - afumare.a f u n d ă tú r ă / - înfundătură.agem iu adj. - începător. La CADE.agést n. - îngrăm ădire de lemne.agesti (a) - a îngămădi buşteni.agărlîc n. - calabalîc.a g h e a s m ă / - apă sfinţită.agheasm ă r u s e a s c ă / - r a c h iu .aghclúşca adv. - abia.aghe lú ţa adv. - abia. La V.Vasilacheaghesm uí (a) - a bate.a g h iu ţă / - nume dat Necuratului.ag h iu ţă m. - năzbîtios, neastîmpărat(copil).

18 agonesi (a) - a împum uta.a g o n e s i tă / - cîştig, îm bogăţire.a g o n e s e å lă / - pomost. La CADE.agúd m. - dud.a g ú d ă / - dudă.a g ú r ţ m. — agriş. (DD).ag ú t m. - gutui (pom).ag ú t m. - dud.agú t m. - iagod. La CADE.agu tă i 111. - gutui (pom).ag ú te / pl. - dude.ah ó tă / - plăcere.ahó tn ic adj. - dispus (TD).aho tn ic m. - doritor. La N .Costenco.ai ivi. - usturoi.ai m. pl. - ani.ai (ani) pl. - timpi (CM).aiăsta adj. - aia.aíasta prort. - aia.a is ta lå lt pron. - ălălalt. la CADE.aíst pron. - ăsta.a iste adj. - astea.a işti pron. - ăşti.a iştia lâlţi pron. - ăştilalţi. La DLR. a itú r i pl. - piftie. La CADE. a iu rit n. - tînguire, geamăt, ajegós adj. — argilos, cleios (păinînt). a jú n s (de cap) adj. - hîtru, m intios. a ju n s n. - venit. E x p r . Bun a juns! bine ai venit.a jú n s n. - destul. E x p r. E de a ju n sajú n s 77. - belşug.a ju to r in ţă / - ajutor.alåc n. - crupe.alåci adj. - pestriţ. La CADE.alageâ / - bucluc, belea.a lag ică / - stofa de mătase.alån m. - loc sterp în porumbişte.a l a r m ă / - trivogă. La CADE.a lăm îe / - lămîe.

iililiMlIiiiirA / (ílIlUf iilnim tif i i i vei’Iii de moşie,SHm ( I t l iş I T'H) Nora lui Ivan.

'l>í>, M lf)) rftzeş. iilhii‘ I• ii / Imlifi L tiCAD Ii.•«IImiIAi l(ll / Home. la CADE. iilluH in leueom, albeaţă. illhi’.iM lc / />/ corcoduşe,

itlliri) i i leucom. ulliflii i i i . cal alb. ulhcå/.ft n. leucom.Albeşti (BDŞ, 1469)- s a t .A lbia (CDŞ, 1443) - selişte. lUble /. văgăună. La CADE. alb ie adj. - albicioasă.A lbina (CDŞ, 1428) —pîrîu.A lbina (BDŞ, 1484) —pîrîu. ulbiiiîirél in. -p rig o a re . La CADE. iilb incăţă adj. - blondă, a lb iné ţ adj. - albicios. a lb in ic adj. - albicioasă, albuie. A lb işoăra (BDŞ, 1466) - fîntînă. A lbotă (CDŞ, 1 4 4 0 ) - răzeş. A lboteşti (CDŞ, l4 5 2 ) - s a t . a lb o ăre f. - licărire albă. albîu adj. - albicios. La CADE.Albu (CDŞ, 1433) - ceaşnic.A lbul (CDŞ, 1446) - spatar.a ldăn m. - cînepă de sămînţă. La DU.aldu i (a) — a lovi cu putere.alean n. - dor. La DU.a legă to ri m. - trior.a lcrgåc i ni. - alergător.a le rg ă to a re /.' - harnică.ales adj. - înţărcat.a l c s ă to å r e / - t r io r .a lestîncă f. — ţesătură de bumbac.ålghie — vană. La CADE.a lg h iú ţă f. - vănuţă.a lg h in ă f. - albie.

a lică ríe f - piatră, pietriş, alici (a) - a licări din departare. alici (a) - a răni, a atinge cu o alică, align í (a) - a bate uşor; a adia. align í (a) - a şchiopăta uşor. align í (a) - a se simţi sleit, leşinat, a lió r m. - înfăţişarea (cînepii). alin n. - tihnă, a lin t m. - dezmerdare. a lin tă (a) - a dezmerda. La DELM . a lin tă (a) - a potoli, a lin tă (a) - a răsfăţa, a lin tă (a) - a se m işca graţios, a lin tă re f. - dezmerdare. a lin ta t adj. - răsfaţat. a lin tă tó r ni. - care mîngîe. a l in tă tu ră f. - copil răsfăţat, a livăncă f - m încare din faină de po­rumb (ori de grîu) am estecată cu lapte acru.a livån ta adv. - de-a dura; peste cap; de-a rostogolul. E x p r. A veni alivan- ta = a veni de-a rostogolul. Ion însă, împiedicat cu picioarele în mînicile contăşului, căzuse alivanta la pămînt. (I.Creangă).alivăn í (a) - a se rostogoli, a livăn í (a) - a-şi pierde urma. alivăn í (a) - a se oploşi la cineva, alivénci f. pl. - dans popular, alivénci f. pl. - turte. La DU. a ltoån m. - pom altoit. La CADE. a lto ăn ă f. - cireşe. La CADE. alto i(a) - a vaccina. La DU. a lu ă t n. - cocă.a lu n a ţi adj. - holbaţi, deschişi tare. Expr. O chi a lu n a ţi = ochi holbaţi, a lu n ă r m. - pasăre. La DU. a lú n e-d e-p ăm în t - plantă. La CADE.

19

a lu n ă ri m. — alun.a l ú n ă / - ghindă.a lu n ărie f. - aluniş.a l u n e a / - alunică (fruct).a lu n c å s c a / - dans popular.a lu n é le / pl. — pistrui.alun ică f. - piatră scum pă la inel.a lu n iţă / - v. alun ică .am ân n. - suferinţă, necaz.am ăn d ea adv. - repede, fuga.a m å r adv. - tare. (TD).am a r adj. - mare. La DU.a in ă r adj. - nămar, num ăr mare (CM).am årn ic adj. - aprig.am arn ic adv. — foarte. La DLR.a m ă g e a lă / - înşelăciune. La I.Creangă.amăgélnic m. - înşelător. La D.Cantemir.am ăgéu m. - înşelător.am ăgi (a) - a prelăsti (CM).a m ă g i to a r e / - p a s ă r e . La DLR.a m ă r e a lă / - fiere.a m ă rît adj. - dosădit. La CADE.am ărú ş m. - arbust. La CADE.am eliţă (a) - a nota, a pomeni.a m d i ţă tú ră / - pomenire aiurea.am estecă (a) - a unelti. (1.Neculce).am estecat adj. - nedesluşit. (I.Neculce).a m e s te c ă tu ră / - uneltire. (I.Neculce).am iazăzi adv. — amiază. La M.Costin.am iczi(a) - a se odihni. La CADE.ain ijă (a) - a sta cu ochii închişi.am ijí (a) - a face ochi mici.am ijí (a) - a se lumina de ziuă.am irosi (a) - a mirosi. La DU.am istui (a) - a se ascunde. La N.Costin.am înéle (pe) adv. - pe întrecute.am în å r n. - bucăţică de oţel. La DU.am în iu adj. — galben-verzui.

20 a m n a r n. — grindă, stîlp. am n ar n. - spetează care leagă carîmbii. a m n a r n. - proptea la gard. a in p ró r (pînă) n. - pînă la sfîrşit. am ú adv. — acum. La I.Creangă. am úş adv. - degrabă, am u ţă (a) - a asmuţi. (TD). an ap o d a adv. - razna. La RIspirescu. an ap o d a adv. - nepotrivit, a n c h ir n. - iatac. La CADE. a n ch irăş n. - odae mică. La CADE. anc lúz m. - ban fermecat, la CADE. a n d re a f. - undrea. La CADE. a n d re a / - claviculă. La DU. a n d re a / - stîlp. La DU. and ré iu l m. - obicei de Sfîntul Andrei. A ndrieş (CDŞ, 1429) - selişte.A nenii Noi, localitate: < anină „nisip” . La Gh.Bogaci.a n g ă rie / pl. - păsări. La CADE. a n g ă r íe / - corvoadă, an g h e rie / - pocitanie. La CADE. a n g h in å r e / - p la n tă . La CADE. an in m. - nămol, an ină (a) - a atîma. an ina (a) - a se lega de cineva. La V.AIecsandri, I.Sbiera, M .Sadoveanu. an inå(a) - a spînzura. La CADE. a n in ă / - nisip, an inăciós adj. - agăţător, an in ă to r /?». - care agaţă. La CADE. a n in ă to å r e / - loc unde vînătorii go­nesc căprioara. La CADE. an in ă to å re / - vinăsiţă.A nini - toponim (Hînceşti).A nini - sat, r. Hînceşti aninós adj. — nisipos, an inúş n. — toponim, anisón n. -a n a so n . La DU. anocåto adv. — anapoda. La DU.

•ml ni « I lip ii , ii iii iiliirii unui zid.iiiiiill ii mii numidiliil " liiiioi tic o suin de vedre.'ii i l i i in n luiinn puilatA de Iclutari..•tiiiiiii | ni nelegiuit.u n i u n i i it / plmiin erbacee.iiiilitiim i i i! soi de măr.

/■/ tributi slave din sec. IV -VIIimn isiii estim. La CADE. ii ii ii ui c*si a d v . anum e. La DLR. iiniiineii adv. (BDŞ, 1458). iiiiiinl n afipt. ii 111 ic A interj. - aoleu, upAr iii sacagiu.iipAus n. paus. rtpfl / rîu. (M .Sadoveanu). iip ilråic /. - apărie. La I.Creangă. npflriHoăre/ - corlate la puţ, la pod. u p ilră tú ră / - pădure. La CADE. ap ílrit n. - apărie. La CADE. apăsă to r m. - mai de bătătorit pămîntul. ú p e le / pl. - frică. E x p r . A-i lua apele

a înspăimînta, a înfricoşa, aplecă (a) - a alăpta (cu peptul). a p le c ă to ă re / - m ulgătoare (oaie), ap lccă to â re / - podoiniţă. La CADE. apoăică / - boală la picioarele calului, após adj. - a p ă to s . La M .Eminescu. a p re c ia tó r iii. - preţuitor. ap re ţu í (a) - a aprecia, a p rin so a re / - înserare. La CADE. ap ro d (CDŞ, 1436) - dregător, ap ró d m. - slujitor boieresc, apród m. - dregător domnesc. M.Costin. ap ró d m. - oştean (CM), apucă (a se) — a se obliga. (I.Neculce). a p r în jó r n. - tim pul după răsăritul soa­relui.aprînz n. - timp după aprînjór.

apucă (a) - a fi pregătit să facă (ceva), apucă (a) - a se angaja. E x p r . A se apuca la răm ă şag = a se angaja, a se prinde.ap u c ă t adj. - sm intit; ţicnit, a p u c ă to ă r c / - cîrlig de rufe. a p u c ă tu ră f . - boală. La CADE. apúst n. - seînduri la stavilă. La CADE. apútere-fi adv. - a fi în stare. La CADE. ap u şo åră f. - pîrîu.a ra c å n interj. — vai. A ra ca n de m ine= vai de mine.A ram ă (CDŞ, I4 4 0 )-p o p ă .Arăm cşti (CDŞ, 1448;BDŞ, 14 9 1) — sat. a r a m ín ă / — colorant galben, a ră p c ă / - arăpoaică. La Varlaam. a ră m o ă ic ă / - loc unde apa nu îngheaţă. a ră m u i(a ) — a spoi cu aramă, a r ă p o ă ic ă / - femeie arabă. La DU. a rb ă n å ş m. - albanez, a rb iu n. - vargă de încarcat puşca. A rb u re (BDŞ) - pîrcălab de Neamţ. A rb u re (BDŞ) - portar, a rb u z ă r m. - pepenar. a rb u z ă r m. - paznic la pepenărie. a rb u z ă r in. - stăpînul pepenăriei. a rb u z o å ic ă / - pepene verde lunguieţ, arcăc i n. - răscrucea unei văi. a rc ăn n. - pripon.arc ăn n. - funie cu laţ la capăt. E x p r . A p rin d e cu a rc a n u l = a lua cu forţa, a rc ăn n. - armă de război: „arcan - ter­men special M oldovei” , a rc a n ă / - horă de brîu. a rc ăn í (a) - a prinde cu arcanul, a rd ă l m. - rapiţă sălbatică, a rd é l m. - ardei.a rdzó i adj. - arzător, iute, ca focul, a re n ă l n. - preajm a unui vulcan.

21

arenår m. - gladiator, arendår m. - arendaş. La CADE. arestuí (a) — a aresta, argacícă / — m ieluţă pînă la un an. argăţeålă / - roboteală. La CADE. argăţí (a) — a roboti. La CADE. argea f - gîrlici. La CADE. argea f. - construcţie. La CADE. argea f. — boltă. La CADE. argint m. - bani. La CADE. argintăriţă / - plantă. La CADE. argintós adj. - argintiu. La M. Emi­nescu.arhondaric n. - aripa unei mănăstiripentru oaspeţi. La C.Hogaş.arici m. - febră aftoasă.arici (a) - a face arici la chişiţă.aricitúră / — ariceală.aridicå (a) - a ridica. La M.Eminescu.a r i e / - grădină lîngă casă.arin ni. - anin. La DU.arină / - nisip. La DLR.ariră / - nisip. La CV.arişiţi adj. - piperniciţi (porumbi).arîc n. -p o d u şc ă . La DLR, DAR.arm n. — şold (la pasăre).arlîc n. — traistă pentru mîncare la cai.armă (a) - a înarma. (Gr.Ureche).armân m. - armean.armân n. — v. harman.arm åş /». - dregător domnesc. La D1M.arm åş (BDŞ, 1493) - dregător.armâş m. - paznic înarm at (CM).armåş n. - vin ales. La DU.arm aşam ént n. - harnaşament.armåşi m. pl. - păzitorii averii boierilor.årm ă / - unealtă de apărare.arm ăsărél m. - unealtă. La CADE.

22 arm ăşie/ - dregătorie. La D1M. arm ăşéi m.pl. - armaş al doilea, arm enesc (cuc) - pupăză. La CADE. arm eneåsca / — dans. årm ie/ - armată, arminden n. — prima zi de mai. arm onie/ - v. harmonie. arnăút m. - soi de grîu. arsătúră/ - cînepă pălită, arsenică / -p la n tă . La DU. arsori (a) - a ţine Ia soare.Arsul (BDŞ, 1493) - pîrîu. arsură / - febră.A rsu ri (BDŞ, 1490) - localitate, a r ş i ţă / - păşune. La CADE. a r ş i ţă / - insectă. La CADE. a rşîc n. - pinten (la cal), a rté l n. - asociaţie de meseriaşi, a rte i n. - tovărăşie. La CADE. arté ln ic m. - membru al unei tovărăşii, a rte ln ic m. - soldat care împarte hrana, a ru n c ă tu ră / - dojana. La DU. a rv ó n ă / - acont. La DELM. a rvon i (a) - a aconta. La DELM. arvon i (a) - a se tocmi. La DELM . arvoni (a) - a se înţelege. La I.Creangă. a rv o n it m. — logodnic. La CADE. a rzu liu adj. - arzător. La I.Creangă. asam an å (a) - a nivela, asem ălu í (a) — a asemăna, asem ălu í (a) - a nivela, a netezi, asem ănător adj. - podobnic. La CADE. asfódel m. - plantă, a s íză / - strat al unui drum. asolå (a) - a alterna culturile ap ico le , asparågină / - substanţă diuretică, aspri (a) - a se aprinde la plămîni (calul), asprit adj. — aprindere la plămîni. ăs ta pron. - aceasta. Ba asta ba ceea = ba una ba alta; Asta-i altceva = amu mai

\ ii tic íiiíis.T; Ei, sista-i = nu mai spune!Aml ii I >titit aista este un lucru ştiut.islrti ii cftpluşeală.istrti rt íielv deseară. La CADE.is(ii>I pron aceeaşi. E x p r . „îi toti i.i r ii lot aceeaşi.isM i I ( i i ) a căptuşi.■ sii nniU'l ii unealtă de cizmărie.■ sti u« ii ( i i ) a înmormînta. La C. Ne- (ni/./.i.islriincå (a) - a se arunca (DD). istu p iitoårc / - gurar la cuptor, istupătór a. - v. astupătoare. istupúş n. - dop (la damigeană). isúpra prep. - împotriva, isuprcâlă /.' - v. asprit. i>ăşi adv. - tocmai, lychiå (a) - a rabota. i ţ c l i i é r e / - rabotare. i>cd/.ă (a) - a se învoi, a se împăca, işed/.ătór m. - stabilit (cu traiul), işedzăm înt n. - învoială. (I.Neculce). işed/.ătóriu m. - om statornic. (I. Ne- ulce).

i ş c z ă tú r ă / - loc drept.îşijdcrca adj. - de asemenea.iş te rn ú t n. - covor pe podea.itacă (a) - a se sufoca.itam ân m. — căpetenie a cazacilor.itam ăn m. - năvodar de dreapta.i ta m ă n c ă / — sofa.ilins adj. - lovit de boală.itins adj. - j ig n i t . La I.Creangă.itocmă (a) - a nivela, a netezi pămîntul.itócm a adv. — întocmai.

aţăp n. - m usteaţă la spice.a ţă f. - pînză de paianjen.åţă f. - păienjeniş.aţă f. - cîrlig la viţa de vie.a ţe (la tă lch ig i) f. pl. - podnojie.aţine (a) - a sta în calea cuiva.aţine (a) - a fi gata. La Al. Vlahuţă.aţinti (a) - a fixa privirea.aţós - tare şi cîlţos (lem n).ău adv. - oare. (M .Em inescu).åu conj. - sau. La I.Sbiera, P.lspirescu.augură (a) - a prevesti, a prezice.augurăl adj. - de augur.aurar (BDŞ, 1484) - giuvaer.aureâlă f - aurire.aurel m. - soi de struguri.aurélia f. - meduză.auríşti adj. - aurite.avaliu adj. - verde-deschis.avă lm a (de-a va lm a) - laolaltă. LaI.Slavici, V.AIecsandri, I.Creangă.avăiu adj. - ceriu.avăm adj. - aprig. La CADE.avån adj. - rău, nemilos. La C.Negruzzi.avån adj. - straşnic, grozav.avån m. - piuliţă. La B.P.Haşdeu.av izúhă m. - copil neastîmpărat.avråm m. - soi de prun. La DELM.avråmă f. - prună. La DELM , CADE.avrăm eåsă f. - p lantă medicinală.azm ån m. - berbec jugănit.azmân m. - tulpină groasă la tufa de vie.

23

Bbabacă f. - tată, tătucă.båba-cloånţa / - eroină de poveşti.båba-coaja / - fiinţă răutăcioasă.babadăm m. E x p r . De la Adam -babadam = din vremurile de demult.baba D o c h ia / - fiinţă mitică.babåe m. - tată, babacă.b a b å ic ă / - vîslă (DD).babalîc m. - bătrîn ramolit. La CADE.babalîc m. - tînăr tomnatic.babalîc m. - stîlp la tem elia morii.babalúc m. - v . babalîc.baban n. - nod la furca de tors.babană f. - păcuină. La CADE.b a b a n ă / - oaie bătrînă.babane/ p i - soi de fasole măşcate.babanică / - c o p i l obraznic.babă-oarba/ - joc de copii.babåscă-neagră/ - soi de struguri.babåş m. - resturi dc faguri.babaua / - bîrsă.babåuă / - fiinţă închipuită.babă/ - doftoroaie pretinsă. E x p r . Aîm bla prin babe = a se lecui, vrăji lababe bătrîne.b a b ă / - stîlp de sprijin.b a b ă / - părţi laterale la spată.babă/ - tăieţei cu ou şi zahăr.b å b ă / - peşte. La CADE.b å b ă / - nod la bîm eţ. La DU.båbcă/ - copcă (la haină).babele/ p i — v. baba Dochia.babelic adj. - am estecătură.babéşcă / - căm aşă femeiască.babilón m. — bărbat nepriceput, vlad.babíţă/ - boală de dentiţie la copii.båbnic m. - iarba fecioarelor. La DD.

babói m. - săm înţă de usturoi, babói m. — biban.babói n. - adunătură. E x p r . Ceata lui baboi = adunătură de oameni fără căpătîi. La P.Ispirescu. babói m. - beţişor la barcas. baboiéş m. — biban mic. baboiéş m. - usturoi din sămînţă. babórniţă/ - babă răutăcioasă, babui (a) - a moşi. babúc m. - mai de bătătorit pămîntul. båbuşcă / - păsărică îmbătrînită. båbuşcă / - peşte mic. babút n. -p e r in o c la căruţă, bac n. - vas de metal pentru lichide, bac n. - vas de aluminiu închis ermetic, bac n. - vas de ferm entat basamacul, bac n. - lighean cu două urechi, bacål m. — băcan. Nu dispar m oldove­nii cînd vreau baconii. (Folclor), bacål n. - pahar de vin. bacål n. - halbă, bacalâş n. - cănuţă (de sticlă), bacaléinic m. - băcan, bacău m. - bucluc. E x p r . A-şi găsi bacăul cu cineva - a o păţi. bacceå / — bătrîn ramolit, baccelí (a) - a îmbătrîni. båci m. - păcurar-şef. båci m. - domnitor, conducător, baclagícă / - vînătă. baclajånă/ - vînătă. baclajånă albastră / - vînătă. baclåle/ pl. - fasole, baclåşcâ / -p lo sc ă , bacşalå/ - m ahala (DD). båcşă / - pepenărie. bacşiş n. - dar de nuntă, bacón n. - tutun, badalău n. — putinei.

badană f. — bidinea, badapróste/ E x p r . Cerut de bada- proste = obţinut de pomană; Ca un pui de badapróste = nenorocit, prăpă­dit; A um ple de badapróste (ironic) = a ocărî.bade ni. adresare respectuoasă. Badea cel Bătrîn (CDŞ, 1399)-b o ie r. Badea Plopescul (CDŞ, 1436) - boier moldovan.Badea (BDŞ, 1495) nepotul lui Frăţilă.Badcuţi (CDŞ, 1424; BDŞ, 1490)-s a t .badíică /.’ — ciutură.badiluri n. pl. - strujeni.bådiu m. - badea.b ad iåf. - ciutură (DD).b a d île / - curpeni de cartofi.badóg n. - bidon.b a d r a g ă n ie / - diaree.badroâncf .p l. - soi de perje mari roşii.bac/ - vană. La CADE, DEX.bå c f - balie de scăldat; vană.b a c / - vîrstă. E x p r. A fi de o bac =a fi de o vîrstă.b a g d a d íe / - tavan. La Al.VIahuţă. bagdadie / - fronton la cerdac, b a g d a d íe /- ta v a n din scînduri. bageă/ - hogeag. La M .Sadoveanu. bageăc n. - horn. La DU. b a g e a c a / - lucarnă, bagér n. - lucarnă.baghcâuă / - cadă de 15-20 /. La DD. băghiţă / - boală la copii, bagícă/ - lucarnă, bahadîrcă / — fem eie bogată, bahahúc/ - matahală. La CADE. b a h a r å n c ă / - femeie m ică şi groasă, balilúi n. - groapă cu apă de ploaie, bahm ct m. - cal mic. La DU.Bahna (CDŞ, 1431)- s a t .Bahna (BDŞ, 1459)- s a t .

Bahna (BDŞ, 1468)-p îr îu .Bahnari (CDŞ, 1 4 3 6 )-sa t. bahnă/ - Ioc mlăştinos, bahniţă/ - fiinţă urîtă. La CADE. bahórniţă / - babă răutăcioasă, băhur m - copil neastîmpărat. bai m. - săm înţă de usturoi, baiăn n. - arm onică cromatică, baianíst m. - persoană ce cîntă la baian. baib m. - sămînţă de usturoi. La CADE. baibarâc n. - haină de iarnă. La DU. baibarăc n. - bărbat venit din alt sat. bâică / - molton, ţesătură groasă, baidcr n. - fular.baideraş n. - fular mic. La TDRG. băicră / - toartă de căldare, baiétă/ - fată.b a ila m å / - balam a la uşa grajdului, baingic n. - perinoc. La CADE. bairăc n. - pădure, baistrúc m. - copil din flori, baistrúc m. - căprior mic la casă. baistrúc m. - lăstar neroditor, baistrúc /;/. - druc la carul încărcat, baistrucâş m. - pernuţă (pentru copii) baistrucél m. - v. baistrucaş. baiu interj, - nicidecum, b a jió c u r ă / - lepădătură, bajiócuri (a) - a se murdări, bajiocuri (a) - a certa, bajiocurít adj. - murdărit, măscărit, balabăn m. - nătărău, balabóncic n. - clopoţel, balabústă / - femeie grăsană, balacări m. - palavragiu, balăe adj. - albă. balâhur m. - balaur, balăhur n. - trăsură boierească.

25

b a lå h u r ă / - convoi dc carc. (TD) balâia f. - săptăm îna albă (la creştini), b alam a/' - rătcz (la ladă), balama ţ ig ă n e a sc ă / - v. bailama. balam åre/ - rătez la ladă. balainíş n. - faină de porumb cu caş. La DLR.balam íş-balm uş n. - nărujnic. balamút m. - pezevenchi. balamút n. - traistă pentru cai. balamutí (a) - a vorbi mult, fåră rost. balamúş n. - v . balamiş. balån adj. - bălai, cu laţa albă. balån adj. - alb (vin), balån adj. - albicios (nisip).Balan din Bahnă (CDŞ, 1439)-ră ze ş . Balan din Strîmba (CDŞ, 1431)-răzeş, balån m. - necuratul. La CADE. balån in. - bovină. La CADE. baiånca / - joc cu vărguţe mlădioase: de-a balanca.balåndră / - m încare pregătită prost.balan í (a) - a vărui.balbarîc n. — hat între loturi de pămînt.balcîz adj. — urît. La I.Creangă.balcon n. - cerdac.balenă / - chit. La CADE.baler n. - butoi.balérc n. — butoi.balércă / - butoi. E x p r . A-şi face gîtul leică şi pîntccclc balercă = a beape nemăsurate. La DLR. b a ler cú ţă / - butoiaş. La DLR balhăni m. pl. - bolovani. (TD). balhúi n. - apă îm prejm uită de stuf. băii n. - albie, bâlie/ - albie de metal, båliga-oaiei adj. — untdelem niu. baliúţă/ - albiuţă. La CADE.

26 balón (de gaz) n. - butelie de gaz. balón n. - m aşină de stropit, balon n. - cupeu. La CADE. b a ló ş ă / - scroafă mare, grasă, balót n. — paie presate şi legate, balota (a) - a împaceta, a lega baloturi. Balş Vasile (BDŞ) - vornic.Balta M ăstachinului (BDŞ, 1473) - mlaştină.baltag n. - secure, arm ă de luptă.baltagél n. - baltag mic.baltagiu m. - oştean cu baltag.baltúşcă / - zoaie.baltúşcă / - nutreţuri cu m ultă apă.balţ n. - văl. La CADE.båm ă / - plantă erbacee. La CADE.banåri m. - flăcău care strînge baniicîştigaţi.banåri m. - agent financiar, båncă / - borcan de sticlă, bancnotă / - bumaşcă. La CADE. bancråt n. - posteucă, b a n d a b ú rcă / - cartof, bandist m. - hoţ. bandoålă / - femeie grăsană, bandól n. - cîrpă. La CADE. bandós n. - topor cu coadă lungă, bandrabúrcă/ - cartof. La CADE. bandurår m. - cîntăreţ la bandură. bandúră / - instrument muzical, bandúră/ - femeie destrăbălată, bangîu m. - lungan. La CADE. båni m. pl. - putere, voie. E x p r. A fi în banii cuiva = a fi la cheremul cuiva, baniåc n. - oală (de schijă), baniac n. - bac.banicér m. - m eşter care face baniţe, banicioåră / - inerţie de luat vama baníşcă/ - borcan de sticlă.Baniţa (BDŞ, 1490)- f i i c a Marei.

hån iţă f. - vas folosit ca unitate de m ă­sură.bant n. - fundă, b ă u tă / - bandă, b ă u te / - prăjină, ba 11 tic n. - v. bant. båntină/ - c h in g ă la căpriori, bâpcă/ - batcă pe care se bate coasa, barabån n. - deşerl la vacă. barabån n. - fîntînă cu două căldări, barabån n. - val la fintînă. barabån n. - gură la treierătoare. barabån n. - haraba. barabån n. partea încovoiată a săniei, barabån ă / - tobă. b a ra b å n ă / - semănătoare, b a ra b å n că / - tobă. barabånci m. - toboşar, barabói m. - cartof. La DLR. barabói m. - dans popular, barabói ni. — cucută, barabóşcă/.' - cartof, b a r a b ú lă / - cartof. La DLR. b a ra b u lcå n că / - arpagic, b a ra b u liş te / - ogor. La CADE. b a ra b u şc ă / - cartof. La CADE. b aråcă / - căsuţă de scînduri. La CADE. b a r a d å ic ă / - trăsură (cu patru roţi), barancióc n. - lambă la căruţă, baraníţă / - blană de oaie. baranóc m. - brebcnoc. b å r ă / - conovăţ. b å rb a -b u len c ii/ - mătrăgună, barbaí (a) - a borfai nutreţul, b a r b å n i/ pl. - bărbi. La TD. barbarís/ - coada-calului (plantă), bårba-saftei/ - valeriană (plantă), barbåt m. - soţ. barbatói m. - bărbat.Barbă Stan (CDŞ, 1436) - unde este

Barbă Jam ără (CDŞ, 1446) - unde a fostb å r b ă / - pînza bărzii.Barbu (BDŞ, 1490)- d e a l .bare n. - ochi cu apă.barcåcc/ - cană de lut.barcånă/ - dună.b å r c ă / - c r u c e la căruţă.bardåc n. - debandadă, dezordine.b a r d å c ă / - soi de prune mari roşii.bardåci n. - topor de crăpat lemne.bardåci n. - satîr de bucătărie.bardacióc n. - cuţit de bucătărie.bardahån n. - burta calului.b a rd å n c ă / - puşcă; armă de foc.bardår ni. pl. - m eşter de lemnărie.bardåş n. - topor de crăpat lemne.bårdă/ - secure scurtă. (M. Eminescu).bardíşă / - armă de luptă, secure. LaM.Costin.barél n. - baler.b a r e lc ă / - v. balercă.barem adv. - măcar. La RIspirescu.barbåt n. - barhet.bărbat n. - velvet.bårhat adj. - roşu-întunecat.barieră / - conovăt.baríncă / - broboadă.baríş n. - mită.bariz n. - basma în patru colţuri, barît m. - p raf de puşcă, b a r je ic ă / - săniuţă pentru copii. DU. b a r t iţă / - mucegai. La DU. baróc n. - orcic.Basarabilor, voievod (CDŞ, 1395). Basarabi (CDŞ, 1408) - Ţara basara­bilor (M untenia).Basarabi (CDŞ, 1434) - Ţara basara­bilor (M untenia).

27

Basarabi (CDŞ, 1456) - Ţara basara­bilor (Muntenia).basarabi (CDŞ, 1457) - basarabi (munteni).Basarabi (BDŞ, 1460) - Ungrovlahia (M untenia).Basarabi (BDŞ, 1462) - Ungrovlahia. basarabi (BDŞ, 1490) - ungrovlahi. basarabească (BDŞ, 1499) - Ungro­vlahia (M untenia).Basarabi (BDŞ, 1503) - Ungrovlahia. basarabénci f. pl. - crini, b a sarab ean ă / - soi de struguri, basalíc m. - păr (pom), basalicåri n. — livadă de peri. b a sa líc ă / - pară (fruct), basch ină/ - bluză femeiască. T.Pamfile. b å sm ă / — scul din zece jîghiuţi. basnă/ - scornitură. (I.Neculce). bastícă/ — şalincă de mătase, basticúţă / - basma de bumbac, bastóncă / - tunică, b å ş c ă / - beci, subsol. La DELM. b å ş c ă / - v. baştă.båşcărăuş m. — mai marele cărăuşilor.başcîri m. - plantă erbacee cu spini.başlîc n. - glugă la suman.b å ş n e / - pătul la vie.başneån m. - băştinaş.b å ş tă / - fortificaţie. (M.Costin).baştină (BDŞ, 1481) - patrie.batåg n. - băltoacă.batâg aclj. Pămînt b a ía g - sărătură.b a ta lâ u că / - putinei.batalcic f. - meliţoi.batalúţ n. - putinei.bâtă / - betelie. La DLR.b â tă / - cingătoare ţărănească.bătcă/ - peşte mic. La DU.

28 b â te ă / - coş cu care se prind păsărele, båtcă/ - pelican.båtcă/ - ţăruş pe care se bate coasa.bate (a) - a ţese. (TD).baterie f. - lanternă.batic n. - broboadă mică.batistă / - băsmăluţă.batîh m. - bici.batîr adv. - încalţe. La I.Creangă.batjiócoră/ - murdărie, dezordine.batjóc n. batjocură. La CADE.batoji (a) - a bătători. La CADE.batojít adj. - istovit de bătrîneţe.batojítă adj. - murdară.batrînél m. - bunel.bazaconie/ -n ă z b îtie . La I.Creangă.bazaóchi adj. - saşiu.bazaóchi adj. - nebunatic.b a z å r n e a / - vamă la piaţă.bazarníc n. - v. bazarnea.bazin n. - uluc de piatră la fîntînă.bazin n. - vas mare din doage.b ă b å ic ă / - vîslă. La M .Sadoveanu.băbăş m. - v. babaş.băbăcúţă / - tă t ic . (V.Alecsandri).băbăiån m. - locuitor din satul Babele.băbăíţă / - diminutiv al lui babale.băbălău m. - om bătrîn.băbălău m. - gîndac.băbălău m. - om urît.băbesc adj. - ca la babe.băbătie / - băborniţă.băbói m. - babă mare.băbórniţă/ — femeie bătrînă.băbúcă / - bunicuţă.băbuí (a) - a moşi.băbulică/ - v. băbucă.băbúşcă / - mătuşă.băbúşcă / -n e v a s tă . La I.Creangă.băbúşcă / - peşte de apă dulce.

băbút n. - vîrtej. La DU. băbuţă / -b ă tr în ic ă . băcål m. — vînzător. La DU. băcan m. - vînzător. băcălie / - iască. La DU. băcălie f. - boală. La DU. băcălie / - băcănie, băcălíşi f. pl. - copturi, prăjituri, b ă c ă liţă / - băcăneasă. La DU. băciuí (a) - a fi baci la stînă. bădăí (a) - a umbla haihui. bădădăi (a) - a umbla brambura, bădărău n. - m ăm ăligă prăjită, bădălău n. — putinei, bădăna / - pensulă de vopsit, bădărău n. - ciorbă din pasat cu varză, bădărău m. - bădăran, bădícă m. - term en de respect, bădica m. - iubit, ibovnic, drăguţ, bădicúţă m. - drăguţ, iubit, bădíe m. - adresare respectuoasă. Bădioae (BDŞ, 1497) - unde a fost ~. bădişór m. - iubit, drăguţ, bădişór m. - adresare (ironică), bădzărîc n. - m em brană de grăsime, băetăn m. - flăcăuan de 16-18 ani. băctăn m. - băiat mare. băétă /.' - fată. La R.Udler, ALM. băeţan m. -b ăe ţan d ru . La DU. băeţél m. - joc ţărănesc. La CADE. băeţícă m. — fetiţă, băeţícă m. - adresare (ironică), băeţíme m. - m ulţim e de băeţi. băetói in. - v. băctan. băgă (a) - a lua. E x p r. A nu băga sama Ia ceva = a nu acorda mare aten­ţie, a nu lua în seamă, băgcåcă f. - horn. băgcåg n. - hogeag. (TD). băgeâg (de lampă) n. - sticlă la lampă.

băgecări m. - plătitor de impozit pe fum. Bălineni (BDŞ, 1468, 1488)- s a t . băhníş n. - loc mlăştinos, băhnít adj. - stătut. La DLR.Băhniţa (BDŞ, 1488)- d e a l .băhnós adj. - mocirlos. La DLR.băietói m. - băiat mare.băieş m. - băiaş. La CADE.b ă ie ţ îc ă / - fetiţă.băitănåş m. - flăcăuan.băiţă m. - adresare familiară. La DLR.băitån m. - flăcăuan.Bălauri M arco (CDŞs, 1480)-b o ie r , bălă adj. - blondă, bălăbănéală f. - m işcare legănată, bălăbăni (a) - a hurduca. La DU. bălăbăni (a se) - a se trudi, bălăbăni (a se) - a se clătina, bălăbăni (a se) - a se legăna, bălăcăní (a) - a trăncăni, bălăcări (a) - a trăncăni, bălăci (a) - a se spăla, b ă lă c ir e / - spălare. La TDRG. bălăioåră adj. - blondă, bălăicl adj. - blond, bălălăi (a) - a se clătina. La DU. bălăor adj. - blond. La DD. bălăoară adj. - blondă. La DD. bălălău adj. - care se clatină, bălălău m. - dugliş, pierde-vară. bălăndå/ - caşă din făină de porumb, bălănél adj. - blond.Bălăncşti (CDŞ, 1431)- s a t . bălăngăi (a) - a se legăna greoi, bălănuţ adj. — blond, bălăştioăgă/ - băltoacă. La CADE. bălăură (a) - a se ocărî crunt. (TD). băle n. - băltoacă. La N .Ţurcanu.

29

bălcău n. - băltoacă.bălcuri n. pl. - băltoace.băligăriu adj. - galben-întunecat.băligău n. - bălegar.băligău adj. - galben-întunecat.băligíu adj. - galben-întunecat.bălioåră / - albie mică.băliúţS /.' — v. bălioară.bălós adj. - neîngrijit, cu bale la gură.bălós ni. - burete. La DU.bălós m. - ghiborţ.bălós adj. - lipicios. (TD).băloşél m. - ciupercă necomestibilă.Băloşi (BDŞ, 1471) - cnez.baltag n. - hădărag la îmblăciug.băltăgí (a) - a bate cu baltagul.băltă í (a) - a trăncăni.băltău n. - baltă mare.bălti (a) - a se face baltă.băltită /.’ - baltă mică. La C.Negruzzi.băltóg n. - băltoacă. La CADE.băltoi n. - băltoacă.băltuíme f. - mlaştină.Bălţaţi (BDŞ, 1473)- s a t . bălţărå f. - rugină, cade pe vii, livezi, b ă lţă tú ră / - pată de altă culoare, bălţătúră / - obiect în multe culori, bălúc adj. - blond. La CADE. băluí (a) - a petrece. (TD). b ă lú şc ă / - specie de plantă erbacee, bănat n. - învinuire. I.Creangă. La CADE.bănat n. - pică.bănat n. - mînie. La DLR.bănat n. - tristeţe, m îhnire. E x p r . A-ifi cu bănat = a-i fi jale.b ă n a t n. - formulă de politeţe. E x p r .A nu-i fi cu bănat - a nu o lua în numede rău.

30 bănărie f. - bănet. La CADE. bănărít n. - bani mulţi, bănet, bănculéţ n. - borcan mic. bănculí (a) - a mugi. (TD). bănculíţă f. - borcan mic. băncuşoără/ - v. bănculiţă. băncuţă f. - borcan de sticlă de 0,5 /. bănét n. - grămadă, mulţime de bani. bănică f. — plantă erbacee, bănicér m. - m eşter de baniţe, bănicioară f. - baniţă. La CADE. bănui (a) - a se supăra, bănui (a) - a regreta. La DLR. bănui (a) - a presupune. La DLR. bănuiélnic adj. - bănuitor, bănuit adj. - suspectat. La DLR. bănuţ m. - pată transparentă la ou. bănuţci m. pl. - bani mărunţi, băpcér n. - pripon de lemn cu batcă. baråncă f. - piele de miel. La CADE. băralícă / - borangic. bărăní (a) - a cicăli, a stărui. La DLR. bărbåri n. - gîtar la căpăstru, bărbat adj. - viteaz, curajos, bărbăcărí (a) - a paşte berbecii, bărbiér m. - v. barbari, bărbăţie adj. - găină care cînta ca un cucoş.bărbătíu adj. — viguros.bărbînţă f. - vas, din doage pentrupăstrarea laptelui, brînzeturilor.Bărbînţă (CDŞ, 1438) - fîntîna luibărbînţă f. - nimfa la furnici.Bărbosul Neag (CDŞ, 1426) - undeesteBărboşi (CDŞ, 1436)- s a t . bărbúnc n. - joc ţărănesc. La CADE. bcrbeniţă (BDŞ, 1458) - putinică. bărcăcică f. - cană de lut. bărdăc m. - varietate de prun.

liiluliU n / Iructul bftrdacului, prună ItAnluoAIiilidih A / cunft de lut. La DLR.Mi«lAciifA / cană mică. lniidAliiI (a) a ciopli cu barda. liA nlIc loA ră/ - bardă mică.Iuti ill|A / bărdicioară. La I.Creangă. IiAi'iIiiI (a) a ciopli cu barda. liArghic / pînza bărzii, toporului.liAi lthic /. policioară la jug.ItArdAş ni. - dulgher. La E.Sevastos. ItArU'An m. locuitor din satul Barta. ItAsArA /. rugină pe vii. bAsArâb v. b ăsă ra . liAiftrâbi - v. b ăsăra .IiAsAii n. - ambiţie, hatîr. La CADE. h A sm ă lú ţă / - batistă.IiAniiiuitór m. - povestitor. hAşcAluí (a) - a se da de o parte. l iA tâ c / (bătălie) - oştire (CM).I»A1 Aş m. - ciocan cu buza şănţuită. hfltiíş n. - daltă cu care se bat cercu­rile.Iiătâş n. - coadă cu roată la putinei.ItAIAş n. - mai pentru rufe.bătăgós adj. - bulgăros.bălă lă iă (a) - a bate cînepa cu bătălăul.bă lă lău n. - hădărag la îmblăciu.bă lă lău n. - meliţoi.bă lă lău n. - mustuitor.bă lă lău n. - mai de bătătorit pămîntul.bă lă lău n. - ciocan de bătut coasa.bă lă lău n. - pilug, pisălog.bă lă lău n. - coadă cu roată la putinei.b ă tă lu í ( a ) - a bătători pămîntul.K ătărescul N egrilă (CDŞs, 1493) -boier.b ă tă to a re f. - meliţoi. b ă tă tó r i n. - hădărag la îmblăciu. b ă tă to r i n. - meliţoi.

bătătură / - băteală. bătătúră f. - cangrenă, b ă tă tu r ă / - îngroşare a pielii, bătău n. - lemn de bătut papura, bătăuş n. - îmblăciu. bătăúş m . - băţ de lovit mingea, băteâlă/ - batcă. la CADE. b ă tc â lă / - v. bătătură, băteâlă/ - căpcană. (TD). bătélişte/ - loc bătătorit, bătclişte/ -în tîln ire. La I.Creangă. bătrîníş n. - specie de plante decorative, bătúcă/ - rînză. La CADE. b ă tu cc ă lă / - bătătură (la mînă). bătugă - v. bătucă. băturí (a) - a tăvălugi (ogorul), bătuta/ - dans popular. La DELM. băţ (de bătut icre) n. — priboi, băzdăgånic/ - drăcie. La I.Creangă. becher n. - vînturătoare. bechét n. - pichet (de grăniceri), béchi 77. - nimic. E x p r . Nici bcchi = nici o boabă. E x p r. A nu şti bechi = a nu şti nimic.bechiruí (a) - a vîntura la becher, bedånă/ - trăsură de un cal. bedreâg 77. - butuc de cizmărie, bedrcåg 77. - dragoste. E x p r . S-a dat în bedreag = face dragoste, behai (a) - a zbera. La DU. behliţă/ - peşte mic de baltă, bejenår in. - băjănar (CM), bejenar m. - pribeag. La CADE. bejenări (a) - a pribegi. La CADE. bejenărie/ - pribegie. La CADE. bejenărit 77. - pribegie, la CADE. bejeni (a) - a pribegi. La CADE. bejenie/ - pribegie. La CADE.

31

bel n. - lînăcop.bclciúg n. - îmblăciu.beld n. - curpăn de cartofi.bcld n. pl. - rămăşiţe de nutreţ.beldc de răsărită n. pl. - beţe de floa-rca-soarelui.beldie f. - fîşie de coajă de tei.b e ld ie / - ciomag, bîtă. La N.Costin.beld ie/ - toiag, cîrjă (CM).beldie/ - prăjină. La DU.beldie/ - rămăşiţe de stuf, lemne.b e ld ii / - bălării, buruiene.beldiós adj. - lemnos, băţos. La CADE.b cld iţă / - peşte de rîu de munte.belduri a. pl. - v. beldc.belea/ - necaz, bucluc. La C.Negruzzi.bcleâg n. - loc de adunare a oastei.belehău n. - curpăn de cartofi.belfer m. - învăţător, dascăl.bclcuji (a) - a holba ochii. La CADE.beli (a) - a jupui.beli (a) - a jefui.b c líg ă / - coajă de pe aldani.bclíni n. - hădărag la îmblăciu.bclíngură / - buclă, moţ de păr.bclitúră / - j a f .belitúri/ pl. - berbeci slabi.bclşíţă/ - plantă erbacee ornamentală.benchetui (a) - a petrece în ospeţe.b cnch it n. - m asă pentru neamuri.bendiúh m. - haraba.bénga m. - nume dat Necuratului.benghi n. - aluniţă naturală. La DELM.bengós adj. - isteţ, hîtru.béngu m. - copil neastîmpărat.beníş n. - haină boierească. La DLR.berbant m. - bărbat afemeiat. La DU.berbant adj. - ştrengar. La M. Eminescu.

32 berbecăr m. - păcurar Ia berbeci, berbeci (a) - a izbi. La M. Sadoveanu. berbeniţă / - în doc. lui Ştefan cel Mare.berbecuţ m. - becaţină. La DU. berc n. - pădurice, dumbravă, berechét m. - noroc. La I.Creangă. berechét m. - aducător de noroc, berejníc m. - pădurar. La CADE. beréscă/ - volbură, bernevéci m. pl. - pantaloni ţărăneşti, bértă f. - broboadă m are de lînă. La DLR.béschie f. - ferăstrău cu lamă lată. La DLR.beschiéri m. - tăietor de lemne.besectcă/ - cutioară de lemn. La DLR.bestârcă/ - v. bistarcă.bestcrmâc n. - furcă cu şapte coame.b e ş ic ă / - garafă rotundă.bcşică/ - umflătură. La DU.beşicúră/ - to p o n im (deal mare).beşliu m. - călăreţ turc. La DLR.bctcă / - coşuleţ.beterí (a) - a termina.beteşug n. - boală. La CADE.béţe n. pl. - război de ales covoare.béţe de popuşoi n. pl. - strujeni.béţe de răsoare n. pl. - tulpini de floa-rea-soarelui.beţişor n. - beţigaş.beţişor (în stup) n. - preatcă.béţişte / - ogor de pe care s-a strînsrăsărita.béucă / - vîrful capului. La CADE. bezerău n. - m em brană de grăsim e, bezevénchi m. - şarlatan, bczm ănår m. - embaticar, arendator, bezmén n. - cîntar de mînă. La CADE. bezm etic adj. - zăpăcit. La I.Creangă bezm etici (a se) - a se zăpăci.

lu /in ctic it adj. zăpăcit. La TDRG. lic/iiiUic adj. - întunecat, sumbru, biiic ii. hadarag la îmblăciu.Iiihil n. - cusătură. La DU. bibíu ni. - pui de curcă, bicåş n. - cremene. La CADE. hichirí (a) - a lucra pe îndelete, bichis n. - dichis. La CADE. bici ii. - lovitură de bici. La C.Negruzzi. bicisnic adj. - neputincios. La l.Sbiera. bicisnic adj. - incapabil. La CADE. bicisnicéşte adv. — anevoios. La 1. N e­culce.bicisnicie / — neputinţă. La CADE. bicisnicie f. - necinste. La D.Cantemir. biciului (a) - a preţui. La CADE. b ic iu ir e / - lovitură de bici. b ic iú şc ă / - bici scurt şi subţire, biciuşor n. - bici mic. La I.Creangă. bidårcă/ - căruţă pentru cereale, b ih ú n c ă / - trăsură cu patru roţi. bijoågă/ - v. ghijoagă. bilcalâ/ - sulem eneală. La DU. bili (a) - a înălbi (pînza). La CADE. bilí (a) - v. a ghili.bilihci n. pl. - tulpini de floarea-soarelui. bíndă / - fundă.bindisí (a) - a se sinchisi. La I.Creangă. bindiúh n. - coş la căruţă, bint n. - tifon, pînză albă subţire, bírnic ni. - liude, contribuabil, biruinţă / - victorie. La M .Eminescu. biruitor adj. - învingător. La C. Ne- gruzzi.b is tå r c ă / - căruţă cu un coş mare. b itc ă / - trăsură cu două roţi. biţă in. - bădiţă. La CADE. bizui (a se) - a se baza. La I.Slavici, bîbăcă / - tată.b îc å tă / - jum ătate. Butelcă de o bîca-tă de litră = o garafă de 500 g.

bîcåte/ - mîncare. E x p r. La vrem eade bîcate = la amiază.b îcåte / pl. - părţi. E x p r. A trăi înbîcate = a lucra în părţi. înainte trăieîn bîcăţi oamenii. Face socoteală perăbuş: o bîcată stăpînului, o bîcatăciobanului. La TD.bîcăţi (a) - a crăpa lemne.bîcăţi (a) — a tăia în m ulte bucăţi.bîcăţică/ -ad em en ea lă . E x p r. A luape cineva cu bîcăţică = a ademeni.Bîcovăţ (CDŞ, 1420) - pîrîu.bîcsí (a) - a îndesa.bîcsí (a) - a um ple de praf.bîcsí (a) - a ticsi, a îndesa.bîcsíre / - îndesire.bîdîi n. — putinei.bîhlă / - apă stătută. La DLR.bîhlí (a) - a se înăcri. (TD).bîhlít adj. - stătut, clocit. La I.Creangă.bîhlită adj. - împuţită. L aN .C ostenco.b îigu iå lă / - aberaţie. La TDRG.bîja / - frică. E x p r . I-i bîja = arefrică. La CADE.bîlbău m. - bărbat neînţeles.bîlc n. - băltoacă. La V.Drăghici.bîlhoåcă/ - băltoacă.bîlión n. - pastă de roşii.bîltâe n. pl. - intestine (la cal).bîltîcăí (a) — a se bălăci în apă.bîltîcăí (a) - a cobîlţîi.bînăşél n. — colac, pom ană la praznic.bînghín n. — lamă la bardă.bîngîí (a) - a croncăni (cioroiul).bîntuí (a) - a tulbura, a răzvrăti.bîntuíre/ - jefuire, devastare.bînzår m. - bărzăun. La CADE.bînzarí m. - albină.bîr interj. - se alungă oile.

33

bîrcîi (a) — a cotrobăi. La CADE.bîrdån n. - burtă la cal.bîrdån n. - burtă.bîrfée f. - chingă Ia boroană.bîrgalău n. — clopoţel la căpăstru.bîrghi f. pl. - mănunchiuri de stuf.bîrghidău n. — mustuitor.bîrghidău n. - coadă la putinei.bîrgîí (a) - a cicăli.bîrîiăc n. - paralel de tîmplărie.bîrîţă f. - oaie.bîrhae f pl. - măruntae. La CADE. Bîrlăzel (CDŞ, 1453)-p îr îu . bîrligå (a) - a se răsturna, bîrligăt adj. - fudul. La CADE. bîrligată adj. - ridicată: Cu coada bîr- ligată.bîrlóg n. - resturi de fin. La CADE. bîrnåg n. - teren pietros, bîrnåg n. - toponim (Camenca). bîrneåţă f. - brîu. E x p r . Nici lelea cu bîrneaţă, nici badea cu altiţă = fieca­re cu trebile sale. bîrneåţă f. - baieră. La CADE. bîrnéţ n. - aţă la iţari. La DU. bîrnéţ n. — şervet cu flori, bîrnîitoåre/. - zbîrnîitoare, jucărie, bîrnuí (a) - a pune bîrnele. La CADE. b îrn u itú ră / - bîrnele pereţilor.Bîrsan (CDŞ, 1428)-ră zeş.Bîrsana (CDŞ, 1439)-s a t . bîrsă f. - parte a plugului.Bîrsăneşti (CDŞ, 1439)-s a t .bîrşióg n. - buclă.bît m. - bunic, moş.bîtă f. - adresare respectuoasă unei bă-trîne. La CADE.bîtcă f. - înălţime; măgură.bîtcă f. - măciucă.

34 b î t c ú ţ ă / - deal mic. La CADE.bîtîcă f. - fată bătrînă.b îtlån m. - pasăre de baltă.b îtlån m. - om cu gîtul lung.b îtlăgú ţă f . - butoiaş.b îtlău n. - tulpină de ceapă.b îţån in. - ţînţar mic.bîză f. - muscă. La CADE.bîzălău n. - bondar. La CADE.bîzdîc n. - capriciu, toane.bîzîícă f. — albină.bîzîói m. - bondar.bîzói ni. —v. bîzălău.bîzói ii. — coardă la instrument muzical.bîzói n . - E x p r . A ţine cuiva bîzoiul= a ţine isonul.bîzói m. - albină.b l å g ă / - avere, bogăţie.b la g o in a n ie / - moft. La CADE.blagoveşnic n. - a doua zi după BunaVestire. La CADE.b låh n iţă f. - ochi, smîrc.b lå jiţe f. pl. - curele la îmblăciu.b lam an jea f. - gelatină. La CADE.b lånă f. - palton cu guler de blană.b lă ş t in ă / -o c h i , smîrc.b la t n. - a obţine ceva ilicit.b la z g ó n ie / - năzbîtie. La CADE.blăhncălă f. - partea de dinainte a săniei.b lăn íţă f. - palton cu guler de blană.b lăstăm n. - imprecaţie. La I.Creangă.b lăstăm å (a) - a afurisi. La DU.b lăstăm å (a) - a se ju ra (ALM).b lă s tăm åt adj. - ticălos, mişel.b lă stăm åt in. - nemernic.b lă s tăm åt adj. - slab, lipsit de puteri.b lăstăm ăţie - ticăloşie, mişelie.blăşíu 77. — îmblăciu.b lăşiúg n. - hădărag la îmblăciu.b lă tă reş te adv. - în buestru.

Ml >ili " IInii Iu .1 I a I)l J.Mi Aliiţ / i «I• I.t («K- acoperit casa).Iili ilirt I liivnMi -Om» / i aldineM M i i M i i ii • /./t brambura,t.ti *mia i Imlxfui itiiră.

Mmm 1 'iiilK'l; abur. La DU.li li ih ţ i ii ' liuiiliea.Iili a*i ii ,/,// ud tare, leoarcă.Iili tiu i iubii) de fier.I-li > luu // îmblăciu.Iili u n i blcandă.li|i |Mi» vlflduţâ. La DU.i il< li ii 11 /// tinichigiu.Iili linl|n /. peşte. La DU.Mi Iiiiih'A /. trăsură cu patru roţi. i>li hal ( ii) a trăncăni.Mi mii (n) a îmbrînci. La CADE.Mi |l (ii) a ciuli urechile (calul). Menţin n hădărag la îmblăciu.Iili ii>Iii li /;. v . hlenşiu.Iilt otocilri (a) - a se bălăci. La CADE. M cntocări (a) - a vorbi aiurea. La DD. li Iun tocă rea lă - flecăreală.IiU'ncAí (a) - a stropi cu noroi. liliM iită /. - placă de metal. lilcM iiişcă/ - m om eală la undit. I ile ş iin c ă / - vas de tinichea, b lcşcări m. - tinichigiu, b k ştea iică /.' - vas de tinichea.Iileştí (a) - a sufla greu. La CADE. Iilcştí (a) - a vorbi fără rost.Iileu jct adj. - saşiu.Iiliil ii. - fel de mîncare.Iilid n. - tavă.Iilid n. - tacîm. (M.Eminescu).Mul ii farfurie. (M .Sadoveanu). h lidăr n. - dulap cu poliţe pentru blide, b lida r ni. - m eşter de blidare. B lidarilo r (BDŞ, 1491) - fîntîna ~.

Blidarul Jurj (CDŞ, 1435, 1443; BDŞ,1459) - boier moldovan.blidar n. - bufet (mobilă).blidar (de cărţi) n. - dulap.blidărâş n. - cotruţă.blide / pl. - veselă. E x p r. A intratnora în blide = a fi neîndem înatic. Amînca dintr-un blid cu cineva = a fiîn relaţii strînse cu cineva.blindişel n. - farfurioară.bliduri n. pl. - veselă.blidúşcă n. - farfurioară.bliduşcúţă f. - farfurioară.bliduşcúţă f. - străchinuţă.blinie f. - clătite. La DU, CADE, DEX.blizniúc m. - snop mic de stuf.blîndă f. - urticărie. (I.Creangă).blînduliţă adj. - blîndă.Blînzi (CDŞ, 1448)- s a t . blúdnic adj. - rătăcit; zăpăcit, blúdnic adj. — haihui. bludnicí (a) - a se rătăci, zăpăci, boåghe f. - bufniţă. La CADE. boâghef. - moalele capului. La CADE. boaită f. - vită slăbănoagă. La DU. boaită / - cuvînt de batjocură, boancă f. - ocheşică. La CADE. boandă /.' - cojocel fără mîneci. b o å n z ă / - streche. La CADE. boarea f. - peşte. La CADE. boare / - ploiţă. boari m. — om care paşte boii. boăţă f. - năzbîtie. La CADE. bobéică f. - vale adîncă. La CADE. bobi (a) - a afla, a găsi. bobi (a) - a ghici. (P.lspirescu). bobîrnă f. - femeie cîmă. bobléţ adj. - nătîng. La CADE. boboåcă f. - boboc (de gîscă).

35

b o b o å n ă / - farmec, vrajă. La CADE. bobocéi m. pl. — franjuri mici. bobocíu adj. - galben-deschis. bóbot n. - vîlvătae. La C.Conachi. La TDRG.bóbote adv. - într-o doară. La DU. boboti (a) - a se spuzi, a se beşica. bobou (BDŞ, 1458)- ţe să tu ră , boc n. - butuc. La DU. bocål n. - cană, păhar. La DLR. bocăni m. pl. - ghete bărbăteşti, bocăneâlă f. - chelfăneală. bocăni (a) - a bate cu ciocanul, bocăni (a) - a chelfana. boccea f. - prosop la nuntă, boccea f. - legătură de haine, bocciu adj. - neglijent, bo c îrn å t adj. - mare, gros (ardei), bócnă f. - lut ars. bocnă f. - ţiglă, olane, bócnă f. - ciob, hîrb. La DD. bócnă f. - îngheţat. E x p r. A îngheţa bocnă = a îngheţa pînă la oase. bocşi (a) - a pături frunze, b o d n å r m. — dogar. La CADE. b o d n ăreå lă f. - dogărie. La CADE. bodogăneală f. -b o m b ăn eală . bodogăni (a) - a trăncăni. La DU. bodolân n. - os de vită. La DU. bodóşcă f. - butoiaş, bodrîng m. - chingă între două furci, bodrîngi (a) - a pune chingi, bodroån ţe f. pl. - bulendre. La CADE. bodrogăni (a) - a trăncăni, bodrúnă f. - corcoduşe, bogatîr m. - bogătaş. (DD).Bogdana (BDŞ, 1468)- p îr îu . bogdan m. - stîlp. La CADE. DD.

36 bogdan m. - moldovan. (V.Alecsandri). bogdani - moldoveni. La D1M. Bogdânia - M oldova. La DIM. bogdănésc adj. - m oldovenesc. Bogdăneşti (BDŞ, 1490)- s a t . bogheåcă f. - căpiţă. La CADE. boghét adj. - m are şi frumos, boghét adj. - moţat, boghí (a) - a privi atent, boghinţă / - bobiţă. boghit adv. - atent, b o g h itú r ă / - căscat, b o g h iţă / - puţin.bóghi - vrăjire. E x p r . A-i trage bo-ghii = să-i ghicească în bobi.bogzăr m. - peştişor mărunt. La DLR.boh n. - v. bour.bohån n. — burta calului; bîrdan.bohîrcă f. - vrăjitoare.bohoşél m. - cucoş cu pene în formăde barbă.bói n. - trup, făptură. (M .Sadoveanu). bói n. - lot de păm înt (20 ha), boi (a) - a vopsi în culori. (DD). boi (a) - a farda, a sulemeni, boi (a) - a păcăli. (I.Creangă). boiå f. - vopsea. La DLR. b o iå lă / - fard, suliman. La DELM. boiangeríe f. - m eseria boiangiului, boiangeríe f. - vopsitorie. La DELM. boiangíţă f. - vopsitoare. (DD). boiangiu m. - vopsitor. La DELM. boieresc n. - obligaţie de muncă, boieri (a) - a ridica în rangul de boier, boieri m oldoveni (CDŞ, 1392). boieri m oldoveni mari şi mici (CDŞ, 1403).boierie f. - rang, dregătorie de boier, boieríţă f. - nevasta unui boier, boierii (BDŞ, 1458).

Ihi i i i i i h m ( B D Ş , 1 4 5 8 ) .

IidImIc ni bAt tUiş. L a D D .

Iintnii i i i luptător, atlet. La CADE.boli r / vopsire. La DD.Iloiţtru ( ( 'l)Ş , 1425; BDŞ, 1503) — sat. Iliilţltii (( D.Şs, 1502)-p îr îu .Huiţii’ (( I )Ş, 1446) - mănăstire.Iinlţtr i i i peştişor. La CADE.Iiriiflc / locul de fecundare a icrelor, bnlţtnkn i i i . - peşte mic din ape de munte. (M .Sadoveanu). bojhAi (a) a coţobăi. La I.Creangă. Iiojdéucil /. casă mică. La DLR. Ixijniili (a) a căuta bîjbîind. bolflndilu m. - băiat mare, necopt la minte.bold i i . ac cu găm ălie. La CADE.bold ii. v îrf ascuţit. La CADE, DLR.bold n. străm urare. E x p r. A da cuboldul în cineva = a necăji, a tachina, bold i i . - cui. La DLR. bold n. - nuia. La DLR. bold n. - par. La DU.Boldeşti (CDŞ, 1411)- s a t . boldi (a) - a îm punge. La DLR. boldi (a se) - a se holba, boldi (a) - a ţinti. La DLR. boldiş adv. - holbat. La DELM. boldişór m. - bold mic. La DELM. boldit adj. - căscat, holbat. H oldor(C D Ş, 1426) - vistiernic. H oldur (BDŞ) - vornic Holdureşti (CDŞ, 1426)- s a t . boldurésc ni. - din satul Boldureşti. bolea / - fiinţă imaginară, boleåc adj. - bolnav, boléşnită / - boleaznă. La CADE. bólfă f. - gîlci. La DU. bolfeie f. - parte a jugului, bolhåş n. - groapă mare cu apă.

bolíşte f. - epidemie, bolind adj. - smintit. La DLR. b o lm o jå lă /-bodogăneală. La DELM. bolm oji (a) - a vorbi neînţeles. La DELM.bolm ojire f. - bolborosire. La DELM. bolmojit adj. - nedesluşit. La DELM. bolneci m. - soi de hulubi, bolníţă f. - spital. La DELM , CADE. bolniţă (BDŞ, 1471) - spital, boloåtă f. - groapă cu apă de ploaie, bolocån ni. - ţipar. bolohån iii. - pietroi, bolovan, bolohăncålă - umflarea ugerului vacii, bolohăni (a) - a se umfla ugerul, bolohănit adj. - umflat. La DU. bolohănós adj. - noduros, b ó ltă / - peşteră, bóltă f. - nişă în peretele pivniţei, bóltă m oldovenească / - s i s t e m speci­al de sprijinire a bolţilor vestitelor bise­rici m oldoveneşti m edievale. (ELAM ). bolotău n. - unealtă de pescuit, bolovănél n. - dans popular, boltúnă/ - v. boloată. bóm bă / - bobiţă de struguri, bom băni (a) - a lovi la fundul pepe- nului verde.bom băróşă / - ghindă, bombí (a) - a bombarda, bom bíşcă / - m îner la sertar, bombíu adj. - liliachiu, bónca adv. - hoinar. E x p r. A îm bla bonca = a um bla brambura, boncălui (a) - a scoate mugete, boncăluit n. - răget puternic, bondar m. - bărzăun. La M .Eminescu. bóndă/ - pieptar. La CADE. bondăní (a) - a ocărî (sub nas).

37

b o n d íţă / - cojocel scurt fară mîneci.bondíţă f. - p ieptar din piele de miel.bondoc adj. - scurt şi gros. La DU.bongăzói m. - bărbat care duce daruri.bongoåse f. pl. - istorioare hazlii.bonjúr n. - haină purtată de bonjurişti.bonjurist m. - nume de batjocură.boníţă / - v. bondiţă.bont n. - legătură de fîn, paie.bontăş /;?. - răzvrătit. La V.AIecsandri.bontăneålă / - tr în tea lă , bătae.bontăní (a) - a lovi cu zgomot.bontănitúră f. - ciocănitură. La DLR.Bontica Toma (BDŞ, 1471)-b o ie r .bonzâr m. - bărzăun. La CADE.bonzalău m. — tăun.b o tari n. — vînt puternic cu ninsoare.borboănă / - broboană.borcan n. - gavanos.borcăni m. pl. - muci.borcănós adj. - mucos.borceåg n. - sem ănătură pentru nutreţ.borcói n. - ardei gras.borcói n. - borcan.borcút n. - apă m inerală. La DLR.bord m. - bulgăre. La CADE.b o r d é a / - fiinţă imaginară.bordeéş n. — lucarnă.bordéi n. - locuinţă semisubterană.b ordei n. - zomoniţă. La CADE.bordéi n. - pivniţă.bordíu adj. - b o rd o , roşu-închis.bordói m. - necuratul.bordohăni (a) - a sfîşia.boréasă f. - femeie măritată. La CADE.borfăí (a) - a alege nutreţul (calul).borféte m. - peşte. La CADE.borhåe pl. - intestine, măruntae. La DU.

38 borhăn n. - burduhan. La CADE. borhåt n. - boştină. borhău n. - burta calului, borhée f. pl. — m aţe de vită. borhói n. - loc la fundul apei. boroănă f. - grapă, boroghină f. — borhot. La T.Pamfile. boroghină f. — gunoi (DD). borohódnă f. - borhot. La CADE. boronâr m. — cal slăbănog, boroní (a) - a grebla. (DD). boroní (a) - a grăpa. La DU. boronít adj. - zgîrîiat pe faţă. boronit adj. - grăpat. La CADE. boronít adj. - ciupit de vărsat. (DD). boroscåi m. - plantă ghimpoasă. boroscodí (a) - a trăncăni, borsocåe n. - strigoi, borş n. - zeam ă acră din tărîţe. borş n. - ciorbă.borş n. - ciorbă făcută cu zeam ă acră. E x p r . A-i da cuiva borşul în foc = a-şi ieşi din fire; A sufla în borşul cui­va = a se am esteca în treburile cuiva. A inînca borş = a spune m inciuni. A se face borş = a se înfuria. Cine s-a fript cu borş suflă şi în lapte acru = tot pă­ţitul îi priceput. A-i da cuiva borşul în foc = a-i sări ţandăra, borşâr m. - am ator de borş. borşăríţă f. - iubitoare de borş. La DD.borşér n. - oală, pentru um plut borşul, borşcu n. - mazăre, borşí (a) - a se înăcri, borşí (a) - a se strica (vremea), borşíncă f. — putină pentru borş. borşişór m. - plantă cu frunze acre. borşişór m. - un borş mic. borşişór n. — valeriană (plantă), borşít adj. - acrit. La DLR.

in ii > ii im ii ii un borş mic.111111 ii lo rla lc la pod.I ii ii iun iii copac scorburos. La CADE. IIim Irt (BDŞ, 1499) - „unde a fost Iun iii / gaură. E x p r . A îm bla după Iun iu vîntului = a um bla zadarnic. La III K.Iun iu / groapă. La C.Negruzzi.Iun Ifl / scorbură în copac, hm Idilică /. - strecurătoare.Inii Id ilică /. - lopăţică cu găuri.Iun U'iiucă/. - v . bortcancă (lopăţică). borti (a) - a găuri, h n rtic ícă / - gaură mică.Imm Iilcăncă/ . - v. bortcancă (lopăţică). hiirtili (a) - a găuri, horlilí (a) - a priboi.Iiorlilit adj. - prevăzut cu o gaură, hiirlit adj. - găurit. La DLR. h o r titú ră / - găunoşitură. La CADE. Iiorlós adj. - găunos. La DLR.Iiorz adj. - z b îr li t . La CADE. borza f. - fiinţă închipuită. La CADE. boscar/w. - scamator. La V.Alecsandri. boscărie /. - scamatorie. La C.Hogaş, boscărie /. - înşelătorie, pungăşie, b o sco å n e / - vrăji. La S.F.Marian. bosconi (a) - a vrăji, a fermeca, boscorodeală f. - vorbire nedesluşită, boscorodi (a) - a vorbi fără rost. La DU. boseåc m. - golan. La DD.Iiosoli (a) - a înghesui, a ghemui, bostan m. - dovleac. La DLR. bostan m. - cap (ironic), bostan cu harbuji m. -p ep e n ărie . bostană f. - pepenărie. La DU. bostană f. - pepene galben, bostangíu m. - cultivator sau negustor de pepeni. La DLR. bostaníu adj. - de culoarea dovleacului, hostangiu m. - pepenar. La DLR.

bostănår m. - cultivator de pepeni, bostănăr m. - păzitor la pepenărie. bostănăríe f. - pepenărie. bostănél m. - dovlecel. La DU. b o stă n íc ă / - dovlecel, b o stă n o å ică / - dovlecel, boşólcă/ - umflătură, gîlcă. La CADE. boşorogéală f. - vătăm ătură. La DD. boşteritúră f. - scorbură în copac, boştínă f. - răm ăşiţă de la faguri, bóştir adj. - v. boşteritúră. b o ş t iú r ă /- scorbură. La M. Sadoveanu. boştór adv. - gol, deşert, bóştoră adv. - boşturoasă (ridiche), boştorît adv. - găunos, boşturos. boştorúgă / - v. boşteritúră. boştúr adj. - găunos. La DU. bóştură f. - inima copacului, boşturós adj. - scorburos. bot n. - mordă. La CADE. bot n. - parte de dinainte a luntrii, botåri n. - curea la căpeţea. botărnic n. - v. botari. bótă f. - butoiaş.bótă f. - bîtă. E x p r. A da cu bota în baltă = a da cu bîta în baltă. A nu şti botă = a nu şti nimic.Botăşani (BDŞ, 1490)- s a t .Botăş (BDŞ, 1488)- ră z e ş .botău n. - bîtă m are şi lungă.botcåle f. pl. - turtele din aluat acru.bótcă f. - celulă a fagurelui.bótcă f. - trăsură m ică închisă.bóte f. pl. - tulpini de floarea-soarelui.botcålă/ - v. botari.botează / - bobotează.botéi n. - cîrd (de oi). La CADE.botejúne f. - botez.botencúţe f . pl. - ghete.

39

botérnică / - v. botari. b o te r n íţă / - v. botari. botí (a) - a se bosumfla. b o t ic ă / - bîtă mică. La I.Sbiera. botine f pl. — ghete. La M .Eminescu. botişór m. - bot. La AI.Donici.Botna (CDŞ, 1429; BDŞ, 1470)-p îrîu . Botna (CDŞ, 1452) - iezer.Botnişoara (CDŞ, 1443) —gîrlă. botnåri m. — dogar, botnări (a) - a fi botnar. botniţă f. - v. botari. botórniţă/ - v. boţari. botroci (a) - a scotoci.Boţ Luca (BDŞ, 1491) - nepotul lui Laţcu Boţ.Boţ Laţcu (CDŞ, 1421) - mare boier moldovan.Boţeşti (CDŞ, 1439)- s a t .boţ n. - mănunchi de cînepă.boţ n. — cocoloş.boţi (a) - a mototoli.boţi (a) - a cocoloşi.boţi (a) - a înjgheba.boţi (a) - a strîm tora pe duşman.boţişór n. - boţ mic.boţit adj. - m ototolit (haine, stofe).boţit adj. — zbîrcit. La M .Sadoveanu.boţitúră f . - cută, încreţitură.bouåri m. - vacar.Boul (CDŞ, 1456)- p îr îu . bóur m. - partea încovoiată a săniei, bóur m. - taur sălbatic al cărui cap era reprezentat pe stema M oldovei, bóur (stem a) m. - Ţara Moldovei. Bo­urul moldovenesc era singur stăpîn pe o ţară lungă. (N.Gane). bóur m. - semn de înfierare, bourean m. - bou. La DU.

40 Boureanu Ion (CDŞ) — m are boier, bourél m. - juncan, bourél m. - gurgui, bourél adj. - tare, ţeapăn, bourél adj. - cu coarne ascuţite, bourie n. - staniştea boilor. La CADE. bouríe f. — cireadă de boi. bouroåică f. - femela bourului, bouşór m. - boulean.Bouşori (BDŞ, 1497)- s a t . bozåncă f. - soi de struguri negri, bozăi (a) - a mucezi. La DU. bozgorói m. - nălucă, bózie adj. - brumărie.Bozicni (CDŞ, 1407; BDŞ, 1467)- s a t . bozoâică / — v. bozancă. brabanóc n. - brebenoc. brac n. - stricătură. La DLR. bracăce f. - cană (de sticlă), bråci m. - izmene, b r a có u că / - selectare. (l.D ruţă). brad (BDŞ, 1490) - semn de hotar, brad m. - ornament pe ţesătură, bradanél m. - pedicuţă. bradåre f. pl. - ornam ent la streaşină. Bradul Muerci (BDŞ, l4 9 l)- to p o n im . brahări m. - beţivan, bråhă f. - drojdie de bere. La CADE. b r ă h ă / - borhot de fructe, bråhă f. - bragă. La DLR. bråhă f. - tescovină de sfeclă, brahagiu m. - bragajiu. La DLR. bråhnău m. — vultur mare. bråjcă f. - bragă. bråmă f. - poartă, brancåt adj. - breaz (despre cai), brånişte/ - m uncă obligatoare, brånişte f. - domeniu dom nesc; “pădu­re oprită pentru vînat” . brånişte/ - opreală. (M .Costin).

Iii itnişte /. - pădure. La Al.Vlahuţă.Iit linişte (BDŞ, 1490) - pădure.Iii linişte (BDŞ, 1499) - sat pe Şiret. Ilrlinişte - s a t .I i i l in iş te / -d esc h iză tu ră la fustă.In j'iniţă /.' - baligă putrezită.Iinin/.ólc/ - piele de căptuşit câputa. In j is lé tă / - brăţară.Iirnşoåvă/ -p a la v ră . (I.Creangă). briitoş adj. - chipeş, frumos la statură. H iatul N etedul (CDŞ, 1399)- ră z e ş . Iiraţ n. - druci verticali dc la loitre. h n ije n. pl. - m inere la ferestrău. h ra ţîş adv. - pe braţe, pe sus. lu a tu r i m. pl. - craci la căruţă.Iii i i z d ă / - hotar.b ră z d a / - deasupra cînepii la muiat. I i i azi (BDŞ, 1491)- s e m n de hotar. H răcacel (BDŞ, 1473) — pîrîu.Iirăcåci m. - căldare turcească, b ră c in å r n. - chingă la crăcii căruţei, b ră c in å r n. - aţă de la bata iţarilor. h răc u í (a) - a alege ce-i stricat, h răcu í (a) - a strica, a deteriora, b r ă c u íre / - alegerea lucrurilor stricate, b răc u ít adj. - răvăşit, distrus, h răc u ít adj. - stricat, deteriorat, b ră d å n m. - brad stufos. La DLR. b ră d ă n å ş m. - brad mic. b ră d ă r íe / - cherestejerie.B răd ă ţe l (BDŞ, 1484)- p îr îu .b răd ă ţe l n. - brădet mic.b ră d e t n. - crîng de brazi. La DLR.b răd íş n. - brădet. La Al.Vlahuţă.b răd íş n. - iarbă acvatică, de baltă.b ră d işó r m. - brăduţ.b r ă d ú i / - brăduţ. (M .Sadoveanu).b răd u le ţ (BDŞ, 1 4 9 1 )-se m n de hotar.b ră d u le ţ ni. - brăduţ.b r ă d u l i ţ ă / - brăduţ. La E.Camilar.

brăghidău n. - mustuitor. brăhărie/ - bragaregie. La CADE. Brăneşti (CDŞ, 1429) - sat.Brănişteni (CDŞ, 1400) - sat. Brăniştenii de Jos (CDŞs, 1480) - sat. Brănişterul D ragom ir (CDŞ, 1400) - boier.brăniştér m. - paznic la o branişte. Brănişterul Dum a (CDŞ, 1436) - bo­ier moldovan.b r ă ţå r e / - lopăţele la vatale. brăţeå/ - brăţară. La DLR. brăţéle/ p l . - bulfee la jug. brăzda (a) - a zdrobi, brăzdét n. - teren îmbrăzdat. brăzdiţă/ - joc de copii: de-a brăzdi- ţa. La CADE.brăzdós adj. - cu brazde mari. brăzduí (a) - a brăzda. (V.Alecsandri). bre interj. - bă. bre interj, (de mirare) - bă! brcåbîn m. - ghiocel. La DLR. breaslă/ - meserie. La DLR. brează adj. - pată albă.Brebi (BDŞ, 1490;CD Ş, l4 0 0 ) - s a t . brec n. - trăsură cu patru roţi. brehăí (a) - a lătra (cînele). brehăí (a) - a trăncăni, brchăitúră/ - lătrat, brehní (a) - a scoate un sunet răguşit, brcslåji m. p l . - slujitori, paznici, brcslåş m. - asociat, breslåş m. - deţinător de priseci. breslaşi m. p l . - meşteri. LaN.Ţurcanu. brezătúră/ - pată albă în frunte, brezént m. — pînză de cort. brigadíri m. — chirovnic. La DLR. brighidău n. - coadă la putinei, briptă/ - briceag. La CADE.

41

bríscalcă f - m aşină de stropit, brişcăr m. - m eşter de brişte. brişcă / - trăsură uşoară. La DU. brişcúţă/ — brişcă mică. b r işc u liţă / - brişcă mică. La CADE. britón n. - buclă.b r it ú lc ă / - în c ă p e re pentru inventar, brîncât adj. — slăbit dc puteri, obosit, b r în c ă / — mînă. E x p r. A merge (a se tîrî) în brînci = a se m işca pe mîni şi picioare.b r în c ă / — ghiont. E x p r . A-i da cuiva o brîncă = a îmbrînci. brîncă / — purcel.brînci (a) - a îmbrînci. La I.Creangă. brînciş adv. - în patru labe. La CADE. b r în có r n iţă / - creţişori (plantă), b r în c ú ţă / - mînuţă.Brîndúşa (BDŞ, 1494) - nepoata lui Jurj. Brîndza Nicolai (BDŞ, 1490)- n e g u s ­tor.brînzåri m. - păcurarul care face brînza. Brînză (BDŞ, 1490) - sat în Bucovina, b r în ză lcâ g ă / - săptăm îna albă. brînzăpríns m. - lapte prins fără smîntînă.b r în z é le / pl. - turte din brînză. brînzéle/ pl. - brînză tocată cu diferi­te componente.Brînzcşti - v. Brînză (sat), brînzéturi n. - dare pentru domn. brînzí (a) - a se înăcri, brîseăí (a) — a stropi via, pomii, brîu n. - curcubeu, brîul babei n. - v. brîu. brîul Măriei n. - v. brîu. brîul lui dum nezeu n. - v. brîu. brîul ciobanului n. - v. brîu. brîul popii n. - v. brîu.

42 brîul domnului n. - v. brîu.brîu de ploaie n. — curcubeu.brîu pe cer n. — curcubeu.brîul naşului n. - curea la căpeţea.broâjbă/ - nap.broască/ - parte la cotigă.broåtec m. - brotac. La DU.broboadă/ - basma.brod n. - vad. La CADE.brod n. - bac.brodătúri/ pl. - altiţe la ie. brodeai ă / - întîmplare. brodele/ pl. - broderii, brodi (a) - a se potrivi. (DD). brodi (a) - a pune la cale o afacere. E x p r . pe brodite = pe apucate, brodi (a) - a se nimeri. (P.lspirescu). brodină (CDŞ, 1429)- v a d . brodíş n. — iarbă acvatică, broghinţâtă adj. - cu boabe mari. broghínţă/ - bobiţă de poamă. (DD). brojbăn ni. - căpăţînă de varză, brojbănåş m. - căpăţînă de varză, brójdi m. - v. brojban. broscăí (a) - a sparge băşica (broasca) de sub limba vacii, broscărie/ - baltă cu multe broaşte. B ro scă r ie / - toponim (Glodeni). Broscău m. - pădure pe m oşia Goeni. broscodí (a) - a alege pleava (calul), bróşcă/ - piatră scum pă la inel. broşteån m. - locuitor din satul Broasca. Broşteni (CDŞ, 1438; BDŞ, 1491) - sat. broşteåsca/ - stil de înot. brotac ni. - broatec, broscuţă verde, brotăcél m. - broscuţă verde, broticíu adj. - verde-deschis. brozolétă / - brăţară, brózbă / - căpăţină de varză, brózdi m. - ciorbă de varză cu smîntînă.

iiim ih iIiiw cult, cu studii.,i «••Im iii cel care conduce un brod. Inia (l l)Ş, l4 5 4 ) -v a d .H m ilu it/ pod plutitor.■ i minut / taxă pentru trecere.• i ml ii Ic iii brudar.• i mlitic adj. tînâr, necopt. La DU. ii utilii iii. minor.n ml in ud/, necopt la minte.H ii11 ii prima tencuială. La DLR. ii iiMuf (n) a pune pînza în leşie, n iillui (ii) - a tencui. La DLR. ii u lliiiúlă /.' - ceartă. La DLR. n u l iu i ă lă / - am estecătură pentru ba- mnuc.nu li interj, - b r r ! (M .Eminescu).n iiitiir n . - rolă.n iijí (a) - a glumi.n u m ă r iii. - noiembrie.ti u m ă r (BDŞ, 1473) - prisaca lui ~.in im ă /. - chiciură.ii un iărc l m. - septem brie/octombrie.n iin iăriu adj. - verde-deschis.iru iu ló i n . - plută din ierburi.in islúc n . — cojocel.m is tu re - galben m . - cioroi.iruş 111. - bulgăre. La DLR.i r u ş tu iă lă / - noroi.iru ţac n. - rucsac.u ibån n . - tobă.m béric m. - plantă erbacee.>ubóinic m . - dracilă. m b ó ln ic ă / - ghiocel, iiibueţ n . - boabă, la CADE. n ibu lăe in. — trunchi gros. lubu lăe m . - flăcău tomnatic, u ibu låc n. - chirpici, lampac. m bulăc n . - tăvălug de farămiţat. n ib u rú ză f - merişor. m b u r ú z ă / - fărîmă. La DU.

bubuşlíe f. - boţ de aluat.buc m. - fag. La DLR.buc, búci m. - cîlţi. La DLR.buc in. - pleavă de cereale. La DLR.buc m. - clipă. E x p r . Intr-un buc =într-o clipă. (I-Creangă).buc m. - fag bătrîn. E x p r. A fi de cîndbucii = a fi foarte bătrîn.bucal n. - garafa de 3 /.bucata (DBŞ, 1503).bucată f - jum ătate. Bucată de ocă =jum ătate de litru.bucată f. - farăm itură (de pîne).bucată (de c a r n e ) / - ciozvîrtă.b u c a te / pl. - avere. La DLR.b u c a te / pl. - alimente, provizii.bucate / / / . - mîncări. La C.Negruzzi.b u c å v e / pl. - jir.bucălåic f. — oaie cu botul negru.bucătăriţă / - bucătăreasă.bucăţclí (a) - a tăia în bucăţele.bucăţi (a) - a crăpa (lemne) cu toporul.bucăţi (a) - a tăia în bucăţi mici.bucăţică/ - momeală. E x p r . L-a luatcu bucăţica = l-a ademenit, l-a atras.bucău ni. - jir.b u c c c å / - scripete la stative, búcfe/ pl. - litere, búclic / - literă.búche / - boabă. E x p r. A nu şti bu­che = a nu şti nimic, nici o boabă, búche / - păcăleală. E x p r . A fi cu buche = a se potrivi bine. buchélişte/ - păm înt neroditor, buchér/ - prostănac. (I.Creangă). buchereşte adv. - ca un bucher. bucheri (a) - a silabisi, bucherie/ - alfabetizare, buchet n. - fundă.

43

bucheturi n. pl. - flori la hainele nun­taşilor.búehie f. - acelaşi (lucru), búchili n. - buclă, buchini (a) - a citi prost, buchiri (a) - v. buchini (a), buchirófcă / - rărirea sfeclei, buchiseala /.' - chelfaneală. buchisi (a) - a îmbrînci, a lovi. buchiţăi m. pl. - pete mici. búci m. pl. — cîlţi. búcică f. - m uchia toporului, búcică f. - gaură la hîrleţ. búcin n. - sirenă, buciulie/ - m ăciulie la bîtă.Bucium Ion (C D Ş )-m a re boier. Bucium (BDŞ) - vistiernic, bucium n. - tub de metal. La CADE. buciuma (a) - a şterge calul. Bucium eni (CDŞ, 1424)- s a t . Buciumi (CDŞ, 1437; BDŞ, 1479)-sat. buclér n. — buclă, bucluc n. - belea, necaz. La DLR. buclucuri n.pl. - catrafuse. buclucaş adj. - cîrcotaş. La I.Creangă. bucoåsă adj. - plină de scai (lînă). bucoavnă f - abecedar, bucóucă f. - peptene femeiesc. Bucoveni (BDŞ, 1468)- s a t pe Simila. Bucovina f. - partea de nord a Moldovei, bucovină / - făget, pădure de fagi. bucovinean m. - persoană din Bucovina, bucovineăncă f. — femeie din Bucovina, bucsâi m. - rostogol (plantă), b u c ş ă / - bucea. La DU.Bucşă (CDŞs, 1459)- ră z e ş .Bucşă (CDŞs, 1459)- s a t .Bucşăni (CDŞs, 1459)- s a t .

44 Bucşăneşti (CDŞs, 1459)- s a t . Bucşeşti (CDŞs, 1456)- s a t . Bucurăuţi (CDŞ, 1392)- s a t . Bucureşti (CDŞ, 1427) - sat din preaj­ma pădurii Neamţului, bucşi (a) - a coase pe însăilătură. bucşi (a) - a ticsi, a îndesa. La DLR. bucşi (a) - a năpădi, a năboi (sîngele). bucşi (a) - a se înghesui, a se îngră­mădi.bucşít adj. - ticsit, îndesat.bucureşteân m. - ardei gras; gogoşar.búcuri m. pl. - fagi.bucuşí (a) - a bate zdravăn (pe cineva).budåcă / - vas de încheagat caşul.budâcă / - găleată de muls oile.budåcă / - putină. (DD).budalåş n. - putinei.budålcă f. - putinei.budăşcă/ - putinică.budåşcă/ - butoiaş (pentru vin).b u d å şc ă / - femeie corpolentă.búdă f. - prăvălioară de lemn. La DLR.búdă / - cuşcă pentru cîne.búdă / - colibă. La DLR.budăéş n. - putinei. La CADE.budăi n. - vas din doage; găleată.budăi n. - trunchi scobit. La DLR.budăi n. - colac de piatră la puţ.budăi (de seînduri) n. - ghizdele Ia puţ.budăi n. — putinei.Budăiul (BDŞ, 1473) - gîrlă. budălåe n. pl. - ciubere. (TD). budălău n. - putinei. La DU. budihåce/ - pocitanie, monstru, budinci n. - putinei, b u d u h o å lă / - boală contagioasă, buduhói m. - om gras. La CADE. budulån adj. - prostănac, tulan. La CADE.

luiiliii i i colac la puţ; ghizd. La t Al Hinului<il n ghizd Ia puţ.Im iluiói i i putină. La DU. lutiliii(il n stup. (M .Sadoveanu). Hml/A (IJDŞ, 1495) — răzeş.I u u M i i i adv. - dezordonat. E x p r. A \ tu In îii b u es tru = a vorbi fără rost, i mi im A inerge în b u es tru = a merge l.u.i graţie, necoordonat (omul), lui I' // buclă.hui interj. - zgomotul unei căderi. Im liiic ă / - pufoaică.Iiiif’iint adj. - buclat (păr).Im Iii /. - sarm a de post. La CADE. Itul'ócic n. - bufet (mobilă).Huleşti (CDŞs, 1 4 9 7 )-d e a l. iMiIctiiic n. - bufet (mobilă), b u li i i / - buclă.Inillic n. - v. buflă.bul't n. - stomac de mamifere. La DLR. bufi n. - stom ac la vită.Im ftălău m. - nesăţios. La CADE.Iniile adv. - prea sătul. Sătul bufte. (DD).buftea n. -b u fle a . La DU.bufii (a) - a se umfla. (DD).buftí (a) - a se îndopa.buftít adj. - umplut, plin (de ceva).buftós adj. - gras, grăsan.b ú g ă / - dobitoc. La N .Ţurcanu.búgS m. - buhai. La CADE.b u g ăt adj. - destul. La CADE.bugcåc n. - stepă secetoasă.Bugeåc 1 11. - colţ; peninsulă; toponim (Izmail).bugeåc de p ă d u re n. - piedicuţă. bugeceni pl. - bugeaclîi (CM), búgcd adj. - buhav, buhăit. La DLR. bugezi (a se) - a se umfla de băutură, bugigeån m. - tătar din Bugeac. bugini (a) - a zace. La CADE.

bugorcél n. - cîrlig de pescuit, buh n. - veste. E x p r . A-i m erge bu­hul = a-i merge vestea, buh n. - burtă la cal. buhåb adj. - grăsan. (Al.Vlahuţă). buhai m. - taur. La DLR. buhåi n. - instrument popular: o putini- că cu un singur fund de piele. La DLR. buhai in. - lăstar de vie neroditor, buhåi n. - tulpină de ceapă, buhåi n. - rindea lungă, buhåi m. - bondar mare. buhåi n. - plută la matiţă. buhåi n. - vargă arcuită la coasă, buhåi-de-baltă. - broască de baltă, buhåi-de-baltă. - pasăre de baltă, buhåş m. - brad mic. La CADE. Buhaiul (CDŞs, 1491)-d e a l.Buhaiul (CDŞs, 1491)- v a le . búhă / -b u fn iţă . (M .Sadoveanu). búhă / - cucuvea, búhă / - păr zbîrlit. búhă / - ochi. E x p r. O pus buha pe mine = a pus ochiul pe mine. buhăeş m. - buhai mic. La DLR. Buhăcşti (CDŞ, 1436) - sat pe Răut. buhăí (a) - a plînge. buhăí (a) - a se face buhav. buhăiålă / - faptul de a buhăi; plîns. buhăiålă / - faptul de a se buhăi. buhăiåş n. - colţ de matiţă. buhăit w. - umflat. (M .Sadoveanu). buhănós n. - stom ac la bovine, buhărdån n. - burtă la cal. buhăví (a) - a se umfla la faţă. buhăvíc/ - starea celui buhav. búhnă / - buclă, búhnă f. - bufniţă. La DLR. búhnet n. - zgom ot înfundat.

45

buhní (a) - a trînti. (DD).buhní (a) - a da buzna (pe uşă).buhní (a) - a bubui, a tuna.buhní (a) - a exploda.buhní (a) - a plesni un cerc.buhón n. - stom ac la vită.buhón n. - burtă mare.buhós adj. - ciufulit, zbîrlit.buhuí (a) - a bubui.bueci (a) - a-i merge bine.buiåc m. - lăstar de vie neroditor.buiåc m. - taur.buiâc adj. - nebunatic. La DU.buiåc adj. - zburdalnic.buiguíre f - vorbire într-aiurea.buimac adj. - zăpăcit. La I.Creangă.buim åtic adj. - zăpăcit.buimăccålă f. - am eţeală. La C. Ne-gruzzi.Buimăcelii (BDŞ, 1492)- s a t . buimăci (a) - a se zăpăci. La P.lspirescu. bujdă /. - cocioabă. La DU. b u jd e å u c ă / - căsuţă bătrînească. bujen iţă /T - păstramă. La DLR.Bujor (BDŞ, 1490, 1499)-p îr îu . Bujor (CDŞs, 1489)-v a le .Bujor (BDŞ, 1468)- s a t .Bujorcni (CDŞs, 1472) - „sat unde a fost Bujor” .Bu jorăşti (CDŞs, 1472)-d e a l . Bujorăşti (CDŞs, 1472)- v a le . Bujorăşti (CDŞs, 1472)-m o ş ie , bujor m. - mac. bujór m. - trandafir, bujorår in. - poreclă ţăranilor, bulåi n. - prăjină la fîntîna cu cumpănă, bulån n. - galben-închis (cal), b u lå u c ă / - ghioagă, bîtă.

46 b u lå u c ă / — măciulie la bîtă. bu låucă / - ac de siguranţă, b ú l ă / - ciomag cu m ăciucă la capăt, bú lă / — măciulie la bîtă.B u lb o a c a / - localitate în raionul Ane- nii Noi.bulboacă (CDŞ, 1428; BDŞ, 1499) - adîncitură (de teren), bulboåcă f. - apă stătătoare, bulboăcă/ - vîrtej de apă. b u lb o å n ă / - loc adînc îngtr-o apă. bulbucåt adj. - ridicat, umflat, bulburós n. - urcior de lut pentru apă. buleândră / - haină veche, b u le å n d ră / - femeie desfrînată. b u le a rc ă / - vin de calitate proastă, bulearcă f. - posleţ (rachiu). La DLR. bulée n. pl. - beţe de floarea-soarelui. bulendrâr m. - strînge bulendre. b u lé n d re / pl. - boarfe, catrafuse. bulgăreasca f. - dans popular, bulgăríe f. - legumărie. La DLR. bulgúr n. - crupe de grîu. bulgúr/7. -m încare. La E.Voronca bulgúr n. bulgur de păpuşoi. (DD). - porumb măcinat mare. bulgúr n. - urluială. bulhåc n. - baltă; iezer de pădure. Bulliac (BDŞ, 1473) - gîrlă.Bulliac n. - denumiri de localităţi în raioanele Rîşcani şi Ungheni.B ulhåca n. — toponim pe m oşia satului Pîrjolteni.bu lhăccl n. - bulhac mic. bu lichér n. - cuţit m are tocit, b u lih ă ri m. - uliu. La DD. b u lih ă re f. - pasăre. La V.Vasilache. b u lţ m. - bulgăre. La CADE. bu lúc n. - toalpă. La CADE. bu luci (a) - a se aduna. (Gr.Ureche). bu luc i (a) - a merge buluc (bobocii).

ImiIiij>Ii IiiíI /. cartof. La DLR. ImiIi i Iii'u- n. băltoacă de apă.Inil/.iy adv. într-un singur rînd. bum b i i i . nasture. La DU.Ih iii iI) i i i . - pastilă, lun iih ilreăţă f. - băligar de oaie. b u in b S rc å z ă / — v. b u m b ă rc a ţă . h im ibăså ri m. - paznic. Inim lti-galbeni n. - vetrice. bn inb işó r 111. - bum burez (plantă), hum bíu adj. - violet.K iinibota (CDŞ, 1437)- s a t .liiin ibureşti (CDŞs, 1493) - sat.b iim buri 1 11. p l . - nasturi.b n in b u rú ţ in. - cocoloş.bu inbúşcă / - boboc de floare la pom.b iim buşór n. - m îner la sertar.b tim búţ n. - căpăcel la rotiţele plitei.b m n b ú ţ in. - m îner la sertar.b iin ă -d im in c a ţa / - plantă decorativă.bunătăc ió s adj. - bun la inimă.huncanăşi ni. p l . - boi. (TD).húncă f. - vas.buncăí (a) - a mugi. (TD).b uncălă í (a) - a se jelui.huncă lu í (a) - a mugi.b unch in í (a) - a m igăli. La CADE.b u n d ă / - c o jo c e l . (M .Sadoveanu).b ú n d ă / - cojoc lung. La DLR.b u iid o l í ţă / - pieptar din piele de miel.b u n c t ă / - scufiţă.búnget n. - desiş de pădure.b ú n g h er n. - buncher.bunghi m. pl. - nasturi. La CADE.bunghí ( a ) - a privi atent. (Săptămîna).bungh işo ri m. p l . - nasturi. La CADE.b u n g h í ţă / - cojocel scurt.b u n íţă / - bunică.b u n t n. - răzvrătire.b u n tå ş iii. - rebel. (V.Alecsandri).

buntuluí (a) - a chema masele Ia vi­olenţă.buntuluí (a) - a se răzvrăti, buntuluí (a) - a se tulbura, buntúşnic n. - răzvrătit, bunúţ adj. - bunicel. La CADE. b uor(B D Ş, 1479, 1490) - însemn. Buoreanul (BDŞ) - comis.Buori (BDŞ, 1 4 9 1 ) - sat. búpcă/ - bobiţă de struguri, bura (a) - a ploua mărunt, burat n. - maşină de cernut, buråt n. - ursoaică (în pod), buratic m. - brotac. La DU. burătic m. - gîndac care preveste ploaia, buratic m. - greer de cîmp. burâtic m. - coş la moară, buraticíu adj. - verde-saturat. b ú r ă / - ploaie măruntă, b ú r ă / - stropitoare, búră/ - cange, búră/ - negură.burcăci m. - sfredel pentru copci, burcanós adj. - mare, gras (ardei), burcăş m. - care poartă burcă, b ú r c ă / - haină lungă de pănură. b u r c ă /- c o j o c . La DLR. búrcic n. - sfredel de tîmplărie. burcóucă/ - drum pietruit, burcuít adj. - pietruit, burcuşoåră/ - burcă mică. La DLR. burcút n. - apă minerală, burdău adj. - roşu-închis. burdiúh n. - burta calului, burdiúh n. - sfredel de lemnărie, burdói m. - lup. (TD). burduăl n. - burtă la cal. burdúh adj. - vişiniu, vişină-coaptă.

47

burdúh n. - gura vintirului.burdúh n. - c o ş de prins peşte.burdúh n. - copcă. (TD).burduhăş n. - burduf mic. La CADE.burduhăní (a) - a sfîşia.burduhós adj. - burtos. (I.Creangă).burdúlca m. - burtos (om).burduşålă /. - faptul de a se burduşi.burduşél n. - burduf mic.burduşi (a) - a umple ceva îndesind.burduşi (a) - a snopi în bătaie.burechíţe f pl. - colţunaşi cu carne.buredzi m. pl. - ciuperci.burete f. - plută. Dop de burete. (DD).burete /.' - pistrui.burete in . - ciupercă.bureză (a) - a ploua rar. La DELM, DD.burezăt adj. - plouat.Burghele (BDŞ) - comis, burghieş 11. - sfredel mic. burhåi n. - ceaţă rară, după ploaie, burhån n. - burtă, burhói n. - iarbă la fundul apei. burhún n. - stom ac de porc umplut, buric n. - căpăcel la fitilul lămpii, buric n. - ombilic. E x p r. A căta cu buricu, dar n-ai văzut cu ochii = a nu fi atent.buric n. - ridicătură în mijlocul arăturii.buricel m. - legătură la crucea carului.buríu /?. - stropitoare.burlac m. - văduvoi.burlac m. - bărbat fără căpătîi.burlac m. - bărbat pripăşit în alt sat.burlac m. - nătărău.burlac m. - flăcău neînsurat. La DU.burlăcí (a) - a duce viaţă de burlac.burlăcíe f. - viaţă de burlac. La DU.

48 b u rlan n . - conductă de apă. b u r lă u n . - muscă folosită ca nadă. b u rluéş n. - urcioraş. b u rlú i n . - urcior de lut pentru apă. b u rlú i n . - gît lung şi strîm t la urcior, b u rlú i n . - ţîţă la coasta urcioarului. b u rlú i n . - jg h e b u le ţ la gura cănii, b u rlú i n . - cană cu jghebuleţ la gură. b u rlú i n . - jg h e a b la teasc, b u rlú i n . - g î tu l sticlei lămpii cu gaz. b u rlú i n . - ţe a v ă , gîtul pîlniei. La DU b u rlú i îm p le tit n . - damigeană. b u rn u jé l n . - palton scurt femeiesc, b u rn ú z n . - haină fem eiască cu blană, b u rsåc n. - cute.bursúc in. - om, copil mic de statură, bursúc m. - mizantrop, bursúcă f. - plantă erbacee, bursúne f. - un fel de rugină, burşí (a) - a trăncăni; a bodogăni, búrtic n. - rindea cu daltă mică. burtúc n. - groapă pentru peşte prins, burtúcă f. - gaură făcută în gheaţă, buşânca f. - joc popular, burúc n. - stropitoare, buruieze f. pl. - ciuperci, burunciúc m. - aţă din gogoaşe. burundúc n. - curmei scurt, burungiúc n. -borangic. burunóc m. - brebenoc. burutuşíu adj. - galben-deschis. burzói n. - albină, burzului (a) - a se răsti. La DU. burzului (a) - a se răscula. burzuluiala f - răzmeriţă, burzuluit adj. - aprins de mînie. búsna f. - năvală. E x p r. A da busna = a năvăli. La I.Creangă, Al.Vlahuţă. busnåt adj. - gras (la faţă), busnåt adj. -bucălat. (C.Hogaş).

inmiA / grămadă, droaie.Iiiih I ii ,idv buluc. La DU. lum iloA cA / - struguri. lium iloåcA / vin de busuioacă. i'iiMiióeiil m. - dans popular, busuiócul m. — melodie.Iiiisiirinăn m. - persoană de altă religie iii raport cu cea musulmană.Imiş i i i . bulgăre. La CADE.buşi (a) - a îm brînci, a trînti. E x p r .A-I buşi pe cineva rîsul = a-1 apuca pei incva un rîs nestăpînit.buşitúră f. — izbitură, îmbrîncitură.buşneag m. - prăpastie.buştean m. - scorbură.B uşteanul (BDŞ, 1483)- ră z e ş .buştihån n. - buştean. La DLR.but n. - piatră de construcţie.butâc adj. - cu coarne scurte şi groase.bu tåc adj. - neghiob, greu de cap.bu tan m. — butaş de viţă de vie.butår ni. — dogar.b u t c ă / - trăsură de lux. La DU.b u tc ă / - cuşcă pentru cîne.butcós adj. - îndesat.bú te adv. - sătul, plin.Butcşti, deal. buterbród n. - tartină, buti (a) - a ţîşni. La CADE. bútie adv. - umflată (vaca), bútie/ - butoi mare. b u tlă g ă / - vas m are scobit, butlăgă / - butoi de metal de 200 I. b u t lă c i / pl. - butoaie mari. butnar m. - dogar.B u tn ăreşti (BDŞ, 1499) —sat. b u tn ă r i e / -d o g ă r ie . La DLR.

butnărit n. - m eseria butnarului.butoéş n. - butoi mic. La CADE.butón n. - m îner la sertar.butonåş n. - v. buton.butuc n. - căpăţina roţii. La DU.butúc m. - talpă la stative.butuc m. - val la fîntînă.butúc m. - origine, început.butúc m. - pachet de cărţi.butúc (în foc) m. - năclad. La CADE.butúc m. - tu tu c . La CADE.Butucăria (BDŞ, 1489) —sat. butucănós adj. - butucos. La DU. butucéi m. pl. - scripţi la stative, butuci m. pl. — lemn pentru şindrilă, butuít adj. - scorburos. butulâc ni. - buturugă, butulăc m. - butuc pe care se ciopleşte, butulâc m. - talpă la polobocul plin. butulăc w. - mai de bătătorit pămîntul. butulåşi m. pl. - bucăţi de lemn tăiat, butulăşí (a) - a tăvălugi ogorul, bútură / - scorbură în copac, búturi m. pl. - mobilă.Buzaţi (BDŞ, 1470) —sat.Buzdugan (CDŞ, 1446)- s ă la ş , buzdugån n. - ghioagă de fier, armă de luptă; semn al puterii politice domneşti, buzdugån n. - mai de crăpat lemnele, buzdugan n. - ciocan mare. buzdugăní (a) - a bate. (TD). búzna adv. — năvală. E x p r. A da buz­na = a năvăli pe neaşteptate, buzoå efp l . - buze mari.

49

ccabå f. - căpăţînă de varză.cabă adj. - lucrat bine (pămînt).cabåc m. - dovleac galben.cabåc balån m. — dovleac alb.cabåc de borş m. - dovleac.cabåcică / - dovlecel.cabåcic in. - dovlecel.cabacióc in. - dovlecel.cabaniţă / - mantie scumpă, purtatăde domnitori. La M .Costin.cabardínca / - dans popular caucazian.cabåz m. - mucalit. La DU.cabazlîc n. - glumă.cabazlîcåri m. - ştrengar.cablíícă / - vargă la coasă.cacadîr n. - măcieş.cacealău n. - sucitor.caceâc adj. - înclinat.c a c e å lc ă / - tăvălug de fărîmiţat.caceålcă f. - tăvălug de treierat.caceålcă / — sucitor.ca c e å lc ă / - val (vîrtej) la puţ.caceålcă / - unealtă de înfoiat pînza.cacealí (a) — a tăvălugi (ogorul).cacealí (a) - a întinde turta de aluat.cachiu adj. — nătărău.cachíu adj. - galben-verzui.căcică / - spic de porumb.caciorí (a) - a se murdări, a se terfeli.căciulă / - pălărie la răsărită.cådă / - vană. La CADE.c å d ă / - ciubăr.cådă / - albie.cădcă / - cadă mică.cadélniţă (BDŞ, 1462) - afumătoare.cadînă / - pepene verde.cadoălă / - sfoară la mreaja.

cadoålă/ - frînghie la năvod.cadrealåş n. - covoraş în pătrăţele.cadrél n. - v. cadrealaş.cafås n. - loc în biserică. La DU.cafea-arsă adj. - cafeniu-închis.caféinic n. - cană.cafélnic n. - cană.caféncic n. — v. cafenie.cafengíu m. - cafegiu.cafénic n. - cană.caftăn n. - jachetă fem eiască de lînă. caftån n. E x p r. A da (lua) caftan de dom nie = a-1 face domn sau mare dre­gător. - M anta albă lungă, îm podobită cu fire de aur.caftån n. — haină boierească (CM).cahåt n. - şiră de porumb.căhlă / - închizător de metal la sobă.cåhlă / - hogeag.cåhlă / - ursoaică.căhlă / - lucarnă.c ă h lă / - c o ş u l cuptorului. La DLR. cahleåncă / - cahlă. cahuleån m. - persoană din Cahul. caiélă / - caia.căi prim ări m. pl. - mică petrecere.caiéică / - caia; cui la potcoave.caiîrlîc n. - inflamaţie (la gît, la obraz).căilă / - tîrnăcop.caimåc n. - smîntînă.caimacåm m. — locţiitor al domnului.(I.Neculce).caimån m. - şe f al unei echipe de tăe-tori la pădure.cairlîc n. - gîlcă.caiúc n. - luntre mare.caiútă / — v. caiuc.caiúţ n. - cleşte de rufe.caiúţ n. - libelulă.caiúţ n. - greier de cîmp.

■ u i inuiicA (în pod).• ululnillc ii gloata. (I.Neculce)., ii iii ilii ii lucruri diferite.• uIhIiuIIc ii ceartă.i tluliúlliiA /. groapă de apă pe drum.■ ii iii I nt.pl. încălţăminte grosolană.■ .iIih li'ic/f buclă.• ii >r.i* A / prăşitoare de rărit, i mIAI iu cositor.i iiluliún i i . chiclaz. La CADE.i ulum iindrós n. - harababură.■ iiIiiiii'cA/. pătul la vie. u tliipA r« . calomfir.■ ii lup Ai' ii. izmă. La DU.■ iilm é| i i i . - vornicel. i itIA / cahlă.t uit ún n. fronton (la cerdac), t iilcntîr m. - catîr. t ulii n. căldură, i u ltlA ie / - copcă.• u ldiire/ - ceaun de mămăligă.i iile / petrecere. E x p r. A face cale

íi petrece după nuntă, t Ale p r im a ră f - v. cale.« Alea m înzu lu i f. — vizită la părinţii nevestei.c ă le a s c ă / - cotigă.i iileå şcă / - trăsură uşoară cu două roţi.c u le å tc ă / - trăsură.cA II'ă/ - căpetenie.e A lfă / - conducătorul cetei de flăcăi-urâtori.eA lfă / conducătorul trupei de teatru. eA lfă / - organizatorul jocului în sat. ealíc adj. - sărac. La DU. calieéală / - în că ie ra re .»alici (a) - a zobi. La CADE. calici (a) - a schilăvi, a ologi. La TDRG. cn lidór n. - cerdac, ca lid ó r n. — tindă.

călim n. - m lădiţă altioită.calim úr n. - v. călim.calindrói m. - ştrengar. La DU.calipóp m. - libelulă.calistírcă f - săpăligă.calif n. — coş de pernă.calîm n. - răscumpărare pentru mireasă.calîm n. - c îş t ig ilicit.calîp de chirpici n. - form ă pentruchirpici.calóncă f - stîlp la streaşina casei, calp adj. - falsificat, fals.Calu (BDŞ, 1481)- s a t .cålu-batiuşchii m. - libelulă.cålu-bocrului m. - libelulă.caloiân m. - mică statuetă de lut (lemn).calţavétă f. - jartieră.calúp n. - calapod (la cizmărie). La DU.calúp n. - bucată de săpun.calúp de ceară n. - turtă de ceară.caluseăn-de-deal m. - greier de cîmp.calúş n. - cîrlig de rufe.calúş n. - nasture de lemn.cam aråri n. - crin.cam åş m. - bocanc.cămăşi m. pl. - ghete bărbăteşti.camănă f. - dare pentru vînzarea cerii,apoi pentru crîşme. DIM.cam bóică / - căm aşă bărbătească.cam énă f. - pomuşoară.cam enceăn m. - din satul Camenca.cam eniceăn m. — din Cam eniţa, aziCameneţ-Podolsc.cam éşă f. - foi de porumb.camfórcă f. - cenuşar.cam fórcă f. - cerc la plită. La DLR.cam fórcă f. - lucarnă.cam înă f. - frînghie la năvod.

51

camód n. - garderobă.cam pót n. - dulceaţă.c a m só lă / - capăt la coardă.cămuşcă / - piatră scumpă la inel.canåf n. - ciucure.canåhi m. pl. - canafuri, ciucuri.canal n. - hîndichi în jurul gardului.canalúş n. - jgheab la teasc.ca n å p c ă / - pat de lemn cu speteze.canarå f. - păşune grasă. La CADE.canat n. - frînghie groasă; odgon.canat n. - frînghie la mreajă.canat n. - ştreang (la gura de ham).canaţúică /.' - cană de lut.cană de b o c n ă / - vas de lut.canccu n. - urcior de lut.candrel n. - v. cadrealaş.c å n d ilă / - candelă. La CADE.c a n e a / - cep.c a n fé te / pl. - bomboane.canféturi/ pl. - v. canfete.canfórcă / -c ă p ă c e l la fitilul lămpii.c a n fó r c ă / - cerc (la plită).c å n g ă / - furcă de fier cu două coame.c a n g e / - prăjină cu cîrlig. La 1.Slavici.canjéu n. - partea de sus a furcii de tors.canóucă / - stropitoare.cant n. - încheietură pe acoperiş.cantârcă / - căpăstru.cantari (CDŞ, 1446) - venit, cîştig.c a n tó v c ă / - jgheab făcut cu rindeaua.c a n tr a m å / -că p ăs tru .cantram ă / - căpeţea.cånură / - fire de lînă după peptănat.capac de her n. - gurar (la cuptor).capac de răsărită n. - pălăria florii-soarelui.capångă / — laţ, cursă pentru păsări.

52 capatåri n. - sfredel mic. capåucă / - căţea de vînătoare. capcană / - cursă de şoareci. La DU. capchiu adj. - capiu. La CADE. capéici/ pl. - bani mărunţi, câpie adj. - bolnavă de căpială. c ă p i ş t e / - templu. La M. Kogălniceanu. căpiţă / - curele la îmblăciu. capíţuri - v. căpiţă, c a p iu liú şcă / - căpăcel la lămpă. caplécică / - gămălie la cui. capót n. - haină de casă (feminină), capót n. - învelitoare de pînză. capót n. - rochie, c a p r a / - obicei de anul nou. c a p r ă / - personaj deghizat. CADE. c a p r ă / - cum pănă (la fîntînă).Caprei (CDŞ, 1425) - dumbravă, captai n . - pălărie la floarea-soarelui. captalån m. - plantă. La DU. captâr n. - coajă de brad la găleată, captăr n . - stup. c a p ta r e / - prisacă. captări n . - sfredel mic. cåpte n. pl. - capete, captúr n . - bonetă femeiască. c å p ţ e / p l . - curele la îmblăciu. câpţi m . pl. - papuci de casă. capşúg n . - băşica porcului, capusneâc n . - varză tocată prăjită, capúsnic n. - grădină cu varză, carabăţ m. - larva ţînţarului. La CADE. ca r å b u şc ă / -cu tio a ră . La CADE. caracudă / - caras, caracudă / - droaie (de copii), caracujioåră / - cărăşel. ca r å fc ă / - vintir din trei vintire. c a r â ftă / - picior la războiul de ţesut, caragånţă / — coţofană, caraghióz adj. - sm olit (la faţă).

mm iiiitiinii' /< K'icn. I,nulul / gulie. La DU.• ,ii iili iu A / altoi. uiiAu i/i// corbiu.• itlrt i i / cărăm idă nearsă.i m ii ne / />/ felii.t iii 1111III ni garofiţă. m m u d e / p ă tu lla v ie .• ,ii ,iiiIIn // v. ca ran tic .• m uplticc /. pl. E x p r . Cal cu cara- I>< itn i u picioarele bălăi; pintenog.i iii npnic i i. cocină pe stîlpi. i ui A* i i i peşte de baltă. La DU. u n As/) beschie.> ni Ateii /. picior la stative.. ii i nul i i . ungher de pedeapsă.i ,ii uúlft /. - factor poştal.i uni v sin ă / . - dric.i Ai l)A /.' - um ăr la ferestrău.n u l io a n ţă / - carboavă, rublă. La DU.n u lioavă/ - rublă. (I.Creangă).n irh o iu íd m. — pastramă.n i r l u i i t ú r ă / - v. ca rb ă .m r h ú r ă / - ghivent.n u calíu n. - pescuit cu năvoade.carcAii n. - pat la vîrtelniţă.n ircăn n. - grămadă de fîn într-o furcă.n u ci n. - rădăcină de salcie.cu rdón n. - canton.ca rd ó n n. - carton.n irc tc ă /. - trăsură (cu patru roţi).ca rió r n. - năsîpărie.i iirîc n. - strat de legume.i sirîc n. - val de pămînt.ciu îc n. — răzor.ca rîc n. - brazdă irigabilă.ca rîc n. - canal pentru apă la legume.n ir îm n. - fuscel la loitră.n ir în i n. - druc lateral la scară.n u îin n. - război de ales covoare.

Carîmbu Drăguş (BDŞ, 1497)-boier, carîtâş m. - surugiu, carîtă f. - trăsură.carmăc n. - unealtă de pescuit. La DU. carníc n. - poiată.carnizări n. - rindea cu daltă în figuri, carníznic n. - v. carnizari. c a r n iz ó u c ă /-v . carnizari. carnízuri n. pl. - ornamente la streaşină, carp in. - carpen.Carp (BDŞ) - vornic de poartă, carpétcă f. - şosete.Carpinului, gura (CDŞ, 1437) - pîrîu. c a r s în că / - basma simplă de bumbac, cartai n. - vultur, carte f. - scrisoare. (M.Eminescu). carte f. - scrisoare. (DD). c a r t ín ă / - film.c a r t ín c ă / - portret mare, în ramă. cartoăple f. pl. - cartofi, cărtocică f. - fotografie, cårtocică f - portret în ramă. cartofăr m . - vierme alb de cartofi, cartofélniţă f. - coropişniţă. cartófişte f. - cartofărie. cartóflă/ - cartof.Cartofleånca - mahala în satul Grină- uţi-Moldova.cartoíleâncă f. - plăcintă cu cartofi, cartóflişte f - v. cartófişte. cartúz n. - şapcă cu cozoroc, chipiu, căruceån n. - roabă, carúdă adj. - culoare a solzilor, caruri n. pl. - care (vehicule), carvasarå f. - vamă instituită de turci în Moldova.casap m. - măcelar. La DU. casåp in. - ucigaş. La N.Ţurcanu.

53

cåsă f. - gospodărie, căsă întorlocată / - familie de soţi re­căsătoriţi.casă bătută în c h e p te n e / - casă aco­perită cu stuf.caschét n. - pălăria florii-soarelui.casîncă / - broboadă cu flori. La DLR.c a s în c ă / - basma albă.c a s în c ă / - năframă.ca s în cú ţă / - basma albă în trei colţuri.casnic m. — om de al casei, căsean.castålă / - castană. La CADE.c a s t ín c ă / - basma de bumbac.castiól n. - catifea.castron n. - cratiţă înaltă.castronél n. - cratiţă (de aluminiu).castrúgă / - cratiţă.castrúlcă / - cratiţă cu coadă.castrúle / - cratiţă.castrúle de ceaun / - oală (de schijă).castrúle p l e t c ă / - c ra t i ţă joasă.castrulíţă / - cratiţă (de aluminiu).castúrlă / - oală (de schijă).câşcă / - spic de porumb.câşcă / - fofează.caşíc n. - mertic pentru vama la moară.caşíţă / - cutie pentru sare.ca şm ír adj. - cafeniu-roşietic.caşolcă cu to a r t ă / - coş împletit.caşt n. - săpăligă.caşte/ pl. - aripi la vîrtelniţă.caştet n. - pălăria florii soarelui.cåşten 77. - cîrjă.caşúchi adj. - nătărău.cåşul-vrăbiei m. - cucută.catalici/ pl. - picioroange. La CADE.catalíg n. - picior mare.catalíg n. - patină.

54 catalíg n. - piciorong.catalige/ pl. - picioroange.catalige/ pl. - papuci de casă.catånă / şi - soldat. (I.Creangă).cataramă / — curea.catărcă / - loitrac.catargă / - roabă.c a ta r ig ă / - picioroange. La CADE.catarói n. - guturai, gripă.cåtcă / - putină.catérgă/ - galere. îi certa cu caterga în toată viaţa lor. (Pravila lui Vasile Lupu). catergâr m. - ticălos, pungaş, caterincă/ - flaşnetă. La CADE. catigorie/ - clevetire. La V. Alecsan- dri.catîr 777. - cal mare, puternic.c a tîr o å ică / - catîrcă.catîrós adj. - noduros, cioturos.catrínţă / - fotă dublă. La DU.c a tr ín ţă / - vîlnic.catrinúţe/ pl. - micşunele.catúşcă / - m osor (de carton).c a tú şc ă / - mosorel (de lemn).catuşcúţă / - lădiţă, cutiuţă.caţånă / - bancă la mijlocul luntrei.caţăp 77. - rus.c a ţ a r å / -b u c lă .caţaveică / - scurteică.c a ţ ă / - băţ cu cîrlig.cåţă / - cange.c a ţú r c ă / - car mare.cåuă / - vrăjitoare. La DU.cåuă / - babaua de speriat copiii.căulă / - p lută mică. La CADE.caún 77. - pepene galben.caval 77. - strat de legume.caval 77. - val de pămînt.caval 77. - brazdă.cavéi 77. - cafea.

■ ■•■ii nul t m im are din carne de oaie. ii m pci soană din populaţia libe-' i ini l>>t/ 11niI Niprului. (I.Neculce).■ .imii lum i) / bluză femeiască. i u/m Inc A / dans ucrainean.i inc i i dans ucrainean, i u/m Im i i i negustor din ţinutul ca­lm lini• <1 / ii ii // căldare, u m ii i / / şiştar. iii/iin /f oală de schijă.«ii/ >ln // ceaun.• u/rin m arc n. - copcă pentru năvod. ia /r tn m oldovenesc n. - ceaun cu n i c i Iu şi toartă de fiert mămăliga.i u/rtn rusesc n. - oală de schijă (fără III ci Iii).i ii/Ană /. căldare.i u /an ă /. vas m are pentru fiert ţuica.ni/rtnă /. oală de schijă.i ii/ână /.' - ceaun de mămăligă.cii/niiél in. - ceaun mic.cii/ancţ n. - ceaun (de mămăligă).cu /anó ţ n. - cazan mic.cn /ân ie /.’ - carte de predici.i n /iipúh n. - ţesătură, un fel de catifea.o r / m ă / - tîrn ă c o p . La DLR.ca /m ă /. - teslă (DD).cn/.iuån n. - tîrnăcop.c ílliă ră / - pojghiţă de gheaţă.< ă că rază Jurja (BDŞ, 1487)-b o ie r , căcăsd er n. - măcieş. La DU. căcclí (a) - a se rostogoli (cînele). căcelí (a) — a se zvîrcoli. c ă d i iţi (a) — a face căpiţe, c ă c iu g ă / - cegă. La DU. c ă c iu l íe / - căpăţînă de usturoi, c ă c iu l íe / — m ăciulie de mac. căd ă ţú e f. - cadă mică. c ă d ú ş c ă / - cadă mare. c ă d /ă ţú ic ă f. - putină.

cădzút adj. - sleit, slab. c ă h le å ţă / - cahlă. La DU. căi (a) - a orăcăi.căimăcămíe f. - locotenenţă domnească, căinare f. - văicăreală. La I.Sbiera. căinţă f. - părere de rău. căiúş n. - felie de pîne. căiúş n. - cureluşă. La CADE. călåndru m. - cal mare. călare/ - descălecare. E x p r. A se da jos de călare = a descăleca, călări in. sing. — călăreţ, călăraş m. - călăreţ. La CADE. călăraş m. - slujitor domnesc, călărăşím c f - călăraşi. (I.Neculce). călăreţi m. - vornicei (călări), călăruí (a) - a altoi, c ă lă ţu íc ă / - cană mică; ceaşcă, călăvíe f. - m încare din pîne şi vin. călcare f. - cotropire, călcăéş n. - bucată de pîne. călcătoare f - vas de calcat strugurii, călcător m. - infractor, călcător m. - prădător, hoţ. călcători n. - vas de calcat strugurii, călcătóri n. - luntre, călcătúră f. - lut şi pleavă pentru chir­pici.călcătúră f. - loc de am estecătură, c ă lc ă tú r ă / - groapă de apă pe drum. călcîéş n. - bucăţică. La CADE. călcîi n. - urm ă de topor pe tulpină, călcîi n. - unde se fixează toporîştea. călcîi n. - bucată de pîne. căldare/ - ceaun (de mămăligă), căldare de m ăm ăligă / - ceaun, căldărări m. - tinichigiu, căldări (a) - a se zăpăci. (DD).

55

Cădăruşa (BDŞ, 1492) - pîrîu (oc. Dorohoi).C ă ld ă r ú şa / - pîrîu, afluent de stînga al Prutului.căldărúşă / -c e a u n e l.căldzí (a) - a încălzi.că le å n c ă / - cahlă (la sobă).căleåp n. - scul. La DU.căli (a) - a supune răcelii un obiect în-fierbîntat.căli (a) - a răci (opăritura).Căliman (CDŞs, 1492) - selişte. călindar n. - calendar La DU. Călm ăţui (BDŞ, 1490)- s a t . c ă lţă to å re / - sac de călcat strugurii, căluccăn m. - mînz. căluceån m. - greier de cîmp. căiúş n. - mănunchi. La CADE. căluşăreştc ac/v. - precum căluşarii, căluşei ni. pl. - scripţi la iţe. Călugâreni (BDŞ, 1499) - sat (Vaslui). Călugăriţa (BDŞ, I493) - pîrîu. cămånă (CDŞ, 1408) - piatră de ceară, c ă m å n ă / - piatră (un calup) de ceară, cămånă / - m ăsură pentru greutăţi, căm ånă f. - piatră de ceară folosită ca valută.căm ånă / - Dare la care erau supuşi în M oldova m edievală producătorii de băuturi, tăbăcarii.cămånă cojocărcască f. - dare ce se lua de la tăbăcari. căm åră / - încăpere lîngă casă. cămåră f. - odaie, iatac, c ă m å r ă / - odaie pentru alimente, căm åşa-răndunicii/ - volbură, căm ănår ni. - percepea cămana. cămănåş m. - pescar ce fixează năvodul, căm ăråş m. - căpetenie a urătorilor.

56 căm ări/ pl. - năravuri. (DD). căm eşă / - rubaşcă. La DEX. căm eşă / - cămaşă. La DU, CADE. căm éşă / — foi de porumb, căm eşi/ pl. - albituri, căm eşói n. - cămaşă lungă de noapte, căm eşúică / - căm aşă mică. căm eşúică / - m em brana nou-născu- tului.căm eşúică / - peliţă la vin.căm inår ni. - strîngea dările de lacrîşme.cănăgăi/ pl. - m îzgălituri (pe hîrtie). cănăgălíi/ pl. - m inciuni, pătărănii. cănăţúe/ - cană (de lut). La TDRG. căneålă / - vopsea neagră. La CADE. căni (a) - a vopsi în negru. La DU. cănílă/ - moviliţă pe ogor. căntuí (a) - a rindelui. căpåc n. - pălăria florii soarelui, căpåc n. - gurari la cuptor, căpăníţă / - săpăligă. căpăstrå (a) - a coase, căpăstru n. - bucată de piele la barcas. căpăşică / - ro tu la genunchiului, căpăşúnă adj. - ca căpşuna, căpătîi n. - călcîi (la plug), căpătîi (la balcrcă) n. - podval. căpătîi n. - proptea la gard. căpătîi n. - pernă.căpăţînåtă adj. - căpăţînoasă. (TD). căpăţînă (de c u r e c h i) / - ciorfå. căpăţînă / - m ăciulie la bîtă. căpăţînă / - butuc la roata carului, căpăţînă / - căpeţea. căpăţînă / - partea de sus a jugului, căpăţînă / - pălăria florii-soarelui. căpăţînă / - găm ălie la cui. căpăţînă / - glavă (cap prost). Căpăţîroasa (BDŞ, 1503)- p îr îu .

i A|>Au /// copoi. La CADE. i A|ic;'mfl /. - cursă. La CADE.■ itpchia (a) - a căpia. La DU. n ip o n i ni. pl. - căpcăuni.• Apcnóags?. haină. La CADE. t i ip c s tr e å lă / - cusătură dublă.i Apia (a) - a se îmbolnăvi de creieri. cApiri f. pl. - capre.• Apială / - nebunie. cApitcníe/ -co m an d ir. La DEX. cApitcnie/ — nacealnic. La DEX. cApiţă f - grămadă.cApiţcâlă f. - căpeţea la ham. La DU. cAplăúţ n. - cleşte de cizmărie.< Após adj. - deştept, isteţ.cAprår m. - păcurar care paşte caprele.cA priåri adj. - căprúi.cAprit n. - turm ă. La DU.C ă p rio a ră D u m itru (CDŞ, 1443) - rAzeş.cApríu adj. - şaten. La DU. eăpşîni f. pl. - căpşune. căpşunări m. — tufa de căpşuni, căpşúnă-albă - soi de struguri albi. căptălă / - pălăria fiorii-soarelui. captări n. — v. căptală. căptúf n. - coş de pernă, căptuşi (a) - a prinde pe cineva, căptuşi (a) - a ghizdui puţul, căptuşi (a) - a găbji, a înşfăca, căptuşi (a) - a se căpătui, căpuccân n. - (ironic) scăfîrlie. căpuşă f - mugur, altoi, căputå (a) - a pune căpute, a încăpută, căpútă f. - partea de sus a cizmei, c ă r a r e / — lătunoaie (la ţesut), cărări n. - paralel la tîmplărie. cărăbăni (a) - a transporta poveri, cărădăniú adj. - galben-roşietic. cărăgăţă / - coţofană.

cărăluí (a ) - a altoi, cărăm idări n. - form ă de cărămizi, că ră m id ă r íţă / - v. cărăm idari, cărăm idăríu adj. - galben-roşietic. cărări/ pl. - preşuri. (TD). cărăşăl n. - dans popular, cărboăncă / - soluţie negrie. Cărbuncşti (CDŞ, 1429)- s a t . cărbuí (a) - a curăţi de intestine. Cărhana (CDŞ, 1437)- v a le . căriceån n. - cărucior cu două roţi. căriciór n. — roabă, cărindăr n. - ianuarie, cărindăş n. - creion, cărindăş n. - inima copacului, cărişór n. - cărucior, cotigă mică. cărîm bi m. pl. - picioare la stative. Cărjanii pc Sarata (BDŞ, 1487) - sat. cărnelcågă/ — săptămîna albă. La DU. cărnoşi (a) - a jupuia. La T.Pamfile, I.Creangă.cărnuí (a) - a prepara pentru tăbăcit.cărpănós adj. - zgîrcit. La DU.cărpănoşíe/ - zgîrcenie. La DU.cărticeă / - scrisorică.cărtoferíţă / - coropişniţă.cărţi/ pl. - scrisori. (TD).c ă r ţu lie / - scrisorică, răvaş.căruceån n. - roabă.căruccr m. - căruţaş. La DLR.cărunte adj. - sure.căruţ n. — roabă.căruţă / - cocie (CM).cărúţă / (cu coviltir) - carîtă (CM).căs/ pl. - case.căsăr m. - gospodar cu casă.căsăr m. - bărbat căsătorit.căsăş m. - om de-al casei, curtean.

57

c ă să ln iţă / - bubă, rană. căsăpi (a) - a măcelări. La DU. că să p ie / - măcelărie. La V.AIecsandri. c ă s ă p ie / - bătălie. La N.Ţurcanu. cascău adj. - neghiob, năuc. căscăún m. - căscăud (CM), căscăúţi n. pl. - foarfece de tăiat sîrmă. Căscioarele (BDŞ, 1469) - selişte. căseån m. - cirac (CM), căseån m. - om de al casei. (l.Sbiera). casnici (a) - a duce casa împreună, căsoac /.' - casă în aceeaşi ogradă, căsoícă /.' - ham bar mic. căsoiţă de le m n / - izbă. La DEX. căstånă / - dovleac alb, comestibil, căstăníţă / — v. castană, căsuşoără / — casă mică. c ă s u ţă / — lucarnă, c ă s u ţă / — cuşcă pentru cîne. căsúţă / - construcţie pentru uscarea tutunului.căşiţă / - cutie pentru sare. La CADE. c ă ş iţă / - alveolă. La CADE. căşiulí (a) - v. a căşui. căştănél m. - dovlecel, căşui (a) - a scrobi (tortul), cătå (a) - a privi, a se uita. (TD). cătå (a) - a sta pe lîngă cineva. (TD). cătâ (a) - a avea grijă de cineva. (TD). cătå (a) - a se uita (în oglindă), cătå (a) - a asculta, c ă tå n ă / - soldat. La I.Creangă. cătălâg 77. - rătcz (la ladă), cătălâg 77. — gînj, la poartă, cătălâg 77. - cunună pe cap. cătălíge pl. - picioroange. La DU. cătălină / - tufanică. cătăni (a) - a face armată.

58 cătănie/ - serviciu militar, c ă tă n iţă / -so ld ă ţe l. La V.AIecsandri. cătărcói 77. - car mare. cătinéi adv. - în ce tin e l. La I.Creangă. cătiníş 77. - loc unde creşte cătină, c ă tr å m ă / - catran. La CADE. cătră prep. - către. La DLR. cătrănói 77. - vin negru, c ă tr ú n ă / - tidvă, curcubetă. cătrúnă/ - tidvă pentru sare. cătuí (a) - a tăvălugi ogorul cu tăvă­lugul.cătun 77. - sătuc, c ă tu ş ă / - parte a cotigii, cătuşă / - lăcată (Ia fierele de cai), cătúşnică/ - plantă erbacee. La DLR. c ă tú şn iţă / - urzică moartă, căţăi 777. pl. - puieţi de albini. căţăí (a) - a zădărî, a se sfădi, căţăl 777. - parte dintr-o căpăţină de us­turoi. La DD.căţăl 777. - ţine, cotei. La DD. căţălåndră / - femeie tînără, uşurati­că.Căţălcan (CDŞ, 1453) - hotarnic. Căţăleşti (BDŞ, 1460)- s a t . căţeii (a) - a se îm preuna (cînii). căţeii (a) - a se întinde (buruienile), căúş 77. - palme alăturate, căúş 77. - vas de lemn pentru grăunţe, căúş 77. - teică.căúş 77. - instrument muzical cu coarde, căuşél 77. - cauş mic. căuşél 77. - teicuţă. căuşél 77. - făraş.căzăceåsca / - dans căzăcesc. La DU. căvîrm å / - cam e de oaie prăjită, căzănél 77. - căldăruşă. căzănícă / - oală de schijă, căzănícă / - ceaun mic.

cA/Auúţă mititică f - ulcică de schijă, i A/.Atúră f. - pădure doborîtă. i A/.ní (a) - a dosădi. La CADE.«va! interj. - ceală. La DU. ceAe i i. - unealtă a plutaşilor. La CADE. c e iic îe / - c u ţi ta ş m ic şi prost, c e iic îe / - cuţit de buzunar, cciicîoâră / - cuţitaş de buzunar. ccAclă / - cange cu un cîrlig. t cAlă /. - cerbice, parte de sus a jugului, ceahlău m. - vultur-bărbos. ceâină / - ceainărie. La CADE. ecAinic n. - butoi de vreo 500 /. ceainic n. - cadă mare (din doage). iTuír n. - loc de păşunat. La DU. “Re­gionalism întrebuinţat mai cu seamă de scriitorii m oldoveni”. (G.Tohăneanu). ceainic n. - colnic, cea in ú r n. - material de construcţie, i'cam úr n. — noroi, ccam ú r n. - am estec din var, nisip, ceam ureålă / - v. ccam u r. e c a m u r lu iâ lă / - noroi, ceangău m. - m aghiar din Moldova, ceapă f. - ghiocel, ceâpcă / - cazma, ceaplíţă / - pălărie, cearceaf n. - saltea (de fîn, de paie), cearceaf n. - saltea (de pene), cearceaf n. - faţă de masă. ceardacăş n. - lucarnă, ceardacúţ n. - v. ceardacaş. e e a s tú şc ă / - scurt cîntec popular rus. eeăşă f. - cerbice. ceaşcă de b o c ă n ă / - cană (de lut), ceaşcă de hîrb f. - cană (de lut), ceâşnic m. - m are dregător, boier de divan.ceâşnic m. - dregător care avea grijă de ceaşca domnitorului. La DIM, DEX. ceâşnic m. - persoană care dă vin.

ccåşniţă f. - cerbice.ceatålă/. - retevei.ceatărå (a) - a ura, a hăi.ceatlău n. - ciomag.ceatlău n. -paliţă .ceaun n. - căldare.ceaun n. - tuci. (DLR).ceaunél n. - căldăruşă de mămăligă.ceaunícă f. - căldare mică.ceauniţă f. -căldăruţă. La CADE.ccaúnică f. - drum de fier.ceavåre pron. - ceva.cécea adj. - ceva deosebit de frumos.cécea f. - jucărie.cecm éc n. - amnar.cefår n. - curea la gura de ham.cefår n. - partea de sus a jugului.céfter n. - sfert.ceh adj. - tărcat (cal).cehăi (a) - a cicăli. La CADE.cehluí (a se). - a se rade.ceír n. - legumărie colectivă.ceír n. - grădină de varză.cela, céea adj. - ăla, aia.celcbiu adj. - elegant, fercheş. La DU.cclcdnic m. - slugă, rîndaş. La CADE.céli pron. - ăla.celşåg n. - înşelăciune. La CADE. cendílă f. - strecurătoare (de pînză). ccnghíl n. - cange.ccnghíl n. - cîrlig cu care se atîrnă un leş. céntru n. - sfredel de tîmplărie. c e n u ş ă / - cenuşar (la plită), cenuşér m. - copist prost. La DU. c c n u şé rn iţă / - scrumieră. La CADE. ccnuşós adj. - cu multă cenuşă. (DD). ceoåm pă / - buturugă, ceoårice m. - liliac (mamifer).

59

cep n. — crenguţă de brad. La CADE.cep n. - coardă de viţă de vie.cep n. - slavină. La CADE.cepår n. - burghiu. La CADE.ceparåş n. - sfredel mic.cepăí (a) - a păşi tîrşiind picioarele.cepăít adj. - zgomotul produs, cepăind.c e p ă r ie / — dare pe vin. La DIM.cepeleåg adj. — peltic. La DLR.cepråg n. — ciucure. La CADE.cepråz n. - dinţar de rostuit.ceprazåri n. - v. cepraz.c e p ú c ă / - arpagic.cepråznic n. - v. ccpraz.cerb m. - dans ritual moldovenesc.cercătór m. - peţitor.cercătúră / - mănunchi de cînepă.cerchezeåscă / - dans. La DU.cerdac n. - balcon. La DU.cerdăccl n. - lucarnă.cerepceícă f - voloc.cerét n. - loc unde cresc ceri (arbori).Ceretci (CDŞs, 1502)- ju d e .ccretei (CDŞ, 1400, 1409) - semn dehotar.Ceretceni (CDŞ, 1445)- s a t .Cereteeni (1491) - sat pe Cobîle.c e r g ă / - pătură (de lînă).cérgă / - traistă pentru mîncare la cai.ceriţícă / - buruiană cu frunze verzi-albăstrii.ceriu adj. - albastru-deschis. c e rn ă tú r ă / - sită de făină. (TD). cerneală / - doliu (CM), cernelíu adj. — violet, cernelíu adj. - liliachiu, cernelíu adj. - albastru-închis. c e r n ú şc ă / - cimbrişor.

60 cerpåc n. — ispol.cerpåc n. - teică.cerşi (a) - a poftori. La CADE.certa (a) - a pedepsi.cesålă / - ţesală. La DU.ccşcúţ n. — clipă, moment.ceşcúţă / - cană pentru cafea.ceşm é / - cişmea. La DU.ceş-ceva - puţintel. La CADE.ceşti (a) - a tăia cepurile. La CADE.cetål n. - capăt de creangă pe tulpină.cetărâ (a) - a ura noroc mirilor. (TD)cetărå (a) - a hăi. (DD).cetărå (a) - a ura, a colinda. (TD).cetărå (a) - a întreba. (TD).cetărå (a) - a cerceta.cetărå (a) - a iscodi.cetărå (a) - a mustra.cetărå (a) - a plictisi, a sîcîi. La DLR.cetăråş m. — vornicelul cel mare.cctărătóri m. pl. - conocari (la nuntă).cetărătóri m. pl. - certăreţi, zurbagii.Cetăţea (CDŞ, 1455) - semn de hotar.Cetăţile (CDŞ, 1411)- p îr îu .cetcålă / - în v ă ţă tu ră . (I.Neculce).ceteråş m. - lăutar, cîntă din ceteră.céteră / - vioară. La DLR.c e t itú r ă / - carte, în cărţi. (TD).cetluí (a) - a bate, a chelfåna.cetluí (a) - a strecura.cetluí (a) - a lega ţeapăn cu funii.céucă / — stăncuţă. La DU.cevåre pron. - ceva.cfit adj. - achitat. La DU.cfituí (a) - a se achita. (V.AIecsandri).cheåg m. - om bătrîn, neputincios.cheåncă / - ciocan de netezit tabla.chebåc n. - um plutură pentru sarmale.chebúră / - soţia cheaburului.checheríţă/ - dinapoiul genunchiului.

i liédică / - frînă la căruţă (car), t licfăluí (a) - a curăţi încălţămintea, i licfăluí (a) - a petrece. La DLR. clicfluí (a) — a chefui. rliL'fós adj. — bine dispus. La CADE.(iicia-dracului f. - piedicuţă (plantă), c h e ie / - dinţar de rostuit, cheie/ - şurubelniţă, clicji m. pl. - dispoziţie, chef. La DU. chelări m. - dregător la curtea dom­nească a M oldovei, chelărél m. - plantă. La DU. chelăriţă/ - chelăreasă. La CADE. liiclbåş adj. - rîios. La DU. chclbăş m. — pleşuv, c h e lb e / - boală contagioasă. La DLR. chelbos adj. - chel. La DLR. chelbos adj. - murdar; lipos. chelboşí (a) - a cheli. E x p r . Doar n-am chelboşit = doar n-am înnebunit, chelduri m. pl. — vorbe. E x p r. A sta la chelduri = a sta la vorbă, chele/ - peliţă la vin. chélea cucoanei adj. — roz. chélea-ţiganului adj. - cafeniu-închis. chelem ét n. — afaceri. E x p r. A facc chelem et cu cineva = a avea daraveri. chelfănå (a) - a bate pe cineva. La DU. c h e lfă n eå lă / - bătae. La CADE. chelícă adj. - roz.ch é ln ă / - codîrlă la car. La CADE.ch e ln er n. - răscol la căruţă.ché lner in. — punctator pe fier.chelm n. - faină pe care se adună pînea.e h é lm ă / - mistrie.chélnic n. - flanelă.cheltu i (a) (BDŞ, 1 4 7 2 ) - verb vechi înlimba m oldovenească.cheltuéln ic adj. — cheltuitor.c h e m ă to a re / - voinicele.c lien tă / - mistrie.

cheotoåre (pentru curca)/ - gaică. chepcăr m. - m eşter de făcut şepci, chepcă / - şapcă cu cozoroc, chept n. - cadou. E x p r. A pune pe chept = a dărui la cumătrie. chéptene n. - hac la potcoavă, chéptene n. - unealtă de înfundat, chéptene n. - smoc pe fruntea calului, chéptene n. - greabăn (la cal), chéptene n. - unealtă de retezat strea- şina.chéptene n. - unealtă de bătut firele, chépţi m. pl. - pieptar pentru femei, chepţişóri n. - pieptar din piele, chepţişóri n. - pieptar căptuşit, cherapléş ni. - prostănac. La CADE. cheratiţă / - femeie îm popoţonată. cherchenéţ m. - uliu. chercíce/ - greabăn (la cal), cherénie/ - dezordine, cherénie/ - gunoi, cherfost (a) - a se mocoşi. chérnă / — punctator pe metal, cherpedín n. - cleşte de scos cuie. chersăcăriu adj. — culoarea piersicului, chersîn n. - covată. La DU. cherşîcări n. - piersică, c h e r ş îţă / - piersică, cherşîţă / - culoarea piersicului, cherşîţîu adj. - culoarea piersicii, chéşic n. — val de pămînt. chesmic n. — codină. chétă / - specie de peşte teleostean. chetm egeă / - sertar (la masă), chetrår m. - guvid-de-baltă (peşte). Chetreni (BDŞ, 1481) - sat.Chetreştii (BDŞ, 1481)- s a t .Chetreşti (BDŞ, 1491) - sat pe Racova.

61

chetricícă adj. - culoarea pietrei vinete, chetrioåră adj. - albăstrie, chetríu adj. - de culoarea pietrei vinete, chetroåsă adj. - aspră; apă cu săruri, chctrói n. - tăvălug de treierat, chetrós adj. - puternic, rezistent (cal). Clictroasa (CDŞs, 1459)-m o ş ie . Chctrosul (BDŞ, 1502)-d e a l . chetroşí (a) - a se usca tare (pînea). chetroşí (a) - a se usca tare (pămîntul). chetrúşcă adj. - albastru-deschis. cheutoare f. - rătez (la ladă), cheutoare / - m îner la menghine, ch eu toare/ - balama (la uşă, fereastră), cheutóri n. - curea la îmblăciu. chez n. - E x p r. A fi bun (sau rău) la chez = a fi bun sau rău la baftă, chez n. - caracter.chez n. - inimă. E x p r. A fi bun lachez = a fi bun la inimă.chezăşluí (a) - a garanta.chézi/ pl. - prevestire. (D.Cantemir).chiåj n. - potîng.chiån n. - ciocan de netezit tabla.ch iă n că / - v . chian.chiăş n. - ciocan de netezit tabla.chiåu interj. - imită urletul cînelui.ch ib ă r c ă / - femeie grasă. La CADE.chibftcă/ - căruţă cu coviltir.chibzuí (a) - a pogodi. La CADE.chibzuială / - pogodeală. La CADE.chică (a) - a cădea.chică (a) - a ninge. Chică omăt. (DD).chíca-dracului / — coada-calului.c h ic ă / - smoc de păr pe fruntea calului.chică / - păr. (M .Eminescu).ch ic ă tú r ă / - căzătură. (TD).chicăţél adj. — cu pete mici (cal).

62 chicăţícă adj. - cu picăţele. (TD). chichíc/ - tichie, ch ich in eå ţă / - noptieră, chichion n. - belea. (I.Creangă). chichirez n. - haz, farmec. La CADE chichirnéţ n. - pipernicit. La DU. c h ic h iţă / - sertar (la masă), chicioåre n. pl. - clăi (15 snopi), chiclăz n. -ca la ic an . La CADE. chiclăzăríu adj. - albastru-deschis. chicluí (a) - a m ăcina faină aleasă, chicluít n. - măcinat. (TD) chicluítă adj. - de calitate (făină), chicot n. - hohot. La DU. chicoti (a) - a rîde înfundat. La DU. chícu n. - pic, clipă. (TD). chicurå (a) - a dormita, c h id ă ln c / - lopată de fier. c h id ă / - brumă. La CADE. c h íd ic / - chiciură.chiflă / - produas mic de panificaţie. Iaca... ceai rusesc şi chiflă nemţească. (V.AIecsandri). La CADE. chiflă/ - bulcă. La DEX. chiflicí (a ) - a strivi, chiflicítă adj. - strivită. (DD). chíftere/ - zeam ă de piftie, ch ífte r iţă / - loc m ocirlos; ochi. c h ifte r iţă / - coropişniţă. chifti (a) - a curge sub presiune. (TD). chifti (a) - a se scurge, a ţîşni. chiftíe/ - zeam ă de piftie.Chigheci (CDŞ, 1473)- ţ in u t . Chigheci (CDŞs, 1479)- p îr îu . chihâie m. - şeful pădurarilor. La TDRG. chihăí (a) - a tuşi înfundat, chihăi (a) - a sîcîi, a bate capul, chihăitúră / - tuse înfundată, chihní (a) - a mocni (focul), chíhniţă / - pivniţă.

. inimii (a) - a chiui.■ ln |nulşi /.' pl. - ghete bărbăteşti.. Iul ii un litru.. Iul ii carafă de un litru.. Iillaccíu adj. — cu darul beţiei, i lilliici adj. - beţiv. La DU.«luhir m. - şobolan.t'hllâv adj. - schilod.t 'h flfl / - veche m ăsură de capacitate.i h ilă r íţă /.' - chelneriţă.d tilăv í (a) - a se vătăma.c h f ld ă /- în tr e b a re . (TD).( liildă (CDŞ, 1432) - întemeietor.< hildcşti (CDŞ, 1432)- s a t . d iild u í (a) - a ispiti, d iild u í (a) - a ehibzui. d iíld u ri f. pl. - subînţelesuri. E x p r . A vorbi în ch ild u ri = a vorbi cu sub­înţelesuri.d iilcâ lă f. - băutură (alcoolică), d iileâ lă f. - beţie. La DU. cliilér n. - încăpere pentru alimente, ch ilér n. - bucătărie de vară. cliilér n. - sărăieş. cliilésm adj. - roz-gălbui. chilfosålă / - chelfaneală. cliilí (a) - a pili.chilí (a) - a bea băuturi alcoolice, c h i l iå n c ă / — ciocan mic de lemn. chilie (CDŞ, 1436, 1 4 4 3 ) - la mănăstiri, chilii (BDŞ, 1484) - la mănăstiri, chilim bărrc. - ra v a c . ch ilim b âr n. - chihlimbar. La DU. chilim bóţ n. - bucată de pîne necoaptă, ch ilip ir n. - impozit, ch ilít n. - lăcată.chilít n. - lăcată (la ferele de cai), chilít n. - cîrlig; clenci, chilít adj. - am eţit de băutură, c h í ln ă / - lădiţă; coşul căruţei. La DU.

chílnă f. - coşul căruţei. La CADE. chilós adj. - răbdător. La DU. chilós adj. - bun (DD). c h i l o t ă - plapum ă um plută cu fulgi, chilotă f - calabalîc, bagaj, chilug adv. - tuns. E x p r. A tunde chi­lug = a tunde pînă la piele. La DU. chilug n. - piuliţă; pisălog, chilug n. - ghiont, lovitură, chilúşcă f. - călcîi de pîne. chím ă f - vîrf, culme. La I.Creangă. chim buí (a) - a se mocoşi. chim éz n. - coteţ, chim ic adj. - violet, chim icíu adj. — violet, chim ir n. — şerpar. La DU. c h ím n ă / - c o ş (la vehicul), chimtúţ adj. - scund (om), chim val n. - clopot. La M.Sadoveanu. chindosí (a) - a broda, chíndrus n. - albăstreală. chingår n. - rindea de făcut falţ. chingă f. — fuscel la scară, chinó n. - cinematograf, chinovår n. - albăstreală. chinui (a) - a munci (CM), chinuire f. - podvig. La CADE. chinuit adj. - dosădit. La CADE. chinzui (a) - a chinui. La CADE. chióche f. - tanti, chiochícă f. - tanti, chiolhănós adj. - mişel. La DU. chiom b adj. - şchiop. La CADE. chiom b adj. - chior (de un ochi), chiom băní (a) - a dibui, a orbecăi, chiom păni (a) — a picura (de somn), chior n. - poponeţ, chior m. - cîrtiţă.

63

chiorăi (a) - a produce un zgom ot ca­racteristic (maţele). La l.Sbiera. chiorăi (a) - a cîrîi (găinile), chiordiş adj. — chiorîş. La CADE. chiostéc n. - strîmtoare. La CADE. c h ió şc ă / - ureche pentru curea, chip n. - semn. (TD). chip n. - gavanos de lut. chip n. — borcan de lut. chiparúşcă / — ardei, chiparúşcă d u lc e / - ardei gras. c h íp ă / - balot de tutun, chipărâ (a) - a ardeia. chipăråt-ardeiat. chipăreâlă / - chelfaneală. chipăruş m. - ardei. La CADE. ch ip a rú şcă / - ardei iute. chipărúşcă bulgărească/ - ardei gras. chiparúşcă d u lc e / - a r d e i gras. chipăruşcói m. — ardei gras. chipceåg n. - unealtă de pescuit, chipéri m. - ardei. La CADE. Chipereşti (CDŞ, 1436)- s a t . Chipereşti n. - sat în ţinutul laşi. chipcr borcănos m. - ardei gras. chipíci m. pl. - papuci de casă. c h ip ilé u c ă / - chipiu, chipilíuh n. - pălărie, chipluí (a) - a presupune. (TD). chipluí (a) - a se deghiza. (TD). chipós adj. - arătos. La I.Creangă. chipoåsă adj. - chipeşă.Chiprian (CDŞ, 1429) - egumen. Chipricni (CDŞ, 1420)- s a t . chipuiăiă adv. — chipurile. (T.Pamfile). chir m. - greier.c h ir a n ă / - loc unde se depun icrele, c h ir å n d ă / - romă, soţie de rom.

64 chíră / — cucoană. (TD).chirău n. - ţăpoşică.chirăi (a) - a cînta (greierul).chirăit n. - cîrîitul greierului.chírcă / - tîrnăcop.chircăi (a) - a cloncăi (curca).chirci (a) - a se pipernici. La DU.chircit adj. - pipernicit, nedezvoltat.chircitură / - plantă pipernicită.chirculíţă / - săpăligă.chirdós m. - cîrdăşie.chirdosí (a) - a pierde, a nimici.chirfosí (a) - a zdrenţui, a strivi.chirfosålă / - zăpăceală, hărmălaie.chirhână / - loc unde se dă peştele laprelucrare.chirhizăşti adj. - chirghize. chiriåc m. - greier, chirie/ - cărăuşie, chiriéş m. - chiriaş. La CADE. chirigiu m. — cărăuş. La CADE. chirilâr m. - pescar care trage matiţa. chirilåş m. - v. chirilar. chiripcåri n. - v. chirpelniţă. chiripcåriţă/ - v. chirpelniţă. chirivíci m. pl. - buşmachi. La DEX. Chiriţă (BDŞ) - logofăt de divan, chiristéu n. - ferăstrău, chirnă/ - punctator de făcut semne, ch irn oågă / - cameră pentru alimente, chiroåşcă/ - pateu cu carne, chiroåşcă/ - colţunaş, chírocică/ - tîrnăcop mic. chirón n. — cui.chirón n. - găvozd. La CADE. chirón tare n. — pobedit. La DEX. chironår n. - sfredel mic. chironél n. - cui mic. chironít adj. - ţintuit. (TD). chirosí (a) — a irosi.

rh iro s tiu n. - pirostrie, ch iro s trå ri n. - pirostrie, ch iro stríi / - coroniţe de metal, eh iro şåri n. - strecurătoare, ch iroşcåri n. - strecurătoare, ch iró şcă / — colţunaşi. (T.Pamfile). c h i r ó ş te / pl. - v. chiroşcă. ch iro tí (a) - a cîrîi (găinile), ch iro tí (a) - a boli. ch iro tí (a) - a mocni (focul), ch irp é ln iţă f. - form ă pentru chirpici, ch irp icå ri n. - form ă de chirpici, c h irp ic ă r iţă / — v. ch irp icå ri. ch irp ícă f - cărăm idă arsă. ch irp ică ríe / - fabrică de cărămidă, ch irp icéan că / - v. ch irp e ln iţă . ch irp ici m. - t iz ic . La CADE. ch irp id í (a) - a se străpezi. S-o chirpi- dií dinţii de meri. (TD). ch irtíc n. — burtă mare. ch irticós adj. - mic, nedezvoltat, ch ir t íf n. - burtă mare. (Th.Holban). ch irto åcă / — chibzuit la vorbă, chisă (a) - a strivi strugurii (cu maşina), chiså (a) — a strivi strugurii, chiså (a) — a fårîm iţa bulgării, chiså (a) — a tăia lemne (cu toporul), chisåc n. - satîr de bucătărie, chisåia / - farfurioară, chisåv adj. — îndărătnic, protivnic. c h is ă g e å lă / - tocire, spoială. TDRG. chisăgi (a) - a snopi în bătae. TDRG. ch isălău n. - pilug de pisat usturoi, ch isălíţă / - fiertură de fructe. E x p r . C ine a re ch ip eri m ult pune şi în ch isăliţă = cine are ceva din belşug, foloseşte fără socoteală. A face pe cineva ch isăliţă = a stîlci în bătaie. (V.AIecsandri). c h i s ă lú ţă / - rozetă. c h i s ă to å r e / - satîr de bucătărie.

chisău n. - piuliţă pentru m ăcinat pipe­rul. La CADE.chisău n. - vas pentru pisat, piuliţă.chisău n. - pilug de pisat usturoi.chisc n. - partea încovoiată a săniei.chisc n. - bour la schiuri.chisc n. - partea de dinainte a luntrei.chiscoåe - fluer (de soc, salcie).chiscoâe f. - jghebuleţ la teasc.chiscoåe f. - gaură de scurs gozura.chiscuí (a) - a ţipa (puii).chisea f. - rozetă.chisea f. - toporîşte la coasă.chisél n. - fel de m încare jelatinoasă.chisét n. - pungă (de bani).chisét n. - pungă pentru tutun.chisét n. - rozetă.chísliţă/ - v. chisăliţă.chisní (a) - a mocni (focul).chisnovåt adj. - glumeţ. La DLR.ch isoågă / - peştişor mărunt. La CADE.chisoågă adv. - foarte tare. E x p r . L-afăcut chisoågă = l-a bătut foarte tare.chisogi (a) - a snopi în bătae. La CADE.chisóc adj. - vîrtos, îndesat.chisói n. — pilug.chistórnic n. - sigil pentru prescuri, chistrúgă f. - păstrugă. chisúguri f. pl. - accesorii pentru în­cărcarea puştii. La CADE. chişåv adv. - îndărătnic. La CADE. chişcă (a) - a da ac (albina), chişca (a) - a descreşte, a scade (luna), chişcår m. - ţipar. La CADE.Chişcă (CDŞ, 1456)- ră z e ş .Chişcă (BDŞ, 1500) - gîrlele lui ~. chişcă f. - ju g (la ham), c h iş c ă / - furtun.chişcă adv. - supraplin. (Al.Vlahuţă).

65

chişcă f. - gură de ham cu arc. chişcă / - maţ, intestin, chişcă f. - tub de cauciuc, c h iş c ă / - un fel de caltaboş. La DLR. chişcătór adj. - înţepător. La TDRG. c h işc ă tú r ă / - ciupitură. La TDRG. chişcătúră/ - bucăţică, chişcăţéi m. pl. - frecăţei. c h işc ú ţă / - gleznă.Chişeneul lui Albaş (BDŞ, 1436)- s a t . Chişeneul pe Bîc (BDŞ, 1436) - sat. chişinău (CDŞ, 1436) - izvor. Chişinău (CDŞ, 1436)- ie z e r . Chişinău (BDŞ, 1458) — gîrle. Chişinău (BDŞ, 1466) - „sat la fîntîna Albişoara” .Chişinăul lui Albaş (CDŞ, 1436) - iz­vorul Iui ~.chíşiţă / - pensulă de încondeiat, chíşleåc n. — lapte prins (închegat), chişmíş n. - soi de struguri fără seminţe, chişoârcă / - copil care se urinează des. La DU.chiştån n. - pici; copil mic.C hiştélniţa / - sat în raionul Orhei.chiştélniţă / - loc umed; bahnă.chişteríţă/ - coropişniţă.ch ita / - voia. E x p r . Acum e chitalui = este la voia (decizia) lui.chităci m. - ochitor bun, ţintaş. La DU.chităn n. - pîne mică, lăţită. La DU.chitån n. - pîne din făină de porumb.chitån n. - colac mare.chităn m. - m om ent prielnic: chitanullui. (V.Vasilache).chitârcă / - ciupercă comestibilă.chită / - m ănunchi de cînepă. La DU.chită / - legătură de 12-13 fuioare.chită / - pălărie la floarea-soarelui.

66 chită / — moment: chila lui. La DU. chită / - pîne. La CADE. chitărcúţă / - ciupercă. La CADE. chită balaie / - pîne albă. c h ită r íe / - brutărie, chitcăít adj. - mocăit, molău. c h ite å lă / - cum pănire, socoteală, c h ite å lă / - ochire (cu puşca), chiteålă/ - chibzuială. E x p r. A pus-o de chiteålă = s-a pus pe chibzuit. Chiteşti (BDŞ, 1481) — sat. chiti (a) - a se sulemeni, a se găti. chiti (a) - a ochi, a ţinti, a nimeri, chiti (a) - a arunca o privire, chiti (a) - a fi de părere, a socoti, chiti (a) - a pune la cale, a plănui, chiti (a) - a exprim a o părere, chitic m. — peşte. (DD). chitic m. - peşte mărunt. E x p r. A tă­cea chitic = a tăcea ca peştele, chiticâri n. - pescar, chiticúş m. - chilipirgiu, chítili n. - haină bărbătească, veston, chitit adj. - îm brăcat de sărbătoare, chitit adj. - cu încetineală, cumpănit, chitit adj. - mintios. (I.Creangă). chitită adj. - aleasă. (DD). chititór m. - ochitor, chítiţă / - snop de secară îmblătit. chítiţă / - parte de ciorchine, chitiúţă / - scufiţă legată sub bărbie, c h ito å r c ă / - v. chitarcă. chitoåşcă / - femeie corpolentă. La CADE.chitonâg n. - dulceaţă densă din gutui, chitonåg n. - băţ de pus aragi. chitonosí (a) - a bate, a ghionti, chitoróagă/ - piftie, chitoroåge/ pl. - piftie de pasăre, chitulă (a) - a ciuli urechile (calul).

...... Iu/ / ) rindea specială.' iiihişi ;i (CT)Ş, 1420) —vale.• iiiinşt :i / pîne mică.. iniiişi .i /. chitărcuţă, ciupercă mică. iliiliijfl/, v. chituşcă. i lil|('iii (a) sunete caracteristice şoa- ir i llor.> l i l |o l í t )). ţipătul şoarecilor.< liiţélnic n. - sfredel mic.< liiţibúş n. bagatelă. La DU.i liíţibuşâr m. - pedant. La DU.\ liijugói in. - piţigoi.• hi|ugúi m. - piţigoi.> li in n. - chiot. (M .Eminescu).< liiu şi vai exp. — chin, suferinţă, i l i íu ă / - solniţă de lemn. chinióş m. - vomicel. c h iu ita / - foarte mult. La DLR.i liiu lh ån ă / - căm ară pentru alimente, chiiint n. - dop Ia gura cuptorului, chiup n. - gavanos, chiurbínu calului n. - greabăn. chiurchiují (a) - a slăbi după boală, chiurchiuluí (a) - a se chercheli. La DU. ch iu rch iu rícă / - struguri sălbatici, chiurluít adj. - am eţit de somn. c h iú ţă / - solniţă de lemn. cliiúz n. pl. - curele la îmblăciu. chiviríci m. pl. - ghete pentru femei, cliiviríci in. pl. - papuci de casă. chizăş iii. - garant. (I.Neculce). chizm ătâri m. - duşman, cibotår m. — cizmar, ci b ó tă / - cizmă. E x p r . A-ţi cunoaşte numărul cibotelor = a-ţi şti locul şi va­loarea. A şti unde te strîng cibotele = a-ţi şti nevoile şi necazurile. La DLR. cibótă / - despăgubire slujitorilor, cibotărésc adj. - cizmăresc. cibotărí (a) - a fi cizmar.

cibotăríe / - m eseria cizmarului.cibotăríe / - cizmărie. La DLR.ciboţéle/ pl. - ghetuţe.ciboţíca-cuculu i/ - buruiană cu florigalbene-deschise.c ibo ţică / -g h e tu ţă . La DLR.cică / - joc de copii.cicărică / - vîrtej la puţ.cicău m. - mînz.cicícă / - dom nişoară frumoasă.cicigă / - cegă.ciciií (a) - a se găti frumos, a se dichisi. La CADE.ciciríg n. - v. cicîrîc (unealtă).cicîrîc n. - unealtă de depănat.cicîrîc n. — val cu m îner la puţ.c ic m å / - ferăstrău mic.c ic m å / - cuţit de altoit.cicură / - chiciură. La DU.cighír m. - drob. La DU.cigîlí (a) - a ciuguli.cigîlí (a) - a lucra încet, cu migală.cíhăi (a) - v. a chiăi.cih ó tcă / - tuberculoză.cilibí (a) - a se găti, a ferchezui.cilibiu adj. - elegant.cilihoåe/ - sperietoare de păsări.cim bístră / - pensetă pentru depilare.Cim breşti (BDŞ) - răzeşi.cimbréţ in. — cimbrişor.cím bru-ciobanului m. - cimbrişor.cim ilí (a) — a spune cimilituri.c im ilitu r ă /-gh ic itoare . La I.Creangă.cim otie/ - neam, rudă. La I.Creangă.cim otie / - cem etie (CM).cimpi (a) - a cinchi. La CADE.cin n. - rang, poziţie socială.cinåş adj. - elegant. La CADE.

67

cinătuí (a) - a tăia păsări peniţe. La DU. cinătuială / - tăerea în bucăţi, eincår m. - cal în al cincilea an. cincărel m. - v. cincar. cincăi (a) - a cicăli. La S.F.Marian. cinchí (a) - a sta pe vine. La M. Sa­doveanu.cinchi (a) - a se stîrci. cinchít adj. - încovoiat pe vine. cíndră că conj. — fiindcă. La CADE. cindîrlea că conj. - fiindcă, cíndură că conj. - fiindcă. (V. Alec- sandri).cinghilíţă f - cingătoare, cinie / - parte. La CADE. ciníe / - lighean (de aluminiu), cinståş m. - vornicel ce aduce daruri, c in s te / - băutură. (I.Creangă). cinstéş adv. - arătos. (I. Neculce). cinsti (a) - a închina în cinstea cuiva, cinstiní (a) - a arăta cinste. (TD). cintéză / - pasăre. La CADE. cioåbă / - ciubeică. La CADE. cioacă adj. - ţicnit, c io å c lă / - babă foarte bătrînă. cioâe / - clopot de schijă la oi. cioăe/ - clopot cu limbă - clopoţel, cioåncă / - lulea scurtă. La DU. cioăndă / - gîlceavă. La DLR. cioårsă / - cuţit, topor tocit, ştirbit, cioåscă / - broască rîioasă. La DU. cioată / - buturugă. La DU. cioåtcă / - buturugă, ciobåcă / - luntre dintr-un trunchi, cioban m. - păcurar (CM), cioban m. - păcurar. La CADE. ciobåncă / -c io b ă n iţă . La CADE. ciobănaş m. - ciupercă. La CADE.

68 ciobăneasca adj. - dans popular, ciobăneasca/ - piesă muzicală, ciobănească adj. - ploae m ăruntă şi lungă.ciobécă/ - suveică.cioc n. - buclă.ciocan n. - cocean de varză.Ciocan (BDŞ, 1495)-nepo tu l lui Vlaşin. Ciocanul (BDŞ, 1458)-m u n te , ciocălăn m. - ştiulete de porumb, ciocălân m. - cocean de porumb, ciocălăn n. - cocean fară boabe, ciocălăíşte/ - porumbişte. La DU. ciocălău m. - cocean. (C.Negruzzi). ciocălău m. - cocean fară boabe, ciocăldân m. - flăcăuan. la CADE. ciocăltău n. - cui la proţap. La CADE. ciocănăí (a) - a se împiedica, a aluneca, ciocănărie / - porum bişte pe care au rămas cotoarele. La CADE. ciocănel n. - paralel de tîmplărie. ciocănitoåre / - verdoi. ciocîe / - săculeţ, ciocîrlăn m. - soldat român.Ciocîrlie (BDŞ) - boier, c io c îr lie / - horă. La DU. ciocîrtâuri/ pl. - locuri rîpoase. ciocîrtí (a) - a ciopîrţi. La DLR. ciocîrtí (a) - a curăţi. ciócle/ - buclă.ciocléj m. - tulpină de porumb cu frunze.ciocléj m. - ogrinji.cioclejél m. - ochiul-boului (pasăre).ciocoti (a) - a ciripi. La DU.ciof m. - naiba, om afurisit. La DU.ciofăí (a) — a mînca încet, zgom otos.cioflâc m. - copil răsfaţat. La DU.ciofleagă/ -g a lio n . La DU.ciofîrlă / - creştet.ciofîrleåţă / - v. ciofîrlă.

rlo llíc ii. -jum ătate de dovleac.rlnlligiîr in. - găligan.dollingår m. - surtucar. La I.Creangă.i lóihií/ - sterpătură.d o in ăg n. - cuţit cu Iama încovoiată.do lån n. - os. La DU.clolAn n. - carne.ciolan n. - mădular, parte a corpului. I x p r . A-i trece ciolan prin ciolan =.1 li foarte ostenit; A i se muia ciolanele

;i se moleşi; A-i rupe cuiva ciolanele ;i bate zdravăn; A-i putrezi ciolanele ii Ii îngropat dem ult. I.Creangă.

l iolănăş m. - osişor. La V.AIecsandri. ciolăncl /n. - osişor. La I.Sbiera. dolănós adj. - osos. La M .Sadoveanu. eiólc n. - lopată (de fier), d ólp n. - mistrie, d ólp n. - faraş.c i o lp å n e /pl. - tulpini de floarea-soa- relui.ciolpani m. pl. — ogrinji. dolpău - furcoi. La CADE. cioltăn n. - pătură sub şa. ciomag n. - bîtă. doinişi n. - polonic, ciomîrdă f. pl. - fem eie neîngrijită, ciomîrlă f - fem eie murdară, urîtă. ciomîrloåsă /.' - v. ciomîrlă. ciomîtcă f. - bîtă.cióm p n. - capăt de creangă pe tulpină.cióm p m. - căm aşă, fustă prea scurtă.c io m p u şo å ră / - v. ciomp.d o n d ă n i (a) - a se certa. La DU.cion t n. — os de vită.d o p å i l ă / - daltă pentru muchii.d opåit n. - v. ciopailă.d op å iză / - v. ciopailă.ciopătăe f. - m înă noduroasă.ciopéle f. pl. - bîte.dopîrţílă f. - copil neastîmpărat.

cioplåş m. - copac crestat.Ciopleni (BDŞ, 1490) - sat pe Lăpuşna. cioplităr n. - golan, ciorăí (a) - a susura, a curge lin. Ciorăşti (CDŞ, 1452; BDŞ, 1488) - sat. ciorăţél n. - peştişor folosit ca nadă. ciorbalîc n. - zeam ă de peşte, ciorbalîc n. - cantitate de peşte. Ciorciolina (BDŞ, 1493) - „nepoata Şerba Răspopa” .ciorciolít adj. - m urdar (plin) de noroi, cioric n. - şoric. La DU. ciormă f. - larvă. La CADE. ciorncålă f. - cerneală, ciornei adj. - negricios, ciornúşcă f. - arpagic, ciorobór n. - ceartă. La CADE. ciorobotí (a) - a deretica, cioroboti (a) - a vorbi încet, ciorpåc n. - minciog. La DU. ciorpăí (a) - a scoate apă din puţ. ciorpăi (a) - a lua ciorbă cu lingura, ciors n. - şorţ de fierar, ciorsåc n. - scai-măgăresc. ciorsaí (a) - a scărpina. La DU. ciorsåí (a) - a se spăla, ciorsăí (a) - a curăţi (cu nisip) ceaunele, ciorsăí (a) - a tăia cu cioarsa. ciortănel m. - crăpuşor. ciortănică m. - crap mic. ciortí (a) - a se dondăni. La DU. ciortí (a) - a se certa. (I.Neculce). c io rto cårp in. - crap mare. ciortopoloâgă f. - buruiană. La CADE. ciorúţ m. - pui de cioară, cíorvă f. - vătrai.cioşm olí (a) - a se zvîrcoli. La DU. ciót n. - cocean (de măr). La CADE.

69

ciót n. - cocean (de gutuie), ciót n. - nod rămas pe tulpină, ciótcă / — nod rămas netăiat pe tulpină, c ió tc ă / - buturugă, ciótcă f. - cotor de porumb, ciótcă / - parte de tulpină tăiată, c ió tc ă / - grăm adă de oameni, ciótci/ pl. - rădăcini de porumb, ciotîrcă/ - copac noduros, ciotói n. - bîtă.ciotonóg m. - bătrîn neputincios.ciotonóg m. - mîrţoagă.ciotuléţ n. - frîntură de cocean.ciotuléţ n. - frîntură de facăleţ.ciotuléţ n. - ciot mic.ciotureåţă/ - parcelă de pădure tăiată.ciótur n. — ciot. (M .Eminescu).cioturós adj. — cu multe cioturi.ciovéi n. - obiecte de gospodărie.cíplihe/ - cleşte de bucătărie.cipóc n. - buclă.cir n. - terci. La DU.c ip o ú că/ - ferăstrău mic.circăí (a) - a se cosi (calul).cireåjă de vişin / - vişină.Cireş (CDŞ, 1411)- loc, semn de hotar, cireşår n. - iunie, cireşél m. - v. cireşar (lună), ciréşar m. - botgros. La S.F.Marian. cireşícă / - fasole (un anum it soi), c ir é ş n e / - brăzdar.Cireşniţa (BDŞ, 1458)- v a le .ciriclíc n. - terci. La CADE.ciripceå / - unealtă de pescuit.ciripită / - ţiglă.cirisău la gie n. - ferăstrău.ciritél m. - tufiş. Atestat la scriitoriimoldoveni. (G.Tohăneanu).

70 ciritél m. - cununiţă (arbust).ciritíş n. - mulţime de ciritei. La CADE.círtă/ — unitate de m ăsură de pămînt.círtă / — lot de pămînt.cirúză / -c re io n .císlă / - sfat. La DLR.cislui (a) - a plănui, a chiti. La DLR.cisluí (a) - a învinovăţi. (I.Creangă).c istică/ - m reajă rară.cistuí (a) - a curăţi. (TD).c ístuve/ pl. - steble de stuf.cit n. — material textil. La DLR.citfiríc n. - baniţă, unitate de măsură.c itf irtú şcă / - sfert de pîne.c itfir tú şcă / - sticlă de 250 g.citîríc n. - v. citfiric.c itó r m. - sucitor. (TD).citór n. — sucitor. La N .Costenco.ciubăr n. - vas din doage cu torţi. CADE.ciubăr n. - balie (din doage).ciubăr n. - hîrdău.ciubărår n. - m eşter de ciubere.ciubărăş n. - ciubăr mic. La CADE.ciubéică / - lulea.ciubúc/ - buclă.ciubuc/ - viţă la tufa de struguri.ciúcă / - deprindere urîtă.Ciucescul (BDŞ, 1490)- ră z e ş .ciucitór n. - fåcăleţ.ciuciúlă / - momîie.ciuciúlea m. - fiinţă închipuită. (TD).ciuciuléte / - cocoloş.ciuciuléte m. - lip, jeg.ciuciulít adj. — răsucit. (A.Gorovei).ciúcură / - frîntură de ciorchine.ciucuri m. pl. - ciorchine de struguri.ciudéasă / — minune. (Gr.Ureche).ciudí (a) - a se mira. (I.Neculce).ciudí (a) - a se nelinişti.ciudoåse adj. - înciudate.

• imiIiis ,1,1/ ciudat. (C.Conachi).> iul in secătură. La DU.i iu li Iiiu adj. zemflemisitor. La CADE. . lulóyl adj. ciufuliţi.• tu I ii li (ii) a lua în bătaie de joc. DU.> iii}*ni i m. pl. - ciucuri, i Irili ii semn de hotar.Hulirii in. - sac mare.• mliiii ni. plasă pentru peştele prins, líilifl / pătul la pepenărie, la vie.

i ni lift /. - sperietoare de păsări, rlíihli /. - sperietoare de păsări.. Iu jdí (a) - a ciuli urechile.> iu li (a) - a începe să se coacă.■ niliii in. - castane de baltă. La DU. r i i i i n ă f ă e / - laur. La CADE. ( iu m ah å i n. - laur. La E.Voronca. c iú in b u r n. - ciot pe tulpină.ii tim p m. - trunchi. La DU. l iúm pav adj. - şchiop.i ium păvi (a) - a şchiopăta i- iii in u rlu ia lă / - oboseală mare. l ium urlu i (a) - a fi rupt de oboseală, ciung adj. - schilod. La DU. ciung n. - butuc. La DU. c iu n tå t adj. - ţ in ta t (cal), ciup 1 1. — buclă, ciup n. - zuluf, ciup n. — rît.c iú p c ă / - smoc de păr pe frunte la cal. ciúpcic n. -c îr lio n ţ. ciúpcic n. - buclă.ciupíci ni. pl. - papuci de casă. La DU. ciupíci in. p i - ghete bărbăteşti, c iup it adj. - cherchelit. c iu p rín ă f. - cîrlionţ. c i ú r c ă / - palton cu guler de blană, ciu rc ium él adj. - isteţ (copil), c iu reåd ă f. - cireadă (de vaci), c iu rd â r ;;?. - văcar. La CADE.

ciurdă f. - turm ă (de vite com ute).ciurlínă f. - ciulin.ciuruiålă f. - urmă după un şuvoi.ciúşcă f. — ardei.ciuşni (a) - a ţîşni. La CADE.ciuştåc n. - cuţit uzat.ciúşti interj. - a sări repede. La CADE.ciutăci m. pl. - turci din sudul Dunării.ciutórw. - fa c ă le ţ .ciutură f. - vas din doage cu care se scoate apa din puţ. ciutură f. - găleată la puţ.Civitas M oldaviae (1334) - Baia. cîcîí (a) - a se bîlbîi. cîcîít adj. - bîlbîit.cîlă f. - femeie neîngrijită. La CADE.cîlburi n. pl. - apa sîmbetei. E x p r . Du-că-se pe cîlburi = ducă-se cît lumea.cîlît de pernă n. - coş de pernă.cîlţişóri in. pl. - firele după periat. DD.cîlţui (a) - a căptuşi cu cîlţi.cîlţui (a) - a scărm ăna lînă, buci.cîmpeăn m. - paznic la cîmp.cînărăe f. - puiţă.cînchi n. pl. - cîmpuri.cînchi n. - parte a hăţului.cînchi n. pl. - hăţuri.cînc m. - câine. La DU, CADE, DLR.cîne m. - m asa dogarului. La DU.cîne tătăresc in. - nagîţ. La CADE.cînele-babei ni. - crustaceu. La DU.cînepişte (BDŞ, 1502) - cînepărie.cînepíşte f. - cînepărie.cînéri m. - om rău. La DLR.cînésc adj. - de câine. La CADE.cîneşte adv. - ca un câine. La DU.cînichíş n. - cînepărie.cîníşuri n. pl. - plăcinte cu cartofi.

71

cîtva adj. - puţin. La DD.clabúcă / - vargă îndoită la coasă.clacă / - prestaţie la diverse lucrări.c la d å u c ă / - încăpere anexă la casă.c la d å u c ă / - cămară pentru alimente.c la d å u c ă / - tindă.clådă / - morman. La V.AIecsandri.clådcă / - zidire.claie / - grăm adă din 15 snopi.c la ie / - morman. (MLEminescu).clam pă / - clanţă. La DLR.clanţ n. - cîrlig la cange.clanţ n. - urcior cu toartă şi jghebuleţ.clapåci n. - ciocan.clapacióc n. - căpăcel la fitilul lămpii.clåpun f. pl. - capace.clas n. - clasă (la şcoală). La CADE.c lå tc ă / - pîrleaz.clăbuci m.pl. - rotocoale de fum.clăbúci m. pl. - beţe pe stogul de fîn.clăbúci m. pl. - beţe în cruce la crîsnic.clăcåş m. - rumîn. La DLR.clădi (a) - a aşeza anume. La TDRG.clădit n. - aşezare anumită.ciăfåne / pl. - gîlci.clăfănós adj. — mucos.clămpăí (a) - a trăncăni.clăm păni (a) - a închide trîntind.clămpăni (a) - a face zgomot cu clampa.clăm păni (a) - a clînţăni din dinţi.clăm păni (a) - a trăncăni.clăm păni (a) — a produce sunete ca uncocostîrc.clămpănit adj. - închidere zgomotoasă, clănţåte adj. - rele de gură. clănţåte adj. - v. clonţoase, clănţăí (a) - a ciuguli, clănţăí (a) - a se certa.

74 clănţău n. - cîrd mic de oi. clănţău n. - limbă la clanţa uşii. clănţău n. - cîrlig la fereastră, clănţós m. - scandalagiu, clăpăcél n. — ciocan de bătut cuie. clăpăcél n. - ciocan de potcovit caii. clăpăcél n. — ciocan de lemn. clăpăcí (a) — a bate cu ciocanul, clăpăúg adj. - cu urechi atîrnînd în jos. clăpăúg m. - prostănac, clăpăugí (a) - a lăsa în jos (urechile), clăpăugít adj. - aplecate în jos (urechi), clăpăúţ n. - foarfece de tăiat sîrmă. clăscăúţi n. - cleşte de cizmărie, clătărí (a) - a spăla (rufe, vase), clăti (a) - a clinti, a urni din loc. clăti (a) - a se ridica cu oaste. (I.Neculce). clăzăríu adj. — verde-deschis. clcåci n. - beţe la capetele năvodului, c lc å m b ă / - r ă te z (la Iadă), cleâm bură / - scoabă, cleåm că / - rătez (la ladă), cleåm pă/ - cîrlig de rufe. cleåm pă / - m îner la fereastră, cleåm pă/ - cîrlig Ia fereastră, cleåm pă / - unealtă de scos cuie. cleåm pă / - limbă la clanţa uşii. cleåm pă / - c l a n ţ ă . (M .Eminescu). cleåşcă / - cleşte (de fierărie), c leå ş tă / - cleşte de fierărie, clefăi (a) - a mesteca zgomotos. La DU. clefăit adj. - clefaire. La DU. clefănós adj. — borcănos. cléică / - oblete.cléică / - m reajă pentru pescuit obleţi. c le io å n c ă / - muşama, cléister n. - clei de cizmărie, cléisîr n. — v. cleister. clem păní (a) - a ilecări, a trăncăni, clem púş n. - încuietoare. La DU.

i lem púş n. — zăvor.• Im piişór n. — zăvor mic.. lenei n. - nod rămas pe tulpină, i léuci 1 1. - nod în lemn.( lenei n. - cîrlig la cange.< lenei n. - cîrlig. elénci ii. - rătez (la ladă), elinei n. — cîrlig de rufe. elenei n. - cîrlig.elinei n. - boldul cataramei. La CADE.elenei n. - cîrlig cu care se încuie uşa.elenei n. - pricină. (I.Creangă).eleópeă / - cîrlig de rufe.elcpăcí (a) - a bate cu ciocanul.elepcăní (a) - a ţipa (unele păsări).clcpcănít 1 1. — ţipătul unor păsări.clcpocí (a) — a interveni.e le ş e ú ţă / - cîrlig de rufe.eléşte n. pl. - arc la ham.eleştişoăre n. pl. - cîrlige de rufe.eleştú ţe f. pl. - cîrlige de rufe.e l é te ă / — colivie.eléteă / — porumbar.e l é te ă / - secţie într-un hambar.e l é te ă / - car mare.e l é te ă / - loc îngrădit pentru pui.elétci f pl. - pătrăţele. (TD).clic n. - măm ăligă crudă. La CADE.elicós adj. - argilos, cleios (pămînt).elid n. - teanc.elii (a) - a arde mocnind.elin n. - pană Ia crăparea butucilor.elin n. - parcelă de pămînt.elin n. - unealtă de cizmărie.e l i n ă / - povîm iş. (M .Sadoveanu).c lincă tâ (a) - a zurăi, a zîngăni.clinchet n. - zornăit. (N.Labiş).clinti (a) - a clipi. A clintit din ochi. (TD).c lín u ri n. pl. — clini. (TD).e lip ă lă / - clipă.

ciípcă / - geană.clipoci (a) - a clipi. La I.Sbiera. La DU.clipoti (a) - a ţîşni, a arunca stropi.chísă / - lut galben.clisói adj. - bulgăros.clit n. - teanc. La DLR.clituí (a) - a aşeza clit frunzele de tutun.cliúcică / - cîrlig la cange.cliucui (a) - a afina păm întul.cliuvâc n. - tîrnăcop.cloåm bă / - cracă, creangă.cloanţă / - babă răutăcioasă.clobănţ n. - cîrlig la cange. La CADE.clobănţ n. - cîrlig (la fereastră).clobânţ n. - cioc de pasăre.clobănţ n. - cîrlig la ciutură.cloci (a) - a mocni (focul).clocoti (a) - a se cutrem ura. (DD).clocotiş n. - clocot. La Al.Vlahuţă.clonc n. - unealtă de pescuit.cloncăn m. - vultur. La M .Sadoveanu.cloncăni (a) - sunet produs de cloşcă.La RIspirescu, M .Sadoveanu.clonţ n. - cioc. (N.Labiş).clonţ n. - cui, ţintă.clonţår n. - pasăre cu ciocul gros.clonţăt adj. - cu dinţi mari.clonţoase adj. - rele de gură.clopotåş n. - clopoţel.clopotăş n. - plop.clopote (de biserică) n. pl. — zvon.clopotíci n. - bici din şase fire.cloşåtă adj. - cu falduri (rochie).c ló şn iţă / - cuibar pentru cloşcă.clotíci n. - prun.club n. - şold.clúbcă / - ghem.clucer in. - mare dregător. La DIM.

75

cneaz m. - prinţ, şe f al unui cnezat.c o å b e / - ciumă (de găini).coacă / - turtă din aluat dospit.coacăz m. - pomuşoară (arbust). La DLR.coacăză/ - fructul coacăzului. La DLR.co a d a -ca lu lu i/ - dediţă de munte.coada-caprei/ - v. coada-calului.coadă / - m îner la vînturătoare.coadă / - m îner la menghină.c o a d ă / - panglică de mătase.c o a d ă / - văl la mireasă.coadă / - dîrlog.coadă / - şiret la pantofi.coadă / - sărac, sărman. E x p r . Omde coadă = om sărac, codaş.coåde / pl. - cozi.coâdeş adj. - soi de mere. la CADE.c o a j ă / - foi la coceanul de porumb.co am ă/ - virgulă.coånţe/ pl. - fire la capătul pînzei.coårbă / - m îner la vînturătoare.c o å r b ă / - m îner la sucală. La DU.coårbă /.' - m îner la vîrtejul puţului.coarda şubii/ - curea la ham.coardă / - pîrghie la cîntarul de mînă.coardă / - parte a plugului.coardă / - seîndură între macazuri.coardă / - lama bărzii.coardă / - greabăn la cal.coardă / - grindă la podul casei.coardă / - nuia prinsă de podul casei.c o å r jă / — coajă.coåre/ pl. - cucoare.c o a r n ă / - varietate de struguri negri.c o a r n e / pl. -c ră c a n a rîşchitorului.c o a r n e //) /, - braţe la vîrtelniţă.coarnele boului/ pl. -m ă c ie ş .Coarnele caprei (CDŞ, 1425)- s a t .

76 coâte-goåle m. - om sărac.cob n. - putinei.cob n. - gavanos.cob n. - urcior cu jhebuleţ la gură.cob n. - cană cu jghebuleţcob de ales sm întînă n. - putinei.cobâe/ - pasăre de curte.cobå e / - găină.cobåri n. - roata găurită la putineicobăi (a) - a geme. La DU.cobăí (a) - a tuşi.cobăiålă / - fle g m ă .cobăít adj. -n ă tîn g . La DU.cobăitúră / - persoană oftigoasă.cóbe / - ţîfnă. La CADE.cóbe / - plisc. La CADE.c o b e å lă / - prevestire. La DELM.cobelci m . — melc.cobclniţă / - unealtă de dăltuit.cobiét adj. - şerpuit.cobilióc n. — soi de prune mari.cobilíţă / - libelulă.c o b ilíţă / - greier de cîmp.cobilíţă de iarbă/ - v. cobiliţă (greier).cobîlă / - m asa rotarului.cobîlă / - parte a cotigii.cobîlcă f. - unealtă de dăltuit.cobîlcă / - unealtă de tras obezilecobîlţîí (a) - a se clătina (lichidul).cobîlţîire/ - tulburare (a unui lichid).cobîlţîit adj. - tulburat.cobîrlău n. - bîrlog. La CADE.coblånţ n. - cîrlig de scos fîn din stog.coblizân m. - băiat mare, vlăjgan.cobóc n. - strachină pentru mujdei. LaCADE.cobóc n. - coş de prins peşte, cobóc n. - coş de lozie. cobóc n. - traistă pentru mîncare la cai. c o b o å n e / - groapă pentru apă.

(o b o iln c / - uluc.< nhoitsă adj. - cobăită (găină).t nhocél n. - coşuleţ din mlajă.iiihócică f. - v. cobocel.i o h ó r n i ţă / - groapă de făcut mangal.t olnîşcă f. - urcior pentru apă.m b ú z n. - instrum ent cu coarde.t ohzâri m. - lăutar. La DU.coc n. - m oţ de pene.cocăl n. - picior m are (la om).crtcă /.' - păpuşă.e ó c ă / - copil mic. La DU.cochíi 1 11. p i - lăstari sterpi la porumb.«•«ch ile le /p i -c o p il iţe . (TD).cochiléţ n. - piatră tăiată.cochiléţ n. - chirpici.cochiléţ m. - porumbul ce creşte dinrădăcina altui porumb. (Th.Holban).cochiléţ m. - cărăm idă de lut.cochilícă/ - copilă.cochinéţ n. - blidar (mobilă).cochinéţ n. - blidar în perete.cochinéţ n. - cotruţă.cóci m. — berbec.c ó c ic ă / - rădăcină de porumb.c o c í lc ă / -m o s o re l (de lemn).c o c in ă / - gogineaţă.c o c in i ţă / - cui la m arginea luntrei.coc ioabă/ - casă mică, sărăcăcioasă.cociobăí (a) - a scotoci. La DU.cocioc n. - rădăcină de stuf.cocióp n. - v. cocioc.co c ió rb ă / - vătrai. (M .Eminescu).co c io rb ú şcă / - vătrai mic.c o c io r b ú ţă / - vătrai mic.c o c io r v ă / - vătrai. (I.Creangă).cociorvéi n. - vătrai mic.c o c io r v é ic ă / -v ă t r a i mic.coc io rvér n. - vătrai.eociorví (a) - a bate cu vătraiul.

cociórvlă/ - vătrai, cocîrbău n. - curcubeu, cocîrjă/ - baston.cocîrlă / - rostogol. De-a cocîrla =de-a rostogolul. La CADE.cocîrlă/ - cîrjă. (Th.Holban).co c îr lă / - femeie gîrbovă. (Th.Holban).cocîrlă / - unealtă de răsucit papură.cocîrlău n. - curcubău.cocîrne adj. - strîmbe.cocîrţålă/ - unealtă de făcut frînghii.cocîrţă/ - mîncare ciobănească.coclănci n. - limbă la clanţa uşii.coclânci n. - cîrlig la fereastră.coclånţ n. - cîrlig la cange.coclånţ n. - limbă la clanţa uşii.c o c lå u ră / - loc prăpăstios. La CADE.cocléţe n. - ochi la iţe.cocói n. - păpuşă.cócoli ni. - gogoaşă de mătase.cocoli (a) - a îmbodoli.cocoli (a) - a răsfăţa.cocolire / - răsfăţare.cocolit adj. - răsfăţat.cocolóş n. - boţ. La CADE.cocolóş n. - porumb necurăţat. La DU.cocoloşi (a) - a boţi. La CADE.cocom îrlă/ - pasăre misterioasă.cocoåră/ - barză.cocor ni. - barză.cocostîrc m. - cumpănă la puţ.cocostîrc m. - barză.cocostîrcă / - barză.cocoţări/ p i - avansări. La N.Costenco.cocúţă/ - păpuşă.cocúţă/ - copil mic.codâc in. - ajutor de vomicel (la nuntă).codaş n. - cratiţă (cu coadă).

77

codaş m. - ajutor de vomicel (la nuntă).codaş m. - mormoloc. La DL).codăccl n. - mormoloc.codăiél n. - cratiţă cu coadă.codălău n. - căuş cu coadă lungă.codălbí (a) - a o păţi.co d ă n eå sc a / — dans popular.codâţel m. - mormoloc.codi (a) — a lucra de mîntuială.codi (a) - a alege stuful.codi (a) - a se chiti.codilíşte / - codirişcă.c ó d in ă / - deşeuri de lînă. La DU.códină f. - pleavă. La DU.códină / - resturi de la vînturătoare.c ó d in ă / - resturi de nutreţ.eodiréţ n. - loc, unde a fost pădure.c o d ir líş te / - codirişte.codíşcă / - cratiţă (cu coadă).c o d íşc ă / - codirişte.c o d iţă / - m îner la sertar.co d iţă / - m îner la menghine.c o d iţă / - viţă la tufa de struguri.codiţă / - şiret la pantofi.codîrcă adj. - negri (struguri).codîrbói m. - pisoi.codîrlă / - pisică.codîrlău m. - pisoi.codnovédz/7. -c o n o v ă ţ.codós n. - cratiţă (cu coadă lungă).códră/ - plapomă.codrean /;?. — locuitor din Codrul Ti-gheciului. (I.Neculce).C odrca (CDŞs, 1502) - moştenitor. C odrean m. - erou de baladă.C odrean m. - personaj folcloric. La Cezar Ivănescu.codresc adj. - privitor la codru.

78 c o d r é ş t ie / - coadă de undiţă. C od ren u i (CDŞ, 1444)-b o ie r , codru m. - pădure seculară care des­parte M oldova de Bugeac, Codrul Ti- gheciului. (I.Neculce). codru (BDŞ, 1473) - pădure.C o d ru l C higeciulu i (BDŞ, 1473) — re­giune păduroasă în sudul M oldovei, cod ru le ţ m. - codru mic. c o d ru ţ m. - codruleţ. co d ú lă / - frînghie la năvod, co d ú lcă / - v. codulă. codz/ pl. - beţe de floarea-soarelui. cófă / - vas de lemn pentru apă, vin. có fă / - căldare, cófă de s m în t în ă / - putinei, cofăiél n. - cofa mică. La DLR. cofăéş n. - cofa mică. La DLR. cofei n. - cofă mică. La DLR. cofie / - loc unde se ia apă cu cofele “dulapului” .cofiţă f. - cofa mică. La CADE. c o f i ţ ă / - putinei, có ftă / - ie.cóftă / - jachetă femeiască.cóftă/ - pulover bărbătesc fară mîneci.có ftă / - bluză fem eiască cu altiţă.có ftă / - bluză. (TD).cóftă de h a ro s / - jachetă femeiască.cóftă n a ţio n a lă / — bluză cu altiţă.co ftă lú ţă / - bluziţă. (TD).c o f tú ţ ă / - bluziţă.cogîlţău n. - urcior cu jghebuleţ.cohăí (a) - a tuşi înfundat.c o h í ţă / - cofa mică.c o h í ţ ă / - teică.cólile/ - polonic.c ó i c ă / - pat de fier.có iţă / - colivie.có iţă / - porumbar.

e o j / pl. - strujeni. cojâm te adv. - mult. (DD). cojăică / - aţă ce leagă caierul. cojoacă f. - cojocel fară mîneci. cojoc n. — îmbrăcăminte din piele de oaie. co jocărí (a) - a coase (piei), cojocícă f. - pieptar din piei de miel. co johari (CDŞ, 1448) - meşteri de co­joace.cojoleåncă f. - ilic căptuşit.colac m. - veste. E x p r. A lua colac =a informa. (I.Neculce).colac de (lori m. - coroniţă.colacâr m. - flăcău care strînge colacii.colăcåri m. - vornicel care rosteşteoraţia.colăcer m. - v. co lăcari.co lâcu-babei m. - nalbă.colan n. - colac de piatră la puţ.co landå (a) - a colinda.colåşcă f. - muşcată.c o lă c ă r ie / - conocărie.colăcei-babei m. - salvie albă.colăcél m. - nalbă.colăcí (a) - a impune o funcţie.c o lă c im c / - ospăţ dat de nănaşi.co lătău n. - m îner la sucală. La DU.colb n. - praf. La DLR.colb n. — p raf mult. E x p r. A se ţine cacolbul de dobă = a se ţine scai.colb de fan in ă n. - p ra f de moară.colb de p o m în t n. - p raf (pe drum).colbåci m. - unealtă de scuturat praful.colbăí (a) - a umple de praf, a prăfui.colbăi (a) - a face praf. La DLR.co lbăit adj. - prăfuit. La DLR.c o lb ă r a e / - v. colbărie .co lbări (a) - a se prăfui.co lbărie f. - prăfărie.colbós adj. - plin de praf. La CADE.

colbotí (a) - a bate (capul). E x p r . A colboti capul cuiva = a sîcîi. colburâtic adj. - plin de praf. colburós adj. - prăfuit, colcantåur ». - dealuri rîpoase. colcér m. - colăcer. La CADE. colceríţă f. - femeie care ajută la nuntă, cóldără f. - plapomă. coleå adv. - alături, aproape, coleådă f. - colindă. (TD). coleâşă f. - mămăligă. La DU. coléjnă f. — acoperiş la bucătăria de vară. colésniţă f. - dispozitiv de tras obezile. colghíţă f. - cobiliţă. cóli n. - curpăn de castraveţi, colibåş m. - trăitor în colibă, c o l ib ă / - grajd, colibă / - glugă de porumb, colibă / - cuşcă pentru câine, colib ioåră / - colibă mică. (M. Em i­nescu).co lib íţă / - colibă mică. co lib ú tcă / - cuşcă pentru câine, co lib ú ţă / - cuşcă pentru câini, co lindår m. - colindător. La CADE. co lin d år m. - colindător. La DELM. co lindă/ - hăitură, urătură. co lindéţ n. - colac pentru colindår. co lindéţ n. - daruri strînse de colindår. c o l in i ţă / - c o l in ă m ic ă . La DELM. colíscă/ - colivie, colíscă/ - porumbar, colivie/ - loc îngrădit pentru pui. colnic n. - colină. La V.AIecsandri. colnicél n. - colnic. La V.AIecsandri. colníţă/ - colină mică. (V.AIecsandri). c o ló d n iţă / - femeie intrigană, codoşcă. coloméică/ - dans ţărănesc. La CADE.

79

colóruri f. pl. - culori, c o ló tc ă / - ciocan mare de lemn. c o ló tc ă / - calapod (pentru cizme), colótcă / - toc la fereastră, coloti (a) - a înghesui. La CADE. colotúşcă/ - mai pentru crăpăt butucii, cóltc m. - canin, cólte m. - dinte rupt. cólte m. - cîrlig la cange, coltuc n. - pernă mică. La DLR. coltucél n. -p e rn u ţă mică. La DLR. coltucé! n. — pernuţă pentru ace. colţ n. - basma de bumbac cu flori, colţ n. — capăt. Moldovenii, cînd se strîng Şi-n petreceri se crvîntă, La un colţ de masă pling, La un colţ de masă cintă. (RZadnipru). colţåri n. - parte a plugului, colţåri n. - cultivator triunghiular, colţåri n. - echer triunghiular, colţåri n. - blidar, colţåri n. - răscruce de drumuri, colţåri n. - basma în trei colţuri, colţii babei m. pl. - lătunoaie la ţesut, colţún m. - ciorap. La DLR. colţunåş m. - ciorap pentru copii, colţunåş m. - piroşcă. La CADE. colţurél n. - basma simplă, colún n. - topor de crăpat buturugi, colúz n. - soi de grîu. La DU. com år n. - ceafă (la ham). La DU. com årnic n. - leasă de nuele. La DU. com ănåc n. - coc. com bainistă f. - combaineră. com erţant n. - tîrgoveţ. comis m. — dregător domnesc. La DIM. com isår m. - reprezentant al polonilor la cazaci. (M .Costin).

80 com isår m. - slujbaş în serviciul arm a­tei. (I.Neculce). com isoåe f. - soţie de comis, comişél m. - slujbaş al grajduriloi domneşti. (M .Sadoveanu). com înåc n. - glugă la manta, comînd n. - avere agonisită. La DLR. comînd n. - moştenire (Th.Holban). com îndåre f. - pomenire. La DU. comodă f. - masă de bucătărie, comoråş m. - urător, care strînge banii, comós adj. - cu coam ă bogată, com oţóc n. - smoc pe fruntea calului, com pås n. - vaterpas. com pas n. - busolă, comúraí#. -roşietică, ruginie (pelicică). conåc n. - han, găzduire. (I.Neculce). conăcår m. - colacar. (TD). conăcăríe f. - oraţie de nuntă, cóncă f. - tram vai tras de cai. concénie f. - pieire. (Gr.Ureche). cónci n. - coc.concinăf - jo c de cărţi. La V.AIecsandri. condåc n. - strat de armă. La DU. condéi n. - peniţă, condei n. — lemnuş la scrînciob. condéi n. - par la cîrm a plutei, condéi n. — pîrghie la scrînciob. condeiå t adj. - pintenog (cal), condică f. - opis. La CADE, DEX. co n d rå (a) - a se certa. La CADE. có n d ră f. — ceartă. La CADE. co n d ră ţé i n. pl. - paraziţi (purici etc.). co n d ru m eţ m. - tovarăş de drum. conéţ n. - capăt. E x p r. A face cuiva coneţul = a pune capăt zilelor cuiva, conglăsuí (a) - a fi de acord, cong lăsu íre f. - glăsuire comună, cónic n. — greier de cîmp. cónic n. - pinten (la cal).

conică n. — libelulă.coniuşăi in. pl. — grăjdari.con jú t n. — susai-negru.conocåri m. pl. - vom icel ce rosteşteoraţia. La DU.conocărie / - oraţie de nuntă. La DU. c o n o c h if te r iţă / - conopişniţă. La DU. conovålă /. - v. conovăţ. conovăţ n. - corlată de legat caii. c o n o v e / — v. conovăţ. c o n o v i ţă / - v. conovăţ. conservă f. - cutie de tablă, cóntaş n. - cojoc învelit cu postav, c o n tă /. -so c o te a lă . (N.Gane). cón tăş n. — haină luxoasă boierească, contăşél n. - c o n tă ş mic. La DLR. con teneålă /. - greutate, con ţin (în) adv. - continuu, con tom ån n. - m anta cu guler de oaie. La DU.contonóg adj. — şchiop.con ţ n. - uruioc. La DD.eonţ n. - testea de hîrtie. La CADE.cop n. - teică.cop n. - cratiţă.cop n. - faraş.c o p å e / - covată.copac cu b o rtă m. - copac scorburos. copac bo rto s m. - copac scorburos. copac boştorogos ni. - copac scorburos. copac cu b u ştih an m. - copac cu scor­bură.copac cio lăn it m. — copac scorburos. copåe cu oală m. — copac scorburos. copåe de s tru g m. - tufa de struguri, copån n. - pulpă de găină, cópancă f. - m ovilă de pămînt. cópancă f. - vîrtej de apă. copåsi de buc m. pl. — fagi. c o p ă c ă r íe / — copaci mulţi.

eopăe / pl. - jivine.copăit n. -ţăm u irea porumbului. La DU.copăríe f. - toporîşte la coasă.cópcă f. - salt. La DU.copcă f. - ciutură la puţ.c ó p c ă / - cîrlig de rufe.có p c ă / - gaură, produh. E x p r. A seduce pe copcă = a se prăpădi, a se dade sminteală. (I.Creangă).copchiéşi m. pl. — lăstari neroditori.copchíl de clacă m. — copil din flori.copchilåşi m. pl. — lăstari neroditori.copchiléţ m. - lemn adăugit la căprior.copchiléţ m. - parte de ciorchine.copchíli in. pl. - lăstari neroditori.copci (a) - a păşi peste ceva.copeică/ - monedă, o sutime din rublă.copie (BDŞ, 1 4 9 6 )-iz v o d .copil ni. - bastard. (Gr.Ureche).copilă (CDŞ, 1438) - fetiţă.copilioåră / - copiliţă.copîlíţ ni. - copil din flori.copléj m. - copil mic.copléj m. - poroboc. La CADE.coporîe m. — coada coasei.copóu m. — copoi. La CADE.copríş n. - căpac (la cratiţă).coptărése / pl. - bucătărese.coptură / - aluaturi coapte.corciovă / - vătrai. La DD.Corciovă (CDŞs, 1 4 7 2 )-ră z e ş . Corciovă Lupu (CDŞs, 1472) - răzeş, copturéle/ pl. - pateuri, coråc n. - faraş.coråc n. - mertic pentru vama la moară, coråc n. - teică, coråc n. - lopată de fier. corasån n. - mortar. La DU

81

corâslă / - laptele vacii după fatare.corâslă f - lapte înăcrit.coråstă f — v. corâslă.corăbeåsca f - dans popular.corăbiå f. - zaharică num ită şi “corăbi-oară” . La V.AIecsandri. La CADE.corăbiå (a) - a conduce o corabie.corabiér m. - marinar.corăbiaş m. - v. corăbier.corăgheåsca f. - dans cu strigături.corăslí (a) - a se strînge, a se îmbrînzi.corb adj. -c o rb iu .corbåci m. - bici.c ó r b u r ă / - scorbură.corcån n. - coardă de vie sălbatică.corcån n. - viţă de vie bătrînă.corceí (a) - a despăduri.corchezí (a) - a schimonosi.córci m. - corcitură.córci n. - curpăn de castraveţi.corci n. - tufa. La CADE.córci m. - butuc de struguri.corci (a) - a se încrucişa.c ó r c ie / - ta r g ă de cărat pămînt.córcie f. - roabă.córcie / — leasă ce se pune pe sănii, córcie /. - scară de urcat butoaele. c ó r c i e - nuia încovoiată la coviltir, c o r c io lin ă / — ciorchine de strugure, corciovă / — vătrai.Corciovă (BDŞ, 1468)- ră z e ş , corciovéi m. — vătrai, corciovléi n. - vătrai, corcodél m. - cufundar (pasăre), corcoli (a) - a corconi. La DELM. corcoli (a) - a răsfăţa, a alinta. La DD. corcoli (a) — a se mocoşi. La DD. corcoli (a) - a se ghemui. La DD.

82 corco lire f. - dezmerdare, alintare.corcolit adj. - răsfăţat, alintat. La DD.corcoşi (a) - a corconi. La CADE.c o rd å r n. - ferăstrău.cordea f. - panglică îngustă. La DLR.co rd e lå t adj. - îm podobit cu cordele.cordele f. pl. - bucăţele de ţesături.co rd e lu ţă f. -p an g licu ţă . La DLR.cordé luşă f. - panglicuţă. La DLR.cordénci n. - zăvor la stative.cord ică f. - v. co rdea.co rd icú ţă f. - panglicuţă. La CADE.co rd íţă f . - aţă groasă la mreajă.cordon n. - form ă a coroanei pomilor.co rdúc n. - boală a limbii (la vite).coreåc n. - teică.co ré ţ n. - m ăsură de capacitate.co ré ţ n. - centner. La CADE.coreţîcă f. - teică.co rhån n. - pom care creşte încet.co rh an ă f. - coastă de deal rîpoasă.co rh ă n í (a) - a transporta buşteni.co rh ă n í (a) - a da buştenii pe jgheab.córi m. - pojar. La DLR.córi de v în t m. - vărsat de vînt.corjó i n. - baston.C o rla t (BDŞ, 1473) - boer moldovan. C orla ta (BDŞ, 1473)- s a t î n Bucovina, co rlå tă f. - iesle. (M .Sadoveanu). co rlå tă f. - părţi laterale la pod. co rlå tă f. - îngrăditură la puţ. c o r lå tă / - v. conovăţ. co rlå tă f. - îngrăditură, ocol. co rlå tă / - p r i c h i c i .C o d a te lo r (BDŞ, 1499)-d ru m . corlåtie f. - prăjină la corlatele puţului, co rlå tie f. — spetează la scaun, co rlå tie f. - v. conovăţ. c ó r i ă / - găinuşă de apă. La DU. C o rlă ten i (BDŞ, 1487)- s a t .

( nilAkşti (BDŞ, 1487)- s a t . i ni lAţélc/ pl. - loc îngrădit pentru pui. n u m â n n. - lama bârzii. riiniiún n. - lama toporului, t orn n. - basma în trei colţuri, t orn n. - colţ, margine, tu rn ir n. - basm a în trei colţuri, tornår m. - stîlp. La DU. i'ornåş n. - v. cornår. i iirnărct n. - dajde pe vite. t'ornări (a) - a duce plugul de coame. rin ce-i găsi p lug de cuci, Rîndunica cântărind, p iţigo ii boi mîind. (Şezătoa­rea). La CADE.cornări (a) - a duce plugul de coame, cornărit n. - plugărit. La N.Ţurcanu. cornăţar m. - insectă de baltă.( orneşti (CDŞ, 1420) - sat. corni m. pl. - căpriori. La CADE. corníc n. - colnic, córnic n. — coteţ.Corni (CDŞ, 1 4 2 8 )-sa t.Cornilor (CDŞs, 1472)-p îr îu . Cornilor (BDŞ, 1487)-p îr îu . corníş n. - pădure de corn, cornet, corníş n. — rasă de găini, c o r n işc ă / - soi de struguri, eornişór n. - basm a în trei colţuri, c o r n iţă / - dentiţă (plantă), corniţă / - soi de struguri negri, corniţă / - cîrlig la cange, cornoråt m. - drac.Cornul (DBŞ, 1 4 9 1 ) - heleşteu. Cornul Bigului (CDŞ, 1 4 3 7 )-sa t. cornúţ n. - un sfert de pîne. cornúţ m. - p lantă erbacee tîrîtoare. corobănă/ - trunchi de copac găunos, corojeålă/ - deformare, corojí (a) - a se usca (butoiul), eorojitúră/ - strîmbătură. (DD).

coromîslă/ - pîrghie la cîntarul de mînă. corom îslă / - cum pănă la fîntînă. corom îslă / - cobiliţă. La DLR. coroniţă / - ghirlandă, coropåşcă / - prăşitoare de rărit, coropăştí (a) - a afina miriştea, coropcår m. - vînzător am bulant, coropcår m. - hoinar. (I.Creangă). corópcă/ - ladă portativă, corópcă / - cutie, corópcă / - toc la fereastră, corópcă / - uşori la uşă. corópcă / - cutie de tablă, corópcă de sare / - cutie pentru sare. coropcícă / - cutiuţă, coroti (a) - a se dezbăra. La CADE. corovåncă / - pasăre, corovåtic m. - plantă erbacee. La DU. corovåtic m. -co a d a -v ac ii (floare), corsåc n. - secţie într-un hambar, corsirişte/ - toporîşte. La CADE. corsít m. - catîr.cortél n. - umbrelă. (M .Sadoveanu). cortină / - cort. corţoåfă / - soi de prune, corţăi (a) - a ronţăi, corzínă / - coş rotund din mlajă. corzíncă / - v. corzină. corzincúţă / - coş mic. corzîncări m. - m eşter de coşuri, cosâc m. - bucata de plasă, cosår m. - pasăre de baltă; spurcaci. cosårcă / - secerătoare. cosåştină/ - m irişte după cosit, cóscă/ - promontoriu, coseâc n. - basma în trei colţuri, coseåc n. - rindea cu daltă în figuri, cósie/ - coada coasei.

83

cosiţă f. - stînjencl.cosiţă f. - mătase la ştiuletele.cosiţă / - cunună de ceapă (usturoi).cosiţă / - creastă pe acoperişul casei.cosiţă f. - franjuri la covor.cosîc n. - coş mic.cosîlcă f. - secerătoare.c o s îr e / - cositură.cosîţa-feti f - stînjenel.c o s îţ îc ă / - stînjenel.cosoåe f. - cuţit mare.cosói n. - satîr pentru bucătărie.cosói n. - curele la opinci.c o s o r o â b ă /- v . costoroabă (bîrnă).cosorél n. - unealtă de curăţit copita.cosorî (a) - a tăia (via). La CADE.coståri n. - baston.costcli/ - soi de struguri hibrizi.Costeşti (BDŞ, 1499) - sat.costiceån m. - locuitor din Costeşti.Costişa (BDŞ, 1481) —sat.Costişa (BDŞ, 1490)-c ă tu n , costişă / - povîrniş. La V.AIecsandri. eostişăt adv. - pieziş, povîrnit. costîrc m. - cucostîrc. c o sto r o a b ă / - cum pănă la puţ. c o sto r o a b ă / - bîrnă la căpriori, c o sto r o a b ă / - unealtă de cioplit, c o sto r o a b ă / - vită slăbănoagă. c o s to r o å e / - costoroabă (bîrnă). cóstraş n. - joagăr de tăiat scînduri. cóstrăş m. - biban. La DLR. costrăşél m. - biban mic. costrom å / - rasă de vaci. costrúş m. - strîjnic. coş n. — sîsîiac.coş n. - ladă pe podul unui vehicul. Coş la căruţă. La DU.

84 coş n. - poclit, coviltir. La CADE. coş n. — paner. La CADE. coş de pus n. - coş de prins peşte, coş de pene n. - coş de pernă, coş de păpuşoi n. - sîsîiac. coş (de pescuit) n. - tîm ă. La CADE. coşålă/ - pescuit cu coşul, coşar m. - homar. La DU. coşar n. - staul, grajd. La DU. coşără / - sarai în cîmp. coşarcă / - tîrnă. La CADE. c o şa r c ă / - te c h iră . La CADE. coşarcă / - coş. (A.Gorovei). coşare/ pl. - coşuri, coşărcúţă / - sicriuaş. La CADE. coşărcúţă / - coşarcă mică. coşăríe/ - m eseria coşarului, c o ş ă r ie / - loc unde se vînd coşuri, coşcån n. - rădăcină de stuf. coşcăn n. - rădăcină de porumb, cóşcic n. - coş îngust la fund. coşciug n. - coş rotund cu o toartă, coşciug n. - coş din papură, coşciug n. - ladă cu păpuşi. La CADE. coşciug n. - sicriu. La CADE. coşcodån m. - maimuţă. La DU. coşcogea adj. - mare. coşcogeam ite adj. - mare. coşconeriţă / - coropişniţă. coşcov adj. - găunos. La DU. coşcovă / - loc gol în mal de apă. coşcovă / - rădăcini de stuf. coşcovă / - pojghiţă de gheaţă, coşcoveålă/ - umflătură, coşcovi (a) - a se umfla. La CADE. coşcoviţiiră / - perete cojit, coşér n. - coş rotund, coşi (a) - a se desprinde varul, coşi (a) - a se băşica, coşi (a) - a se urni, a aluneca.

i <>>| ( i i ) a ridica, um i (pe cineva), i u ş i ( i i ) a bate. E x p r. A coşi în b ă -

Mlc a bate zdravăn. La DLR. i o>liil(i) /. - lemn pentru vîslă. i ojlii jéle /. pl. - coşuri mici. i iiy in ttg ă / - baracă. La DLR. i u ţn iA n d ră / - casă veche. La CADE. róynlc n. - coş rotund cu o toartă.< o y n iţa / - sat în raionul Dubăsari. r a n i ţ ă / - coş din papură, cóşniţă /.' - stup din nuiele, cóşniţă de pască f. - coş din papură, rnyohic n. - coş. c o ş ó lc ă / - coş cu o toartă, coşólcă f. - sacoşă.coşolină f. - am estecătură cosită verde, coştéi n. - coş de pernă, coştereă ţă f. - cocină. La DU. coşteré ţ n. - coteţ, co ş tîrneå ţă f . - coteţ, coşuleân n. — coş. coşúm n. - gură de ham. coşúţ n. - sertar (la masă), eoşúţ de sa re n. - cutie pentru sare. io t n. - măsură de lungime - 0,637 cm. cot i i i . - mahala, parte a satului, col in. - cotitură, ro tåc m. - genunchi, cotar in. - îngrăditură între ocol şi spătar, co ta r in. - cotlon în pivniţă, co taråş n. - cam eră pentru alimente, cotă re n. - tăvălug de lemn. co târcă f. - sîsîiac. La CADE. co tă rlâ f - javră. La CADE. cotåş m. - ţăran împroprietărit, cotcovi (a) - a tăvălugi, cotcui (a) - v. cotcovi. cóte n. pl. - uneltire. E x p r . A-şi da cote cu cineva = a se înţelege cu cine­va îm potriva altcuiva. (I.Neculce).

cotcovi (a) - a tăvălugi ogorul.cotcui (a) - a tăvălugi ogorul.coteåţă f. - coteţ. La CADE.cotéi in. - câine de vînătoare (CM).cotéică f. - căţeluşcă.cotelí (a) - a deretica. La CADE.cotéţ n. - cocină. La CADE.cotéţ n. - îngrăditură pentru prins peşte.C o te ţ (BDŞ, 1471)- ră z e ş .coti (a) - a schimba direcţia.coti (a) - a atinge cu cotul.cótic n. - catifea.cótic n. - tăvălug de fărîm at bulgării, cótic n. - tăvălug de treierat, cótice n. - pisălog pentru usturoi, cotigår n. - loitrar. cotigår/tf. - terchea-berchea. cotigă f. - roabă.cotigă f. - două roţi prinse cu o osie, pecare se pune grindeiul plugului.cotigă f. - rotilă.cotigă f. - căruţă. La CADE.cotigi (a) - a schim ba direcţia.cotigít adj. - întortocheat. (TD).cotigúţă f. - cărucior.cotiléţ n. - chirpici.cotiléţ n. - bloc de piatră moale.cotilí (a) - a rostogoli.cotilí (a) - a merge încet, legănîndu-se.cotilí (a) - a um bla prin locuri cotite.cotilí (a) - a tăvălugi ogorul.cotilígă f. - cotigă.cotínă / - căpiţă.cotinéţ n. - bufet (mobilă).cotinéţ n. - dulap (de cancelarie).cótis n. - m aşină de strivit strugurii.cotiugăr m. - căruţaş. La CADE.cotiúhă / - câine. La CADE.

85

cotivåi (a) - a afina pămîntul. cotivålcă f. - cultivator, cotîrneåţă f. - cocioabă, c o tîr n e å ţă / - cocină, cotîrşí (a) - a ridica, cotléţi m. pl. - ochiuri la iţe. cotii (a) - a cocli.cotloånă f. - nişă în peretele pivniţei, cotloånă de chiatră / - peşteră, cotlon n. - cuptor de vară. cotlon n. — cotruţă. cotlon n. — scobitură în mal. cotlonåş n. - cuptoraş (de vară), cotloní (a) - a săpa Ia temelia unui zid. cotloníţă / - cenuşar la plită, cotlovån e//}/. - răsadniţe (sub sticlă), cotoånă / - plită la bucătăria de vară. c o lo a n ă / - nişă în peretele pivniţei, cotoånă / - încăpere fără fereastră, cotoårbă / - cotoroanţă. La CADE. cotoare n. pl. - unghere, cotóc m. - pisoi.cotóc n. - tăvălug de fărîmiţat bulgării, cotocår m. - persoană care tăvălugeşte. cotocåri m. - m eşter de tăvălugi, cotocí (a) - a tăvălugi ogorul, cotocí (a) - a treiera cu tăvălugul, cotói m. — pisoi.cotomån adj. - voinic. (Th.Holban). cotonóg m. - şchiop, cotonogi (a) - a frînge piciorul cuiva, cotonogi (a) - a moci. La DLR. cotór n. - coadă de mătură, cotórc n. - tăvălug de lemn. cotorî (a) - a tăia viţele neroditoare, co to r îre / - tăierea vitelor neroditoare, cotorît adj. - curăţit de lăstari, cotórniţă / - bărdiţă pentru cotorît.

86 cotoroåbă / - pisică. La CADE. cotoroâsă adj. - zgîrcită. cotorós adj. - sîcîitor. eotorós adj. - trăncănitor. (TD). cotorosi (a) - a se dezbăra. La DU. cotoşm an m. - cotoi, cotrăí (a) - a coţobăi. c o tr eå n ţă / - zdreanţă. La CADE. cotrenţós adj. - zdrenţăros. La CADE. cotricél n. - cotruţă. cotrişoåră / - cenuşar (la plită), cotrîm bí (a) - a se fandosi, cotroåfe / pl. - boarfe, cotrobăi (a) - a scotoci. La DU. cotrobăiâlă / - scotocire, cotrobói n. - cocioabă, cotrobói n. - bucătărie de vară. cotrobói n. - cotruţă. cotrubău n. - cenuşar la plită, cotruţă/ - spaţiu între cuptor şi perete, cotruţă / - adîncitură sub vatră, cotúnă / - cotruţă. cotúnă / - nişă în peretele pivniţei, coţ n. - plapomă. coţcår m. - pungaş. La DU. coţcår m. - glumeţ. La CADE. cóţcă / - piatră pentru pavat, c ó ţ c ă / - înşelăciune. La CADE. coţcărie/ - pungăşie. La CADE. cóţi m. pl. - unitate de măsură, coţi (a) - a m ăsura tortul, c o ţo å b ă / - cuşcă pentru câine, coţób n. - cenuşar.coţób m. - nume de câine. (Th.Holban).coţób m. - om făţarnic. (Th.Holban).coţobåş n. - cotruţă.co ţobăni (a) - a se îndîrji. La CADE.coţobón n. - cotruţă.co ţobonâş n. — cenuşar (la plită).co ţoch ínă / - rădăcină de porumb.

• ••(•>% í-lcfl / cojocel fară mîneci. i m >ili m fierar.. uvAyfl / făină de porumb cu zahărţ! «pfl.• uvAşfl / - íăină de porumb cu lapte i ovAsil.i oviişsl/ - plăm ădeală fiartă.. m iişă f. - faină m uiată şi dospită. La( a i ) i:.l im ită /. - albie (de spălat), i oviilă /.' - albiuţă de scăldat copilul, i o v å t ă / - albie de tablă, c o v å tă / - troacă pentru găini, c o v å tă / - uluc pentru porci; troacă, covåtă f - copaie pentru plămădit, covåtă de e iupă f. - albiuţă de scăldat, covată d im -m ereu f. - covată dintr-un trunchi.covåtă de seălduşeă f. - albiuţă descăldat.covălíe f. — fierărie.covălíe f. - cuzniţă. La CADE.covăseålă f. - sm întînă pentru covăsit.covăsi (a) - a acri laptele cu smîntînă.covăsit adj. - prins, închegat.covăşâlă f. - noroi.covăţícă f. — albiuţă.covăţeå f — albiuţă.eovăţi (a) - a scobi.eovăţít adj. - cioplit în forma unei coveţi.eovăţít adj. - hopuros (drum).eovăţít adj. - semicercular. (DD).eovérgă/ — nuia încovoiată. La CADE.covét n. - şanţ de-a lungul gardului.eoviét adj. - şerpuit.eovíncă f. - baston.covíţ n. — guiţ.coviţâ (a) - a guiţa. La DLR. coviţăí (a) - a guiţa. La CADE. eovîrşí (a) - a depăşi.

covor în ciuchiuri - covor în laţuri.covorél n. — covoraş.covricél n. - podnojie. La CADE.covricót n. - coviltir.covrig m. - cerc de fier la butucul roţii.covrigar m. - pierde-vară.covrigi (a) - a se frînge de durere.covrigi (a) - a se încovrigi.cóvru n. - culcuş.cóvru n. - locuinţă primitivă.cóvru n. - culcuş. La V.Vasilache.coz m. - atu în jocul de cărţi.coz adv. - foarte. (V.AIecsandri).cózi f. pl. - beţe de floarea-soarelui.cozîrcă f. - partea încovoiată a săniei.cozonac m. - pască rusească.cozoroc n. - partea ieşită înainte a chi-piului.cozoroc n. - parte încovoiată a săniei, crac n. - cîrlig la cange, crac n. - parte a hăţului, crac m. - picior la om. crac m. - parte a pantalonilor, crac m. - braţ al unui obiect ramificat, cracaléte m. - copil hazliu, cråcă f. - creangă. La CADE. cracoveånca f. - dans. cråi adv. - numaidecît. E x p r . îm i tre­buie crai = îmi trebuie numaidecît. cråi m. - carte de joc. c r å ic ă / - cingătoare pentru fete. cråinic m. — vestitor. La DU. cråinic m. — gonaş, hăitaş. cråinic m. - pristav. La CADE. cram anåri m. — închisoare, cråmă f. - pătul la vie. La DU. cråm năc n. - gogineaţă. crancadău m. - accelerat. La CADE.

87

crancalîc n. - ştrengărie. crâncă / - cîrlig la cange, crancău m. - om fară căpătîi. La DU. crancău m. - cioară. La CADE. crangău n. - proptea la frînghia de rufe. crap m. - carp. crăpătură f. - scorbură, crap-chéleş m. - crap-golaş. crap-în-oglinzi m. — crap-oglindă. cråscă f. - vopsea în ulei. erastón n. - oală (de schijă), crastúle / — cratiţă. cratiţă f. - oală de schijă, cratiţă de p r ă j it / - tigaie, crăcån n. - ciorchine de strugure, crăcăna / - creangă mare. crăcånă / - coarne la rîşchitor. crăcånă / - pat la vîrtelniţă. crăcånă/ - scaunul tăietorilor. La DU. crăcånă / - furcă la puţ cu cumpănă, c r ă c å n ă / - cîrlig la cange, crăcåne/ pl. - gemănări la car, căruţă, crăcåne / pl. - pari pe care se aşează plugul. (Th.Holban). crăcănúţă/ - crăcuţă. crăcănúţe/ pl. - coam e la rîşchitor. crăci (a) — a se răscrăcăra. crăcit adj. - răscrăcărat, crăciunél n. - begonie. crăiţă / - femeie cu moravuri uşoare, crăiţă / — ciupercă galbenă-roşietică. crăncăi (a) - a um bla brambura, c r ă p ă r e / - mîncare. crăpå (a) - a mînca crăpåtu m. - moartea. (TD). crăpăcióşi adj. - cu crăpături, crăpăcióşi adj. -m în căc io şi. crăpăt n. - alimente.

88 crăpăţăl adj. - cu crăpături, crăpoåică / - femela crapului, crăscău n. - vin negru, crătişoåră / - cratiţă înaltă, creangă / - cracă. La DU. creåsta-cucoşului n. - cioroi. creåsta-cucoşului n. - lăcrămioară, creåstă / - mătase Ia ştiulete, creatură / - nemernic, crcdcnţă / - bufet (mobilă), credinţă/ - datorie, credit, credinţă / - logodnă, credzút adj. - de încredere, credincios, créiser n. - sfredel de tîm plărie. crem n. - cremă de ghete, crem ene/ - piatră care face scîntei. crém ene/ - bucăţică de cremene, crémine / - unealtă prim itivă de tre­ierat.crestă (a) - a încondeia. La DD. crestât m. - cocoş. (I.Creangă). crestături/ pl. - ornament la streaşină, crestite adj. - încondeiate. (DD). creţ m. - ornam ent la streaşină. Creţeana (BDŞ, 1466)- v a le .Creţeşti (BDŞ, 1500) - sat.Creţescul (CDŞ, 1443)- s a t . crcţós adj. -c îr lio n ţa t.Creţovnicul (BDŞ, 1458) - boier, cr e ţú ică / - tava cu marginea vălurată. Creţul (BDŞ) - boier.C re ţu l (CDŞ, 1448)-p îr îu . c re ţú şcă / — v. cre ţu ică . c r íc lă / - pahar pentru bere. c r id ă / - cretă. La DU. crihån n. - mămăligă mare. La CADE. c r ijm ă / - p în z ă de învălit copilul, crilă/ - droaie. La T.Pamfile. La CADE. c r ílă / - ju m ă ta te din năvod, c r im ă / - crem ă de ghete.

c i imíii adj. - galben-deschis.el iminări m. — hoţ.crin m. - trandafir.c r í n c ă / - t i g a i e cu coadă lungă.erínocică / - cratiţă.c r ín tă /.' - m asă pentru caş.eripălă / - clipă. (TD).eripalcă f. - cordenci. La DU.eripd işón n. - basm a de bumbac.criså lă / - amnar.erisă lcă f. - scăunel (cu spătar).crisăneăsă / - barba-boierului (plantă).eriş m. - crişan. La DU.eríşeă / - capac (la ladă).críşcă f. - capac la sicriu.e r í ş e ă / - fund de acoperit căldarea.c r í ş c ă / - capac la cratiţă.e r í ş e ă / - cratiţă cu coadă lungă.eríşeă / - m ăsură de rachiu.c r í ş c ă / - bucăţică. La CADE.críşcovă/ - pescăruş de baltă.crişní (a) - a scrîşni.c r i ţ ă / - amnar.c r i ţ ă / - oţel. La DLR.criţă adv. - din cale afară. E x p r . Beatc riţă = beat turtă.criţós adj. - rău, arţăgos. La CADE. crivåc n. - lemne la părţile luntrei. crivâlă / — m enghine de lemnărie, crivâlă / - unealtă de sucit frînghii. c r iv â lă / - v. conovăţ. crivat n. — pat. La DLR. crivat n. - ladă cu crivat. (Th.Holban). crivăţ n. — vînt care suflă iam a în Mol­dova dinspre nord-est. crivăţ n. - nord. (I.Creangă). crivéle n. pl. — v. crivac. crivoåce n. pl. — v. crivac. crîjm ă / — v. crijmă. c r îjn iţă / - răscol la căruţă.

crîjunéţ n. - parte încovoiată a săniei, crîlåş m. - năvodar de stînga năvodului, crîm m. - stînjenel. crîmeån m. - locuitor al Crîmului. crîmpotw. - răstimp. La CADE. crîm poţi (a) - a sfîrteca. La DLR. crîng n. - prisnelul morii. La DU. crîng n. - crug. La DU.Crîngul (BDŞ, 1495)- p îr îu . crîsnic m. - paracliser. La CADE. Crîstişor (CDŞs, 1480)-b o ie r , crîsnic n. — halău. La DEX. críşcă (a) - a scrîşni. La DLR. crîşcåre / - scrîşnire. críşcă / - acoperiş, fundişor. crîşm år m. - cîrciumar. La DLR. crîşmă (CDŞ, 1408) - orîndă. crîşm ă / - circiumă, crîşmăreâsă/ - cîrciumăreasă. La DLR. crîşm ăriţă/ - cîrciumăreasă. La DLR. crîşmuşoåră/ - cîrciumioară. La DLR. cr îşm ú ţă / - cîrciumioară. crîşni (a) - a scrîşni. La DU. crîtiţă / - cîrtiţă. cr o h m å lă / - aspreală. La DLR. crohm ălă / - scrobeală albă. crohm ălí (a) - a scrobi, crohm ălít adj. - scrobit. La DLR. crohm olí (a) — a aspri. La DLR. crói n. - croială.croi (a) - a lovi, a bate cu biciul, cróilea. interj. - la fugă. E x p r . Croi- lca, băiete = la fugă, băiete.Croitorii (CDŞ, 1448)- s a t .Croitorul Mihail (CDŞ, 1448)- ră z e ş , croitori m. - cuţit la plug. croitul n. hot. - îm părţirea zestrei, crom påşi n. - tîrnăcop.

89

croncån m. - corb. croncău m. - corb. La CADE. crópcă / - dop de sticlă la garafă, crópcă f. - neghiob. E x p r. îi prost ca cropca = prost de-a-ntregul. cropílniţă f. - m aşină de stropit, cróşnă f . - sarcină purtată în spate, crovleăncă f. - cîrnaţ din măruntaie, crúce f. - orcic.cruce f. - încrucişarea firelor la ţesut, c r ú c e / - capăt al rîşchitorului. c r ú c e / - braţe la vîrtelniţă. c r ú c e / - chingă la ferăstrăul cu ramă. cruc i (a) - a înjura de cruce, c ru c i (a) - a se mira. crucióc n. - cîrlig la cange, crucióc n. - vargă arcuită la coasă, cruc işă culj. - pezişă. c ru d â c adj. - cam crud. c ru d z î (a) - a se fierbe rău. (DD). c ru d z î (a) - a nu se coace bine. (DD). cru g n. — orbita unei planete, c rú g u ri n. pl. - lambe la căruţă, cruhós adj. - bulgăros (pămînt). c rú jc ă / -c r ig h e l.crumåri n. - cultivator dreptunghiular.crum åri (a) - a afina.crum aruí (a) - a afina.crunt adj. - însîngerat (CM).cruntă (a se) - a săvîrşi fapte urîte.(I.Neculce).crúpcă / - faină am estecată cu tărîţe. crúpe / pl. - grîu măcinat mare. crúpe f .p l . -u rlu ia lă . crupós adj. - bulgăros (pămîntul). cruşălă / - argăsire. La DU. cr u şă lă / - preparat din scoarţă de arin. cruşí (a) - a argăsi (pieile). La CADE.

90 cruşít adj. - argâsit, tăbăcit. La CADhcru şî (a) - a se înroşi. E x p r . Poam ip rin d e a se c ru şî = începe a se coacec rú tc ă / - tort pentru zeghi. La DUcru z i (a) - a nu fierbe. (TD).c u b ă n că / - căciulă cu apărători.cubeéş n. - putinei.cubéi n. - putină.cubóş n. - coş de prins peşte.cuc n. - buclă.cú că / - unealtă de pescuit.cú că / - legătură de aţă de bumbac.cu că / - femela cucului.cuchí (a) - a se încurca (firele).c ú c im ă / - căciulă.cuc iúe/ - cuşcă pentru câine.C uciu lă teşti (CDŞ, 1448)- s a t .cuciuléi m. - căţel.C uciu leşti (CDŞ, 1448)- s a t . cu c o å ră / - cocor. La DU.C u co ara (CDŞ, 1443)- v a le .C ucoară G rigore(C D Ş, 1441)-sto ln ic.C u co ran u l Ion (CDŞ, 1453)-b o ie r .cucostîrc m. - cocor. La DLR.cucostîrc de rach iu n. - carafă de 3 /.cucóş m. - cîrlig de rufe.cucóş m. - stînjenel.cucóş m. - m iez de pepene verde.cucóş m. - parte a plugului.cucóş m. - cocoş.cucoşéi m. pl. - floricele. La CADE.cucoşél m. - stînjenel.cucoşel m. - crin.cucoşél m. — ghiocel.cucóşi m. pl. - gogoaşe. E x p r . A-i cîn-ta cuiva cucoşi = a-i spune minciuni.cucoşi (a) - a se umfla în pene.c ú c u d ă / - oaie înaltă, slabă.cucúi n. - umflătură. La DD.cucúi n. - buclă.

licúi n. - moţ. La CADE. u im ii) (a) - a se cocoţa, i i i c i i ú U adj. - moţat. ( M . Sadoveanu). ciieuiât adj. - cu corniţe mici.■ um ilit adj. - cocoţat. La CADE. cueuétă / - biserică. La CADE. c u c u lc ă s ă / - cucă. cuculcţ m. — cucuşor. La CADE.

u c u ló u c ă / - tr io r .cucului (a) - a alege cereale cu triorul. n i e u r ă / - p i e s ă la plug. n ie u ră / - tolbă. La DU. cu cu rb ău n. - curcubeu, e u c u r b e ţ íc ă / — plantă erbacee, eucurig i (a) - a cînta cucurigu, cucuríg i m. pl. - floricele, cucu ruz m. - rodul bradului. La DU. ciicurúz m. - porumb. La M.Sadoveanu. «'iicurúznic n. - sîsîiac. cucuvea f. - buhnă. La DU. c u c u v e å u c ă / - buhnă; bufniţă, e u c u v é ic ă / - buhnă. cudalb adj. - cu vîrful cozii în alb. C u d a lb i (CDŞs, 1472)- s a t .Cudalbul Ştefan (CDŞs, 1472)-vornic.c u d é r c ă / - soi de struguri albi.cú fa / - butoi mare.cu fîrn ăş n. - carafa mică.cufleţ n. - căpăcel la fitilul lămpii.cu fu n d å r m. - bodîrlău. La DU.c u h å n c a / - j o c popular.cuhaí (a) - a icni.cuhă í (a) - a tuşi. (Th.Holban).cúhlic n. - cană (de sticlă).c ú h n e / - bucătărie. (N.Labiş).C u h n e O an ă (BDŞ, 1482)-b o ie r , cúhne / - bucătărie de vară. c u h n işo âră f. - căsuţă în ogradă, cu h n o å ic ă / - bucătărie de vară. C u h u reş ti (CDŞs, 1483)- s a t .

cúi (la cataram a curelei) n. - zîmbóc.cúi (despicat în braţe) n. - şplint.cúi n. - fuscel la scară.cúi n. - m îner la sertar.cuiår n. - scîndură cu mai m ulte cuie.cú ib n. - vizuină.cu ib âb ă f. - păpădie.cuibăbă f. -p o d b a l.cuibar n. - ou lăsat în cuibar.cuibar n. - pînză de păianjen.cuibuşel n. - m uşuroi de pămînt.cuiéri n. - blidar.cuiéri cu poliţi n. - blidar.cuitoăre f. - zăvoraş la uşă.cuiúţ n. - cuişor de metal.cuiúţ n. - cuişor de lemn în cizmărie.cújbă f. - nuia pîrlită şi răsucită.cújbă f. - băţ încovoiat la un capăt.cújbă / - loc de întins plasa la uscat.c ú j b ă / - cureluşă la marginile luntrei.c ú jm ă / - căciulă.culac m. - chiabur.culåe adj. - vacă cu părul alb.culâre/ - holdă buruienoasă. La CADE.culâri n. - s tu f vechi.c ú l ă / - sac din pînză groasă.culăcím e / - chiaburime.culbec m. - melc.culc n. - cuişor de lemn în cizmărie.culcătoåre/ - dormitor.culeån n. - loc îngrădit pentru pui.culege (a) - a sm ulge (cînepa).culeşer n. - fa c ă le ţ .culíc n. - snop de secară îmblătit.culícă / - peşte m ic cu m ulte icre.culisă / - plantaţie în formă de fîşiiînguste.cú lm e/ - prăjină pentru rufe.

91

cúlm e (BDŞ) - v îrf de deal. eúlm e (BDŞ, 1475) - v îrf de deal. cultişóri adj. - culţi. (DD). cultiúc n. - pernuţă (pentru copii), cultiúc n. - pernuţă decorativă, culticăş n. - pernuţă decorativă, cultivat n. - săpăligă. cultivat n. - prăşitoare. cultivat n. - cultivator triunghiular, cum ăr n. - oală de noapte. La CADE. cum ăş n. - stofa de mătase. La DLR. cum ătră f. - naşa, în raport cu părinţii copilului botezat, c u m ă tr ă / — dans popular, cumătru m. - lup. La I.Creangă. cum ătrie/ - petrecere de la botez, cu m ă tr iţă / - cum ătră tînără. cum nat (BDŞ, 1470)- î n doc. lui Şte­fan cel Mare.cum nată / - tătaişă. La CADE. cum năţí (a) - a deveni cumnaţi, c u m p å n ie / - petrecere (a rudelor), cum paratívă / - magazin, cum pănă / - cîntar cu două talere, cu m p ă n ă / -p îrg h ie Ia cîntar. cu m p ă n ă / - furcă la puţ. cúm pănă / - lemn de ridicat greutăţi, c ú m p ă n ă / - pîrghie la ferestrău. cúm pănă/ — cruce la căruţă, cúm pănă / - cruce la grapă, c ú m p ă n ă / - cobiliţă. cú m p ă n ă / - năpastă, cum păni (a) - a preţui. (TD). cúm pcnc de cîntărit/ pl. - cîntar. cupîşoåră / - cană de lut. cum plí (a) - a nimici, cunichíe adj. - verzuie, cuníţă f. - dare plătită de străini pentru iernatul vitelor în ţară. La DU, DIM.

92 cunúnă/ - împletitură de aluat la colac cunúnă / - tălpile războiului de ţesut c u n ú n ă / - îm p le titu ră de usturoi, cunúnă / - coroniţă de flori. La DD cununie/ - piatră scum pă la inel. cununíţă/ - vinăriţâ. La DU. cupår m. - dregător dom nesc care tur na vin la m asa domnitorului. . cúpă/ - glugă de porumb, cúpă / - vas de “m ăsurat oile” , cúpă/ - ceaşcă, cúpă/ - urcior de lut, sticlă, cúpă/ - teică.cúpă / - vas legat deasupra găleţiicúpă de sare f. - cutie pentru sare.cupăríe/ - slujba cuparului.cupirim înt n. - acoperiş.cu p îşo å ră / - cană de lut.cuprinde (a) - a ocupa.cuptiór n. - cuptor. La DLR.cuptióri n. - nişă în peretele pivniţii.c u p tio râş n. - bucătărie de vară.cuptiórişte/ - cenuşar (la plită).curår n. — curea la hamuri.curaråri n. - curelar.curaţitóri n. - cuţit de curăţit copita.curaţitóri n. - rindea de primă operaţiecuraúşă / - gîtar la căpăstru.cură / - piele tăbăcită.cură / - fîşie de piele.cură / - cureluşă la opinci.cură / - cureluşă la puhă.cură / - curea (în general).cură / - iuft.cură lată / - chimir.Curăluşa (CDŞs, 1497)-m o ş ie , curătór adj. - curgătoare. (Gr.Ureche). curăţenie / - ulei de ricin, curăţí (a) - a jupuia coceanul de po­rumb.

cu ra ţi (a) - a castra.cu ră ţí (a) - a peni (o pasăre).c u ră ţit adj. - castrat.cu ră ţito ă re f. - cuţit se curăţat copita.cu ră ţito ă re f. - unealtă de jupuiat.curcan n. - viţă de vie bătrînă.c ú r c ă / - tu tc ă . La CADE.C urcă (DCŞ, 1448) - vecin, şerb. c u r c ă r í ţ ă / - îngrijitoare de curci, curcióc n. - cîrlig la fereastră, curcióc n. -z ă v o ra ş la fereastră, curcióc n. - cîrlig la cange, curcióc n. - cîrlig de rufe. curcióc n. - cui la m arginea luntrei. curcióc n. - clenci la fereastră (uşă), cu rc iu í (a) - a curăţa copacul, cu rcu b ău n. - melc. cu rcu b ău n. - măcieş. cu rcubee n. - curcubeu, eu rcubéci m. - curcubeu, curcubél n. - curcubeu, cu rcu b étă f. - curcubeu, cu rcu b étă f. - dovleac, eu rcubóu n. - curcubeu, cu rcubóu lu i n. - curcubeu, cu rcudúş n. - soi de prune, cu rc u d u şå r m. - prunar. c u r c u l í ţă / - pui de curcă, cu rd m. - persoană din Curdistan. cu rd ú c n. - rană la limba calului, cu rd ú n n. - v. cu rd u c . cu rech eríe f. - vărzărie. m re c h e r íu adj. - albastru-deschis. m rcc h éş te adv. - pe un cap. E x p r. îi (ăia curecheşte = tăia de-a rîndul. m réchi n. - varză. E x p r. Ar vrea să lie şi cu curcchiul uns, şi cu slănina-n pod = a trage foloase din toate, curechi - “ în jum ătatea de nord a ţă- ni". La DLR.

curechi m. - curechi de munte. La DEX. curechi m urat n. - varză acră. curechíşte f. - vărzărie. curechíţă f. - albiliţă (fluture), curechíu adj. - de culoarea curechiului. Curéchiu n. - localitate în Transilvania, curelúşi f. pl. - curele la opinci, curgăn n. - lucarnă, curgăn n. - movilă mare. curgătoare f. - jghebuleţ la teasc, curiåc n. - coteţ.curm ă (a) - a tăia lemne cu ferăstrăul, curm ătură f. - tăietură pe copac, curm ătură f. - rumeguş, curm edzîş n. - fuscel la scară, curm edzîşări n. - răscol la căruţă, curm edzîşări n. - druci la car. curm éi n. - papură împletită, curm éi n. - urzeala pentru rogojini, curm éi n. - şuviţă de coajă de tei. curm éi n. - sfori de papură, cúrnic n. - coteţ.cu rnú ţ m. - p lantă erbacee tîrîtoare. curnúţi m. pl. - spini. (Th.Holban). curochíşniţă f. - urechelniţă. cu rp an år m. - hoţ de pepeni verzi, curpănåş n. - cîrlig la curpeni. curpiní (a) - a face curpeni. curpiní (a) - a culege păstăi, curpiníş n. — curpeni de fasole, cursă f. - autobuz de rută. curtculíţă f. - palton scurt, curţîí (a) - a scîrţîi. curúc n. - ciorchine de struguri, curúc n. - frîntură de ciorchine, curúci n. - ciorchine de struguri, curúci n. - cîrcel la o plantă agăţătoare, curugíu m. - paznic la vie.

93

cu rug íu m. - paznic la cîmp.cu ru í (a) - a gînguri (porumbeii).C u sa ră (CDŞ, 1437) - „unde a fostCusară...” .c ú s c ă / - lăcustă.cúschic f. - pîrghie.custâ (a) - a fi în viaţă, a trăi.cus to ri (a) - a drege cu custura.cusu tó ri m. - croitor.e u s tú ră /.' - unealtă de curăţat copita.c u s tu r í c ă / - cuţitaş de curăţat faguri.c u ş c u l i ţă / - loc îngrădit pentru pui.cuşcú ţă / - v. cuşculiţă.c u ş c u ş o â ră / - v. cuşculiţă.cuşm åri m. - meşter care coase cuşme.c ú ş m a -şe rp e lu i/ - zbîrciog.cuşm ă / - căciulă. E x p r. A um blacu cuşm a în m înă d u p ă cineva = a seumili.cuşm ă f. - gujm ă (CM), cuşm ă f - găm ălie la cui. cuşm ă f. - pălărie la floarea-soarelui. cuşm ă cu urech i f. — căciulă cu apă­rătoare.cuşm ulíţă / - căpăcel la fitilul lămpii.

94 cúştic n. - loc sterp în porumbişte.cuşúlcă / - cămaşă femeiască.cuti! interj. — se alungă viţeii.cutie (pentru tutun) f. - carabuşcă.cutie f. - toc la fereastră.cutie f. - solniţă (de lemn, pe perete).cutiór n. - cuptor.cuturi (CDŞ, 1425) - cătune.Cuţitna (BDŞ, 1490) - pîrîu.cuţitoăe / - rizacă.cuţitói n. — cuţit de dulgherie.cuţitoí (a) - a ciopli draniţa.cuţitúră f. - cuţit de curăţat copita.cuţiubúşcă f. - vătrai.cuţiúpcă f. - vătrai mic.cúţu m. - căţel.cuţulåchc m. - căţeluş.cuţulåi m. — căţeluş.cuveni (a) - a dostoi. La CADE.cuvertură f. - covor în romburi.cuvîntăréţ m. — bun de gură.cuzíst adj. - membru al partidului deextremă dreaptă condus de A .C.Cuzacúzne f. - fierărie.cuznéţ m. - fierar.cuzniţă f. - fierărie. (T.Pamfile).

DiIk (a) o m ăt - a ninge, tiu (ii) eu balån - a vărui.( I n d ic / - dădacâ. La CADE. tliih n. - acoperiş Ia casă. iluliiúcă / - olane, iliiht n. - acoperiş la casă.(Iii jd ic / - dare. La DIM dalacån n. - căleap.(Iii 111 n. - grajd. (DD).iliitu n. - sarai. La CADE.du m ase n. - adamască.iliiiiiască (BDŞ, 1462)- î n doc. lui Şte-liin cel Mare.lam ă/ - ornam ent pe ţesături,

tliin ib lå/ - apoplexie. La DU. dam blag ii adj. - ţicnit, ilåm că/ - burdufuri la vintir. tliim că/ - unealtă de pescuit, tlanăc m. - viţel de 1-2 ani.(låncic m. - slugă, argat, d a n c ú ţă / - viţică de un an. d a n g å / - semn făcut pe şoldul vitei, ilangalău n. - mai de bătătorit pămîntul. iliinie (BDŞ, 1497)- î n doc. lui Ştefan tel Mare.(lănţu n. - dans de nuntă.dap n. - căprior.d a r prep. - da. La DU.d a r å / - taler la cîntarul de mînă.d a ra b a n m. - soldat de gardă.d u rab ån c ic m. - toboşar. La DU.d a ra b a n ă / - roată de transmisie.d a ra b a n ă / - tobă. La DU.ila ră b ă / - calup (de săpun).d a r å b ă / - turtă (de ceară).( la rad å ic ă / - trăsură veche. La DLR. d a ra v é lă / - bucluc, tlarn (în) adv. - în zadar. (M.Eminescu). dascăl (BDŞ, 1476 )- d ia c .

dascăl m. - învăţător. La M .Eminescu. datină / -p re d a n ie . (DLR). dăbălăză (a) - a lăsa (capul), dăbălăzăt adj. - lăsat în jo s capul, dăbilăr m. - strîngător de dări. dăbílă/ - dajdie, bir. dăcău n. - unealtă primitivă de treierat, dădacă / - guvernantă, dădăe / - dădacădădăóri adv. - de două ori consecutiv, dăinăí (a) - a se legăna pe picioare, dălåc m. - vită nărăvaşă, dălcăúş m. - cîrm aciul plutei, dăltíţă / - şurubelniţă, dăngălui (a) - a bătători cu maiul. dănănâie/ - bazaconie, dăndăna / - tămbălău. dăndănae/ - năzbîtie. La CADE. dănuí (a) - a dărui, dănuíre/ - dăruire.Dănuţa (CDŞ, 1433)- s a t dărăb n. - ciorchine de strugure, dăråb n. - parte dintr-un lot. dăråc n. - vargă Ia coasă, dărăbån m. - soldat pedestru, dărăboâe/ - fem eie grăsană, dărăbúţ n. - bucăţică. M .Eminescu. dărăpănă (a) - a lipi primul lut. dărăpăni (a) - a flecări. dărăúş n. - alunecuş. dărcări m. - om care dărăceşte lîna. dărmă (a) - a distruge, dărîm ă (a) - a doborî (copacul), dărîmă (a) - a rupe (haine), dărîm ă (a) - a se risipi (butoiul), dărîm ătúră/ - crengi tăiate. La DU. dărm åt adj. - zdrenţăros, dărm óşi adj. - zdrenţăroşi.

dăruşåg n. - dar. La V.AIecsandri. dăseălâş m. - dascăl începător, dăscălie / - învăţătură. La I.Neculce. dăúd n. - apă înconjurată de stuf. de-acúşca adv. - acuş. dc-a-n curcili babii adv. - de-a dura. deal (CDŞ, 1392) — ridicătură. deal tócm a n. — loc drept.Dealul Paltinului (CDŞ, 1411) - în­semn de hotar.Dealul Holm ului (BDŞ, 1491) - în­semn de hotar.Dealul Rusului (CDŞ, 1437)-în se m n de hotar.Dealul Săcării (BDŞ, 1490) — însemn de hotar.deal n. - movilă. La DD. deal n. - cîmp, ogor. deamînă adv. - la îndemînă. de asem enea adv. - t i j . deavólna adv. - îndeajuns. La DLR. deåvur m. - vom icel (la nuntă), dec! in te r j- iata-aşa! La DU. d é c ă / - pătură.d é c ă / - tava cu marginea reliefată.d c c ă / - tava dreptunghiulară.decíndca adv. - dincolo.deciocălå (a) - a jupuia. La CADE.decît adv. - dar. La CADE.dédină / - datină, obicei.dédiţă / - plantă erbacee otrăvitoare.dediţíu adj. - liliachiu.deghelúşca adv. — de abia.deghelúţa adv. - de abia.dégit n. - cîrlig la cange.déjă / — vas în care curge vinul dinteasc. La DU.dejghioca (a) - a jupuia cocenii de foi. dejéri n. - ciubăr. La DU.

96 d eleåncă/ - parcelă de legume, deliu adj. - îndrăzneţ. La V.AIecsandri d é ln iţă / - parcelă de pămînt. D é ln i ţă / - toponim, d é ln iţă / - moşie (a satului), d é ln iţă / - şanţ adînc. delóc adv. - canci. La DEX. delung í (a) - a prelungi. (TD). delung ít adj. - prelungit, dem încă t n. - mîncare. dem încåte (pe) adv. - dis-de-dim inea ţă. La Th.Holban.dem oldoven izåre/ - m untenizare, ol tenizare.dén ie / - ritual bisericesc, d én ie / - rug în noaptea învierii, d en tín ă / - pană la coarda ferăstrăului D eocheţi (BDŞ, 1468)-c ă tu n . Deocheţi (BDŞ, 1495)- s a t . deosebit adv. - başca, d ep in ză tó r m. - dependent, d ep răc i adv. - cu totul. La CADE. d ep rin d e (a) - a moşteni, derbedéu m. — vagabond, derég m. — stîlp la casă.D erép tu l (CDŞ, 1437)- p îr îu .deríş adj. - roşietic cu peri albi (calul).derîd ica (a) - a deretica. La DU.derinéc m. - druc de-a curmezişul.dcrm clí (a) - a se mîntui.d e r t m. - necaz.d e r t n. - urluială.dertó s adj. - îngrijorător.dervelí (a se) - a se murdări.des adj. - puternic, rezistent.d e să g ă riţă / - ţesătoare de desagi.desăgí (a) - a încărca, a îndesa.d esă lg ú ţă / - desagă.d esb îrn å (a) - a se desprinde.desbunghiå (a) - a-şi descheia nasturii

descăleca (a) - a se da jos de pe cal. descăleca (a) - a întem eia o ţară descăleca (a) — term en folosit pentru prima oară în m oldoveneşte de croni­carul m oldovan Gr.Ureche pe la 1635 în legătură cu întem eierea Moldovei, descăleca (a) - a aşeza statornic într- un loc. La Gr.Ureche. descălecare f. - aşezare, statornicire, întemeiere. La C. Negruzzi. descă lecăto r m. — întem eietor de ţară. La M .Eminescu.deschide (a) - a începe. E x p r. A des­chide cîm pul = a începe lucrările de primăvară.descotorosi (a) - scăpa de cineva, dése f. pl. - plase de prins peşte, dcscåtcă f. — zece. desetínă f. - zeciuială, impozit, dcsetínă f. — m ăsură agrară, desétn ic m. - strîngător al desetinei. desfacă (a) - a jupu ia porumbul. La CADE.desfacă (a) - a jupu ia de foi ştiuleţii. desfăcât adj. - jupuiat de foi. La CADE. desfă tu i (a) - a dejuca. La I.Sbiera. d esfă tu ire f. - abatere. La I.Sbiera. d e s f îi ţa (a ) - a schimba feţele pernelor, desfă ta (a) - a expune mărfurile, d es fă ţa t adj. - deschis privirii, desm eţí (a) - a se trezi. I.Creangă. d esp ăn å t adj. — descheiat, despică (a) - a crăpa (lemne), desp ica t adj. — crăpat d csp ică tú ră (la iţa r i) f. - ghizdă. desto í (a) - a-şi descărca sufletul, d e s tră b ă lă tú ră / - desfrînat. des tro ien í (a) - a ieşi dintr-un troian, d es ţerâ (a) - a exila. La M. Kogălni- ceanu.dcşån ţ n. - m irare. La DU.

deşănţat adj. - de mare mirare. La DU. deşchicătúră / - despicătură. deşiră (a) - a depăna, deşucheat adj. - ţicnit, într-o ureche, détcă f. - puiet de albini. detun n. - senin. E x p r . Ca din detun = ca din senin. La N .Ţurcanu. detună (a) - a doborî, devăroăică / - m am a voinicelului, devărói n. - tata voinicelului, dezbarå (a) - a se debarasa, dezbăte (a) - a elibera. La Gr.Ureche. d e z b in a re / - neuniciune (CM), dezbumbă (a) — a descheia nasturii, dezbumbăt adj. - cu nasturii descheiaţi, dezgheţat adj. - marghiol. M oldovenii sînt marghioli: Bagă fetele-n fiori. La G. Dem. Teodorescu. dezghin n. - lovitură. La DU. dezghina (a) - a dezbina. La DU. dezghioca (a) — a cura boabele de pe cocean.dezghiocare / - curarea cocenilor de boabe.dezghiocăt adj. - curat de boabe.dezghiocătoåre/ - unealtă dinţată cucare se cură boabele de pe porumb.diac n. - pisar, grămătic.diåc m. - cîntăreţ bisericesc.d i a t ă - sarcină testam entară.dicănie/ - unealtă de treierat.d í c ă / - m om ent de vîrf. E x p r. Ladică = la momentul decisiv.dichíci n. - cuţit de cizmărie. La DU.d ich in m. - econom la o mănăstire.dichisit adj. - priceput.dicît conj. - încît.didån m. - sperietoare de păsări.d iha i adv. - mai mult, mai bine.

97

dihanie/ - fiinţă, vietate. La I.Creangă. dihocå (a) - a scoate sîmburii din prune, dihocå (a) - a bate zdravăn, a frînge. dihoeå (a) - a se destrăm a (hainele), dihocå (a) - a hăcui came, varză. La DU. dihocåt adj. - sfîşiat. dihonie n. - ceartă, díjă f . - ciubăr.dijghiocå (a) — a strivi poama, dijghiocå (a) - a cura boabele, dijghiocå (a) - a cura. dijghioeătoåre f. - m aşină de strivit poama.d ijgh ioeă toåre/ - curătoare.D ij m ă / - m a h a la în satul Babele, dilică (a) — a se găti, a se sulemeni, dilicå (a) - a dezmierda. d ile å n c ă / — legumărie. dilijån n. - placă (de schijă la plită), dilín adj. - în m intea copiilor, dilim ån adj. - prostănac, d ím c ă / - arpagic.d ím c ă / - usturoi m ărunt din sămînţă. dim erlíe f. — m ăsură de capacitate, dimii m. pl. - berneveci. diminecioåră adv. — tare dimineaţă, d im itr íţă / -c rizan tem ă, dímon m. - diavol, drac. La I.Creangă. dímon m. - ştrengar. La M.Sadoveanu. dimpreună adv. - împreună. I.Creangă. din prep. - cu. dinapoi n. - coadă. (TD). dindåtă adv. - îndată, dineasårî adv. - din sara aceasta, dinga-danga interj. - sunete de clopote, dinioåre adv. - adineauri. La DU. din partea prep. - despre, dinspre prep. - despre.

98 d in sp ri p a r te a prep. - despre.d in te / - cîrlig la cange.d in te m. - lătunoaie.d in ţii babei m. pl. - lătunoaie.d in ţă r it n. - bir p lătit pentru ostenealadinţilor. La I.Creangă.d iochi n. - mirare. La DU.d ípa prep. - după.d íp i ci conj. - după ce.d ípi prep. - după.d irés n. — hrisov. (M .Costin).d ire s å lă /-m în c a re direasă. La CADE.d iriåc m. - stîlp la casă.d isc a p a rå t n. - amnar.d iscălţå (a) - a lepăda copita (calul).d isch iză tó r n. - m îner Ia sertar.d isco torosî (a) - a ţămui.discuí (a) — a afina cu boroanele cudiscuri.d i s c u í r e / - afînarea cu boroanele cu discuri.d iscu itó r n. - boroană cu discuri, d iscu rså re f. - iscodire, discusut. d isfacå lcă / - plantă medicinală, d ishobotå (a) - a lua coroana de pe mi­reasă.dispunså (a) - a dezlega aţele la opinci, d istinge (a) - a se descinge, d is tupå (a) - a destroieni. d isu p ram eåză adv. - spre amiază, d işa lå t adj. - fåră şa. d işíică / - viţică în ziua fatării. d işíică / - m ieluţă ori viţică de o lună. d işp å n ca / - dans popular, d iş té rn e (a) - a-şi petrece zilele. La M Eminescu.d iténcă/ - vergea la gura urzelii. (DD) d itu n å (a) - a fi lovit de fulger. (DD). d iu im en n. - parte a cotigii, d iúd iu adv. - frig. A fară îi d iu d iu = afară îi frig.

iltiiilluc n. - fluerâtoare. illvrtn n. laviţă lată.•Ilvilii n. pat cu speteze.

minune.illvfl /. femeie care se vrea admirată. ilIvU’lAr m. - slujitor care avea grijă de i iincclaria domnească, illvlul (a) - a proveni. (DD). illvuf ( a ) - a se mira. tlIshiii'A (a) - a se debărăsa. ili/bsiiră (a) - a se debarasa, tll/h răca (å) - v. a d iscă lţa (calul), ill/b le liu iâ (a) - a descheia. ill/M eliuiét adj. - cu haina descheiată, tll/b le h u ie tú ră f. - fem eie neîngrijită, illsgăibarâ (a) - a se descotorosi, d l/h o lb ă (a) - a vedea lumea, ill/.lcgå (a) - a se lămuri, ili/.inetici (a) - a-şi veni în fire. d izinúlge (a) - a peni (găina), dl/.vălí (a) - a scrînti. (DD). d ld îrlăn m. - prostălan. tlIcAri m. - păr pădureţ, ilm iiíri in. - foi la prisacă, fumar. tlíiubăc n. - dîmb. ilini p n. - greabăn (la cal), ilîreăei in. - m orişcă de hîrtie.(lîi câei 111. - mătură de ogradă.d ir d â lă / - palavragiu. La CADE.dîrdîí (a) - a pălăvrăgi.dîrdîí (a) - a suna a dogit (butoiul).dîrdîi (a) - a funcţiona (motorul).dîrdîiålă f. - v. dîrdală.dîrdîitóri m. - palavragiu.dîrî (a) - a lăsa unne.dîi î i lo å r e / - morişcă de hîrtie.ilîrjâc n. - coadă la îmblăciu.ilîr j ă / - băţ ciobănesc. La Th.Holban.dlr jé /. — coadă la îmblăciu.tlîrjé/. — v. dîrjă.

dîrjéf. - toroipan, dîrjé f. - prăjină de bătut nucile, dîrjél n. - coadă la îm blăciu. dîrlău m. - pierde -vară. dîrloågă f . - lepădătură. La N.Ţurcanu. dîrlom ăn m. - om leneş, dîrm éa f. - broboadă fară franjuri, dîrm oetúră f. - ciuruitură. dîrmói n. - dîrmon. E x p r. A trece prin ciur şi prin dîrm oi = a cerceta ceva amănunţit; a derveli, a ponegri pe cineva. A fi trecut prin ciur şi prin dîr­moi = a fi trecut prin multe încercări, dîrm oiă (a) - a cerne cu dîrmonul. dîrvålă f. - lucru prost. E x p r. De dîr- vală = care nu prezintă nici o valoare, dîrvălí (a) - a impune la munci grele, dîrvălí (a) - a terfeli (hainele), dîrz adj. - tare semeţ. La DU. dîsă f . - vatră de ferărie. doapă / - fem eie scurtă şi grăsană, doăpă / - sarma, dobâr m. - toboşar, dobâş m. - toboşar, dóbă / - tobă. La DU. dóbă f. - semănătoare, dóbă f. - caro. Crai de dobă.(DD). dóbă f. - traistă pentru hrană la vacă. dobăí (a) - a scobi, dobăí (a) - a bate toba. dobíncă f - ciocan de lemn. dobitoc (CDŞ, 1443) - în doc. lui Şte­fan cel Mare.dóbne f. - mai pentru crăpat buturugii, dóbne f. - ciocan m are în lemnărie, dóbne f. - ciocan de netezit tabla, doboşår m. - toboşar, doboşer m. - toboşar. La CADE. dobrílcă f. - m aşină de strivit poama.

99

dobzăla (a) - a bate crunt, doc n. - pînză groasă, docoşí (a) - a mocni (focul), docovoåe f. - rolă. dódă f. - fem eie cu părul lins. d ó d i i / pl. - aiurea. E x p r. A grăi în dodii = a grăi fară rost, într-aiurea. dódii f. pl. - brambura. E x p r. A um­bla în dodii = a um bla bezmetic, năuc. doftorie f. - leac. dogău n. - plută. (DD). dogoare f . - para focului, dogori (a) - a aerisi (răsadul), dogorî (a) - a se coace prea tare. dograi (a) - a se înlege. dóhot n. - păcură. La DU. dohotâr m. - persoană care vinde pă­cură.dohótniţă f. - păcorniţă. La CADE. doinår m. - cîntăreţ. doinaş m. - cîntăreţ de doine, doinaş m. - lăutar. La N.Ţurcanu. doină / - cîntec popular m oldove­nesc. La C.Negruzzi, M .Eminescu, V.AIecsandri, I.Creangă, M.Sadoveanu, C.Ivănescu...dóină f. - copcă mare pentru năvod, doini (a) - a cînta doina. La M.Eminescu. dóiniţă f. - şiştar. doióncă f. - şiştar. dolåp n. - bîrnă.dolbăe n. - unealtă de spart gheaţa, dolbâlcă f. - daltă de dogărie. dolbéşcă / - ciocan de netezit tabla, dólcă f . - căţea.dólie s .f. - loc domol în cursul apei. dólie f. - jh e a b la acoperiş, dólişte f. - loc bun de pescuit, doljoní (a) - a dojeni. (DD).

100 dolofan adj. - durduliu. La DU. domni (a) - a crăi (CM), domnia zim brului f. - Moldova, domol a d j - potolit. La DU. domoli (a) - a se potoli. La DU. domolit adj. - odihnit (CM), donată f. — carte imprim ată în lemn. dondăni (a) - a mormăi. La DU. donicioåră f. - şiştărel. d o n ic ú ţă / - şiştar mic. doniţă f . - găleată de muls oile. doniţă f. - şiştar. dop n. - bondoc.dop própcă n. - dop la dam igeană.dopuri n. pl. - resturi la lucrarea cînepii.dopurós adj. - de calitate proastă (lînă).dornic n. - priboi.doróşcă f. - covoraş pe podea.dos n. - căptuşeală.dos n. - um brar pentru vite.dos n. - cuşcă. Dos pentru cîne. {DU).dosålă f. — căptuşeală.dosålă f. - loc acoperit pentru vite.dosar n. - loc umbrit pentru vite.dosălnie adj. - dosnic.doschí (a) - a dormi.d o sch iţé le / pl. - turte de aluat dospit.dosélnic adj. - lăturalnic.dosi (a) - a da dosul, a fugi.doúdza (a) adv. - a doua zi.dovadă (scrisă) f. - rospiscă. La DEX.dovedi (a) (BDŞ, 1472) - a dovedi, aproba, în doc. lui Ştefan cel Mare.dovedi (a) - a învinge.dovedi (a) - a pobedi. La CADE.dovedire f. - victorie. (TD).doveditor /«. - învingător.drăbină f. - scară deasupra ieslei.drac m. - melc.draci n. - ferăstrău.

ilrAcIcă/ - maşină de strivit poama, di Adcă/ - lopată de fier. ilm rîşór m. - dentiţă. ih iieóvcă/ - lopată de fier. dnicuşân m. — melc. drnganåtă adj. - înclinată.(IrAge (a se) - a se găti. drAghin n. - stinghie la boroană. ilrnghinâri m. - carîmb la căruţă. drAghină f. - loitră. La DLR. drAgilă f. - cătină, druglatúră f. - greblătură. drugnătă adj. -p o v îm ită (movilă). (IrAgoste f. - vinăriţă.Dragul Pitic (CDŞ, 1414)-b o ier . Dragul (CDŞ, 1473) - spatar. drAiniţă f. - prăjină sub streaşină. drAlea adv. - brambura. E x p r . A îm - lila dralea = a umbla brambura, d r a m / - unitate de măsură a greutăţilor. drAneă f. - şindrilă. drAniţă f . - culme de atîmat haine. (IrAniţă f. - prăjină la corlatele puţului. drAniţă f - şindrilă. La DLR. draniţi (a) - a acoperi casa cu şindrilă, draniţít adj. - acoperit cu şindrilă, dranţuroâsă adj. - zdrenţuroasă. drapåc n. - mătură, drapåc n. — grapă.ilrapăc n. - cultivator de afînat pămîntul.ilrapăeică f. - mătură de ogradă.drapacuí (a) - a afîna.drapaluí (a) - a afîna.drapaní (a) - a netezi pămîntul cu grapa.d rA p ă / - cultivator.drnpînă (a) - a zgîrîia (mîţa).ilrAhinåri m. - loitre.dt'Ahinceåc n. - loitrari.(IrAcAríe f - minunăţie. drAcAríef. - năzbîtie.

drăeăríe f. - farmec.drăcăríi f. pl. - pătărănii.drăcim e f - draci mulţi La I.Creangă.drăcoăică f. - verigar.drăcuşor m. - drac mic. La C.Negruzzi.drăgăica f. - dans popular.drăgăn m. - dragun.drăgănéle f. pl. - farmece. La C.Hogaş.drăgănéle f. pl. - cireşe necoapte.d ră g ă n í (a) - a dezmierda.drăgăstoasă adj. - drăgălaşă.drăgucică adj. - drăguţă La I.Sbiera.drăguşóri m. pl. - drăgălaşi.Drăguţa (BDŞ, 1502) - sora lui Stan. drăm ălui (a) - a cîntari. La I.Creangă. drăncăní (a) - a suna a dogit (butoiul), drăncuí (a) - a acoperi cu şindrilă, drănicér f. - sindrilar. La DLR. drănicioâră f. - şindrilă mică. (TD). drăniţări n. - covor în carouri, drăniţi (a) - a şindrili. La DLR. drăniţít - şindrilit. La DLR. drăpăi (a) - a grăpa. drăpănå (a) - a afîna. drăpănåtă adj. - dărăpănată, drăsluí (a) - a m ătura cu m ătura de draci lă.dreåla adv. - bram bura. (DD).dreâsă adj. - încărcată.dreåsă adj. - întinsă.d reă să adj. - gătită.d rea v ă f . - peptene de dărăcit. La DU.dréble f. - scară deasupra ieslei.dregător m. - diriguitor la o petrecere.dregător m. - paharnic la nuntă.d rége (a) - a unge podeaua casei.drége (a) - a um ple paharele.drége (a) - a cenătui.

101

drége (a) - a schim ba bucatele, drége (a) - a curăţi pînza ţesută, drége (a) - a curăţi peştele, drélcă f. - burghiu de tîmplărie. d r é lc ă / - unealtă de făcut ghivent, dréle f. pl. - ciuperci comestibile, drélic n. - v. drelcă (burghiu), dreng n. - v. drelcă (burghiu), d rep n eå f. - lăstun-negru. La CADE. dréţă f. - plantă medicinală, d r é u c ă / - catarg la vela barcasului. dric n. - coviltir (la căruţă), dric n. - coşul căruţii. dric n. - partea de mijloc a unui obiect, drişcă / - lopăţică de uns. drit n. - drept. La CADE. drîgîí (a) - a zgîlţîi, a hurduca, d r îg lă / - m îrţoagă (cal), drîm bă / - val de oşti. (M .Costin). drîmbă /. - rătez (la ladă), d r î m b ă / - cîrlig la căpăstru, d r îm b ă / - instrument muzical, d r îm b ă / - unealtă de întins lîna. drîm boí (a) - a se bosumfla. drîmboi (a) - a se foi. La N.Ţurcanu. drîm búlcă f. — arpagic, drîngîí (a) - a da din picioare, droågă f. - căruţă mare. La CADE. droångă / - ta la n g ă . La CADE. drob (BDŞ, 1502) - drob de sare. drob n. - tescovină, drobílcă/ - unealtă de strivit strugurii, drobílcă/ - maşină de curat porumbul, drobínă / - mocirlă, d r o b ín ă / - alică.drobíncă/ - unealtă de strivit strugurii, d r ó h ă / - trăsură cu patru roţi. drójde / - boştină.

102 dropniţă / — drobiţă. La T.Pamfile.d r o sc ă r íe / - atelier pentru droşte.droscăríe/ - şopron.drosél n. - bobină.dróşcă / - săniuţă joasă.drot n. - belciug, sîrmă la botul porcului.drot n. — fier de frizat.drot n. — vergi de metal la loitră.drotuí (a) - a pune sîrm ă în bot.druc m. - cum pănă Ia puţ.druc cu crăcånă - furcă la puţ.druc m. - drug.druc m. - carîmb la loitră. La DU. druc de fer m. - lom. La DEX, DAR drúci m. pl. - beţe de răsărită, drúci m. pl. - război de ales covoare drufleåc n. - strecurătoare, drugâri n. — carîmb la căruţă, drugåri n. - druc lateral la scară, drugă/ - fus mare de răsucit, drugă / - coadă cu roată la putinei, drughínă / - prăjină la corlatele pu­ţului.d ru g h ín ă / -p ro p te a , drughineåţă / - creangă groasă, drughineâţă/ - prăjina pentru găleata de la un puţ.Drughineâţă/ - toponim, drúglă / - drugă.drujinăr m. — membru al unei drujine drujínă / - prăjină la puţ. drujínă/ - ceată armată, drujîncă/ - nadei, drum (BDŞ, 1473) - î n doc. lui Ştefan cel Mare.drum ăr m. - călător, drum åş m. - călător, drum eţărí (a) - a călători, drúnchi n. — greabăn la cal. drúşcă / - prietena miresei.

rin işlcăc n. - strecurătoare, i lu b id ă / - argăsire. i lu h i i lă / - puşcărie.Inhala / - vin prost,

dubås n. - luntre mare. i l ú b ă / - luntre.D ubăsari - oraş pe malul stîng al N is­trului.D ubăsarii Veclii - sat pe malul drept ui Nistrului.d u b ă /. - vas în care se scurge rachiul, ilu b ă lâ r m. — tăbăcar. La DLR. ilubă lă ríe /. - căldură, d u h ă l ă r íe / — m eseria de tăbăcar. ilu b ă lă ríe / - tăbăcărie. La CADE. d ub i (a) - a tăbăci. La DLR. dub i (a) — a topi cînepa. La DLR.• Iubi (a) - a bea peste măsură. La DD. • Iu b ir e / - tăbăcire. La DD.(Iubire/ - topire. La DD, DELM.dub it adj. - tăbăcit. La DD.d u b it adj. - topit, destrămat. La DD.ilu h lå r n. - rindea cu două cuţite.d u b la t n. - v. d u b la r.d iiboåe / — luntre.d iibó i/ pl. - luntre.d u b rav ă (BDŞ, 1 4 9 3 ) - crîng.du b rav ă (CDŞ, 1393, 1400, 1407) —a mg.d udåc m. — cufundai', dudă /. - m îndruliţă. iludănåş n. - parcelă de bălărie, dudău n. - bălării, d ú d c ă / - cucută-de-apă. d u d u c ă / - term en de politeţe, d u d u c ú ţă / - dom nişoară. La DLR. d u d u ie / - cuconiţă. La CADE. ( I i id u i ţă / — cuconiţă. La CADE. ilu d u lcă n ă / - m îndruliţă. La DLR. d u g h e a n ă / - m agazin.

dughenår/w. — prăvăliaş, dugheníţă / - prăvălie mică. dughíe / - mei. dughíe / — semănătură, duglån adj. - trîndav. La CADE. dúgliş adj. - leneş. La DLR. dugós adj. - leneş.duh n. - răsuflare. E x p r . într-un duh= într-un suflet. La CADE.duhån n. - uliu.duhån n. - tutun.duhăni (a) - a fuma. La CADE.duhlí (a) - a răspîndi un m iros greu.duhlít adj. - puturos. La CADE.duhóucă / - rolă.duhovnici (a) - a se spovedi.duhuri n. pl. - parfum.duh rău n. - năpust. La CADE.duién n. - unealtă primitivă de treierat.duiúm n. - v. duien.duiúm n. - m ulţim e de oam eni robiţi.dulachél n. - bufet (mobilă).dulåm ă / - haină îmblănită.dulåm ă / - haină a domnitorilor.dulandragíu m. - haim ana. La DU.dulap n. - m obilă pentru haine, cărţi.dulap n. - sistem rudimentar de irigaţie.dulåp n. - piuă.dulap n. — scîndură pusă pe două luntri.dulåp n. - scîndură groasă.dulap n. - masă de bucătărie.dulår n. - chirpic.dulâucă / - căţea. La N .Ţurcanu.dúlă / - pară altoită.dulău m. - câine mare.dulăucúţă / - căţeluşă.Dulcescu (C D Ş )-v is tie rn ic .Dulceşti (CDŞ, 1480) — sat.

103

dulhăní (a) - a îndopa.dulúţă f. — haimana. E x p r. A se duceduluţă = a o şterge, a fugi iute.dulvúri pl. - şalvari. La DU.dum ådă roşă f. - roşie.dumăn m. - pepene verde mare.dum ån m. - viţel fatat duminica.dum åtă / - roşie.dum ătă f. - pastă de roşii.dúmă f. - pernuţă decorativă.dúmă /. - specie a eposului ucrainean.dum béţ n. - dîmbuleţ.Dumbrava Caprei (CDŞ, 1425) - pă­durice.Dumbrava Roşie (BDŞ, 1495) - pădure, dum bravă f . - pădure de stejar. Dumbravă (CDŞ, 1430) - „curţile lui dum brăvnic m. - plantă erbacee, dum brăvån adj. - de dumbravă, dum brăveăncă - pasăre migratoare. Dum brăveni (CDŞ, l4 2 7 ) - s a t . Dum brăveni (BDŞ, l4 9 9 ) - s a t . Dum brăviţa (CDŞ, l4 4 7 ) - s a t . Dumbrăviţa (BDŞ, 1470) - sat. d u m e ă / - pernuţă decorativă, dum elór pron. - dumnealor, dum ésnic adj. - domestic. Cela ce va fura găini, gişte ş i alte paseri dumesni- ce... (Pravila lui Vasile Lupu). dum ésnic adj. - blînd. dumésnic adj. - gras (pămînt). La DU. dum ésnici (a) - a domestici, dum esnicit adj. - domisticit.Dumeşti (CDŞ, 1420) - „sat pe Bîcovăţ” dum ică (a) - a strivi struguri, dum ică (a) - a strivi. La N.Ţurcanu. dum icat n. - un fel de supă. La DU. dum inicănă f. - vacă fatată într-o du­minică.

104 dumitriţă f . - tufanică.dum nedzăréşti adj. - dumnezeieştidum nedzăréşti adj. - evlavioase.dup n. - smoc de lînă. La DU.dupăc n. - lovitură, pumn. La DU.după prep. - la.dupăbăgeåc n. - cotruţă.dupăci (a) - a da pumni. La DU.dupăcí (a) - a tivi.dupăcuptiór n. - cotruţă.dupăi (a) - a tropăi. La DLR.d u p ă i(a ) - a tropăi. (DD).dupăít n. - tropăit. La CADE.dupăitúră f. - tropăitură. La DLR.dupăolăltă adv. - unul după altul.dúpcă f. - monedă de argint. La CADE.dúpi m. pl. - joc de copii.duplăc n. - rindea de prim ă operaţie.d ú p lă / - pliu (la haină).duplí (a) - a se murdări.duplít adj. - murdar.dupurós adj. - plin de curnuţi.dupurós adj. - ciufulit. La CADE.dură (a) - a clădi. La DU.dură (a) - a se ocupa.durăn n. - sticlă rezistentă.dúră f. — baterie pentru lanternă.durăí (a) - a z u r ă i .dúrăt n. - zăpăceală. La DU.d ú r d ă / - a r m ă . La V.AIecsandri.durducån m. - ciumăfas.durduí (a) - a hodorogi.durduí (a) - a hurui. La CADE.durduít a d j - huruit. La CADE.durdum ănă adj. - scurtă şi groasă.durdúră f. — nevoie.durdúţă f. - armă.durlân m. - băieţandru.dúrlă f . - puştan. La CADE.durlígi m. pl. - ciupici. La DLR.

diirlúi n. - prichici. durlúi n. - tulpină de ceapă, durlui (a) - a cînta din trişcă.(Iurşlåc n. - strecurătoare, dur ui (a) - a da de-a dura. d u ru ito å re /.'— cascadă. La DLR. D uru itoårca / - sat. dúşcă / - înghiţitură. E x p r. A da de duşcă = a bea dintr-o înghiţitură, d ú ş c ă . / - toartă (la căldare), duşég n. - saltea.duşegúbină/ - p l a t ă de răscum părare a unei crime. La DIM. duşi m. pl. - dispoziţie. (TD). duşleân n. - strecurătoare, duşmană adj. - periculoasă.

duşníc n. - cenuşar (la plită).duşníc n. - cahlă.duşnie n. - lucarnă.duşníc n. - răsuflătoare la poloboc.dútcă / - tulpina cepei.dútcă / - m onedă poloneză. La DLR.duvålnic n. - cenuşar (la plită).duvleåc n. - strecurătoare.d voreå lă / - gospodărire. La I.Neculce.dvorí ( a ) / - a sluji. La C.Negruzzi.dzåmă (de peşte)/ - uha. La DLR.dzâm ă / - ciorbă de găină.Dzîrnă (BDŞ, 1488) - răzeş.

105

Eeconom ír m. — bogătaş.eetår n. - hectar.edec n. - ogor moştenit. La DU.édechi n. - frîu la căpăstru.édechi n. - coadă de căpăstru.eftin adj. - darnic (CM).egheréc n. - stanişte (a vitelor).ei interj. - îndemn, o poruncă.ei interj. - se întreabă ceva.ei interj, ei şi? ei bine. - arată trecereade la o idee la alta.éiţi m. pl. - cazaci de pe rîul laic.eléi interj. - interpelează ascultătorul.cleléi interj. — elei.elinésc adj. - grecesc.Ene m. - personaj folcloric. E x p r. A veni inoş Ene pe la gene = a fi cuprins de somn.Eni Nicolai (BDŞ) - jitnicer. éni m. - guzgan de apă.Epei (BDŞ, 1 4 8 1 ) - pîrîu. epirót m. - locuitor din Epir. epitróp m - membru dirigent al unui aşezăm înt public, al unei biserici, ep itr o p íe / - adm inistraţia unui aşeză­mînt public, bisericesc, epóhă f. - epocă. La C.Negruzzi. epråc m. - somn (pînă la 2kg). epurâş m. - şoldan.

epuråş m. - burete galben, épure m. - ştiucă. epureâscă f. - stil de înot. erbărie f. - depozit de p raf de puşcă, erbíu adj. - verde-saturat. ereâsă f. - erezie. La D.Cantemir. ereticíc f. - păgînie. La Gr.Ureche. eres n. - rătăcire, crmå m. - somn mare. crm úluc « .-m a n ta cu mîneci. crtå (a) - a-şi lua rămas bun. ertăciúne f. - oraţie de nuntă, erúncă f . - găinuşă. La DU. estorlålte pron. - acestorlalte. eşí (a) - a deveni. La I.Neculce. eşitoăre /.' - latrină, etåc n. - iatac. La C.Negruzzi. etéră f. - unealtă de pescuit. La DU. étră f. - vintir.evgheiiís adj. - nobil. La C.Negruzzi. evghenisí (a) - a boieri, evgheníst adj. - boieresc. Rominismul, — zise tot Alecsandri, — avea un înţe­les insultător pentru tagma evghenistă. “Român e ţăranul, eu sînt boier moldo­van ’’. La M.Sadoveanu. c z ă t ú r ă / - stavilă. La CADE.E zer (BDŞ, 1502)- p îr îu .E zereanu l Petru (CDŞ) - comis. E zereanu l M ircea (BDŞ, 1502) - fiul Drăguţei.E zeru l Lahului (CDŞs, 1459) - propri­etate.

FliU 'liic/ —făclie. La DU. lu d ó n n. — pasăre acvatică, lac tón n. — trăsură luxoasă.Iiictón n. — autoturism cu capotă. Iiictón n. - caroserie la autoturism, lunuri m. pl. — fagi.Ini in. - ţesătură deasă cu dungi în relief. IViică / — flanelă.IViină adj. — bun. N u-ichiar faină.(DD).Iiilacuí (a) - a făcălui.lalafói in. - căpăţînă de varză înfoiată.falcarâe / - boală la gît, falei.la lcari n. - falcă la cal.falcâri n. - curea la căpeţea.íiílcă / - lama bărzii.laice (BDŞ) - m ăsură de suprafaţă.l a i c e / - unitate de suprafaţă. La DLR.falcér 1 1 1 . - cosaş tocm it cu falcea.ía lc c r íc / - dare pentru fiecare falce devie. La DIM.lalcésc adj. - de falce. E x p r . P ră jinăfălcească = prăjină de falce. La CADE.fald n. - lama bărzii.fald n. - cîrlionţ.fald n. — cută.lalét adj. - stînjeniu.lalí (a) - a se lăuda.falitu l n. - arătarea darurilor la nuntă.fălit n. - rindea.I'alón n. - veşm înt preoţesc.lalóşi adj. — fudulani.falş (BDŞ, 1472) - î n doc. lui Ştefancel Mare.falţ n. - lam a cuţitoaiei. la lţ n. - rindea cu daltă în figuri, l a l ţo u c ă / - rindea pentru jgheaburi, lalţovíc n. - rindea de făcut jgheaburi, fanarag iu m. — cel ce aprinde fanarele, lan arg iu m. - fanariot. La DU.

fanaticesc adj. - fanatic. La C.Conachi. fanastîcuri n. pl. - mofturi, få n ă / - steag.fandosit adj. - fudul, lăudăros, făngle / - tigaie (cu coada lungă), fantăl mare n. - vas din doage de 500/. fantazíu adj. -p ric e p u t, fantozí (a) - a face mofturi, fapt n. - duşman.farafagåuă / - cleşte de scos cuie. farafastîc n. - mofturi, fasoane. La DU. farafói n. - varză pipernicită, faraon m. - căpcăun, faraon m. - copil obraznic, farasîu - drac. farbarå/ - ornam ent la streaşină, fârbă/ - vopsea, farbuí (a) - a vopsi, farelnic ni. - geambaş. farfåsít adj. - mofturos, năzuros, farfurie/ - faianţă, porţelan. La 1. N e­culce.farfurie d isfăţată / - farfurie întinsă.farmagíu adj. - fermecat.farmazon m. - şarlatan.farm azoånă/ - vrajitoare. La CADE.fârme (a) - a fărîmiţa.fa r n ic ú ţă / - farîmă.farsófcă / - rindea cu daltă în figuri.fărşi ii. pl. - foarfece.fartăl n. - lot de pămînt.fårtă / - şorţ de ferar.fartúh n. - şort de fierar.fartujóc n. - şorţ de fierar.fartúşcă / - şorţ de fierar.fåsc n. - lama toporului.fâs c ă / - lama cuţitoaiei.fasolă / - fasole. La CADE.

fa so lir e / - fandosire. fast n. - rindea cu daltă în figuri, fasúia-ciorii / — curcubeţică. fa su la -lu p u lu i/ -cu rcube ţică . fasulăríe/ - loc unde se cultivă fasole, fasúle-puturoase/ pl. - curcubeţică. fasúle-sălbatice/ pl. - curcubeţică. fasú le-pentru -p loşn iţ/ pl. - curcube­ţică.fasúle-glonţ / pl. - mîncare: fasolefierte, oloi şi ceapă crudă.få şă / - cingătoare colorată.fa ş ú c ă / - faşă.faşúe/ - bucată de slănină.få ta -p o p ii/ - j o c popular.fată prăpurică/ - văl la mireasă.fåtcă f. - halău. La Th.Holban.fåtcă / - coş de prins peşte.f â t c ă / - pînză de păianjen.fa t í lc ă / - ram ă (Ia fereastră).fatírcă/ - fereastă la iatac.fatírcă/ - oberi iht.faţa c a s e i / - podea de lut.faţa b a lco n u lu i/ - fronton.fåţa calidorului/ - fronton.fåţa casei/ - podea.faţa cerdacului/ - fronton.faţa cucoanei adj. - roz.faţa m esei/ — faţă de masă.fåţa paravanului/ - fronton.faţa forgancului/ - fronton.faţă/ - faţă de pernă.faţă / - cearşaf.fa ţă / - căpută la cizmă.faţă albă / - cearşaf.faţă de capatîi/ - faţă de pernă.faţă de coldără / - cearşaf.fåţă de iorgan / - cearşaf.

108 fåţă de masă de g u m ă / - muşama fåţă de plită/ - placă de schijă la plilft faţeråri m. — fluierari. faţiåtic n. - fronton (la cerdac), faţîiåt n. - fronton (la cerdac), fåur m. — fierar, fåur m. - februarie.Fauri (BDŞ, 14 6 8 )- s a t pe Bistriţa.fåză / - lama toporului.făcălătniţă / - mustuitor.făcălău n. - v . făcălătniţă.făcălău n. - facăleţ. La CADE.făcăléţ n. - vergea.făcăluí (a) - a strivi strugurii.făcăluí (a) - a am esteca legume fiertefăcăluít adj. - făcut pireu.făcător m. - tvoreţ. La CADE.făcătură / - înfăţişare.făcătură / - fermecătorie.făcut adj. - contrafăcut.făcuţél adj. - chipeş, trupeş.făcuţél adj. -ch e rc h e lit.făgån m. - fag tînăr, fåguleţ. La CADEfăgădår m. — cîrciumar.făgădåş n. - făgăduinţă. La CADE.făgădău n. - cîrciumă.Făgădău n. - sat. făgăt n. - pădure de fagi.Făguleţului (BDŞ, l4 7 3 ) -v a d . făguråş m. - făgurel. La M.Sadoveanu. făină de păpuşoi/ - mălai. La DLR. făitå / - văl la mireasă, fălălăí (a) - a fîlfîi. La CADE. fălbărîcă/ - ornam ent la streaşină, fălcăríe/ - oreion (boală), fălcăríţă / - tetanos (boală), fălcău adj. - fălcos. La CADE. fălceå/ - lopăţele la vatale. La DU. fălceå / - f ie c a re din tălpile săniei, fă lc e å / - falcă la cai.

litlrc'le/. pl. - stinghii la boroană. iillcír in. - fălcer, c|)a.nKapb-lucrătorul nuci fălci de păm înt sînt elemente îm­prumutate (de ruteni) din limba moldo- 11 'ne as că. La I.Bogdan, ffllcer m. - cosaş tocm it cu falcea. lAlccsc adj. - prăjină fălcească.Irtlci / pl. - craci la car.Iillcícă/ - lama bărzii.Iillfărå m. - palavragiu.lAli (a) - a se lăudă. La M.Eminescu.IA li (a) - a pream ări. La C.Negruzzi. Iillitór m. - lăudător. La C.Negruzzi. lăloåsă adj. - mîndră.I’ălós adj. — semeţ. La Al.Russo.lă lţu itú ră / - jgheab făcut cu rindeaua.făn å r n. — fanar. La CADE.fiínă prep. - fară. Coş fa n ă fund.{ DD).făn ín ă / - faină.fă răn é le / pl. - farîmiţe.fă rb ă ră le / pl. - ornament la streaşină.fă rdec ît adv. - num aidecît.tarfål n. - ferfeniţă.fă rfăcå (a) - a ferfeniţă.fă rfăcå ri m. - rădaşcă.fă rfăcâ t adj. — ferfeniţos.fărfă lóg adj. - lăudăros.I'ărfós adj. - terfos. ţa r in ă / - faina. (DD). f ă r i n ă / - faină. La CADE. fă rîm â (a) - a crăpa (lemne), fă rîm ă (a) - a fårîmiţa. La CADE. fărîm å ( a ) - a s t r iv i , fă rîm ă (a) - a ciopîrţi. fă rîm ă (a) — a nimici, fă rîm å (a se) - a face mofturi.F ărîm ă (CDŞ, 1 4 4 9 ) - răzeş, f ă r îm ă tú r ă / - fărîmă. La DLR. fă rm å (a se) - a se preface, fă rm â (a) - a strivi strugurii.

fărină / - fărîm ă (de pîne). fărm ăciós adj. - farîmicios. fărm ătúră / — fărîm ă (de pîne). fărm ăturéle/ pl. - fårîmiţe. fărtåt m. . - frate de cruce, fărtoi (a) - a da într-o parte (carul), făşcúţă/ - putinică cu capac. La DLR. fătåuă/ - văl al miresei, fătălói n. - fată bine dezvoltată, fătúţă/ - fetiţă.făţăríe/ -ipocriz ie. La I.Neculce. făţăríe/ - făţărnicie. La M .Eminescu. făţăríe/ - făţare.făţoåsă adj. - mare la faţă (femeie), făurår n. — februarie, făuråş n. - v. făurar, făurél n. - v. făurar.Făureşti (BDŞ, 1502) — sat pe Tutova.fecior bătrîn m. - flăcău stătut.feciorie / - tinereţe.fehréi n. - rindea cu daltă în figuri.féldă / - rindea cu daltă în figuri.felegeån n. - păhărel (de rachiu).felegós adj. - zdrenţăros. La CADE.felehérţ n. - crucea carului. La CADE.feleşåg n. - fire, fel de a fi.feleştióc n. - pămătuf. La DU.feleştiúc n. - bucăţică.felezău n. - m ătură rasfirată.felezui (a) - a mătura pleava.felgarée/ - rindea cu daltă în figuri.féli n. - mod, chip. La DU.feliurit adj. - de tot felul. La I.Creangă.felţåri n. - rindea de făcut jgheaburi.felţuitóri n. — v. felţari.feluri n. pl. — culori.fenér n. - fanarul morii. La DU.férbe (a) - a suda.

109

férbe (a) - a se cicatriciza. fercheş adj. — repezit, feredeu n. - baie. La DLR. fereduí (a) - a se îmbăia. La CADE. ferencă f. - cerc la plită, feresău n. — ferestrău. La DU. fereståri n. — toc la fereastră, fereståri n. - ochi de fereastră, mobil, ferestrâri m. - m eşter de ferestre, ferestrâri m. - toc la fereastră. Dzîşim ramcă, da mai moldoveneşte — feres- trari.( TD).ferestrâri n. - pervaz, ferestrâri n. - rindea dublă, ferestruică f. - ochi mobil la fereastră, ferestruică la ganoc/. - lucarnă, ferestruică la n a s - lucarnă, ferestruică mică f. - ochi de fereastră, ferestúcă /. - lucarnă, f e r c s t ú ţă /- v. ferestúcă. ferfeliţós adj. - zdrenţuros. ferfeniţă f . — zdreanţă. La DU. ferfeniţite adj. - v. ferfeniţoase. ferfeniţoåse adj. — cu foi multe, ferfeniţos adj. - zdrănţăros. La DU. ferghiréu n. - rindea (cu daltă în figuri), ferire / . - protejare. Că M oldova lup­tase mult pentru ferirea limbii de ... construcţiunile arbitrare ale filologi­lor era... cunoscut moldovenilor. La G.lbrăilcanu.ferm ecătoreăsă f. - vrăjitoare, fermi f. pl. - documente, fermól n. — fermoar, ferpelcţ n. - foaie pentru o piroşcă. férşăl m. - felcer.fes n. - festă. E x p r . A-i face cuiva fesul = a-i face, a-i juca festa, fesfeséle f. pl. - dichisuri. La CADE.

110 fe s fe şé le / pl. - zorzoane.féşnic m. — sfeşnic.feştéală f. - vopsea cu ulei.feştelí (a) - a ocărî, a batjocorifeştelí (a) - a mînji. E x p r. A o feşteli= a încurca treaba.feştclít adj. - ocărit, batjocorit.feştelít adj. — murdar. La CADE.féşter m. - pădurar superior.feştilă f. - cîlţi.feştilă f. - ţesătură groasă din cînepă feştilă f. - urzeală gros sucită, feştilă f. - aţă de cînepă gros sucită, feştilă f. - aţă (întreagă) a luminării feştilă f. - lumînare. La M .Sadoveanu Fete Gotcă (DBŞ) - pîrcălab. fetească f. - varietate de poamă, fetelég m. - bărbat care nu poate avea copii.Feteleşti (BDŞ, 15 0 2 )- s a t . feteléu m. - flăcău stătut.Feteşti (BDŞ, 15 0 3 )- s a t .fetică f . - feţişoară. La Gr.Vieru.fetică f. - plantă ierboasă.fe tn e g c â / - fetişcană. La DU.fe tn e g ícă / - fetişcană.fetneşică /.' - v. fetnegică.feţuí (a) - a unge podeaua (cu lut).feţuít adj. — uns cu lut.feţuitóri n. - rindea (cu două cuţite).íiåcu r n. - trăsură (cu patru roţi).f i d e å n ă / - p u i de vişin.fiéşti adj. — din rude mari.figăre f. - rindea (cu daltă în figuri).figăree n. — v. figare.figh ír n. - v. figare.figuróucă f. - rindea.figuri/ pl. — ornam ent la streaşină.fihrél n. - rindea (cu daltă în figuri).filandél m. - agent financiar.

ulm ii ii - rindea (cu daltă în figuri). I i l i i r i ic ă / - v. filarei.Ulii / foae. La DU.liH iră / - unealtă de făcut ghivent.IlU-tin adj. - stînjeniu.IlUgus adj. - zdrenţuros.Illiliérie f. - rindea cu daltă în figuri. Illlştióc n. - bucată mare.I l l lú n c ă / - rindea cu daltă în figuri. Illi'ui 1 1. - rindea cu daltă în figuri. Illoncår n. - rindea cu daltă în figuri. Iluaghél m. — agent financiar.Ilnadél m. - v. finaghel.Iliiânţ m. - agent financiar.I ln ă n ţă / - agent financiar.I lo å r ă / - frică.liong n. - fundă; bant. La CADE.liorós adj. -n ăp raz n ic . La DLR.liran cåri n. - carniz (la fereastră).f ire / - mîndrie. E x p r. A se ţine delire = a se ţine mîndru. La I.Neculce.liroåncă /. - perdea.lirm ån n. -g ra m o tă . (TD).firm an n. — surugiu.l í r l ă / - măsură de teren. La C.Negruzzi.liştånie f. — curăţenie. E x p r. A faceliştanie = a face curăţenie.li) adv. - gata.litiríe f. - strat de legume.fitóc n. — fiţuică cînd se trage la sorţi.lituí (a) - a termina.l i ţ i å n c ă / - ciocan m are de lemn.liţu itoå re f. - mistrie.lîlfiít adj. - peltic. La CADE.lîn å r n. - felinar. La M .Sadoveanu.lîn ă ri n. - felinar.ITnări n. - lucarnă. iM naţelor (BDŞ, l4 6 9 ) -v a le . I ln a ţe lo r (BDŞ, 1469)-p îr îu . lîn ă ra ş n. - fanar mic. La CADE.

fînăríe f. - islaz, fîntål n. - puţ artezian. fîntăl n. - puţ mare.Fîntîna Blidarilor (BDŞ, 14 9 1) - semn de hotar.Fîntîna Iui Epure (BDŞ, l4 9 3 ) -s e m n de hotar.Fîntîna Păducelului (CDŞs, 1493) - semn de hotar, fîntînår m. - puţar. fîntîna f. - puţ. La DEX.Fîntîncle (CDŞ, l4 2 5 ) -d e a l .Fîntîncle (BDŞ, 1482) — pîrîu. Fîntîncle (CDŞ, 1426) - sat pe Bahlui. fîntîníţă f. - izvor făcut de mîna omului, f în t în íţă / - puţurel. La DEX. fîrcigói n. - băţ de sucit funia, fîrfâlă f. - prăpăd, fîrfălóg m. - bărbat desfrînat. fîrfîí (a) - a lucra de mîntuială. fîrfîít adj. - făcut de mîntuială. fîrfîitúră / - lucru făcut de mîntuială. fîrîí (a) - a forăi (calul), fîrncå ni. - v. fîrnoagă. fîrnîi (a) - a fonfai. La DU. f îr n îit - fonf fîrnoågă m. - om fîrnîit. fîrşí (a) - a termina.Fîrtat(C D Ş, 1460) - „fratele lui Vlaico” .fîrţîcúş m. - corcoduş (pom).fîrţîcúş m. - porum brel (arbust).fîrţîgău adj. - fudul. La CADE.fîrţîí (a) - a se fuduli.fîrţîí (a) - a se preface.fîrţîí ( a ) - a cleveti.fîrţîiåc adj. - clevetitor.fîrţóg adj. - zburdalnic. La CADE.fis m. - copil pipernicit.

111

fisă adj. - certăreţ.fisîí (a) - a mocni (focul).fistic n. - nucuşoară. La DU.Fîstîc (BDŞ, 15 0 2 )- p îr îu .Fîstîci (BDŞ, 1497) - mănăstire.fistici (a) - a se buimăci. La DU.fîstoåge f. pl. - floace. (TD).f i ş c ă / - sadină (plantă).fişcîi (a) - a fluera printre dinţi. La DLR.fişchi n. - tulpină de ceapă. La CADE.f îş c h ie / - scursură de bălegar.fişîc n. - smoc (de iarbă).fişnéţ m. - om iute la caracter.fiştichíu adj. - verde-deschis.fiştichíu adj. - galben-verzui.fiţ m. - copil neastîmpărat.fiţă /.' - lepădătură. La N.Costenco.fîţă f. - fetiţă neastîmpărată.fiţcă f . - fetiţă zglobie.fiţîitúră f. — femeie înfumurată.flanca f. - flanelă. La CADE.flanícă / — flanelă.ílanilíu adj. - roşu-întunecat.flaimuc m. - nătăfleţ. La DU.flăcăi (a) - a holtei.llăcănåci m. pl. -flăcăuani de 15-18 ani.flăcăríe f. - flăcăraie.flăcăuan in. - tinerel. La CADE.Ilăcăuăndru m. - flăcău chipeş.flăcăuăş m. — tinerel. La CADE.flăcău bătrîncios m. - flăcău stătut.flăcău vechi m. - flăcău stătut.flăcău de-a doilea m. - văduvoi.ílăcău rămas m. - flăcău stătut.flăcău trecut m. — flăcău stătut.flăcău tîrdzîu m. - flăcău stătut.flăcău în stare m. - flăcău stătut.flăcău întreg m. - flăcău stătut.

112 flăcău în tot bunu m. - flăcău stStm flămînjiune f. - foame grozavă flămînjiúne f. Şi astfel general teanu (la început de ianuarie 1918/ u trecut Prutul ş i provincia (Basarabiiil devenise depozit de provizii pentru flamînjiunea noastră, a devenit, aş teptind vremuri mai bune, un teritoriu ocupat milităreşte. La N.Iorga. flămînjiórii m. pl. - flămînzii. flămînjiúne f. - foamete.Flăm înzilor (CDŞ, 1448) — gîrlă.flă ră so å re / - floarea-soareluifleå n d u ră / - zdreanţă.fleanduroåsă f. - te rfo a să . (TD).fleåşă f. - pansament.fleåşcă f. - zăpadă moale.flccău m. - maladeţ. La DLR.flecui (a) - a strivi (strugurii cu maşina)flecuí (a) - a m esteca bine.flecuşteţ m. - mărunţiş.flecuşteåţă f. - bagatelă. La DU.flegherâş n. - turn.flendărós adj. - zdrenţuros.fleoårcă f. - femeie desfrînată.fleoărcă f. - bîrfitoare.fleoårcă/ - gură spartă. E x p r . Tacă-ţi fleoårcă = tacă-ţi gura.fleoåşcă f. - noroi.fleorcăí (a) - a trăncăni.íleoşcăiålă f. - noroi.flco şcă rå e / - noroi.fleoşcăråiniţă f. - noroi.fleóşniţă f. — noroi.fléşie f. — flecăreală, trăncăneală.fleşteríţă f. - glod cu zăpadă.fleşteriţă f. - bîrfitoare.flcştură f. - flearţă. La CADE.fligher n. - cerdac.fliónc n. - cravată.fliónd n. - bucăţică de varză acră.

IIIiiiiiI ii fundă.HlomieAlă / — noroi.II111şt ai (a) - a bate cu biciul, lliuşi Ai (a) - a se murdări (de noroi), lliuşi'ă /. ciocan de rachiu. (CADE). HmşcA/ măsură de rachiu. (DU).IIm>( iúc n. — m încare la răpezeală. La ( AI)E.HoiicA/ - păr nepieptănat.Ilnarc/ - ghirlandă de flori la mireasă. llo A re / - ornam ent la streaşină. llo A re / - fundă.M oare/ - verigă la pripon. lloAre/ - vază. lloA re/ - spic de porumb. lloAre/ - joc popular. Iloare-boierească / - crizantemă. MoAre-de-casă/ - vază cu floare. Iloare-de-ceai/ - trandafir. Iloare-de-diur/ - trandafir. Iloare-de-rujă / - trandafir. Iloâre-galbenă f. - trandafir. Moâre-n-gavanos/ - vază cu floare, floare-n -h îrb / - vază cu floare. Moare-n-litră/ - vază cu floare. Iloâre-olo / - aloe.Iloåre-roşie / — trandafir, (loarea-bonzarului / — vetrice. (loârea-bostanului adj. - galben. Moårea-brumei/ - brînduşă. Iloårea-cabacului adj. -galben-deschis. Iloårea-cea-m are / - iarba-mare. Iloårea-crestei/ - ornament. Iloårea-ghiorghivanului adj. — liliachiu. Moărea-gramafonului - crin. floârea-răsăritei adj. - galben-închis. Iloårea-soarelui adj. — galben-închis. M oårea-stuhului/ - s p ic u l stufului, flocăiålă/ - păruială.Floceşti (BDŞ, 1472)- s a t .

florår n. - luna mai. florari n. — rindea (cu daltă în figuri), florari n. - ornam ent la streaşină, florărie/ - ornam ent la streaşină. Florea (BDŞ, 1495) - nepot al lui Frăţilă. florean adj. - bălţat, cu pete.Floreşti (BDŞ, 1495) - sat.flori/ pl. - ornam ent la streaşină.flóri/ pl. - coroana m iresei.flóri la c a s ă / - ornam ent la streaşină.florícă adj. - floreană, cu pete (vacă).f lo r ic ic a / - numele unei hore.floricică/ - fundă.floricică de cordică/ - fundă.florós adj. - înflorit.flueråş n. - to tîlc ă .flueråş m. - fluerist. La CADE.flúir n. - tulpină de ceapă.fluturåş m. - libelulă.foåe liniată / - propis. La DLR.foam ete/ - flămînzilă. (TD).foåşcă / - pelicică prea uscată.focâri m. - cuptoraş de vară.focaşîu adj. - roşu-portocaliu.focăí (a) - a face des focul în sobă.fo c ă r â e / - foc mare.focăríu adj. — roşu-deschis.focos adj. - înfocat. La M .Sadoveanu.focós adj. - rosu-aprîns. La M.Eminescu.focşór m. - degeţel-roşu (plantă).Focşa (BDŞ, 1495) - boier m oldovan.focşór m. - lum înărică (plantă).focşór in. — mieşunea.focşór m. - scrîntitoare (plantă).focuri n. pl. - procente de alcool.focuri n. pl. - baterii (pentru lanternă).focuşór n. - aprindere la plămîni (la cai).fodolíe/ - fudulie. (TD).

113

fodulóşi adj. - fudulani. fofåină f. - diaree, fofåină / - guturai, fofélniţă / - limba melifei. La CADE. fofleåncă f. - om de nimic, foflénchi interj. - tronc! La CADE. fóflic n. - buclă, fofológ m. - prostănac, fói n. - căpăţînă de varză înfoiată. fói n. - deşert (parte dintre ultima coas­tă şi şold la vită).fói n. - aprindere la plămîni (la cai).fói n. - plăcinte. E x p r . Foi cu brînză= plăcinte cu brînză.foi (a) - a respira.fói n. - foaie la fierărie. La DU.foileånă / — v. foiliţă.f o i l í ţ ă / -fru n zu liţă .foişor n. - pătul la vie sau la pepenărie.foişor n. - pernuţă (pentru copii).foişor n. - aprindere la plămîni (la cai).foişor îmbrodat n. - pernuţă decorativă.fóiul n. - frunza. E x p r . Foiul verde =frunză verde.fojgăí (a) - a mişuna. La DLR. fojgăitúră / - foşnitură. La DLR. folår m. - dregător care strîngea folăritul. folărít n. - dare pe stîni şi pe brînză. LaD IM .fo lb ó tc ă / - tricou, folcúţ n. - floc (de păr).Foleşti (BDŞ, 1502) - selişte pe Crasna.Foleşti (CDŞ, 1 4 2 9 )- sat.foleşti (a) - a face tîrg la Făleşti. (DD).folfăí (a) - a fonfai.foltån n. - parcelă. La CADE.foltăun n. - petec de pămînt. La T.Pamfile.Folticeni (CDŞ, 1490) - sat pe Şomuz.

114 fometóşi adj. -flăm în z i. fomfeå f. - buclă, fometicióşi adj. - înfometaţi, fonţonâri n. - funcţionar, foråib n. — m îner la sertar, fo r å şc ă / - faraş.forăí (a) - a sufla zgom otos pe năriforcăí (a) - a sufla zgomotos.forcoteålă f. - forfoteală.forfăí (a) - a fierbe în clocot.forfecătór adj. — cu vorbă multă.forgăng n. — cerdac.fórmă f. - tava rotundă reliefată.fort n. - cerc (la plită).fórtcă f - ochi de fereastră, mobil.fórtocică f. - ochi de fereastră, mobilfórtocică f. - ramă de fereastră.forţoli (a) - fandosi. La N .Ţurcanu.fosăí (a) - a mocni (focul). La DU.fósăiâlă f. - învălmăşeală.fo să ílă / - care răsuflă greu pe nas.fósîe f. - ezătură la izvor.foşalău n. - unealtă de scărm ănat lîna.foşcåri n. - căpăţînă de varză înfoiatăfoşcăí (a) - a fîşîi. La DLR.foşcăitúră f. - fîşîire. La DLR.fo şn e å lă / - fîşîire. La CADE.foşni (a) - a fîşîi. La M .Eminescu.foşn ire/' - fîşîire. La M .Eminescufoşnitură f . - fîşîitură. La I.Creangă.foşnit n. - fîşîit. La N.Gane, Al.Vlahuţă.frag m. - fag.frågă f. - viţă de vie.frågă f . - struguri.frantórcic n. - fronton (la cerdac).franţuz n. - cheie franceză.fr a n z e lă / - bulcă. La DEX.franzolí (a) - a se fuduli.fråsan m. - frasin.fråsnî m. - frasin.

......... .1 / şalincă cu franjuri. s o n i m. - toporaş.u | »i />/ lăstari neroditori, i | m p i - toporaşi. i itliiţ in curelar, m eşter de frîe. i ..... . p înea (a) — a zoii. La DLR.• m unţii (a) - a m ototoli.i nmliitA (a) - a strivi strugurii.• numişi (a) - a fermenta.i im ml A (a) — a durea. (DD).• a m ií(h) a se tîngui. La CADE.• i>iiin|i (CDŞ, 1429)- s a t . i iilrtuţi (BDŞ, 1503) - sat.m ilţfl (CDŞ, 1452) - „fecior al lui Ihedcon” .rrA|IIA (BDŞ, 1495)-bo ierm o ld o v an . i Aţileşti (CDŞ, 1448) - selişte.

i ilţlór m. - lăstar neroditor, i u ii (a) - a cura cocenii de boabe, i m i (a) - a strivi strugurii (cu maşina), •vi’ăţéi m. pl. - bucăţele mici de aluat, i ecăţei - sat.

i ccAţéi m. p i — drojdii, i rn lţé l m. - drojdie din plămădeală, i ig ;ir n. - cuţit cu două capete, i éiichi in. - roşie, l í'iicic n. - haină bărbătească, r í z ă / - buclă.rezîu adj. - de culoarea fragilor, rc/.uí (a) - a netezi, i igåre f. - tigaie (cu coadă lungă), i i g ă r e / - vergea pentru descîntat. i igåre f. - descîntec de sperieţi. i igarie f. - rindea (cu daltă în figuri), h g a tó r n. - tigaie (cu coadă lungă), i ig u rå t adj. - am orţit de frig. i íguri n. p i - febră vitulară. r ip t adj. - zgîrcit. i izú ră f. - buclă.■ icnite f. p i - nările calului.

frîmbie f. - ciucuri. La CADE. frînc m. - francez, frînghi m. - franj, frînghie f. - brîu îngust, frînghíu n. - bomfaer. frocní (a) - a forăi (calul), fructe n. p i - legume, frúcturi n. p i - fructe, frumoasă f. - peşte.Frumoasa (BDŞ, 1491,1503) - pîrîu. Frumoasa Mare (BDŞ, 1491) -p îr îu . Frumosul (CDŞ, 1411)- p îr îu . Frumoşiţa (BDŞ, 1503)- p îr îu . frum uşăl adj. - roşu-aprins. frumuşâţă f . - frumuseţe. La V. Vasi- lache.Frum uşălul (CD Ş, 1452) - unde a fost ~.Frumuşălul (CDŞ, 1428)-p îr îu . Frumuşica (BDŞ, 1473)- s c h i t . Frumuşiţa (CDŞ, 1436)- p îr îu . frundzări m. - plop. frundzåri m. - varză înfoiată. frúndză f. - felie subţire de pâine, frundzări (a) - a culege într-ales. frundzîşoåră f. - frunză de dafin, frúndzul m. - frunză. (TD). frundzuleână f. - frunzuliţă. (TD). frundzuoâră f. - frunzişoară. (TD). fruntåri n. - căpăstru, fruntâri n. - răscol la căruţă, fruntâri n. - fronton (la cerdac), fruntaş n. - curea pe fruntea calului, frúnte f. - fronton (la cerdac), frunte f . - bogat. E x p r . Tare de frun­te = fruntaş, bogat.f r u n te / - prim ul cules. E x p r. A cule­ge fruntea la harbuji = a culege primii pepeni.

115

frunte (a face). - a da în copt. E x p r. A face frunte de copt = a da în copt. frunteråş n. - fruntar.Frunteş (DBŞ, 1488) - stolnic, fruntiéră f. - fruntar. fr u n tíţă / - fruntar. frunţît adj. — îmblătit. frúnza-nucului adj. - cafeniu-închis. frúnza-plopului f. - plătică. frúnză-uscată adj. - cafeniu-deschis. frupt n. - produse lactate. La DU. fudulåni adj. - fuduli, fudulåş adj. - fuduli, fudulii n. pl. - testicule de bovine, fudulóşi adj. — fudulani. fugâlnic n. — rîndea lungă, fugån n. - râ n d e a lungă, fugåncă f. - v. fugan. fugånoc n. - rindea lungă, fúgă /.' - vijelie. E x p r . Afară-i fugă = afară ninge şi bate puternic vîntul. fugăní (a) - a netezi cu fuganul. fugări (a) - a răzmeri. La DLR. fughéucă f. - peşteră, fugi (a) - a se decolora, fugi (a) - a se şterge, a se lua. fugi (a) - a aluneca, a se surpa, fuguí (a) - a netezi cu fuganul. fu io å g ă / - rămăşiţi după alesul covo­rului.fuioågă f. - persoană istovită, fuiór n. - mănunchi de cînepă nelucrată, fuioare n. pl. - daruri mirilor, fulău m. - netrebnic. La CADE. fulg n. — spic de porumb, fulg n. - spic de stuf. fulgân n. - rindea lungă, fulgăní (a) - a netezi cu rindeaua.

116 F u lg er (CDŞs, 1489) - M ovilă lui Fulger.fulgeréşte adj. - iute ca fulgerul.fulguí (a) - a rindelui.fulgui (a) - a şterge cu m ătura de stuf.fuligoâsă adj. -m iţo a să .fultån n. - insuliţă acoperită cu stuf.fultăn n. - tufăriş des.fum n. - gospodărie, casă. La I.Neculce,fum agåri m. pl. - cărbuni presaţi.fumår n. - lucarnă.fumår n. - hogeag.fum år n. - foaie de prisacă.fum år n. - foc m ocnit cu m ult fum.fumårnic n. - lucarnă.fum årnic n. - foaie de prisacă.fumăgå (a) - a mocni (focul).fum ăgări n. - foaie la prisacă.fum ăgăí (a) — v. a fumăga.fumăgí ( a ) - v . a fumăga.fumăråri n. - dregător, încasa fumăritul.fum ăréţ m. - fum ător începător.fumărít n. - dajdie plătită de fiecaregospodărie (hogeag). La DIM.fum ător n. - foaie de prisacă.fumegai (a) - a fuma.fumeghi (a) - a mocni (focul).fund n. - fronton (la cerdac).fund n. - măsuţă joasă cu trei picioare.fund n. - fundişor de hăcuit varza.fund n. - gurar la c u p tio r .fund n. - capac la cratiţă,.fund de bucătărie « .- fund de hăcuitvarza.fund de sac n. — tăbultoc.fund la cuptor n. -g u ra ri .fund cu picioare n. - m ăsuţă rotundă.fund la cerdac n. - fronton.fundăc n. - fronton (la cerdac).fundåc n. - gurar la cuptior.

Ilimlm n înfundătură. ...... n partea încovoiată a săniei. I ti / măsuţă joasă cu trei picioare.tiimlii / Inud de hăcuit varza. • Iiiiiuire / - parte a săniei. iio.ni /. partea din urmă a căruţei. u i m i r e / - fronton (la cerdac). ..... l> .i(('l)Ş , 1428) —boier moldovan.I iiit<l«>(i (BDŞ, 1 4 8 4 )-sa t. ...... ii capac pentru oala cu lapte.I mulul ( BDŞ, 1491) - sat. Iul ealidorului n. — fronton.Iiin iliird i i . - v. funduc.• m ul ur i i i . pl. - obloane (la fereastră).I um ilirii Noi - sat.I um ilirii Vechi — sat.Imiilfiţ n. picior la păhăruţ,imiícéi pl. - bubuliţe. La DU.Iniile /. cunună (de ceapă).Iun ie de usturoi f. - cunună de usturoi, lim itei pl. - fire de paianjen.Iun íj>hc/ — funingine.Itinff’înă f. - funingine. La CADE.Im i i i . - hoţ. La I.Neculce.lu rå ( a ) - a s e furişa. La I.Neculce.furaj n. — raţie pentru cai.íui ii j n. - făraş.lu ra jîr m. - grăjdar.lurajîr m. - herghelegiu.Curatori m. — tîlhar. lurăciúne / — hoţie, furăjăl n. - făraş.C u rcă / - druc lateral la scară.C ú rcă / - stîlp Ia gard. f u r c ă / - par Ia corlatele puţului, f u r c ă / - coam e la rîşchitori. La DU. f ú r c ă / - unealtă de pescuit, l ú r c ă / - şezătoare.Cúrcă de a r i e / — furcă cu trei coame, furcă de chiatră/ - furcă cu opt coarne.

fúrcă de cum pănă / - furcă la puţ. fúrcă de pleavă/ - furcă cu opt coame, fúrcă de trier/ - furcă cu cinci, şapte coame.fúrcă deasă / - furcă cu opt coame, furcărie/ - şezătoare, clacă de tors. furculiţă / - parte cărnoasă la copită, furculiţă / - pieptene de bătut firele, furculiţă/ - coam e la rîşchitor. furculiţă/ - beţişor cu care se urzeşte, furculíţi/ pl. - ornam ent pe ţesătură, furdéliţă/ - viscol, furdí (a ) - a viscoli.Furdui (BDŞ, 1493) - nepotul lui Mîndrea.furdúşă / - prune mici. furíngine / - funingine, furlandisi (a) - a se fuduli, furluå (a) - a şterpeli. La I. Creangă, furtişag n. - găinărie, furtunåtic adj. - sperios (cal).Furul Laţcu (CDŞs, 1502) - seliştea lui Laţcu Furul.fus n. - coadă cu roată găurită la putinei, fus n. - ax cu ghiventuri la teasc, fus n. - m îner la m enghine, fus n. - boştină.fus n. — rădăcină în form ă de con.fuşalău n. - unealtă de scărm ănat lîna.fuşălíşte/ - risipă.fuşél n. - vergea la sulul de dinainte.fuşél n. - chingă.fuşél n. - tulpină de ceapă.fúştă / - fustă.fúşti n. - arm ă (ghioagă).futbólcă / - căm aşă bărbătească.fútru n. — piele de căptuşit cizmele.

117

Gga interj. - găgaitul gîştelor. gåbjă / - mînă, labă. La DU. gåbjă f. - palmă, gåble f. - furcă cu 3 -5 coame, gabrulétă / - trăsură cu patru roţi. gad n. - dihanie. La CADE. gadină / - jiv ină. La CADE. gaganâ n. - scrob. gågă f. - specie de gîşte. gaibă / - mînă, labă. La CADE. gåică / - ureche la pantaloni, gaidă / - c i m p o i .gåide/ pl. - picioare lungi. La DLR. gåid n. -g ă rd in ar. gaidunăr n. - gărdinar. gaiganå / - scrob. La DD. gaiţă / - zaică.gaiţă / - petrol lampant. La DLR. gaiţă / - lampă ţărănească, galadâc / -se c e tă , galagån n. - lemnuş la lanţul năvodului, galånă/ - specie de găini, galbanåreţ m. - icter, boală de ficat, galbanări m. pl. - am ică (plantă), galbanúş m. - gălbinare. galbâţ m. - gălbează (la oi), galbeni m. - m onedă de aur.Galbina (CDŞs, 1460) — pîrîu. galbinåre/ - icter, boală de ficat, gålbini/ pl. - icter.Galbini (CDŞs, 1460) - sat. galbinúţă / - micşunea. gålbîn-balaór adj. — galben-deschis. gålbîn-lum inat adj. - şarg (cal), gålbîn-turungiu adj. - şaten, gålbîn-zoios adj. - galben-închis.

gale / pl. - gogoaşă pe frunze.Galeş (BDŞ, 1499)- ta tă l vistiernicului Eremia.gåliţă / - pasăre de curte. La DLR. gåliţă / - pui de pasăre de casă. gåliţă/ — m reajă dintr-o singură reţea Galbin Duma (CDŞ) — boier, galón cu coş n. - damigeană. galón îngrădit n. - dam igeană. galón îm brăcat n. - damigeană. galtéli n. - rindea cu daltă mică. galús n. - vopsea pentru ţesături, gâlust n. - cravată.ganafíri m. pl. - spini pe m arginea dru­mului.ganc n. - prispă din scînduri.gånci n. - defect.gånoc n. - cerdac.gånoc n. - verandă sticluită.gânoc n. - pridvor de lemn în faţa casei.gånoc n. - prispă.garåfă / - carafa. La M .Eminescu.garåfă / - butelcă. La DEX.garåfă burduhoasă/ - butelcă.garåfă m ică / - butelcuţă. La CADE.garåflă / - toporaş.gard n. - plasă între două vintire.gardínă / - colac de piatră la puţ.g a r d ín ă / - plasă cu două vintire.gardíni/ pl. - ghizdele de lemn la puţ.gardiróp n. - bufet (mobilă).gardiróp n. - m asă de bucătărie.garitóni m. pl. - porumbei cu coadaînfoiată.gåriţă / - m ertic de vam ă la moară, gårniţ n. - m ăsură pentru cereale, gårniţ n. - mertic de vam ă la moară, gårniţ n. - vam ă (la moară), garniţă/ - vas de tinichea. La CADE. garníz n. - ornam ent la streaşină.

| ' i ...... i / urcior cu toartă. i i il / cană (de lut) de băut apă. n>efl / ceaşcă (de faianţă).HhhíI iii cioroi.H un n ţesătură de lînă.K mi .1 / jachetă femeiască tricotată.Hftti il / şatră.Unwkn n nod la furca de tors.i• i•' ti ii ii partea de jo s a măturii.»un an ii partea greblei cu dinţii.ii.iwUi //. gavanos.iun mi ii oală de schijă.Uuvikn ii orbita ochiului,iun nml /.' groapă cu apă şi noroi, iri*\ iinós n. - vas cu toartă deasupra, p ivunós ii. - vas de lut tară torţi. i ' n v i i i i ó s n. — borcan. La DLR.(íimm ós n. - vază pentru flori.Uiivnnós adj. — adînc. Loc gavanos = Ine uilîiic.rnvim oşcl n. -b o rc ăn a ş . un/ ii lampă, in /iir ii / — borul pălăriei, i'íi/dil /.' -c v a rtir . La DEX. l’ii/uíc n. — lampă.KiV/.niţă/ - lampă.Kfllijf (a) - a prinde fără veste, a înhăţa. l'jlh jiref . - prindere, înhăţare, l'.illijit adj. — prins, înşfăcat.Hrthuí (a) - a înşfaca, a prinde. H ilg ilíre/ - gîgîit.^ ilg iílíc e / — copil, pui. L aT h . Holban. m lg ă líc e / - f i in ţă mică. La DU. ivlgăuzoâică / — găgăuză.K ilibaråce n. - craci, picioare.Kilibărå (a) - a se căţăra, a se aburca, l-.ăidâc n. — prăjină de întins vintirul. Kilinâr m. — jandarm român în Basa- labia. Cum e Neguşi găinar, ce-o să-i mai frece p e unii, să tragă de la ei

ceva.(P.Dum itriu). D acă-l va prindeun găinar, adică un jandarm , să-l ia cuvo/-fta.(l.Pas). La DLR.găinărie/ - coteţ.găinărie / - loc unde se vînd găini.găinăríţă/ - găinăreasă. La I.Creangă.gălănă adj. - v. galană.gălăm óz n. - învălm ăşeală.gălătúş m. - bîm ă.gălătúş n. - cocoloş mare.gălătúşcă / - măciucă.g ă lă tú şcă / - m ăciulie la bîtă.gălbăjoåsă adj. - palidă.gălbănåşi adj. - gălbui. (TD).gălbănúţă adj. - galbenă. L aT D .gălbărúi adj. - gălbui.gălbenåşi m. pl. — m onede deiaur.gălbeneålă / - paloare.gălbinél m. - viţel cu părul gălbui.gălbinéle/ pl. - gălbinare.gălbinâre/ - icter.gălbinéliţă / - v. gălbinele.gălbiníe / - v. gălbinele.gălbinfţă / - vacă de culoare gălbuie.gălbiníţă / - icter.gălbîu adj. - şaten.gălbîu-olecuţă adj. - şaten.găleată/ - vas din doage de 150-200 /.găleată / - căldare.găleată f. - putinei.găleată / - putină.găleată / - vas de doage de m uls oile. găleată / - ciubăr, găleată / - ciutură, găleată / - cofa.găleată / - baniţă, unitate de măsură, găleată de pîne/ - v. găleată (baniţă), găletåri m. - ciubăr. La CADE.

119

g ălgh ió r m. - ciupercă galbenă, g ălgh ió r adj. — şaten, g ălgh işioåră adj. - gălbioară, gălúş n. - sfoară la plasa năvodului, gălúşcă f . - sarma. La DELM.

gălúşcă f. - cocoloş din aluat, brînză. gălúşe f. pl. - sarmale, gălúşe f. pl. -cocoloşi din aluat, găm ân m. - om mare şi nerod, găm ăióg n. - grămăjoară, găm ălie f. - nod.găm uéţ n. - stog mic. La Th.Holban. garafă burdujăl f. - carafa rotundă, garafă cu corzîncă f. - damigeană. garafă harbuzîe f. - carafå rotundă, garafă tortoşîcă f. - carafa rotundă, gărbîlă f. - capete de scîndură. gărdiní (a) - a face gardină la doage, gărlăbån n. - lovitură, gărnişiór n. - cană mare de sticlă, g ă r u itú r ă / - tăietură de topor, găşiulíe / - măciulie de mac. găşiulíe / — căpăţînă de usturoi, găşiulíe f. - găm ălie de chibrit, gătå (a) - a pregăti. La M .Eminescu. g ă te a lă / - pregătire. La N.Turcanu. gătéj n. - creangă subţire şi uscată, găti (a) - a pune capăt zilelor, găti (a) - a da gata. gătiţăl adj. - ferchezuit, g ă ú n ă / - gaură (în pămînt). G ăunoasa (CDŞ, 1400, 1448) — pîrîu. găuritori n. — priboi, găvănós cu floare - vază. găvozdí (a) - a înghesui, a îngrămădi, găvozdí (a) - a se ghemui. La CADE. găvozdi (a) - a se cocoţa. La DU. găvozdi (a) - a ţintui. La CADE.

120 găvozdí (a) - a dosi. găvozdít adj. - ghem uit, găzărniţă / - bidon pentru gaz. găzdui (a) - a conăci (CM), găzduleâsă / - stăpîna casei, gealău n. - rindea; “în M oldova, în re­stul ţării rindea lu n g ă ...” . (DLR). gealău n. - robanc. geam n. - ochi de fereastră, mobil, geam andăn n. - valiză. La CADE. geam andånă/ - dam igeană. geåm baş m. - intrigant, înşelător, geam lîc n. - răsadniţă; seră. geană / - sprinceană, geană / - zori. E x p r. Se face geană = se luminează de ziuă. geåndră / - fiertură din crupe, gheară / - cîrlig la cangă. gelåt m. - călău. La DU. geluí (a) - a rindelui. geluíre / - netezire cu rindeaua, geluit adj. - rindeluit. gemănâr m. - fiecare din fraţii gemeni, genunchiåt adj. - îngenuncheat, genunchér n. - suman pînă Ia ge­nunchi. La CADE. gerår m. — ianuarie, g en u n e / - apă adîncă. La DU.Gerilă m. - eroul basm elor populare.geruí (a) - a scoate rufele la ger.geruí (a) - a înălbi (pînza) la ger.geruít adj. - atins de ger, îngheţat.geruít adj. - care a stat la ger.geruít adj. - înălbit prin scoatere Ia ger.get-begét adj. - adevărat, veritabil.Moldovan get-beget.(DD).ghéară / - cîrlig la cange.gheb n. - moviliţă.gheb n. - cocoaşă. La DLR.ghébă n. - cocoaşă.ghebos adj. - cocoşat. La D l£

i lirl>ós adj. - încovoiat, gîrbovit.eliós adj. — încăpăţînat.

(ilieboşâ (a) - a se cocoşa. La CADE. ilichoşăt adj. - gîrbovit.Ithcltlúm n. - ghiont, i li»'In iţă f. - hindichi în jurul pădurii, (•hélniţă / - toponim . (Rezilia). 1‘licmisél n. - ghemuleţ.I'.licrdån n. - cunună.Ul> crg n. — jargon. Limba patriei se îm- I •• sirifă, form ind un gherg ce se întinde i u o pecingine. (C.Negruzzi).Ilherghín m. — păducel.Iţlicrghíri n. - custodie, plieri f. pl. - gheare. l>hcrmån m. — neamţ, gherm ănésc adj. - german, glierm é f. - răscol la căruţă, glierm é / - druc de-a curmezişul, glicrm e /. - fuscel deasupra la scară. (> liéspede/ - viespe.^heţúşcă f. - gheaţă subţire.nhezúm ţ n. — rindea cu daltă mică.jihibâci adj. - dibaci. La DU.í>hiåvol m. - drac. La DU.iíhibcli n. - fronton (la cerdac).ghibirdíc /« .-c o p il, om mărunţel.ghibirí (a) —a pieri.jţh idån m. - scam ator la clăci.gh iduş m .- mucalit. La I.Creangă.ghidúşer adj. - ştrengar. La C.Hogaş.gh iduşi (a) - a glumi.ghiduşíe f. - com icărie, ştrengărie.gh iérs n. - v. viers.ghiftuiålă f. - îndopare.ghiftui (a) - a îndopa. La DU.ghiftuit adj. - îndopat.ghígă f. - măciucă.ghigilíc n. — scufie de noapte.gh ígo r m. - guvid.

ghigoseålă / — îngrăm ădire, indesire. ghigosi (a) - a îndesa, a îngrăm ădi, ghigosít adj. - îndesat, ghijoågă / - m îrţoagă. La DLR.. ghil n. pl. - fire rămase după pieptănat, ghilåe adj. — bălţată. ghilån m. - beţivan, ghilân m. - bou cu dungi albe. ghilåndră/ - văl la mireasă, ghilăuci (a) - a bate crunt, ghileålă / - suliman alb, pudră albă. ghilişór n. - fire de cînepă răm ase după pieptănat.ghilí (a) - a înălbi. La I.Creangă. ghilíre n. - în ă lb ire (pînzei). La DLR. ghilít adj. - înălbit.G hilitoåre/ - to p o n im (Floreşti). g h ilo sc å lă / - bălăcire, ghilosí (a) - a se spăla mult. La DLR. ghilosít adj. - dichisit. La DLR. ghilotí (a) - a se spăla prea mult. ghilotí (a) - a snopi în bătaie, ghim bosí (a) - a se înghesui, ghímpuri n. pl. - ghimpi, ghin n. - pîrghie de ridicat greutăţi. Ghinda (CDŞs, 1495) - sora Fedcăi. Ghindă Toma (C D Ş ,l447) - boier, ghindă / - daltă pentru butuci, ghindår m. - stejar. La CADE. g h ín d u r ă / - ghindă, ghindóc m. - bondoc, gh ind e n. - avere.ghint n. - unealtă de cizmărie. La DU. ghioagă / - bîtă cu măciulie, ghioagă / - m ă c iu l i a buzduganului, ghioålcă adj. - plin de apă. Cu hainele ghioalcă = cu hainele cu totul ude. Ud ghioalcă = ud pînă la piele, ud lioarcă.

121

ghioalcă / — băltoacă, ghioalcă adv. - leoarcă. La DU. ghioångă / - m ăciulie (la bîtă). ghioc m. — băşicuţă de aer sub gheaţă, ghioci n. - loitrar.ghioci n. - căruţă specială pentru cărat grăunţe.ghiogår m. - răufăcător, ghiojghioåre adj. - în văzul lumii, ghiol m. - bivol.ghiolbånă f . - femeie cu ochii mari. ghioldúm n. - ghiont. La CADE. ghiondúz m. - om răutăcios, ghiordúm n. - j o c de cărţi. La DLR. ghiorghiovăşíu adj. -s tîn je n iu . ghiorghivån m. - liliac, ghiorlån m. - ţo p îr la n , ţărănoi, ghiotlúcuri n. pl. - hamuri, ghiótură/ - m u l ţ im e . LaM .Em inescu. ghióz n. - secţie într-un hambar, ghiozm eå/ - turtă din aluat dospit, ghipcån m. -m îrţoagă . La V.AIecsandri. ghirlâncă / - ghirlandă la mireasă, g h ir lå n d r ă / - ghirlâncă. ghirón n. - vas de lut cu floare, ghism ăn n. - coptură din făină de po­rumb.ghíşcă / -p u tin ă .g h iţa lú şc ă / - viţică.ghiţă / - Iele. La CADE.ghiţălăríe/ - ferm ă de viţei.ghiţmån m. - coptură din aluat cu chiş-leag.ghiţm ån m. - plăcintă cu brînză şismîntînă. La E.Sevastos.g h iţm å n ă / - tu r tă din făină de porumbcu chişleag. La DU.ghiţm åne n. pl. - plăcinte cu brînză.

122 ghiţom åncă / - plăcintă din aluat dos­pit. La DLR.ghiţom åncă / — sarm a mare. ghiţós adj. - miţos. La I.Creangă. ghiúj m. - om bătrîn. La V.AIecsandri La DLR.ghiul m. - trandafir.ghiurm éc ni. - druc deasupra carului.ghiurtår m. - netrebnic.ghiuzlem é/ - plăcintă din aluat.ghiuzlem é/ - plăcintă cu brînză.ghiúzuri n. pl. - curele Ia îmblăciu.ghivéci n. - pivniţă.ghivizíu adj. - sîngeriu, roşu-închis.ghizdåv adj. - elegant. La DU.ghizdéle/ pl. - lemne la puţ.ghizdéle / pl. - ghizduri. La I.Sbiera.ghizoróg m. - văduvioară (peşte).gig n. - vig, val. La I.Creangă.gigea adj. - drăguţ. La A l.Vlahuţă.gigéle/ pl. - jucării.gigît adj. - zvelt, suplu. La C.Stamati.gim nót m. — peşte de apă dulce.gingél m. - gingie.gingină / - gingie. La CADE.gingie/ - om scund.gingină/ - margine (la oală, strachină).gioí (a) - a învinge. La CADE.gionatån m. - soi de mere.giosån m. - locuitor al Ţării de Jos =M oldova de Jos. (M .Costin).gireådă / - siră (de paie, grîu).giubån n. - haină cu poalele lungi.gium ătåte/ — m ăsură pentru miere.giurătóriu m. - martor. La I.Neculce.giuruínţă / - jurăm înt. La I.Neculce.giuvîr n. - ciubăr.givórniţă / - viscol mare. La DU.gîci (a) - a găsi, a afla a descoperi.gîcire/ - aflare, descoperire, intuire.

Hli li ,i,l/. descoperi, nimerit.)iii ii mire /. cimilitură, iilillllci i i . -m încărim e la limbă, i II i i covată. La CADE.Illut'ii ///. purcel.HIUlll>i in. pl. - ştiuleţi mici de porumb, utulliţi/ pl. - gîrliţe, gîşte sălbatice, i l|i nîji interj. - se cheam ă porcii, i'i|iii adj. - răguşit.UlIhAşi m. pl. - cîrnaţi.Iţlli il /. - copil bolnăvicios.|t lc eví (a) - a bombăni. La I.Neculce. |{tl|{tft adj. - bîlbîit.Ijlliţií f. - cocor.Itltnboåse f. pl. - zarzavaturi, i'im uéţ n. — grăm ăjoară de fîn. lltiulălâc m. - m orm oloc. La CADE. c liu lu rí (a) - a se gîndi. l'.m j n. - nuia de schim bat iţarul.KÎn j n. - funie de tei. La DU.Ijîn jós adj. - tare şi cîlţos (lemn). i;in ju ri n. pl. - curele la îmblăciu. cîn juí (a) - a îm pleti (sîrma). l^însâc m. - sticlă de 31. uînsâc m. -g îs c a n . La M .Eminescu. UÎuscă f. - gîscă.( iînscă D u m itru (CDŞ, 14 4 1) — boier. HÎrbă f . - stăruinţă, supărătoare.HÎrbă f . - cîrcă. La CADE.HÎrbí (a) - a lătra.( í îrb o v ă ţ Radu (BDŞ, 1479) - stolnic, ( i îrb o v ă ţ Petru (BDŞ, 1495) - boier moldovan.^îrgîlíci adj. - pipernicit.H îrgîríţă f. - buburuză. j>îrlån n. — cunună (pe cap).^ îrlån n. - ghirlandă de flori la mireasă, g îrlån n. - gîrlici la pivniţă.^ îrlă f. — pîrîu mic.!>îrlă f. - afluent al unui pîrîu.

gîrlă f. - vîrtej în Nistru.gîrlă f. - canal.gîrleåncă f. - esofag.gîrleåncă f. - trahee (la cal).gîrlici n. - canal de irigare.gîrlici n. - cărare prin stufarii.gîrlici n. - gură la coşul de prins peşte.gîrlici n. - gură la vintir.Gîrliţă f. - hidronim în stînga Nistrului.g îr liţă / - gîscă sălbatică. La DLR.gîrlúţă f. - urmă lăsată de un şuvoi.gîrlúţă f. - jgheab la teasc.gîrnåte/ pl. - legume.gîrneåţă f. - varietate de stejar.gîrneâţă f. — pădure tînără.gîrnéţ m. - stejar. La DLR.gîrnéţ in. - vas pentru a m ăsura griul.gîrnéţ m. - bucată de lemn.gîscă f. - carafa de 31.gîscă f. - cană m are de sticlă.gîscăríţă f . - îngrijitoare de gîşte.gîscói m. - gînsac.gîsculíţă f. - boboc (de gîscă).gîsnăc m. - gînsac.gît n. - gîrlici.gît n. - partea rotundă a hîrleţului. gîtåri n. - opritoare (la ham), gîtâri n. - curea la căpeţeală. gîtarniţă f. - gîtari (la căpăstru), g îté ln iţă / - opritoare (la ham), g îté r n iţă / - v. gîtélniţă. gîtină f. - cătină, gîtireådză f. - esofag, gîtiţă f. - gîtlej. La DLR. gîtlån ni. - gît. La DLR. gîtlån n. - carafa de 31. gîtlån adj. - beţivan, gîtlâri n. - gîtar (la căpăstru).

123

g ît le å n c ă / - gîtiţă.gîtléj n. - opritoare (la ham).gîtuéle /.' pl. — gîtare la gura de ham.gîtuitóri n. - opritoare (la ham).gîturår n. - gîtar (la căpăstru).gîţă f. - cosiţă. E x p r. A îm pleti gîţealbe = a rămîne fată bătrînă. La DLR.gîţă / — căleap.g î ţ ă / - mătase de porumb.gîţişoâră / - cosiţă mică. La DLR.g îză/ - insectă. La CADE.g îz o å b ă / - insectă. La CADE.g la g ó r e / - minte. La I.Creangă.glåjă / - sticlă. La DLR.glangău m. - om zdravăn.glåsnic adj. - care răsună cu putere.glavân n. - găvan la greblă.glavån n. - um ăr la ferăstrău.glavån n. - nume de familie.glavaţínă / - căpăţînă.glavaţínă / - căpăţînă de usturoi.glavaţínă / - m ăciulie la bîtă.g låvă / - căpăţînă. La M.Eminescu.glăjér m. - geamgiu. La CADE.g lă je r íe / - sticlărie, fabrică de sticlă.glăjuţă / - sţicluţă. La CADE.glăsuí (a) — a vota.glăscior n. - glas subţire.g lă su ir e / - votare.glăsuit adj. - votat.glăsuitor - votant.glăsuţ n. - glăscior. La V.AIecsandri.glie / - bulgăr.gligan m. - vier, porc necastrat, g lo a b ă / - pagubă.g lo a b ă / - amendă, despăgubire la care erau supuşi princinaşii. La DIM. gloabă / - ştraf. La CADE.

124 gloată (BDŞ, 1 4 6 4 )- în doc. lui Şlclim cel Mare.gloată / - oaste de ţară, din ţărani.gloată / — familie mare.g lo a tă / - nat. La CADE.globân m. - mîrţoagă.globi (a) - a ştrăfuí. La CADE.globín n. — cremă de ghete.globire/ - amendare. La C.Negru/./iglóbnic m. - cel ce încasează gloabehglod n. - noroi. La C.Negruzzi.glod n. - ochi, mocirlă.glod (CDŞ, 1426, 1428) - în doc. depînă la Ştefan cel Mare.„glod la Căldăruşa” (BDŞ, 1492) sintagm ă din doc. lui Ştefan cel Mare. g lo d ă r å e / - v . glodărie. g lo d ă r íe / - noroi mare.Glodeanul (BDŞ, 14 8 4 ) - ră z e ş . Glodeanul (BDŞ, 1462) - proprietar al satului Glodeni pe Telejna.Glodeni (BDŞ, l4 7 5 ) - s a t .Glodeni (BDŞ, l4 6 4 ) -d e a l .Glodenii Gîndului (CDŞ, 1443) - sat. Glodinoasa (BDŞ, 14 6 4 ) - v a le . glodíu adj. - cafeniu-întunecat. glodós adj. - noroios. La DU.G lodos (CDŞ, 14 2 8 ) -p îr îu . glodurós adj. - noroios. La CADE. gloghi (a) - a sărăci (DD). glogozålă / - în g h esu ia lă , glogozí (a) - a se buluci, glogozí (a) - a se frămînta Iară rost. glogozí (a) - a fierbe prea tare. glogozît adj. - prea fiert, glonte n. - glonţ. La CADE. glugă / - obiect ce acoperă capul, glugă/ - grămadă de snopi de porumb, glumós adj. - glumeţ, goåndră/ - plantă. La CADE.

|ih iu i(m'iu interj. - strigăt cu care sefit ui porcii la mîncare.ginlitr ni purcel de un an.|n iliii’i'l ni. purcel.nmldeii'il /. - purcică.guillii h i purcel. La M.Sadoveanu.ymlliiA / scroafă de 3 luni.(iiit'iH'scul (BDŞ, 1459) — boier.(înlí i i i bomboană. iMilţrt /.' glugă de porumb.Urtţjrt /.' arc de înhămat.((dHfl /.' căpăcel la fitilul lămpii.

f. nucă cojită. La DU. tţúgft/. - strigoaică.UogcAn i i i . - purcel. La Th.Holban. UngcAnă/ - gogineaţă pe tălpi de lemn. (•uniri n. - gogineaţă. La CADE. H ogh íc / - roşioară (peşte). i:<»gi (a) - a suferi îndelungat.I>óui f. pl. - glugi de porumb. (TD). l> og ineå ţă / - loc îngrădit pentru pui. g o g ír e / - bolire. gogîlţ n. - înghiţit zgomotos, gogoaşă / - ghindă, g o g o a ş ă / - gogoşar. gogoli (a) - a cocoli. La CADE. gogom an i n - „în Muntenia: gugu­m an” - gugum an, prostănac. La DLR. gogom ănie / - “în M untenia: gugu- m ănie” - gugum ănie. La DLR. gogonél m. - gogoşar. gogóş n. - gogoşar. gogoşån m. - gogoşar. gogoşår de s te ja r m. - ghindă, g o g o ş i/ pl. - păstăi.G ogoşa t(B D Ş , 1487)- s lu g ă .Goian (BDŞ) - vornic, pîrcălab. g o jå n ă / - gogineaţă. g o jd e r n. - gogineaţă. goji (a) - a zace.

golăşél in. - pui m ic fără pene. golchír n. - rindea cu daltă mică. goldan in. - arbore. La DU. goldană / - prune mari roşii, golércă / - ţuică, golgorós n. - borş cu crupe, góli adj. pl. - goi. golíş n. - loc sterp în porum bişte. gólişte / - teren lipsit de vegetaţie, gologóţ n. - cocoloş (de m ăm ăligă), golom óz n. - codină. golom óz n. - ierburi uscate, gombóţ n. pl. - găluşte din aluat cu came. gom olteåţă / - grăm ăjoară de paie. gom olteåţă / - căpiţă de fîn. gom oni (a) - a sta la taifas. La DU. gom ot n. - vuet. La CADE. gon n. - lot de pămînt. gonaci m. - insectă. La CADE. gonåri m. - libelulă, gonăş m. - gonaci (hăitaş). gonåş m. - gonaci (urmăritor), gondzorós adj. - bulgăros. gongânie/ - om rău. gonitór m. - urmăritor, prigonitor, gonitoâre/ - viţică. gonitóri/ pl. - vite tinere, goniţâr m. - insectă. La CADE. góntă / -ş in d r ilă , gopăc n. - dans popular ucrainean, gorgolíci n. - gogoneţ. La DU. gorgozån m. - stîlp la prispă. La DU. górlă / - babă rea. La Th.Holban. górnic m. - pădurar. La M .Sadoveanu. gospód adj. - domnesc, gospodar m. - domnitor, gospodar m. - om cu stare, harnic şi pri­ceput în ale gospodăriei. La I.Creangă.

125

gospodar m — bărbat, soţ. gospodărie f . - avere. La DU. gospodărie (CDŞ, 1455) — curte, gospodări (a) - a domni. (TD). gospodărit adj. - în stare, înavuţit, gospodărós adj. - priceput şi harnic, gospodină f - femeie pricepută, harnică, goştinår m. - dregător care strîngea goştina.góştină f. - dare pe porci (din veacul XV) şi pe oi - din veacul XVI. La M.Costin.gotcån m. - cucoş de munte, g ó tc ă / - raţă sălbatică mare. g ó tc ă / - găină sălbatică. La I.Creangă. gotcói m. - curcan.govîrnåci m. - colăcel din faină neagră, goz n. - strugure fără bob iţe de struguri, goz n. - resturi la vînturarea grînelor. gózdă f. - gălăgie, gozgoitoåre adj. - cicălitoare. gózură f. pl. - codină. grabnică adj. - galopantă, grafín n. - carafa, grafín n. - cană de sticlă, grafínă f. - carafă, grafiníc n. - cană mare de sticlă, grăi n. - limbă. Cărţi ş i reviste din toate timpurile ş i în toate graiurile pămîntu- lui. (Z.Stancu). Un glas de fem eie rosti deasupra capului ceva într-un grai ne­cunoscut. (C.Petrescu). Prin vremuri poate mai aspre decît cele de acum ne­am păstrat graiul. (L.Rebreanu). grai n. - limbă. La C.Ivănescu. grajd n. - încăpere pentru cai. gråle f. - furcă cu mai multe coame, gråle de barabule f. - furcă cu opt coarne.

126 Grama Oană (BDŞ) - boier.Grama (CDŞ, 1430) - întemeietoi gramafón n. - crin. gram ofår n. - v. gram afon. grâm otă f. - docum ent oficial emis <l< Cancelaria Ţării M oldovei: gramott) ./«• danie.grant n. - robinet.grant n. - canea.grånzîc n. - ferăstrău de o mînă.grapăc n. - cultivator triunghiular.grapşină (a) - a se căţăra. La CADIgrasolíe f. - femeie grasă.Grasul (BDŞ, 1487) - boier moldovan Grasul (CDŞ, 1423) - boier moldovan. gratåri n. - scară deasupra ieslei. gratåri n. - druci pe Ioitre. gratâri n. - obiect reliefat pentru spa lat rufele.gratåri n. - cenuşar la plită.gråte f. pl. - gard cu ştachete.gråte/ pl. - codate la pod.gråte f. pl. - corlate la puţ.gråte f . pl. - scară deasupra ieslei.gråtie f. - loc îngrădit pentu pui.grăunte m. - bobiţă de strugure.gråur adj. - negru. A scos un cal graurCu şaua de aur. (TD).gråur adj. - negru. C al graur. LaM .Eminescu.grăbeală f . - grabă. La N .Ţurcanu. grăbuí (a) - a jefui, grădină f. - terenul unei gospodării, g r ă d in ă / - livadă.grădină (CDŞ, 1443) - în doc. de pînă la Ştefan cel Mare. grădină / - vie.grădină de cartofle/ - cartofarie. grădină de curecherie/ - vărzărie. grădină de poam ă / - vie. grădină de v ie / - vie.

r, i t'iişlc /.' - urme ale unei vechi aşezări. iin » i ll ţf (e /- s a t.

1 1 h t.v (să) - să grăiască. (TD). t • iti (a ) a vorbi, a zice, a spune, i • dl <a ) - a zice, a spune, a vorbi. I i p i G ră ieşte în v în t = trăncăneş­

t i ăeşte de clacă = vorbeşte mult )i Ifirii rost.i i HI (a se) - a se vorbi.Ui fll (a) - a se înţelege, a pune la cale. i'i iilo r m. — vom icel, chemător.I|i ftllór m. - peţitor. La CADE.

i illtóri m. - palavragiu.(ţi rtitúră f. - înţelegere, vorbă.1*1 rtjdăr ifi. - îngrijitor de cai.(ţi Ajdiân m. - grăjdar.Ui ilinădí (a) - a se aduna.Iţi am ăd í (a) - a acum ula, a aduna. im ilinădí (a) - a se înghesui.(ţi ilinădí (a) - a vozî. La CADE.C,i rtinădi (a) - a strînge la un loc. i;i ă in ăd ít adj. — ghem uit, chircit. l>.i ăm ă jio å ră f. - grădiniţă de copii. Iţiilinăluí ( a ) - a agonisi, g răm ătic m. - scriitor de acte. l'.i ăm ăticu l Negoe (CDŞ, 1422). U răm ăticul R ad u (CDŞ, M25). i;i ăm ăticíe f. - cancelarie (domnească), n r ă m ă z íe / — mulţime.<. răm eşti (CDŞ, 1430) - sat. i;răpăcí (a) - a afîna păm întul nearat. (ţrăpălu í (a) - a grăpa.(ţrâpu í (a) — a afîna pămîntul.IM ă u n ţå t adj. -m ă şc a t .}>i ăú n ţă de fasole n. pl. - fasole. iM'ăúnţe n. p l - sem inţe de floarea-soa- rclui.t;i é adj. - îngreunată.Ui éb ăn ă f. - aripă dorsală a bibanului, n réb în n. - partea de sus a jugului.

grébîn n. - cocoaşă.g r é b lă / - pieptene de pieptănat lîna.g re b lă tú ră f. - ceea ce s-a adunat cugrebla.greblíţă f. - varga la coasă.greíme f. - grosul armatei. La I.Neculce.grelim e / - povară. La N .Ţurcanu.grelím e f. - greutate.grelişoâră adj. - grea.grém pil n. - pieptene de pieptănat lîna.greş n. - greşeală la urzit.greşi m. - grec. (TD).greşălúţi f. pl. - greşeli mici.greşuri n. pl. - bobiţe de struguri.gréu n. - greutate, povară, nevoie.Greul M icle (CDŞ) - mare boier.greunåtic adj. - neîndem înatic.griere n. - păianjen.grieri m. pl. - creieri.grif n. - condei.grif n. - hac (la potcoava calului), g r ija n ie / - împărtăşire. La C.Ivanescu. grije f.p l. - pomene. La CADE. griji (a) - a se împărtăşi. La C.Ivanescu. griji (a) - a prevedea. La DLR. griji (a) - a deretica. La DLR. griji (a) - a pomeni. La DLR. griji (a) - a păzi. La DLR. griji (a) - a avea grijă de cineva, griji (a) - a curăţa. La I.Creangă. griji (a) - a spovedi. La I.Creangă. grijít adj. - îngrijit, grijít adj. - îngrijorat. La I.Neculce. grijít adj. - curăţat (de pene), grijî (a) - a curăţa o pasăre tăiată, grijîtóri m. — grăjdar. grijuliu adj. - ordonat. La I.Creangă. grind n. - insuliţă acoperită cu stuf.

127

grind n. - deal. La DU.grindåri n. - grindă (la casă).grindâri n. - culme de atîrnat haine.grindéi n. - fusul roţii la moara de apă.grindéi n. - chingă la ferăstrăul cu ramă.grindíş n. - pantă.grindúţă /.' - culme de atîrnat haine.grim éa / -b a s m a . La M .Sadoveanu.grim elúţă /.' - băsmăluţă.griurúş n. — greier.grívnă / - m onedă veche.grîuoåsă adj. - cu multă făină.grîuşór m. - toporaş. La DU.g r o a p ă / - mocirlă.groapă / - vîrtej de apă.groapă / - bordei (pentru cartofi ş.a.).groasă adj. - numeroasă.grobian adj. - grosolan, bădăran.grochinşéri m. - gropar.grohăí (a) - a întoarce (cu lopata).grohăí (a) - a hurui (tancuri).gróhotă/ - morman de pietre. La DU.grohotiş n. - îngrăm ădire de pietre.grojdí (a) - a fărîmå.gron n. - strugure de struguri.gropână / - groapă cu noroi.gropână/ - vîrtej într-o apă curgătoare.gropnicer m. - gropar. La CADE.g r ó p n iţă / -m o rm în t, criptă.grosolani adj. -g ră su ţi.groşciór n. - smîntînă. (I.Creangă).gróşi m. pl. - prim a m onedă (de argint)moldovenească. La D1M.groşíţă f. - m onedă de argint.grozâvnic adj. - groaznic. La C.Negruzzi.grozăvie f. - cruzime. La C.Negruzzi.grozghíu adj. - fioros.Grueţ (CDŞ, 1451) - semn de hotar.

128 grum âdz m. - ceafă, cerbice. E x p i prinde (a lua) pe cineva de grununl= a prinde, a face prizonier.grum az m. - gît. La M .Eminescu.grum az n. - gît. La N .Ţurcanu.G rum ăzăşti (CDŞ, 1445)- s a t .grum ejóri m pl. - curele la îmblăciugrun (BDŞ, 1458) - semn de hotar.grunt n. - arătură.grunt de ceară n. - turtă de ceară.grunz in. - fărîmă (de schijă).grunz m. - drob de sare. La DU.grunzurós adj. - bulgăros.gruzílă / - par de scos năvodului.gruzin m. - georgian.gúbav adj. - bolnăvicios. La l.Creangilgubérn ie / - diviziune administrativ-teritorială a Imperiului Rus.gúdzîşi m. pl. - nasturi.gugeăg n. - glugă.gúgi n. - acoperitoare a capului.gúgi n. - glugă de porumb.gúglă / - glugă de porumb.g u g o n íc ă / - gogoşar.gugúlea adj. - drăguţ.gugulí (a) - a cocoli. La DU.gugúş m. - porumbel sălbatic.gujulíe / - jiv ină. La CADE.gujulíi/ pl. - fructe.guleâi n. - petrecere. La CADE.gúler n. - partea de sus a jugului.guleråt adj. - cu păr mare la gît.gulerăşul - cîntec de copii.g ú l g i / pl. - glugi.gulgúr in. - păsat.gulícă/ - cucui mic.gulie/ - nap-porcesc. La M.Sadoveanu.gúlipe/ - vulpe.gunoieri n. - făraş.Gura Ezerului (CDŞ, 1 4 5 5 ) - semn de hotar.

l>urar n. - capac la cuptor, m irări n. - uşiţă la plită.I>iiråri n. - astupătoare la gura sobei. l>uråri n. - ghizdele la fîntînă. nu ră r i n. - om cu gura mare. nu ră ri n. - vergea la sulul de dinainte, nu rărâri n. — vergea la sulul de dinainte, núreş adj. - guraliv. La CADE. gureş adj. - m ult ciripitoare, gurgoåse f. pl. - corcoduşe, gurgós /«. - corcoduş (pom), gurgu i n. - partea încovoiată a săniei, nurgúi n. - cioc la urcior, gu rgu i n. - gîtul unui urcior (carafe), g u rgu túşi m. pl. - corcoduşe, gu ríţa -cucu lu i f. - crin. gurlú i n. - gura urciorului. La DU. g u rm åd z n. - partea de sus a jugului, g u rm åd z n. - muşuroi de ţărînă. gu rm ad zå lă f. - muşuroi de ţărînă. g u r m a d z â r c ă / - g î t a r la căpăstru, g u rm ad z å ri m. - opritoare (la ham).

gurm adzări m. - g î ta r i (la căpăstru).gurm ădzătúră f. - um ăr la ferăstrăul.gurm edzî (a) - a ţărnui.gurút n. - pastă din făină cu brînză.gustar m. - gîlcă.gustar m. - august.gustare f. - zacuscă. La DEX.gúşa-hulubului adj. - albastru-deschis.guşălíu adj. - albastru-deschis.guşter n. - gîtlej. La DU.gut m. - gutui.gutău m. - gutui.gutunări n. - guturai. La DLR.guzân m. - şobolan. La CADE.guz m. - cîrtiţă. La CADE.gúzăr m. - om zgîrcit.guzgan m. - şobolan. La M. Sadoveanu.guzgan m. — cîrtiţă.gvint n. - şurub la teasc.

129

Hhabacíu m. - haină de aba. La DU. habar n. - grijă, păs. La V.AIecsandri. habår n. - treburi. E x p r . Cum ţi-e habarul? = cum (îţi) merge? habărnă f. - grijă. E x p r. Nu avea habarna... LaN .Ţurcanu. habårnic m. - persoană care ia mită. håbă f. - timp scurt, habotå (a) - a pune vălul miresei, hac n. - cui de fier în talpa ghetelor, hac n. - cîrlig la cange,

hac n. - cange.hac n. - satîr pentru bucătărie.hac n. - cîrlig la piedica căruţei.hac n. - carafa de 31.hac n. - răsplată. E x p r. A veni de hac= a birui pe cineva.hac n. - leafa, simbrie. La DLR.hachiţe f. pl. - toane. La CADE.hacluiålă f. - dantelă.hacuitoåre f. - satîr pentru bucătărie.hadarău n. - hădărag la îmblăciu.hadîmb m. — eunuc. La CADE.hagimă f . - arpagică. La DU.hahău n. - bîtă.hahău n. - lovitură de bîtă.h a h o â le / pl. - vorbe de clacă.hahól m. — ucrainean.haidam ac m. - om voinic.haidamac m. — văcar. La M.Sadoveanu.haidam ac m. - bătăuş, cu harţag.haidamåci-cu-chelea m. pl. — piroşte.haidău m. - derbedeu. La I.Creangă.haiduc m. - răzvrătit. La B.P.Haşdeu.haidúc m. - mercenar. La M.Sadoveanu.hăiir n. - daruri de nuntă.hain /1 1. - om zgîrcit.

haír 77. - folos.håit ti. - ezătură la apele de munte, haitiş adj. - încovoiate. La TDRG. haită f. - reauă.haită f. — câine rău. La M .Sadoveanu. haită f . — căţea. La DLR. halabúdă f. — coviltir, halabúdă f. - cort pentru nuntă, halabúdă f. - polog la un pat de vară. halabúdă f. - bucătărie de vară. halaciúgă f. - viţe subţiri la castraveţi, halaciúgă f. - viţă de vie (curăţită), haladåică f. - flanică femeiască. halal interj. - vai.halal interj. — bravo! bine să-mi fie!halåncă / - cămaşă bărbătească.halastîncă f. — ţesătură de bumbac.halåturi pl. - scule. La DU.halaţúgă f. — femeie desfrînată.halău n. - uluc de piatră la puţ.halău 77. - iesle de scînduri.halău 77. - lădiţă pentru mîncare la cai.halbarít ni. - palavragiu.halbzóle f. pl. - pingele.hălcă / - jo a c ă , hărmălae. La CADE.halcă f . - hîrjoană. La V.Vasilache.haldam åş n. — aldămaş.haldån m. - cînepă de sămînţă. La DU.h å lea -m a lea / - joc de copii. La DU.haleâucă f. - pahar de vin (lOOg).haleåvă f. - femeie desfrînată.halhåm er n. - cherner.halhåtău ni. - amant.halice n. — alice.hăli-håli interj. - se alungă păsările, halíp 77. - bucată (m are) de pâine, håliţă f. - năvod.hălmă f. - opritoare, frînă la cjru ţă. halm uí (a) - a îm piedica carul, håmza f . - scocul morii. La CADE.

!• .i m • imi i // pl. - curpeni.ItHlţíl I I rindea cu două cuţite.(•Mim Iii /, pl. prune necoapte.Imlup ii joc popular.IihI iin /.pl. - vreascuri, i. .hi i',ură de ham căptuşită.Iiiiniikrl ii curelar. li n i In un / bîtă.Iii w/, m olură (plantă). itú ri in. — curelar. /.iii n. — şanţ de-a lungul gardului.li inili ii (a) - a um bla în dodii. Ii.indrabúrcă f . - cartof, iiniulralău m. - amant.i.umil ; i m å / — cînepă fără seminţe.ii.inilreăuă /.' — moft. luiiidrf (a) - a face mofturi, lu indríg n. - ferăstrău.linug/7. ison. E x p r . A ţin e h a n g u l = a ii umpania o cîntare. La M.Eminescu. li nng i i . - parte; a face parte cuiva. Imiig i i . - ţe a v ă la cimpoi. La DU. Iiangân adj. — soi de porumb. La DU. Iniiiós n. - anason. La DU.Iiiin tatar — E x p r . De cînd h an ta ta - i ii I îi vechi de cînd lumea.I ia n lú tă / - femeie bătrînă, răutăcioasă. Iiauţ n. — stîrv. La CADE.Iiniiţúscă f. - cochetă. La DU.Iiiipca adv. — forţat. E x p r . A lua cu hap- rn a lua cu sila, pe nedrept. La DU. I iú p c ă / - ferăstrău de tăiat în lung. li;iplic m. - cheotoare de sîrmă. fiapsîn m. - lacom. La N.Gane. hapúcă f. - m inge de petică, h ar n. - rost, pricepere.Iiarabă f. — căruţă mare. La I.Creangă. Iiarabå f. - încărcătură, lia rab ag íe / - m eseria de harabagiu. h arab ag íu m. — surujiu. La DLR.

harabărcă f. - v. haraba. harabårcă f. - căruţă cu loitre lungi, harabícică f. - căruţă cu loitre lungi, harabói n. - haraba mare. harabújcă f. — căruţă, cu loitre lungi, haråg m. - arac. haråm m. - om înalt, zdravăn, harâm n. - vită. La TDRG, DLR. harăm n. - izbelişte. E x p r. De ha- ram = fără stăpîn, bun de jefuit, haram étie/ - om zdravăn.Iiaramétie f. - dezordine. La Th.Holban. haramín m. - haiduc. La V.AIecsandri. haramín m. - zdravăn. La M.Sadoveanu. haråncă f. - femeie rea. håra-påra m. - pierde-vară. håra-påra / - învălm ăşeală. E x p r . A face hara-para = a provoca o învăl­măşeală, a sfîşia, a snopi. La DU. harap m. - câine negru, harăpcă f. - picior la stative, harapnic n. - bici mare. La DLR. harbâ f. - căruţă mare. harbujél m. - pepenaş. harbujél m. - carafa rotundă, harbuji-sălbatici m. p i - ciulini, harbúz m. - pepene verde, harbúz copt m. - pepene verde copt. harbúz verde m. - pepene verde verde. Harbúz (BDŞ, 1497) - boier moldovan. harbúz m. - carafă rotundă.Harbuzii (BDŞ, 1497) - sat pe Jigălie. harbuzări m. - paznic la pepenărie. harbuzăríe f. - pepenărie. La CADE. harbuzésc adj. - zemos. E x p r . Pere harbuzeşti = pere zemoase. Păr har- buzesc = păr care face pere zemoase, h a rb u z o å ică / - pepene verde de for­m ă lunguiaţă. De sub porcan apărea o

131

harbuzoaică. Nn un harbuz, da o har- buzoaică. (Săptăm îna) harc n. - hac Ia potcoavă, hârcăt n. - răcnet. La CADE. hårcea-parcea adv. — a sfîsia. E x p r . A face harcea-parcea = a taia în bu­căţi. La TDRG. hărchină /. - bucată mare. hardål n. - ridichioară. hardâl n. - rapiţă sălbatică, hardiróp n. - dulap de cancelarie, hardughie / - c l ă d i r e veche. La CADE. hardughie/ - bătrîn. La V.AIecsandri. hardughie/ - j o c organizat de urători, hardughii adj. - răblăjit. hargåt m. - argat.harhalåe/ - tărăboi. La V.AIecsandri. harhalîc n. - tăm b ă lă u . hårhar m. - copil neastîmpărat. La DD. harhåt n. -hărm ălae . La M.Sadoveanu. harhatău m. - pierde-vară. håriţ n. - m ertic, vamă la moară, harmagíu m. - herghelegiu, h a rm a lå e / - tă ră b o i. La DU. harmån n. - arie de treierat, harmån n. - timpul treieratului, harmån n. - vărzărie. harmån n. — legumărie colectivă, harmån n. - lot lîngă casă. harmån n. - legumărie (lîngă casă), harmån n. - lot în spatele casei, harmån n. — gospodărie, harm anuí (a) - a treiera, harm asåri m. - armăsar. La DU. harm asåri m. - greier de cîmp. harm åtă / - tun. La CADE. harmóşcă (de gură)/ - muzicuţă, harm uråri m. - cărbune emfizematos.

132 harpalîc n. - rană sub lim ba calului, hårşchină/ - v. harchină. hartån n. - bucată de came. La CAD hartan n. - bucată ruptă dintr-o haina hartån m. - pulpă (de găină), hartoí (a) - a coti. La CADE. hartuí (a) - a se căli (oţelul), harţ n. - încăerare uşoară. La DLR. hårţă/ - luptă voinicească. La DU. h å r ţă / - mertic de vam ă la moară, haså/ - pînză de calitate inferioară, h å s c ă / - bucată de piele. La DLR. håsnă / - astîmpăr. håstic n. - cravată. (Th.Holban). hastíncă / - cit. håşcă / - copac (uscat). La DU. håşchie/ - aşchie (sub unghie), håşchie / -su rc ic ă . h å şc h ie / - ciot netăiat, håşchină/ - v. harchină. hat n. - obstacol.hat n. - brazdă ce desparte ogoarele, håtie/ - iezire. La CADE. håtie/ - vad într-un pîrîu. håtman m. - mare boier de sfat în Mol­dova, com anda oştirea în tim p de pace şi război. La DIM. haţåj n. - pîrleaz. haţapércă/ adj. - sprintenă, haţm aţúchi m. - hamei, håuă / - nălucă, haugåş n. - fågaş, urme. håut m. - clean.havaleå/ - prestaţii. La DLR, DIM. havån n. - piuliţă. La DU. h a v a r ic ă / - scoică de mare. La DU. håzîc (eşarfa) m. - gaz. La DLR. hazmåc n. - groapă de ceam ur.^ hazmåc n. - băltoacă, hazmån m. - berbec castrat.

NtwMHUfu m. - banari.Im/iiIc i i lampă, liiwmiíhíi adj. - hazlie, glumeaţă, bit/ón i i basma de bumbac. MhfllAiica adv. - brambura. E x p r. A IiiiIiIii hAhălăuca = a umbla brambura. liAhAúc n. năuc. La DLR. liAlimic adj. - nătîng. liAluUica adv. - brambura. E x p r. A <iinI>la hăbăuca = a um bla brambura. liAhAuca adv. - razna. E x p r. A o lua liAhAuca a o lua razna.IiilbAuci (a) - a năuci (pe cineva).liAbAucí (a se) - a se năuci.liAhAucírc f. - buimăcire.liAliAucit adj. - năucit.liAbúc i i i . - bucată (din ceva). La DLR.liAbucí (a) - a strica, a rupe. La CADE.liA b u c íre / - stricare, rupere.liA budt adj. - rupt.liAhuşí (a) - a rupe în bucăţi.hAbuşí (a) - a tăia încet cu ferăstrăul.liAhuşí (a) - a distruge.liAhuşít adj. - rupt în bucăţi.li Aci n. - deloc. E x p r . C ît hăciul =deloc. La DLR.h A c iú g ă / - hăţiş. La CADE.li Acu ■ (a) - a tăia mărunt. La DLR.IiAciií (a) - a crăpa (lemne).liA cuíre/ - ciopîrţire. La M.Sadoveanu.liAcuít adj. - tăiat în bucăţi mici.liAcuitóri m. - satîr de bucătărie.lu ldărăg n. - băţ la voloc.hădărag n. - lemnul scurt al îmblăciului.h ăd ă rag n. - titirez la moară. La DU.hădăucă f. - rîpă adîncă.Iiăg n. - hang. E x p r. A ţine de hăgu

a ţine hangul.Iiăliăí (a) - a rîde în hohote.hăi (a) - a surpa, a doborî. La CADE.băi (a) - a striga, a îndemna: hăi!

hăí (a) - strigăt pentru a stîm i vînatul.hăí (a) - a alunga ciorile.hăí (a) - a mîna vacile, boii.hăí (a) - a ura în seara de A nul Nou.hăí (a) - a poftori. La CADE.hăí (a) - a felicita prin recitarea “plu-guşorului” în seara de Anul Nou.hăi interj. - termen familiar de adresare.hăi interj. - îndeam nă animalele.hăihăi n. - urătură, hăitură. (TD).hăihăí (a) - a ura.hăinie f. - apostasie. (CM).hăimåc adj. - zăpăcit.hăim isít adj. - copleşit de griji.hăinărct n. - m ulţim e de haine.hăíre f. - urare.hăíre/ - urătură.hăít n. - urat. A umbla cu hăitui. (DD). hăitåş n. - hăituitor. La DU. hăitâş n. - hăituire. La DLR. hăitée f.pl. - unelte. La DU. hăitór m. - urător.hăitúră f. - creaţie populară în versuri, hăitúşcă / - ştrengăriţă. hăitúşcă f. - femeie desfrînată. hăitúşcă f. - căţea sălbătăcită, hăiuri n. pl. - urături; hăituri. hăizâş n. - acoperişul casei. La CADE. hăjbí (a) - a şterpeli, hălăciúgă f. - lăstari neroditori, hălădui (a) - a scăpa cu viaţă, hălăduinţă f. - scăpare. La C.Stamati. hălălåe / - tămbălău. hălăgie f. - tărăboi. La CADE. hălămídă f. - manta mare şi ruptă, hălăói adj. - greoi. La CADE. hălături n. pl. -ham aşam ent. hălbărí (a) - a trăncăni.

133

hălcåri n. - rindea cu un singur cuţit.hălcåş n. - v. hălcari.hălcí (a) - a crăpa.hălci (a) - a rîndelui. La DU.hălcitóri n. — unealtă de hălcit. La DU.hăléu interj. - aoleu, văleu.hălí (a) - a şterpeli.hăli (a) - a înfuleca.hălí (a) - a lovi pe cineva.hălí (a) - a înşfăca.hălitúră f. - lovitură.hălmăzuiålă f. - încurcătură.hălpi (a) - a se apleca (cereale). La DU.hălşitóri n. - rindea de prim ă operaţie.hăluí (a) - a se chinui.hălúţ n. - altoi.hămăi (a) - a lătra. La DU.hămăí (a) - a vorbi m ult şi fară rost.hămătúră f. - harnaşament.hămbărăş n. - cameră pentru alimente.hămelåucă f. - veşm înt preoţesc.hămesi (a) - a ameţi (lovind) pe cineva.hămesi (a) - a flămînzi.hămesit - înfometat. La DU.hămuråri m. - curelar.hănésc adj. - care aparţine hanului.hăp n. - bucată (de mămăligă).h ă r â n c ă / - femeie răutăcioasă.hărăcsi (a) - a lua sînge. La CADE.hărăghiţă f. - plantă. La CADE.hărăgí (a) - a pune araci la vie.hărăţ m. - ostaş care înceapea lupta.hărăţeălă f. — ceartă. La V.Vasilache.hărăţí (a) - a se lua la harţă. La DLR.hărău m. — erete. La DU.hărcălău m. - moşneag.hărcătí (a) - a se repezi (câinii). La DD.hărcăţi (a) — a răcni. La CADE.

134 hăréţ m. - uliu. hărhădău m. -n ă m ilă . hărhălăe f. - larmă. La CADE. hărhătí (a) - a vorbi mulţi deodată, hărhăţí (a) - a face gălăgie, hărjătăi m. pl. — amanţi, hărm ălåe/ - gălăgie. La DU. hărm ănåre f. - treierat, hărm ănăt n. - treierat, hărmăneălă f. — treierat, hărm ăneăsă f. - stăpîna harmanului. hărm ăní (a) - a treiera, hărmănít adj. - îmblătit. hărm ăsâri m. - hădărag la îmblăciu. hărm ăsărél m. - cui de fier la proţap, hărmuíte adj. -m iţu ite . hărnăúţ m. - urător cu mască, hărnici (a) - a învăţa juncanii să tragă, hărnici (a) - a îndem na la lucru, hărşní (a) - a tăia dintr-o lovitură, hărşní (a) - a şterpeli. La DLR. hăstår n. - căptuşeală la haine, hăt adv. - de tot. La DLR. hătălău m. - bărbat mueratic. La DLR. hătcăí (a) - a huidui. La M.Sadoveanu. hăti (a) - a ezi. La CADE. hătm ăníe f. - dregătorie de hatman, hătm ăníe f. - dregătorie de conducere a armatei Moldovei medievale, hăţåş n. - loc de şedere a fiarelor, hăţåş n. - stanişte. La DU. hăţåş n. - drum priporos. hăţåş m. - cal înhăm at între hulube, avînd un lăturaş. La DELM. hăţăí (a) - a zgîlţîi, a clătina, hăţoågă - cărare în pădure. La CADE. hăţuí (a) - a comanda, hău n. - denum irea unei păduri, hăugåş n. - hîndichi. hăugåş n. - um ăr crestat la ferăstrău.

Iniiigliş m. - făgaş. La DU. lui/unin n. - paralel de tîmplărie. Ihi/iiritiiri m . p l . — banari.Im/ós adj. - hazliu.Ilriiciul (BDŞ, 1468)- s a t . ht'l» ii. car turcesc.Iin lîr n. - secerătoare.Iiruhcdúş m . - vom iccl (Ia nuntă).In im i ii. p l . - acareturi. La DLR. In'lbet interj. — desigur.M 'lg e / - nevăstuică. E x p r . A lb ca helgea = foarte alb. La CADE.Inlgire /. - nevăstuică. h e l l iu g ă / - mîncare proastă. La CADE. hcinci ii. -h ă m e i. La DU.Iií'iner n . - mai pentru crăpat butucii. Iieughcmé / - menghină.Iicr ii. - amnar.I i i t ii. - cîrlig la cange, herb ii. - stemă. La DLR.Iiercséu n. - ferăstrău. La DU. lu-restei n . - pirostrii. luT ghcliâr in. - herghelegiu.I ic r n ie / - vătăm ătură. La CADE. Iiéruri n . p l . - gratii la fereastră.Iiéti interj. — ehei.I i lb liu c ă / - strujitură de lemn. h ibrid n. - vin de poam ă nealtoită. Iiícili (a) - a goni cu bătăi şi strigăte. Iilci adv. - deloc. La DU.Iili i c ă / - curpăn de cartofi, hiclcân adj. - trădător. (I.Neculce). Iikicni m .p l . - trădători: h i d e n i i m u n te n i .

Iiiclcnie (CDŞs, 1459) - trădare. Iiidicăit adj. - izgonit.Iiic'cínep r o n . - fiecare. La M.Costin. hiiTÎnd adv. -o r ic în d . hiccúi p r o n . - fiecărui. La M.Costin. I i im h liú c ă / -s tru jitu ră .Iiiinblui ( a ) - a rindelui.

himii (a) - a greşi în vorbă, hínă f. - chinină, hincotí (a) - a se ju ca (coteiul). hindíchi n. - şanţ. La M .Sadoveanu. hindrea adv. - parcă, hindrilea conj. - fiindcă. (DD). hintéu n. - trăsură boierească. La CADE. Hinţeşti (CDŞs, 14 9 1) — sat.Hinţeşti (CDŞs, 14 9 1) — pîrîu.hiólă f. - adîncime. E x p r. în hiolă =tîrînd după sine, îm pingînd. La DLR.h í r ă / pl. - greutate.hirdughíi f. pl. - prăpăstii.hiristuí (a) - a tăia cu ferăstrăul.hizne f. - carieră de nisip, piatră.hírne m a r e / - peşteră.hirostér n. - pirostrie cu patru picioare.hirtă / - un sfert de pogon.Hitioana (BDŞ, 1458) - poeniţă.hitioănă / - carne (macră).hitión adj. - slab. La CADE.hiţål m. - hingher.hîbzău n. - şănţuleţ săpat de apă.hîca / - buba. E x p r . Aici îi hîca =aici îi buba.hîcní (a) - a icni.hîd adj. - slut. La CADE.hîdâche m. - drac.hîde adj. - murdare.hîí (a) - a tachina.hîí (a) - a începe, a se prăvăli.hîj n. - hambar.hîj n. - căsoae.hîj (BDŞ, 1461) - casă bătrînească. hîj n. — cocioabă, colibă. La CADE. hîj n. - bojdeucă, hîj n. — slomn. (CM), hîj (CDŞ, 1436)-b o rd e i.

135

hîj n. - sarai pentru vite. hîlbe f. pl. - lături. La CADE. hîlboånă f. - bulboană. La CADE. hîlea, hîlea interj. - se alungă gîştile. hîlpav m. - lacom. (I.Creangă). La DU. hîltăv adj. - lacom. La CADE. hîltí (a) - a bea lacom. La CADE. hîltiúgă f. - m încare proastă, hîlţînâ (a) - a clătina, hîmbår n. — ladă pentru grîu. hîm bår n. - dispărţitură pentru grîu. hîmbår n. - acaret pentru pleavă, hîméi m. - hamei, hînchi n. - gard făcut din ogrinji. hîndíchi n. - urm ă săpată de apă. hîndíchi n. - v. hindichi. hîndíchi n. - gard făcut din ogringi. hînghí (a) - a se opinti, hînsåri m. oştean călăraş care mer­gea la război “în dobîndă”, fără leafa. (I.Neculce). La DIM. hînsă f. - desiş.hînsă f. - sforţare. E x p r . încă o hînsă= încă o sforţare.hînţă f. - mărăcini.h îr ă / - mătreaţă.hîră f. - ceartă.hîrău m. — uliu. Uliul se numeşte in Muntenia cobeţ şi erete, in Moldova coroi şi hîrău, în Transilvania bodiu, iar în Bucovina găinar şi porumbar. (Şezătoarea).hîrb n. - lut ars. Pocriş de hîrb. (DD). hîrb n. - ciob. hîrb n. - ţiglă.hîrbâreţ adj. - pofticios. La I.Slavici, hîrbåreţ adj. - hoinar. La C.Negruzzi. hîrb cu floare n. - vază. hîrb de floare n. - vază.

136 hîrbâlniţă / - vacă ce paşte pe ici-colo hîrboågă / - căruţă veche.Hîrbu (BDŞ, 1 4 9 0 )- slugă.hîrbuí (a) - a acoperi casa cu ţiglă.hîrbuit (spart) adj. -p r is e c u t. (CM)hîrbuitúră / - vechitură.hîrburi n. pl. - veselă.hîrburi n. - cioburi. La V.Vasilache.hîrcă f. - soi de grîu.hîrcă f. - pocitanie. La N .Ţurcanu.hîrcîí (a) - a horcăi. La C.Negruzzihîrcîí (a) — a tăia încet cu ferăstrăul.hîrcîí (a) - a huidui.h îrcîiålă f. - zgom ot răguşit.hîrcîít n. - horcăit. La C.Negruzzi.hîrcîitúră f. - neputincioasă.h îr g ă lå e / pl. - blide.hîrgău n. - marcoteţ.hîrgău n. - urcică cu toartă.hîrgău n. - oală mare de lut cu toartăhîrgău n. - vas mare de lut fară torţi.hîrgăuåş n. — oală m ică de schijă.hîrghelåri m . — herghelegiu.hîrghilåş n. - herghelegiu.hîriş adv. - numai.hîriş adj. - mîndru, fudul.hîrîí (a) - a se tîrî.hîrîí (a) - a-şi duce zilele.hîrîit adj. - stricată. (M .Eminescu).hîrîitoåre/ - cu bucăţi de tinichea.hîrjoånă f. - joacă. La CADE.hîrjoní (a) — a se juca.hîrjoni (a) - a se zbengui. La C.Ivanescuhîrlåv adj. - murdar.hîrlău m. - păcurar bătrîn.Hîrlău (BDŞ, l4 5 8 ) -d e a l .Hîrlău (BDŞ, 1470) — tîrg. hîrlédz n. - lopată (de metal), hîrléică f. - unealtă de făcut frînghii. hîrléţ n. - cazma. La N .Gane.

Illrléţ n. - semn la urechea oii.Iili léţ n. - zastup. La CADE.Iitiiic iór n. - făraş.Iifrnă adj. - cîrnă. hlrsi (a) - a se zgîrci.Iilrsít adj. - răutăcios. La DLR.Iilrşcîí (a) - a hîrşîi. La M.Sadoveanu.Iilrşcîít adj. - hîrşîit. La I.Creangă.h t r ş c î i tú r ă / - hîrşîitură.hlrşîm n. - viscol.hlrsîm adj. - prăpăd.htrşní (a) - a lovi cu putere.Iiîrşti (a) - a şterpeli.hfrştioâgă / - vită bătrînă. La CADE.hîrtău n. - bucată lungă de pămînt.h î r t i e / - scrisoare.h îrtie / - înştiinţare.h îrtie / - ordin.h îrtie / - otnoşenie. La DEX.h îr tio å ră / - scrisorică.h îrto í (a) - a se hărţui.Ilîrtoape le (CDŞ, 1453)- s a t .Iiîrlóp n. - groapă mare. h îrtóp n. - teren accidentat, h îrtóp n. - vale mare, adîncă. h îrtopcân m. - din Hîrtopul Mare. Ilîr to p u l (CDŞ, 1435)- s a t . h îrţi interj, - eforturi zadarnice. E x p r . I lîr ţi încoace, sc îrţ încolo = degeaba. Iiîrţui (a) - a istovi, a slei de puteri, h îrzób n. - funie de coborît, ridicat greutăţi. E x p r. A se c rede scoborît cu h îrzobu l d in ce r = a se socoti de viţă nobilă; m îndru, îngîm fat. La DLR. h îrzób n. - c o ş u le ţ pentru păstrăvi. Iiîr/.ób n. - cerc cu sfori, hîrzób n. - instalaţie de coborît în fîntînă. hîr/.ób n. - lingură de scos brînză. h îrzób n. - rostogol (plantă), h îrzób n. - candelabru.

hîsnă / - porumbrel.hîş interj. - se alungă păsările.hîşîm n. - ploaie mare.hîşuí (a) - a alunga găinile.hîtcîi (a) - a alunga cu strigăte.hîtleån adj. - viclean.h îtră / - diaree.h îtríe / - agerime, şiretenie.hîtru adj. - mucalit, şiret. La DLR.hîţîi (a) - a zgîlţîi. La TDRG.hîţînâ (a) - a zgîlţîi. La TDRG.hîzånie/ - urîţenie. La DLR.hladílcă / - lopăţică de uns pereţii.h ladúncă / - urcior (de lapte).hladúşcă / - v. hladuncă.hlandân m. -a ld an .hlanţúg n. - potîng la plug.hlanţúg n. - lanţ.hlaponåşi adj. - bine hrăniţi.hlădănåş m. - aldan.hlăndănói n. - aldan mare.hleâb n. - vechitură. La DLR.hleåb n. - mîrţoagă.hleâpăt m. - avat (peşte).hleăstuc n. - băţ la capătul năvodului.hlébnic n. - tava rotundă de copt pîne.hlébnic n. - masă de bucătărie.hléc n. - urcior cu jghebuleţ la gură.hlédie / - mîrşav.hléi n. - pămînt argilos.hléi n. - lut.hleiós adj. - lutos, mlăştinos, hleuós adj. - hleios (pămînt). hlibăn n. - pîne. hliboâncă / - pîne de secară, hlichít adj. - lihnit, hlimist (a) - a i se plictisi, hlín iţă / - pămînt lutos.

137

hlín iţă f. - denum ire a unui pîrîu. h l i ş tă / - scrobeală din faină de secară, h liş tu í (a) - a scrobi urzeala, hlíţe f pl. - chingi la boroană. hlíză f. - petec de moşie. La CADE. hlizi (a) - a rîde mult, fără rost. La DU. hlizit adj. - care rîde mult, fară rost. h liz îtú ră / - om care rîde fară rost. h loåbă f. - bare între care se înhamă calul.hloåbă f. - arc de înhămat, hloåbe f. pl. - picioare mari. hlobănå (a) - a legăna. La DLR. hlodunéţ n. - oală. (I.Druţă). hluchínă / - coajă de aldan. hluj n. - tulpină de ceapă, hluj n. - curpăn de roşii, hlujån m. - strujan. hlujån n. - viţă la curpănul de castraveţi, hlujån in. - curpăn de cartofi, hlujån m. - tulpină de porumb fără frunze. La DLR. hlujår n. - tulpină de ceapă, hlujcnéi in. pl. — copturi dulci, hlúpav adj. - lacom. (Th.Holban). hoåită f - haită (de câini, lupi), hoåndră / - femeie neîngrijită, hoånghină / -b ăb o rn iţă . (I.Creangă). hoåră / - toţi oamenii poftiţi la nuntă. Iioåră / - com panie în petrecere, h o å r ă / - grup de oam eni, adunare, hoåspă/ - răm ăşiţă de faguri, hoåspă/ - struguri striviţi, hoåspă/ - coaja cerealelor. La DLR. hoåspă/ - resturi m ărunte de tărîţa. hoåşcă / - îm bucătură de pîne. hoåşcă / - fem eie bîrfitoare. La DU. hobjílă ni. - bărbat înalt şi tont.

138 hoboróc n. — oboroacă.hóbot n. - broboadă. La DLR.hóbot n. - văl de mireasă.hóbot n. - tu lb e n t.hóbot n. - feregea. La M .Sadoveanuhóbot n. - arc la ham.hóbot n. - greabăn la cal.hobotåtă / - fată cu faţa acoperităhocni (a) - a striga. (DD).hodínă / - odihnă. Vai de pasărea străină Numai ea n-are hodină. (TD).hodini (a) - a se odihni.hodini (a) - a se răposa. (CM).hodobåe/ - şiră.hodobån m. - păcurar (la oi).hodobån m. - om care are oi multe.hodoleån m. - tă ta rc ă . La DU.hodoroåbă / - coş de prins peşte.hodoroåbă/ - stup din scoarţă de teihodoroåbă / - cazan mare.hodoroåbă/ - căruţă învechită.h o d o ro å b ă / - roabă.hodorog n. - băţ la capatul năvodului.hodorog n. - băţ la rîşniţă.hodoroghiţă / - făraş din coajă de teihodorogi (a) - a suna a dogit.hodoronc-tronc adv. - naprasna.hodrobeie/ pl. - catrafuse.hogåş n. - hăţiş, potecă.hogåş n. - cărare pe costisă.hogåş n. - urmă lăsată de un şuvoi de apăhogåş n. - hîndichi.hogeåc n. — căm ară pentru alimente.hogeåg n. - horn. La DLR.hohån n. - rindea lungă.hohér m. - hingher. La CADE.hóhle/ - polonic.hohmalău ni. — vlăjgan, lungan.hóisa interj. - pentru boi: la stînga.hóişte/ - oişte.

Iirilţtc /. - femeie slăbănoagă.Ii»|l>;'ii (a) - a coţobăi. (I.Creangă).Iiu|i (a) - a cînta (în biserică).Iin|ma / - săptăm îna cărnii. liAJina adv. - mereu, într-una. La DLR. Iiojmalău m. - vlăjgan, hiijnialău m. - gros. (CM), hulită (a) - a căsca ochii. La DU. I io lh o ă n ă / - bolboană. La CADE. holhură (a) - a se învîrteji (apa). Iiólhură / - vîrtej de apă. h A lb u ră / - loc adînc.H ó lh u ră /-v o lb u ră . La DU. h ó lc ă / - zarvă. La CADE. hólcă / - curea la gura hamului, hólcher n. - rindea cu daltă mică.Iiolcí (a) - a face gălăgie. La CADE. h o ld ă / - lot lîngă casă.I ió ld ă / - ogor semănat. La DU. ho lercă/ - rachiu. La CADE.Iiolcţă/ - căptuşeală la cizme.Ilolni (CDŞ, 1443)- f în t în a de la~ . holin n. - deal, movilă, hólinas n. - daltă de dogărie.Ilo linul (CDŞ, 1443)- s a t .Ilo lm ul N egru (CDŞ, 1438)-d e a l . ilo lm u l Z ăpod ic i (CDŞ, 1439) - deal. Iio lm uråt adj. - delurat.Iiolm urós adj. -d e lu ro s .Iiólnic n. - echer triunghiular, h o lo â tă / - pedestrime, gloată. I io lo å tă / - m ulţim e (de oameni). Iiololódzi m. pl. - bulgăraşi. holtcéşte adv. - ca flăcăii, holtei m. - celibatar. L aN .G anc. holtei (a) - a trăi viaţă de flăcău, holteiaş m. - băeţandru. La CADE. holteie/ — starea de holtei, holteiul N eanciul (BDŞ, 1487) - neîn­surat.

holteii n. - rindea cu daltă figurată.honoróş adj. - fuduli.hopåc n. - dans popular ucrainean.hopăí (a) - a călca greu.hopăí (a) - a se mişca ritmic.hopîc interj. - hop.hopní (a) - a cădea.hopocí (a) - a arde vuind.hopşí (a) - a reuşi, a termina cu bine.hopşít adj. - neîngăduit. E x p r. Nu ede hopşit = nu-i lucru de şagă.hopurós adj. - cu hopuri.horăí (a) - a sforăi. La M .Eminescu.horăiâlă / - sforăială.horăílă/ - care sforăie.horăít n. - sforăit. La CADE.horăítură / - sforăitură.horbărniţ m. - palavragiu.h ó r b ă / - vorbă. (Dosoftei).hórbă / - vorbă. E x p r. A şedea lahorbă = a vorbi.horbí (a) - a vorbi.hórbăucă/ - talger.hórbotă/ - dantelă. La DLR.horboţícă / - danteluţă.horboţícă/ - pînză de păianjen.horboţícă/ - ornament la streaşină.horcăí (a) - a scuipa.horcoti (a) - a sforăi. La CADE.horeţ n. - coşuleţ pentru peştele prins.horhăi (a) - a rătăci. La DLR.horhúnă/ - ţigancă bătrînă. La CADE.hori (a) - a cînta o horă.horílă/ - rachiu.horílcă/ - rachiu (monopol).hori (a) - a cosi cu coasa cu hreapcă.horleâncă / - policioară la jug.horn n. - cahlă (la sobă).

139

horn n. - hogeag. La DLR.horn n. - ursoaică (în pod).horn n. - vatră la fierărie.hornăr m. — coşar.hornăr m. - curăţitor de hogeaguri.hornări n. - hogeag.hórnă / - horn.hornéşnic n. - cîrpă de şters mâinile, hornéţ n. - coş. (I.Sbiera). hornişór n. - cahlă (la sobă), h ó r n iţă / - cotruţă. h o rn o å ică / - hogeag. h o rn o å ică / - ursoaică (în pod), hornoåică / - horn la fierărie, hornói n. - hogeag. hornói n. - horn (la cuptor), hornói n. - ursoaică în pod. hornói n. - horn (la fierărie), hornói n. - lucarnă, hornosåri m. - ţistar. hornóu n. —jignă. horochítă adj. - nătîngă. horodínă f. - legumărie. horodincă/ — dans popular. La DU. Horodişte (BDŞ, l4 6 6 ) - s a t . horodişteån m. - din Horodişte. horoí (a) - a forăi (calul), horopsi (a) - a asupri. La I.Creangă. horpăí (a) - a sorbi cu zgomot, hórstcă f. - mănunchi de cînepă. horşîţă f. - ridichioară. horştínă f. - răm ăşiţi din faguri, hortăí (a) - a ţămui rădăcina porumbului, horţíş adj. - pieziş. La Al.Russo. hoschí (a) - a dormi, hoschitúră / - om care doarme mult. hostochínă f. — tescovină de la semin­ţele uleioase. La CADE.

140 hostropăţ ti. - dans ritual de nuntă, hoşotí (a) - a ucide, hóştină f. - resturi din faguri. La Dl). hóştină f. - tescovină, hóştină f. - m ăruntaie (de vită), hoştochínă f. - resturi din faguri, hoştochínă f. - struguri striviţi, hotår n. - margine. E x p r. A fi în ho­tar cu = a se mărgini, hotar (CDŞ, 1392)-m arg in e , hotaril (BDŞ, 1494) - a hotărnicit, „hotaril Braţul arm aş” (BDŞ, 1493) - a hotărnicit ~.„hotaril Jurj Galbinul cu mejieşii"(CDŞs, 1460)-s in ta g m ă d in doc. lui Ştefan cel Mare.hotarile (CDŞ, 1442) - marginile, hotarnic (CDŞ, 1453) - martor, hotărnicii (CDŞ, 1453) - martori, hotarul Albeştilor (BDŞ, 1489) - mar­ginea moşiei ~.hotarul Petreştitor (CDŞs, 1472) marginea moşiei ~. hotărî (a se) - a se mărgini, hotărî (a) - a preveni, hotărnici (a) - a răzori. La CADE. hotnóg m. - sutaş.hotoroågă f. - fară rost. E x p r. A şe­dea de hotoroågă = a şedea degeaba, hozní (a) - a împinge, hrabârcă f. - lopată de fier. hråblă/ - rablă, hrablíţă f. — ţesală. hrabuí (a) - a jefui, hram n. - biserică, catedrală, hråm ă / - cramă, hram uri f. pl. - crame, h r a n ă / - vrană.hråpă f. - coastă rîpoasa. La CADE.hråşpă / - raşpel.hråturi n. pl. - gratii la ferestre.

Iii ilnăci adj. - care m ănîncă bine. lirAnit adj. - m aturizat (vin).Iinlpă f. - coastă prăpăstioasă. lu i'åm ăt n. - freamăt. La Al.Donici. I irc a n c ă / - bucăţică subţire de pîne. hrcâpcă f. - greblă la cosîe.Iircbîn n. - peptene de peptănat lîna. I iré b le / - iezătură.In cn tu i (a) - a se strica.Iircntuit adj. - stricat, dărăpănat. Iircnui (a) - a am ărî (viaţa cuiva). Iircpcui (a) - a cosi cu coasa cu hreap- t .1 La CADE.Iircpcui (a) - a rumega, lirism us n. - paralel de tîmplărie.In eşti n. - m ătură de curte.Iiróşturi n. - resturi de nutreţ, hrib m. - burete. La M .Eminescu. Iiríhă / - ciupercă.I i r im n ă / - grivnă.In încă/ - felie m are de mămăligă.In incu líţă f. — felie mică. h r in c ú ţă / - felie mică. La DLR.In i u t ă / - bucată m are de mămăligă. Im 'pcă/ - viţă de vie uscată.Iirípcă/ — hac la potcoava calului, hrisov (BDŞ, 1466)- a c t domnesc. Iirîşti (a) - a înşfăca, hrom n. — crem ă de ghete, li rom n. — iuft.h rom ovoâe/ — crem ă de ghete. I i r ó n ă / - ciorchine de strugure, hi ú bă n. - ursoaică (în pod).Iirúbă n. - cahlă (la sobă), lim b ă n. - sobă, plită, lim b ă n. - lucarnă.In ubă n. - nişă în peretele pivniţei, lirúbă n. - peşteră. La CADE. l im b ă n. - toponim . (Cimişlia). lin i jd n. - curpăn de cartofi.

hrujdån n. - porumb tăiat (cu frunze).hrúm nic n. - căm ară pentru alimente.hruşăn m. - din Hruşca.hruşåri m. -p ră sa d .hruşcåri m. - v. hruşari.hrúşcă / - pară altoită.h ú b ă / - ciupercă.hue n. - felie.hue n. - boţ (de mămăligă), hue n. - bucăţică (de plăcintă, pâine), húce / pl. - tărîţă de borş. huceåg n. - hăţiş, crîng des. La M .Em i­nescu, M .Sadoveanu. La CADE. huchit adj. - nedezvoltat. La CADE. huchiúm n. - bucată mare (de pâine). La CADE.húci n. - hăţiş. La M .Eminescu. hueií (a) - a alunga găinile, húdă / - drum uşor îngust în sat. hudéşi m. - desiş, hudicioåră/ - drum uşor îngust, húdin n. - viţă subţire la castraveţi, húdină / - curpăn de cartofi, húdiţă / - stradă strîmtă. La DLR. hudiţă / - drum uşor îngust între curţi, hudrón n. - asfalt.hudubåe / - casă mare. La M .Sado­veanu.huduléţ n. - beţişor în suveică. La DU. húet n. - vuet. La CADE.Hueţeni (BDŞ, 1468) - sat.huhurå (a) - a striga în gura mare.huhuréz ni. — ciof. La DU.hui ( a ) - a se lovi.hui (a) - a izbi ceva de păm înt.hui (a) - a cădea ceva greu, cu zgomot.hui (a) - a vui. La CADE.hui (a) - a trăncăni.

141

h u iå lă / - gălăgie. La CADE. huiâlă / - zgomot, húib adj. - năuc. La CADE. huidicăít n. - strigăt, huimăci (a) - a zăpăci, huim ăcít adj. - zăpăcit, húit n. - vuiet, gălăgie, huitúră f. - lovitură, húiuri n. pl. - aiureli, hujeåg n. - ursoaică (în pod), h ú lă / - defăimare. La C.Negruzzi. hulbcåtnic n. - lucarnă, hulbcâtnic n. - porumbar, hulchí (a) - a creşte prea mari. hulehit adj. - crescut prea repede, hulchínă / - coajă de hăldan. hulchitúră f. - iarbă după cosit, hulei (a) - a petrece, a chefui, huligan m. - derbedeu. La DU. hulire/.’ - defăimare, hulitor adj. - defăimător, h u litú r ă / - pasăre de casă. húlpă/. - vulpe.h ú lp e / - despăgubire. E x p r. A plătihúlpca = bani plătiţi de mire flăcăilordin satul miresei.h ú l p e / -v u lp e . (M .Sadoveanu).húlpoae/ - vulpe.hultån n. - vultur.hultăn n. - m lădiţă altoită.h u ltå n ă / - altoi.hultoårc/ - v. hultană.hultănăş m. - vultur mic.hultănoâieă / - vulturoaică.hultcnoålă / - vulturică. La DU.hultoănă / - altoi. La CADE.hultúi n. - altoi. La DU.hultuí (a) - a vaccina.

142 hultuí (a) - a altoi.hultuiålă f. - altoire.hultuíc n. - altoi.hultuícă/ - v. hultuic.hultuitór n. - ferăstrău de mînă.hultuitúră / - altoire.húltur i7i. - vultur.hulúb ni. - porumb. La CADE.hulúb m. - guguştiuc.hulúb in. - colăcel ca un hulub.hulúb m. - dans popular.hulúb m. - porumbel. La DLR.hulubåri n. - lucarnă.hulubâri n. - porumbar.hulubårnic n. - porumbar.hulubăş m. - porumbel. La DLR.hulubåş in. - porumbaş.hulubăş n. - colăcel ca un hulub.hulúbă adj. - surie (vacă).h u lu b ă r ie / - porumbar. La DLR.H ulubăţ(B D Ş, 1469)-p îr îu .hulubcåtnic n. - porumbar.hulubcåtnic n. - lucarnă.hulubel in. — porumbel. La DLR.h u lu b í ţă /-p o ru m b iţă . La DLR.hulúbi-vurtuni m. pl. - porumbei cârcfac vîrtej.hulúbnic n. - porumbar.hulúbnic n - lucarnă.hulúbniţă /.' - porumbar.hulúc n. - troacă (la găini).hulúc n. - lădiţă pentru m încare la cai.hulúc n. - scîndură la acoperiş.hulúg n. - burlan.h u lu g h e r n iţă /-p o ru m b ar.hulughí (a) - a se drăgosti.hului (a) - a dărîma.^La CADE.hulujdean n. - cocean.H um ărie(C D Ş, 1456)- lo c .hum ărie/ - loc de unde se ia humă.

lumina / - teren cu m ultă humă. I iim ioåe / - hum ă vînătă. La CADE. tumuli (a) - a da cu humă. La I.Creangă. Iluinuleşti (CDŞ, 1455) — sat.Iiiiinuríe adj. - de culoarea humei, lumea adj. - destrăbălat, lumea adj. - murdar, lui uit adj. - zăpăcit.Imp n. - bucată de pâine.Iiupit adj. - lihnit. La CADE.Impîít adj. — neîndemînatic.h ú r ă / - glugă de porumb.lu îr ă / -g ră m ad ă .h iirbuleåc n. - rindea cu daltă mică.hurducă (a) — a se zdruncina. La V.Alecsandri.hurducă (a) - a-i face vînt, a ajuta, hurducătură / - sdruncinătură. Ilurduga (CDŞ, 1437)-m u n te . Ilurduga (CDŞ, 1437)- p îr îu . hurdughíe/ - casă veche.Imrdui (a) - a hurui. La CADE. h u rd u iă lă / - hurducătură, h u rd u iă lă / - vin prost, h u rd u itú ră / - huruitură. hurez m. - ciuhurez. La DU.Iim iu iă lă / - urluială. li urnei adj. - nătîng.Iiurtăş m. — angrosist.hu rtåşi m. pl. - flăcăi care fac jocul.l u î r t ă / - grămadă. La DLR.

hurubélnică / - lucarnă, huruí (a) - a suferi.Huruiata (CDŞ, 1449) — pîrîu. husăn n. - m elodie la nuntă, húsăş n. - veche m onedă. La DLR. húscă/ - calup de sare. La CADE. huşăncă/ - joc popular, huşeăg n. - hăţiş.huşi interj. - strigăt de alungat găinile, húşi n. - pădurice tînără. húşi n. - tufăriş.huşioiå (a) - v. huşi (interjecţie), húşte/ pl. — tărîţe din borş crud. huştiulí (a) - a răsturna un lichid, huştiuliúc interj. - zgom ot produs de căderea unui corp în apă. hutuchí (a) - a lovi pe (cineva), hutuchí (a) - a îmbrînci (pe cineva), hutuchí (a) - a turna prea mult. hutuchitúră / - lovitură puternică, hututúi adj. - neghiob. La CADE. huţăn m. - ru te a n . huţăn n. - catîr.huţăneăsca / - dans popular. La DU. huţînă (a) - a se legăna. La CADE. huzuníe/ - peşteră, huzuníe/ - nişă în peretele pivniţei, huzúr n. - trai comod. La V.AIecsandri. huzuri (a) - a trăi în belşug.

143

Iia p r o n . — această, iabå f. - aba.i a c ă - tutun bun. E x p r . Tutun iaca = tutun de bună calitate. La C.Hogaş, iaca interj. - ascultaţi. La C.Negruzzi. iaca interj. - iată. La M.Sadoveanu. iaca interj. - uite. (I.Creangă). íacată interj. - iaca, iată. iå c ă / - bunică. La V.AIecsandri. iacă interj. - deodată, íacătă interj. - uite. íacuri n. — cange.ia h n ie / - mîncare din came. La CADE.iahníţă f. - m ieluţă abia fåtată.ialóghi f. - v. ialoviţi.íalovă adj. - stearpă. Vacă ialovî. (DD).ía lo v iţă / - vacă îngrăşată. La DU.íaloviţă adj. - stearpă.ialoviţi f. pl. - junei.iama f. - risipă. E x p r. A face iama =a îm prăştia agonisirea.ian interj. - hai.ian interj. - ia.íanga interj. - iată, iaca.ianîe f. - m încare din carne fiartă.ianîe f. - sos de legume.Iapa (CDŞ, I449) - selişte.Iapa (BDŞ, 14 8 1) — cătun, iapă f. - coadă la îmblăciu. iarăşi adv. - iar. (M .Eminescu). iarăşi adv. - de asemenea, íarb a-b oeru lu i/ - v. iarba-mîţei. ía rb a -m îţe i/ - plantă decorativă, íarb a-tă lan u lu i/ — spînz. ía rb a -n ea g ră / - măzărichea-cucului. iarbă / - p raf de puşcă. La M.Costin.

144 iarbă adj. - verde-deschis.íarbă-închisă adj. - verde-închis.íarcie f. - cutie pentru sare.iar-întîi adv. - din nou.iarmă f. - porţie de hrană pentru caiiarmân m. - armean.iarm aroc n. - t î r g ţinut la date fixe.iarm aroc n. - zbor. La DLR.iarmórniţă f. - policioară la jug.ia rm ú rc ă f . - tichie. La CADE.iarnă f. - splină (la porc).iartagån n. - sabie încovoiată. La DLKiartîc m. - mertic.iåscă f. - carne de calitate proastă.iască f. - m aterie spongioasă.iåsic n. - pernuţă (decorativă).iâsta pron. — astă.iastalăltă pron. - ăstălaltă.iatac n. - odae de culcare. La DU.iâtră f. - vintir.iåz n. - heleşteu. La CADE.iåz n. - iezătură. La CADE.Iazer(B D Ş , I458, 1500) - vale în br.iniştea mănăstirii Bistriţa.iazerul Zahorna (CDŞ, 1429).iăzm ă f. - plantă erbacee.iåzm ă f. - turtă din zer, faină de porunihibårcă f. - batcă.ibovnică f. - amantă.ibovnişeålă f. - dragoste.ib ric n. - cratiţă (cu coada lungă).ibric n. - cană.ibrişin n. - mătase răsucită. La CADI ibrişin n. - aluzie m uşcătoare, ic n. - pană pentru crăpat butuci, ícichi n. pl. - încălţăm inte uşoară, icliân adj. - v ic leâi. icneală f. - icnet.icni (a) - a geme înăbuşit. La I.CreanjíA icni (a) - a vorbi răstit. La M.Sadoveanu

icni (a) - a se înăcri (mîncarea).i c n i tu r ă / - icnet. La M .Sadoveanu.icoană / - portret mare, în ramă.ic tår n. — v. ec ta r.ic tåre n. pl. - hectare.ic tărn ic m. - ţăran îm proprietărit.idoliţă / - zeiţă.iebå / - furcă cu m ulte coame.iedéc n. - odor păstrat din vechime.ielâc n. - troacă (Ia găini).ielåc n. - uluc de piatră la puţ.ielåc n. — troacă (la porci).ielcovån n. - pescăruş.iclfcc / - m orişcă (jucărie).iepåş m. - hoţ de cai. (I.Neculce).iepure de p ăm în t n. - cîrtiţă.ie p u ş o â r ă / - mînzişoară.ier m. - vier.ie rb ă ríe f. - depozit de p raf de puşcă, ie rb ă ríu adj. — verde-deschis. ierbíu adj. - verde-saturat. ie rb u liţă / - iarbă mică. La V.AIecsandri. ic rb ú ţă / - ierbuliţă. La V.AIecsandri. ierchéc m. - viţel abia fatat. ierchéc m. - miel sau viţel de o lună. ie rtăciune f. - oraţie la nuntă, iertişél n. — cutie pentru sare. i e r u n c ă / - găinuşă de munte, ieslåri n. — esle din nuiele, ieslåri n. - lădiţă pentru mîncare la cai. ieslói n. - esle din nuiele, ieslói n. - lădiţă pentru mîncare la cai. ieståci n. - m ăsuţă cu trei picioare, ietåc n. - căm ară pentru alimente, ietac n. - căm ăruţă adiacentă tinzii. ietac n. — anexă în spatele casei, ietac n. - bucătărie de vară. ietac n. - secţie a unui hambar, ietåc n. - coş pentru pleavă, ietac n. - coş m are din nuiele.

ietacă / - închisoare.ievaşå/ — sîrmă la cai în buze.iez n. - ochi de apă.iezătúră / - baraj. La M .Eminescu.Iezer (BDŞ, 15 0 2 )- v a le .Iezer (BDŞ, 15 0 2 )- s a t .Iezerul Covurluiului (CDŞ, 1445) - baltă.Iezerul Zahorna (BDŞ, 1500) - pe Nistru.iezi (a) - a stăvili. La I.Neculce.iezuníe/ - groapă adîncă. (Th.Holban).iezurcăn n. - iaz mic.iezuşór n. - topilă de cînepă.iezuşór n. - ieduţ. La I.Creangă.ígliţă/ - prăjină orizontală la corlate.ígliţă/ - corlate (la pod).ígliţă / - v. conovăţ.ígliţă / - stinghie la boroană.ígliţă / - pridvor.ígliţă / - corlåtă la puţ.igliţí (a) - a împleti plasa cu igliţa.ihné/ - m încare din carne de pasăre.ihné / - cam e tocată, prăjită cu sos.iia pron. — ei.ijåc m. - arici.ilâc adj. - cu coamele în lături. La DU. ilău n. - nicovală. La M .Eminescu. Ileana (BDŞ, 1488) - fata lui Nechit. iliåc m. - liliac (zool). ilíc n. - vestă femeiască. ilíc n. - pulover bărbătesc, ilíş n. — dare pentru cereale şi alte pro­duse agricole. La DIM. iliş (BDŞ, 1458) - dare, bir. ilişår m. - dregător ce strîngea ilişul. ilişari (BDŞ, 1458) - strîngător de bir. im ålă/ - noroi. La CADE.

145

I

imåş n. - islaz. La CADE. imbiríc n. - cratiţă (cu coada lungă), im brí (a) - a trage.imbritór m. - pescar care trage matiţa. încă adv. - încă. indíşi m. - urm ă lăsată de apă. inél n. - petricică la inel. inele n. pl. - cîrlionţi. inelúţ m. — inel mic. inéţe f. pl. - plantaţii de in. ínga interj. - iată. íngliţă / - corlåtă (la pod), íngliţă f. - croşetă, inie f. - m ucegai la suprafaţa vinului, inima vinului / - vinul care nu în­gheaţă.inimă f. - chingă la ferăstrăul cu ramă.inimă f. - diaree.inimă f. - m ăduva unui trunchi.inimă / - vergea pentru fixarea iţelor.in im ă / - burtă.inim ă/ - muchie la barcas.inim ă/ - bulă de aer în mămăligă.in im io a ră / - piatră scum pă la inel.ínişte/ - plantaţie de in.injí (a) — a se uita pe furiş.instrucţie/ - şmotru. La DLR.iobag m. — rumîn.iobăgie / - rumînie.lonăşel (BDŞ, 1497) - aprod.iordăní (a) - a stropi cu apă sfinţită.iorgăn n. - plapumă. La CADE.iorghénie/ - gheorghină.iorghiål subţire n. - pătură de lînă.iorgovan m. - lumînărică.ióu pron. — eu.ió p ă / - paltonaş cu guler de blană, iópă / - scurteică de lînă.

146 iortom ån adj. - iute, focos. (TD).ióti interj. - iată, ia te uită.ió v ă / - lozie.io v ă / - salcie plîngătoare.ir n. -alifie .(C A D E ).irândă / - verandă.irimíc n. - faină cu tărîţe.irindeå / - râzătoare (de bucătărie).irmilíc m. - veche monedă.irmizíu adj. — roşu-închis.irmizíu n. - piele roşie-închisă.irod m. - copil neastîmpărat.irod m. - colindător (mascat).irod m. - paiaţă. La M .Eminescu.iroplăn n. - libelulă.iroplân de apă n. - libelulă.irosålă / - risipă. La CADE.irosi (a) - a risipi. La I.Creangă.irozi m. pl. - j o c popular dramatizat.irtíc n. - mertic.irúgă / - urmă lăsată de apă.irúgă / - văiugă. La M .Sadoveanu.iscălitură f. - podpisă. La CADE.isc o d e â lă / - cercetare în ascuns.iscodeålă / - plăsmuire.iscodeâlă / - dopros. E x p r. A Iun(pe cineva) la dopros = a descoase. LíiDLR.is c o d é n ie / - v. iscodeâlă. iscodi (a) - a privi pătrunzător la cineva, iscodi (a) - a căuta esenţa unui lucru, iscodi (a) - a plăsmui. La C.Negruzzi. iscodi (a) - a se interesa. La I.Creangă. iscodi (a) — a interoga, iscoditor adv. - scrutător, iscoditor adj. - priceput în a pune l.i cale ceva. La I.Creangă. is c o d itú r ă /- v. iscodeâlă. iscusíre/ - p r ice p ere .^ a C.Conachi, iscusit adj. - frumos.

|«i nill adv. dibaci, t i u*l(ór adj. - ademenitor.ItpAncA /. erizipel, brîncă. topiis i i sărbătoare pravoslavnică.

/ despăgubire. La I.Creangă. i .|n\>l (a) a despăgubi.ItpUóc i i . vechi act domnesc. i*|iiliil i i . spital.ItpllA / iscuşenie. La CADE.

(a) a se lăsa ademenit.Iipól i i . mertic de vam ă la moară, topol i i . laraş.I«púl i i căuş pentru scos apă. La DU. iipuli (a) a curăţa (puţul).

(a) - a scoate apă cu ispolul, lipi Avă /. - faptă. La C.Negruzzi. ItpruvA (BDŞ, 1466 )- î n doc. lui Şte- l i i i cel Mare.l* p rA v ă /-d e c re t, dispoziţie.UprAvA /.' - aventură.UprAvA/ - urmare. (CM).U|. n ivnic m. - şe f al poliţiei unui judeţ. I ii Al Kusso, V.AIecsandri.ItprAvnic ni. - dregător.I-P rAvnic ni. - pristav. La DLR.IM> rAvnic m. - reprezentant, mandatar. i i'ln cu va sudui p e ispravnicul cuiva, nu \ii chiamă cum au suduit pre acela . .• a iste ispravnic, ci pre stăpînu său. Ih n v ila lui Vasile Lupu). l»|irAvf (a) - a săvîrsi, a pune capăt.1*1* i Avi (a) - a se epuiza.•*l> i Avi (a) - a face. La M.Eminescu. I*pi A v n ice åsă / - soţia ispravnicului, lupi Avnici (a) - a se face ispravnic.Itpi A v n ic ie / - funcţie de ispravnic. l«pi rtvn ic ie/ - instituţie. La C.Negruzzi.

./(// ăst. La DLR.M ii pron. - ăsta. La V.AIecsandri. MnlAII pron. - ăstălalt.Mi c u i n e / - isteţime. La Al.Russo.

istoria M oldovei / - istoria Statului M oldovenesc.istóv « .—com plet, deplin. E x p r . De is­tov = cu totul, de tot. La V.AIecsandri. istóv n. - m oarte. (CM), ístovo adv. - pe veci. (TD). iştealânţ pron. - ăilalţi, iştór n. - latrină, itåc n. - v. etac.italiană / - vintir cu trei burdufuri, iţåg m. - iţari la războiul de ţesut, iţalúşcă / - viţică.iţåri m. pl. - schim bător de rost la răz­boiul de ţesut, iţă / - vergea de aluat, iţăl m. - viţel.iţi (a) - a privi pe furiş, a se ivi.iţit adj. - pitit. La N .Ţurcanu.iţîi interj. - a se iţi. E x p r. A face iţîi =a se arăta puţin. La V.AIecsandri.iucostău n. - priboi.iudí (a) - a aţîţa, a instiga. La CADE.iúftă / - iuft.iúftă / - m eşină pentru căptuşit.iuruşi (a) - a năvăli. (V.AIecsandri).iúşcă / - închizător la sobă.iúşcă/ - zeam ă de piftie.iúşcă / - piftie.iúşcă / - zeam ă de găină.iuşcă / — ciorbă.iúşcă/ — biciuşcă. La M .Sadoveanu. iúşcă / - lovitură cu biciuşca, iuşní (a) - a plesni (cu biciul), iúşti interj. - lovitură cu biciul. La DLR. iuţåri m. pl. - ciuperci com estibile, iuţi (a) - a se aprinde. La I.Creangă. iuţi (a) - a-i sări ţandăra. La V.AIecsandri. iuţi (a) — a întărîta. La C.Conachi. iuţi (a) - a se strica.

147

iuţi (a) - a ardeia.ívără f - dovleac.ívără-albă f. - dovleac comestibil.ívără-róşie f. - dovleac de nutreţ.ivéri m. - dovleac.ivícă f. - dovlecel.ivire f. — apariţie.Ivul (CDŞ, 1488) - popă.izări (a) - a se prăpădi. La T.Pamfile.izbåvă f. - scăpare, salvare.izbăvi (a) - a scăpa dintr-o primejdie, ase salva. La V.AIecsandri.iz b é liş te / - primejdie, nenorocire.izbélişte (a lăsa de) - a năpusti. (CM).izbélişte f. - părăsire. La I.Creangă.Izbişte (CDŞ, 1453) - sat pe Răut.izgoniref - stupai. E x p r . A-i da cuivastupai = a alunga pe cineva. La DLR.izí (a) - a dosi.izîdí (a ) - a irosi.izîditór n. - irositor.iz în íe / — vizuină.izméne f. pl. - lambe la căruţă.iznoåvă f. - înnoitură. La N.Gane.

148 iznoåvă f. - snoavă. î ţ i venea să l> strici de rîs de iznoavele lui Ivan (I.Creangă).izvår n. - băutură din apă fiartă cu zahăr izvâr n. — vin fiert cu piper şi zahăr. Izvareţ (BDŞ, 1466) - boier.Izvareţ (BDŞ, 1466) - boier, izvărniţă f. - zăr de la urdă. izvoare (CDŞ, 1411) - semn de hotar, izvód n. - cronică. în izvoadele bătrinc pe eroi mai p o t să caut (M .Eminescu). izvód n. - condică. La V.AIecsandri. izvód n. - docum ent copiat, izvód n. - model de ales covor, pe hîrtie. izvód m oldovenesc —scriere m oldove­nească.izvodi (a) - a com pune. (M .Costin).izvodi (a) - a pune la cale. La I.Creangă.izvodi (a) - a scorni.izvoditór m. - autor.izvoditúră f. - născocire.izvór«. - origine, sursă. (M.Sadoveanu).izvor (BDŞ, 1490) - semn de hotar.izvorâş n. - jg h e a b la teasc.izvorós adj. - loc cu m ulte izvoare.izvozí (a) - a însemna, a stabili.

Itf• I*<iIii iif (a) - a se înălbi.Intimi A (ii se) de cap - a bate cahla. ImliitlAiii (a) - a vărui. liiiliiilAurâtă adj. - u r î tă .Iiiilnti Abăní (a) - a ajusta aripile nă-S liilllllll1111111 nuni. am îndouă. La M.Costin.Im In* mini. - ambe. La C.Negruzzi. ImliliU' 11 hădărag la îmblăciu. imliti nigsU adj. - umflate, groase, iinlili /dii'i (a) - a se oţărî.Imlilr/oiå (a) - a se înfuria.ImiIiIA (a) — a fermenta.Im lilă re / - plimbare.Imhlílciti n. - unealtă de bătut grîul. InililiUiii n. - E x p r. A măsura cuiva < ni lui cu îm blăciul = a nu înţelege ni- iiik din spusele cuiva. (I.Creangă). ImlilAcfu n. - hădărag. tinlilA ciúgn. - îm b lă c iu . imlilAréţ adj. - hoinar.Imlilătóu n. - îmblăciu.tiiihlătí (a) - a bate săm înţă de cînepă.tiulilăti ( a ) - a b a t e cerealele.Inilililtí (a) - a se zvîrcoli (copiii). Im lilătit adj. - îm b lă tire . Im M iU itoăre/ -b a to z ă , linlilillitór m. - lucrător care îmblăteşte. In ih lă to ă r e / - latrină.Iinlililtór adj. - pod plutitor. I m l i lă tú r ă / - alergătură, tm h l i l ă / - buestru. tiiilindolí (a) - a se înfofoli.Im Ixidolít adj. - înfofolit. La DU. Iinhodorí (a) - a se înfofoli. Iinlioghiétă adj. - moţată.Iinliim ră (a) - a ciuli urechile (calul). Iinliniirâ (a) - a înfiera cu bourul.Im Imn râ tă adj. - com ută, îm b răcă (a) - a împodobi.

îm brăţoşă (a) - a cuprinde în braţe, îm brăţoşăre f. - îmbrăţişare, îm brăzdă (a) — a hotărnici un lot de păm înt cu o brazdă, îm brîncă (a) - a cădea în brînci. îm brîncåt adj. — slăbit de picioare, îm brînşí (a) - a împinge, îm brînşí (a) - a opinti, îm brînzí (a) - a tăvăli în brînză. îm brînzí (a) - a pune brînză în m ăm ă­ligă. (I.Creangă).îm brînzí (a) - a face brînză la stînă. îm brînzít adj. - cu brînză. îm brînzít adj. - înăcrit, corăslit. îm broboditoåre/ - broboadă, îm bucă (a) - a îndopa. îm bucură (a) - a se bucura, îm bucurător adj. - care bucură, îm bum bă (a) - a încheia nasturii, îm bum băt adj. - încheiat cu nasturi, îm bum biå (a) - v. a îm bum ba, îm bum buşcă (a) - a slobozi muguri, îm bunătúră f. - făgăduială, linguşire, îm lencuí (a) - a vîntura cereale, îm pacă (a) - a angaja, îm pacătă adj. - angajată, îm paratí (a) - a domni, îm păiă (a) - a creşte lînă nouă. îm păiătă adj. - în c î lc i tă (lînă). îm păivănă (a) - a îm piedica calul, îm părăché (a) - a se învrăjbi, îm părătíţă f. - îm părăteasă, îm părătúş m. - prelungire musculară, îm părăţí (a) - a se face împărat, îm părăţí (a) - a domni. La Al.Vlahuţă. îm păroşă (a) - a se acoperi cu păr. îm părtăşénie f. - luarea grijaniei, îm părtăşit adj. - cherchelit. îm pătră (a se) - a da de belea.

îm pedicătúră f. - obstacol, îm pedicătúră/ - p i e d i c ă (lacal, vacă), îm peritúră/ - febră, îm perşiunăt adj. - cîrlionţat. îm pingătoăre / - unealtă de împins gunoiul.îm pistrí (a) - a încondeia. La I.Sbiera. îm pistrít adj. - zugrăvit, împestriţat, îm pînzí (a) - a îm prăştia, a răspîndi. îm prînzi (a) - a ajunge la prînz. îm pîrlogí (a) - a lăsa fără îngrijire, împlămăeşåt adj. - bolnav de plămîni. îm plini (a) - a dormi îndeajuns. E x p r . A-şi îm plini som nul = a dormi îndes­tulător.îm plini (a) - a o păţi. E x p r. A o îm ­plini cu cineva = a nimeri într-o belea cu cineva. La V.AIecsandri, C.Hogaş, împlini (a) - a percepe o datorie cu forţa, îm plini (a) - a termina, îm plini (a) - a rotunji o sum ă de bani. îm plini (a) - a-şi atinge scopul, îm p lin ire / - executare. La C.Conachi. îm p lin ir e / - percepere a unei datorii, îm plinit adj. - bine făcută, îm plîntâ (a) - a cufunda, îm plîntå (a) - a m uia în ceva. îm pohorât adj. - încărcat, îm poncişă (a) - a veni în conflict, îm poncişăt adj. - încrucişat, îm popona (a) - v. a îm popota, îm popoţă (a) - a înzorzona. îm popoţåt adj. - înzorzonat, îm popoţonă (a) - a se împodobi, îm popoţonâ (a) - a îm podobi cu daruri la nuntă. La E.Sevastos. îm popoţonåt adj. - împodobit, îm porní (a) - a pom i. îm posesuí (a) - a arenda. La CADE. îm pospăí (a) - a se pricopsi.

150 îm pospăiå (a) - a îngunoieşea. Limba aţi stricat-o ş i aţi împospăit-o cu vor/w necurate de la oraş. (CADE), îm p o sp ă tå t adj. — reînnoit. La M. Emi nescu.îm p ră ş tia (a) - a presura, îm p re jiú r adj. - întreagă, îm p re jiu rå ş i m. pl. - mejieşi. îm p re jm u ito r adj. - înconjurător, îm pre ju ră (a) - a cuprinde. La Al.Russo. îm p re ju ră (a) - a lega de ju r împrejui La I.Creangă.îm prejurăş m. — vecin. La E.Sevastos. îm preună (a se) - a se întîlni. împricină (a) - a se certa. La Al.Donici. îm pricinăt m. - parte în litigiu, împroşcă (a) - a arunca bombe, pietre, împuiă (a) - a se înmulţi. (TD). îm puizí (a) - a podidi. (TD). îm p u n c işå re / - contrazicere, îm punge (a) - a da ac (albina), îm puşcă (a) - a lovi cu putere. (DD). îm puşcă (a) - a o rupe de fugă. (DD). îm putăt adj. - dăruit nu din inimă, îm puţita (BDŞ, 1495) - fîntînă. în prep. - peste. (DD). în prep. — din. Tăf bat în palmi. (DD). în prep. - pe. Pun iar în masî. (DD). în prep. - la. Trăia în margine. (DD). în prep. - prin. Ş-o dăm în rag ili (DD). în prep. - de. Eşti peşti în tot feliu. (DD). înaintaş n. - rindea de prim ă operaţie, înaintea / hot. - a mustra. E x p r. A lua pe cineva cu înaintea înapoi = a lua pe cineva la rost. înam ărî (a se) - a se întrista. (DD). înarm åt adj. - armat, înăcreălă / - aciditate, înăduşălă / - astmă. « înăspri (a) - a se aspri, înăsprită adj. - uscată, înbolohăní (a) - a se învîrtoşa (ugerul).

•ulmin nlrtiă (a) - a se împunge, im nli >i adv. măcar. La C.Conachi.Imi tllli'ii adv. - măcar. Şi, încaltea să Ht’ i rem /lină la capăt. Curentele mari ib naţionalizare a literaturii (ca şi a . iillnrli) an pleca t aproape întotdeau- im Jiii Moldova ori de la moldoveni. ii i Ihtrtilcanu).im iiicrtlă adj. - îngreunată. (DD). i m u rn ită adj. — a fata. i m >t ailv. pe lîngă aceasta. E x p r . It.i Inert sau Şi încă = chiar mai mult ili'i II nlîla.im ii adv. - mai ales. E x p r . Dar încă

i ii nlîl mai mult. (I.Creangă).Inert in/y. foarte mult. E x p r . Şi încă i ii in în mare măsură, im rt adv. - de asemenea, im rt adv. - chiar. La C.Negruzzi.Im illrt (a) - a se îngrăşa. La M.Sado- \ >>111( 1.

im itlrit adj. - împlinit la trup. La I.Sbiera. Iiicrtlrtră (a) - a încăleca.Im rtlrtrăre / - încălecare.Innllărăt adj. - călare.Incrtlccă (a) - a se sui călare. La CADE. Innllecå (a) - a porni la război. Incrtlîfăt adj. - pus într-o pungă. I n c r t l ţă r i /pl. - încălţăminte. liic ill|ă toăre f. - sac din pînză pentru i ,ikal strugurii.m edici m. pl. - încălţăminte. La I.Sbiera. Iik rtluşălă / - aţă ac|) marginile avei. Iik ilpă ţinå t adj. - nevendicat. (CM). Incilpeâ (a) - a intra.Iik'âpoşå (a) - a slobozi muguri, încărcă tură / - baterie pentru lanternă. Incilrcăţícă adj. -o u ă to a re .Incilrí (a se) — a se încălzi.Iik a lă ră m å (a) - a strînge cingătoarea. Incillărămå (a) - a se ghiftui. (CADE). Iik cnuşă (a) - a se face cenuşă.

în c en u şå t adj. - mohorît. La M .Sado­veanu.încercui (a) o cetate - a ocoli. (CM), încét adv. - fără grabă. La CADE. încetişor adv. - atent. La V. Alecsandri. înceţi (a) - a i se pune ceaţă pe ochi. încheét adj. - puternic, trăgător (cal), închefăluí (a) - a se chercheli. închefăluí (a) - a chefui, închegare f. - întruchipare, închegătoåre adj. - vie (apă), închegăţică f. - plantă. La CADE. încheitoåre adj. - vie (apă), în ch estritú ră/ - ornament la streaşină, înche.tríe adj. - de culoarea pietrei, închiciorå (a) - a prinde puteri, închidere f. - întrerupere, închina (a ) - a d ă r u i , închină (a) - a cinsti. Boieri! Pen­tru M oldova paharul meu închin. (V.AIecsandri). închină (a se) - a se supune, închinăre f. - supunere, închinăre f. - urare. (V.AIecsandri). în c h in ă r e / - ciocnire de pahare, închinăt adj. - cherchelit. închinării adj. - posomorit, închiorchioşă (a) - a se oploşi. La DLR. închiorchioşăt adj. - chiorîş. La DLR. închipurlui (a) - a închipui. La CADE. închircit adj. - chircit. La M.Eminescu. închisoăre / - gherlă, închistritóri n. - rindea cu daltă mică. închizători n. - zăvoraş (la fereastră), închizători n. - ram ă (la fereastră), închizători n. - rătez la ladă. încinchít adj. - ghemuit. La CADE. înciorapăt adj. - cu pete. înciotă (a) - a se încleşta.

151

■

încîrcí (a) - a se părăgini. încîrjoét adj. - întortocheat, încîrjoetúră f. - cotitură, încîrjoiå (a) - a se încovoia, încîrjoiå (a) - a ocoli, încîrjoiå (a) - a se îndoia, încîrjoiå (a) — a coti (drumul), încîrjoiå (a) - a se răsuci. La I.Sbiera. încîní (a) - a se înrăi. încîrligåt adj. - cîrn. încîrní (a) - a ocoli, încleştå (a) - a înfereca. încleştå (a) - a încercui, încociobåt adj. - gîrbovit. încolătăcí (a) - a se încolăci, înconjură (a) - a cuprinde. La M .Emi­nescu.în c o n tră (a) — a se împotrivi. La M. Sadoveanu.încontråre f. - opor. (CADE), încordătúră/ - în to r s ă tu ră a drumului, încordătór n. - zăvor la stative, încordzî (a) - a se umfla picioarele la cal. încotoşm ănå (a) - a se îmbodoli. încrăm ăluí (a) - a se amărî. (TD). încrăvăşåt adj. - cu cravaşă. încréde (a) - a se convinge, încrcdinţå (a) - a-şi ju ra credinţă, încrestå (a) - a încondeia, încrestí (a) - a încondeia (ouă), încrişcå (a) - a crîşni. încrosnâ (a) - a încărca în spinare, încrucí (a) - a se cruci. La I.Creangă. încrucít adj. — crucit, încrudzî (a) - a se încrunta. (TD). încrunta (a) - a însîngera. (CM), încruntåt adj. -în s în g e ra t. La Gr. Ure­che.în c ru şă t adj. - saşiu.

152 încruşăt adj. - cu ochi diferiţi, încruşăt adj. - strîmb. încruşí (a) - a înroşi. La M.Eminescu. încruşit adj. - înroşit. La CADE. încruşî (a) - a se învîrtoşa. încuiå (a) - a se constipa. încuibåtur n. - incubator, încuietúră / - constipaţie. încuitoåre/ - rătez (la ladă), încujbå (a) - a se încovoia. La C. N e­gru zzi.încujbåre/ - încovoiere, încujbåt adj. - încovoiat, încum ătrí (a) - a deveni cumătru. încurcålă/- în c u rc ă tu ră . La I.Creangă. încurnuţåt adj. - plin de cum uţi. îndata - mare adv. - acuş, imediat. La DLR.îndăm înåre/ - dibăcie. La CADE. îndăm înåtic adj. - iscusit, dibaci, îndăm înă adv. - uşor. îndărăptå (a) - a da îndărăt. (I.Neculce). înde prep. - unul cu altul, împreună, înde prep. - între, unul cu altul, îndelungă (a) - a amîna. La Gr.Ureche. îndeplini (a) - a împlea. (CM), îndesă (a) - a veni des. îndesăt adj. - insistent, îndeseåră adv. - în amurg, îndestulătă adj. - lăptoasă, îndilică (a) - a dezmierda. îndîrji (a) - a se ţine dîrz. La DU. îndîrjire/ - semeţie. La CADE. îndîrjit adj. - semeţ. La CADE. îndobrí (a se) - a se îndrăgosti, îndoit adj. — coroiat. Nas îndoit. (DD). îndosí (a) - a ascunde. La I.Creangă. îndosî (a) - a se adăposti, îndosît adj. - ferit, îndosîtúră / - adăpost, îndrăci (a) - a se înfuria. La I.Creangă.

imit Agilor m. - îndrăgostit de sine. îndreptă (a) - a trimite, im lreptă (a) - a reteza (mucul lămpii), îndreptă (a se) - a se dezvinovăţi. Im lreptăre f. - m asă oferită de mire. Indrcp tătóri n. - mistrie, îndrep tători n. - rindea specială, hidrcptuí (a) - a îndreptăţi.Indrituí (a) - a da dreptul. La CADE. îndrugă (a) - a toarce. (I.Creangă). îndrugă (a) - a răsuci cu druga, îndrugă (a) - a flecări. La M.Eminescu. îndrugă (a) - a răsuci cu druga. (TD). îndrugă (a) - a răsuci lîna cu mîna. Indrugăt adj. - tort lucrat din drugă. In d ru g ă tú r ă / - tort răsucit cu druga. Indrum ătó r m. -n ăstav n ic . La CADE. Indudică (a) - a înfuleca, îndulci (a) - a presăra. (TD). îndu ră (a) - a tîrpi. La CADE. îndură (a) - a fi nem ilos. (I.Neculce). înecă (a) - a se înfunda.Inccå (a) - a se revărsa. (DD). înecă (a) - a cufunda (în copcă), în făp tu i (a) - a se lumina de ziuă. In rărm ăcăt adj. - fermecat, vrăjit. Infåţosă (a se) - a se prezenta. Infăţosăre f. - prezentare. La CADE. I i i ferecă (a) - a încătuşa.In liripa (a) - a-şi veni în fire. La DU. In lîrn îiă (a) - a se enerva.In fîrtă ţí (a se) - a se înfrăţi.In llăciúnef. - inflamaţie. înflori (a) - a încărunţi.In focă (a) - a încălzi ceva la foc. tufoiă (a) - a form a căpăţînă. in fo rţă (a) - a sili din răsputeri, in lră ţişă (a) - a se înfrăţi.In frîuă (a) - a pune frîu.In frum use ţå (a) — a onora, în frup tă (a) - a mînca de frupt. La DU.

înfulecă (a) - a m înca lacom. La DU. înfundătura (CDŞ, 1428) - semn de hotar.înfurgonăt adj. - încărcat cu vîrf. înfuştăt adj. — boşturos. îngăibărăt adj. - plin de cum uţi. îngăibăråt adj. - cu mulţi copii, îngăibărăt adj. - încolţit de câini, îngăimă (a) - a zăbovi. La V.AIecsandri. îngălbiní (a) - a începe să se coacă, îngăluşă (a) - a lega sfoara la năvod, îngănésc adj. - cu boabe galben-roşi- etice.îngheboşă (a) - a se cocoşa, îngheboşăre f. - cocoşare. îngheboşăt adj. - cocoşat, înghiă (a) - a îmbia. înghiă (a) - a tocmi, a angaja (o slugă), înghim pă (a) - a da ac (albina), înghim pătór m. — ciulin, înghiţitoăre f. - beregată, înghizluí (a se) - a se încumeta, înghizuí (a) - a se gîndi. (DD). înghizuí (a) - a se hotărî. (DD). înglodă (a) - a se cufunda în noroi, înglodă (a) - a întroieni. (DD). înglodåre f . - cufundare în noroi, înglodăt adj. - îm potm olit, înglotí (a) - a strînge oaste. (I. Neculce). îngrădeălă f . - corlate (la puţ), îngrăditură f. - v. îngrădeălă. îngrăditură de stu ff. — gard. îngrăm ădeălă f. - adunare, îngrăunţă (a) - a se umfla picioarele, îngrăunţăt adj. - zgrunţuros (pămînt). îngrebănoşăt adj. - cocoşat. (TD). îngreblă (a) - a grebla, îngreună (a) - a rămîne gravidă. (TD). îngreună (a) - a îngreca. La CADE.

153

în g reu n a tă adj. - îngrecată. La CADE. în g re u n a tă adj. - însărcinată, îng ropa (a) - a trage ţărînă la rădăcină, îng ropăm ín te f. - înmormîntare. (TD). în g u rlu í (a) - a se îndrăgi. La DU. în g u ri (a) - a pescui cu două năvoade, în g u rm ed z î (a) - a trage ţărînă. în g u rz í (a) - a uni marginile opincii, în g u rz í (a) - a înţepeni. La M.Sado­veanu.îngurzít adj. — încreţit. (TD). înhăinåt adj. - îmbrăcat, înhălcí (a) - a tăia în bucăţi, înhăm ătóri adj. - buni de înhămat, în h ă m ă tó r i/pl. - harnaşament. (TD). înhăm ătúră / - harnaşament. (TD). înhăpå (a) - a apuca repede cu gura. înhîrzobåt adj. - împletit. (TD). înhobotă (a) - a pune vălul miresei, înholbâ (a) - a se concentra. La CADE. înhorbotât adj. — împodobit, înhuli (a) - a înfuleca, înjiunghiâ (a) - a surîde. E x p r. A se înjunghia a rîde = a surîde. înjugătóri adj. - buni de înjugat. (TD). înjură (a) - a se jura. înlăbă (a) - a înhăţa. (TD). înlăúntru adv. - în interior. La DU. înlesni (a) - a salva. (TD). înm alacofåt adj. — îm brăcat cu mala- cof. La DU.în m ă / - mamă. (Gr.Ureche). în m ă rg e lå tă adj. - cu mărgele. (TD). înm în iă (a) - a se mînia. (TD). înm ohorît adj. - umplut cu mohor. (TD). în m o rm în tå re /-p o g rib a n ie . La DEX. în m o rm în tå re / - pogrebanie. (CM), în m o rm în tă re / - petrecere. (CM), în m u lţi (a) - a năboi (apa).

154 înm ulţi (a) - a umnoji. (CADE), înnădi (a) - a suda. înnaruí (a) - a ţărnui porumbul, înnăbuşí (a) - a năvăli. La CADE. înnăbuşí (a) - a sufoca. La CADE. înnăbuşí (a) - a podidi. La CADE. înnădi (a) - a com pleta. La CADE. înnădi (a) - a-şi face drum. La DU. înnădusălă / - căldură mare. înnăduşålă / - transpiraţie, înnăduşí (a) - a face să se înmoaie, înnăduşí (a) - a fierbe, la foc mic. înnăduşí (a) - a se sufoca. La CADE. înnăduşí (a) - a lichida, înnăduşí (a) — a reprima. (DD). înnăduşí (a) - a stinge. La DU. înnăduşí (a) - a sugruma, înnăduşí (a) - a împiedica dezvoltarea, înnăduşí (a) - a face cuiva necazuri, înnăduşí (a ) - a - ş i stăpîni emoţiile, înnăduşírc / - strangulare, înnăduşíre / - sufocare, înnăduşít adj. — potolit, înnăduşít adj. - înfundat. La I.Creangă. înnăduşít (a) - fără rezonanţă, înnăduşitór adj. - sufocant, înnem ăluí (a) - a se înrudi. (TD). înnem ăluít adj. - înrudit, înnem uí (a se) - a se înrudi, înnem uíre f — înrudire, înnem urí (a) - a se înrudi, înnem urí (a) - a înrubedeni. La DLR. înnem uít adj. — înrudit. (DD). înnoură (a se) - a apărea nori pe cer. înnourå (a se) — a se întuneca, înnoura (a se) - a se amărî, a se scîrbi. înnourå (a) - a umbri. La N.Gane. înnouråt adj. - acoperit de nori. înrotåt adj. - cu coroană bogată. (TD). însam nå (a) - a numi. (TD). însam nå (a) - a stabili. (TD).

s

rjgiHHtiiulóri n. - paralel de tîmplărie. ptHininW») un bucheţel. PMHiiiArc/. - nadpis. La DLR.|H «A iii ii Ar i i i . - chern. iM'Aiinioşi (a) - a se face sănătos.

Ut in/v. - ojină. La CADE.ItMi 1 1* ii zapis. La DEX.Im IhIi'A (a) - a se trezi. (TD).Imit i i jíi (a) - a se învîrtoşa. (DD). li"ii|c(A (a) - a-l apuca cîrceii.Im<iiII{A (a) - a străpunge cu suliţa. (TD). I i itu rA c iú n e /- însurătoare. La CADE. l"«nlA (a) - a înşeua. înşăl calu. (DD). ln>nliií (a) - a înşela. (TD). lnţfAcA (a) - a lua brusc. La DU.InţlrA (a) - a se înhăita. (TD). Iiiyninolotocí (a) - a mototoli. Inţinoltăci (a) - a înfăşură. La CADE. In>nrubâ (a) - a întemniţa. lnlAlăghirå (a) - a îm piedica căruţa. IiitArîtå (a) - a aţîţa, a iudi. La CADE. InlAi niţå (a) - a pune tam iţa pe cal. InlA rniţât adj. - înşeuat cu tarniţă. Intcrm inå (a) - a term ina. (TD).Inii interj. - ia, ian(te). (TD).Inlinâ (a) - a se murdări cu noroi, în tin a re f. - murdărire, în tinat adj. - m urdărit de noroi, ín lin d ză to åre f. - tindechie. (TD). înlínge (a) - a muia mămăligă, pâine în sos, grăsim e, mujdei. La E.Sevastos.

’ f n t in s ú r ă / - coastă, povîrniş. iiitin sú ră /. - şes.in tirí (a ) - a alunga cu sila. La CADE. in t î ln í r e a / hot. - vizită a mirilor pă­rinţilor miresei. (TD). m tîlníş 1 1. - în tîln ire . La I.Creangă. în t îm p lå r e / - vină. (TD). în toarce (a) - a castra. Cai, por şi sijiu - ,t[ăne, da buhai, berbeşi s-întorşe. în toarce (a) - a se învîrteji. (CM).

întocm i (a) - a se angaja. (TD). întoílåt adj. - plin de noroi, întorlocå (a) - a uni. (TD). întorlocå (a) - a fuziona, întorlocă (a) - a face casă comună. (TD). întorlocå (a) - a se întoarce din drum. întors adj. - castrat, întors adj. - încovoiat, întors adj. - neînţeles. La M.Eminescu. întors adj. — înţărcat. (DD). întracoåce adv. - încoace, spre noi. întrăm å (a) - a pregăti o armă. întrebå (a) - a cere. (DD). întrebå (a) - a cere. întrebå (a) - a fi observat. (DD). întrebăciúne f. - întrebare. (DD). întrecåre f. - întrecere. (TD). întrcm å (a) - a întrarm a. La CADE. întrem å (a) - a se întări. La CADE. întrem å (a ) - a se vindeca. La CADE. întribageåc n. - cotruţă (DD). în tr is tă c iú n e /-în tr is ta re . (TD). întrunchinå (a) - a învinui, întruchipå (a) - a înjgheba, întruna adv. - mereu, tot timpul, întuflicå (a) - a înfuleca, întúncc n. - întuneric. La C.Negruzzi. întunecat n. - amurg. Cînd s-o dat soarli la întunecat, hai s î s î scoată dzăstre. (TD).întuneric n. - m ulţim e mare. (I. N e­culce).în tu n e r iş c å lă /-în tu n e ric , întunicåt adj. - şaten, înturnă (a) - a se întoarce. La CADE. înturnå (a) - a întoarce ochii, înturnă (a) - a castra, înturnåre f. - întoarcere. La CADE. înţăncuşå (a) - a găuri. (DD). înţăncuşå (a) - a se agăţa. (DD).

155

înţăncuşå (a) - a proba. (DD). înţăncuşăre f. - probare. (DD). înţăncuşåt adj. - găurit. (DD). înţăncuşåtă adj. — ruptă. (DD). înţăpâ (a) - a da ac (albina), înţăpoşă (a) — a se împunge, înţărcătoåre f. - păşune pentru mieii, înţărcui (a) - v. a ţărcui. înţelepţi (a) - a fi încercat de viaţă, înţepiní (a) - a se învîrtoşa. (TD). înţinå (a) - a se ţine abia. La CADE. înţinåt adj. - care abia se ţine. La DU. înţîfni (a se) - a se irita, înţînå (a) - a fi atins uşor de o boală, înţîntăt adj. - ţintat. (TD). înţîţînå (a) - a prinde în ţîţîni. înţîţînåt adj. - prins în ţîţîni. înţoţonât adj. - înzorzonat, înţurţurå (a) - a se acoperi cu ţurţuri, înţurţurât adj. - acoperit de ţurţuri, învălui (a) - a tăvălugi ogorul, învălătuci (a) - a se înfăşură, învălí (a) - a înfăşură urzeala pe sul. învălí (a) - a acoperi (o casă), învălíş nem ţăsc n. - v. învălitoare nemţească.învălíş rusăsc //. - v. în v ă lito a re mol­dovenească.în v ă l i to a re / - piuă. (DD). în v ă lito a re m oldovenească/ - acope­riş din măldare de stuf. în v ă lito a re nem ţească / — acoperiş din maldăre de stu f scurtate, în v ă litú ră / - ştergar pe colaci, învă lu i (a) - a i se face greaţă. (DD). învă lu i (a) - a cuprinde. (DD). învăscú t adj. - învelit dur. (DD). în v ăscú t adj. - acoperit, învelit. M. Eminescu.învăţăcél m. - discipol. La CADE.

156 învecina (a) - a hotărî. (CM), înverm ănoşi (a) - a avea viermi, înveştí (a) - a îmbrăca, învietoåre adj. — vie. (TD). învinåt adj. - beat. învioşå (a) - a se înviora. La CADE învioşåre/ - înviorare. La C.Conachi învioşåt adj. - înviorat. La M. Eminescu învitå (a) - a asmuţa. La Dosoftei. învîrtí (a) - a înveli. (TD). învîrtíta / - dans popular, învîrtíta / — melodie, învîrtítă / - plăcintă rulată, învîrtitúră / - vîrtej de apă. învoålbe (a se) - a se învolbura, învoălbe (a se) - a pregăti firele, învoi (a) - a binevoi. (DD). învoi (a) - a voi, a dori. (TD). învoi (a se) - a se împogodi. La CADE învoială / - îm pogodeală. La CADE. învoială / - zdelcă. La DEX. învoieşå (a) - a se bucura. La I.Neculce, învoinţå (a) - a permite. La N.Costin. învoínţă / - înţelegere deplină, învoioşå (a) - a se bucura. La I.Neculce. în voitori m. pl. - participanţi la joc. învrăjghitóri n. - dinţar de rostuit, învrăjní (a) - a se duşmăni. (TD). înzăhărí (a) - a îndulci. (TD). înzălăt adj. - în zale. (TD). înzăroşă (a) - a se înăcri. (TD). înzeít adj. - divinizat. La M. Eminescu înzilí (a) - a avea viaţă. (I.Creangă). înzilí (a) - a trăi de azi pe mîne. N-arc nici cu ce se înzili. (CADE), înzitioní (a) - a slăbi. (TD). înzîuă (a) - a se face ziuă. (TD). îra interj. - exprimă uimire. I.Creangă. îracå interj. — v. îracån. îracån interj. - vai, văleu. E x p r . îra- can de mine = saraca dom ine!

IJ 157

ni dulău.|Alii) / boală de câini.|itl>A / javră.IrtlilAn in. - vlăjgan. (TD).|i(lilitu m. - câine de stînă.|i«l)rAc in. - destrăbălat.|Mhrúc ni. - grob. La DEX.|m i i jaf. La DU.|hi' ii jaf. (DD).|mcAş i i i - jefuitor. La DLR.|N<litrnic m. - jan d a rm . (V.AIecsandri).

r de-o m înă n. - ferăstrău.- ferăstrău.

IftUru n. - ferăstrău de tăiat în lung. | i t lh ă / - ruca. La CADE.|n ló lc ă / - pieptar de blană.Id lc tc iíţă / - peptar. (TD).|M lc tcú ţă / - vestă femeiască.|uli (a) - a dori. (DD). falós adj. - milostiv.Ionică f. - pieptar din blană.Im nîră (CDŞ, 1446) - selişte unde a lost B arbu Ja m îră .|u n d ări m. - jandarm .|iim laríu adj. - albastru-închis. |iindårm p ed es tru m. - liude. |iinghină /. - boală de piele la cai. |iirpa lău m. - derbedeu.

‘jâp iţă f. - lemn deasupra proţapului. |iipşă f. - loc bun de pescuit. (DD). |:ipşă f - loc adînc într-o baltă.|n r n. - rîvnă. Am lucrat cu jar. (DD). p ircalău n. - cojoc de calitate rea. |;ircalău m. - hoinar, jiircă / - rablă.(Arcă/ - om bătrîn.JArcă f. - fîşie de piele.jiircă f. - oaie bătrînă. La CADE.|iircă f. - piele de oaie bătrînă.

archílă f . - cojoc învechit, ărchină / - toroipan, ârchină f . - bucată, ardélă/ - zarzăre (fruct), årlă f . - javră.aróvne f . - cleşte de bucătărie.aróvniţă f . - faraş.åtca f . - m ijatca. (TD).ăcåş m. - jefuitor.ăcuí (a) - a jefui.ălănie f . - durere.ălånie f - dorinţă. La Gr.Ureche.ălănie f . - hatîr. (TD).ălbåş m. - persoană ce caută dreptate.ălí (a) - a deplînge un mort.ălí (a) - a căina.ălí (a) - a regreta.ălí (a) - a se plînge.ă lít n. - tînguire după un mort.ălít n. - com pătimire.ălít n. - regret.ălitór adj. - care jăleşte.ălitór adj. - tînguitor. (DD).ălitór adj. - tînguitor. La V.AIecsandri.ăluí (a) - a trim ite jalbă.ăluí (a) - a com pătimi.ăluít adj. - îndurerat.ăluitoăre f . - bocitoare.ăluitór m. - persoană care se jăluie.ăpcăní (a) - a jefu i, a prăda.ărătniţă f . - vătrai.ărăghí (a) - a răscoli jăraticul.ărăghí (a) - a răscoli în sobă.ărăghitóri f . - băţ de răscolit jăraticul.ărăjí (a) - v. a jărăghi.ărchi interj. - pliosc! (TD).ărcuít adj. - ponosit, uzat.ărghie f . - vargă.

jărghie f. - palcă. La DEX.jă r g h ie / - prăjină la corlatele puţului.jărişte / - loc ars, pustiit. (I.Neculce).jă rn ă / - je m n ă . (TD).jărpån m. - cal slab. La DLR.jărpån m. - mitocan.jă v ă lå e / - droae.jd e å u e ă / — coaja întreagă a oului.jeåb n. - arătură de toamnă.j e å n ă / - sprinceană.jeånă / - zori. E x p r. Sî faşi jeanî =se luminează de ziuă.jeånă la frunte / - sprinceană.jc å n d r ă / - terci de porumb. La DU.jcărbă / — jurubiţă din trei fire de tort.jcchílă f. — obiecte la stînă.je ch ílă / - povară.jecuí (a) - a prăda, a jefui. La M.Costin. jecuít adj. - prădat. La M.Costin. jedéc n. - dîrlog.j e l e / - ja l e . La M .Eminescu. La DU.jeli (a) - a dori.jeli (a) - a cruţa.j e l i ş t e / - bătaia vîntului. (TD).jéliţă f. - bătaia vîntului. Pre faţa pă-mîntului, Pe je liţa virilului. (TD).jelós adj. - mărinimos.j c lu iå lă / - plîngere.jelu iâlă / - com pătimire.jem anåri m. p i - gemeni. (TD).jém ene / pl. - coptură asemănătoarecu colacii. (TD).jcm cnc / pl. - pâini albe.jém nă / - pâine albă la anumite ocazii.je n í (a se) - a se miji. (TD).jeníţa f hot. - bătaie (a vîntului).E x p r . în jeniţa vîntului = în bătaiavîntului.j e r é b ie / - jurubiţă. La CADE.

158 jerghitór n. - vătrai, jerjeveå / - cercevea. je r p e litú r ă / - haină veche, j e r t f ă / -p o m a n ă . (TD).Jerul (BDŞ, 1468) — pîrîu. jgheab n. - valău.jgheabuitór n. - rindea pentru jgheahm Ijgrab n. - lădiţă pentru mîncare la cujgut n. - şumuiag de paie de curăţat cmlj ib a n å / - ferăstrău de o mînă.jicnicér/n. - dregător jitnicer. La DIMjicoâlă / — viscol.jícol n. - ninsoare cu vînt puternic.jicolí (a) - a bate vînt cu ninsoare.jicolí (a) —a ninge.j íc / - struguri.j íe / - ciorchine dc strugure.jifórniţă / - bătaie (a vîntului). E x p iJiforniţa vîntului = bătaia vîntului.jig n. - jeg . La DU.j ig ă n i i / pl. - dihănii. La I.Creangă.jigăraie / - boală la animale.jighér alb m. - plămîn.jighér negru m. - ficat.jighiréală f. - arsură în gît. La CADK.j ig h ir e â lă / - boroboaţă. (DD).jighíri m. — plămîn.jighiríu adj. - roz (culoare a vinului).jighiúţă / - aghiuţă; drăcuşor.jigîd adj. - v . jigît.jigît adj. - sprinten, vioi.jigît adj. - zvelt. (TD).jigît adj. - subţirel.jígnă / - vatră de fierărie.jigoåre / - arsură în gît, stomac.jihód m. - lapoviţă. (DD).jihuí (a) - v. a jiui.jim atåte / - ju m ă ta te .j i m a tå t e / - ju ru b i ţă din 20 de jirebiijimbå (a) - a se rînji. L ^ M .Sadoveanu

Ilinhit (a) - a vălura.|lml»H adj. - r în j i t . La Al.Vlahuţă. lliiiliA tiiră / - muchia valului. |linliAlură f. - rînjet.|l"uAşícă adj. - jingaşă. (DD).|lu // zeamă de struguri. (DLR). |lnli|A / - zer cu caş.|liilAlilu n. băţ de am estecat zărul. |lnj;k‘e n. pl. - picioare. (TD). jln lA na / - vacă fatată într-o joi.|Iómi casei n. - podea de lut.|lu l> ic / - jurubiţă de 30 de fire de tort. ( I ré b ie / - fîşie îngustă de pămînt. |l ţ tn a r i m. - vişin (pom).|lţtn iu adj. - şaten.|l> în î / - cireaşă.|!)îiiî coaptă adj. - roşu-întunecat. JltAr m. - păzitor de ţarină. La DU. (ItAri m. - om care îngrijeşte vitele, jltiiri 111. - văcar. Jitelepăzăjîtari. (TD). |IIArí (a) - a îndeplini funcţia de jitar. J l l ă r íe / - plata jitarului. j i t ă r í e / -o c u p a ţia şi plata jitarului. |ltslríe / - c a s a jitarului.( i l ie / - povestea vieţii. La I.Creangă. jitu iţă / - m agazie de grîne. j í l n i ţ ă / - cuptor de copt pâine.|í |ă (de s ă d i t ) / - s a d ă . La CADE. j i ţ ă / - viţă, filon, liţă (CDŞ, 1 4 5 5 ) - padina lui jiţós adj. - tare şi cîlţos (lemn), liubăí (a) - a pişcă. (TD).Imbilí (a) - a greşi, jiudecå (a) - a sudi. La DLR. j iu d e c å tă / - sud. La DLR. jiúg n. - sem icerc la jugul carului, jiúg n. - gură de ham de piele.|iii}> n. - arc de înhămat.jiúg n. - gîtar (la căpăstru).jiúg n. - unitate de măsură pentru lemne.

jiuganåri m . - persoană care castrează, jiugări in. - m eşter de juguri, jiugălí (a) - a mîngîia. jiugléji in. pl. - coceni fară frunze, jiu í (a) - a îndestula copiii, jiuí (a) - a ieşi din nevoi, jium ătăte / - pan tof (bărbătesc), jium ătâte/ - pingea.Jium ătăte Ion (CDŞ, 1408)-b o ie r .jiúnghi m . - om rău. (DD).jiuruí (a) - a făgădui (de mire). (TD).jiuruí (a) - a dărui. (TD).jivâlcă / - secerătoare.jiv é ţ n. - lemn la frînghia năvodului.jivorî (a) - a bate vînt cu ninsoare.jizdån n. - portofel de piele.jízdă / - talpă la puţ.jîg n. - j îg ă ra ie . M ăfrig ijigu . (TD).jîg n. - astmă.jîgålă / - vergea de răscolit focul.j îg å lă / - v. juvală.jîghiúţă / - ju rubiţă de 30 de fire.jîgh iúţă / - motcă. La DLR.jîgîrît adj. - (copil) pipernicit.jîgní (a) - a scrobi (urzeala).jîlós adj. - tare şi cîlţos (lemn).jîm b ă / - persoană cu dinţii în faţă.jîm bătoăre/ - dinţar pentru ferăstrău.jîm bătúră / - greşeală la nividit.jîm óc n. - unealtă de tras obezile.Jîtăríe/ - toponim (Ungheni).jloåbă / - m îrţoagă. (DD).jlob m . — bădăran.jm arcaí (a) - a bate, a lovi. (TD).jm îh n. - tescovină.jm îhă / - boştină.jnăpăí (a) - a bate. (I.Creangă).jnăpăi (a) - a toroipăni.

159

jncåpan m. - brad mic. La DU. jncåpan m. - toroipan, jnicioågă f . - nuia. joâgîră f . - ferăstrău de o mînă. joânghină f . - băbom iţă. joărdă f - nuia. La DU. joărdă / - jo a p ă . La CADE. joc n. - dans popular moldovenesc. E x p r . A lua la joc = a invita la dans; A lăsa în joc = a ofensa public pe flă­cău sau domnişoară, joc n. - hora satului; E x p r. A ieşi la joc = se spune despre domnişoarele şi flăcăii care prima oară iau parte la hora satului. A scoate la joc = a invita o dom nişoară la hora satului, joc n. - parte de plasă la avă. jócul cel mare n. - hora nuntaşilor, jóile adv. - în fiecare joi. joim ír m. - m ercenar polonez, joim íri m. pl. - corp de oaste, jolb n. - uluc.jolb n. - lădiţă pentru mîncare la cai.jolb n. - loc pentru uneltele pescăreşti.jólnă f . - umflătură la gît. La DU.jolnós adj. - roşcovan.jom n. - tescovină.jórdie f . - joardă. La I.Creangă.jos adv. - după. E x p r . Din jos deam iază = după amiază.joseăn m. - locuitor din Ţara de Jos.La DLR.j r é g h ie / - ju rub iţă din trei fire. júb ră / - bubă. La CADE. jucărícă f . - jucărie m ică şi frumoasă, juchétcă f . —jachetă, juchétcă f . - veston, juchetcúţă f . - căm aşă bărbătească, júchi m. pl. — secară îmblătită.

160 juchişóri m. pl. — v. juchi. júde m. - căpetenie a unei obşti săteşti jude (CDŞ, 1425) - căpetenie a um i obşti ţărăneşti.judecie (CDŞ, 1434; BDŞ, 1488) Ir ritoriu în stăpînirea unui jude. judéţn . - judecată. (M .Eminescu). judéţ n. - proces. La M.Sadoveanu. judéţ n. - delă. La DLR.Jugani (BDŞ, 1495)- s a t . jugår m. - bou bun de înjugat, juganåri m. - persoană care jugăneşlc jugăríţi m. pl. - cai jugăniţi. (DD). jughínă f. - jivină, jughínă f. - oaie slăbănoagă. juguí (a) - a înjuga. (TD). juguvínă f. - j iv in ă , câine. (DD).Ju la (BDŞ, 1491) - boier moldovan.ju lă n adj. - înşelător. Th.Holban.Ju lea (BDŞ, 1 4 9 5 ) - fratele lui Pîntecc.Ju le şti(C D Ş , 1437)- s a t .julétcă f. - vestă.júlfă / - m încare de post.júlfă f. - turtă din săm înţă de cîneptifrecată cu zahăr.julí (a se) - a-şi jupui pielea. La CADE. ju lí (a) - a zgîrîia. M iţajuleşti. (DD). Julici (CDŞ, 1 4 5 3 ) - boier, ju litúră f. - ju p u ire uşoară. La CADE. jum âlţ n. - smalţ. La M .Eminescu. jum ălţ n. - smalţ. (DD). jum ălţuí (a) - a smălţui. jum ălţuít adj. - smălţuit, jum ări f. pl. - v. jum ere. jum ătate f. - soţie. (P.Ispirescu). jumătatef. — claie mică. (V.AIecsandri). Jum ătate (BDŞ, 1491) - neam boie­resc.ju m ă tă ţ / pl. - pantofi de damă. ju m ă tă ţ / pl. - pantofi bărbăteşti.

Im nătăţcn i (CDŞ, 1430; BDŞ, 1492)sat.

|u m ére f pl. — cam e de porc îmbucătă-|ită, prăjită bine şi pusă la păstrare.jtiuc m. - juncan. LaN .Ţurcanu.juncani m. pl. - cai tineri. (TD).junél 111. - flăcăuan.junghi (a) - a surîde. E x p r . A se jungh iii rîde = a zîmbi cu colţul gurii.junghi n - pumnal. La C.Negruzzi.junghiå (a) - a înjunghia.ju p m. - m ănunchi. La CADE.ju p n. - m aldăr de stuf.jup n. - snop îmblătit de grîu ori secară.jupan m. — înalt titlu boieresc.jupăi (a) - a lovi. La CADE.jupi (a) - a jupui. La C.Negruzzi.jupi (a ) - a beli.j u p í r e / - ju p u ire .ju p ít adj. —jupuit.j upitór m. - ju p u ito r .jup îneâsă f. - soţia unui boier.

jupîneşică f . - nevastă tînără. jupîniţă f . - boieroaică tînără. jupîn m. - titlu de politeţe, jupîniţă f . - fiica unui jupîn. jură (a) - a înregistra căsătoria (TD). Juratul (BDŞ, 1469)-b o ie r , jurubiţă f . — nuia.jurughíci m. pl. - snopi mici de stuf.juruí (a) — a făgădui.juruí (a) - a făgădui (de soţie).juruí (a) - a se lega prin jurăm înt.juruínţă f . - fagăduială. La CADE.juruită f . - făgăduială. La CADE.juvâlă f . - j ig a lă . (TD).juvâlă f . - frigare.juvăţ n. - laţ. La M .Sadoveanu.juvăţ n. - laţ la postoroncă.juvénief. - jivină.juvínă / - j iv in ă .jvală f . - cuţit de junghiat porcii.

161

Lla (a se) - a-şi spăla capul. E.Sevastos. la (a) - a scălda. La I.Creangă. låbă f. - cîrlig la cange, la b ă / - arc cu cîrlig la coasă, låbă/ - unealtă de scos cuie. låba-broaştei - coada-racului (plantă), lac (BDŞ, 1493) - semn de hotar, lac (CDŞ, 1437) - semn de hotar. Lacul Puturos (BDŞ, 1493)-s e m n de hotar.lac n. — groapă cu apă.Iac n. - vopsea cu ulei.iacatui (a) - a unelti.låcăt ii. - parte a cotigii pentru grin-dei.låcom adv. - tare, adînc. (TD).lå c r ă / - secţic într-un hambar.låcră/ - strat de legume.låcrăm / pl. - lacrimi.lacuşór n. - groapă cu apă de ploaie.lådă/ - ladă pentru păstrat cereale.lådă cu spătar / - sofa.låe adv. - negru amestecat cu alb. DU.lafét n. - secerătoare.lågăr n. - loc umbros pentru vite.lågăr n. - loc îngrădit pentru păsări.lâghiţă/ - laviţă.lâghiţă/ - sobă orizontală.lagivérde adj. - verde-măsliniu.lagúm m. - şanţ subteran.låi n. — mîl.laidăc m. - netrebnic.låinic m. — pierde-vară. La I.Creangă.lainşeri n. - covor.låitic n. - laviţă.lå iţă / - pat de lemn.låiţă / - scaun lung. M.Eminescu.

låiţă/ - scaun m are fară speteze. låiţă/ - prispă din scînduri. la la n g h ită / -c lă tite . La CADE. lam bår n. - rindea pentru lambe. låm bă / - rindea pentru jgheaburi, låm bă / - rătez la ladă. låm bă / - m îner la ladă. låm bă/ - lampă (de gaz), låm oste/ - diaree acută. La DU. lampåc m. - chirpic. lam påc m. — cărăm idă nearsă. Iampacåri n. - form ă pentru chirpici lam pacåşi n. - chirpic. (TD). lam påtcă/ - candelă, lam påtic n. - candelă la icoană, låmpă de e le c tr ic ă / - bec. la-m prcjúr adv. - de jur-îm prejur. lan n. - ogor semănat. La DU. landråt m. - porc urecheat, låndruş n. - lăcrămioară, lanşer n. - lăicer.ian té ţ n. - scîndură îngustă şi lungă.lan tú h n. — sac mare, ţuhal.lanţîu n. - potîng.lan ţúg n. - lanţ. La V.AIecsandri.lan ţúg n. - lănţişor. La M .Sadoveanu.lan ţúh n. - potîng.lan ţu jé le n. pl. - opritori (la hamuri).lapaţón m. - om înalt, sdravăn.låp ţi m. pl. - lapte muls la o mulsoare.L arga (BDŞ, 1493)-p îr îu .lå sch ir n. - plătică.la t n. - covoraş pe laviţă.la t n. - ţol pe podea.la t n. - lăţime. La DU.lå tă / - prăjină pe corlate la puţ.latéş adv. - încovoiat într-o parte. E x pr. C o a rn e lateşe = coarne aduse, suciteîn lături şi înapoi.lå tina adj. - viclean. (DD)

limba latină. AI.Mateevici. I.iiitm i i covoraş pe laviţă.lalIVM a covoraş cu ciucuri.Ulm ii. troacă.IkIih i i burlui la teasc.U luit' / ramă (de fereastră).Imn .1 / prăvălie.I mu n / rindea lungă.Mm ,i / unealtă pentru finisat şindrila. Uiu ui (n) a rindelui.I (linii (UDŞ, 1490)- p îr îu .Iii' «mi i i . fibră sintetică.I.M mi ii ii. ţesătură din fibre sintetice.In i i i teren defrişat.Iiii i i locaş.Im iktA /. lacăt. La CADE.Iiii illiil (a) - a pune la cale pe cineva. Im .Huit adj. - încuiat.I.h rflniiór m. - iasomie.Iilt i Iţfl /. - cutioară rotundă.Im i ú | ă / - sertar.Im ui (a) - a locui.Im ul (a) - a vopsi.I m u in ţă / - locuinţă.Im u ito r in. - locuitor.Im ustâ ri m. - greier de cîmp.Irtiliiri n. - covoraş de lînă.Mdiţă de sa re / - cutie pentru sare.

• lm li|ă /.' - cutie pentru vopsea.I m l i |ă / - formă pentru chirpici.Imliţă /.' - form ă pentru cărămizi.Imlói n. - ladă pentru cereale. lAdiincă / - ladă (la trăsură). lAilúncă f. — urcior de lapte.Iftlfti (a) - a se desfăta. La DU.ItUccr n. - covor. La I.Creangă. Irtidoåră f. — laviţă mică.Imiiicí (a) - a umbla brambura. CADE. I d i l i c ă / - pat de lemn fară speteze. lălăi (a) - a cînta prost.

lălăi (a) - a trăncăni. La DD. lălăi (a) - a păşi legănat. La DU. lălîe adj. - nepricepută, lălîu adj. - neîndem înatic. La DU. lă-m ă-m ămă m. - prostănac, lăm bări n. - rindea de făcut jgheaburi, lăm buí (a) - a face lambă.Iămbuí (a) - a fălţui cu rindeaua, lăm buitóri n. - rindea de jgheaburi, lămbuitúră/ - jgheab făcut cu rindeaua, lăm păcåş m. - cărăm idă nearsă. lăm păşél m. - cărăm idă nearsă. lăm urătă adj. -ră m u ro asă . (TD). lăm uri (a) - a răzvidi. La CADE. lăm uri (a) - a disparea. Negurile de pe M oldova se lămureau. (M .Sadoveanu). lăm urit adj. - topit. (TD). lăm uritor adj. - explicativ, lăm úştie/ - mulţime mare. Th.Holban. lăór n. - partea textilă a cînepii.Iăptåş n. - plasă de pescuit, lăptóc n. - scoc. La I.Creangă.Iăptóg n. - traistă pentru mîncare Ia cai. lăptúgă / - alior. lărm ălu í (a) - a face gălăgie, lăsătóri n. - băţ la sulul de dinapoi, lăsăţilă m. - lăţi-lăţilă. (TD). lăstrícă / - lastră (stofă). La C.Hogaş, lăstún m. - persoană sîcîitoare. lăstun m. - leneş, lătórniţă/ - femeie grasă, lătunoăe/ - greşeală la ţesut. La CADE. lătunoăe/ - boroboaţă, lătunói n. - păretar cu ornamente, lătu raln ic adj. — de margine, lăturaşi m. pl. — druci de-a curmezişul, lăturaşi m. pl. - pofitiţii cumătrilor. lătureån m. - om dintr-un sat vecin.

163

lă tu ri f. pl. - m încare proastă, l ă tu r í c ă / - ţol pe podea, l ă t u r i l e . / pl. - brambura. E x p r . Um ­blă lă tu rile = trîndăveşte. lă tu riş adv. - pe o coastă, lă tu ró i n . - lătunoăe (la ţesut), lă tuşeån n . - covoraş pe laiţă. lă tuşeån n . - ţol îngust pe podea, lă ţi (a) - a subţia (aluatul), lă ţi (a) - a strivi srugurii. lăţíş n . - în toate părţile. E x p r. în Iă- ţiş şi-n cu rm eziş = în toate părţile, lă ţu í (a) - v. a leţui. lău adj. - suriu-deschis. lău adj. - cărunt, lăudoåsă adj. - lăudăroasă. (TD). lă ú n tru n . - interior, lă u ta r m. - trîntor (la albini). La DU. lă u to å re / - apă caldă de spălat capul, leåcă / - puţintel. E x p r. O leacă = puţină, puţintel.Icådă/ - capac (la ladă), lc âd ă / - capac la puţ. leafă f. - găvan la greblă.Icåfă/ - lama sapei. LaT.Pam file.Icåfă/ - lopăţică de tăpuşit mămăliga.leågăn n. - scaun cu arcuri la trăsură.L eahulu i (CDŞ, 1459) — iezer.leåncă f. - mintean. La DU.leâncă / - giacă.leåncă / - palton de suman.léat m. - an.leasă / - grapă de spini.leasă/ - strat de legume.leåsă / - sîsîiac.leasă / - poartă.leåsă / - gard la coteţ.leåsă/ - plasă între două vintire.

164 leåsă/ - îm pletitură din nuele.lebădoi m. - bărbătuşul lebedei.lecăríi/ pl. - leacuri.lecúţă / - puţintel.lederín n. - ţesătură impregnată.leg n. - moştenire testamentată.legå (a) - a începe să dea rod.legătoåre/ - basma. La CADE.legătoåre/ - obicei nupţial.legătoåre/ - petrecere după nuntă.legătoåre/ - obicei de nuntă.legătoåre/ - v. conovăţ.legătoåre/ - balam a la uşă.legătoåre/ - prosoape pentru rude.legătoåre/ - cravată. La N.Gane.legătură / - logodnă.leghişér n. - covor. (DD).legiuit adj. - pravilnic. La DEX.legum ărie/ - verdeţuri.legum e / pl. - fructe. M erili cînd ja cleguni, cînd nu. (TD).legúm uri / pl. - fructe. D a alti legu-muri nu cresc p i la noi, prăsadili, per-j i l i■ (TD).lehåm ite/ - dezgust. La DLR. lehăuc m. - palavragiu, lehăí (a) — a trăncăni. La DU. lehăí (a) - a spori. La DLR. lehăitóri m. - palavragiu, lehăítă adj. - învechită, lehăitoåre adj. - guralivă, lehăm etí (a) - a-i fi silă. La DLR. lehăm etisí (a) — a se dezgusta. DLR. lehăm etít adj. - dezgustat, lehăm etuí (a) - a se dezgusta. La DLR. lehăm etuít adj. - dezgustat. La DLR. lehău m. - flecar. La DU. lehím e m. -p o lo n im e . lehúză/ - femeie, care a născut, lehuzi (a) - a fi lehuză. La CADE.

Mm'i< / primele zile după naştere. M>'»/ pîlnie.ti ti A / pîlnie. E x p r. A face gîtul i) Icică şi p în tecele b alercă = ai 1 1* irtc mult. La CADE.Mi A/ stropitoare.li Ii >1 / íăraş. li Ii ií / teică,

li i i | . i /. pîlnie mică. (E.Sevastos).ii iit’iirint m. - parúcic. La DEX. li | >n ii ursoaică (în pod).li | iíiicA /. sobă orizontală.li i nu A /. — ursoaică (în pod).i' In i idv. brambura. E x p r. A um blaii Iu a umbla brambura. La CADE.li Ii / tătaişă.ii Ii / ghiţă. La CADE.li Ii ! femeie cu purtări urîte.li Ir / tanti.li lin ni - nătăfleaţă.li llm f. - m ătuşă tînără.Ii'llcil /. - leliţă. La C.Conachi. Icllşoâră f. - leliţă. (TD).Iell|;l f. - m ătuşă tînără. li ll|;l /. - cum nată.Ii llţă /. - lelişoară. leliţă /, - tătaişă.Iil |a -n a şa f. - nănaşă de botez.Irm n n. - coardă uscată.li iii n ări m. — butuc de crăpat lemne.Ir ui ncălă f. - lemnul pentru acoperiş. Inim i n. pl. - război de ales covoare, lem nişór n. - huludeţ.Irniniu adj. - de culoarea lemnului. Inn n iú adj. - cafeniu-închis.Icinnuí (a) - a pune lemnul pe casă. Irn inu lé ţ n. - lemnuşor.Ir ni n úş n. - pană la ferăstrău.Ir úş n. - huludeţ. (TD).Icm núş n. - bucată m ică de lemn.

Iemnuşcă f . - răchitan. La CADE. lene f . - vinăriţă. lenevoăsă adj. - lenoasă. (TD). lení (a) - a se lenevi. (TD). lenoşí (a) - a lenevi, lentă f . - parte din aripa năvodului, léntă/ - ţop. La DLR. léntă (în cosiţe) - pleteancă. La DLR. léntă (pe căm eşă) f . - platcă. La DEX. leoåpă f . - palmă. E x p r. A da o leoa- pă = a da o palmă, leoarcă f . - zeam ă proastă, leoarcă f . - vin prost, leorbăi (a) - a trăncăni. La M .Sado­veanu.leorbaiålă - trăncăneală. La M .Sado­veanu.leorpăí (a) - a sorbi cu zgomot. CADE. lepăí (a) - a trăncăni, lepăí (a) - a m işca picioarele tîrîş. lepşít adj. - smintit. La DU.Iéră f . - instrum ent de măsurat.Iércă f . - m aşină de făcut ghivent, lergătoåre f . - unealtă de urzit, lériu n. - vreme. La CADE. lerpăí (a) - a se ghilosi. (TD). Iespijoâră f . - capac la oala cu lapte, leş n. - segm ent din gard de stuf. leş n. - plătică.leş n. - miel, iepure tăiat şi jupuiat. leş n. - cadavru. La N .Ţurcanu. leşân m. - polonez, leah. (TD).Leşåsca f . - Polonia.leşiér m. - scrum ieră. La CADE.leşîér n. - şervet din pînză de cîlţi.leşîér n. - pînză pentru strecurat leşia.leşteâvă f . - loc mlăştinos.léştire f . - groapă cu apă de ploaie.

165

létcă f . - unealtă de depănat. I.Creangă.letopiseţ n. - cronică. (M .Eminescu).lé tre f - grinzi. (TD).leţ n. - fuscel la scară.leţ n. — prăjină la corlatele puţului.le ţu í (a) - a bate leaţuri.le ţu itóri m. - meşteri de leţuit tavanele.leuåş m. - dregător, strîngea dările înlei. La DIM.leucăş adj. - cu picioare strîmbe. CADE. léucă f . - lemn la loitra căruţei, leucă / — E x p r . A fi lovit cu leuca = a fi zăpăcit, ameţit. (S.F.Marian). leuci (a) - a bate zdravăn pe cineva, lcucúţă f . - făraş.L eurdeş (CDŞ, 1456) - fîntîna lui L eu rin ţi (CDŞ, 1436) - localitate, leuşâc adj. - stîngaci. leuşór m. - pui de leu. levăr n. - stropitoare, levént adj. - viteaz, voinic, levent m. - năimit moldovan. levent m. - voluntar călăraş.Iibóv n. - dragoste. (M .C ostin / E x p r . Afi cu libov = a fi sim patic, plăcut, atră­gător. înţeleg că eşti bărbat cu libov şi cu inima capînea . (M .Sadoveanu). liboví (a) - a petrece. (TD). liboví (a) - a iubi. (TD). libovít adj. - cu voie bună. (TD). libóvnic m. - iubitor. Era şi om libov- nic, ospătători. (I.Neculce). libovnişél m. - iubit. (DD). iíchi interj, - zgom otul unei lovituri, lichíe f . - pâine din aluat nedospit, l ic h íe / - turtă groasă din aluat, lichiéş n. - lichie mică. La DELM. liciúne / - ruşine. (TD). lic tå r n. — magiun de prune. La DU.

166 lideåncă f . - soi de prăsade. lider m. — al unui grup de ţărani.Lie (CDŞ, 1414) — selişte unde a lb:.tlift n. — ban de aur. (TD).liftiríc n. - amigdală.liganâş n. — scaun cu arcuri la trăsni alighean n. - albie pentru spălat rufelelighioåef. - om plictisitor.lighioană f. - vrăjmaş.lihíe f. - v. lichie (turtă).lihtâr n. - felinar.lílie f - crin.l i l iú ţă / - plantă din familia liliaceeloilím ba-boului f. - stînjenel.limbă f. - popor, naţiune. M.EminescuLimbădulce (CDŞ, BDŞ) - boieri.Limbădulce Duma (BDŞ) - boier.Limbăeşti (BDŞ, 14 9 9 )- s a t .lim iştérgură f . - prosop.lim itéţ n. - văl de mireasă.lim onåle f. pl. - lămîi.l im o n íe / — lămîie.limoníu adj. - galben-verzui.lim påtcă f . - candelă.limpede adj. - răzvedit. La CADE.lim pezi (a) - a se sfeti. La DLR.lim pczíu adj. - suficient de clar.lin n. - linişte. (I.Neculce).lin n. - vas de calcat strugurii. La DLR.linchcrí (a) - v. a linchi.linchí (a) - a linge, a sorbi. La DU.linchi (a) - a mîncă fără poftă.linciurí (a) - a se bălăci. La DU.linéică f . - trăsură cu patru roţi.Iinéică f . - lopăţică de uns pereţii, lingår m. - desfrînat. lingărí (a) - a mînca cîte puţin din ceva. linge-blide m. - linguşitor. V.AIecsandri. linge (a) — a se linguşi. E x p r. A linge pragul = a se lingu^f.

.............. •rr i i i . lingău. V.AIecsandri.I i i b lidar.

bufet (mobilă).llHHHt rti I n. cotruţă.*•••( ••• ii I // vas în care se ţin lingurile, îm i"" >ti I n linguroi.Ilii(iinil/ linguroi.Ilii|in ifl/ lăraş.Mtlillll ii / mistrie.Ilii|iin tt/ coş de prins peşte. ll«»K ii il(ă /. mistrie.Iimi' iii l | ă / furca pieptului.li u l |ă / . - stomac. E x p r . A-l suge|it t'lncva Ia linguriţă = a-i fi cuiva mume.Imit / drum de fier.Ilulşnr adv. - încetişor. (TD).11 ii iu' m lin (peşte).liiiNoiirc/ - ninsoare, i111* .11 i (a) a gusta o mîncare fără poftă. Iinsli i t ú r ă / - vită care mănîncă prost. Ilnlúr adj. - chihlim bariu.Ilniu b ă / - gură. E x p r . Tacă-ţi lioar- I■ >i iaci din gură. (I.Creangă). linii ii. pivniţă pietruită. l!n|t interj. - sunetul căderii unui corp moale. (C.Negruzzi).Ilorhăí (a) - a trăncăni. La M .Sado­veanu.Hm hăiălă / - trăncăneală. La M. Sa- tlovcanu.lip i i . - j e g . La DLR.Iipâci in. - căpriori scurţi.lipan in. - sol. (TD).lipcan m. - tătar lituanian de lîngă Hotin.lipea adv. - lipit de cineva. La CADE.lipi (a) - a se întorlocå (două familii).lipi (a) - a se apropia. (TD)lipi (a) — a unge podeaua cu lut.lipi (a) - a porneşti. La CADE.lipici n. - hîrtie de muşte.

lipici n. - plasture, lipici m. - scai.lipicioasă / - plantă cu perişori aspri.lipicioasă/ - plantă cu tulpina vîscoasă.lipicioasă / - turiţă.lipit adj. - m uruit (cu lut).lipitoare / - vinăriţă.lipitură / - copil înfiat.lipitúră/ - adaus.Lípnic n. - toponim (Cernăuţi), lípnic n. - lipitoare.Lípnic n. - toponim (Ocniţa). lipós adj. — jegos, lipoşít adj. - murdărit, lipovån m. - rascolnic rus. lipovåncă / - fem eie lipovană. lipovenésc adj. - propriu lipovenilor, lipovenéşte adv. — ca lipovenii, lipsi (a) - a izgoni. (TD). lipşît adj. - necuviincios. (TD). lira adv. - brambura. E x p r. A îm bla lira = a umbla haihui. lisoåre/ pl. - arcuri la trăsură, list n. - tava (dreptunghiulară), líşcă / - lişiţă.I işcă râe / - cîrd de lişiţe. liş íţe / pl. - gem ănări la căruţă, liştåi adv. - întocmai. La CADE. líş te/ - lişiţă. litå rcă / - lucernă. l i t r ă / - cană pentru apă. litră / - ceaşcă (de faianţă), l i t r ă / - cratiţă cu coadă lungă, l i t r ă / - pahar, l i t r ă / - unitate de măsură, l i t rú ţă / - ceaşcă (de porţelan), líţă / - lelicuţă (mătuşă), liţă r in ă / - lucernă.

167

i ţ e / pl. - chingi la boroană. iţeríe / - lucernă. iţîcă / - leicuţă.iubeníţă / - dovleac pentru nutreţ.iubeníţă-albă / - dovleac alb.iubi (a) - a-i plăcea. (TD)iubóv / - iubire, dragoste.iubovnişél m. - iubit.iu lea/ - pipă. La CADE.uleå / - ameţit. E x p r. A fi cu capululea = a fi zăpăcit de băutură.u le å / - tare. E x p r. A fi îndrăgostitulea = a fi tare amorezat.uleúţă / - pipă mică. La CADE.iunguråri de sare n. - cutie de sare.ivådă / - terenul unei gospodării.ivådă / - lot de păm înt pe lîngă casă.ivådă de v ie / - vie.ivålnic n. - stropitoare.iv å ln iţă / - stropitoare.ivărånt n. - geambaş. (TD).ivínţi in. pl. - moldoveni năimiţi.ivír m. - m îner la vînturătoare.iv ír m. - m îner la valul puţului.ízniţă / - m ăr pădureţ.înced adj. - fără gust. (DD).înă (CDŞs, 1459) - în onomastică.în ícă / - aţă de lînă de diferite culori.înós adj. - cu lînă bogată. (DD).înós adj. - asem ănător cu lîna.îsca adj. - brează (iapă).oåză / - v iţă de vie. Gr. Vieru.oåzbă / - lespede de piatră.oåzbă / - suport de lemn la butoi.óbdă / - despicătură de trunchi.óbdă / - scîndură groasă.obojioåră / - lobodă. (TD).oc (de atîrnat năvoadele) n. - plavcă.

168 locåş n. - um ăr la ferăstrăul cu ramă locovíşte / - bîrlog. locul tîrgului n. - vam ă. E x p r . A plăti locul tîrgului = a plăti vam a la piaţă, loc-şez n. - şes. loc tocm a n. — loc drept, şes. lódbă/ - scîndură groasă. I.Creangă lódbă/ - doscă. La CADE. lódoră/ - femeie leneşă, lóghin m. - leneş (Th.Holban). logodeålă / - logodnă. (TD). logoditór m. - logodnic. (TD). logofăt/ - dregător la curtea Moldovei, logofăt mare in. - boier de divan, con­ducea cancelaria domnească. La DIM. lohăncă / - albie, lohăncúţă/ - albie mică. loitră (a) - a afîna. loitrăc n. - car mare. loitråc n. - căruţă cu loitre lungi, loitråc n. - car cu loitre lungi, loitrăre m. pl. - loitre. loitråri n. - v. loitråc (haraba). loitrăt adj. - afinat. Ogor loiírat. (DD). ló it r ă / - căruţă cu loitre lungi, lóitră/ - scara deasupra ieslei. lóitră/ - scară de asalt, lóituri n. - căruţă cu loitre lungi, lóituri n . — loitre. lójniţă/ - v. lozniţă. lójniţă / - lăsnicior. lólă / - femeie urîtă, nătîngă. (Th.Hol­ban).lolóţ n. - cocoloş de lînă. loloţoåsă / - femeie zoioasă. (TD) lom n. - viţă la curpănul de castraveţi lom n. - vrej de castravete, lom n. - rangă. (TD). lóm că/ - excavaţie minieră, lopåtă/ - tîrnăcop.

■

lo p r i tă / - vîslă. lu p ă tă / - ispol. lopAtcă f . - mistrie, lo p ă tc ă / - daltă de dogărie.Inpătcă f . - făraş.lopătnic n. - sfredel de lemnărie.topaţîcă f - cazma.lopaţîcă f . - coadă cu roată la putinei.lopăţică f. - limbă la clanţa uşii.lopaţîcă f . - fund de hăcuit varza.lopaţîcă f - închizător la sobă.lopaţîcă f . - fund de mămăligă.lopaţîcă/ - zăvor la sulul de dinainte.lopăcioåră f. - bulfee la jug. La DU.lopăcioåră f . - mistrie.lopălău n. - limbă (la meliţă).lo p ă tă r m. - pelican.lopăţeå f . - lopăţică.lopăţeå f - plantă din fam ilia crucife-rclor.lópoti n. — sfredel de lemnărie, l o s l o p â n ă - risipitură. La CADE. lostopånă f . - buturugă, loslopănós adj. - făcut din lostopane. lolåri m. - proprietar al unui lot. lótcă f - luntre. La M .Sadoveanu. lotírcă f. - mosorel. lolizâ (a) - a îm proprietări cu loturi, lolizåt adj. - împroprietărit cu lot. (TD).

•lolóc n. - troacă (la găini), lotocí (a) - a se hîrjoni în apă. lo tru (CDŞs, 1459)- î n doc. lui Ştefan te l Mare.Ic'ttru m. - t î lh a r . La M .Eminescu. lovi (a) - a se înţelege. (TD). lovitór m. - paloş. (TD).In/.åc n. - dam igeană. ló/.ie f. - salcie. (M .Sadoveanu). lo/.ie (BDŞ, 1488, 1491) - în doc. lui Şlcfan cel Mare.

lózie f - ram ură de răchită, lózie / - viţă la tufa de struguri, lozioâră / — lozie subţire, lozîncă f . - ram ură de lozie. lozîncă f -c iu l in .lozniţă (BDŞ, 1491) — în doc. lui Şte­fan cel Mare.lózniţă f . - leasă de uscat fructe.lózniţă f - groapă cu leasă.luare (la armată) f . - nabor. La DLR.lucióc n. - arc la coasă.luciul (CDŞ, 1409) - în doc. de pînă laŞtefan cel Mare.lúcniţă f . - lutărie.lucoăre/ - lumină. (M .Sadoveanu).lucråucă f . - fată prost crescută. (DD).lucrătór adj. - arabil. (DD).lucrătór m. - robotaş. La DLR.lucrătură f . - dantelă.lucúni m. pl. - piroşti.lui (pron.) (BDŞ, 1491) - în doc. luiŞtefan cel Mare.lujån m. - cocean.lum åtic adj. - um blat prin lume.lúm e f . - lumină. (I.Neculce).lu m e/ - piatră scum pă la inel.lum éţ adj. - sociabil. (S.F.M arian).lumín m. - aluminiu.Luminata (CDŞ, 1439) — moşie. Lum inata (CDŞ, 1448) — pîrîu. luminícă f . - lumînărică.Lum ircani (CDŞ, 1435) — selişte. lum înăre/ - lumină. (TD). luminarea f . - E x p r. A se duce cu luminarea = a vizita un m uribund, lum înărica-dom nului/ - plantă, lumnăre f . - şurup la teasc.Luna (BDŞ, 1467) - soţia boierului Luca.

169

lunăia f . - vaca fătată într-o luni. lunari m. - alun (pom), luncă f. - salcie, luncet n. pl. - aluniş. (TD). lúncuri f. pl. - lunci. (TD). lundunícă /.' - rîndunică.Lungani (CDŞ, l4 3 9 ) - s a t .Lungeşti (CDŞ, 1436) - sat.Lungoci (CDŞ, 1439) - răzeş, lungóci m. — oblete. lungoåre / - tifos.Lungul (BDŞ, I487) - boier moldovan.luninå (a) - a lumina.lunínă / - lampă.lu n ín ă / - luminare.lu n ín ă / - piatră scumpă la inel.luniníţă / - piatră scum pă la inel.luniníţă / - lumina ochiului, pupilă.lu n tr e / - plavcă.lup m. - miezul pepenelui verde.lupån m. - pui de lup. (M .Sadoveanu).Lupe (BDŞ) - armaş.Lupoaei (BDŞ, 14 7 3 )-p îr îu .Lupşa (BDŞ, 1500) - localitate. L upşe(B D Ş, 1499) - boier moldovan. Lupşe (BDŞ, l4 8 9 ) -p o p ă . luptător m. - voinic, trăgător (cal).

170 Lupu Balş (BDŞ) - vornic.Lupul (CDŞs, 1502)- b o ie r moldovan lusiét adj. - alunecos, lustrui (a) - a văcsui.Iúşcă/ - pat de lemn fără speteze.luşí (a) - a cura bobii de pe coceaulúşiu n. - lunecuş.lúşiu m. - polei.luşuí (a) - a aluneca.lu şu iå r ă / — alunecuş.luşuúş n. - alunecuş.lut alb n. - var.lut balan n. - hlei albicios.lutăríu adj. - galben-închis.lútcă / - toc la fereastră.Iuti (a) - a ţărmui. lutínă/ - coaja de aldani. lutíş adj. - lutos (pămînt). lutişór m. - varietate de argilă, lutîu adj. - galben-închis. lútniţă / - loc de unde se scoate Iul lutós adj. - care are m ult lut. lutuí (a) - a ţărnui porumbul, luţúfăr m. - om rău. luxem burghéză / - dialect al limbii germane; limbă oficială a Ducatului iii Luxemburg.luzuí (a) - a cura bobii de pe cocean

Miiuinidân n. - pietriş iminilión n. — pilug. im ualdău m. - vlăjgan.HIHniră f. — inosorel.iiiun irinâr n. - strecurătoare.n iucaroână f. - mosorel.miicât n. - v. m acat.mncâz n. - căprior gros la casă.muciíu n. - toroipan. (T.Pamfile).m iW liină/ - vînturătoare.ninchiríş n. - măcriş.iim chítră f. - piuă.m nch itră /. - oală m are rotundă.nincilíc de sărn ic f. - gămălie de chibrit.im ic iu líe / - m îner (la sertar).inaciulíc f. - găm ălie (la chibrit).m i i c o r t e a ţ ă - hîrdău. La CADE.mucovéi n. - pilug.imicúhă f. - tescovină bine presată.i i iu c iih ă / - boştină.iiiiiculă f. - pată.iu ud u f n. - m ăduva (osului).Miudzîríşe f pl. - bulgăraşi de pămînt.imillcr m. - v. m ah ler.m iinaliúţă f. - găm ălie la chibrit.niugiíri m. - catîr.m ajţări m. - ursoaică (în pod).

, iiuigâz n. - subsol, iiiagăz n. - pivniţă pietruită, maniíz n. - bordei pentru legume, m agazie/ - căm ară pentru alimente, uiiigazîn n. - ham bar pentru grîne. inugazînă f — v. m agazin , i in ig lă / - obiect pentru spălat rufele, iniiglincţ n. — v. m aglă. u m g l în e å ţă /— v. m aglă. niiiglîiicåţă f. - mai pentru rufe. m iigopåţă/ - femeie desfrînată. La DU.

m ahål m - hamal. La V.AIecsandri. mahala f. - case învecinate. în mahala = în apropiere, în vecinătate, m ahalagíţă f. - vecină, m ahalagiu m. - vecin, m ahler m. - şarlatan. La CADE. m ahm úr adj. - zăpăcit, m åhnă f. - tristeţe, måhnă f. - dosadă. La CADE. mahorcă f - tutun prost. La CADE. måhră f. - franjuri, mahulícă f - buclă, mâi n. - ficat. (TD). mâi rt. - ficat. La DU, DLR. mâi rt. - coadă cu roată la putinei, mai (de bătut cînepă) n. - naboinic. mai (de bătut pari) rt. - naboinic. m aíca-dom nuluif. - vaca-dom nului. maică f. - maiou, maică f. - soi de cartofi, maidån rt. - piaţă. (V.AIecsandri). maiglíhin m. - urda-vacii. m aimărúţă f. - boul-lui-Dum nezeu. m aióg rt. - mai pentru rufe. mâistiri m. - m eşter de uşi, ferestre, m ăistiri m. - zidar, m aistiróucă f. - mistrie, maistru m. - tîmplar. m åiură f. - ficat, måiuri albe f. pl. - plămîni. m aiúţ rt. - mai mic. măizîl rt. - daltă de tăiat fier. m ajåră f. - car cu loitre lungi, m a jå r ă / - car mare. mâjă f. - car de peşte. (I.Neculce). måjă (CDŞ, 1443; BDŞ, 1466) - m ă­sură la vamă. M ajă de morun. måjă f . - m ăsură de o sută de oca.

mal n. — deal.m alâ / - mistrie. La DU.m alâc n. - mătrăgună.m alagâm bă / . '- tu n ic ă .malahâi n. - mai de crăpat butuci.malăi n. - turtă din făină de porumb.E x p r . Şi-a trăit traiul, şi-a mîncatmalaiul = a îmbătrînit.malâi n. - mei. E x p r . Vrabia mălaivisează = fiecare se gîndeşte la ceeace-i place mai mult.m alâi-tătăresc n. - mei.malâncă / - dramă populară. La DU.mald n. - snop de stuf.mald n. - snop mare (de mălai).maldăc n. - car cu lemne. La DU.maldâc n. - sarcină de lemne, fîn.m âldur n. - legătură de stuf.m âldur/i. - mulţime. La Al.Vlahuţă.malíc n. — jeg.malicós adj. - jegós.maligúţă /. - măm ăligă mică.mălin m. — liliac.mălin m. - dud.mălin m. - crem ă de ghete.mălină / - zmeură.m ă lin ă / - crem ă de ghete.mălină de co p ac / - dudă (fructul).malinăríu adj. - roşu.m a lin iţă / - lemn câinesc. (CADE).maliníu adj. - roşu.malós adj. - rupt dintr-un mal (pămînt).m aloróscă / — bluză cu altiţă.Malul (CDŞ, 1443) - semn de hotar, m am åe/ - bunică din partea mamei, m åm a-sacării - com ul-secării. m åm că / - doică, m åm că / - mei (boabe), m amelúc in. - om nepriceput.

172 m am îcă / - soacră, m am îdé le / pl. - monede, m am pasé le / p i - bomboane, m a m ú ţă / -m ă tu şă , m a n afé tu ri n. pl. - daruri. (TD). m â n ă / - roadă.m ână f. — folos. Esti mani la i ,\\i

(TD).m â n ă / - belşug. La V.AIecsandri. m åncă / — doică, m a n d åc ică / - mistrie, m a n d ra b ú rc ă / - cartof, m a n d ra b u rc ă r íe / - cartofărie. m a n d ra b u ré n ie / - cartofărie. m an d rag ó ci m. - ciofligar. m â n d ră / - plasă pentru pescuit, m â n d ră / - nim ica. O m a n d ră = o m mica toată, m a n é / - pîrghie.m anércă / - bidon de gaz. La CADI m anéşcă / — încreţitură la guler, mang m. - nătărău, m angafa/ - răpciugă. La Cîşlifa-ispn ni rapşiugî, da la noi mangafa. (TD). m ângâi n. - cărbune de lemn. m angalău n - lemn de înfoiat rufele, m ânge/ - tocană de carne, m ânge/ - tocană de legume, m ânge/ - sos din roşii, m â n g h in ă / - om greoi, m angosítm . - ticălos. (Săptămîna). m angositít adj. - om de nimic, m anícă/ - vopsea pentru lînă. m aníjuri n. pl. - grajduri, m ânină/ - nămilă. La DU, CADE. m ânină / - sperietoare de păsări, m ânină / - matahală. (TD). m ânină / - năm ilă. La V.AIecsandri. m aníşcă / - brodătură pe cămaşă, m anlúc m. - sperietoarg de păsări.

m u n liiu a şă /-m ă n tă lu ţă . hi.ii U rn ă / - broboadă. La Al. Vlahuţă. inunimgíu adj. - roşu-închis. (TD). unu ungóci m. — lungan, mu ni/, n. - mofturi. La I.Creangă. unm-liir n. - furcă cu şapte coarne, iiiiii crttcă/ - tutun prost. La CADE. iimrcotéţ n. -h îrd ă u . (TD). iniircotéţ rt. - vas pentru pisat macul, imircotéţ n. - vas pentru mujdei, m urcotéţ n. - oală de sarmale, •iiiircotéţ n. - scafa, m urcotéţ n. - gavanos, m urcotéţ de a ra m ă n. - piuliţă, unircotişiór n. - strachină (de lut), m urcóucă/ - morcov. murIViri n. - şlep. m iirfări m. pl. - negustori. (TD). m urghiól adj. -m a la d e ţ. La CADE. m nrghiól adj. - deştept, isteţ. M oldo­venii sînt marghioli: bagăfetele-nfiori. K ili.Dem.Teodorescu). m u rg h io le ă lă /-şm e c h e r ie , m arghiolíe f. - şiretenie, i i lâ r g in ă / - codru de pâine, m iirg ină/. - mal. inurhótcă f. - mahorcă, m úrie f. - mare. (DD). m urie tåte f. - maiestate, m arină (a) - a conserva legume, m a rin ă t adj. - conservat în marinată, m a rin ă tă f. - soluţie pentru conservat, m â r î / pl. - măr (fructul).(Vlarjină (CDŞ, 1452) - semn de hotar.m ă r i e / - tifon-pînză.m arói adj. - mare.m a r ş în ă / - automobil.m a rş în ă / - camion.m a rş în ă / - locomotivă.m arşîn í (a) - a treiera cu batoza.m artåc n. - carîm b la loitră.

m artăc n. - costoroabă. (TD). m arturia (BDŞ, 1467) - depoziţie, m arturisåli (BDŞ, 1480) - „mejieşi m arturisali” .m artúşcă/ - mai pentru crăpat butuci, m arţafoí (a) - a se umfla în pene. m årţile/ pl. - marţia, în fiecare marţi, m arţólea / - vacă fătată într-o marţi, m arţolína / - v. marţolea. m ărţurile / pl. - în zilele de marţi, marúnchiuri n. pl. - mănunchiuri. (TD). m ărunţişuri n. pl. - verdeţuri, m ărunţişuri n. pl. - legume, mas n. - popas pe noapte. I.Creangă. mas n. - găzduire. La I.Sbiera. m asalări m. - crin. m asalări adj. - cu m ăsele neregulate, masalín m. - dud (pomul), masăt n. - amnar.m asăuă / - parte a coasei la toporîşte.m ă să / - faţă de masă.m å să / - strung de tras şinele la roţi.m ăscur m. - porc castrat. La I.Sbiera.m ascarå / - prostituată.m ascara / - cuvînt obscen. (DD).m ascaralîc n. - caraghioslîc.m ascaralîc n. - dezordine.m ascaralîc n. - faptă indecentă.mascarăuă / - sluţenie.m asîcă / - măsuţă.măslă/ - vărguţă în jocul “de-a masla” .m asleăncă / - putinei.măslin n. - crin.măslina / - săptăm îna albă.măsliniu adj. - cafeniu-roşu.maståcan m. - mesteacăn.m astacărul (CDŞ, 1455) - semn dehotar.

173

m aståg m. - mesteacăn, masúică / - m ăsuţă joasă, mâşă f. - fundă.m a ş in ă / - m aşină de tocat struguri, m aşiú rlă adj. - pietros, m aşiueş b ă tu t m. - trandafir, m aşiuéş h u ltu it m. - trandafir, m a ş în c ă / - unealtă de tăiat paie. m aşîncă / - m oară cu motor, m aşîncă de m în ă / - desfăcătoare, m aşînu í (a) - a treiera cu batoza, m aşîn ístru m. - maşinist la tren. m âşteh m. - tată vitreg. La CADE. m å şte h ă / - m am ă vitregă. La DU. m a ş ú ţă / - fundă, m ată pron. - dumneata, m a tah a lă /.' — om mare. m atale pron. - dumneata, m a ta râ / . - tidvă de dus apă. La DU. m atca N egriteasca (BDŞ, 1479) - semn de hotar, m a tc ă / - izvor, obîrşie. m a tc ă / - şes. m âtcă / - imaş.m a tc ă / - albină femelă. La B.P.Haşdeu. m ate/ pl. — învelitori pentru sere. m âtcă/.' - viţă la tufa de struguri, m aterie / - ţesătură, matíhă /.' - săpăligă. matíncă adv. - pesemne, m atiriâl n. - soluţie de stropit via. m atiţă / - plasă pentru peştele prins, matofi (a) - a se veştezi. La DU. matrapazlîc n - afacere ilicită. La DU. matrâs n. - saltea, m atúf/n. - babalîc. La TDRG, DU. m aturatoâre/ - grapă de spini, m âtuşcă / - preoteasă.

174 m azåc adj. — murdar. LaT.Pam íili' m âză / - cremă de ghete, mazîl m. - categorie socială, mazîlí (a) - a destitui, m azilire/ - destituire, m azurcă/ — biscuit de casă. mazút n. - păcură, măcât n. - covor.m ăcât n. - cuvertură de pat. (I. Necule»I m ăcă itú ră / - strigătul raţelor I u M.Sadoveanu.m ăcăleândru m. - pasăre insectivmfl La DU, CADE.măcău n. - toroipan. La CADE. m ăcăuåş n. - to ro ip ăn e l. m ăcelår m. - ucigaş. La V.Alecsandi i măcelărâ (a) - a tăia în bucăţi, m ăcelărât adj. - tăiat în bucăţi. Măceşul (BDŞ, 15 0 3 )- s a t . măchinå (a) - a vîntura. m ăchinâ (a) - a strivi (struguri), măchinâ (a) - a mistui, măchinâ (a) — a trăncăni, măciniş n. - măcinat. La M.Sadoveanu măciucåt adj. — rotund.Măciucă (CDŞ, 1439) - selişte, unde .i fost Măciucă.măciucă / - m ă c iu l i e la bîtă. La DELM m ăciucă/ - ciomag cu măciulie, m ăciucă / — E x p r. A face cuiva ca­pul măciucă = a-I băga în sperieţi. m ăciúcă f. - găm ălie la cui. m ăciucă / - c io c a n de lemn. m ăciucăriţă / — băţ de prins măciuca, m ăciuchiţă / - bîtă mică. m ăciucúţă / - bîtă mică. măciuéş hultuit m. - trandafir, m ăciulăr m. - măcelar, m ăciulie/ - găm ălie la cui. m ăciulie/ -g ă m ă lie de chibrit, m ăcråm e/ pl. - broboad,|. (TD).

unii i Ici n. - măcriş. in a i n>ş ni. - ardei gogoşar. iiiAtliiri (a) - a se alinta. (S.F.Marian). mAilArit adj. - alintat. (TD). m f l i l i ih ă / - m ăduva (osului). mAdulAr/n. - membru al unei academii. uiAtliilări (a) - a rupe (în bătaie), m Adu rări f. pl. - mădulare, iiiilil/.ăråt adj. - bulgăros (pămînt). in.Wl/.Arós adj. - bulgăros (pămînt). i ihtcslríe/ - m istrie.HiAgAdăn m. - vlăjgan (Al.Vlahuţă). In lD R G .im lU ăiå ţă / - momîe. La DU. im lg ă lic / - găm ălie de chibrit. mAjtălíc f. - m ăciulie de mac. La DU. iintgălic f. - căpăţînă de usturoi. inAgălie f. - floare la cui. mAgălief. - găm ălia acului. mAgălie / - partea îngroşată a furcii de lins.inAgălíe f. - nod la caier.•nAgăóae f. - arătanie. La CADE. inAgăreâţă f. - plantă de baltă. inAgăréte in. - nătărău. niAgăroăice f. pl. - măgăriţe.M ăgura (BDŞ, 1458) - deal în braniş­ti-, i mănăstirii Bistriţa.M ăgura (BDŞ, 1475) - m unte în Bu-

• m vina.M ăgura M oşului (CDŞ, 1411)-s e m n de hotar.M ăgura P lopu lu i (CDŞ, 1 4 1 1 )-sem n de hotar.m ăg u ră (CDŞ, 1411)- d e a l . u iăhălcåncă f. - vecină, n iăhălcn i m.pl. — vecini. (TD). iiiăhălcni m.pl. - vecini. LaN .Ţurcanu. m ăhălít n. - scoaterea butoaelor din beci. m ăhălós a d j- mătăhălos, m ă h ăreå ţă f. - iarbă acvatică.

m ăhniţéle adj. - m îhnite. (TD).măi! interj. - bă!m ă ic u ţă / — căm aşă bărbătească.m ăişór n. - ciocan mic.m ăiúg n. - mai mic.m ăiuştéţ n. - ciocan de netezit tabla.m ăjărit n. - negoţ de peşte.m ăjér m. — pescar. La M.Sadoveanu.m ăjerit n. - dare pentru peşte. La DU.m ăi n. - mocirlă.mălåi n. - mei. La DU.mălai n. - tescovină. (TD).mălåi turcesc n. - mei.m ălăile n. pl. - plantaţii de mei. (TD).mălăéş n. - mălai mic. (I.Creangă).Mălăeşti (BDŞ, l4 8 7 ) - s a t .m ălăiéţ adj. - zemos. (TD).m ălăiâţă adj. - farîm icioasă. (DD).m ălăíşte/ - teren cultivat cu mei.m ălăiúşcă / - cocean.m ălătúri/ pl. - legume acrite.mălăúţ n. - mălăeş. (DD).m ălcălúţă / - struguri sălbatici.înăldăci (a) - a lega snopi de stuh.m ăldărí (a) - a lega snopi de stuh.m ăldărél n. - snopuşor. (T.Pamfile).măldărúş n. — snop mic.măldiråşi m. pl. - snopi îmblătiţi.m ălcålă / - mîlişte.m ăligă / - mămăligă.m ă lig ú ţă / - m ăm ăligă mică.Mălin (BDŞ, 1458) - boier moldovan. M ălina (BDŞ, 1493) - nepoata lui Mă- năilă.Mălina (BDŞ, 1495) — m am a M arinei. Mălini (BDŞ, 1499) - sat în oc.Sucevei. m ăliniş n. - loc unde cresc mălini, m ăliníţă / - lemn-câinesc. La CADE.

175

m ăluceăn n. — mal mic. (TD). măluí (a) - a vopsi. (TD). măluíală /. — vopsea, măluít adj. - smălţuit. (DD). mălure (CDŞ, 1448) - semn de hotar, m ăluştéţ n. - mal mic. (TD). mălúţ n. - mal mic. m ăm ăligår m. - bădaran. m ăm ăligói n. - m ăm ăligă mare. mămăligói n. - facăleţ. mămăligós adj. - bleg. mămăligúţă f. - mămăligă, m ăm úcă/.' - bunică, m am a mamei, m ă m ă r ú ţă / - insectă. La CADE. m ă m u cú ţă / -m ă icu ţă , mămuţă / - mamă. mănåte adj. - stricate (cereale), m ănăstire/ - miezul pepenelui verde, m ănătårcă / - ciupercă. La CADE. M ăneşterguréni n. - toponim m oldo­venesc atestat în textele vechi, măngăfós adj. — cu guturai, măngălău n. - scîndură de înfoiat rufe. m ănunchéri n. - m îner la sertar, mănuşă f. — m îner la uşă. mănuşă / - carîmb la căruţă, mănuşă / - mănunchi de cînepă. m ă n u şă / - ţepuşă la sanie, m ă n u şă / — mîner la vînturătoare. m ănuşîţă/ - m îner la sertar, m ărăcini m.pl. -p ă d u c e l. La DD. m ă ră c iú n i/ pl. - legume, măre interj. - mirare, surprindere, m ărcştérgură / - şervet, m ărcştérgură / - şervet, m ăreştergu- ra - în Codicele Voroneţean (CV) din secolul XV.m ă rg ă rín t n. - mărgărit.

176 m ă rg ă rín t n. - num e de familie, în ă rg ă rită ré le f.pl. - lăcrămioare. Lii CADE.m ă rg ă to ă re adj. - curgătoare. (TD).m ă rg ă to å re / - unealtă de urzit.m ărgéan n. - podoabă.m ărgh ilă / - loc apătos. La M.Sado-veanu.m ă rg in å ri m. - druci de-a curmezişul, m ă rg in â r i m. - călcîi de pâine, m ărg inean m. - locuitor de Ia margine. M ărg inen i (CDŞ, 1440) - sat. m ă rg io å ră / - mal, margine. (TD). m ă ri (a) - a se lăuda. (DD). m ări interj. - v. m ăre. m ă rire a (Sa) - m ăria Sa. (TD). m ă rit m. — mire. La CADE. m ă rit m. - măritat. E x p r . F a tă de m ă rit = de măritat, m ă rit adj. - slăvit. La M .Eminescu. m ă r iú ţă / - vaca dom nului (insectă), m ărlăd i (a) - a bate. (DD). m ă rm în t n. - ursoaică (în pod), m ă rm u ră ri m. - cărbune emfizematos. m ă rm u rit adj. - obiect de marmură, m ă rm u riu adj. - ca marmura, m ă r-p ă r n. - pară (fructul), m ă ru n ta / - dans popular, m ă r u n t å e / - adîncuri. LaA l.R usso. m ă ru n tå i m. — peşte mărunt, m ă ru n ţé l adj. - mic. La I.Creangă. m ăru n ţé l adj. - mic de statură, m ă ru n ţic a / - dans popular, m ă ru n ţic ă / - cîlţi rămaşi, m ă ru n ţú ş n. - obiecte mici. m ă ru n ţiş n. - bani mărunţi, m ă ru n ţişå re / - fărîmiţare. La TDRG. m ă rtu r is ire / - pocaianie. La DEX. m ă rţişo r n. - martie, m ă să lå r m. - august.

Mi.ivrtliír m. -m ăse lă riţă . m isitlâ ri m. - capăt al toporiştei. iii.isrtlăt adj. - cu m ăsele neregulate, mrtsrtlåtic adj. - v . m ăsăla t. m.tssllârós adj. - cu multe măsele (cal), mrtsălós adj. - v. m ăsăla t. m rtscăreălă f. — cleveteală. i i i rt.scări (a) - a murdări (haina), m rtscărí (a) - a cleveti, m flscărí (a) - a ponoslui. nirtscărít adj. - murdărit, m rtschiruí (a) - a se masca, m ăscuit adj. - mascat. La C.Negruzzi. m r ts c u ro a ic ă /- s c ro a fă . La I.Sbiera. înrtscå f. - parte a toporîştei. mflsîcă f. - m ăsuţă cu trei picioare, uirtslíu adj. - măsliniu, niilslui (a) - a falsifica, mrtsoiéş de cîlţi n. - ştergar, m rtsúră f. - paralel de tîm plărie. m ă su ră to r n. - com pas de tîmplărie. m ăsu ri f. pl. - cîntar. m ăsuţîcă f. - m ăsuţă cu trei picioare. M ăşcăuţi (CDŞ, 1436)- s a t . m ăştihoåe f. - m am ă vitregă, m ătăln ic adj. - glum eţ. La CADE. m ătåsă f. - iarbă acvatică, m ă tå s ă / - fire subţiri de pe gogoşi, m ătâsa-b ro aşte i f. — iarbă acvatică, m ătăc iúne f. - p lantă erbacee, m ă tăh â lă f - mătăhuie. m ă tăh å lă f. - sperietoare de păsări, m ătăhăí (a) - a se clătina. La I.Creangă. m ătăhălos adj. - neîndemînatic. m ătăhó i m. — sperietoare de păsări, m ătălău m. - gligan, n iă tă ln ic íe / - năzbîtie. m ătăln icíi f. pl. - nimicuri, m ă tă lú ţă pron. — dumneata, m ă lă rîn g ă f. - hădărag la îmblăciu.

m ătăsică f. - ţesătură de mătase, m ătăsică f. - m ătase la porumb, m ătăsúcă f. - m ătase (dim inutiv), m ătăvâlă f. - scul.mătcâlă/ - jurubiţă de aţă. (Th.Holban).m ătincă part. - probabil.m ătrăşi (a) - a prăşi la răpezeală.m ătrăşi (a) - a lucra de m întuială.m ătrăşi (a) - a dosi.mătrăşi (a) - a nimici. La V.AIecsandri.m ătrăşi (a) - a alunga.m ătrăşit adj. - ascuns.m ătreåţă f. - saltea.m ătreåţă/ - iarbă acvatică.m ătreăţă f. - m ătase la ştiuleţi.m ătură f. - grapă de spini.m ăturătoâre f. - grapă de spini.m ăturíţă f. - spicul stufului.m ăturói n. - m ătură de ogradă.măzăcie f. - ignoranţă. La D.Cantemir.m ăzăcie / - murdărie. La T.Pamfile.măzdri (a) - a pungaşi. (V.AIecsandri).măzănăi n. - mofturi.m ăzărâr m. - insectă.m ăzăríc ă / - oreşniţă.m eårî f. pl. - mere.m eåtcă f. - bubă.medeån n. - loc deschis. (I. Creangă), m edeleăn adj. - m are şi puternic, m edélniţă f. - lighean (de aramă), m edelnicér m. - dregător la curtea Moldovei.m edenicear (BDŞ, 1497) - dregător, m edzuină (BDŞ, 1491) — hotar, m ehénghi adj. - isteţ. La I.Creangă. méjă f. - hotar, m é jd ă / - răzor, mejiéş rn. - vecin.

177

mcjicşi (BDŞ, 1480) - vecini.mcjieşi (a) - a se mărgini.mcjicşi ocolnici (BDŞ, 1480) - vecini.m cjicşícf. - învecinare.m clciúg n. - îmblăciu.meleag n. - pămînturi. La DU.mclcstcu /?. — facăleţ. La V.AIecsandri.mclcstéu rt. — mestecău.m cleşniţă /. - terci.mclcz n. - materie de lînă. La DU.mcliăn m. - om înalt şi voinic. (DU)m eliciúg n. - îmblăciu.incliţă (a) - a snopi în bătăi.mcliţîcă f — mcliţă mică.mcliţói n. - bătălău.meni (a) - a hărăzi. La M .Eminescu.meni (a) - a vrăji. La M.Sadoveanu.meni (a) - a blestema. La I.Creangă.meni (a) - a ura. (V.AIecsandri).m enire f. - chemare, misiune.m cnitór m. - prezicător.meragiu m. - paznic de cîmp.m erår m. - m ăr (pom).mercân m. - vită fåtată miercuri.m é r c ă / - mertic de vam ă la moară.merciúc n. - vam ă (la moară).mcrcuí (a) - a chibzui.m ér cu r ile / pl. - zilele de miercuri.mcrcurína f. - vacă fătată miercuri.mérc de grădină n. pl. - napi porceşti.mcrcănă f. — mreană.meredéu n - unealtă de pescuit. La DU.meremet adv. - fară rost. A lucra demeremet = a lucra degeaba; Vreme demeremet = vreme fară vreun rost.meren m. — m înz de doi ani.merén m. - arm ăsar castrat.merendeu n. — minciog.

178 m eréşcă f. - rindea cu daltă mică. m ereu adj. - mişcător. P od-m creu - pod umblător.m ereu adj. - dintr-o bucată. (DD). m ereu , ineréc adj. - întins, nesfîrşil, Codrii m e re i... (M. Sadoveanu). m ereu adv. - nepristan. La CADE. m ereu adj. - lemn fară noduri. La DU. m ereú ţ adv. - precaut. La Al.Donici. m erinde f. - hrană pentru drum. m crindeâţă f. - ştergar. La S.F.Marian. m crinós adv. - rasă de oi. m erín tc m. - colac pentru lehuză. m erişó r n. - pinteni (la cal), m crişó r n. - gleznă.M crla (BDŞ, 1499) — fata Iui Ignat, m e rsă tú ră f. - urm ă de camion, m e rtic â r m. - vameş. (TD). m é r ţă / - măsură pentru cereale. La DU. m eru ít adj. - încărcat cu mere. (TD). m ervă - boştină. m csål n. - faţă de masă. m esăş m. - mesean. (E.Sevastos). m esări n. - ştergar pentru veselă, i n é s e pl. - feţe de masă. mcscån m. - comesean. La M.Eminescu. m e s e r n i ţă / - măcelărie. La DU. m esí (a) - a benchetui, inesişoåră f. - ospăţ de pomenire, rnesiţă f. - măsuţă. La Al.Vlahuţă. m e s o å e / - faţă de masă. m csnic n. — sertar (la masă). M cstach inu lu i (BDŞ, 1473) - baltă, m esteca (a) - a frăm înta mămăliga, incsti m.pl. - cizmuliţe. (DU), meş n. - inel la tăietura unui copac. m cşccr(B D Ş , 1476) - meşter, m e ş io å ră / - faţă de masă. m eşină f. - piele lucrată, m eşîncă f. - nutreţ amestecat.

mu «Ini i i i p l . pantaloni din piele. m u *nl|il / mîncare din lapte cu păsat. h i m I i i (MI)Ş, 1470) - armurier. mii ( I i i i i i zidar.mu > lc>ugirc / - iscusenie. La CADE. mu ţlc>ugós adj. - şmecher. mii lulilrisi (a) - a cinsti. La DU. mii lirtliiu l/. - cusur, un I rm id z ă / - corlåtă (la pod), im tli prt.s n. - vaterpas. im / i i mijloc. C înd a ajuns la mez de

(DD). inc/clic ni - floricele, mí /l piírcsi n.pl. - mijlocul postului. Mii /in i i i . - ultimul copil. La DU. m c/in w. - zapriste. La CADE. m í / u r ă / - tărîţe de grîu. La CADE. m lilrfă / - copil pipernicit. La P. Is- plrcscu.iii Iu ii ii n. -m e u n a t. La M .Sadoveanu.•Mirtul ii. - m eunat. La M.Eminescu.Mica (BDŞ, 1493)- f i i c a lui Brîndză.m lc ă n c ă / - cîlţi rămaşi după răgilat.m ic ii / - clipă. E x p r . într-o mică dei cas într-o clipă. La CADE.micii /. - moment. E x p r . Pc mică pci cas în orice moment. La CADE.m lchca m. — drăcuşor.m icliidúţă m. - drăcuşor. La I.Creangă.m icliim ăos in. - drăcuşor. (DD).mlcic n. -c h e rn e r.mlcic n. - sfredel de tîmplărie.niícíc n. - butelnic.M id c ad in B ahnă (CDŞ, 1434)-răzeş. in icşuncă/ - to p o ra ş . La C.Negruzzi. m ieşun ică/ - m icsandră. La CADE. M icul (BDŞ, 1491)-p o p ă .M icul G ălcscu l (BDŞ, 1497) - selişte unde a fost ~.Micul Ruptură (BDŞ, 1490) - satunde a fost ~.

Micul M ăcău (BDŞ, 1497) - boier, miéd n. - hidromel. La M .Sadoveanu. m ielúş m. - mieluşel, m icluşór m. - m ieluşel, m ierior adj. - albăstriu, m ieriu adj. - albastru.Mieriul (BDŞ, 1495) - unde a fost ~.m icrlúşcă / - m ierliţă.m icrui (a) - a unge cu miere.m igăí (a) - a lucra cu m igală.m igăiâlă / - răbdare, concentrare.migălcălă / - m igală. La TDRG.m igăli (a) - a lucra încet.migdal m. - arbore din Asia. La DU.m igdalăt adj. - decorat.m igdălă / - medalie.mihohó interj. - imită nechezatul.mihohó m. - cal. (C. Negruzzi).m ijă lă / - mijire.m ijătcă / - de-a v-aţi ascunselea.miji (a) - a închide ochii pe jum ătate.miji (a) - a mocni (focul).miji (a) - a se lumina. E x p r. A mijidc ziuă = a se lumina de ziuă. Se trezip e cînd mijea de ziuă. (M .Em inescu).m ijirc/ - lumină. (Al.Vlahuţă).mijloc n. - mijlocire. (I.Neculce).mijlocări n. - chingă la ferăstrău.mijlocåri n. - pană la ferăstrău.m ijlocăş n. — v. m ijloc.m ijoårcă / - de-a v-aţi ascunselea.milarct n. - număr mare. (Şezătoarea).milcoşi (a) - v. milcui (a).milcuí (a) - a se ruga. La V. Alecsandri.mildui (a) - a lovi uşor. La E. Sevastos.m ilincuí (a) - a vîntura.m ilinduí (a) - a bate (pe cineva).m ilinóc n. - vînturătoare.

179

m ilitéţ n. - văl la mireasă, m iliţie / - cătină.milos adj. - îndurător. La C.Conachi. milós adj. - binefăcător. La I.Sbiera. milostrdie - milă. La M.Sadoveanu. milostiv adj. -b l în d . LaA l.D onici. m ilostivnic adj. - cu inimă bună. milostivă f. - veninariţă. La C. Negruzzi. miluţă f - milă. (Şezătoarea), m iluit adj. - îngrijit, minavét n. - flaşnetă. La V.AIecsandri. mină / - adîncitură în peretele pivniţei, mină / - p ivniţă nepietruită, mină / — peşteră, mindăl n. - medalie, m indír n. - covor de lînă. m indír n. - saltea. La M.Eminescu. m indír n. -s tră ja c . (M .Eminescu). mindirói n. - saltea (de fîn, pae). mingiéş m. - vecin, minóc n. — vînturătoare. minişcéugură f. - ştergar pentru veselă, minişioåră /.' - faţă de masă. minişioåră / - muşama, m in iştérgu ră / - şervet (pentru mâini), m iniştérgură / - ştergar (decorativ), miniştérgură f. - ştergar (pentru veselă), m iniştérgură de o g lin d ă / - prosop, m iniştérgură de părete / - prosop, m iniştérgură de patret/ - prosop, m iniştérgură de şters/ - şervet, m inşiuní (a) - a minţi, minteân n. - palton de suman, mintos adj. - deştept. La C.Negruzzi. minunea / -p riv ighetoare , m inunică / - minune. (Al.Vlahuţă). m ioărce/ pl. - broaşte. (TD). m io a r ă / - m ieluşă în al doilea an.

180 miór m. - miel de un an. (DU).m iorår m. - păcurar la mioare.m ioreå/ - m ieluşă în al doilea an.m ioréle adj. - tinere.m ioriţă / - miorea. (V.AIecsandri).m iorcăíz adj. - ursuz.m ircuí (a) - a cumpăni. (Th.Holban).mireådă / - podoabă.mirean m. - laic. La M .Eminescu.mireasúică / - vinăriţă.mirél m. - mire. (S.F.M arian).m irénie/ - viaţă laică.m iresuícă / - m ireasă frumoasă.miriştérgură/ - ştergar (pentru veselă).m iritéţă / - văl la mireasă.miroase/ pl. - arome. (M. Eminescu).mirós n. - emanaţie. La CADE.miroznă m. - m ireasmă. La I.Creangă.m irvå/ - boştină.mischiu n. — oţel. (DU).mischiu adj. - castaniu.m isit m. - mijlocitor. La DU.m isníc n. - blidar (mobilă).m istréţ adj. - sălciu. (DD).m istréţ n. - hibrid. (V. A lecsandri).mistíu n. - amnar.mistíu n. — oţel.m istui (a) - a dispărea. La C.Hogaş.mistui (a) - a se ascunde. La I.Creangă.m istui (a) - a face ceva să dispară.m işålă / - nutreţ amestecat.m işălnic m. — ticălos.m işăucă adj. - netrebnică. La DLR.m işclă (a) - a se căina.m işelie/ - sărăcie. La M .Sadoveanu.mişélnic adj. - m işeleşte.míşenită f. - mulţime de oam eni. LaCADE.’míşină / - învălm ăşeală. La V. Alec­sandri.

Hilţhiós adj. - palavragiu.Idljlni; ii minciog. Ş í li v îri cu inişio-vn Şl li scoati cu vologu. (TD).hi i viri g u r ă / — v. m iniştérgură.m lţul (a) — a mişuna. La Al.Vlahuţă.mllmnic m. - care ia mită. (I. Neculce).•illllcA adj. - mică.tiiiiii ii|;1 adj. — mică.oi li ii isi (ii) - a repara (biserici).midiei adj. — mici.m ultei m. pl. - mici (mîncare).m llllciúţi adj. - mici.mllltlóc adj. - mic.•iilloi han ni. - cîrtiţă. La DU.m i li osi (11) - a înghesui. (Th.Holban).iii lirică f. - certificat de naştere.înllKiik'ă f. - piesă la duba de pescuit.m llroşi (a) - a se vînzoli.miţe / pl. - răm ăşiţă de lînă.ml|A/. smoc de păr sau lînă.nil|ús adj. - păros. La V.AIecsandri.mt|<»s adj. - ciufulit.in i|u rcă f. - covor.mică /. bunică.mii;lă /. - movilă.uilulă /. - morman. La Gr.Ureche.m i)* /ă / - ploaie măruntă.ii i ilii ic ă lă / -m îh n ire .M ilm cşti (CDŞ, 1426) - sat pe Bahlui.M it lm irc / -v a l . (CM).u i íh i i i r c / - voie-rea. (CM).in iii ii iţélc adj. — mîhnite.n i l t lú r ă / - goană.m ii // nămol. La CADE.uiíli' muţire. E x p r. A tăcea mîlc = anu .coate o vorbă.•micimii (a) - a potoli. (I.Sbiera). mileniu adv. — calm. (I.Neculce). mill (;i) - a se năboi de nămol, m lllrc /. - năm olire. La T.Pamfile.

m îlişte f. — loc mîlit. m îlişte f. - podmol. La DEX. mîlít adj. - năm olit. La I.Creangă. mîlós adj. - nămolos. La M. Sadoveanu. m înåş m. - surugiu. La I.Sbiera. m încărică f. - tocană. La DLR. m încătúră f. - m încare. (TD). mîncău m. - mîncăcios. La C. Negruzzi. M îndra (CDŞ, 1440)- d e a l . m îndråtă adj. - tare fudulă. (TD). m îndră f. - iubită. La M .Em inescu. m îndră f. - amantă.M îndrea (CDŞ, 1445) - satul Curtea lui ~.m îndreăţă f. - p iatră scum pă la inel. mîndreăţă f. - frumuseţe. M.Eminescu. m îndrenie f. — frumuseţe.M îndreşti (BDŞ, 1492) - sat. m îndréţe f. - ornam ent la streaşină, m îndréţe f. pl. - fudulie. (I.Neculce). m îndréţuri f. pl. - v. mîndreţe. mîndri (a) - a fi fudul. La C.Negruzzi. m îndrişoără f. - iubită, m îndrişór adj. - mărişor. (TD). mîndru m. - iubit, mîndru adj. - f ru m o ş , falnic.M îndrul Ion (CDŞ, 1448 )-b o ie r , m îndruleånă f. - drăguţă, m îndrulică f. - drăguţă, m îndruliţă f. - drăguţă, m îndrúţ m. - drăguţ, mîndrúţă f. - iubită, m îndz m. - greaşeală la urzit, m îndz m. - încîlcitură la avă. m îndz m. - hădarag la îmblăciu. m îndz m. - nărav. E x p r. A avea m îndz = a fi m ofturos, a avea nărav, m îndzălări m. - îngrijitor de mînzi.

181

m îndzău m. - greşeală la urzit, m îndzîcă / - m înzişoară. m îndzîlícă / - m înzişoară. m îndzoåcă f. - m înzişoară. m în d z o å c ă / - m înză de doi ani. m îndzóc m. - mînz. m îne adv. - mâine. (M. Eminescu). m înecå (a) - a rămîne pe noapte, inînccă (a) - a se scula devreme, m înccår n. - rucaviţă. La CADE. m înccåri n. - manjetă. m în e c i / pl. - ţesătură dăruită moaşei, m înczi adv. - mâine. (I.Slavici), m îngîéle / - mîngîere. m în eş té rg u ră f . - ştergar. La DU. M încşte rgu ren i (CDŞ, 1446) - sat. M îneştergurcni - sat. La G.Ghibănescu. m îni f. pl. - mâini. (Al.Graur), m înică / - gaură la vînturătoare. m în icr n. - ferăstrău mic de o mînă. m în jå lă / - terci din faină cu tărîţe. m în jă lău n. - lemn zîmţat la spălatul rufelor. La CADE. m in jc / - hotar. (TD).Mînjeşti (CDŞ, 14 0 0 )- s a t .niîn ji (a) - a mîzgăli. La C.Negruzzi.mînucr n. - m îner (la ladă).mînucr n. - m îner (la sertar).mînulc f. pl. - mâinile.mînuri f. pl. - mâini.m întuí (a) - a nimici. E x p r . L-a mîn-tuit de zile = i-a luat zilele.mîntui (a) - a isprăvi. La CADE.mîntuială / - superficial. E x p r. Dcmîntuială = de ochii lumii.mîntuíre f. — sfîrşit.mîntuít n. - v. mîntuire.mîntúş m. - mihalţ. La CADE.m înţănítă /.' - m asă de mulţumire.

182 m înz in. - cîrlan. m înzâc n. - m ovilă rătezată. m înzålă / - v. mînjală. m înzăre f. - oaie de lapte.M înzaţi (CDŞ, 1434)- s a t .M înzaţi (BDŞ, 1489)- s a t .Mînzatu) Pătru (BDŞ, 1489)-b o ie rmînză f. - iapă pînă la un an.mînză f. - alint. E x p r. A face mîn/A= a se alinta.m înzărår n. - strungă.mînzărår m. - păcurar. (M.Sadoveanu),m înzări f p l . - oi m ulgătoare. La DD.mînzéşte adv. - ca un mînz.mînzi m. pl. - nazuri. E x p r . Arcmînzi = are harţag, are nazuri.m înzí ( a ) - a ju p u ia ştiulcţii. E x p r . Amînzi păpuşoii = a-i curăţa de foi.mînzîiåc n. - căsuţă de vară.mînzóc m. - m înz de doi sau trei ani.Mînzocu (CDŞ, 1439)- s a t .mînzós adj. - alintat (copil).mînzúc m. — mînzişor.in în zu lícă / - m înzişoară.mîrlån m. - păcurar începător.m îr lo å g ă / - stîncă mică.mîrnîi (a) - a mormăi. La DU.mîrşave adj. — murdare.mîrşav adj. - murdar. La I.Creangă.mîrsăvic/ - josnicie. La V. Alecsandrimîrşí (a) - a murdări (cu nămol).mîrţoågă f. - cal slăbănog.m îrţoågă / - femeie neîngrijită.m îrzâc m. - nobil tătar. La C.Negruzzi.mîşí (a) - a se murdări.mîşît adj. - lipos.mît n. - felină.m îţ m. - pisoi. La DD.m i ţ ă / - pisică. La CADE.m i ţ ă / - animal jigărit.m îţă / - cîrlig la cange.

miI|csc adj. - de pisică. La M.Eminescu. m l|l i i i pl. - pisici. La I.Creangă. ml|l>ór in. - pisicuţ. La DU. itilflyór m. - spic pufos cu flori. La DU. MlIţlcA /. - pisică.Mititeii adj. - mică.M il|tl(eă/ - pisicuţă. mil|ijícil adj. - mică.Mil|l|iíl adj. - mic. nitţrte n. — pisicuţ. miI|('ií i i i . - pisoi. La CADE. llit|íic in. - pisic.•••l/di! /.' - şpagă, in t/drfl / - boştină. ml/nit /. - noroi.Mil/jţîi (a) - a aluneca, ml/gîiii (a) - a aluneca. (TD). ml/|>uitlă f. - noroi.MilAdA /. - ram ură tînără. La Al.Russo. inlA >ni(ă/ - m laştină. itilA cu ină / - mocirlă. înlAdi (a) - a da mlădiţe. înlAdiór adj. - flexibil. La V. Alecsandri. Milndiós adj. - flexibil. La M.Eminescu. n d A d i(ă /- ramură tînără. La I. Creangă. nilAdoifcă f. - ram ură grosuţă. iMlAdoåică f. - m lădiţă altoită; altoi. MilA jót n. - lozie.MdA|f|A/ - viţă la curpănul de castraveţi. miIa>íii n. - îmblăciu.MilAţiúg 11. - îmblăciu.M i l i ş n i ţ ă / - lapte fiert cu porumb. MMiik'il /. - scăfîrlie. mioiU'A /. - somn (peşte).Iliuiiclic / ' - neroadă. iiimAcIic/ - toantă. (V.AIecsandri). inoA ch ic/ - fem eie urîtă şi leneşă. iiimAic /. - zeam ă de legume acrite. I \ p r . A m înca, gusta din moarca i ulvii a cunoaşte năravul cuiva.

m oaşă f. - fem eie care scaldă copilul după botez.m ob ilă råe f. - depozit de mobilă, m o b ilă ríe f. - magazin de mobilă, m obiliér m. - m eşter de mobilă, m ócă f. - bot.m ocăí (a) - a migăli. La DU.m ocăit adj. - migălos.m ocăni m. pl. - toponim .m och inéţ n. - horn.m och ioneåţă f. - toantă.m ociaríe f. - m laştină.m ocíră f. - mlaştină.m ocni (a) - a se înmuia. La CADE.m ocni (a) - a fierbe încet. La CADE.m ocni (a) - a lîncezi. (V.AIecsandri).m ocnit adj. - mucezit. Satul Humuleş-tii... nu-i un sat lăturalnic, mocnit şilipsit de priveliştea lumii. (I.Creangă).m ocnit adj. - tăcut.m ocnit adj. - încet şi stăruitor.m oco rtc ţ n. - piuliţă.m ocoşí (a) - a lucra fără spor. La DU.m ocoşílă m. - persoană migăloasă.m ocrăc n. - ariceală (la copita calului).m ódă f. - broboadă. (TD).m odí (a se) - a se dichisi.m odíncă f. - pernuţă (pentru copii).m od incú ţă f - pernuţă (pentru copii).m od íşcă/ - croitoreasă.m odíţă f. - pernuţă decorativă.m odiţícă f. - pernuţă pentru copii.m odílc n. - v îrf de deal.m odîlcă f. - greabăn la cal.m o d îlc ă / - gîlcă. La DU.m od îrlån m. - bădăran.m o d ir lă / - ţărănoi. (V.AIecsandri).m ódlă f. - paralel de tîmplărie.

183

m odoran n. - neîndemînatic. m odorói m. - om ursuz. La CADE. m oghílă f. - movilă.M oghilă (BDŞ) - paharnic.M oghilă loan (CDŞ) - logofăt, m oghiliţă (CDŞ, 1453) - semn de hotar, m ogîldân n. - moviliţă. m ogîldân n. - muşuroi, m ogîldân n. - rădăcină de papură, m ogîldeâţă f. - arătare. (DU), m o g îld eâ ţă / - movilă, m oglan m. - bădăran, m oglău m. - mitocan, m ogorogi (a) - a bombăni. (DU), m ohílă f. - movilă.M ohor (CDŞ, 1452) - sat „de la un M ohor” .m ohoríc i m. — aldămaş. m o h o rît-în tu n eca t adj. - şaten. M ohorîţi (CDŞ, 1452; BDŞ, 1495) - sat.m oicălú t adj. - moale.m oim ă f. - maimuţă. Viu îl băga într-un sac şi într-acel sac băga şi un dulău,şi un cucoş şi o năpîrcă, ş i o moimă.(Pravila lui Vasile Lupu).m o im iţă /.' - maimuţă.m óină f. - păm înt necultivat.m oină /. - vreme moale, iama.m oinícă f. - prăjitură.m oinós adj - ploios. La T.Pamfile.m oitoâre f. - topilă.m ojic m. - om de jos. (I. Neculce).m ojd ilít adj. - m urdar de noroi.m ojilícă / - muşuroi de ţărînă.m ojilúşcă f. - moviliţă.m olăc adj. - greoi (om).m olan m. - vin.m olău n. - molatic. La DU.

184 m olcălúţ adj. - moale, m olcălúţ adj. - mătăsos. (TD). m olcăúţ adj. — mătăsos, molcom adj. - potolit. (M .Eminescu). molcom adj. - a nu se mişca. (I.Sbiera). molcúţ adj. - moale.Molda (BDŞ, 1490) - num e de copil, moldav m. - moldovan. LaN.Ţurcanu. m oldav adj. - moldovan, moldove­nesc. (C.Ivănescu).moldav m. - moldovan. Sînt un naţio­nalist moldav. (C.Ivănescu).M oldava (CDŞ, l4 0 0 ) - r îu . moldavă adj. - limba moldovenească.In limba mea m oldavă zic: mi-e bine! ; In limba mea moldavă zic: mi-e rău! Cu limba mea moldavă mă voi ţine Şi-atunci cînd mistui—m ă-voi în hău. (PZadnipru).moldavi m.pl. - m oldoveni. La C. Ivă- nescu.m oldavít n. - ozocherită de culoare neagră, care se găseşte în M oldova. Moldaviţa (CDŞ, 14 0 0 )-v a m ă . Moldaviţa (CDŞ, 1400) - mănăstire. Moldaviţa (CDŞ, 1443) - afiuent al Moldovei.móldă f. - albie mare şi largă.M oldova (BDŞ, 1458, l4 9 9 ) - r îu . M oldóva Mare f. - M oldova în hotare­le sale istorice dintre Milcov, Carpaţii Răsăriteni şi N istru, M oldova lui Şte­fan cel Mare.M oldóva N ouă / — spaţiul dintre N is­tru şi Bug, denum ire istorică, m oldovan m. - persoană care aparţine populaţiei de bază a Republicii M ol­dova sau este originală din Moldova; Unu-i moldovan, Unu-i ungurean şi unu-i vrîncean. (V.AIecsandri). m oldovan m. - persoană care aparţine populaţiei de bază a M oldovei sau este

mi minară din M oldova; care are con­ţine,crea că aparţine comunităţii etnice moldoveneşti. (M .Eminescu). Minldovånă adj. - referitor la moldo- H'ill şi limba lor; lim ba m oldoveneas- i rt l imbă moldovană, zînă între zîne... i N ( ’ostenco).iimldovăncă f. - femeie de naţiune moldovană, din M oldova, originară din M oldova.... eu moldav ancă! Nici mai- . í/c nu ştiu ruseşte, toate-s moldoven­i i (M. Sadoveanu).moldovâni m. pl. - persoane care fac i»iitc din populaţia de bază a Moldovei, moldoveni. M oldovenii să osăbesc de i.) răspund: m oldovani. (Constantin ( 'nnlacuzino, 1716).Moldovånia f. - ţara Moldovenilor, Moldova. Ştefan, prin mila lui Dumne- ii'ii, voievodul Moldovaniei. (Document .il lui Ştefan cel M are din 5.01.1477). moldovănåş m. — moldovan tinerel, inoldovăncúţă f - moldovancă tinerică, moldoveneasca f. - dans popular mol­dovenesc.moldoveneasca f. - m elodie după care ic execută acest dans. moldoveneasca f - dans (horă) popu­lui moldovenesc. LaN .Ţurcanu. moldoveneasca f Jocurile lor la nuntă \in t: ... rusasca, moldoveneasca (hora), briul, ungureasca. (Şezătoarea), moldovenească adj. - ca la m oldo­veni. Cere pe negrul din g ra jd înşeuat < 'ii şaua moldovenească. (G.Dem.Teo- ilorescu).m oldovenească (idee) adj. - spiritul naţional-statal m oldovenesc, convinge- ica de unitate, suveranitate şi indepen­denţă a M oldovei, a libertăţii şi demni- ia|ii naţionale a M oldovenilor. M înalui (S M urafa) energică răspîndea ideea moldovenească. (N. lorga).

m oldovenească adj. - lim bă şi lingvo- nim cunoscut de prin sec. X II-XIIl (balada “M ioriţa”), folosit în scris din sec. XVI, atestate docum entar în Euro­pa în sec. XVI, în care şi despre care s-au scris studii din veacul XVII (“Pen­tru limba noastră m oldovenească” de Gr.Ureche), conştientizate pe parcursul a vreo 7 veacuri de m oldoveni ca lim ba lor maternă, însem n naţional cu denu­mirea moldovenească, m oldoveneăscă f. - perioadă istorică de la începuturile Statului M oldove­nesc pînă în zilele noastre, circum stan­ţele din cadrul căreia au prefigurat in­dividualizarea volohilor dintre Carpaţi şi N istru şi din stînga acestui rîu - a moldovenilor sub mai m ulte aspecte: social-economic, politic ş. a.: epoca m oldovenească.m oldovenésc bir n. - b ir pe care m ol­dovenii erau obligaţi să-l plătească valahilor (m untenilor) pentru că trăiau în Valahia. M oldovenii aşezaţi în Mun­tenia plăteau, în veacul al XVII-lea, "birul moldovenesc", instituit special

pentru ei. (C.Giurescu). m oldovenésc (bir) n. - bir luat de va­lahi (munteni) de la m oldovenii sta­biliţi în Valahia (M untenia). Să lăsaţi toţi oamenii de la episcupie de birul de fum ... Să-i lăsaţi foarte în p a ce de birul moldovenesc..., ales care va f i moldo­van, voi de la acela să luaţi bir moldo­venesc. (M atei Basarab). m oldovenésc adj. - care aparţine M oldovei sau populaţiei ei, privitor la M oldova sau populaţia şi lim ba ei. O, pavăză de neînvins a neamului moldo­venesc! (A. Hrisoverghi). moldovenéşte adv. - ca moldovenii, în felul moldovenilor, în limba moldove­

185

nească. Apoi mă mieram eu de ce vor­beşti aşa de bine moldoveneşte ş i aduci la ghiers cu de-ale noastre. (I.Creangă). m oldoveneşti adj. - vorbitori de limbă moldovenească, purtători ai limbii mol­doveneşti. Trei voinici ardelerind, Pe trei cai murgi incălecind, Cu haine tătă­reşti, Din gură moldoveneşti. (Folclor), m oldoveneşti (m u n ţi) adj. - munţii Moldovei, Carpaţii Răsăriteni. (“Mi­oriţa”) cîntec fără pereche... născut la poalele munţilor moldoveneşti. (M. Sadoveanu).m oldoveni m. pl. - reprezentanţi ai na­ţiunii m oldoveneşti, ai poporului mol­dovenesc. Măre, iată mi s-arată mol­doveni, ştiuţii mei. (G.Coşbuc). m oldoveni (a) —a uni pe cei de o simţire moldovenească, de un cuget moldove­nesc, pe cei ce se consideră moldoveni, aparţinînd naţiunii moldoveneşti. Ne moldoveneşte Prutul... Şi mă moldove­neşte... (V. Dănilă, poet din Galaţi), m oldoveni (a) - a tălmăci în limba moldovenească. într-acesta chip, spre a/alte învăţături grele trebuitoare nu­mere şi cuvinte dîndu-le a le moldo­veni. (D.Cantem ir).M oldoveni m. pl. - biserică pentru eno­riaşii moldoveni din capitala Valahiei. In Bucureşti era în 1768 o biserică de lemn numită M oldoveni. (C.Giurescu). m oldoveníe f. - limba m oldoveneas­că. In moldovenie (din) elinizeşte. (D.Cantemir).m oldoveníe/ - limba moldovenească. S-au scos p e moldovenie ( 1743). m oldoveníe f. - lim ba moldovenească. Pi m oldovenie = în limba m oldove­nească, m oldoveneşte. m oldovením e f. - totalitatea m oldove­nilor.

186 m oldovením e f. — num ăr m are de mol­doveni.m oldovenisi (a) — a tălm ăci în limlut m oldovenească. (Din) elinie moldavi* niseşte. (D. Cantemir). m oldovenism n. - sentim ent naţional al moldovenilor, spirit moldovenesc, Ne bucurăm... că moldovenismul a in viat în această jum ătate de Moldavii (N.Iorga).m oldovenism n. - cuvînt sau îmbinarede cuvinte ce caracterizează limba moW dovenească, formînd specificul ei, indii vidualizînd-o în ansamblul altor limbi, De o bucată de vreme, moldovenii sini tot mai des învinuiţi că ar scrie dialectal, cu moldovenisme. Şî nu e vorba de mol dovenii care scriu acuma, ci de toţi, şi ilc cei ce au scris vreodată. (C.Hogaş), m oldovenism n. — cuvînt sau îmbinare de cuvinte îm prum utate din limba m oldovenească în alte limbi: rusă, ucraineană, găgăuză, valahă ş.a. m oldovenism n. - spirit cultural mol dovenesc. Murafa (Sim ion) a fo s t unul dintre acei care mai energic a ridicai steagul de cultură al moldovenismului (M.Iorga).m oldovenizå (a) - a da unui cuvînt sau unei expresii străine introduse în lim­ba m oldovenească o form ă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi, m oldovenizå (a) - a deveni purtător al limbii m oldoveneşti, a-şi însuşi obice- I iurile, datinele, felul de a fi al moldove- I nilor; a transform a în moldovan. m oldovenizånt adv. — moldovenizator, I care moldovenizează. Dulce îndărătnice I patriotică moldovenizantă. (C.Hogaş), m o ld o v e n iz å re / - acţiunea de a mol- I doveniza şi rezultatul ei. m oldovenizåt adj. - care a căpătat o formă corespunzătoare limbii moldo- I veneşti.

!Hultlovenizât adj. - care a trecut (în mumiile împrejurări istorice) la naţio- Inla.iiea m oldovenească, care a căpătat m tlm i caracteristice moldovenilor. Mnildnvíe f - lim ba m oldovenească. I * |»r. I’i m oldovie = în limba mol- I (•menească.Mulilovlahia (CDŞ, 1422, 1431)-ţară. m nlilnvoantroponím c n.pl. - nume de |m i m tanc notorii, etnoantroponime ce de- nsirează şi confirmă vechimea şi aria

Fi!' i .ispîndire a etnonimului moldovan. Iiiiildovofób adj. - cel care dispreţu- li ţie Moldova şi tot ce-i moldovenesc; inie neagă limba moldovenească, va­lul lle multiseculare moldoveneşti, care • li u'onsideră sentimentul naţional al I moldovenilor. Ai devenit moldofob. - V«(//// . (l.Teodoreanu). iitiildovonímc n.pl. — nume topice ce i tocă, constată şi afirmă pe moldoveni, iihliniind vechim ea lor multiseculară,

um lirm ată de hidronim e - M oldova, Mnldoviţa, M oldovca, de oronime - M uldovanul, M oldoviş, de alte topo­nime răspîndite de veacuri departe de liniarele vestice şi estice ale Moldovei, inoldovnie adj. - moldoveneşte. Pe Hiuhlovnie (ALM). nmlfiíi (a) - a m esteca greu. m iiHăitúră f - mestecătură. molid adj. - molatic. La DU. înnloşag n. - tim p moale, iarna. Minloşag n. - lapoviţă. (DD). m olotârcă f. - batoză. (TD). iiioiniţă f. - maim uţă. La Al.Donici. m im iiţă r íc / -m a im u ţă rie . La CADE. m u m îc / - semn de orientare. ........ f. - semn de hotar. Hotărînd mo-l uit ■ Ş-aşezíndmomîile. (V. Alecsandri). inimiîéţ m. - sperietoare de păsări, m nm îrlăn m. - m oviliţă. iiînm îrlân m. - mîrlan.

m onastire (BDŞ) - centru religios, m onăstíre/ - mănăstire, moníţă f. - m aimuţă, m óntic n. - v îrf de deal. (TD). móră f. - m orişcă de hîrtie. m oór n. - mohor.morcojín adj. - portocaliu-deschis. (TD). m orcoti (a) - a m orm ăi. La CADE. m orcutí (a) - a cicăli. m ó r c v i/ pl. - morcovi, mórdă f. - ju m îta te de desetină de pă­mînt. Ni-o arat o mordi. (DD). m orghirân n. - floare. (Th.Holban). morişcă f. - păruială. E x p r . A-i face cuiva morişcă în păr = a-l apuca pe cineva de păr. (V. A lecsandri). morişcă f. - m aşină de strivit struguri, m orişcuí (a) - a vîntura grînele. m orm înjălă f. - învăţătură de m întuia­lă. (A.Vlahuţă).m orm înjí (a) - a învăţa superficial, m orm întă (a) - a m uşlui. E x p r. A m orm înta ceva cu gura = a mesteca fără poftă.morm înta (a) - a călca. (TD). morm întă (a) - a călca lut cu paie. m orm întăt n. - călcare a lutului. Cla­că de m orm întăt = clacă de călcat lut. m orm înte n. - cimitir. (ALM). m orm ínturi n. pl. - cimitir. (ALM). morm oloc m. - nepriceput, m orm oríţă / - buburuză, m orm oróc m. - insuliţă plutitoare, morm orosi (a) - a mormăi, m ornaí (a) - a trăncăni, m ornăí (a) - a vorbi pe nas. m ornăi (a) - a scoate glas înfundat, m ornăiălă/ - m ornăire a ursului, m ornăiălă / - om cicălitor.

187

ino rnăít adj. - glas înfundat al ursului, m o rn ă ít adj. — înfundat, m o rn ă itu ră f. - m ornăiălă ursului, m ó rn iţă f. - ţînţar. La CADE. m o r o å ic ă / - strigoaică. m orocân m. - guvid. m o ro c ă n e å lă / - mormăială. m orocăn í (a) - a cicăli. La I.Creangă. m orocănos adj. - bombănitor, m orói m. - strigoi. (TD). m orói m. - stafie. La M .Eminescu. m orói m. - ursuz.m o ro n c e å lă / - săblaznă. La CADE. m o ro n c e å lă / - necaz, m oroncí (a) - a cicăli. La CADE. m oroncí (a) - a săblăzni. La CADE. m oronsí (a) - a cicăli. m oroşån m. - maramureşan. m ors n. - pastă de roşii, inorsocå (a) - a m esteca îndelungat, m orsocå (a) - a sfîşia. (TD). m orsocå t adj. - m estecat îndelungat, m orsocå t adj. — sfîşiat. (TD). m ortasíp i m.pl. — dregători care strîn- geau mortasipia.m ortasip íe f. - taxă plătită (din 1679) de toate categoriile de ţărani din Mol­dova, dacă vindeau pe piaţă. La DIM. m o rtasîn că / - smalţ. La T.Pamfile. m ortó i m. - moarte. (TD). m orţcşte adv. - încet. E x p r. A m erge m orţeşte = a merge dormind, m orţiu m. - moarte. (V.AIecsandri). m o rú n că -să lb a tică - vetrice. m o rv âri m. - dud. m ó r v ă / - dudă (fruct), mosc m. - animal rumegător. La DELM. m osc m. - muscă. E x p r . E p u re de m uscă = epure de casă.

188 m o scm. - epure de casă. E x p r. E puic de mosc = epure de casă. La CADIi Mosc m. - oraş.Mosc m. - Rusia. (Gr.Ureche). m oscal m. - oştean, m oscålcă f. - rusoaică. (I.Neculce). moscali m. pl. - ruşi. (Gr.Ureche). m oscåucă f. - soţia unui mobilizat, m o s c â u c ă - văduvă de război, m oscåucă f - paltonaş cu guler, m oscălåş m. - soldăţel. (TD). m oscăléşte adv. - milităreşte. m oscălíef . -m ilită r ie . (A. Russo). m oschicească adj. - rusească. (M Costin).m oschicésc adj. - rus. (TD). m oscóv adj. - m urg (cal), moscvíci n. - paltonaş cu guler de blana, m oscvicícă f. - căm aşă bărbătească, m ósna adv. - foarte, m osorél n. - m îner la sertar, m osorî (a) - a se umfla. La CADE. m o stoch ínă /. - m oşm oană. m ostochínă f. — lă-m ă-mam ă. m ostochínă f. - muşmulă. La DU. m oş m. - strămoş. (Gr.Ureche). m oş m. - unchi. La DLR. m oşån m. - băştinaş. (I.Neculce). m oşcăråe f. - muscărie. m oşcondí (a) - a lucra prea încet, m oşcotí (a) - a se mocoşi. m oşi (a) - v. a se mocoşi. moşi (a) - a ajuta la naştere, moşie m. — uncheş. La P.Ispirescu. m oşícă f. - mătuşică. (TD). m oşie f. - patrie. (TD). m oşinâş m. — proprietar. La CADE. moşinoí (a) - a ţărnui porumbul. (DD). moşinoí n. - muşuroi (de pămînt). DIJ. m oşinoí rt. - muşuroi. (I.Creangă).

Mioyinolí (a) - a lucra încet.Miofniolí (a) - a bîjbîi.moşneag m. - porumb cu mătasea tare. şnegeåsca f. - dans popular. (TD).moşncgél m. - bătrînel. moşnegésc adj. — ca bătrînii. ţjiiegúţ m. - bătrîn mic.moşoiiică - oală de lut. La T.Pamfile. moşói m. - sperietoare de păsări, uinştcăn m. - moştenitor.'In>iil (CDŞ, 1411)-m ăg u raM o şu lu i, motún m. - pisoi. La C. Negruzzi. (lin m. - om prefăcut.motiinåş m. — pisicuţ. La M. Sadoveanu. motilnél m. - pisicuţ. molfiníme / - neamul pisoilor, motănós adj. — greoi (om), m i'ilcă / - legăturică de tort. La DU. iiio tfc ică / - vargă la coasă, m otirlă / - pisică, m oltrlău m. - pisoi, motóc m. - pisoi. La DU. m otocii m. pl. -c a n a fu ri. (TD). molocél n. — ghem uleţ. La I.Creangă. ihotucól n. - păm ătuf. La CADE. Miolohoí n. - neîndem înatic. m o lo lc ú ţă / - p in te n la cizmă. (DD). m olór n. - m oară cu motor. (DD). m o ló ş c ă / - legătură de lucruri.

* imitoşél m. — pisicuţ.Miiitovélnic n. - rîşchitor. (TD). toolovélnic n. — căleap. (TD). roşi (a) - a lucra încet. La DU. (rim ă / - sort de prune.M ioliilă / — năvod. mio|óc n. - buclă. |óc n. - m oţ de păr. La N.Gane.loojóc n. - chef de ceartă. E x p r. A , idila c uiva m oţocuri = a căuta nod în |M|Mirîl.

moţochin m. - erizipel. (TD). m oţochină / - m oţ de păr. La CADE. m oţochină / - umflătură, m oţocós adj. - nărăvos. moţpån m. - domn, boier. La DU. m oţpån n. - ştrengar. La V.AIecsandri. m oţpăncă / - ştrengăriţă.Movila lui M ogoş (BDŞ, l4 7 2 ) -s e m n de hotar.Movila Puiului (CDŞ, 14 15) - semn de hotar.Movila Rusului (CDŞ, 1415) - semn de hotar.m ovilă (CDŞ, 1400) - ridicătură. M ovilă (CDŞ, 1435) - neam de boieri, m ozăc adj. - posac. La CADE. m ozílă/ - glugă de porumb, m ozól n. - bătătură (la picior), m ozo leâ iă/ - terfelire, m ozoli (a) - a terfeli.La CADE. m ozoli (a) - a molfai. La DU. m ozoli n. - bătătură, m ozolit adj. - m urdărit (haina), m reå h n ă / - mreană. m răn iţó s adj. - gunoiat. La TDRG. m re ji (a) - a îm pleti mreje, m re ji (a) - a um bla cu intrigi, m uc n. - fitilul opaiţului. La DLR. m uc n. - creasta curcanului, m uc n. - floarea cînepii. (TD). m uc de gazn iţă n. - fitilul lămpii, m uc de să rn ic n. - găm ălia chibritului, m ucalit adj. - caraghioz. La DU. m u c å r n. - sfeşnic.mucaremeå / - dare pentru înnoirea domniei. (M .Sadoveanu). m ucări/ pl. - foarfece de retezat, muced adj. - cafeniu-închis. m úche/ - margine. (C.Hogaş).

189

m uche(C D Ş , 14 3 9 )-m a rg in e , colţ. M uchea H olm ulu i (CDŞ, 1439) - semn de hotar.M uchea H olm ului Z ăpod iei (CDŞ, 1439) - semn de hotar, m u ch cr n. - v. coluş. m ucheri n. — rindea pentru muchie. DU. m ú c h e / - lama tîrnăcopului. m ú c h e / - colţ de casă. m úche f i - călcîi de pâine, m ucitó ri m. - pămătuf. m ucú ţă /. - mămică, m u e r c å n ă / - muiere zdravănă, m ucre (BDŞ, 14 9 1) - femeie măritată, m u ére / - soţie. La M .Sadoveanu. m ueroâică / - femeie uşuratică, m ueró i n. - femeie zdravănă, m úfte f i pl. - curele la îmblăciu. m ug n. - mugur. Mug de floare. (DD). m u g u r n. - sfredel cu coarbă. m ú g u r m. - spic de porumb, m ú g u r n. - rumeguş, m úgur de sărnic m. - gămălie de chibrit, m u g u ra t adj. - îmbobocit, m uh u ré l adj. - cenuşiu. (TD). m uia (a) - a topi (cînepă). m u jd e å / - noutate, ştire. La DU. m ujde i (a) - a unge cu mujdei. (DD). m ujdei n. - mîncare din usturoi. La DU. m u jd iéri n. - pisălog pentru usturoi, m ú l ă / -c a tîr . (DD). m ú ld ă fi - albie. La CADE. m u lsú ră /.' - mulgere. m ú m ie / - urîţenie. (TD). m úncă (în folosul b o ie ru lu i) / - robo­tă. (Al.Odobescu). m úncă f. - chin, caznă. (I.Neculce). M uncei (BDŞ, l4 6 2 ) - s a t .M uncelul (BDŞ, l4 7 3 )-s e m n de hotar.

190 munci (a) - a chinui. (I.Neculce).mundiråş n. - veston militar.m u n g er ie / - fabrică de luminări.m unícică / - mînerul vîslei.munt n. - greabăn la cal.m u n t «. - partea răm asă după ce i u<l«copita.M unte (BDŞ, l4 6 6 ) - s a t . muntean m. - valah. Să urîse mutilau lor cu domnia luiM ihai-vodă (Vitca/ul i tot cu oştiri ş i războae. (M.Costin). M unteanu (BDŞ, 14 6 1) — răzeş, m untenesc adj. - a valahilor. Tonhtt aşezat în Ţara Muntenească, începu ,\il lovească ţinuturile moldoveneşti illu margine. (M .Sadoveanu). m untenesc (BDŞ, 1460) - de proveni entă valahă.m untcnéşte adv. - a impune modul de judecată, de scriere, moravurile valahi lor. Noi, fiin d ucenicii d-lui Maiotvs cu şi ai societăţii literare “Junimea", parcă nu ne-am prea teme ca lucrărih noastre să f ie azvîrlite cu dispreţ din şcoală, dacă comisiunea însărcinată nu va ju deca m unteneşte... (I.Creangă), munteni (BDŞ, 1480) - valahi, munteni (BDŞ, 1499) - colonie. M untenii (CDŞs, 15 0 3 )- s a t . m unteniză (a) - a impune vocabula rul şi ortoepia, m aniera de vorbire u valahilor. Interveni Sabina, parodiiinl accentul Iui Nelu, atît de subit munte nizat. (C.Petrescu).muntcnísm n. - cuvinte valahe, necu­noscute moldovenilor. Viitorii candi daţi, pentru cei 256 franci, vor căuta să-şi însuşească un vocabular de mim tenism e (Căci contm riul moldove­nismului, cum am arătat, e munteni.** mul)... (C.Hogaş), m untuí (a) - a deceda. (TD). mur m. - gard (de piatră).

Miii ■ i i i . - zid. La M .Eminescu.iii ur i i i . perete.mur i i i . - fundam ent de piatră.••iiir adj. - şaten.uliit' iidj. - negru-lucios.murii (a) - a pune la înăcrit.murii (a) - a topi (cînepă).miirubél m. - corcoduş.iininibélcă /.’ - soi dc prune.m u ra b é lc / pl. - corcoduşe (prune).num iri m. - morar. (TD).muriit adj. - acrit.num it adj. - ud leoarcă. (DD).iu ii rât adj. - topit. (TD).unirii adj. - violet. (TD).i i i liră adj. - negru-lucios. (TD).u iu n l tú r ă / - zeam ă acră.m u r ă tú r i / pl. — legume acrite.m tirduí ( a ) - a s e zbînţui.un irdu í (a) — a se chinui. (TD).murg adj. - cenuşiu-roşcat. (TD).m urgâş adj. - murgă. La T.Pamfile.Murgi (a) — Inmurgit = pe înserate.iinirgă / - înnoptare. E x p r. A in tram iilea în sa t = a se face noapte.M urgcni (BDŞ, 1466)- s a t .m urgóci ni. -m u rg u ţ. (TD).M urgu (BDŞ, 1 4 6 2 )-m o şie .M urgul Ion (BDŞ, 1491)-b o ie r .

* guléţ adj. - cal cu păr castaniu.Ui ii rl (a) — a lua viaţa. Holerea şeia o murii atîta nărod. (TD). iiniríu adj. - ca m urele copate. iii u rla t n. - ornam ent la streaşină, lu u rin u itó r adj. - care murmură, u n i r s ă / — băutură din miere cu apă. linirsă / — must. u n irsă /. — ravac.in ii iu í (a) - a mînji. Unii buiguitori... I'i'iilru începătura neamului inoldo-

venesc cu basne au muruit hîrtia. (D.Cantem ir). m u ru í (a) - a unge cu ou. m u ru í (a) - a se murdări. (C.Hogaş), m u ru í (a) - a vărui. m u ru iă lă / - văruială. m u ru iă lă / - terci din faină de grîu. m u ru iă lă / - noroi, m u ru it adj. - murdărit, m usai adv. - napristan. La CADE. m úsai adv. - numaidecît. La I. Creangă, m uscal m. - soldat român în “ Basara­bia” ( 19 19). (M .Sadoveanu). m u sc a r íţă / - ciupercă otrăvitoare, m u sc a tă / - muşcată. (TD). m ú s c ă / - a lb in ă . La M .Sadoveanu. m u scă / - pată neagră pe dinţii cailor, m uscă a lbă / - streche. (TD). m úscă dc b în z a r i/ - albină, m úscă dc m ie re / - albină, m úscă dc ro i/ - albină, m uscălău m. -m u sc o i. m uscălésc adj. - rusesc, m uscălcşte adj. - ruseşte, m useúţă/ - musculiţă. La M.Eminescu. m ust n. - m ăduvă (din os), m ust n. - zeamă. (TD). m ust dc lemn n. - sevă de copac, m u stå ri m. - mustuitori. m u s tc ă ţă / - m ătase la ştiulete, m u s t c å ţă / - a ţă în interiorul vintirului. m ústi (a) - a zemui. La DEX. m u s t in c le / pl. - corcoduşe, m ustos adj. - z e m o s . La DEX. m u stu í (a) - a călca strugurii, m u s tu i tú r ă / -s tru g u ri striviţi. M ustu lu i (CDŞ, 1437) — izvor, m u şa m a / - dans popular. (TD).

191

m u şå t adj. - şaten, m uşcă (a) - a da ac (albina), m uşcat n. - muşcătură. (M. Eminescu). m uşchi m. - ciot pe copac, m uşcheå f. - piedică, haşcă. La DU. m uşél adj. - frumuşel, m uşina (a) - a adulmeca. La I.Slavici, m uşinói n. - muşuroi. La M.Eminescu. m uşîţăl ni. - ciuperci verzi, m uşlu í (a) - a căuta mirosind, m u ş ta r adj. — cafeniu-deschis. m u ş tå rn iţă f. - vas pentru muştar.

192 m uştiuc n. - lemn la zăbala calului, m uşuéş m. - trandafir, m uşunói n. - muşuroi. La DU. m u tă lău m. - prostănac. La DU. m u tă to å re f. - vinăriţă. m u tă to å re f. - hamei, m ută tú ră f. - pînză cît o rotaţie a sulului m utélcă f. - piesă de m etal la osie. m u tră f. - înfăţişare. La M.Eminescu m u tricălít adj. - învineţit (de lovituri) m u tric ă lít adj. - m urdar (pe faţă), m uţi (a) - a mîlci. La DEX. m u ţu n ăch e m. -c o c o n a ş . La DU. m uzicúş m. - muzicant. (T.Pamfile).

Niiac m. — drac. (DD). uacafâ / - capriciu. La M .Sadoveanu. nacăz n. - grijă. (TD). nacşíu adj. - supărăcios, iiiídă / - podmet. La DEX. nadă f - plăcere. E x p r. A da de nadă

a da de bine, a se înnădi, nadă /.' - momeală, nadél n. - lot de păm înt. (DD). nadélnic m. - ţăran cu lot de pămînt. Nadéluri n. pl. - toponim (Glodeni). nadí (a se) - a se nărăvi. nadí (a se) - a se lega de cineva. (TD). uadişåncă / — trăsură mică. La DU. nadoleån adj. - din Anatolia. n ad o leăn că / - nadoleană (găină), naduşălă / - oftigă. naduşålă / - tuberculoză, naduşălă / - astmă, năduşi (a) - a înnăbuşi. nåtîră f. - anafură. nnfrămă /.’ - covoraş cu ciucuri, nafrămă aleasă f - prosop, n a fr în d íţă /-b a s m a . (TD). nagîţ n. — nărav. A ri nagîţ. (DD). nagîţ n. - moft.Nagîţ n. — toponim pe m oşia satului

•l’ohoarna, raionul Şoldăneşti. nagîţ m. - pasăre de baltă, nagîţ m. n. - copil neastîmpărat. nagîţós adj. - nărăvos. m ihlåp n. — vîrtej m are de apă. miínte adv. - dem ult. La M .Eminescu. naim í ( a ) - a angaja. (TD). na jí (a) - a se umfla (ugerul). (TD). nn jîtnic m. - popilnic. La DEX. nnlangîte f. pl. — blinie. La DEX. n a lh ă r m. - fluture mic. La CADE.

nalbă / - n ic io d a tă . E x p r . C înd a creş­te nalbă-n casă = la sfîntu-aşteaptă. n a lé rsa adv. - anapoda. E x p r. A se în că lţa n a le rsa = a încălţa dreptul pe stîngul.n å lpă / - m a im u ţă , n a lt adj. - înalt. (V.AIecsandri). n a ltă adj. - înaltă. La M .Em inescu. nam ésnic m. - dem nitar care exercită puterea adm inistrativă în num ele şefu­lui statului.nam ésnic m. - locţiitor. (C.Negruzzi.).nam éstie / - dregătorie.nam ól n. - groapă cu noroi.nam órn ic adj. - mătăhălos. La CADE.n am ó rn ic adj. - întins. La C.Stamati.nan m. - nănaş de botez.n å n ă / - nănaşă (de botez).n a n d ra lă u m. - vlăjgan. (I.Creangă).n an d raşlîc n. - ştrengărie. (CADE).nân i m. - papă-lapte.n an t adj. - înalt.n ap ad ă ică / - prostovol.nap ăste / - vinăriţă.n a p ă s te / - troscot.nap ăste / - floarea-cucului.n ap ă tcă / - lejnic. La CADE.n a p å tc ă / - pînză de păianjen.n a p å tc ă / - v. n ăp a tcă .n a ra c líţă / - rucaviţă. La CADE.n aram g íu adj. — roşu-aprins.n a ră r i n. - curea la căpeţea.n ă r ă / - pat de lemn.n ă re la ca să / pl. - lucarne.n a rîm éşc ă / - curea la ham.n a r t n. — norm ă de muncă.n å r t n. - începere. E x p r. A face n a r tla ceva = a începe ceva.n a rn í ţă / - v. n a ra ri.

n a rtí ţă f . —v. n a ra ri.nas n. - partea de dinainte a luntrei. nas n. - cerdac, nas n. - lucarnă.nasådå f. - lemn deasupra osiei căruţei, nasa íţă f. - batistă.nasîchí (a) - a adauga pămînt pe un loc. nasîle f . - năsălie. nasîlnişc f. pl. - opritori, nasîlnişi m. pl. - violatori, n a s îp ă lă / - muşuroi la porumb, n as tas íe / - vestă femeiască. n asto iåncă f - butoi mare. naş m. - nănaş la botez. La CADE. naş m. - nun.naşam én t n. - harnaşament. (DD). naşă f . - fem eie care botează copilul, nåşă f . - nună.n a tå să / - lopată de vînturat.n a tín ă f. - mîncare. (DD).n a tîrn iţă f . - curea la căpeţea.n a ţ n. - nasture. (TD).navål n. - mulţime de oameni. (TD).naz n. — moft. E x p r . Cu n azu ri = cutoane. F ă ră n azu ri = fară capricii. Aface n azu ri = a se fandosi.nazîr m. - supraveghetor. La Al.Donici.nazlîu adj. - gingaş la mîncare (calul).n az u ri n. pl. - toane. La M .Eminescu.năbădåică f. - spaimă. La V. Alecsandri.n ăb ăd ăică f. - diavol. La Al.Russo.năbói n. - mîlişte.năbo í (a) - a se năpusti.năbo í (a) - a se revărsa. La I.Creangă.năbo í (a) - a se um ple de sînge. (DD).năbo í n. — răspăr. E x p r. în năbo i =în răspăr.n ăb o íre f. - puhoire.

194 năbuşi (a) - a ţîşni. (TD). năcăfâ f - necaz. (I.Creangă). năclåe f. - căpiţă de snopi, nădéjde f . - upovainiţă. La CADE. nădăjdui (a) - a upovăi. La CADE. năduf n. - astmă.n ăd ú h n. - amar, năcaz. La I.Creangíl, n ăd ú h m. - copil neastîmpărat. n ăduşâ lă f . - astmă. La CADE. n ăd u şă lă f. - zăduf. La M .Costin. năduşi (a) - a înnăbuşi. La CADE. n ăduşi (a) - a mocni (focul), năduşit adj. - sugrumat. La C.Negruzzi năfirtåche m. - michiduţă. (Th.Holban) n ă fram ă f. - broboadă. La DU. n ă fram ă f . - băsma (M .Eminescu). n ă frăn íţă f . - pînză de păianjen, n ăg ă rú ş n. - loc unde creşte năgară. N ag îţăríe f . - toponim (Sîngerei). năg lúgă f . - boală băbească. La DU. n ăg rå d ă f . - distincţie, decoraţie, n ă h u t n. - mazăre. La DU. n ăh u tíu adj. - de culoarea năutului. n ă jí (a) - a se îmbolnăvi de năjit. n ă jit n. - boală de oi. La DU. nălăvănci f. pl. - mălai din faină de po­rumb cu brînză. nă lbăn m. - doctor veterinar, n ă lb ă r m. - doctor veterinar, nălóg n. - impozit, nă lţå (a) - a înălţa. La M .Eminescu. nălúc m. - marotă.nălúcă f . - spaimă. E x p r . Cal cu nă- luc = cal cu spaimă, sperios. nălucire f. - halucinaţie, nălucire f. - închipuire. La C.Hogaş, nălucitúră f. - năluciréfLa C. Conachi. nălucitúri f. p l. - visuri, năluşít adj. - speriat. (TD). nămâlă f. - plată pentru chirie. (TD).

Mituirii- i i i . - nămilă. Ia, aşa nămete de. ■in e/ ii Sfară-Piatră acela. (TD).iitnllA/.i)/ - al doilea prînz.iilinól i i . cantitate mare. (DD).u lm o lc å lă / - mîl.iltmU w. nănaş de botez.ulmlş i i i . - naş. La I.Creangă. La DU.iiIiiAş in. - naş.n litA şă/ —vargă. (I.Creangă).iilnAşól m. - nănaş.n lnA şică/ - nănaşă.iiliitiîn in. — om înalt.i ii mîl 111. - nănaş de botez.u im iţii / - nănaşă (de botez).ir tp A d ă /- năvălire. La D.Cantemir.u lp A slă / - dare excepţională impusăuliilor ţăranilor. (I.Neculce). La DIM.ulpiîslă / - învinuire nedreaptă.ntpAstuí (a) - a învinui pe nedrept.ir tp A tc ă /-h a lă u . (TD).ulpAdí (a) - a tovărî. La CADE.lílpihlí (a) - a nimeri. (TD).nlpiídít adj. - răutăcios, veninos.ulpîrstóc n. - degetar. La DU.tA p írc ă / - melc.irtpostâ (a) - a da voie. (TD).iftp råsnă / - fară veste. E x p r. DelA prasnă = pe neaşteptate.lA pråsnă / -n en o ro c ire .iitpuslí (a) - a lăsa uitării. (Gr.Ureche).ii) răi (a) - a chinui. (TD).tArtílă m. - om cu nasul lat.lArlrts adj. - năsos.iAi ui (a) - a surpa. (M .Eminescu).u lm i (a) - a ţăm ui porumbul.ii)si'i(lă/ - snopi îm prăştiaţi pe arie.n)s;'i(lă/ - arie. La T. Pamfile.lA sA deålă/ - năsădire.lAsiidí (a) - a bate. (DD).lAsAdí (a) - a avea vînătăi.

n ăsăd ít n. - înşirarea snopilor, năsădít adj. - învineţit de lovituri. (DD). n ăsăd ít adj. - bătut, n ă s ă d itú ră / - vînătae. n ă s ă d itú ră / - bătătură, năsăln ic adj. - sperios (cal), n ă s ă tr m. - nisetru. năsfnic adj. - brutal, violent, năsîln ic m. - siluitor. La DU. năsîln ic íe/ - îndărătnicie, n ă s îc h itú ră / - m uşuroi la porumb, n ăs llcă / - targă de cărat pămînt. năsîlcă / - năsălie. năs îlcă / - targă pentru răniţi, năsfp n. - mîl, mîlişte. nasîp í (a) - a pom osti; a nivela, n ăs îp íre / - pom osteală. La DEX. năsîpós adj. - zemos. Zămoşi şi năsî- poşi. (DD).năslí (a) - a năzui. La M .Costin.n ăståv n. - îndemn. La DU.năstăví (a) - a îndruma. La D.Cantemir.n ăs tăv itó r tn. - îndrumător.n ă s trå p ă / - ceaşcă.n ă s trå p ă / - cană (1 -2 /).n ă s trå p ă / - urcior.n ă s tr iţă tă adj. - nestem ată. (TD).n ăs tru şn ic adj. - straşnic, grozav. LaN.Gane. La CADE.n ăs tru şn ic ie / - grozăvenie.năsú tă adj. - cu pată albă pe bot (oaie).năşél in. - adresare către nănaş.năşi (a) - a fi naş.năşíe / - calitatea de a fi nun.n ă ta râ e / - neghiobie. La C.Negruzzi.n ă tîn g adj. - stîngaci. La DU.n ăúc m. - om surd.n ău t n. - mazăre. La DU.

195

nău tíu adj. - v . năhu tiu . năvål adv. - nestăpînit. năvalnic adj. -năp razn ic . (A.Vlahuţă). năvaln ic m. - ferigă cu frunze mari. n ăvărós adj. - nărăvaş. (DD). năvod n. - ceată de urmăritori, năvodí (a) - a întoarce acul. (DD). năvoloåcă f. - porum bişte nearată în care se seamănă. (T.Pamfile). n ăv rå p m. - jefuitor. (Gr.Ureche). n ăv ră p í (a) - a se năpusti, năzåtic adj. - sperios. La C.Hogaş, năzări (a) - a i se părea că vede. La DU. n ă z b î t i e / - bazaconie. La DU. năzdrăvåncă adj. - fermecătoare. (TD). n ăzu í (a) - a apela. La Gr.Ureche. năzu it adj. - m ult dorit. La DU. năzu ros adj. - sperios (calul), nea interj. - se cheam ă un câine, n eacă tă rii adv. - dezordine, n e å c l ă / - gîtar la gura de ham. N cag C îm p ean (C D Ş )-b o ie r .Neagşa (BDŞ, 1488) - nepoata lui Bo- taş (Henoma Eonrbuia).N eagu (BDŞ) - comis, pîrcălab. N eaguiui (CDŞ, l4 3 7 ) -v a le . neam n. - nat. Neamul moldovenilor. (M .Costin). La DU.N eam ţulu i (CDŞ, l4 3 7 ) -d ru m . N eam ţulu i (CDŞ, 1437) — pîrîu. n ea ş te p ta t adj. - năpraznic. ncbún adj. - rău. (I.Neculce). N cbureşti (CDŞ, 1448) - selişte. nech im ulu it adj. - grozav. La CADE. nech itit adj. - nesocotit. La CADE. nec lă tít adj. - neclintit. La M .Costin. nec rú ţi m. pl. - recruţi. (TD). nedée f. - iarmaroc. Mai mare sudalmă sa chiamă cînd va sudui neştine... unde

196 vor f i oameni strînşi cum-i în mijlocul tîrgului sau la vreo nedee. (Pravila lui Vasile Lupu).n éd zu ră f. - lînă bună. (TD). nedzu rícă f. — lînă bună. (TD). negél m. - neg. La CADE. nege lå riţă f . — rostopască. negelós adj. - negos. negh im u lu ít adj. - straşnic, negh im ulu ít adv. - foarte mult. E x p r . Cu negh im u lu ita = pe nem ăsurate, negh inări n. - trior. neghiob m. - bleg. negoåţă f. pl. - daruri. (TD). negoåţă f i pl. - mărfuri. (TD). negre adj. — murdare.N egrea (BDŞ) — boier moldovan. negreală fi. - cerneală, negreală fi. - vopsea neagră. (TD). negricios adj. - rom.N egrilaş (BDŞ) - diac.N egrilă (BDŞ) - ceâşnic, pîrcălab. N egrită (BDŞ, 1489) - fata lui Pătru Mînzatul.Negriteasca (BDŞ, 1479) - pîrîu. ncgríu adj. - şaten, negru adj. - smolit (la faţă), negru- stricat adj. - suriu. négru-surmaliu adj. - negru-deschis. négru-zoit adj. - suriu. negură fi - lînă de calitatea a doua. (TD). neguríţăfi. - negură, neguţă (a) - a tîrgui. neguţător m. - cupeţ. La DEX. neguţători m. - negustor de vite. Neguţătorului (BDŞ, l4 9 3 ) -v a d . neîmblâtă adj. - nesărutată, neînsem nat adj. - secătură. (CM), nelătă adj. - nespălată. (TD). neleåpcă fi. - vacă la prim a fatare.

ii«iiit‘ş m. - proprietar de pămînt. nemeşésc adj. - de nemeşi, nemeşíe f - stare de nemeş, n e m e ş íe / - to ta lita te a nemeşilor, nemcleţ n. - văl de mireasă. La CADE. tirmóşi adj. pl. - cu multe neamuri, iieuintcnie f . - neamuri. La CADE. N ciuţişor (CDŞ, 1409)-p îr îu . nem ureli m. pl. - rude. (TD). nem uróşi adj. - cu m ulte rude. (TD). nem lum irít adj. - nemîngîiat. (TD). neneåcă / - mamă. La DU, DLR. nenccúţă / - măm icuţă. La DLR. nenileţ m. - văl. (TD). neór m. - cîrlan de la doi ani. nepoată (BDŞ, 1492, 1 4 9 3 ) - în doc. lui Ştefan cel Mare.nepot (CDŞ, 1428; BDŞ, 1488) - în doi m oldoveneşti din sec. XV. nepotul lui C iocanu (BDŞ, 1495) -ncnom Lfoi<any.nepoţii lui J u m ă ta te (CDŞs, 1492) - In doc. lui Ştefan cel Mare. neprohod it adj. - îngropat fară popă. n e r é tc ă / - om surd. nerélcă / - covor cu miţe. nertic m. - druc lateral la scară, nerlic m. - carîm b la loitră. nertic m. - druc de-a curmezişul carului, nerlic m. - stinghie la boroană. nerlic m. - m ăsură pentru cereale, nerlic m. - vam ă (la moară), nerlic m. - cutie de sare. m i li.şoåră f i - mertic de vamă la moară, nei \ icică fi. - nevăstuică. nesăm ălu ít adj. - fară număr. (TD). n e s tră b ă tu t adj. — necunoscători ai is­tm n i. (Gr.Ureche).neştieavåi pron. - oarecare. (I.Neculce). neşline pron. - cineva. La RIspirescu.

N etedul (C D Ş, 1392)-b o ie r , ne te jé ri m. - rindea de prim ă operaţie, netéz n. — năpastă. E x p r. A nu se da netezu lu i = a nu se da bătut, n e ticn eålă fi. - neînţelegere. La M. Costin.netíhn adj. - neastîmpărat. netócm ai adv. - cu atît mai mult. nevastă fi. — femeie măritată, nevăstoåe fi. - nevastă, nevăstúcă fi. - femeie tînără. nevăstuică fi. - nevestică, nevăstúţă fi. - nevestică, nevóe fi. — vinăriţă. nevoi (a) - a vrea. (M.Costin). nezbicit adj. - umed. La N .Ţurcanu. nezlobív a d j - blînd. La Gr.Ureche. nicarúlea adv. -n ică ieri, nícă adv. — neam. nícă adv. - canci. La DEX.Nícă m. — erou de poveste. (TD). n ică iu ri adv. - nicăeri. La CADE. n icăríi adv. - nicăeri. n ică rú i pron. - nimănui. (TD). n ic ă rú ia adv. - nicăieri, n ic icacúm adv. - nicidecum, n ic icacúm adv. - neam. nicicum adv. - defel. La V.Drăghici. n ic io d in io å ră adv. - niciodată, nícsis n. — supărare, n icúm adv. - deloc. (TD). n icú ţă num. - puţin. (TD). n icú ţă pron. - nimic. (TD). n id rése adj. - neservite. (TD). n igró l n. — lubrifiant, n ih n ít adv. -m îh n it. (DD). n ihu í (a) - a necheza, n im ă lu í (a ) - a se înrudi.

197

n im ă rú i pron. - nimănui, n im ă rú ia pron. - v. n im ăru i. n im ărú ilea pron. - nimănui, n ím e pron. — nimeni. La M.Costin. N ím e m. - erou de poveste; v. Nică. n im erea pron. - nimeni. (TD). nim icie / - nimicnicie. (C.Negruzzi). n im in tc ţ n. - văl al miresei, n im işté rg u ră / - v. m in iş té rgu ră . n im ite ţ n. - tifon, n im ité ţ n. - pînză strecurătoare, n im ite ţ n. - văl de mireasă. nimitez/7. - văl. La M.Eminescu. n ine ri (a) - a răsfaţa. La CADE. n ingău n. - ninsoare mare. n ingău n. - decembrie, ningél m. - neg. n in soare p lo io a s ă / - lapoviţă. n in u n å t adj. — urît. (DD). nioågă / - vargă de mînat caii. n io â r c e / pl. - broaşte, n io å tcă / - bubă. n iohăí (a) - a necheza, n io h ă iă lă / - hîrjoană. n io rcă ít adj. - ursuz, n ió rn iţă / - guzgan de mosc. niscaiva adv. - nişte, niscaivăle adj. - de tot felul, n i s i p i t ú r ă / - prăvălitură. nisipos adj. - zemos. nisovestiós adj. - grob. La DEX. nisovistiós adj. - neruşinat.N istra (BDŞ, 15 0 2 )- ta tă l Ilenei. N istrea (CDŞ, 1442) - boier moldovan. n işălă (a se) — a se căina, n işcocoríţă / - urechelniţă. n işco ríţă / - coropişniţă. nităm -nisåm adv. - pe neaşteptate. DU.

198 nitológ adj. - neîndem înatic. nitrosî (a) - a nimici, niţorân m. - ţistar.n iv id í ( a ) - a t r e c e urzeala prin iţe. DU,nividíre/ - trecerea urzelii prin iţe.nividitúră/ - v. nividire.nînăşél m. - naş. La I.Creangă.nînăşícă / - nănaşă. La S.F.Marian.nîrlă n. - nas mare.nîrlós adj. - năsos.noå / - soi de struguri albi.n o å j ă / -h a ită . (I.Neculce).noåşe/ pt. - năsâlie.noåte m. - m înz de trei ani.noåten m . - m înz de vreo trei ani.noătcn ni. - lînă neagră de miel.noåtenă/ - m ioară pînă la doi ani.noåtenă/.' - lînă de culoare neagră.nod n. - capăt de creangă netăiată.nodurâri n. - vergea la sulul de dinainte.nóhot n. - v. nohut. La DU.nohút n. - năut. (TD).nohutiu adj. - verde-închis. La DU.noian n. - nemărginire. La M.Eminescunoiån n. - hău. La C.Hogaş.nojíţă / - găuri la opinci. (DU).nojíţe/ pl. - curele la îmblăciu.noptí (a) - a nedormi. (TD).noranjíu adj. - roşu-închis. (TD).n ó r c ă / - nurcă.noroc n. - scai.norod n. - nărod. (CM).noród n. - popor. Domn am slalM oldovei mele ş i norodului părinte,(A.VIahuţă).norodnic adj. - al poporului (poet), norónci adj. - portocaliu, nosåc m. — ghiborţ. n ó ş c ă / - roabă (w chicul). nóur m. - nor. La V.AIecsandri.

nourciilă f. - în n o ra re . (TD). m o i i i i u adj. - albastru-deschis. nuvA /.' - soi de struguri albi. liiivflccăsă f - voinică. nui'Ar in. — nuc. n iin ir m. - nucet.n u n lr m. - pasăre care m ănîncă alune, n u n ir in. -g în d a c cu larvele în alune, micii adj. - cafeniu-închis.M ucilrăe/ - pomi de nuci mulţi, nucii r a c / - mulţi nuci. n u i 'i ir íc / - nucet, micâríş n. - nucet, nuciiríu adj. - cafeniu-închis. (TD). niicfii adj. - de culoarea nucului, iiucíu adj. - cafeniu-închis. nuculíu adj. - cafeniu-închis.

nu cu şó r m. - nuc mic. nu cu şo åră f. - nucă mică. nuhoåică f. - vargă mare. nuhoâică f . - bici cu coadă scurtă, n u e lú şă / - joapă. La CADE. nú jn ic n. - latrină, núm a adv. - numai. (TD). n u m ă ră (a) - a denumi. (ALM ). n u m ă ră (a) - a numi. n u m ă ră (a) - a însemna. (TD). n u m ă ră tú ră f. - ju rubiţă din trei fire. nu n i (a) - a fi nun mare. n u n tă ş m. - peţitor, n u n tă ş m. - vornicel călare.

199

ooacacâ interj. - orăcăitul broaştei.oală de borş / - cratiţă.oală cu floare f. - vază.oală lungă f . - urcior (de lapte).oålă m aghi / - gavanos.oålă n ån tă f . - oală de schijă.oålă za m a lţu ită / - cratiţă smălţuită.o a l ă / pl. - ţiglă.o å r ă / - oră.oarecícă pron. - ceva. (V.AIecsandri). o å rz e / pl. - lanuri de orz. (TD). o åsp ă / - rudele (toate), obådă / - tortură. E x p r. A trage ' în o b ad ă = a tortura. LaN .Ţurcanu. o b å d ă / - cătuşă. La I.Neculce. o b å d ă / - arc de lemn la ham. o b ă r n. - frînghie la năvod.O bcina R uncu lu i (BDŞ, 1490) - semn de hotar.„O bc ina S ăcă tu rii lui B u cu r” (BDŞ, 1491) - semn de hotar.O bcina S latinei (CDŞ, 1437) - semn de hotar.obcină (CDŞ, 1411; BDŞ, 1490)- v î r f de m unte, măgură, o b c in ă / - vîrf. La DU. o b c in ă / -m o şte n ire . LaA I.Russo. o b é rc ă / - frînghie la mreajă, oberlíc n. - ochi la fereastră (mobil), obiceåi n. - obicină. (CM), obicei n. - zacon. (CADE), obiceiul păm întu lu i n. - reguli nescrise, ob iceiuri p îrcă lăb eşti n. pl. - norme care fixau atribuţiile pîrcălabilor. obídnic adj. - neajutorat. La E.Sevastos. ob ijdu i (a) - a asupri. La CADE. ob ijdu í (a) - a nedreptăţi.

obijduíre/ - nedreptate.obijduít adj. - nedreptăţit. (A .Vlahuţa)obîrlíct n. - oberliht.obîrşí (a) - a-şi încheia lucrările.obîrşí (a) - a se încheia.Obîrşia Beţivului (BDŞ, 1490)-senm de hotar.Obîrşia Frum osului (CDŞ, 1411) semn de hotar.Obîrşia Jerului (CDŞ, 1448) - senil' de hotar.Obîrşia Largii (BDŞ, 1469)-sem n tir hotar.Obîrşia Laurei (BDŞ, 1490) - semn de hotar.Obîrşia Nem ţişorului (CDŞ, 1437) semn de hotar.Obîrşia Rusaii (CDŞ, 1410) - semn dc hotar.Obîrşia Ruscăi (BDŞ, 1490) - semn de hotar.obîrşie (CDŞ, 1410, 1411, 1428)- i / vor, început.o b îr ş ie / - locul unde se află izvoarele.obîrşie / - loc de întem eire, vatră.obîrşie / — origine. La V.AIecsandri.obîrşíre/ - te rm in a re . La M.Costin.obîrşít adj. - întemeiat. La M.Costin.oblåstie/ - stăpînire. (D.Cantem ir).obleåc n. - bîrnă.obleågă / - pîrloagă. La DU.oblic n. - oblînc.oblici (a) - a afla. La Gr.Ureche.oblicit adj. - descoperit.oblinti (a) - a vărsa. La TD.oblînc n. - parte a şeii.obloane n. pl. - ornam ente pe covor.oblojålă / - apă caldă cu ierburi.oblojănie/ -*v. oblojală.obloji (a) - a opări picioarele.obloji (a) - a spăla rănile cu oblojală.

oblo jit adj. - opărit (picioarele, rănile).oblojit adj. - răguşit.olilón n. - pardoseală la fereastră.oblón n. - uşă (la plită).tihlón n. - lot de zarzavat.oblonåri n. - rindea cu daltă în figuri.uhlonâş n. - oberliht.nblonåş n. - uşiţă (la plită).obloni (a) - a închide cu obloane.oblonit adj. - închis cu obloane.obodåt adj. - îm piedicat (cal).obór n. - curte.obór n. - lot lîngă casă.obór n. - teren pentru zarzavat.obór n. - aţă groasă la plasa mrejii.oborî (a) - a se nărui (casa). La DU.oborî (a) - a ucide. La M.Kogălniceanu.oborî (a) - a da gata. (TD).oborî (a) - a doborî (un copac).ohorît adj. - doborît. (V.AIecsandri).oboroâcă f. - coş din m lajă cu toartă.oboroâcă f. - coş de cules strugurii.o b o r o â c ă / - t o c la fereastră.oboroc n. - donaţie unei mănăstiri.oboroc n. - coş de prins peşte.oboroc n. - ciubăraş de înm uiat rufele.oboroc m are n. - m ăsură de capacitate.oboroc m ic n. - m ăsură de capacitate.oborocít adj. - fermecat.obóz n. - corvadă.o h rå t n. - zer dulce.o b rå ţ n. - unitate de lungime.o b rå ţ n. - suprafaţă de cîteva prăjini.o b rå ţie / - pom i la m arginea unei vii.o h råz e / pl. - icoane.ob raz îu adj. - de culoarea obrazului.o liră jél m. - obraz tînăr, delicat.o b ră jé i m. pl. - trei-fraţi-pătaţi.o b ră z â r n. - mască.o lirăzå ri n. - ochelari pentru cai.

obrăznicătură / - copil obraznic.obrăznici (a) - a fi necuviincios.obrăznicie/ - necuviinţă.obrănicúţ adj. - obraznic.obrídnic n. - plantă medicinală. La DD.obrinteålă/ - îmbolnăvire (de răceală).obrintí (a) - a se umfla. D.Cantemir.obrintí (a) - a betegi. (DD).obróc n. - raţie de alimente.obróc n. - raţie de nutreţ.obróc n. - întreţinere. La M .Costin.obrocí (a) - a fermeca. (TD).obrocit adj. - fermecat.obródcă / - căpăstru.obşti (a) - a răspîndi. (D.Cantem ir).o b ţénch i w. - cleşte de scos cuie.obuz n. - tabără. (I.Neculce).o cå / - unitate de m ăsură de greutate.ocå/ - unitate de m ăsură de capacitate.ocåră / - jignire. (M .Em inescu).ocăi (a) - a măcăi. La N .Gane.ocăcăí (a) - a orăcăi.ocărî (a) - a dosădi. La CADE.ocheånă / - chior de un ochi.ocheånă / - beteagă de un ochi.ocheånă / - bulboană.o ch e ån ă / - turn de veghe.ocheånă / - tarancă. La DEX.ocheniţă / - ocheånă m ică (peşte).ocheşéle/ pl. - p lantă erbacee.ocheşícă adj. - cu ochi mari.óchi m. - mocirlă.óchi m. - adînc într-o bulboană.óchi m. - juvăţ.óchi m. - ochelari.óchi m. - ornam ent pe o ţesătură.óchi m. - parte rotundă a oborocului deprins peşte.

201

och iână /.' - lunetă. La CADE. óch i-an iu tc i m. - trei-fraţi-pătaţi. och incåri m. pl. - români. Măi, da fru ­moase cintece mai au şi ochincarii ceia de peste Prut. (Gh.V.Madan). o c h ín c e a / — buruiană, ochíoşcle adj. - ochioase. (TD). o ch itú ră f. - privire. (E.Sevastos). o ch itú ră / - ochire, óch iu l-an icu ţei m - mărgărită, och iu ri n. pl. - ornam ent pe covor, och iu ri n. pl. - ouă prăjite (întregi), ocinå (a) - a moşteni, ocină/.' - proprietate, moştenire, ocină f. - dostoianie. La CADE. ócnă / — mocirlă, o c n ă / - lac cu izvor puternic, ócnă / - adîncitură în peretele pivniţei, ócnă (DBŞ, 1502) - m ină de sare. o c n í ţ ă / - lucarnă, ócn iţă f - cotruţă. ocól n. - loc îngrădit pentru vite. ocól n. - gospodărie individuală, ocól n. - curte. La CADE. ocol (BDŞ, 1491) - subdiviziune teri­torială.ocól n. (subdiviziune teritorială) - plaş-că. (CM).ocól n. — curte.ocól n. — gard de nuele.ocól n. - curea la gura hamului.ocól n. - curea la trupul de ham.ocól n. - hăţuri.ocól n. - harnaşament.ocolåş n. — loc îngrădit pentru pui.ocolótă / - snop de secară îmblătit.ocolúşcă f — curea la ham.o croåpe n. pl. - uncropuri.o c ro tire / - ocrotniţă. La CADE.

202 odâe / - conac. (Th. Holban). odåe / - otac. La M .Sadoveanu. odåe/ - cam eră pentru alimente, odagåci n. - săpunel. La DU. odată adv. - întreg, dintr-o bucalii E x p r . Om odată = bărbat voinic, odăjdii/ pl. - veşm inte bisericeşti, odgeăg n. - sticlă la lampă, odgeåg n. - foaie la prisacă. odgón n. - funie groasă. La DU. odlíhă / - lapoviţă. odmăt rt. - vîrtej de apă. o d o b å e / - car tras de patru boi. odobåe/ - clae din 34 de snopi. ( I I)) odobí (a) - a lucra. (TD). odoleână / - prună mare, roşie, odolí (a) - a învinge. (TD). odór n. - copil (DD). odórfe/ pl. - druci la loitre (DD). odrăslí (a) - a naşte. (TD). odrăslí (a) - a încolţi. (C. Negruzzi), oéri m. - păcurar, ofăí (a) - a ofta.ofili (a) - a se veştezi. La CADE.ofilit adj. - veştezit. La CADE.ofiţér m. - ghiborţ.o fîştån ie / - curăţenie.o ftăn ie / - curăţenie.oftigâ (a) - a zace de tuberculoză.oftigă/ - turbereuloză. La C.Negru/./ioftigós adj. - bolnav de tuberculoză.o ftu ri n. pl. - oftaturi.ogåş n. - urmă lăsată de un şuvoi.ogeâg n. - coş, sobă. La DU.oghelåş n. - plăpumioară.oghéle/ pl. - obiele. (I.Creangă).oghiål n. - pătură.oghiål n. - saltea.oghiål n. - plapumă. La Al.Russo.o g h iå lă / - plapumă.

nf liídnic in. - orb. nyîi jî (a) - a se prăpădi. (TD). n ||trji (a) - a slăbi. La CADE. tinîrjil adj. - în co v o ia t. (I.Creangă). <»l(liî(lic f - curea la îmblăciu.•'Ultíji f p l■ - curele la îmblăciu. iiglăjm ă / - curea la îmblăciu. nulă j u r i / pl. - curele la îmblăciu. oi*lăi f . pl. - curele la îmblăciu. oulfc n. - şorţ de fierar.< tglindă (BDŞ, 1477) - curier moldovan.

joa ră / - oglindă mică. La CADE. ngoí (a) - a alina. La I.Sbiera. i»K»í (a) - a se potoli. La D.Cantemir. nuór n. - cîmp semănat. La DU. ognród n. - parcelă de pămînt. (DD). o g r a d ă / - gospodărie, ogrådă / - curte. La CADE. o g râd ă / - lot de păm înt lîngă casă. o g r a d ă / - gard de scînduri orizontale, ogrådă de c h i a t r ă / - gard de piatră, og rădåş m. — slujitor într-o ogradă, o g r ă jo å r ă / - corlate la puţ. ogréj m. pl. - resturi de coceni. La DD. ogrijit adj. - nutreţ prost, ogrin ji m. pl. - resturi de nutreţ, ngrin jín i m. pl. - resturi de pleavă, oliiiăl n. - cui de potcoavă, ohótnic ni. - doritor. (TD). uliótnic adj. - harnic, trăgător (cal), n lio ró d n iţă / - legumărie.<>lirâtcă/ - corlåtă la puţ. ó i n ă / - joc de-a mingea. La CADE. ó i r ă / - cîrlionţ.(» l|ic ă / - oiţă. La V.AIecsandri. o i(ică / - buruiană cu tulpina erectă, n j i l i l ă / - mîhnită. La DD. ojîlcd m. — polei.o|(»n ii. - păm ătuf de şters cuptorul, ojnji (a se) - a se veştezi.

ol n. - canal de scurgere din olane, o landă / - aloe. o la råş n. - prepeleac, o la ri m. - blidar, o la ri m. - prepeleac, o la ri m. - gavanos, olå t n. - ţinut. (M .Sadoveanu). La DU. o lăcå r m. - curier. La M .Sadoveanu. o lă n å r ni. - m eşter de olane, o lă n ă ríe / - atelier unde se fac olane, o lă n ă ríe / - cuptor de ars olane, o lă ré ţ n. - urcior de lut cu jghebuleţ. o lă rí (a) - a practica olăria. o lă ríe / - oale multe, o lă r í ţă / - ştergar de veselă, oleacă adv. - puţin. (M .Em inescu). o le å n d ra / - dans ritual, olecăí (a) - a se văicăra. La TD. o lecuţă adv. - puţin, olicăí (a) - a se tîngui. La I.Creangă. ó ligă / - rindea cu daltă mică. oliolió interj. - văleleu. o liţă / - oală de schijă, o liţă / - cratiţă înaltă, oloåică / . - oală m are (de schijă), olóc n. - m reajă de prins peşte, ologi (a) - a şchiopăta (calul), olói n. - ulei. La I.Creangă. olói n. - ulei. La C.Ivănescu. olói n. - vopsea de ulei. La M. Em i­nescu.olói n. - j o c de copii: de-a oloiu. o lo ié rn iţă / - fabrică de ulei. o loiétic adj. - galben-închis. o ló in iţă / - teasc de extras uleiul, olói-închis adj. - cafeniu, o ló isă/ - plantă, totdeauna verde, oloreålă/ - boare de vînt. La T.Pamfile.

203

olorí (a) - a adia. La T.Pamfile. o lo rít n. — v. o loreală. o ló rn iţă f . - fabrică de ulei. om ănåş n. - omuleţ. La E.Sevastos. om ănåş n. - omulean. La T.Pamfile. om ănåş m. - om scund, om ăt n. - zăpadă. La V.AIecsandri. om ătós adj. - cu m ultă zăpadă, o m ă tú ţe / - ghiocei mari. om eni (a) - a trata creştineşte, om eni (a) - a civiliza. (Săptămîna). om etíţă f. - zăpadă uşoară, om ctíţă / - p raf de faină, om uşó r m. - omuleţ. La C.Negruzzi. onån ic / - pocitanie. La I.Creangă. oní ( a ) - a greşi.oní (a) - a cădea de acord. (DD).opålcă f - traistă pentru mîncare Ia cai.o p å ră / - plămădeală.o p å r c ă / - plămădeală.o p ă r c å lă / - plămădeală.o p ă r i tú ră /.' - plămădeală.opcínă / - v. obcină.opcri m. - strigoi.op in té le f. p l. - sarmale.opinti (a) — a se sforţa. La V.AIecsandri.op in ti (a) - a ridica. (TD).opleånă / - chingă la ferăstrău.oploşălă f . — adăpost. La CADE.oploşi (a) - a se aciua. La CADE.oploşi (a) - a proteja. (M .Sadoveanu).oploşi (a) - a se aduna (la cald).oploşit adj. - găzduit.opód n. - rond de noapte. La TD.o p o d âri m. - persoană de servici.opóică/ - umflătură la piciorele cailor.op rea /.' - proptea.op rea f . - vergea la coam ele plugului.

204 o p reă lă / - închisoare. (M.Costin i op reå lă f - interzicere. La M.Costin opreălă / - ţ i n e r e pe loc. La M.Co.im o p rito ri n. pl. - ham. (TD). opsâs n. - călcîiul încălţămintei, opsigă/ - plantă erboasă. La DU. óp tă num. - opt. o p tíţă / - păhărel, op ţănşi n. - cleşte de scos cuie. o p ţîn te /.' - cleşte de scos cuie. opúst n. - ieşitură pentru scurgere, opúst n. - zăgaz pentru abaterea apei o púst n. - ieşitură. Ridicară toate Mi i

vilele de la opust. (M .Sadoveanu). o púst n. - copcă (în gheaţă).O p ú st n. - toponim (Soroca). o p u şin ă / - loc în stufăriş. La DE1 M ó r ă / - horă. (TD). o răşan i(B D Ş , 1472)- tră ito r i la oraşe o ră ş tíc ă / - buruiană meliferă. o ră tă n ii/ pl. - păsări de curte, o rb ă liţ n. - boală de dinţi, o rb å lţ n. - umflătură (la gît). o rb å lţ n. - brîncă. La CADE. o rb å lţ n. - erizipel. La N.Iorga. o rb å r iţ n. - orbalţ, brîncă. o rb å r i ţă / - orbalţ, brîncă. o rb ă í (a) - a orbecăi, o rb ă lc ít adj. - răcit la falcă, o rb ă lţí (a) - a se îm bolnăvi de orbalj o rb ă lţ íre / - orbalţ. ó rb u l găinii m. - oftalmie periodică, o rcån n. - uragan. La M .Eminescu. o rcă í (a) - a ocăi. orcíc n. - cruce la căruţă, o rc ic å r n. - laţul postoroncii. o rco tí (a) - a vorbi neîntrebat, o rd in íş n. - gura stupului. La TD. ordzå (a) se umfla picioarele cn lului.

l tilil/tşór n. - arpagic.I im l/oåică / - um flătură la picioarele I Mllor.I iiríil/. n. - colivă din orez fiert.I » r í | n. - plasă pentru peşte.

orAţ n. - orez.Orhci (BDŞ, 1497) - Orheiul Vechi.rti I / /;/. - calmare. E x p r . A-şi veni înim I a-şi veni în fire. La DLR.iirlndår m. - cîrciumar.ut iudă f. - arendă. La V.AIecsandri.ui fudă / - circiumă.u r tn d ă / - circiumă. La M.Sadoveanu.nrtiiduíre f - ustav. La CADE.iiijo v en i (a) - a se înzdrăveni.nrlcåncă f. - rişcă. La DLR.urlíc n. - traistă pentru mîncare la cai.uni n. - horn.rtrnic n. - orologiu. La M .Sadoveanu. nrn icăríe f. - m eseria ceasornicarului, •irnicărie f - ceasornicărie, nroå interj. - ohi! nróhă / - mazăre.ort m. - m onedă vehe de valoare mică. I x p r. A da ortu l popii = a muri. uiiom ån adj. - mîndru, viteaz, bogat. I.i .se sfătuiră... C a să mi-l omoare Pe cel moldovan, Că-i mai ortoman, Ş-are m multe. (V.AIecsandri) oMilcåţă f . - scrumbie, iisiilédeţ n. - scrumbie, osulíţă / - s c r u m b i e , osilråe/ - oase multe, oschigă/ - buruiană printre grîu. iischígă/ - mustaţă la spicul plantelor, iisi'îrbí (a) - a se dezgusta. La Gr.Ureche. o sio â ră / — lemn deasupra osiei.ONÎéri n. - v. osîiac. nsîiâc n. - lemn deasupra osiei, usîndeåla / - nacazanie. La DLR. usîndi (a) - a pedepsi. La C.Negruzzi.

osînză/ - bunăstare. La M. Sadoveanu.osléniţă/ - scrumbie.oslón n. - laviţă.oslón n. - scaun fără spătar.oslón n. - suport la butoiul plin.osmån adj. - caracteristic osmanilor.osmănlîu m. - turc. La M .Sadoveanu.osocór m. - plop.ospeţie/ - ospitalitate. La C.Negruzzi. ospéţi m. pl. - ospeţie. (TD). osteiå (a) - a se potoli. La CADE. ostenitór m. - clăcaş. (DD). ostinătóri m. - dregător care cinsteşte nuntaşii.ostréţ n. - par. La M .Em inescu. ostréţ n. - fuscel la scară, ostréţe / p l. - gard de ştachete, óstrie / - unealtă de pescuit, ostrób n. - nadei de zece desetine. ostrói n. - usturoi, ostropăţ n. - v. hostropăţ. ostropéţ n. - ostropel. (V.AIecsandri). ostrov n. - insulă, ostrov n. - închisoare. (TD). ostrovåri m. - puşcăriaş, ostrovåri m. - osîndit. ostrovåri m. - singuratic, ostrovél n. - ostrov mic. ostrovéni m. pl. - trăitori pe Ostrovul Moldovenilor. Ostrovéni de p e Ostro­vul Moldovenilor. (M .Sadoveanu). oşténie / - m eseria de oştean. La M. Costin.otåc n. - adăpost provizoriu.O tåv ă / - toponim pe m oşia satuluiŢareuca, raionul Orhei.otåvă / - zlac. (CADE).o tå v ă / - iarbă după cosit. La DELM.otcîrm uí (a) - a cîrmui. (Gr.Ureche).

205

otcós n. - rindea cu daltă mică. o tcósuri n. pl. - lambc la căruţă, otcóş n. - brazdă de iarbă. La T.Pamfile. ó tcup n. - arendă. Cică-s patrioţi, libe­rali, progresişti... au luat patriotismul în otcup. (V.AIecsandri). otcúpcic m. - arendaş. La V. Alecsandri. o teşí (a) - a se alina. La D.Cantemir. otic n. - lopăţică de curăţat plugul, o tiş îre f - m îngîiere (a sufletului), o tîn jí (a) - a lovi tare. La I.Creangă. otnóg n. - frînghie de împiedicat vacile, o tom an m. — turc.O tom an n. - Imperiu, Poartă Otomană, o tom an adj. - caracteristic otomanilor, o to răc n. - bancă la mijlocul luntrei. o toroâcă f. - scai. E x p r. A se ţine de cineva ca de o toroacă = a se ţine lipcă. otova adj. - drept.otrocól n. - farfal. E x p r. A face (a da) otrocol priii (du p ă) ceva = A pune pe goană, a fugări. (I.Creangă).

206 o ţă rî (a) - a nu agrea pe cineva, o ţă r îre f. - indignare. La DU. o ţă r ît adj. - a se scîrboşi. La DII. o ţă r î tú ră f. - duşmănie, o ţă tå r i n. - musculiţă.O ţelcscu P e tru (BDŞ, 1464)- b o n i oţénc n. - gură la vintir. oţeti (a) - a înăcri. La CADE. o ţop ină f. - mîrţoågă. La P.Ispiresi 11

ó u ă le -g ă in i i /pl. - păpădie, ó u ă le -g ă in i i /pl. - am ică, óuăle-găinii f. pl. - podbal. óvălåşi adj. - suriu-înspicat. (TD). ovăs n. - ovăz. ovăs n. - zob. La CADE. ovăs-dc-ceapă - arpagică. ovăsícă f . - ovăs sălbatic, ov idenie/ - v. vovidenie. o v rijît adj. - slăbănog (cal), ozór n. — ornament, ozorícă / - ţesătură cu ornamente.

p|inc n. - tulpină. La DU.puc n. - pachet de tutun. N.Labiş.| i h c n. - pachet de cărăfi. (DD). pAcă f . - Iadă pentru grîu. pA că/ - lădiţă pentru mîncare la cai. |iHchcşti f . pl. - bretele. La DLR. pncheţél n. - pacică. (CADE), piichioåşte/ pl. - bretele. (DD). piichíşcă f . - pernuţă decorativă. pAcile f . pl. - resturi de Ia fuioare. (TD). pik'ică f . - pacheţel. pAcişe f . pl. - cîlţişori. La T.Pamfile. pacişéle f . pl. - cîlţişori. La E.Sevastos. pucórniţă f . - cutie pentru păcură, pucrăş n. — cratiţă cu coadă lungă, pacreacúţă f . - capac (la cratiţă). pacuí (a) - a aşeza merele în lăzi. (DD). pacúţ n. - lădiţă pentru mîncare la cai. pildă f . - grindină. (TD). pâdie f . - padină.„Padina de la J iţă” (CDŞ, 1455) - semn de hotar.padină (CDŞ, 1455) - loc înclinat între două dealuri.padină f. - vale între două dealuri. La CADE.piidliţă f . - fire de cînepă nedezvoltate, padmétcă f . - pingea, padúchii-popii m . p l . - dentiţă. padúchii-ţîganului m. p l . - dentiţă. paéri m. — druc pe loitre. păfte/ p l . - paftale. (TD). pag adj. - cu pete pe trup. La DU. pagubă (BDŞ, 1472)-daună, pahăe f . - javră, pahâe f . - boşorog. La TD. paharnic m. — dregăzor, avea grijă de cupa (paharul) domnitorului, o umplea cu vin. La DIM.

p ahår cu scaun n. - păhăruţ cu picior.pahfdă f . - femeie neîngrijită.pahónţi m. pl. - poreclă dată de românim oldovenilor din M oldova dintre Prutşi N istru. Aceştia îi porecleau pe ceidin Basarabia pahonţi. (Gh.V.M adan).păi de sărnic n. - chibrit.påică f . - nadei.påie f . pl. - foi pe cocean.påie rt. pl. - coceni.påie de m ălai n. pl. - mei.paíjînă f . - pînză de păianjen.paingînâri n . - p înză de păianjen.paínjăn m. - păianjen. M. Eminescu.painjeni m. pl. - păianjeni.painjiní (a) - a împăinjeni.pa in jfţă f . - pînză de păianjen.paióc n. - raţie de nutreţ. (DD).p â iş te / - pajişte. (TD).påişte f . - loc acoperit cu paie. La DD.Paladi loniţă (BDŞ, 1 4 9 5 )- logofăt.palåncă f . - turtă coaptă pe jăratic.palâncă f . - pătulire. E x p r. A face (ada) palancă = a da la pămînt.palåncă f . - pălărie la floarea-soarelui.palâncă / - palangă. (CM).palanídă f . - libelulă.palaníşcă f . - turtă.palaníţă f . - turtă coaptă pe vatră.palånţă f . - taler la cîntarul de mînă.palåşcă f . - cartuşieră. La T.Pamfile.pålă f . - val de lînă.pålcă f . - nuia.pålcă f . - traistă pentru mîncare la cai. pålce f . pl. - vergi de bătut. I. Creangă, palchéi adj. - ascuţit, pălciånă f . - plantă ierboasă, pâlcică f . - baston, paldfm n. - ham.

palici n. - păhărel. La DLR. pålie / - strat de lînă. p a liru ít adj. - smălţuit, påliţă / - băţ.palm ăc rt. - m ăsură pentru lungimi. La DLR.palm ăc de m oşie in. - lotişor. p a lm ă / - lovitură. E x p r . A-şi da pal­m e cu cineva = a se lupta, a se război, p a lm ă /. - lopăţică de uns pereţii, p a lo t íe / - năzbîtie. La DLR. paltin (CDŞ, 1411)- s e m n de hotar. P altinu lu i (BDŞ, 1491) - poiană, palúş adj. - care nu creşte (câine), pam aciíc rt. - gărducean la prispă, p am p a ră u m. - pierde-vară. p am p ú şcă / - un fel de colţunaş, p a m p ú ş c ă / - pateu cu brînză, carne, p am p ú şcă / - coptură cu usturoi, pan m. - titlu boieresc în Moldova. La DIM.pan in. - nobil polon, pâna-cucoşu lu i/ - lăcrămioară, p an ag h íe / - serviciu religios. E x p r . A rid ica (cuiva) p anagh ie = a ridica panahidă.p an a g h íe / - sudalmă. E x p r. A r id i­ca (cuiva) panagh ie = a blestema, p a n a h id ă / - parastas. La DU. p â n ă / - peniţă (la toc), pană / - toc (cu peniţă), p â n ă / - frunză de stuf. p â n ă / - frunză de grîu. p â n ă / - foi la coceanul de porumb, p â n ă / - lama bărzii. până / - dîrlog. p â n ă /.' - aripioară de peşte, p â n c o v ă / - ouă prăjite. La TDRG, DU. p andé lă / - tum de pază.

208 pandúri m. pl. - ciorapi groşi, panér rt. - coş. La C.Negruzzi. pangeå / - sfeclă roşie. La DU. pangícă / — ardei-gogoşar. panglicar m. - şarlatan. La M. linii nescu.pangliceă / - panglicuţă. p ă n g liţă / - lentă, pånici ni. - flăcău, panoşîţă / - foi de coceni, pansíu adj. - liliachiu, påntă / - tăietură de topor, pantoféi m. pl. - pantofiori. pantón rt. - pod plutitor, pânţir m. - soldat călăreţ în zale. papaciucår m. - derbedeu, p a p a d íe / - floarea-soarelui. papaí (a) - a ciupi. (TD). papalúg m. - sperietoare de păsări, papalúgă / - pocitanie, papalúgă/ - arătare. La V.AIecsandri, papanåş m. - un fel de gălúşcă. papandúră / - buclă, papåră / - chelfåneală. paparúda / - dram atizare populară, påpă / - jum ări. La CADE. papă / - clei de cizmărie, papă-lapte m. - nătîng. La C. Negruzzi. papéle / pl. - plantă. La DU. papéră/ - buclă.paprică / - tocană cu paprică. La DU. papşoåică / - cocean fară ştiuleţi. papşóiniţă/ - cocean fară ştiuleţi. papúc m. - pantof bărbătesc, papucări m. - cizmar. (TD). papúci m. pl. - pantofi de damă. papúci m. pl. - ghete, papură / - stînjenel.Papură-vodă - E x j^r. Pe vrem ea lui Papură-vodă = în vremuri de demult.

papurişcă / — v. p a p u ră , p a p ú ş ă / - legătură de fuioare. (TD). papúşi de su m an m. pl. — papuci dec a s ă .

papúşi m. pl. - pantofi bărbăteşti.papuşîţă f. - snop de stuf.par rt. - ogor negru.påra-focu lu i adj. - roşu-deschis.p arad åică / - vînătă.paradosi (a) - a preda. La DU.parag ú te f. pl. - enupăr.p a ra h ag h iţă f . - ciupercă ce face praf.p a rah o d í (a) — a ocărî.p aran g íţă / - coada-racului (plantă).p a ra n g íţă / - troscot.p a ra p e t m. - corlate (la pod).parascóvenie f. - năzbîtie. La I.Creangă.p a ra s tu í (a) - a ju ca o piesă.p a ra şu te ţi m. pl. — pari.p a ra tå r i rt. - covor ales. (TD).p a ra ú ţ rt. - şanţ de-a lungul gardului.p a ra v å f . - m oară cu motor.parav an rt. - cerdac.p â r ă / - văpae. La V.AIecsandri.parcau rt. - întăritură. La DU.parcån rt. — gard de seînduri verticale.parcăn n. — v. conovăţ.parcån rt. - strat pentru legume.parcån n. - corlåtă la pod.parcån n. - rindea cu daltă mică.p a rcan íţe f. pl. - întărituri. (TD).pårcic nr. — năvodar.pardosålă f . - loc unde se dosesc vitele.p a rd o så lă f. - căptuşeală (la o haină).p a r d o s å lă / - dostină. La CADE.p a rd o så lă / - um brar pentru vite.p a rd o så lă / - fronton.pard o si (a) - a căptuşi o haină.pard o si (a) - a podi.p a re å tc ă / - zdreanţă. La DU.

p a re tå r în dam e n. - cadrel. p a rh a í (a) - a se pieptăna, p a rh å iţă / - ciupercă com estibilă, p å r in ă / - arătură de toamnă, p a r lín e / pl. - prăjituri, p a rm å c n. - stîlp ce susţine streaşina. p a rm å c n. - unitate de m ăsură pentru lungime.p arm aclîc n. - corlåtă (la pod), p a rn íc n. - strat pentru legume, p a rn íc u ri n. pl. - răsadniţe, p a r nişe / pl. - v. p a rn ic u ri. p aró c n. - snop de secară îmblătit. p a ro h ie / - prihod. (DLR). parom (BDŞ, 1458)- p o d plutitor, parom Ia M oldova (BDŞ, 1458)- p o d plutitor.paróm rt. - pod plutitor. La SDELM. parpaléc m. - covrigar. (I.Creangă). parşiv adj. - rîios. La DU. partal n. - bucată de paragină, partåri «. - rindea cu daltă mică. pårte (a ferăstrăului)/ - podvală. pårte/ - noroc. E x p r. A avea parte (de ceva) = a-i merge, particulårnic adj. - particular, partizånii m.pl. - dram ă populară, pårtnic adj. - personal. La DLR. pas n. - curea de transm isie, pas rt. - com pas de tîm plărie. pasajîrcă / - autobuz, pasåt n. - mei (grăunţe), pasåt rt. - mei. pasåt rt. - crupe de porumb, pasåt n. - urluială.p åscă / - un fel de cozonac. La DLR. påscă / - coptură din faină de grîu şi din brînză de vacă. La I.Creangă. påscă m oldovenească/ - v. pască.

209

pască ru sească / — cozonac, p asca to åre / - imaş. p asca tó ri m. - văcari. (DD). p asca tó ri m. — herghelegiu, pasîcă adj. - portocaliu-închis. paşnic n. - com pas de dogărie. påsnic adj. - cu pas mare. La DD. pasóucă / - ferăstrău mic. p a s o v í ţă / - imaş. pas tă / - crem ă de ghete, pas té lcă / - şorţ. pas té lcă / - zavelcă. La CADE. pastélcă/ - partea de dinainte a săniei, pastélcă cu ch e p t/ - şorţ femeiesc, pastélcă cu ch e p t/ - şorţ de zidar, p as te lcú ţă / - zavelcuţă. La CADE. p as tîrn åc m. - molură. p as tó rn ic m. - văcari la boer. paş m. sing. — pas.p a şă / - cînepă aleasă. (Th. Holban). p åşcă / - tutun. La I.Creangă. p ăşcă / - tutun (DD). p åşcă / - cutie de chibrituri, påşcă de sărnice/ - cutie de chibrituri, paşii (a) - a o lua la sănătoasa. (I. Creangă).paşii (a) - a şterpeli. (I.Creangă). paşii (a) - a porni. (I.Creangă). påşnic n. - com pas de tîmplărie. påşte (a) - a ciupi. Găinile pasc. (DD). påşte (a) - a pîndi. Şi-au păscut prile­

jul. (I.Neculce). påşuş n. - paşaport. La DU. p a t n. - laviţă, p a t n. - lama toporului, p a tå c ă / - m onedă veche. La DLR. p a t de c ă ld u ră n. - sobă orizontală, p a tå i n. - cherner.

210 patåşcă / - car mortuar. La DLR.patåşcă / — targă. La DLR.patåşcă / - v. pătaşcă.patélcă / - tava dreptunghiulară.patélcă / - tigaie cu coadă lungă.patélnă/ - formă de tablă pentru coptpatélnă/ - tava cu m arginea reliefai,!patélnă / - tigaie fåră coadă.patélne/ - form ă de copt pîne.paténtă/ - anunţ. (TD).pătlăgică neagră / — vînătă.patlaginíu adj. - roşu.patlajån n. - roşie.patlajånă / - vînătă.patlajånă / - roşie.patlugén n. - vînătă.patlugén-negru n. - vînătă.patraí (a) - a peni găina.patråre/ - ram ă (la fereastră).patråre/ - sfert de pâine.patråre/ - baniţă.patråri m. - ţăran cu patru desetine.patråri m. - cal de patru ani. La trii aniîi tretin, la patru îi patrari. (TD).patråri m. - druc lateral la scară.patramanét n. - portmoneu. La TD.patrét n. - fotografie. La N .Ţurcanu.patrét n. - placardă.patrét n. - tablou.patrét n. - ramă cu multe fotografii.Patria noastră Ţara Moldovei/naşaO tcizna Zemlea M oldavscaia (BDŞ,1499).Patriam nostram M oldaviam (BDŞ,1499) - Patria noastră M oldova.påtrîdza adv. - ziua a patra.påtul ferestrei n. - pervaz.paţ n. - chirpici.paţ n. - cărăm idă nearsă.paţachínă / - femeie vulgară.paţån m. — ortac.

|in|Mii<Vfclii/ pl. - sandalete.|mi(uiió$í pl. - ghete bărbăteşti.| • iHA / chirpici. pA|A /. cărăm idă nearsă.|H i|lrcfl/ - femeie uşuratică.

in. pl. - hîrciogi. m. - hîrciog.

pH iiltInă / - pînză de păianjen.|iAu« i i . - pom ană la înmormîntare. pAus n. - aghiasm ă cu ulei. pAvA /' - clin la mînecă. La DU. pnvelui (a) - a pava. La CADE. |ui/iirlíc n. - tranzacţie. La V. Alecsandri. pA/níc n. - scoabă a dogarului. La DU. |iii/vim tóglu m. - zurbagiu. pAhif (a) - a fîlfîi. La A.Gorovei. pAcAIîi/ - păcăleală. La TDRG. pAi-Aiicăţă f . - clopoţel de aramă. pAcAni (a) - apocăni. La M.Sadoveanu. pArAtós adj. - slăbănog. pAceA/ - piftie. p A ch éşti/ pl. - druci pe loitre. pAcioăncă f . - floarea-soarelui. pAcioăncă f. - pălăria florii-soarelui. pA doancă f. - ruscuţă. pAcişăle f. pl. - rămăşiţi de la fuioare. pArişéle s. pl. - cîlţi. (S.F.Marian). p A clíe / - cojoc fară mîneci. pAcórniţă f. - vas pentru dohot. pAcosteălă f. - hîrtie poleită. pAcui (a) - a aşeza frunzele de tutun. pAeură f. - asfalt.pAducél «. - boală de piele. La CADE. pAducél (BDŞ, 1458) - semn de hotar. pAducél m. - arbust. La DU. pAdúehi m. pl. - băşici pe limba vacii. pA ducícă/ - fructul păducelului. pAdurărcăsă f. - soţia pădurarului. pAdurăreåtă f. - nevasta pădurarului. I ii CADE.

pădurăríe f . - casa pădurarului.pădureână f . - mama-pădurii.păduréţ m. - copăcel nealtoit.păduréţ n. - pară (fruct).pădureţ n. - fructul pomilor nealtoiţi.pădureåţă f . - pară.păduşéi m. pl. - băşici pe limba vacii.păér n. - saltea de paie.păhăr de lam bă m. - sticlă de lampă.păhărăş n. - păhărel m ic (de rachiu).păhărniceâsă f . - soţia paharnicului.păhărnicel (BDŞ, 1490) - dregător.păhărnicél m. - boier de rang inferiorpaharnicului.păhărnicí (a) - a fi paharnic.păhărnicíe f . - funcţia de paharnic.păhăruţ n. - teică.păiănt n. - chingă între două furci.păiånt n. - piron mare.păiéşi m. pl. - ulmi mici. (Th.Holban).păingăn m. - paianjen. La DU.păinjini (a) - a împăinjini. La DU.păinjiníş n. - pînză de păianjen.păioără f . - val subţire. La CADE.păişór n. - beţigaş cu care se înnegreausprîncenele. La V.AIecsandri.păiş n. - cantitate de paie. La TDRG.păít n. - curăţirea ariei de paie.păiúş n. - specii de graminee.păiúţ n. - băţ de chibrit.păj/ pl. - nuiele.pălân n. - zaplaz.pălăncă f . - pălărie de floarea-soarelui. pălăncă f . - întăritură. (CADE), pălăí (a) - a flăcăra. La CADE. pălălăi (a) - a flutura. La I.Creangă. pălălău n. - pălălaie. pălămâri m. - paracliser. La C.Negruzzi.

211

p ă lăm ă ríe f - atribuţiile de palamar. p ă lăm íd ă f - dispărţitură a unei lăzi. pălăría-şarpelui f. - ciupercă veninoasă, p ă lărie ( tr ico rn ) - şleapă. (l.Ghica). p ă lă rie f . - găm ălie la cui. pălărief . - partea de sus a florii-soarelui. p ă lă rie de ră so a re f - v. pălărie , p ă lărie de ră să ri tă f — \ . pălărie , p ă lău rd i (a) - a o lua la sănătoasa, p ă lă u rd í (a) - a batjocori, pălceånă f. - viţelar. La CADE. păli (a) - a coace mămăliga. (TD). păli (a) - a se înroşi. (TD). păli (a) - a-şi pierde strălucirea, păli (a) - a se abate. La M .Sadoveanu. păli (a) - a ajunge, păli (a) - a rugini. La Al.Vlahuţă. păli (a) - a încălzi. La I.Sbiera. păli (a) — a cuprinde. La I.Creangă. păli (a) - a ataca. La M .Sadoveanu. păli (a) - a izbi. La I.Creangă. păli (a) - a lovi. La DLR. p ă lio å ră f. - pălărioară, păliş adv. - pieziş.pălit adj. - îngălbenit. La Al.Vlahuţă.pălit adj. - bronzat. La C.Negruzzi.pălit adj. - c îrn it . (M .Sadoveanu).pălit adj. - palid. La M .Sadoveanu.p ă litú ră f. - lovitură.pă lm îşoâră f . — lopăţică de uns pereţii.păloşél n. - paloş mic. La V.AIecsandri.pă ltinåş m. - paltin mic.păltine l m. — păltinaş.păltin iş (CDŞ, 1410) - semn de hotar.păltin iş n. - pădure de paltini.p ăm ăd o âre f . - roşie.p ă m ă tú f n. - mătăuz. La S.F.Marian.p ă m ă tú f n. - p u f pentru pudră.

212 pămătujăl n. - păm ătúf mic. La CAI >l păm ătujî (a) - a lovi. pămînt n. - lut ars. pămînt aulit n. - păm înt gunoios. pămînt caba n. - păm înt afînat. pămînt hrănit n. - păm înt gunoios. pămînt slab - păm înt ars de soare, pămînt m ădzărat n. - păm înt afinai pămînt crupos n. - păm înt afînat. pămînt ţărnos n. - păm înt afînat. pămîntåş m. -păm întean . (E. Sevastos) pămînteni m oldoveni (CDŞ, 1404) pămîntiu adj. - de culoarea pămînlu lui. Cu fa ţa pămîntie. (M .Sadoveanu). pămînţél n. - un fel de humă. pănăríţă f. - îngrijitoare de păsări. (TD) pănoågă f . - stu f verde, păntru prep. - pentru, pănuí (a) - a peni (găina), p ă n u r ă / - ţesătură groasă de lînă. DIJ pănúşă f. - foi pe cocean, p ă n ú şă / - şuşorcă. La CADE. pănuşcr n. - ţepuşă pentru foile de co­cean.p ănuşí (a) - a jupui foile de pe coceni, p ăn u ş íţă / . - stuf. p ăn u şíţă f - frunză de stuf. pănuşíţă f. - năgară. La M. Sadoveanu, p ă n z ă tú ră f - pînză de păianjen, păpăd ie f - floarea-soarelui. p ăpă í (a) - a ciupi. (DD). p ăp ăh ăe f . - babă bătrînă. p ăp ăh ú lă f. - sperietoare de păsări, păpălúgă/ - femeie îmbrăcată fară gust. p ăpă lúgă f - dans ritual, p ăpă lúgă f . - sperietoare de păsări, p ăp îríc m. - stînjenel. păpşîcă f . - rămăşiţi de la fuioare, păpşóinic n. - co^ar. p ă p u r íc ă / - stînjenel.

■

.i / chită, legătură de fuioare. l»rt|Hiţit / snop de paie de secară.

/ i/.vod. (T.Pamfile). pApuvt / cocean de porumb. |iH|in>rtlc /. /;/. - resturi după fuioare. |iA|»"fór in. artist la teatrul de păpuşi.I n < ADi-:.

(a) a pături frunze de tutun./. - m aldăr de stuf.

1'AlM iyoåc/ pl. - porum bişte. La M. fciiiluveanu.pA puynîe/ - cucuruzişte. La CADE. pA puşoåică/ - porum b jupuiat. pApiişnóş ni. - porumbel. pApuşói m. - num ele moldovenesc al |ini timbului. (Şezătoarea). pApuşói iu. - porumb. La I.Creangă. |iApuş(')i m. - porumb jupuiat de foi. pApuşói m. - porumb. La Al.Russo. |iA|iuşói in. - a se preface. E x p r. A se Im r (;i o face) pe m ortul în păpuşoi = ii o liicc pe nevinovatul. pApuşói in. - a o lăsa baltă. E x p r. A o litsii moartă-n păpuşoi = a lăsa o ches- lluiie nelimpezită. La I.Creangă. pApuşói m. - păpuşă mare. pApuşói in. — con de brad. păpuşoi m. — cucuruz. La DEX. păpuşói-de-grădină m. - crin. pílpiişoicş m. - porum b mic. pflpuşoiéş n. - lan mic de porumb, prtpuşoiéş n. - cocean cu boabe, p itp u ş ó in iţă / - v. păpuşoaică. pilpuşóişte f. — cucuruzaştină. La DI X.păpuşóişte f. - cucuruzişte. (CADE), păpuşó işte f - porum bişte. Păpuşoişti net tilese sunau uscat. (M .Sadoveanu). prtpuşóişte f. -m ă lă iş te . prtpuşóişte f . - ogor recoltat de porumb, p â r ă / - fructul unui păr.

păr m. - pom fructifer nealtoit, păr m. - pom fructifer altoit, păr m. - lînă. Fuştî d i păr. (DD). păr m. - lînă de calitate, păr m. - mătase la porumb, păr m. - bubă pe deget, păr prep. - pînă. părăjină / - zizanie (plantă), părăş m. - pescar la parul lotcii, părădueală / - risipă. La DU. părăduí (a) - a risipi. La A l.Vlahuţă. părăduít adj. - ruinat, părăjinitúră / - păm înt înţelinit. părăluţe / pl. - bani. (I.Creangă). părăscúţă / - ploşniţă, părăsíta-găinii/ - păpădie, părăsitúră/ - ou cu coaja necalcaroasă. părăúţ n. - pîrîiaş. La C.Conachi. părcån n. - întăritură din pari. părere / - E x p r . în tr-o părere = foarte serios. La I.Creangă. La CADE. păretår n. - covoraş îngust. (CADE), păréte m. - gard (de piatră), păreţi (a) - a ridica pereţii la casă. părîng in. - p lantă erbacee. La CADE. părîng n. - iarbă. (Th.Holban). părîngă/ - dorîngă. La M. Sadoveanu. părmăc n. - furcă cu mai multe coame, părósu m. - personaj de poveste, părpălăc n. - pîrjoală. La DU. părscâiţă / - pedicuţă (plantă), părtăl n. - loc sterp în porum bişte. părtål n. - bucată de ţesătură, părtăl n. - cîrpă, zdreanţă, părtăl n. - parcelă de teren, părtăluí (a) - a falţui cu rindeaua, părţi (a) - a părtini. (Gr.Ureche). părţi (a) - a împărţi. (TD).

213

périe f. - pensulă de vopsit.périe f. - pară (fruct).perighél n. - com pas de tîmplărie.perilínă f . - saltea (de pene).perină / - pernă. La C.Ivănescu.perină / - pernă. La DU.perină / - saltea cu puf. La DELM.perină f - pernă. La M .Eminescu.perină / - saltea (de lînă).p e r in ă / — saltea de pene.perină / - corlate (la pod).p e r in ă / - plapum ă um plută cu fulgi.p e rin d ă (a) - a succeda. La DU.periniţa/ - dans popular.perinóc n. - lemn deasupra osiei.perinoăcă/ - perinoc.perinúţă / - pernuţă. (TD).p e r in ú ţă / - parte a cotigii.perioără / - pensulă de vopsit.peripeţie/ - prigoadă. (CADE).perişor m. - păr pădureţ.perişor m. - gîţă.perişor m. - mustăcioară.perit n. - cruciuliţă (plantă). La DU.perít m. - bubuşoare mici.perít adj. - ofilit. La C.Negruzzi.periteåg n. - unealtă de pescuit.perj m. - prun. La DLR.perjăr m. - prun. La I.Druţă. La DLR.perjăr m. - prunar. La V.Alescandri.perjåri m. — corcoduş.perjåri m. - livadă de pruni.perjåri m. - ciupercă comestibilă.perjă / - prună. La DLR.pérjă / - prună. La I.Creangă.pérjă bardacă / - soi de prune mari.perjăríe / - prunet. La DLR.perje cărăluite/ pl. - prune mari roşii.

216 perjeríe/ - prunărie. La V.AIecsandri pernă / - saltea de fîn. pernă / - saltea de pene. pernă / - partea de sus a jugului, pérnă/ - perinoc. pérnă/ - căpătîi pentru butoi, pernícă/ - pernuţă pentru copii, perníră/ - saltea (de pene), perinoşícă / — perinoc. p e r n ú c ă / - perniţă pentru copii, pernúcă/ - pernuţă decorativă, pernuţă f - parte a cotigii, pernuţă / - perinoc. pernúţă (sub picioare)/ - potnojă. perpelit adj. - zdrenţăros. La CADE. persoană (BDŞ, 1462) - în doc. lui Ştefan cel Mare.prepeliţă/ - scîndurică la osia rîşniţei.perşícă / - cîrlionţ.perşícă / - smoc în fruntea calului.perşioåscă/ - zuluf.perzåre/ - prăpăd.perzătór m. - păgubos.pescuínă / - iaz. La I.Sbiera.peste prep. - în cursul. (TD).p ésteprep. - la sfîrşit. (TD).péste prep. - în altă parte. E x p r . Pestehotare = în alt sat. Am s î ma m ărit piştihotărî. (TD).pestedzî adv. - a doua zi.pestélcă / - şorţ. La DLR.pestelcúţă / - şorţ. La CADE.péste samă adj. - extraordinar. (TD).péste samă adj. - foarte mult. (TD).peste tot adv. - pătutindenea. (CM).peşti (a) - a se reţine.peşti (a) - a trece (timpul).pestricél adj. - pestriţ.pestriciúne/ - am esticătură de culori.pestricúţ Wdj. - pestriţ.

I" ilr lşú r adj. - pestriţ.|u iirit adj. - tărcat. (TD).|m «Iilor adj. - păstrător. La C.Conachi. |n ilrip íl adj. - breaz. (TD).|it yrlifr n. - ştergar, p r ţi i i ir de cui n. - prosop, prytår m. - pescar, p iţk -şă rp e sc m. - ţipar. p iţlc-ţigănesc m. - m ormoloc, p iy tc -zb u ră to r m. - oblete.|n sU o;iică/ - peşte (femelă).|n >troăică / - copilă neastîmpărată. pvytimån n. - un fel de fustă, pryliinån n. - legătoåre sub broboadă, pclåc iii. - para. La M.Eminescu. p r te å lă / - beteală. La M.Eminescu. p d cå lă / - văl al miresei, p c lc å lă / - m ătase la porumb. p H i lc ă / - ureche pentru curea, p i l i l c ă / - cheutoare (la haină), p c l i l c ă / - tava (dreptunghiulară). pH cróucă / - m utarea răsadului, p ílic n. - c îrp ă . La Al.Vlahuţă. p il ic n. - cîrpă. E x p r. A p une peticul

n găsi o soluţie. La TDRG. pclicå r m. - achiziţionar de petice, p i l i t ă / - cîrpă.pi licăric f. - multe petice. (C.Negruzzi). pclicú ţă c o lo ra tă /.’ - petliţă. La DEX. pt lilă /. - sfoară pentru undiţii, p i l i ş i / pl. - pete. (TD). p iliş i/ pl. - bucăţi de postav. (TD). pi l i ţă / - pată mică. p c liţă / - capsă la armele vechi, p illic n. — bileţel, pol r a r m. - zidar. La DLR. pc'lrecåre / - înm orm întare. pi lréce (a se) - a deceda, pclrece (a) - a îndura. (TD). p il réce (a) - a cerne. (TD).

petrinjél m. - plantă arom atică. Petrişor (CDŞ, 1437)- s a t . petroşel m. - peşte mic. La N.Ţurcanu. pez n. - picior. E x p r. A grăi peste pezi = a lua peste picior. La SDELM . pezevénchi m. - şarlatan. Pezevenchi bucovinean... (N.Costenco). piatră (la vatră)/ - năclad. La CADE. piåţă / - vamă. E x p r. A plăti piaţa = a plăti taxa pieţii. pică (a) - a obţine (ceva recoltă), picå (a) - a veni (o vreme), picå (a) - a nimeri (undeva), picå (a) - a ninge. Pică omăt. (DD). pichere/ - bibilică. La CADE. píchi/ - bibilică.pichiri (a) - a cerceta cu de amănuntul, pichiríţă / - bibilică. La DU. pichirói m. - bărbătuşul bibilicii, pichiruí (a) - a răsădi. (TD). picior (CDŞ, 1410)- î n doc. m oldove­neşti de pînă la Ştefan cel Mare. picioråş n. - picioruş. La A.Gorovei. piciorél n. - picioruş. La A.Gorovei. picioruţ n. - picioruş. (A. Gorovei). píclă / - faină de grîu de calitate, picloånă / - faină de grîu de calitate, picluí (a) - a cerne, píeslă / - tabacheră, pictori (a) - a zugrăvi. (DD). picurå (a) - a dormita. La DU. pidjåc n. - haină bărbătească, pidósnic m. - coada-racului. pidósnic adj. - sucit. La I.Creangă. pidosnicie/ - aiureală, pielcéa / - blăniţă de miel. I.Creangă. pielcéa/ - bucată de piele, pieptănúş m. - piepteni pentru lînă. pierde-våră m. - derbedeu. La N. Gane.

217

piéze f. pl. - prevestire (rea sau bună).pifălí (a) - a zdrobi.pigulí (a) - a ciuguli.pílcă f . - ţesătură groasă de lînă.p ildu í (a) - a îngîna.pili (a) - a bea. La CADE.pilós adj. - băutor, beţiv. La CADE.pilót n. - par gros bătut în iaz.pílucică/ - covoraş.pilúg n. - pisălog. La DLR.piluí (a) - a aranja o afacere. E x p r. Apilui să-i iasă (cuiva) ceva = a potrivica să aibă cîştig.pilúni m. pl. - oftalmie periodică la cal. pin prep. — prin. pinjåc n. - palton scurt, pinscârturi n. pl. - biscuiţi, pintenóg adj. - cu pete albe pe picioare, píntini m. pl. - glod ce sare de pe roţi. píntini m. pl. - ţurţuri de glod la copite, píntini m. pl. - lanţuri (la picioare), pioånă f. - bujor, piórcă f. - sfredel de tîm plărie. pipărúş m. - ardei. La V.AIecsandri. pípcă f . - căpăcel la fitilul lămpii, piperíg n. - om slab. La DLR. piperíg m. - pipernicit. La I.Sbiera. pipi m. pl. - pui de curcă.Pipirig (CDŞ, 1437)-p îr îu .pipuí (a) - a clacsona.p iram id ă f . - pătul.pirilåz n. - pîrleaz.pirim ét n. - unealtă de prins peşte.pirim étcă f. - unealtă de prins peşte.piroăşcă / — un fel de colţunaş.piroăşte f. - plăcinte.pirobéle f. pl. - piroşti.pirohåne f. pl. - piroşti.

218 pirohéi m. p l. - piroşti.piróji m. p l. - piroşti.pirostéie f. - pirostrie. La M. Eminescu.piroşcåne n. pl. - piroşti.p ir ó şc ă / - pateu. La C.Negruzzi.piroşcúţe/ pl. - piroşti.pirón n. - peniţă (la toc).pirţîgói m. - piţigoi.p iså n c ă / - ou crestat.pisanie f . - hrisov. La TDRG.pisar m. - scriitor de cancelarie.p isa r m. — secretar la Sovietul sătesc.pisanie f. - inscripţie.pisaråş m. - pisar.pisari m. — secretar domnesc. Lii M.Costin.pisăríe f. - dregătoria de pisar, pisc (CDŞ, 1427; BDŞ, 1466 )-se m n de hotar.pisc n. - partea de dinainte a Iuntrei. Pisc Radul (BDŞ, 1459) - boier, piscoåe f. - fluier de soc. La TDRG. p is c o å e / - jgheab pe unde curge făina, piscói n. - v. piscoåe (fluier).Piscu L azo r(B D Ş , 1483) - boier mol­dovan.Piscul (BDŞ, 1495) - sat.Piscul Bălţii (BDŞ, 1458) - semn de hotar.pisoâşie adj. — gingaşă, pisói n. - pisălog. La C.Hogaş, pístră f. - pînză cu dungi. La DLR. pistórnic n. - pecete de lemn cu cruce, pístru m. - berbec cu pete negre pe bot. pistrui adj. - pestriţ. La TDRG. pistrui adj. - pistruiat. La M.Eminescu. pişcă (a se) - a începe să scadă (luna), pişcåt n. - pişcare. Pişcatul lunii. DLR. pişcătór 1 1 1 . - care pişcă. La TDRG. pişcătór m. - care fură. La TDRG.

fi, ' itlú rií/. - pişcare a pielii.Mlţliu t'fl /. curea ce trece pe sub coa- (M i uluiţii.|U (h I.c u ni. - copil care se urinează des. |iiinirri /. copil care se urinează des. |ti«ii prep. - peste.|il«liil/.î adv. - a doua zi. (TD). j» |f l í in i |ă / - baltă cu pîrîiaşe.I'llitr ni monedă de 5 copeici. (TD). |illil< i i i . monedă de 5, 10, 15 galbeni, pilite in. - vîrful ritului porcului, pilite i i i . - gologan. La TDRG, DLR. pilim i i . pâine din faină de orz. pllitr ni. - brutar. La V.AIecsandri.|illi'n i i i . - dregător, avea în grijă apro- vl/iimarea curţii dom neşti cu pâine, pllm (BDŞ, 1496) - în doc. extern, p llr trc ă / - ciupercă com estibilă.I>iiU>í in. pl. - pete. Cal cu pilaşi. (DD). pil A / pâine. E x p r. A avea pita şi i iililul în m înă = a avea toate mijloa- 11 Ir pentru a realiza ceva. La I.Sbiera. p llA rc ú ţă / - ciupercă com estibilă. lillAieăsă f. - soţia pitarului. pllArél m. - ajutor al marelui pitar. p llA ric / - dregătoria pitarului. p llA ric / - brutărie. La M.Sadoveanu. I’llie Toader (CDŞ, 1414) - boier. I'llici (BDŞ, 1481)- s a t pe Sireţel. pHiric n. - furcă cu mai m ult coame. |illK‘t c ă / - pripon la barcas.I>i(11■ ít adj. - de m ulte ori cernută. |iilltií(ă adj. - de calitate superioară. |illo :íc ă / - lemn deasupra osiei carului, p l lo a c e / pl. - gem ănări la car. plloiişcă f . - ciupercă com estibilă, p llpa lăc in. - prepeliţă. La DU. p llped iche m. - pitpalac. La DU. p llróc n. - vin. (TD). pil roci (a) - a strecura zeam a acră.

pitrocí (a) - a m uta în alt butoi.pitrocít adj. - zeam ă acră schimbată.pitói n. - pâine mare. Şapte p ite ş-unpitoi. (S.F.Marian).p itréce (a) - a pitroci.p itr ijă l m. - pătrunjel.pitroşíre f. - pritocire.Pituşca (CDŞ, 14 2 0 )- s a t .pitúşcă f - pâinişoară.piţån m. - pui de găină. La S.F. Marian.piţărău m. - colac cîştigat de urător.Piţigaei (CDŞ, 14 3 7 )- v î r f .piţigăi (a) - a subţia vocea. La TDRG.pivă f. - tun de calibru mare. La M.Costin, M .Sadoveanu.pívnic n. - stînjenel.pivniţă f. - încăpere pentru vinuri.pîc interj. - sunet cînd trag din lulea.pîc interj. - sunet produs de o lovitură.p î c ă / - pipă. La CADE.pîcîí (a) - a trage din pipă.pfclă/ - negură. La C.Negruzzi.p í c l ă / - pînză de fum.pîclă / - zăpuşeală. La CADE.pîclă / - dumbravă.pícliş adv. - posom orit. La DLR.pîclişît adj - morocănos. La I.Creangă.pîcliţă / - ceaţă.pîclós adj. - ceţos. La C.Stamati.pîi interj. - repetat se cheam ă puii.píj n. - cep la obada unei roţi. La DU.pîlc n. - regim ent. La Gh.V.Madan.pîlc n. - desiş. (TD).pîlculcţ n. — tufăriş. La TD.pílne/ - pîlnie.p îlp îí (a) - a arde cu flăcări.pînår m. - brutar.pînce n. - burtă.

219

p încitc n. — burtă.pîndåci adj. - pînditor. La V. Alecsandri. pîndåri n. - pătul.pîndåş m. - pînditor. La C.Negruzzi, I.Sbiera.pîndă / - v. pîndari.pîndă / - loc ascuns.pîndă f. - urmărire a vînatului.pîndărâş in. - pîndar.pîndărí (a) - a păzi.p îndăríre/. - păzire.pîndărít n. - ocupaţia pîndarului.pîndărít n. - plata pîndarului.pîndéş adj. - pînditor. La M. Eminescu.pîndi (a) - a aştepta cu încordare.pîndíş adv. — pe ascuns.píndza-babei /.' - pînză de păianjen.pîndzålă / - căptuşeală.pîndzålă / - piele de căptuşit cizma.pîndzåri n. - vergea la sulul de dinapoi.p îndză f . - mucegai la vin.pîndzí (a) - a căptuşi.pîne / — grîne.pîne f . - roadă.pîne f. - aluat.pîne f. - slujbă.pîne f. - pâine.pîni f. pl. - holde. La M .Costin. pînícă f . - denumire evlavioasă a pâinei. p î n i c í c ă - pâinişoară. (TD). p în iş o a r ă /-b u lc ă . La DEX. pîntec n. - burtă. (Gr.Vieru). pîntecărí (a) - a avea diaree, pîntcce n. - burtă. La C.Ivănescu. pînteec n. — vintre, pîntece n. - foaie. (CM).Pîntcce Oană (CDŞ, 14 11) — boier. Pînteccl (CDŞ, 1443) - boier moldovan.

220 Pînteccşti (CDŞ, 1400) - sat pe Cnu Au pîntecós adj. - bombat. (DD). Pînteleşti (BDŞ, 1464) - neam de iH zeşi moldoveni.Pînteleşti pe Ezer (BDŞ, 1464) s.it pînticåre m. - diaree, pînticăríe/ - v. pînticåre.Pîntişeni (CDŞ, 1433)- s a t .pîntre prep. - pentru.pînzâri m. - ţesător.pînziş adj. - ca o pînză. P loi pînzişt,pînzuí (a) - a acoperi cu pînză.pîpíef . - ju c ă r ie atrăgătoare.pîr interj. — redă trosnetul unui obiectpîr m. - pîrîş.pîră f. - perepiscă. La DEX. pîră f . - ponoslu. La DLR. pîrău n. - jgheab la teasc.Pîrău rău (CDŞ, 1440) - rîuşor. pîrăuâş n. - pîrîu mic. La CADE. pîrăúţ n. - şanţ de-a lungul gardului pîrcălab m. - dregător, mai m are pc.i<- un ţinut, cu atribuţii de castelan al cetit ţii şi judecător. La DIM. pîrcălab m. - com andant de cetate, pîrcălåbă f . - prostănac.Pîrcălăbescu Luca (BDŞ, 1461)-b o ia pîrcălăbíe f . - dregătorie de pîrcălab. pîrdălnic adj. - blestemat, pîrdålnic m. - naiba. E x p r . Lasă-I Iii pîrdalnicul = lasă-l încolo, pîrdălnicul m. - dracul. La C.Negruzzi pîrdosâlă f . - um brăr pentru oi. pîrdosålă dc sc în d u r ă / - fronton, pîrg n. - pîrgă.pîrgår m. - membru al sfatului orăşâ»nesc. La DIM.pîrî (a) - a pîrîia. (CM).pîrîc ni. - măgăruş.pîrîi (a) - a crăpa cu zgom ot.pîrîtór m. -p o n o sla ş .

(iltlu (BDŞ, 1466)- î n doc. lui Ştefan i»l Mare.litiu (NDŞ, 1491) — afluent al Tazlăului. |tli Iu (BDŞ, 1479) - «poiană pe pîrîu». I'litul Ursului (BDŞ, 1481)- s e m n de huiiii'.|ili |<>;ilă/ - chiftea. La C.Negruzzi.|iit joúlc f. pl. - pîrjoluri. (TD).|ili |<11í (a) - a coace în cuptor.|ili |<>11 (a) - a păgubi. V.AIecsandri.|ilt liig n. - pîrleaz.l'it Irtz n. - pîrleaz. La CADE.|ih lltú ră / - pădure arsă.|ili loăgă / - imaş.|ih lo â g ă / - orlişte. La DEX.|ilt loăgă f. - paragină. La C.Hogaş. |tlrnojíe f. - paragină. La CADE. l'li p i i r ă / - ropot de ploaie. La TDRG. |ilt p id íche/ - motocicletă.|ili păli (a se) - a se zvîrcoli.|ilt păli (a se) - a se zbuciuma.|ili pîlí (a) - a pîrli tuleele.I>li pîlí (a) - a frige pe deasupra.|iit pîlíţă / - prepeliţă, pli p î r í c ă / - văl la mireasă.|tli p îríţă / - pană de lemn. pli pîlít adj. - fript în pripă, pli pulíţă / - prepeliţă.|ilt >cău n. - viscol.J ’lt Ieşti (CDŞ, 1456)- s a t .|iltli:í ( a ) - a bătători.|tli Iie /.' - cărare. La M .Eminescu. |iMi'tri /H. - m eşter de pîsle.|i|»l:l /.' - cizme de pîslă.I>lyfn adj. - bun la suflet. La DLR. |ilţlnâ /. - cum inte. La I.Creangă. |iişnilă f . — ceaţă.|il> tii|ií/ — fem eie neîngrijită. l<ii (ii-habei adv. - de-a rostogolul, i . i i i uă / : — cui de fier la proţap.

pîrţíşi m. pl. - trepte (la cerdac), pîrţîít adj. - prîsnel. pîrţîitoåre f . - m orişcă de hîrtie. pîţîrél adj. - subţirel, plâchie f . - m încare din orez. La DLR. plăchie f. - pilaf. La I.Creangă. plăcmă f . - plapumă, plăghie f. - îngrămădire de stuf plutitor, plâghie f. - insuliţă plutitoare din crengi, plăghie f. - gunoi aruncat pe mal. plăghie adv. - înm ărm urit. (DD). pladvån n. - rindea cu daltă în figuri, plan n. - gospodărie, plan de casă n. — terenul unei gospo­dării.plăncă / - fîşie brodată pe cămaşă.plăncă f. - chingă la căruţă.plăncă f. - policioară la jug.plăncă f . - vergea la plug.p lă n c ă / - chingă la boroană.plăncă / - pană de lemn.planétcă / - prăşitoare de rărit.plantăj de curechi n. - vărzărie.plantăţie / - sfeclărie.p lă să / - gard de stuf.plăsă / - voloc.plăsă / . - plaz.plăsă / - bîrsă.p lă s ă / - fâşie.p lâ s t ă / -p la z .plastíncă / - plaz.plastíncă / - placă de patefon.plăşcă / - rindea cu două cuţite.plăşche/ - m aşină de făcut ghivent.plăşte/ pl. - plăci de metal.platcă / - bucată de pînză la guler.platarcăsca adv. - în buestru. (DD).platform e/ pl. - bare pe loitre.

221

p la tícă / - pană de lemn.plåvă f . - plasă de peşcuit.p låvcă / - luntre.p låv că/ — v. plavă.plåvic m. — marinar.plåvni / - legumărie.plăcea (a) - a îndrăgi.p lă c in t ă / - învîrtită.p lăcin tă dc r ă s ă r i tă / . - pălăria florii-soarelui.P lăcinteni (BDŞ, 1495) - sat. p lă m a d ă / - generaţie. La N.Ţurcanu. p lăm ăd eală / - frămîntătură. p lăm ăd é ţ n. - aluat, p lăm îétic adj. - cafeniu-deschis. plăm îi m. - plămîni. plăm în íu adj. - roşu-deschis. plăsuí (a) - a trece (nisip) printr-o plasă, p lăsu í (a) - a vîntura. La TD. p lă ti (a) o d a to rie - a izbrăni. p lă ti (a) o d a to rie - a se răfui. p lă toşí (a) - a se veştezi. (TD). p lă toşít adj. - veştezit. p lă v å e / -- soi de struguri. (DD). p lăvåi adj. - gălbui, p lăvan adj. - v. plăvai. p lăv ăo å ră adj. - plăviţă. p lă v io å r ă / - plavie mică. plăvíu adj. - v. plăvai. p lăv íţ adj. - v. plăvai. p le ac a tú ră / - loc steip în porumbişte. p le å ftu ră f . - praftoriţă. La I.Creangă. p le å f tu ră / - praftoriţă. (TD). p leåm ă/ - soi, neam. La CADE. p leån n. - pradă de război, p leån n. - v. p lan de casă. p lc ăn ă / - pană (la topor), p leåscă/.' - ploscă.

222 pleåsnă / - băşicuţe pe lim ba c o p lllf lp leåstă / - m îner la cuţit.pleåstăr n. - clei de cizmărie.pleåşă / - nimică. E x p r . N-a lt mnici o pleaşă = n-a ieşit nici o bt in/.ipleåşcă / - com presă.picată / - coadă (de păr).p le å t ă /- E x p r . A umbla cu plclcli utv în t = a se zbate pentru a obţine cevnp le å tă / - mănunchi de fuioare.pleăţ n. - tîrg de vite.pleåţ n. - piaţă de legume.pleåţ n. - stanişte a vitelor.p leåţ n. - Ioc sterp în porumbişte.p lccăţél m. - miel, suge la altă oaii'plefturí (a) - a stropi cu praftoriţa,plefturí (a) - a batjocori.plégiţă / - bufee la jug.plégiţă / - scoabă.plégiţă / - petec de m etal la sapă.p lé g iţă / - chingă la boroană.pléghie/ - lăstărirea tufelor de viepléhe/ - îngrăm ădire de s tu f plutitoipléjiură / - îngrăm ădire de stuf.plescåci m. pl. - snopi îmblătiţi.plescåci m. - maldăr.plescåiţă / - vinăriţă.plcscåiţă / - tro s c o t.plescåiţă / - iarba-fecioarelor.plescavíţă / - mîncărime.plésni / - băşici pe limbă la copii.plésnic adj. - murg-deschis.plésnic adj. - sur am estecat cu negrupleş n. - loc sterp în porumbişte.pleş adj. - chel. La DLR.Pleş (CDŞ, 1437)-m u n te .Pleş (CDŞ, 1437)- p is c . pleşc n. - loc sterp în porumbişte. pleşcå (a) - a cheli, pleşcån m. — chilipirgiu.

plcşcåt m. — chel.pleşcui (a) - a um bla după chilipir, plcşcuit n. - chilipir. (I.Creangă). plcşcúţă/ - ac de prins părul, pleşúg adj. - chel.I'lcşul (CDŞ, 1455)- d e a l . pleşuv adj. - chel. La CADE. pleşuvi (a) - a cheli, p lite f. pl. - mătase de porumb, pletcåncă / - panglică în cosiţe, pletcåncă f. - cureluşă la opinci, plcteåncă / - damigeană. pletcåncă n. - pulover bărbătesc, plctioşcl adj. - pletos.I'lev n. - cană de tinichea. La DU. plevâri n. - încăpere pentru pleavă, plevăríe / - încăpere pentru pleavă, plevclíţă f. - magazie de pleavă, pliviiă / - cîrlionţ. plivnic w. - v. plevari. plivii i ţ ă / - hambar, plfcică / -faraş. plicioåncă/.' - sobă orizontală, plin n. - prizonierat, plini (a) - a îndeplini, plini (a) - a servi. (TD). pli să / - loc adînc în rîu. La CADE.

t plisc n. - cioc. La I.Creangă. plisc n. - capăt ascuţit. La M.Eminescu. pliscoiăt adj. - ţuguiat. La CADE. pliscuşór n. - cioc mic. plită/. - placă de tuci cu găuri, plisniúcă/ - băşică albă pe limbă, plită dc flntînă/ - colac de piatră la puţ. pllleă / - farfurie plată, p llte ă / - farfurioară pentru ceai. p lltc ă / - placă (de schijă) la plită, p lite / pl. - lespezi de piatră, plluliă/ - rachiu prost. La CADE. p l lú ş c ă / - prăşitoare de rărit.

plivi (a) - a curăţa covorul ales. plînsoâre / - boli care provoacă in­somnii şi plînset. La I.Creangă. plînsoâre/ - plînset. La M .Em inescu. plînsóri/ pl. - plînsete. plîntă (a) - a cufunda. (DD). plfntă / - talpă. (Dosoftei). ploădă / - roadă. La D.Cantemir. plod «. - puiet de albini. plod rt. - copil străin, plod «. - copil din flori, plod «. - odraslă.plodi (a) - a se înmulţi. La I.Sbiera.plóiniţă / - stropitoare.plomp m. - plop.plop m. - stîlp Ia streaşina casei.plopărie / - plopiş.Plopeşti în slatină (CDŞ, 1429) - sat. plopoăică/ - plop alb.Plopul (CDŞ, 1411)- s e m n de hotar. Plopul (CDŞ, 1411) - măgură.Plopul (CDŞ, 1456) - pîrău.ploscar m. - paharnic.ploscă/ - carafa de lemn.ploscă / - împăcare. E x p r. A beaplosca = a cinsti după ce s-au împăcat.p loscă/ - carafă de vin (rotundă).ploscăúţ n. - cleşte de cizmărie.ploschíni m. pl. - cînepă pentru sămînţă.ploşnicioâră / - pară pădureaţă.plóşniţ m. - păr pădureţ.ploşniţă / - păduche de lemn.plóştină / - zonă mocirloasă.plotéţ n. - plută (la undiţă).plotoşíte adj. - istovite.plufturu í (a) - a dojeni.plug de p ră ş i t«. - prăşitoare de rărit.plugån «. - plug mare. (TD).

223

plugar n. - urător cu pluguşorul.plugari m. pl. - urători dc revelion. (TD).plugăråş m. - urător cu pluguşorul.plugăråşi m. pl. - urători.plugărí (a) - a ara.plugurél rt. - obicei de Anul Nou.pluguşór n. - obicei de Anul Nou.plujåncă f. - prăşitoare de rărit.plujóc rt. - v. plujancă.plumb de scris rt. - creion.plumb rt. - creion. La DU.plum b dc placă rt. - creion. La DLR.plumb dc carandaş n. - mină de creion.plum buí (a) - a se împietri. (DD).plutaş m. - plop alb.plutaş m. - pescar care trage năvodul.plútă f. - loc de dubit (topit) cînepă.plutărí (a) - a merge cu pluta pe apă.p lu tă r íe / — transportarea lemnelor.plútniţă f - nufăr.poåc f. - ciumăfae.poåcă f. - lovitură. E x p r. A da o poa-că = a da o palm ă cuiva.poala vintirei f. — gardul vintirei.poale f. p l . - covoraşe pe laviţă. (ALM).poåma-dracului f. - verigar.p o å m a -c în e lu i/- z îrn ă .poamă f - struguri. La M.Eminescu,I.Teodoreanu, M .Sadoveanu, Gr.Vieru,Gh.V.Madan, l.Druţă, P.Zadnipru.poamă f. - vie.poamă f. — vişină.poamă f . - fel de a fi. (TD).poåmă de pom f. - vişină.poåmă vie f. - vie.poamă grecească f. — agriş.poåm ă rea f. - om de nimic. La TDRG.poåme f. pl. - pom uşoare.

224 poăm pă f. - m aşină de stropit, p o å r ă /- în c o n tr a r e . E x p r . A se pun. în p o a ră = a se împotrivi cuiva, p oårcă f. - scroafa, poårcă f. - j o c de copii: de-a poarca p o a rtă (BDŞ, 1470) - în doc. lui fan cel Mare.p o å r tă f. - trecătoare. (I.Creangă). p o a rtă (BDŞ, 1491) - «poarta sfintei mănăstiri».p ocăneåţă f. - clopot mic la oi. pochihéci rt. - lopăţică cu găuri la sul poch inéţ rt. - oală mică. (Th.Holban). póci vb. pers. Iprez. (de la a putea), pocinóc rt. - fir sucit, la început, pocinóc n. - primul fus tors. pocinog n. - bun început. La I.Creangfl pocím b n. - ciot de copac, pocím b rt. - buturugă, pocit adj. - stîlcit. (l.D ruţă). p o c itu ră f. - oftalmie (la cai), pociúm m. - ciot. (DD). pociúm b m. - par scurt. La DU. pociúng m. — v. pocium . poeîneţ n. - pioneză, p o c îrjît adj. - zgîrcit. p o c îrţån itt.- ţăran necăjit, poclådă f. - pătură sub şa. La I.Creangă. poclíd rt. - loc pentru mîncare la pui. poclít rt. - coşul trăsurii. La I.Creangă. poclít n. - coviltir. La I.Creangă. poclít rt. - lemneală. poclít rt. - acoperiş la casă. poclít rt. - şopron pentru fîn. poclít rt. - um brar pentru vite. pocloåne n. pl. - daruri. (TD). poclón n. - plocon. La V.AIecsandri. poclón (BDŞ, 1490) - în doc. lui Şte­fan cel Mare. poclón n. - dar.

I

fpodoní (a) - a ploconi, podoníci m. pl. - tufe pe care viermii I' mătase depun gogoaşe.

pocloníre f - ploconire.Iiodónul n. - oraţie la nuntă, pocneălă f - zgomot. La V.Vasilache. p o cn c le / pl. - plesnitură, pocni (a) - a păli (pe cineva).

I pocnit m. - dracul, pocnitoare f. - ciumăfae. pocói ttt. - litera “n ” în slavona veche. I'upă şi profesor se încep cu pocoi, ca

K j / substantivul porcule. (I.Creangă). pocornicioâră f. - gîtar (la căpăstru), pocostít adj. - poleit. (TD). pocostít adj. - smălţuit. (TD). pocriş n. - capac de acoperit oala. pocriş n. - căpăcel la cercurile plitei, pocriş n. - şandrama la bucătăria de vară. pocriş n. - vas de lut pentru muls oile. pocriş n. - capac la sicriu, pocriş n. - hîrdău.pocriş n. - capac de lemn pentru căl-d u re .

pocríşcă f. - capac pentru oala de lapte, pocríşcă f. - capac la cratiţă. pocríşcă f. - fund de acoperit căldarea, pocrítcă f. - fată care a născut din flori, p o c ro å v e / pl. - numele popular al săr-

' iiftlorii Acoperemîntul Maicii Domnului, pocróv n. - acoperăm înt. pocrovăţ n. - covoraş cu ciucuri, pocroveţ (BDŞ, 1462) - în doc. lui Ştefan cel Mare.p ó c s ă / - ciudă. E x p r. A p rin d e poc-

pc cineva = a avea ciudă pe cineva, pócsîe f. - necaz. E x p r. A avea pocsîe

ii avea necaz, pod n. — plaz. pod n. - hăţuri.pod n. - pînză albă la streaşină.

pod m utător n. - pod umblător, pod m ărgător n. - pod pe bărci, pod trăgători n. - pod umblător, podăn m. - rumîn, ţăran robit. I.Sbiera. podăr m. - dregător, strîngea podăritul. podăr m. - măturător de stradă. CADE. podărít n. - taxă pentru pod. podbål n. - plantă erbacee. La C.Hogaş, pod boa re n. pl. - tocuri, podbóică f. - plăm ădeală cu drojdii, podéa f. - duşumea, podéală f. - duşumea. La CADE. podéală de sus f. - plafon, podéţ n. - pod la coteţ, podgoréan m. - viticultor. La TDRG. podgoríu adj. - acoperit de vii. podghiåz n. - brambura. E x p r. în podghiåzuri = fără rost. La I.Creangă. podghiåz n. - bandă de jefuitori, podhórnişi n. - curea Ia căpeţeală. podhórniţă f. - policioară (la jug). DU. podhórniţă /. - gîtar (la căpăstru), pódină f. - scîndură la duşumea, pódină f. - partea de jos a unei şire. pódină f. - tavan. La TDRG. pódină f. - gozură. podiş n. - platou. (C.Negruzzi). podiş n. - podeţ. La V.AIecsandri. podíşcă f. - pod umblător. La TDRG. podişór n. - blidar (mobilă), podişór n. - blidar (în perete), podişór n. - m asă de bucătărie, podit adj. - dopuroasă (lînă). podm ét n. - mom eală. La DLR. podm óji m. pl. - lam be la căruţă, podm ól n. - povîm iş. (TD). podm ól n. - năm olire. La TDRG. podnós n. - tava.

225

m

p o d o a b ă / - insectă parazită. La CADE. podob í (a) - a împodobi. La CADE. podoghí (a) - a împodobi. (TD). p odó ică/ - pervaz, po dó im ă/ - chingă Ia căruţă, po dó im ă/ - elem ent la cotigă. Podolenii (BDŞ, 1479)- s a t . p o d o ró jn ă / - dispoziţie pentru cai de poştă. La V.AIecsandri. DEX. podsåc n. - minciog, p o d şău că / - spaţiu sub streaşină, podul osiei n. - lemn la osia căruţei, podu lé ţ n. - podeţ, p o du ré le n. pl. - ştergare la prapore. poduri n. pl. - pomene la înmonnîntare. podvål n. - căpătîi la butoi, podvål n. - pivniţă (în subsolul casei), p o d v o å d ă / - obligaţie a ţăranilor din M oldova în folosul domniei, mai ales în vreme de război. La DIM, TDRG. podvoådă / - corvadă. p o d v o åră / - pridvor, pod v o d år m. - cărăuş, podvodărí (a) - a se ocupa cu cărăuşia. Pocni (BDŞ, 1503) - pădure.P ocniţa C a lu lu i (BDŞ, 1472) - semn de hotar.P oeniţa T od ireştilo r (BDŞ, 1473) - semn de hotar.poeniţa (BDŞ, 1473) - linie de hotar.poeníţă / - coteţ.poeţîcă/ - coteţ.p o fteå lă / - invitaţie. La TDRG.po ftíre /.' - poftorire. La CADE.p o ftíre / — gustare. La E.Sevastos.poftíre / - urare. La M .Kogălniceanu.poftós adj. — pofticios.pogån adj. - slut. La I.Sbiera. La DLR.pogån adj. - stîlcit. (I. Creangă).

226 poghibålă / - cînepă necrescută. poghibålă / - ştrengar. La DLR. poghírcă/ - resturi de cînepă. p o g h ír c ă / - prichindel, pogîrci (a) - a culege spice. La DU, pogîrjit adj. - zgîrcit. La CADE. pogîrnitoåre/ - curea la căpeţealn pogón n. - m ăsură de suprafaţă, pogón n. - lot de păm înt. La V. Aloi ■ sandri.pogón fălcesc n. - v. pogon, pogonåri m. pl. - cai de povară, pogonărít n. - dajdie în bani. pogonărítul pe vii n. - dare în bani pogonărítul pe păpuşoi n . - dare i m

bani plătită de toate categoriile dc |A rani din Moldova.pogonărítul pe tutun n. - dare de 4 Ici pentru un pogon de tutun, pogonésc adj. - m ăsură de suprafaţa pogoníci m. pl. - cei care m înă boii. pogór n. - teren cultivat. (TD). pogorî (a) - a coborî, pogorî (a) - a se înjosi. La B.R Hn> deu.pogorîş n. - coborîş. La B.P.Haşdeu. pogribån m. - poreclă. (Th.Holban). pogrom n. - atacuri banditeşti conii.i orînduirii constituţionale, pogrom ist n. - persoană extremist-iui ţionalistă care participă la pogromuri, pohåce/ - turtă cu orez. La C.Negruz/.i, pohfălă / - laudă. (Gr.Ureche). pohîrní (a) - a răsturna. La D. Cantemir, pohoåre/ pl. - poveri. (TD). pohoåţă / - codoşcă. pohóţ m. - ticălos. La I.Creangă. pohód n. - E x p r. A duce în pohod a duce calul de căpăstru, pohód n. - căpăstru, pohódnic n. - cal ţinut în căpăstru.

|HiIii'hIiiIc n. cal dus de căpăstru, ftiilioil iilolr m. - pescar (duce peştele). I'i.liniiiln / boală de ochi. La CADE.| ih I ih i i{ h i . soldat în arm ata rusă. pulión | i i i copil neastîmpărat. poliu ii |éş li adj. - care de campanie. |H il it i i i (fc/ concentrare, polioi nici n. - curea la căpeţeală. polioi nici (a ) - a lega pohom iţa. polon n ic io a r ă / - policioară la jug.

ni|îi /. - curea la căpeţeală. pohói n l ţ ă / - policioara jugului, poluri» i i . - pivniţă, pol ii pleavă de aldani. (Th.Holban). I'iilmia (BDŞ, 1488)- s a t .I'oluiiii Boldii (BDŞ, 1473)- s e m n de Imliiil'iiliina Boului (BDŞ, 1 4 9 9 )-se m n de Imliiil'oluna lui C h ip ria n (CDŞ, 1420) - ««•iun dc hotar.CoIi i i i i i D eocheaţilo r (BDŞ, 1478) - «•'iun dc hotar.l'oluna IMunceluI(BDŞ, 1473)-s e m n ■ li’ hotar.l'oluna Paltinului (BDŞ, 1491 )-sem n iln hotar.I'nlnna U rseşti (BDŞ, 1 4 8 1 )-se m n d e hol nr.|iolnfl pe T azlău (CDŞ, 1400 )- s e m n il>' hotar.l'oluna S tan (BDŞ, 1458 )-b o ie r , p o l i t ia / - coteţ. La A l.Donici. politia /. - coştereaţă. La N.Gane. politia /.' -şo p ro n . LaC .H ogaş, politia /.' - adăpost în cîmp. politia /. - gogineaţă. politia /.' - grajd pentru vite. poi | l i - a / - coteţ.l'o |m (BDŞ, 1472) - fratele lui Tăbuci. po |itr n ferbinţeală. La N.Ţurcanu.

po jår n. - rujeolă. La M .Sadoveanu. po jår n. - incendiu. La C.Negruzzi. po jăr n. - rug. La M .Sadoveanu. po jår n. - foc. E x p r. A da po jar = a da foc. La C.Negruzzi. pojår n. - roşaţa zorilor, p o jăr n. - înflăcărare. (V.AIecsandri). p o jă rn ă / - saca.pojârnic m. - pompier. La V.AIecsandri. p o jârn iţă / - plantă cu flori galbene. Pojăreni (CDŞ, 1443)- s a t .Pojăreşti (CDŞ, 1443)- s a t .Pojărîta (BDŞ, 1495) - pîrîu. pojărnicíe / - cazarm a pompierilor, pojăroăică / - pajură. (TD). pojíjie/ - agoniseală. La DLR. pojijie/ - avere. La V.AIecsandri. polătă/ - palat, cămară. La Dosofitei. pólcă/ - jachetă femeiască. La DLR. pólcă / - pufoaică.pólcă / - prăşitoare de rărit porumbul.pólcă / - m intean femeiesc. La DU.pólcúţă / - polcă (haină) mică. DLR.polécră / - poreclă.polehníţă / - om ăt zgrunţuros.poléu n. - lan de grîne.pólic n. - laviţă.pólică/ - m odel de tunsoare.pólică/ - zuluf.polícică / - cormană.policúţă / - policioară. (A.Gorovei).poligni (a) - a se apleca (grînele).polignít adj. - culcat la păm înt. (DD).polílcă/ - prăşitoare de rărit porumbul.polim ă / - soi (rău). La T.Pamfile.polisådnic n. - gărduţ la prispă.polişér rt. - blidar.polişioără n. - blidar.

227

polişíe f. - polei, pe crengi. (DD). polişíe f. - lapoviţă. politică f. - cîrlionţ. politică f. - buclă.politici (a) - a pune la cale. (I. Neculce). politici (a) - a îndruma. La V. Drăghici. politici (a) - a se folosi. La TDRG. politicit adj. — civilizat, póliţ n. - blidar, poliţåri n. - blidari, poliţă cu ra f tu r i f. - blidar, p o li ţă / - blidar (mobilă), p o li ţă / - blidar (în părete), p o li ţă / - cotruţă. poliţă / - pervaz, poliţă / - cormană. p o liv å ln iţă / - stropitoare, polivån n. - stropitoare, p o liv ân că / - stropitoare, polivânic n. - stropitoare, polivizåtor n. - m aşină de stropit, polívnic n. - încăpere pentru pleavă, polizări m. - roată de tocilă, polobóc n. - butoi. La Al.Donici. polobocél n. - butoiaş. La M. Eminescu. polócră / - poreclă, polocrí (a) - a porecli, pológ n. - cînepă lăsată să se usuce, pológ n. - năvală. (S.F.Marian). pológ n. - brazdă cosită. La TDRG. pológ n. - otcoş. La CADE. pológ n. - grămăjoară. (TD). polog n. - scoarţă. La N.Ţurcanu. pológ n. - covor.pológ n. - apărător de ţînţari, baldahin. pológ n. - brazdă. E x p r. A s ta polog = a sta, a zace la pămînt. pológ în ră c la t n. - păretar în dame.

228 pologår m. - lucrător, adună poloagele.pologaş m. - v. pologar.pologí (a) - a cosi brazde.pologí (a se) — a se pătuli. La TDRG.pologít n. - pologire. (T. Pamfile).polomoti (a) - a bodogăni.polonic n. - linguroi. La E.Sevastos.polonic n. - lingură mare.polonic n. - strecurătoare.polonic n. - ciorbalîc.polonic n. - cratiţă.polonic n. - teică.polóvnic n. - încăpere pentru pleavă.polúdă / - oftalmie la cai. (TD).polúşcă / - monedă de aramă.pólveni m. - flacără.pom n. - copăcel la înmormîntare.pom n. - tulpină.pom agúţ m. - dud.pom cu bortă m. - copac scorburos.pom cu corbură m. - copac scorburos.pom cu scurbătură m. - scorburos.pom ană/ - rost. E x p r . Nu-i pomană= n-are rost.pom ană / - colac la înmormîntare. pom ăríe/ - fructe, pomăi (a) - a se ofili, pomăit adj. - uscat. La T.Pamfile. pomănår m. - cerşetor, pom ănăr m. — roman, ţigan, pomărit n. - pomicultură. La TDRG. pomăt n. — livadă. Ceia ce vor intra în vie sau în pomăt pentru să mănînce nu­mai poame, să nu să certe. (Pravila lui Vasile Lupu). pomat n. - sad. La CADE. pomăzånic m. - uns al lui Dumnezeu, pomăzuí (a) - a învesti. (M.Sadoveanu). pom ăzuít adj. - uns, învestit, pomélnic n. - pomenic. (CM ).

pom eni (a) - a am inti. E x p r . U nde se pom eneşte? = nici vorbă, nici pom e­neală. La TDRG. pom enire f — păm ete. (CM), pom ét m. - livadă. La N .Ţurcanu. pom éturi f. - poame, fructe. La TDRG. pom ihéţ n. - pînză de păianjen, pom inóc n. — dar. La Dosoftei. pom inteån m. - răzeş. La TD. pom isteålă f. - ceamur. pom íţă f. - pom uşoare. La I.Sbiera. pom iţél n. - grădină. La T.Pamfile. pom înt n. - podea (de lut), pom înt tîr li t n. - păm înt gunoios. pom ínt tocm a n. - şes. pom în tå (a) - a îm proprietări, pom óc n. - loc pentru topit cînepă. pom oroåcă f. — chiciură, pom oroåcă f. - brumă, pom oroåce - fructe uscate. S.F. Marian, p om oroåncă f. - portocală, pom ósnă f - fundul căruţei, p o m o s te å lă / - tem elie bătătorită, pom óste f. - ridicătură de pămînt. pom osti (a) - a bătători tem elia casei, pom óstină - podul carului, căruţei. La DLR.pom óştină f. - pod. La I.Creangă.po m o tú f n. - mătăuz. La CADE.pom ozóc n. - pensulă.pom păi (a) - a stropi.póm uri n. pl. - pomi (la înmormîntare).p o m u şo âră f . - coacăză. La DLR.pom úţă f. - poam ă. (S.F.Marian).pónci n. - povîrniş. La DU.ponihós adj. - saşiu. (DD).ponógi m.pl. - tălpigi.ponór n. — coastă abruptă.p onó r n. - dolină. La DEX.p onór n. - pod plutitor.ponorî (a) - a prăvăli. La C.Stamati.

ponorî (a) - a doborî (copacul).ponorít adj. - prăvălit. La M.Eminescu.ponorit adj. - surpat.ponorít adj. - hopuroasă.ponorîtúră f. - surpătură.ponorós adj. - surpat.ponós n. - hulă, clevetire.ponós n. - consecinţă. E x p r. A trageponoasele = a fi învinuit. La DELM .ponós n. - aluzie. La I.Creangă.ponosî (a) - a se învechi (o haină).ponosită adj. - purtată. La Săptămîna.ponoslåş m. - reclamant. La S.F.Marian.ponóslu rt. — plîngere.ponóslui (a) - a pîrî. La P.Ispirescu.ponosluire f. - plîngere.ponosluitór m. - clevetitor.pop n. - pat la vîrtelniţă. La DU.pop n. - par pentru bătut stîlpi.pop n. - stîlp la streaşină.pop n. - par la codatele puţului.pop n. - glugă de porumb.pop rt. - mănunchi de cînepă.pop n. - proptea. La C. Hogaş.pop m. - pe care se fixează nicovala.popåncă f. - ciupercă.popantău n. - proptea (la gard).popas n. - oturac. (CM).pópă m. - sprijin la căprior.pópă m. - stîlp la streaşină.pópă m. - post. E x p r. Zi de popă = zide post. (CADE).popénchi m. - ciupercă com estibilă, popic n. - lemnişor (joc în popice), popír n. - tăietură pe un copac. Popişoara (CDŞs, 1502) - fîntînă. popivnic m. - piperul lupului. La DU. popîc interj. - tronc, popîlni (a) - a umple cu ochi.

229

pop îln ire f. - umplere cu ochi. pop îln it adj. - plin cu ochi. pop îndåc n. - om scund, pop îndău n. - băiat m ic de statură, popîndóc m. — copil. La CADE. pop îndzâc n. — plută din stufăriş, p o p îrţâc n. - crăcånă prinsă la cotigă, p o p îrţâc n. - proptea, popón n. — învelitoare pe cal. popóncă f. - procovăţ. poponéţ n. - volbură. La DU. poponeţ m. - sfeşnic. La C. Hogaş, poponéţ m. - întreg, rotunjit. E x p r. A scoate poponeţ = a scoate gata făcut, poponéţ m. - neaşteptat. E x p r. A veni poponeţ = a veni ca din senin, poponéţ m. - înţepenit. E x p r. A sta poponeţ = a sta (a răm îne) în picioare, poponéţ n. - fitil (la lampă), p o p o n é ţn. - opaiţ, poponéţ n. - sprijin la căpriorul casei, poponéţ n. - cătină (fructul), p o p o ra ţie / - popor. La V.AIecsandri. popo ran i m. pl. - oameni simpli, poporani m. pl. - enoriaşi. La I.Creangă. p opré /.' - proptea (la frînghia cu rufe), pop rcå lă f. - arest la domiciliu, popréşn ic n. - grindă (Ia casă), pop ri (a) - a propti. La I.Creangă. p o p ri (a) — a împiedica.Popricani (BDŞ, 1476) - selişte. poprígă f. - gîtar (la căpăstru), popritór n. - ham fară “ju g ” , popritór n. - proptea, poprúşcă f. - curea la pantaloni, popşoâe f. pl. - porumbişte. popşoéş m. - crin.popşóiniţă f. - teren de floarea-soare- lui. Popşom iţă de răsărită. (DD).

230 popşói n. - porumb.popşói n. - stînjenel.popşói cu grăunţe m. - cocean necurat.Popuţ (BDŞ, 1470)- ţ ig a n .Popuţă Răţoi (BDŞ, 1487) —căpetenie, porådă f. - sfat. (TD). porâiburi n. pl. - baliverne, porăí (a se) - a trebălui prin casă. porăí (a) - a ajuta nuntă, p o ră ito å re / - bucătăreasă la nuntă. Porc Ion (CDŞ) - ceâşnic. porcân n. - căpiţă de fîn. La Săptămîna. porcån n. - glugă. (TD). porcân m. - porc mare şi gras. porcân m. - obrăznicătură, porcân n. - grămadă. (TD).Porcari (BDŞ, 1473)-b o ie r , pórcă f. - călcîi la plug. porcănél n. - grăm ăjoară de fîn. porcăní (a) - a aduna (fînul). porcăreâţă f. - gogineaţă pe butuci, porcăråe f. - mulţime de porci, porcărâş m. -coada-vacii.Porceşti (CDŞ, 1448) - sat.pórci m. pl. - E x p r. Cînd or zburaporcii = niciodată.porcină f. - iarbă grasă. La DU.porcină f. - carne de porc. La DLR.porecli (a) - a porocli. (CM).poréncic m. - corlåtă la pod.porfín n. - parfum.porghíce f. - cînepă necrescută. CADE.p o r i c â l e pl. - fructe de to t felul.porîmbă f. - porumbică (fruct). CADE.pornéală f. - plămădeală.pornéală f. - pornirea turmei la păscut.pornéală f. - loc de păscut.pornicioâră f. - policioară (la plug).pornire f. - furie. La C.Negruzzi.poróclă f. - poreclă.

p u ro g â n ie / - păţanie. La I.Sbiera. porón n. — pod umblător, poróncă f. - rugăminte, poróncă / - însărcinare. La CADE. poróncă / - chezăşie, poróncă / - veste, poroní (a) - a se surpa.| k no nit adj. - surpat.porpăí (a) — a scurma.p o r ta r m. - mare dregător. La DIM.I'o r ta ri (BDŞ, 1491)- s a t .Portari (BDŞ, 1495) - localitate, portâş m. - stîlp. (TD). portcură / - ureche pentru curea, portihâci n. - zăvor la războiul de ţesut, portiţă / - gurar la plită, portiţă / - ochi mobil la fereastră, portiţă la cuptor f. - gurar. portnoåică f. - croitoreasă, portomanetă / — portmoneu. porturi f. pl. — purtări. La TD. porumbåc m. — pasăre pestriţă, porumbar m. - arbust sălbatic, porumbåc adj. — cu pete diferite (cal), p o ru m b ă / - fructul mărăcinului, porumbăcél adj. - suriu. La E. Sevastos. p o ru m b éa / — fructul porumbarului, porum bef. pl. — porum brele (fructe), porumbreå f. - arbust sălbatic, porumbréi m. pl. — porumbrişte. porumbrél m. - porum bar (arbust), porumbrică / - fructul porumbrelului. porum biţă / - fructul porumbarului, porum bríe/ - desiş cu porumbréi. porunceålă/ - ordin, porunci (a) - a ordona. La DU. p o sa d ă / - aşezare de m eşteşugari din preajma unei cetăţi moldoveneşti, posadă / - bir pentru întreţinerea gar­nizoanelor din cetăţi. La DIM.

p o såd că / hot. - legarea năvodului, posådnic m. - dregător care administra posada.posădí (a) - a aşeza. (Dosoftei). posădíre/ - m ontarea plaselor, posăí (a) - a m ocni (focul), posconíţă/ - cînepă stearpă, posconíţă/ - cînepă de sămînţă. posesăríe / — arendă. (DD). posésie/ - m oşie. La DLR. posésie/ - arendă. La V.AIecsandri. posesor m. - arendaş. La C.Negruzzi. posleţ rt. - rachiu prost. La DU. poslíd n. - lînă proastă, posm ag m. - pesmet. La DLR. posmăgéi m. p i - biscuiţi de casă. posmagi (a) - a presăra cu pesmeţi pisaţi, posm ăgít adj. - uscat. La TDRG. posm édz m. p. - pateuri, posmól n. - grămadă. La CADE, DD. posmól rt. - grămadă. (E.Sevastos). posodí (a) - a aşeza plasa pe frînghii. posodí (a) - a lega o plasă pescărească, pospai n. - p raf la moară, pospai (a) - a prăşi pe alocuri. (DD). p o sp ă ia lă / - spoială. La TDRG. p o sp ă iă lă / - lucru făcut de mîntuială. posta tă/.’ - parte dintr-un lot. La CADE. postav (BDŞ, 14 6 0 ) - ţesătură, postăţí (a) — a parcela, posté/ - posteucă, postélnic m. - dregător de curte. DIM. postelnic m. -s tra to m ic . postélnic m - titlu onorific boierilor fără atribuţii (sec. XIX). La C.Negruzzi. postélnic al doilea m. - ajutor de pos­telnic.poste ln iceåsă/ - soţia postelnicului, postelnicél m. — slujitor al curţii.

231

postelnicie / — dregătoria de postelnic, posteucă / - piedică la roata (căruţei), postéucă f. - proptea, postéucă f. - lemn pentru sprijinirea osiei căruţei. La DU. postim énte n. pl. - căpătîe la butoaie, postîrnåc n. - cufundar. postoléucă / - cîrjă. postoróncă / - curea la ham. postoróncă f. - lichea. La I.Creangă. postoróncă f. - curea Ia jug. postoróncă f - cheutoare la hulubă, p o sto r ó n c ă / - lanţ la osia căruţei, postoróncă / - lăturaş. E x p r . Cal Ia postoroncă = cal lăturaş, poşăică/ - vin prost. (Th.Holban). póşi vb. pers. I, sing. prez. (de la a pu­tea) - pot. (TD). poştalion m. -p o ş ta r . poştalion m. - cal de poştă, poştånie/ - anecdotă, póştă/ - glonte. La CADE. potaie/ - canalie. (Gr.Vieru). potaie/ - haită.potclătcă / - căptuşeală la cizme, potcoavă - unealtă de înfundat bu- toaele.poticâlă (înfrîngere)/ - zdrumicare. potică / - cărare. La V.AIecsandri. potícă / - pîrleaz. potică / - urmă lăsată de un şuvoi, potícă / - jgheab la teasc, poticeă / - cărăruşă. La CADE. poticni (a) - a podidi. La TD. poticúţă / - cărărue. La CADE. potir n. — corolă. La DLR. potiråş m. - oştean dintr-o poteră, potiră / - cete de oameni înarmaţi, potîng n. — piedică la căruţă.

232 potîng n. - tra is tă pentru mîncare la cai. potîngós adj. - noduros. La CADL. p o tîrn íc h e / - femeie m ică de statui ;V p o tlå tc ă / - căptuşeală, p o t lå tc ă / - meşină. p o tlé ică/ - v. po tc lătcă . potlóg n. - loc sterp în porumbişte. potlóg n. - vechitură, po tlogar m. - pungaş. La C.Negruzzi. po tlogărie/ - pungăşie. V. Alecsandri po tlo g ării adj. - pungăsit. La TDRG potnógi w. pl. - v. ponogi. po to g rafíe / - fotografie, potoli (a) - a mîlcomi. (CM), potoli (a) - a pătuli. potolit adj. - pătulit. (TD). po toåe / - ceată (de copii), po top i (a) - a pustii. La C.Negruzzi. po topi (a) - a nimici, p o tr ic â lă / - unealtă de găurit, po tricalíu adj. - portocaliu, po trică lí (a) - a găuri. La D.Cantemir. p o tr iv ă / - pereche. (TD). po triv i (a) - a aranja. (DD). po trivn ic m. - duşman, p o triv n ică / - pereche. (TD). po triv it adj. - educat. (DD). p o tro ac ă / - ţintătură. La CADE. po tróc n. - ciorbă. (Şezătoarea), p o tşă u că / - fronton, p o v å rc ă / - cratiţă. p o v ârcă / - linguroi. povarnag iu m. - rachier. La DLR. p o v a rn ă / - instalaţie de făcut rachiu, povăţ n. - îndrumare. La CADE. p o v ă rn ă rie / - cazan de rachiu, p o v íd lă / - m a g iu n . (V.AIecsandri). pov íd lă / - magiun. (TD). po v íd lă / - dulceaţă, pov íd lă / - bulion de roşii.

povídlă de pătlăge le f. - bulion, p u v llic ă / -v o lb u ră , p o v lr lă / - magiun, pnvod n. - dîrlog.povodéţ n. - sfoară ce distanţează cîrli- ■ cli- carmacelor.puvodnic m. - cal dus de căpăstru.povodnic m. — pescar de rezervă.povodnic m. — v. pohodnic.povodnicår m. - v. povodnic (pescar).po/. ii. - portret mare.po/.slr m. — fotograf.pA/.ft/ - fotografie.po/.derărăe f - puzderie multă.po/.derie f. — puzderie.po/.fc f. - fotografie.po/.í (a) - a se fotografia.po/.năş m. -p ă c ă lic i. La DU.póznă /.' - bizarerie. La DU.pm hîtă f. - străbunică.pnk 'ică f. - cataramă.prag n. - partea de jos a burţiip r a l ia g h í ţă / — ciupercă comestibilă.pi ;iliaghíţă f - carne proaspătă.pi :■ liăiţă f. - ciupercă. La CADE.prah o ån e f. pl. - lambe la căruţă.pi iiinic n. - mai de rufe.p ra j n. - praz.prajóc n. - săpătoare de rărit porumbul. IV aluţa (BDŞ, 1487)- s ă la ş , p ram a tie f. - femeie uşuratică, p ram a tii f. pl. - bizarerii, p ram atió s adj. - glumeţ, pi ânic n. - mai de rufe. p ran icå (a) — a bate (rufele, pînza). pi ap n. - steag (la biserică), pi apalóg n. - om venit din alt sat. pi apaşn íc n. - săpătoare de rărit, pi â p u r n. - steag bisericesc. La CADE. p ra p u r n. - bacşiş pentru m ireasa din a li sat.

pråpur n. - obicei de nuntă, prapuri n. pl. - grăsim e la intestine, prasadícă f. - pară pădureaţă. pråsă f. - fier de călcat, pråscă f. - fier de călcat, praşcău m. - derbedeu. (S.F.M arian). prascuí (a) — a călca cu fierul de călcat, pråşă / - săpare. La TDRG. praşóucă f. - săpătoare de rărit, praşóucă f. - cultivator pentru afînare. praşovíc n. - săpătoare de rărit, praşuí (a) - a săpa. pratéte m. - străbunic, prav n. - p raf (de puşcă), pråvăţ n. - ţel. La C.Conachi. pråvăţ n. - călăuză. La C.Negruzzi. pravilă f. - cod de legi. Pravila lui Va­sile Lupu.pravílcă f. - lopăţică (de uns pereţii), pravilicéşte adv. - legitim. V.AIecsandri. pravoslåvie f. - ortodoxie, pravoslavnic adj. - ortodox, pravoslavnic m. - credincios ortodox, pravoslavnicíe f. - religia ortodoxă, prăbuşitúră f. -d a rîm ă tu ră . prăci adv. - cu totul. La I.Sbiera. prădăciúne f —jefuire, prăfturí (a) - a batjocori pe cineva, prăjålă f. - tocană cu carne, prăjålă f. - prăjitură pentru ciorbă, prăji (a) - a privi.prăji (a) - a privi. Cu prăjitul = cuvăzutul.prăji (a) - a se uita. (TD). prăji (a) - a se oglindi, prăji (a) — a se usca la soare, prăjină f. - m ăsură pentru lungimi, prăjină f. - veche unitate de m ăsură a ariei, egală în M oldova cu 26,76 mr.

233

prăjină / — instrument de măsurare a suprafeţelor. (T. Pamfile). prăjiníţă / - prăjină mică. prăjit n. - privit. E x p r. Cu prăjitul = cu privitul.prăjitúră de ouă / - ju m ă ri. prăjiţăi m. pl. - prăjituri, prămîndi (a) - a locui. Prămîndeşte prin codri ca pasărea. (Psaltirea Şche- iană).prăpadå (a) - a prăda, p r ă p a stie / — nenorocire, p ră p ă d én ie / - pricina pierzaniei, prăpădénie/ - prim ejdie mare. prăpădenie/ - primejdie, p ră p ă d é n ie / - concenie. La CADE. prăpădi (a) - a pierde. La C. Negruzzi. prăpădi (a) - a conceni. La CADE. prăpădit ad j.- pierdut. La C.Negruzzi. prăpăsténie / — pierzanie, p răp ăstu ire/ - prăvălire. La C.Hogaş, prăpurícă / - văl la mireasă, prăsâda / - joc popular, prăsåde m ălăeţe/ pl. - pere zemoase, prăsădi (a) - a sădi, a răsădi, p r ă så lă / - m îner la cuţit, prăsădări n. - păr. prăsădåri n. - păr pădureţ, prăsădzăl m. - păr mic. prăşi (a) — a săpa. prăşíre / - ţăm uirea porumbului, prăşit n. - săpat. La T.Pamfile. prăşitór/w. - săpător. La Al.Vlahuţă. p r ă ş itú r ă / - săpătură. La T.Pamfile. p r ă ş t ilă / - şindrilă. La DU. prăştină / - prăjină pe coama casei, prăştínă / - tescovină, prăştină / - boştină. prăştínă/ - prăjină la corlatele puţului.

234 prăvål n. - cascadă mică. prăvălâtic adj. - povîmit. M. Eminescu prăvălíş n. - povîmiş. La V.Alecsandri prăvălit a d j.- surpat. La M .Eminescu. preamói n. - vin negru, preăsenă/ - curea lată la ham. preåtcă / - beţişoare cruciş în stup. precístă adj. - m aica Domnului, precistă / - preacurata. (O. Goga). precistuí (a) - a îm părtăşi. (TD). precît adv. - cît. La V.AIecsandri. precovîrşí (a) - a precumpăni. I.CreangA precupeţi (a) - a neguţători. (TD). precupí (a) - a trafica. La V. Alecsandri predănie/ - tradiţie. La TDRG. prcdoslóvie / - precuvîntare. preducea/ - priboi. La DU. preface (a se) - niznai. E x p r. A o face pe niznaiul = a sim ula indiferen­ţă. E x p r . A se face niznai = a se pre­face că nu ştie nimic, prejmét n. - preajmă. La P.Ispirescu. préjiţă/ - balama, p rejm u ír e / - loc îngrădit, prelípcă/ - încăpere adiacentă casei, p r e lú c ă / - poiană între dealuri, prelungăt adj. - foarte lung. (TD). prem înteån m. — păm întean. prent n. - vergea la coarnele plugului, prent n. - vergele la loitrele carului, prepeleac n. - crăcånă pentru oale. prepeleac n. - proptea, prepeléci m. - căpiţă de fîn. T.Pamfile prepelicår m. - câine de vînătoare. prepelicioåră / — căpiţă mică. prepelicit a d j - legatul viţei de araci, prepeliţă / - pană la piatra rîşniţei. prescură/ - covoraş, prepus n. - bănuială. (Gr.Ureche). presún n. - curea la ham.

1111 su ră (a) - a îm prăştia. La DLR.|n em irat adj. — împrăştiat. La CADE. |ii c lcar n. - sfredel. La C.Hogaş, pi ( lin in. - prieten.|)i i'ţilluí (a) - a aprecia. La Al.Vlahuţă. |iM'|iUuíre / - evaluare. La Al.Vlahuţă. |u c|îH uitór m. - preţuitor. La N.Gane. ricu ţeseuI (CDŞ, 1400, 1409)-b o ie r , preucå (a) — a treiera cu mulţi cai. preveştí (a) - a curge peste margini, preveştí (a) - a se usca. La CADE. p ic v ílă / - grindă la gardurile de pescuit, prlím adj. - porum båc (cal).|iril)luí (a) - a bănui.|iril)luí (a) - a încerca, prlh lu í (a) - a potrivi, pi ih lu íre f - presupunere, p rlh lu íre / — încercare, pi ih lu í r e / - preţăluire. p iih lu íre / - bănuială.|M ililuít adj. — presupus, bănuit, pi llióică/ - plămădeală, pi iholí (a) - a-si reveni după o boală. |u iholít adj. - care se vindecă, piice / . —ceartă.pi iccă/ - loc de prelucrat peştele, pi ic c ă p ă / - încăpere-anexă la casă. pi iccåpcă/ - v. p riceapă , pi íclieåşcă / - lăturaş. E x p r. A în- M m a la p rich eaşcă = a înhăm a un cal

pi ichí (a) - a dogori. La CADE. pi u hici n. - treaptă (la cerdac), pi íeliíci n. - m arginea a hornului, pi ic li ici n. - pervaz, pi ie li it adj. - prins cu m inciuna, pi Ici n. - laviţă.pi ici (a) - a se certa. (Gr.Ureche). pi ic ină/ - podoim ă. La CADE. pi Icină (în ju d eca tă )/ - delă. La DLR.

priciólcă / — fronton, pricolici m. - arătanie. La DU. pricopsi (a) - a se alege cu ceva. DU. pricupíe / - precupeţie. pridånie / - z e s tre , priér m. - aprilie, priétnic m. - prieten, prifónt rt. - pâine cazonă. La CADE. prig adj. - cu picioarele albe (cal), prigón rt. - boi înjugaţi la mijloc, prihană/ - loc sterp în porumbişte. prihvatizå (a) - a ciordi, prii (a) — a-i face bine, a-i plăcea, priinciós adj. - plăcut, prielnic, priimâc m. - care trăieşte în casa soţiei, priínţă / - m ărinim ie, plăcere, priire/ - plăcere, priitóri m. - prieten, prilăz n. - pîrleaz. (M .Em inescu). priléj n. - pîrlej. (CM), prilejui (a) - a pîrleji. (CM), prim âe adj. - negru (strugure), prim âe adj. - nealtoită (viţa de vie), prim âică / — strugure nealtoit, prím a-ntăi adv. - întîi de toate, prim aşi m.pl. - E x p r. A se duce în prim aşi = a trăi în casa soţiei, prim ă / - panglică pentru cosiţe, primău n. - vin negru, primăvărå (a) - a ajunge în primăvară, prim blat m. - hoinar. (TD). prim éturi n. pl. - semne distinctive, prim initúri/ pl. - schimburi, prim inteân m. — păm întean. prim ire/ - gustare. (TD). prim ire (bună)/ - priiminţă. (CM), prim iteå / - m ătură la vînturat. DU. prim iteâlă / - vînturătură a grînelor.

235

prim iţi (a) - a vîntura a doua oară. primiţi (a) - a felezui. La DU. prim itít n. - vînturare. La T.Pamfile. primitúră f. - gustare. (TD). prinde (a se) - a se închega, prinde (a) - a se înfiripa, a ocupa. E x p r . A prinde pe cineva la suflet = a salva, a înfiripa. E x p r . A prinde un loc = a ocupa un loc (la întreceri). E x p r . A prinde soldz = a se murdări. E x p r . A prinde coarjă = a se zvînta. prinde (a) — a lua în stăpînire. prinsoare f. - închisoare, prinsoare f - lot de pămînt. prinsoare f. - vergea la plug. prinsoare f. - gîtar la căpăstru, pripas (CDŞ, 1459) - vite rătăcite, pripăşår m. - slujitor în M oldova me­dievală.p r ip ă ş ír e / - pîrleaz.p rip ă to â re f. pl. - opritori (la hamuri).pripi (a) - a grăbi. La DU.pripicióc n. - cotruţă.pripicióc n. - treaptă la cerdac.pripoånă f. - proptea.pripói n. - obicei Ia nuntă.pripói rt. - petrecere la socrul mare.pripoiéni m. - invitaţii la pripoi.pripón n. - proptea.pripón rt. - aţă pentru peştele prins.pripór rt. - ponor.pripór «. - loc de îm piedicat roata.pripór rt. -p o v îm iş . La Al.Vlahuţă.priporós adj. - prăpăstios. Al.Vlahuţă.pripúne (a) - a presupune.P r iså c a / - sat. prisacă f. - grădină cu legume, prisacă f. - stupărie. La S.F.Marian. prisåde f. pl. — pere.

236 prisăcâr m. - stupar. La M.Costin prisăcåri m. - om scund, prisăcăríe f. - stupărie. M.Sadoveanu prisăcărít n. - dare pe prisăci, prisăcărít n. - stupărit. La DLR. prisăcăríţă f. - stupăriţă. priseågă f. - prisacă. prislop /7. - poiană de m unte. CADI prísne adj. - neamestecat. Măcar dc are fa ce neştine bani cît de buni, >; ni beniprisne de aur curat... tot o certai< va să aibă. (Pravila lui Vasile Lupu) prísne adv. - în întregime. La I.Necukv prisnél n. —rotiţă la capătul fusului. I )l i prisncl n. - titirez. La M .Eminescu. prisnél n. - totîrlă. prispă f. - terasă. La M.Eminescu. prispă blănită f - terasă căptuşită, prispă cu calidor f. - cerdac, pristanda f. - dans popular. La DLR, pristăvi (a) - a deceda, pristăvire f. - deces, pristélcă f - şorţ de fierar, pristuí (a) - a se împărtăşi, pristúpţă f. - pîrleaz. prişcépă f. - altoi, prişcépcă / - v. prişcepă. prişinós adj. - certăreţ, priteåşcă / - al treilea cal înhămat, pritícă f. - cui de fier la proţap, pritoacă f. - cadă mică. pritoceålă f. - pritocire, pritoci (a) - a turna în alt butoi, pritocit a d j - turnat în alt butoi, pritúlă f. - um brar pentru vite. p riv a i«. - canal între două gîrle. privări n. - margine a covorului, p riv az n. - pervaz. La M.Eminescu privaz n. — cam iz (la fereastră), privaz n. - toc (la fereastră).

I

|irlvåz n. - m argine a covorului, prlvâz n. - ornam ent la streaşină, prlvåz n. - partea de dinainte a săniei, prlviiznic n. - rindea cu daltă mică. pt ivă jăl n. - m argine a covorului, in iveală/ - privelişte. La C.Conachi. priveşti (a) - v. a preveşti. privighetor m. - subprefect. I.Creangă. p riv ínă / - v. previlă. privizínă / - legătura unei îngrădiri, privóz n. - piaţă de fructe, p riză ri (a) - a se chirci. La I.Sbiera. p riză rit adj. - firav. La M .Eminescu. pri/.m ă / - prispă, prînz n. - prînzare. (CM ), prîsncl n. - sfîrlează. E x p r . Sprinten (Iute) ca prîsnelul = vioi, harnic, iute. prîsnél n. - titirez, prîsnel m. - băiat m ic de statură, proastă adj. - blegită (creasta găinii), proiíşcă / - stropitoare. La TDRG. proăşcă / - cucută, probâj b e / - denumirea populară la mol­doveni a sărbătorii Schimbarea la faţă. prohajení (a) - a se ofili. La CADE. p rnbăză / - m ustrare. La S.F.Marian. pi obălu í (a) - v. a priblui. piobăluíref. - v. pribluire. p ro b ălu ít adj. - v. pribluit. p robozeålă/ - mustrare. (TD, CADE), probozi (a) - a mustra. I.Creangă. pi ubuí (a) - a încerca, p ro c itân ie /-ex am in a re . La I.Creangă. procití (a) - a reciti. La DU. procitf (a) - a exam ina. La I.Creangă. pm clét adj. - blestemat. La I.Creangă. pi ó d e t m. - om rău. próclc t in. - duşman, procleţi (a) - a blestema, procleţi (a se) - a se înrăutăţi.

procleţíre/ - afurisenie, procleţíre/ - înrăutăţire, procovåle/ - cearşaf, procovăţ n. - covoraş pe cal. procovăţ n. - ibîncă. La CADE. procóvnic m. - plantă decorativă, procúţ n. - pătură de lînă. prodólă/ - ferăstrău de tăiat în lung. producte/ pl. - legume, prodúf n. - gaură în gheaţă. La DLR. prodúf n. - gaură lîngă vrană, prodúh n. - spărtură în gheaţă, produşcă / - v. produh. La CADE. profiríu adj. — roz (vin), progonâr m. - năvodar, prohab n. - şliţ. La N .Gane. prohâb n. - ascunziş. E x p r. A descoa­se (pe cineva) din toate prohaburile = a încerca să se afle toate intimităţile, prohíz adj. - nelimpezit, prohón n. - corlate (la pod), prohón rt. - drum pentru vite. prohorisí (a) - a o duce bine. La DU. prohorisíre/ - progres. La C.Negruzzi. prom oåră/ - chiciură. La T.Pamfile. prom orår m. - noiembrie, prom orocit adj. - plin de chiciură, prom oroåcă / - chiciură. La N.Gane. própcă / - plută (dop), propeălă / - opreălă. La I.Creangă. propí (a) - a opri. propité/ - proptea, próptă / - propea. La CADE. propteă/ - stîlp (la gard), propitori/ pl. - opritori (la hamuri), propritoăre/ - opritori (la hamuri), prós-negru adj. - negru-deschis. prósie/ - păm înt hodinit. La CADE.

237

proslăvi (a) - a se lăfăi. La I.Creangă. prosób n. - ţesătură decorativă. La DU. prosób vrîstat n. - ştergar decorativ, prosocéle n. pl. - şerveţele, prosoghéle n. pl. - şerveţele, prosop cu flori n. - şervet, prosop cu ţurţuri n. - şervet decorativ, prosop de călărie n. - procovăţ. prost adj. - simplu. La M.Costin. prost adj. - neînsem nat. La N.Gane. proståc m. - om simplu. La D.Cantemir. prostălău ni. - nepriceput. La TDRG. prostălău m. - bobleţ. prostălân adj. - nătîng. prostănac adj. - mărginit. La CADE. prostănél adj. - vlad. p ro stea lă / - prostire. La TDRG. prostim e/ - oameni de ţară, simpli, prostire/ - cearşaf. (DD). prostire / - cearşaf. La N.Gane. prostit adj. - zăpăcit. La TDRG. proşpån n. — corvadă. proşpónt n. - corvadă. proteză / - cîrjă. protívnic m. - duşman, proţap n. - tînjală de înjugat boii. proţăpí (a) - a lovi. La M.Sadoveanu. proţăpi (a) - a sili pe cineva. La CADE. prubluí (a) - a judeca, prudúh n. - copcă (în gheaţă), prufní (a) - a forăi (calul), prufní (a) - a imita mugetul, prujåncă / - săpătoare, prujaní (a) - a săpa. p r ú jă / - glumă. La DLR. pruji (a ) - a glumi. La Al.Vlahuţă. prujitúră/ - g l u m ă , snoavă. I.Creangă. prujînă / - arc de patefon.

238 p ru jîn c ă / - cîrlig de rufe. p ru jîn c ă / - v. p ru jîn ă .P ru n (CDŞ, 1436) — răzeş, p ru n că / - domnişoară, p ru n c u lí ţă / - domnişoară, p ru n d n. - pietriş pe mal de apă. p ru n t n. - vergea la coam ele plugului p ru n t n. - vergi la loitre. p ru n t adj. - plat. Talger prunt. (DD) p ru n tó s adj. - acoperit cu prundiş. p ru s m. - gîndac. La CADE.P ru t, r îu -N e ra su l. (CM).p ru té ţ n. - braţ părăsit al Prutului.P ru te ţ (CDŞ, 1434)- p îr îu .p ru z ú ră / - gîrlă mică.psăne adv. - pesemne.puch í (a se) - a se uita concentrat.puch í (a) - a lucra migălos. (TD).púchi n. - picătură mică.púchi m. —v. puch ină.p u ch ín ă / - urdoare. La DLR.p u c h in b å r m. - cucoş cu bărbia marcpuchinós adj. -u rd u ro s . LaT.Pam lilepuchiós adj. - care se uită încordat.puchiós adj. - neîngrijit.puchiós adj. - bolnăvicios.puchiós adj. - bolnav de oftalmie (cal)puchiţei m. pl. - picăţele. La DLR.puch iţícă adj. - albă cu pete mici (j'.iină).puc ioasă / - sulf.puc ioasă / -g ă m ă lie de chibrit.pucioasă de să rn ic / - găm ălie de chlbrit.puciós adj. - leneş, puciúm b n. - ciot de copac, puciúm b n. - buturugă, p ú c lă / - buclă, p u d ó u că / - baniţă, p u d u rícă adj. - roz-deschis.

I'ucşti (BDŞ, 1502)- s a t .puf n. - saltea (de pene).pil f n. — ometiţă.pu í'úică / — flanelă.p u g h ib ă lă / - peşte mărunt.púhab adj. - înfoiat. Pînepuhabă. (DD).púliav adj. - găurit. La M .Eminescu.|> ú h ă / - bici lung. La V.AIecsandri.p í ih ă / - tulpină de ceapă.puhăvi ( a ) - a în f o ia .p uh libu itó r m. -b îrfito r. La Gr.Ureche.p u h o â c e / - bufniţă.puhoi n. - viitură. La CADE.puhoiér m. - pasăre răpitoare.pnhuéle / pl. - oftalm ie la cai.puliuélie/ - leucom.puhuí (a) - a se îmbolnăvi (ochii cailor).p u h u iâ lă / - pînză de păianjen.p u h u l í ţ ă / - puhă mică.p u h u n eă lă / - v. puhuele.púi închee ţi m. pl. - ornament.púi m. pl. - altiţe la ie.púi m. pl. - lăstari sterpi.pui m. pl. - bubuţe crăpate pe picioare.pui interj. - repetat, se cheam ă găinile.p u ic ân ă / - fetişcană. La DLR.p u ic ă / - boabă răm asă neînflorită.pú ică / - găină de un an. La CADE.p u icu lcăn ă/ — puică. La E.Voronca.p u icu liţă / - puicuţă. La T.Pamfile.p u ie r í e / — loc îngrădit pentru pui.puiet ră să d it m. — sadniţă.puicţi m. pl. - lăstari sterpi.puiezí (a) - a se înmulţi.puigân m. - pui m are de pasăre.puigån m. - bucăţică. (TD).puigån in. - flăcău care n-a făcut armata.p ú in iţă / - haită de câini.puiós adj. — care face mulţi pui.pu işo r in. - m onedă veche. La DLR.

puişór m. - m uşchiuleţ. La CADE. puişor m. - cusătură pe ţesături. La DU. puişór m. - lăstar sterp, puişór m. - pernuţă pentru copii, puişór cu custură m. - pernuţă. puişori m. pl. - puiet de albini. puít n. - copilire.púiţă / - haită de câini. La CADE. Puiu (BDŞ, 1 4 8 8 )-p lo sca r.Puiu (CDŞ, 1455) - m ovila lui ~.puiuţ rn. - boboc (de gîscă).pujål n. - codirişcă la biciuşcă.púlbere/ - puzderie.pulpån n. - picior de găină cu şoldul.pulpană / - clapă la glugă. La CADE.púlpă / - uger.Pulpă (BDŞ, 1495)- p îr îu .Pulpeşti (BDŞ, 1495) - sat. pulpoâsă adj. - cu ugerul mare. CADE. pulvelizåtor n. — m aşină de stropit, pumbíu adj. - roşu-deschis. pune (a) - a mînca. E x p r. A pune ceva la inimă = a îm buca ceva. púngă / - celulă de fagure.Pungă (CDŞ, 1437)- ră z e ş , pungi (a) - a jefu i. (TD).Punjeşti (CDŞ, 1437) - sat.punói n. - puroi. La DU.punoiă (a) — a puroia.punoiós adj. - puroios.punte/ - chingă la ferăstrău.punte/ - pană de lemn.punte/ - vergea la coam ele plugului.punte/ - grindéi la plug.punte / - plaz.punte/ - cruce la căruţă.punte/ - cum pănă la fîntînă.punte/ - pîrleaz.

239

pupăză f. - pâine lunguiaţă pentru nuntă.p u p ă z ă / - colac asem ănător cu o pa­săre. La S.F.Marian. pupói n. - pupat zgomotos. La I.Creangă. p u p u iâ t adj. - moţat, p u p ú ic ă / - drăguţă. La C.Negruzzi. p u r n. - plantă. La DU.P u rc aru (BDŞ, 1474)-b o ie r .P urcel (CDŞ, 1424) - satul lui Purcel su r la r iu (BDŞ, 1495)- ră z e ş , purcc låş m. - scăete. La DU. P urcelescul C răc iu n (CDŞ, 1429) - mare boier moldovan.Purceleşti (CDŞ, 1429)- s a t .P urece (BDŞ, 1491)-b o ie r .pu ric m. - om scund.pu ricaşi m. pl. - cuie.puricós adj. - neîngrijit, nespălat.p u rd ú n. - v. p u rd u h .p u rd ú h n. - copcă. (DD).p u r tă (a) - a ponosi. (CM).p u r tă (a) - a umbla (vorba). E x p r. Sep o a rtă v o rb ă = a se vorbi.pu rú c m. - corlåtă (la pod).pu rú şi m. pl. - ghizdele.pustii (a) - a se nărui (casa).puşcă (a) - a împuşca. (M.Sadoveanu).p u şc ă r m. - tunar. La DU.puşcaş ni. - cui.púşcă / - tun.p ú ş c ă / - tun. La Gr.Ureche. púşcă de soc/ - puşcoci, p ú şcă / - E x p r . G ol-puşcă = cu pie­lea goală.p ú şcă / - armă de foc. (N.Labiş). p u şch eå / - bubă pe limbă, puşcări (a) - a trage cu tunul, p u şc ărie / - artilerie. La N.Costin.

240 puşcheå/ - veste rea. E x p r . Puşchcu pe limba ta = să ţi se umfle limba, puşchineåţă / - puşcheå. La V. Alee sandri.puşcoåce/ - puşcoci. La CADE.puşcói n. - puşcoci.puşi (a) - a mocni.puşi (a ) - a afîna.puşlam å / - derbedeu. La DU.puşlău m. - dezertor. C. Stamati.puştél m. - coadă cu roată.putåc n. - m îner la cosie.putére/ - viitor. E x p r. în putereaîn cinstea. (TD).putére/ - avuţie.putére / - picioare. E x p r. A sta înputere = a sta în picioare. D e ce staţiîn putere? (TD).puterniciós adj. - puternic.putihéci n. - cordenci.pútină / - căldare.pútină / - cadă mică.pútină pentru lapte/ - şiştar.putinciós adj. - capabil, puternic.putinél n. - putinei.putinícă / - butoiaş.pútnă / - şiştar.p ú tn ă / - căldare.pútniţă/ - avă.p u tn o å e / - cadă.putricâilă / — cherner.putrigăi n. - scorbură.puturoasă / - curcubeţică.puturoasă / - sudoarea-calului.puturoasă / - vinăriţă.Puturos (BDŞ, 1493) - lac. puţîgói m. - piţigoi. puţînél adv. - puţin, puţuí (a) - a rindelui. puţuntícă adj. - jo su ţă .

nlhlă f . - vechitură. La M.Eminescu. Uabotă (BDŞ, 1493) - feciorul lui Alexa. răboj n. - lemnişor crestat, rac n. - cange.rac n. - rindea cu două cuţite.rncatéţ m. - brotac. La DU.rilcilă f - scorbură.nlclă f - dispărţitură într-o ladă.nlclă f - cutie de lemn.nlclă f. - strat de legume.raclă/ - cutie de lemn. La M.Eminescu.nlclă f. - coşciug. La V.AIecsandri.nlclă f - secţie într-un hambar.nlclă f. - parcelă.n u litó ri n. - cuţit de curăţat copita, radz n. - râzătoare, in d z a lu ito å re / - v. radz . rAdză f. - stinghie la boroană. rtldză f. - fofează. i afandé f - petrecere, ra fan d í (a) - a înfuleca, n lfă f. - m aşină de strivit strugurii, rtlli n. - trior. raft n. - blidar (mobilă), raft n. - blidar în perete, l agăci « . - furcă de scos oalele. ni|>alíe f. - buturugă, n lgliilă f - ragilă. i a ^ lu itú ră f. - rindea cu daltă mică. ra l i l ió t«. - soi de prune, i aliluí (a) - a afîna cu cultivatorul, i illmă f. - epilepsie. La CADE. i ulmii «. pl. - lam be la căruţă, i aia f. - teritoriu (cetăţi şi îm prejuri­mile lor) ocupat şi adm inistrat de oto­mani. La DIM.i albilcică/ - lopăţică de uns pereţii, i albii 1 1 - rindea lungă, i ulmilor «. — soi de poamă albă.

railå (a) - a răgila.railinéşte a d v - ucraineşte; în limbaucrainenilor din fosta raia Hotin. (TD).ra ilú ţă f - ragilă m ică.raiştóne n. pl. - druci pe loitre.ra ităc n. - ciur.rå lă f. - cultivator.ram n. - ram ă (de fereastră).ram n. - ram ă (pentru portret).ram n. - ram ă la stupul de albini.ram atíză f. - şoldeală. (DD).râm ă / - grindéi la plug.râm ă f. - ghizdele.râm ă f. - ochi la fereastră.râm e ă f. - toc la fereastră.ram că f. - ram ă de portret.ram cår n. - rindea cu dalta în figuri.ran im ârcă f. - cireşe altoite.răn iţă f . - m aşină de stropit.ran t n. - ram a ferestrei.r a n t «. - m arginea tălpii încălţăm intei.răn tie f . - m anta lungă. La CADE.rapalaín iţă f . - operaţie chirurgicală.rapalău m. - bărbat zdravăn.rapatneåc m. - ştrengar.râpcic «. - traistă pentru mîncare la cai.rap şio âră / - râzătoare (de bucătărie).rapşft m. - braconier.rå ra -n e a g ră f. - soi de viţă de vie.ră ri m. pl. - reţea laterală la ave.rå riş te f . - loc sterp pe ogor.rå rn iţă f. - săpătoare de rărit.rasădcă f. - strat de legume.rasådcă f. - stropitoare.rasådnic «. - v. rasadcă.rasådniţă f. - legum ărie lîngă casă.rasălniţă f. - v. rasadniţă.rasaríta-soarelui f. - floarea-soarelui.raslúgă f . - răsfug.

raspåşcă f. - săpătoare de rărit.ra sp åşcă / - cultivator.ra s t n. - inflamaţia splinei. La DU.ras ta so å re lu i / - floarea-soarelui.rastasó l n. - floarea-soarelui.ra s ta só ri n. - floarea-soarelui.ras tró i n. - vin roşu-închis.ra s tró p n. - v. rastro i.r å ş c ă / - covată de plămădit.råşcă / - albie.råşcă / - cană de sticlă.råşcă de sa re / - cutie pentru sare.raşp n. — raşpel.răşp ă f. - râzătoare (de bucătărie), ra şp ă u n. - raşpel de lemnărie, rå ş te /. - furcă cu două coarne, rå teş n. - han. La C.Hogaş, ratió i n. - volbură, ră tiţă f. - unghie (la vacă), rå tiţă / - copită (la vacă), rå tu ş n. - căsoaie, rå tu ş n. - v. rateş.R åtuş n. - toponim, r a ţ ă / - m orişcă de papură, rå ţă m u tă / - raţe care nu măcăiesc. ra ţú şcă de fe r / - cană de metal, ra ţú ş ti / pl. - coada-racului. r å u a / - pericol. E x p r. A vedea cine­va ra u a = a simţi primejdia, rău lic n. - melc.ravåc n. — vin din struguri netescuiţi.rav ån n. — gavanos.rav ån n. - tigaie fară coadă.ra v a n íc ă / - cratiţă cu coadă lungă.ra v a n íc ă / - tigaie adîncă.ra v a n íc ă / - tigaie cu coadă lungă.raz «. — drug de fier.raz n. - scîndurică de nivelat grăunţele.raz é li/ pl. - dantelă.

242 razéli/ pl. - ornament la streaşină, råzniţa adv. - de-a dreptul. (TD). răzniţă / - diferenţă, razorél n. - urmă lăsată de un şuvoi, razuscå (a) - a se usca (butoiul), razvód n. - dinţar de rostuit, ra z v ó d n iţă / - v . razvod. razvodí (a) - a am esteca; a dilua, r ă b d ă r e / - tîrpenie. La CADE. răbdi adv. - repede, răblădåe/ - rablă.răbój n. - lemnişor crestat. La CADE. răbuí (a) - a unge. La I.Creangă. răbuí (a) - a jefui.r ă b u iå lă / - ungere cu dohot. La DLR. răbuiålă / - unsoare. La M. Sadoveanu. răbuş n. - răboj. La M .Eminescu. răbuş n. - cumpăt. E x p r . A-şi ieşi din răbuş = a ieşi din sărite, răbúş n. - adevăr. E x p r. A crede după răbuş = a crede tot ce i se spune, răbúş n. - um ăr la ferăstrăul cu ramă. răbúş n. - ghivent la şurub, răcăduí (a) - a se răsti. La I.Creangă. răcăluí (a) - a face ordine în curte, răcăluí (a) - a curăţa, a mătura, răcăluít adj. - curăţat.Răcătău (BDŞ, 1491) —pîrîu. răchişoåră / - cătină. La CADE. Răchitcni (CDŞ, 1455)-m o ş ie . R ăchitiş(CDŞ, 1452; BDŞ, 1495)- s a t . Răchitna (CDŞ, 1437)- s a t . răchiţícă/ - răchită tînără. La I.Creangă. Racilă (BDŞ, 1 4 9 1 ) - pîrîu.Răcilă Ion (BDŞ, 1490) - boier, răcioåră adj. — rece. (TD). răcitúră / - piftie. La V.AIecsandri. răcitúri/ pl. - piftie. La DLR. răcitúri/ pl. - tremurici, răcitúri de găină/ pl. — piftie. Răciulcşti (BDŞ, 1490) - sat.

riicîní (a) - a răcni.răclu i (a) - a parcela. La T.Pamfile.răcn íre /. - răcnet. La V.AIecsandri.răcn it rt. - zberăt. La I.Creangă.rtlcoreålă f. - adiere răcoroasă.r ă c u ín ă / - răcovină.ríícuşór m. - ră c u le ţ. La V.AIecsandri.R ădău ţi (CDŞ, 1437)-sa t.rădăvoâe adj. - faină de calitate proastă.U ăden i(B D Ş , 1499)-p îrîu .Kădcni (BDŞ, 1497)-sa t. răd i rt. - rîpă adîncă. răd í rt. - pădure deasă, răd i rt. - pădurice pe vale. răd i (CDŞ, 1436)-d e a l.Rădi (BDŞ, 1497)- s a t .Rădi (CDŞs, 1488) - semn de hotar, rădiu n. - pădurice. La CADE.Rădiul lui Colun (BDŞ, 1499) - semn dc hotar.Rădiul lui Goran (BDŞ, 1489) - semn de hotar.Rădiul Hom orului (BDŞ, 1491) - semn de hotar.Kădiul Iui Laţcu (CDŞ, 1400)- s e m n dc hotar.Kădiul Păuceştilor (BDŞ, 1491) - semn de hotar.răd v ån rt. - un fel de caretă. La DU. rădzăşíe de la b ă tr în i f. - gospodărie, lă d z ă to â re f. - râzătoare. (ALM). i ăd ză to åre f. - fier de ras picioarele, l ă d z ă to â re f. - cuţit de curăţat copita, r ă d z ă to r íc ă / - râzătoare (de bucătărie), rădzúş rt. - unealtă de curăţat copita, i ă fă iă lă f. - bătaie (la cărţi), i ă lan e â f. - pileală. i ă lu í (a) - a strivi struguri, i ă lu í (a) - a priblui. (DD). răg i (a) - a mugi. i ăgiléică f. - ragilă mică.

răgiluică / - v. răgileică.răhulí (a) - a afîna.răiléni m. pl. - trăitori din raiaua Hotin.răime f. - răutate. La N .Ţurcanu.răină f. - burlan.răii (a) - a ara cu raia.răliţí (a) - a afîna.răluí (a) - a afîna.rălúică f. - cultivator.rămăs m. - vinovat. (I.Neculce).răm ăşag rt. - pariu. La C.Negruzzi.răm culíţă f. - ram ă la stupul de albini.rămi f. pl. - lózniţă. (TD).răm nic rt. - iaz mic.rămós n. - paralel de tîm plărie.rămură (a) - a se ramifica.răm urăt adj. - despărţit în ramuri.răm urí (a) - a licări. (Gr.Vieru).răncăluí (a) - a se irita.răncheză (a) - a necheza.răndéuă / - râzătoare mică.răni (a) - a strînge. (TD).răníe f. - ostrov.răníe f. - păm înt adus de ploaie.răníe f. - loc de scăldat pentru copii.răntunå (a) - a răsturna. ( I.Neculce).răpănoasă f. - ocheånă.răpănós adj. - jegos. La I.Creangă.răpănoşénie rt. - ticălos.răpciúgă f. - guturai, morvă.răpciugos adj. - bolnav de răpciugă.răpcíune f. - septem brie.răpéz n. - îndemn puternic.răpezúş n. - izbucnire.răpştí (a) - a cîrti. La DU.răptúh n. - traistă de m încare la cai.rări (a) - a pierde din grăsime (laptele).răríş rt. - loc sterp.rărunchi m. — rinichi. La N.Costin.

243

răsåd n. - sad. La CADE.ră så ra -so a re lu i f. - floarea-soarelui.ră să r i (a) - a dospi. (TD).ră să ri (a) - a tresări. (TD).ră să r i (a) - a răscoli. (TD).ră să ríta -so a re lu i /.' — răsare soarele.ră să ri ta (în) adv. - în galop.ră să ríta -so a re lu i / - floarea-soarelui.ră să rită /- f lo a re a -so a re lu i (seminţe).ră să r i tă / - pălăria fiorii-soarelui.ră să rí t iş te / - teren de răsărită.r ă s ă tú ră / - răm ăşiţe de aluat.răscoale n. pl. - druci aşezaţi pe loitre.răscól n. - druc despărţitor.răscoli (a) - a împărţi oile toamna.răsdzîşe (a) - a poftori. La CADE.răsfóg n. - v. răsfulg.răsfó r n. - v. răsfulg .răsfú lg n. - răsfug.răsfu lg ítă adj. - bolnavă de răsfug.ră s o å ră / - floarea-soarelui.răsól n. - piftie.răsól n. - untură de peşte.răsól de cucoş n. — piftie.r ă s ó l ă / - plasă de prins raci.răsp âs n. - răgaz.răsp ică (a) - a despica. (Al.Donici). răsp ín tcn n. - răspîntie. răsp îl n. - p ra f de moară, răsp în tene/ - răspîntie. La C.Negruzzi. răsp o p i (a) - a scoate din popie, răsp o p it adj. - dat afară din popie, răsp u n d e (a) - a făgădui. (TD). răspunde (a) - a ţine legătură. La DLR. răsp u n d e (a) - a răsplăti. La N.Gane. răsp ú n s «. - petrecere după logodnă, răstéu n. - beţe la jug. răs tim p n. - interval. La DU. ră s tín c ă / - plămădeală.

244 răstoacă / - căpcană pentru şoareci, răstoacă / — vîrtej de apă învolburată, răstoacă/ - braţ al unei ape curgătoare, răstoârce (a) - a se răzbuna. I.Creangă. răstoårce (a) - a întoarce, răstocí (a) - a abate cursul unei ape. răstocíre/ - abaterea unei ape. răstocítă adj. - abătut din cursul ei. răstrăbunéi m. pl. - străbunei, răstrăgoålă adj. - săracă. (TD). răsturnare/ - răzvală. La CADE. răsúc n. — fus de răsucit. La E.Sevastos. răsuflă (a) - a se odihni. La M.Costin, răsuflă (a) — a respira. La CADE. răsuflă (a) — a-şi reveni. La CADE. răsuflătoåre/ - lucarnă, răsuflătoåre/ - cenuşar (la plită), răsuflătoåre/ - cahlă (la sobă), răsuflătoåre/ - peşteră, răsuflătóri/ pl. - bronhii (Ia peşte), răsuflet«. - suflare. La M .Eminescu. răsúră/ - adaos la dajde. La I.Neculce. răşchiét adj. - împrăştiat, răşchirå (a) - a împrăştia. (I.Neculce). răşchiråte adj. - deschise. (DD). răşluí (a) - a lua cu hapca. La CADE. răşluí (a) - a rade de pe faţa pămîntu- lui. (M .Sadoveanu). răşluire/ - ciuntire, răşluit adj. - ciuntit, răşluit adj. - cojit (boabe), răşólă / - plasă de prins raci. rătăcånă/ - tăietură adîncă în came. rătăcånă / - groapă. La I.Creangă. rătăcănie/ - groapă. La DLR. rătăci ( a ) - a greşi, răteåză / - rătez (la ladă), răteåză / - lim bă la clanţa uşii. rătezå (a) - a crăpa (lemne cu toporul), rătuí (a) - a salva, rătuí (a) - a lecui.

i A lu lrc / - salvare, i Al uit adj. - salvat, i Alungi (a) - a reteza (fitilul lămpii), i A|Ari ni. - hoţ de raţe. i A|Anlc / - mulţime de raţe. i A |A rie / - ferm ă de raţe. i A|oi ( a ) - a se stropşi. La V.AIecsandri. i Ajoială /. - am eninţare. La C.Hogaş, i A |ú şc ă / - urcior de lut (pentru apă), i A |ú şc ă / - rindea cu daltă mică. i A|úşcă /. - stînjenel. i Aţiişcă /.' - toporaş. i Ajuşcă de fer f. - cană de metal, i Aii ii. - boală, utii ii. - jiv in ă , i Aii ii. hoţ.UAii D um itru (BDŞ, 1490)- ră z e ş . Uilul (CDŞ, 1436)- r îu . i AutiHe/ - fem eie cu purtări uşoare, i Autăte f. - puroi.(TD).Kitii|cl (CDŞ, 1 4 4 6 )-p îr îu . i Avån n. - rădvan. i Avilnél n. - tigae cu trei picioare, i Avărså (a) - a răsturna. (TD). i Avăşi (a) - a scoate prim ul vin. i Avní (a) - a tăvălugi (pămîntul). i A/íílui (a) - a răzui. La CADE. i iV/iUuire f. - răzuire. i it/.slluít adj. - răzuit, i A/.iírí (a) - a ruina, i A/.ăşåsca f. - dans popular, i A /slşåsca / - m elodia acestui dans. i A/ăşti m. pl. - păzitori la iaz. i it/.iltór n. — fier de curăţat picioarele, i il/iító r n. - rindea cu daltă figurată, i it/ilvoåe adj. - faină proastă, i A /bâte (a) - a se face auzit, i A/biUe (a) - a străbate cu greu. i A/I>cl n. - război.i A/hí (a) - a învinge. (M. Sadoveanu).

răzbi (a) - a-i veni cuiva (cu ceva) de hac. La I.Creangă.răzbi (a) - a străbate. La V.AIecsandri. război n. - unealtă de ales covoare, război n. - covor mare. (M.Sadoveanu). război (a se) - a se oşti. (CM), războlí (a) - a se îm bolnăvi. La I. N e­culce.războlít adj. - bolnav, răzbucníte adj. - ieşite în faţă. răzbucnoăe adj. - răzbătătoare. (TD). răzbun n. - răgaz. La I.Neculce. răzbună (a se) - a se însenina, răzbunaref. - răfuială. La V.AIecsandri. răzbunat adj. - senin, răzbunéi m. pl. - străbunei, răzbuníc in. - străbunei, răzbunícă f. - străbunică. La M. Sa­doveanu.răzdâ (a) - a da mereu. La I.Creangă. răzem n. - temei. La M. Eminescu. răzéş m. - ţăran liber, posesor de pă­m înt moştenit, răzéş m. - moşnean. răzeşăsc adj. - de zăzeşi. La I. Creangă, răzeşie f. - proprietate a unui răzeş, răzeşím e f. - m ulţim e de răzeşi, răzeşíţă f. -m o ld o v a n c ă liberă, răzéz m. - paznic la iaz. răzghí (a) - a constrînge. E x p r. A răzghi pe cineva foam ea = a da gata. răzîm blåte adj. - m ult umblate, răzléţ m. - despărţire. La V.AIecsandri. răzleţi (a) - a despărţi. La I.Neculce. răzleţi (a) - a se împrăştia. La I.Neculce. răzloågă f. - vargă. răzlóg n. - bară despărţitoare, răzlóg n. - corlåtă de leagat caii. răzlóg n. - druc între vite.

245

răzlóg rt. - răscol la căruţă, răzlóg rt. - prăjină la codatele puţului, răzlóg n. - despicătură. La DLR. răzlóg rt. - despicătură. La I.Creangă. răzluít adj. - vopsit, răzm åşcă / - ferăstrău de tăiat în lung. răzm ér n. - com pas de tîmplărie. răzm iríţă / - răscoală. La V.AIecsandri. răzmiríţă f. - război. La Gr.Ureche. răzmoi (a) - înmuia. La N.Costenco. răzni (a) - a rupe. La N.Costenco. răzní (a) - a răpi. (T.Pamfile). răzní (a) - a se despărţi. (CADE), răzoăle f. pl. - arcuri la trăsură, răzoare rt. pl. - arcuri la trăsură, răzól n. - hat între loturi, răzór rt. - şanţ de-a lungul gardului, răzór rt. - brazdă la mijlocul ogorului, răzór n. - teren îngust (nearat), răzór rt. - jgheab la teasc, răzór rt. - mejdă. La DEX. răzu itoåre/ - râzătoare (de bucătărie), răzúş rt. - lopăţică slobozitorului. La CADE.răzúş rt. - daltă. La CADE. răzvoåre f. pl. — arcuri la trăsură, răzvór rt. - urmă lăsată de un şuvoi, răzvrăti (a) - a (se) revolta. La M. Eminescu.răzvrătire / - aţîţare. La V. Alecsandri. reån rrt. - hrean.Reapede Luca (CDŞs, 1460) - boier, reăuă / - primejdie.Rebricea (BDŞ, 1459)-p îr îu . Rebricioara (BDŞ, 1459)- p îr îu . recăţé f. - soi de struguri altoiţi.Recea (BDŞ, 1493)-p îr îu .Recea (BDŞ, 1493)- v a le .Recea (BDŞ, 1495)-c ă tu n .

246 reci pl. - piftie. La CADE. redân n. - întăritură. (V.AIecsandri). rédiu n. - pădurice. R ed i-C ereşnovăţ- sat, r. Soroca. rédiu n. - pădurice rară. La SDELM. rediu n. - pădure tînără. La DELM. Rediul de Jos - sat, r. Făleşti.Rediul de Sus - sat, r. Făleşti.Rediul M are - sat, r. Donduşeni. Rediul M are - sat, r. Ocniţa. reformat adj. - m îrţoågă. regăţean m. - români aduşi în “Basa­rabia” în ianuarie 1918. régi f. - dîrlog.reg lă su íre / - răzvot. La CADE. Regni M oldavie (BDŞ, 1482) - Ţara Moldovei.Regnum nostrum M oldavienseŢara noastră M oldova (BDŞ, 1499). réică f. - druc lateral la scară, réism n. - paralel de tîm plărie. réisnic rt. - paralel de tîm plărie. renåş m. - locuitor din Reni. réndvă f. - burlan.repeågă f. - opritoare la roata căruţei.repegiór adv. - repede. La Al.Vlahuţă.rep eg iú n e/ - iuţeală. La V.AIecsandri.repezúş rt. - lapte înăcrit.repezit adj. - vijelios. La M. Eminescu.reptilă f. - linge-talgere.réscă f. - tocătoare de paie.résm ă/ — v. resmus.résmus n. - paralel de tîm plărie.réspid n. - paralel de tîm plărie.Resteiani (CDŞ, 1443)- s a t .restéu rt. - cui lateral la jug . La I.Creangă.restrişte f. - cumpănă. La N.Gane. resuveníre f. - reamintire, réşcă f. - ciur mare. reştovåni m. pl. - druci pe loitre.

i t i í / . i i . - zăvor la uşă. La DU. i «léz n. - ceafa. E x p r. La retezul ca­lm lui la gurm az, la ceafa.Uck'/.cşti (CDŞ, 1436) - sat.i i - ţ ln c r e / - p e n s ie alimentară. (DD).ii /, n. - ghivent.i ezcrvist m. - pescar (duce peştele), i li'ă /. - ceartă. La DU. rld lcă tú ră (de p ă m în t ) / -p o m o ste . i idicul adj. - caraghios. La M.Eminescu. ilch iz íţie / - luare cu forţa a averii în folosul armatei, r ld ic h io ără / - ridiche mică. i Id v iín c ă / - căruţă cu loitre lungi, i II' i i i . - măsură de lungime. La CADE. rll'ă/ - cerc la butucul roţii.• iubiri n. - rindea cu daltă figurată, i Iulie n. - zăvoraş la fereastră, i liiglient n. - róntgen. l ini n. - prundiş pentru pavare. i ipac n. - m icsandră sălbatică, r lp că / - viţă uscată, t ipii hă t m. - ştrengar, i iscălne / - şişcom iţă. i isăţ n. - cuţit de curăţat copita calului, r l s ip i t ú r ă / - dărîm ătură. lisó ri f pl. - arcuri la trăsură, l i ş ó tc ă / - cenuşar (la plită), i işiitcă/ - grătar (la sobă), r l ş ó tc ă / - gratii la fereastră, rişó tcă / - corlate la pod. l işó tcă/ - scară deasupra ieslei. i i ş ó tc ă / - parte de dinainte a săniei, l iş lu ă ln e / pl. - d r u c i la loitre. i ivceåc n. - urm ă lăsată de un şuvoi, rivní (a) - a netezi, i i/iic n. - unealtă de taiat stuf. i l / . ă / - mantie. (TD).Ki/.ina (CDŞs, 1495)- s a t pe Nistru. Ui/.ina (BDŞ, 1495)- p îr îu . i li eiíc n. - şanţ de-a lungul gardului.

rîcîí (a) - a scurm a (ALM ).ridică (a) - a dospi (aluatul).ridică (a) - a avansa.rîdică (a) - a spori valoarea. (DD).ridică (a) - a dezmierda. (DD).rîdicătúri/ pl. - greutăţi. (DD).rîdzîcă / - dantelă.rîglă / - rindea cu daltă în figuri.rîglă / - druc lateral Ia scară.rîgliónă / - soi de prune mari.rîglitóri n. - rindea cu daltă în figuri.rîgluí (a) - a fâlţui cu rindeaua.rîgluí (a) - a netezi. (DD).rîhluí (a) - a afîna.rîhní (a) - a rîvni.rîjfn n. - vătrai.rîlă / - rît.rîlă/ - rînă. La I.Creangă.rîlă / - coastă. E x p r . într-o rîlă =într-o coastă.rîm buí (a) - a săpa de m întuială.rîmiå (a) - a pune rîm a în cîrlig.rîm lenésc adj. - roman. (Gr.Ureche).rîmléni m. pl. - romani. La Gr.Ureche.rîmnic n. - heleşteu. La M. Sadoveanu.R îm níţa / - Rîbniţa (oraş).rîncăci n. - sfredel mic.rîncă / - bici din fîşii de piele.rîncăí (a) - a mugi.rîncău m. - buhai.rîncău m. - armăsar.rîncheădză/ - panglică (de mătase).rînchéz n. - nechez. La CADE.ríncheză n. - a necheza. La DU.rînchezăre/ - nechezare. La DU.rîndăş m. - slugă la palat.rîndé/ - râzătoare (de bucătărie).rîndeåuă / - râzătoare (de bucătărie).

247

rendeăuă f. - nem ulţumire. E x p r . A-şi lua cineva rindeaua = a-şi pune pofta în cui.rînduí (a) — a aranja. (TD). rlnduí (a) - a construi. (TD). rînduiålă / - rost, pricepere. (DD). rînduială / - rînd. (CM), rîndum'că / - parte cărnoasă sub copită, rîndunícă de păm înt / - nevăstuică. rînduníţă / - parte cărnoasă sub copită, rînduri n. pl. - generaţii. (TD). rîndză / - coş de pernă, rîndză de căpătîi / - coş de pernă, rînjít m. - j îm b ă .rînocică / - cană de lut (pentru apă).rînsă f. - inflorescenţă. La CADE.rînşedă adj. - grosolană.rînşi f. pl. - lambe de dinapoi la căruţă.rîn téz n. - panglică (de mătase).rînză f. - pipotă. La V.AIecsandri.Rînzeşti (BDŞ, 1466) - sat.rînzíş adj. - de-a lungul. (TD).rînzós adj. - iute la mînie. La DU.rîpâc m. — rapiţă.rîpånă / - rîpă adîncă. La CADE.rîpă / - pantă între două şesuri.rîpă f. - surpătură.rîpă f. - prăpastie.r îp ă / - groapă adîncă.r îp ă / - vale fară apă curgătoare.r îp ă / - şanţ săpat de ploaie.rîpă / - vale cu apă curgătoare.rîpă / - vale a unui rîu.r íp ă / - albie a unui rîu.r îp ă / - pîrîu.rîpă / - rîu. Rîpa Nestru. (ALM). rîpă / - om rău.rîpă (CDŞ, 1400) - semn de hotar, rîpă (BDŞ, 1491)- s e m n de hotar.

248 rípcă/ - viţă de vie uscată.rîpi (CDŞ, 1428) - semn de hotar.Rîpiceni (BDŞ, 1473)- p îr îu .rîpuşoâră/ - jgheab la teasc.rîs n. - dezordine.rîs m. - gunoi.rîs n. - lepădătură.rîs n. — pierde-vară.rîsâc adj. - pătat, tărcat (cal).rîschig n. - cîm aţi uscaţi.rîschiråt adj. - împrăştiat.rîschít adj. - uscat. Sunî a rîschit =butoiul sună a dogit.r îso å ic ă / - fem ela rîsului.rîstí (a) - a se scurge. (TD).rîstiu adv. - în buestru. (DD).Rîşcani (BDŞ, 1469) - sat. (oc. Vaslui).ríşcă / - orleancă (joc de noroc).rîşchiå (a) - a depăna pe rîşchitor.rîşchiåt n. - depănare pe rîşchitor.rîşchiråt adj. - zdravăn (bărbat).rîşcov m. - ciupercă comestibilă. La DU.rîşcovíţă/ - gen de rîşcovi. La T.Pamfile.rîşíncă / - plămădeală.rîşină / - materie vîscoasă. La CADE.rişinós adj. - producător de rîşină.rîşînă / - asfalt.rîşní (a) - a ruguma.rîşní (a) - a strivi strugurii.rîşní (a) - a unge cu unsoare.rîşniţă/ - unealtă de strivit strugurii.rîşniţă / - stom ac la vite.rîşniţă / - m oară de mînă.rîştór m. - rîşchitor.rîtån m. - porc; mitocan. La CADE.rîtoâsă adj. - cu gura mare.rîtós adj. - cu gura mare.rîvní (a) - a pohti.rîvnic n. - iaz fåcut special pentru peşte, rîvníre/ - pohtă.Rîzan (BDŞ, 1484) - răzeş.

Rîzeni (BDŞ, 1484) - sat pe Vişneveţ. roată f. - cerc la plită, roată f. - glugă de porumb, roată f. - pălăria florii-soarelui. roåtă/ . - împrejur. E x p r. A face ochii roată = a arunca o privire în jur. roåtă / - împrejur. E x p r. A pune roată = a aranja, a clădi rînduri. roåtă / - în jurul. De-a roata. (DD). r o å t ă / -u n ita te militară. La Gr.Ureche. roåtă la budăi/ - coadă cu roată, roåtă de ales sm întînă / - putinei, roåtă de la b u ta la u ţ / - putinei, roåtă de la unterniţă / - putinei, roåtă de la budălău / - putinei, roåtă de ch iatră / - colac la puţ. roåtă de răsărită/ - pălăria florii-soa- relui.roåtă (cu zim ţ)/ - şaibă, roåtă (de m etal)/ - şaibă. La DLR. robåci adj. - harnic. La I.Creangă. robånc n. - rindea lungă. La DU. robinós adj. - hopuros. (TD). roboti (a) - a lucra, roc n. - palton scurt bărbătesc, roc n. - haină fem eiască căptuşită, rochia ham ului/ - ham fară jug. róchie/ - curea lată la ham. r ó c h ie / - fustă naţională, róchia-rîndunicii/ - volbură. La DU. rocodeå/ - lucrătură, dantelă. La DU. rocoşí (a) - a se răscula. La D.Cantemir. rocoşi (a) - a se răzmeriţi. (CM), rocoşíre/ - răscoală, rocoşån m. - răsculat. La D.Cantemir. rocoşélnic m. - răsculat. La N.Costin. rocoşitúră / - răscoală. La N.Costin. rod n. - neamuri. Radu di la nunti. (TD). r o d i lc ă / - maternitate, lódin n. - v. rodină.

rodină (a ) - a naşte.ródină / - petrecere după cumătrie.ródină /.' - petrecere în cinstea nouluinăscut.ródină / - dar adus lehuzei.rodini/ pl. - naştere. E x p r. A merge(a veni) în rodini = a v izita lehuza.rodini/ pl. - naştere.rodini/ pl. - daruri aduse lehuzei.rodós adj. - plin de rod. (TD).rogodéle/ pl. - fructe mărunte.rogojină (la prag)/ - potnojă.rohåtcă/ - barieră. La I.Creangă.rohåtcă/ - vătrai.róhă / - rouă.roi n. - albină.roi n. - prisacă.róinic adj. - agitat în mişcare.roitór adj. - care roieşte. M .Eminescu.rójă / - umflătură la gît.rójă / - erizipel.r ó j ă / - trandafir.rójăni rt. - ţepuşă la sanie.rol n. - lot de pămînt.rolåş m. - ţăran îm proprietărit.rólă/ - cuptorul maşinii de gătit. DLR.rom m. - ţigan.rom m. - rrom. Noua titulatură are o dublă explicaţie: p e de o parte elimi­nă confuziile nedorite între denumirile “român " ş i “rom ”, p e de alta se ţine cont de pronunţia în lim ba romanes. (A.M anta).rom ålîpl. - romani, ţigani, român m. - ţigan, romanåş m. - ţigănaş. româncă / - ţigancă, rom âncă / - cireşe negre tim purii, rom anél m. - ţigănel.

249

rom âni f. - rom ani(ască) limbă, limba naţională a romilor. A i amari gib ro­mani. A noastră limbă romani, a romi­lor. (A.Rad iţă).rom âni (limbă) f . - lim ba romani, lim­ba romilor, limbă ţigănească. Pronunţie in limba romanes. (A.M anta), rom âni m. pl. - sandale, rom aníţă f. - muşeţel. La M.Eminescu. ro m a tízm ă / - reumatism, ro m în íe / - E x p r. Pe rom înie = în limba românească, rom în íe adv. - româneşte, róm ni pom în t n. - şes. rónd ili n. - vas de tablă. (ALM). ro n t n. - cerc la plită, ron tí (a) — a se învîrti.(TD). ró p o t n. - învîrtitură de dans. ropo tí (a) - a dansa cadenţat, ro să tú ră f. - resturi de nutreţ, rosiénesc adj. - care aparţine Rusiei, rospaşî (a) - a afîna. rospåşn ic n. - săpătoare de rărit, rospåşn ic n. - cultivator, rost n. - odihnă, rost n. - linişte, rost n. - cerc la plită, rost n. - gură prin care trece suveica, ro stå ri n. - băţ la războiul de ţesut, rostfó r n. - răsfug. (DD). rostopålă f. - iarbă dintr-u coasă, rostopâscă / - negelariţă. La DU. r o s ú r ă / — rosătură. La I.Sbiera. roş m. - erizipel, róşă adj. - roşie, roş de o b raz n. — roşcă. ro ş-m îhn it adj. — roş-întunecat. roş-p rost adj. — roş-deschis. róşu-gălb îu adj. - roib.

250 róşu-negros adj. - vişiniu. roşålă / - vopsea, roşåţă / - umflătură pe gît. roşåţă / - erizipel, roşåţă f. - vărsat, roşåţă f. - culoare roşie.Roşea (BDŞ, 1488)- ră z e ş , roşcån adj. - roşcovan.Roşcåna f. - toponim (Rezina). Roşcåna f. - toponim (Anenii Noi). Roşcani (BDŞ, 1495) - sat.Roşcani (BDŞ, 1458) - sat în hotar cu braniştea mănăstirii Bistriţa, roşcobåt adj. - roib-deschis. r o şc ú ţă / - ruscuţă (plantă), róşi m. pl. - vărsat. (DD).Roşia (BDŞ, 1495)-m o ş ie .Roşiaci (CDŞ, 1430) - sat.Roşiaci (BDŞ, 1479) - sat pe Răut.Roşieşti (BDŞ, 1488)- s a t pe Bîrlad.Roşiori (CDŞ, 1434, 1456)- s a t .roşíu adj. - roşietic.róşîe adj. - roşietică. Anină roşie. (DD).roşîétic adj. - şaten.róşte f. pl. - erizipel.rotåri m. - unealtă de dăltuit butucul.rótă dc floarea-soarelui f. pl. - pălăriaflorii-soarelui.rotele f. pl. - scripţi (Ia iţe).roti (a) - a se rotunji. (TD).rotícă f. - coadă cu roată la putinei.roticícă f. - mosorel.rotilåt adj. - rotund. (S.F.M arian).rotilåt adj. - încovoiat. La V.AIecsandri.r o t ilă / - plasă în form ă de cerc.rotilă / - cerc la plită.rotilă de bătut unt/ - coadă cu roatarotílcă/ - mosorel.rótnic m. - com andantul rotei.(TD).rotişoåră/ - coadă cu roată la putinei.rotitúră/ - învîrtitură.

r o t i ţ i i / -m o s o r e l .M i l i ţ i i (la s c r ip e te ) / - to tîr lă . ioliţă de zbă tu t u n t / - c o a d ă c u roată, ro locână/ — rîpă form ată de ploi. roloféi adj. - dolofan. La CADE. rologól adj. - rotund. La S. F.Marian. rotolúgă /.' — pălăria florii-soarelui. o(iií (a) - a se umfla în pene.

roţii! (a) - a se fali.m urúscă/ - lauruscă. La M.Sadoveanu. ro iiţă / - rouă. La S.M arian. rovină/ -m o c ir lă . La M .Sadoveanu. rovinós adj. - plin de rovini. rn/.-âlb adj. - trandafiriu-deschis. i (V/.-de-a-doilea adj. - roz-deschis. ro/.iític adj. - rozoviu. (V.AIecsandri). r ó / .ă / - trandafir, ló / .ă / - t r a n d a f ir . La C.Negruzzi. ró /.ă-frum uşică adj. -ro z -în ch is . lo zb erít adj. - lămurit. (TD). i o/.étcă/ - priză (de contact), ro/.ícă/ - soi de struguri timpurii, io /iu adj. - trandafiriu. V. Alecsandri. i o / . î u adj. - roz (vin), i o/.inír n. - vam ă (la moară). Uo/.novanu N icolai (BD Ş) - boier, ro/.ori (a) - a se nărui (casa), ro/.osín adj. - roz. rózov adj. — roz (vin), rózov n. - ruşine. E x p r. A nu avea lozov la o b ra z = a nu avea ruşine, tó /.ov-aprins adj. - roş-deschis. rózov-închis adj. - roş-deschis. i ó /.ov-spălat adj. — roz-deschis. i ó/.ovi adj. - roz (vin), i o/.ovíu adj. - roz (vin), ró/.ovîi adj. - roz (vin), i o/.úli m. pl. - greutăţi la avă. l ó /.v-aprins adj. -ro şu -d esch is . ni/.vu adj. — roz (vin), i'ó /vu-alb adj. - roz-deschis.

rubåncă / - rindea.rúbă /.' - săpătură adîncă, pivniţă.rubăţ m. - morunaş.rubedénie/ - r u d e n ie . La M.Eminescu.rubéli n. - druc de-a lungul carului.rubéli n. - obiect de spalat rufele.rubílnic n. - druc de-a lungul căruţei.rublă / - bumaşcă. La DEX.rublíţă / - rublă. (TD).rucéţă / - vîrtej la căruţă.rucíţă / - ţepuşă la sanie.rucsâc n. - raniţă.rúdă / - prăjină. La DU.rúdă / - oişte. La CADE.rudi (a) - a se înrudi. La N.Costin.rúfă / - cămaşă.r u fă / - zdreanţă. La I.Sbiera.rufăşél adj. - rufos.rufe/ pl. - albituri rupte.rufos adj. - zdrenţăros. (CADE).rug n. - curpăn de cartofi.rug n. - ciorchine fară bobiţe.rugåre/ - rugăminte. (DD).rugăciune/ - vozglaşenie. La CADE.rúget n. - muget. La C.Hogaş.rugină / - retrograd. La C.Negruzzi.ruginit adj. - galben-roşietic.rúgum n. - rumeguş.rugumâ (a) - a rumega. La CADE.rugum åt adj. - rumegat.rugum ătúră / - rumeguş. La CADE.rugumíş n. - rum eguş (de lemn).ruj m. - trandafir.rujån m. - bou roşcat. La CADE.rujănă / - vacă roşcată.rujări m. - trandafir.rujă / - rumeneală. La M .Em inescu.rújă / -m ă c ie ş . La M .Sadoveanu.r ú jă / - trandafir. (TD).

251

252

ru jen íţă f. - trandafir. (TD).R u jină L înă (CDŞs, 1459)-b o ie r , ru jinós adj. - ruginit.R u jiră (BDŞ, 1495) —răzeş.ru j iţă f. - măcieş. (TD).ru ju lín ă / — rujă mică. La E.Sevastos.r u ju ţă / - rujă mică.ru lă / - colac de piatră la puţ.ru lă f. - conductă de apă.rú lă / - burlan.rú lă / - ţeavă la semănătoare.rú lică / - jgheab la teasc.ru m å (a) - a zdrepţîna. (ALM).ru m an jíe adj. - înroşită. (TD).rum ăn adj. - roş la faţă. La Al.Vlahuţă.r u m b ă / - cană.r ú m b ă / — covor cu ornamente.r ú m c ă / — păhărel.ru m en eålă /.' - suliman.rum eni (a) - a se înroşi. La Al.Vlahuţă.ru m en ire / - roşeaţă. La M.Eminescu.ru m en it adj. - îmbujorat.rum en it adj. - copt bine. La I.Creangă.ru m p e (a) - a rupe. La M .Eminescu.ru m p e (a) - a rupe. La DU.ru n c (BDŞ, 1491) - pădure.ru n c (BDŞ, 1472) — poiană.ru n c (BDŞ, 1472) - pîrîu.R uncu l (CDŞ, 1440)- s a t .R uncu l cel M are (CDŞ, 1440)- s a t . R uncuşo ru l (BDŞ, 1458)-d e a l . rundúc n. — lădiţă pentru mîncare la cai. rundúc n. - traistă pentru mîncare la cai. ru n d ú c n. - ladă pentru grîu. ru n d ú c n. - căruţă pentru cărat grîne. ru n tu n å (a) - a se rostogoli peste cap. rú p e (a) — a zgrepţăna. (ALM). rú p e (a) - a pătrunde. (TD). rúpe (a) - a peni. Rupim penili. (ALM).

rú p e (a) - a fugi. (TD).rú p e (a) — a se întrerupe. (TD).rupt n. - explozie. (TD).ruptåş m. - plătitor de ruptă. La DIM.r ú p tă / - impozit personal. La DIM.ruptoåre/ - dare unică. La N.Costin.rupticoåsă adj. - zdrenţăroasă.ruptîşoåră adj. - învechită. (TD).ru p tú ră / - şanţ făcut de apa de ploaie.Ruptură (CDŞ, 1400)- s e m n de hotar.Ruptură (CDŞ, 1440) - selişte «undea fost Mic Ruptură».rupţåc n. - traistă pentru mîncare la cai.rus m. - rusin.Rusalím m. - Ierusalim. (TD).rusască adj. - limba rusă.rúscă / - rusoaică.ruscúţă / - ruscă tinerică.ruseăfur in. - luceafăr.ruseasca/ - dans popular.ruseasca/ - melodie.rusíst m. — specialist în rusistică.rusístă/.' - v. rusist.rusistică / - studiul limbii ruse şi ;ilculturii poporului rus.rusîe advj. - în limba rusă. E x p r . I’lrusîe = ruseşte.rusnăc m. - ucrainean. (Gh.V.Madan) ruşina (a) - a necinsti. Pre călugăriţii. cine o va ruşina, veri cu voie, veri f ărn voia ei, acela ruşineadză cu adevărat p e soru-sa. (Pravila lui Vasile Lupu). ruşínea-fetei/ - cucută, ruşuí (a) - a aluneca, ruşúi n. - săniuş. ruşuós adj. - alunecos, ruşníc n. - ciocan de bătut cuie. ruşníc n. - ciocan de potcovit caii. ruteån m. - ucrainean. La M.Sadoveanu

shii prep. - se. Sa ca tî ogor bun. (TD).siibăş n. - bacşiş. La E.Voronca, CADE.«iîbiţă f . - unealtă de tăiat stuf.sac n. - coş de prins peşte.sac n. - plasă la capătul vintirului.m i c n. - zdravăn. E x p r. A bate pecineva sac = a bate m ăr pe cineva.sac n. - nim fă de insectă. La CADE.saca f. - butoi de apă.sncalúş n. - bucată m are. (CADE).sacără f - secară. La DU.siicimå f - prostovol.sacîz n. - bumbac..sucóiţă f. - cui mic. siicoghíţă f . - cîrlig de smuls fîn. sacriéş rt. - cutie de chibrituri, sacriéş n. - penal.sacriéş pentru sare rt. - cutie de sare.sucrită ri m. - secretar.sncúre / - teslă.sad rt. - paragină.sad n. - sadină.sad rt. - vie.sridcă f. - semănătoare.sndílcă f. - sem ănătoare.snhăn rt. - farfurie adîncă. La DLR.snliăn n. - farfurie întinsă.snhăn n. - farfurioară pentru ceai.sahăn rt. - taler (la cîntarul de mînă).snliån drep t n. - farfurie întinsă.suliån p ru n t rt. - farfurie întinsă.snlianél rt. - farfurie pentru ceai.snlianél n. - farfurioară.siihånic rt. - farfurioară pentru ceai.sniiî /.' - şopron pentru oi.«uiín adj. - surie (lînă). (DD). snivân rt - um brar pentru vite. (TD). «nivån n. - şopron. La DU. siiivån rt. - cort deschis. La I.Neculce.

saj n. - gogineaţă (pe stîlpi).såjă f - vopsea neagră. (Th.Holban).såjă f - funingine.sa jóc n. - plasă pentru peşte.salahoríe f - corvadă.salåm ă f . - cam e tocată.salam uri (a) - a scrobi (urzeala).salarét n. - întrecere (la nuntă).sa la tă / - vinograd. La DEX.salătni adj. - verde-deschis.Salce Toma (BD Ş, 1495) - boier, salce (BDŞ, 1495) - sat „la Salce pe Ialan” .salcîmi m. pl. - copaci. (ALM). salcîz m. - salcîm. saleăncă f . - cutie pentru sare. salére / - ţelină. salfétcă f . - basma albă. salhanâc n. - şuvoi de ploaie, salítră f . - gaz (de lampă), săltări n. - dulap (de cancelarie), săltări n. - sertar, saltisón rt. - drob de porc. saltisón n. - cîmaţ din măruntaie, salţ m. - plantă erbacee căţărătoare, salúp n. - scurteică. La CADE. săm a f . - pricepere. E x p r. Eu sam a = eu înţeleg. Eu sama moldovineşti. (TD). săm a f . - părere. E x p r. A lua sam a cuiva = a întreba pe cineva, săm a f . - atenţie. E x p r. A nu lua sam a cuiva = a se face că nu vede. sam achişă f . - lapte înăcrit, sam acríş rt. - lapte acru. sam acríşă f . - chişleac. sam ahón n. - ţuică de casă. sam ahón n. - prăştină. La CADE. sam ahóncă (de perje) f . - ţuică, sam ahóncă/ — v. sam ahón.

sam alîc n. - şură pentru paie. T.Pamfile.sam alîc n. - magazie pentru pleavă.sam alîc n. - s tu f farîmiţat.sam ån n. - chirpici.sam an å tu n. - obicei moldovenesc.sam asfâ lt n. — asfalt.s a m ă / - număr, cantitate. La CADE.s å m ă / - recensăm înt domnesc.s a m ă / - vîrstă. E x p r. De o sam ă =de un leat.s a m ă / - parte. (TD).så m că / - fiinţă închipuită. La CADE.såm eş m. - adm inistrator de moşie.sa m în ţâ ru m. - seminţe de cînepă.săm în ţă de s te ja r / - ghindă.sam oschítcă / — secerătoare.sa m u rå s lă / - grîne crescute. La DU.sa n / - strachină de aramă.sa n ac ad eå / - narcisă.sanchi adv. - adică, cum s-ar zice.sa n d a / - sandală.sandací (a) - a se zbînţui.sa n d a le / pl. - pantofi pentru femei.sa n d a lé tă / - încălţăm inte de vară.s a n d o m irc ă / - varietate de grîu.san ie / - opritoare la căruţă.să n ie /. - greşeală la urzit.sapålcă/ - prăşitoare de rărit porumbul.sapa lí (a) - a săpa.sap a lu í (a) - a săpa (porumbul).sa p ă / - şoldul calului. La DU.sa p ă / - tîrnăcop.såpcă / - săpăligă.så p că / - prăşitoare de rărit porumbul, sapét n. - coş rotund de mlajă. sapé t n. - coş de papură, sap é t n. — ladă (pentru haine), sapét n. - coş pentru struguri, s a p é tc ă / — sîsîiac.

254 sapói n. - v. sapă.sarafånt n. - fustă cu bretele.saråi n. - şură. La M .Sadoveanu.saråi n. - grajd.saråi n. - casă de locuit.saråi n. - um brar pentru vite.saråi n. - ham bar pentru grîu.saralíe/ — plăcinte cu brînză. (TD).s a r a n å / - lăcustă.sarasoårlă / - floarea-soarelui.sarbåsca / - sîrba miresei.sarbăd adj. - searbed.sårcină (în spate)/ - tovar. (CADE).saric n. - turban. La DU.sarm åni/ pl. - sarmale.sarm ăi/ pl. - v. sarmani.sårniţă / - cutie pentru sare.sarsailă m. - necuratul. La I.Creangă.sarvóc n. - faraş.sastisi (a) - a se ului. La DU.saşăbóc n. - rindea de prim ă operaţie.satîc n. - ferestrău pentru scînduri.satîr ii. - scaraoţki.satrim ésîi n. - sertar (la masă).savór ni. - samur. La S.F.Marian.sazån m. - crap. La CADE.săbui (a) - a croi.săc adj. - slăbănog. (TD).săc adv. - uscat. E x p r. A suna a sSc= butoiul sună a dogit.Săcară(B D Ş, 1486) - movilă. Săcălăşeşti (BDŞ, 1462)- s a t . săcălúş rt. - tun mic. La M.Costin. Săcăreni (CDŞ, 1440)- s a t . Săcăroåia / - toponim (Soroca). săcătuít adj. - hămesit. La DU. Săcătură (CDŞ, 1440) - sat.Săcătura lui Bucur - semn de hotar. Săcătura (CDŞs, 1481)- s a t . săceålă / - ţesală. La C.Hogaş, săcelå (a) - a ţesăla. La DLR.

silcclå (a) - a chelfana. (I.Creangă). săceruíci f. pl. - seceri mici. sííchír n. - satîr pentru bucătărie, săcicåră f. - m aşină de tocat paie. silciuí (a) - a tăia copaci. La Gr.Ureche. sîiclitåri m. - secretar, săcrét adj. - neum blat. La CADE. săcríe f. - sertar la masă. sicrie f. - ladă. săcriéş n. - cutie de chibrituri, săcriéş pentru sare n. - cutie de sare. siícúi m. - secui.S ăcu ianu l (CDŞ, 1459) - ceâşnic.siicufme f. - secuime.săculéţ n. - săculeţe.săculéţ rt. - strecurătoare de pînză.săculéţ de b rîn ză rt. - strecurătoare.săcu lteăţă f . - pungă. La CADE.sslcultéţ rt. - sac mic.silcultéţ «. — trăistuţă pentru manuale.s ă c u l t é ţ / - săculeţe. La E.Voronca.s:lcúre f . - armă de luptă. (SDELM).siícure f . - armă. La C.Ivănescu.silcuríce f . - secure mică.silcuşór m. - nim fe de furnică.Nildclcă f . - pernuţă pe cal. La CADE. silftúţă m. - nesăţios, silgcåtă f . - cum pănă la puţ. silg ită túri f. pl. - junghiuri, silidăcâr m. - curelar. sA idăcăr m. - negustor pielar. srtlâş rt. - aşezare de romani. La CADE. sillăfăt «. - vorbă. E x p r . A sta (cu i incva) la să lă fa t = a sta la taifas, sfllămăs n. - cadă.\íil;ím úră f . - saramură.«ftlilmurícă f . - peşte cu sare şi apă. Milăinutós adj. -sa ram u ro s . (ALM). Hfllăríţă f - cutie pentru sare. CADE. vilhlşluí (a) - a-şi ierta păcatele. (DD).

sălăşluinţă f . - locuinţă.sălăvăstru adj. — mărinimos.sălbăticim e f . - fiare sălbatice. CADE.Sălceni (BDŞ, 1466)- s a t .sălciníş rt. - loc unde cresc sălcii.sălciníş rt. - desiş de sălcii.sălcíş rt. - v. sălciníş.sălcutéţ n. - v. săculteţ (strecurătoare).săleåc adj. - sărac. La CADE.sălişte f . - lot lîngă casă.sălítră de sărnic f . - gămălie de chibrit.săltăråş rt. - sertar mic.săm ăchíşă f . - lapte smîntînit. La DU.săm ănăt n. - puitură. (T.Pamfile).săm ănătór de popuşoi m. - puitor deporumb.Săm ănăucă f - to p o n im (Soroca). săm cúţă f . - brîncuţă. La CADE. săm eşie f . - casierie. La V.AIecsandri. sămincér rt. - castravete pentru sămînţă. sămn (de carte) rt. - zăloagă. La DLR. sămn rt. - tăietură pe un copac, sămn rt - urmă. (TD). sămn rău rt. -p r ic a z . La DEX. săm nåre f . - tîlc. (DD). săm ultós adj. - plin de săruri. (ALM). săm ursălă f . - grîne din boabe căzute, sănătoşél adj. - sănătos, sănătoşică adj. - sănătoasă, săninâ (a) - a se însenina, săninéţă f - săninătate. La C.Negruzzi. săpălúşcă f . - sapă mică. săpculíţă f . - săpăligă. săpúcă f . - săpăligă. săråd n. - şiret de împodobit sumanele, sărăr n. - cutie pentru sare.Sărata (BDŞ, 1489) - sat oc. Fălciu. Sărata (BDŞ, 1484)-p îr îu .

255

Sărata (BDŞ, 1489) - „m atca Săra­tei” . Ha niicKy Ta y MaTKy C3paTe ao xoTapa JIiiMSaayjiHe. sărăcan adj. - foarte sărac, sărăcăşi adj. — oropsiţi, sărăcílă f. - sărman. (TD). sărăcústă fi. - sărindar. La DU. sărăduí (a) - a îm podobi cu săraduri. sărăéş n. — încăpere pentru vite. sărăéş n. - um brar pentru vite. sărăimân adj. - sărman. LaA l.D onici. sărăm úră/ - peşte copt cu sare şi apă. sărăntoåcă fi. - săracă. (TD). sărăríe f . - salină, sărăríe f . - depozit de sare. sărătúră fi. - solonceac. La DEX. Sărăţeni (BDŞ, 1493) - sat pe Tutova. sărbezeålă adj. — înăcrire. sărbezi (a) — a se înăcri. La T.Pamfile. sărbúşcă f. - păsat de porumb cu zer. sărcinér n. - par cu crengi scurtate, sărdåc n. - suman scurt. La CADE. săredníc n. - chingă la ferăstrău, săricică /.' - sare de lămîe. La CADE. săricică fi. - şoricioaică. La CADE. sărín adj. - senin (cerul), sărisăuăş n. - ferăstrău mic. sărit adj. - zăpăcit. E x p r. A fi sărit din grăunte = a se năuci, a se zăpăci, sărita fi. - galop. E x p r. La sărita = în galop.săritoare fi. - cascadă. La Al.Vlahuţă. săritoare fi. - obstacol. (TDRG). săritoare f - pîrleaz. săritul porcului n. - galop, săritură f . - pîrleaz. sărîc n. - druc de-a lungul carului, sărjoåcă f . - grîu am estecat cu secară, sărinănél adj. - umilit.

256 sărmănuţ adj. - sărmănel. S.F.Marian.sărníc n. - chibrit.sărníc n. - păiuţ.sărníşe n. pl. - paie.sărnút adj. - cu dungă pe bot (cal).sărviétă f . - farfurie întinsă.sărviétă f. - farfurioară.sărvitóri n. - v. sărviz.să rv íz n. — tava.săşeå f. - ţesală.săşeålă f . - ţesală.sătăi ni. pl. - draci.sătănâua f . - satană.sătcă f . - coş de prins peşte.sătnoiăn m. - locuitor din Satu Nou.săţiós ni. - om plictisitor.săţós adj. - lacom.săuşeån ni. - locuitor din satul Sauca. său şó r n. - crem ă pentru faţă. săvîrşíef. - capătul vieţii. (E. Sevastos). săvîrşíref. - desăvîrşire. La C. Conachi. săvîrşít adj. - desăvîrşit. La C. Conachi. sbîc interj. - ţuşti. (TD). sbórn ic n. - culegere de texte, scafa f. - strachină de lemn. La C.Hogaş. scafă f . - covată. La DU. scafă / - căuş. (TD). La CADE. scafău ni. - scafa mare. scafíţă f. - scafa mică. (E.Voronca). sca itoåre f . - vinăriţă. scai n. - stîncă. (TD). scală f. - margine. La C.Conachi. scală f. - port. Oricare vameş va f i p r i­cină, ca să nu treacă negoţătorii cu ne­goţ p e la vreo scală. (Pravila lui Vasile Lupu).scală fi. (port) - pristanişte. (CM), scală fi. - carieră (de piatră). (TD). scală fi. - stîncă. scålcă f i - oftalmie. (TD). scaldă fi. - cadă. La M .Eminescu.

scaldă / - vănuţă.scaldă f - scăldătoare. (CADE).scam éică f . - taburet.scam éică f. - laviţă.s c a m é ic ă / - scaun lung.scam ós adj. - cîlţos (lemn).scancéu n. - sanie scurtă. La T.Pamfile.S candal (CDŞ, 1456) - seliştea lui ~.sc ap rim în t n. - amnar.scăra-m îţe i / - vinăriţă.scarad iló s adj. - v. sc a ran d iu .sca ran d íu adj. - gingaş Ia mîncare.sca ran d ív adj. - gingaş la mîncare.scaraósch i m. - căpetenia necuraţilor.sca rap é lşe / pl. - şosete.s c a ră / - pîrleaz.scå ră de b lid e / - blidar.sc a r işo å ră / - pîrleaz.s c a r i ş o å r ă / - treaptă într-un mal.scarînd iv í (a) - a-ţi fi scîrbă de cineva.sc a rp m. - încălţări de damă. La DU.sc åu c ă / - babă rea de gură.scåun n. - tron. La Gr.Ureche.scaun n. - taburet.scåun n. - laviţă.scåun n. - perinoc.scåun n. - pat la vîrtelniţă.scåun n. - picior la păhărel.scau n o å ică /.' - unealtă de tras obezile.scau n o å ică / - laviţă.scau n o å ică / - unealtă de dăltuit.scaunói n. - unealtă de dăltuit butucul.scăér m. - sticlete.scăecior n. - scăete. La CADE.scăfău n. - scafă mare. La CADE.scăfiţă/ - scafă mică. La CADE.scăfîrlíe / - ţeastă. La N.Gane.scăfuşór n. - b lidar (în perete).Ni ă ld ă to å re / - botez, sc ă ld ă to å re / - scăldare după botez, si-ăldătoåre/ - apa de scăldat.

scăldătúră / - apa de scăldat pruncul. La S.F.Marian.scăldúşă / - albiuţa de scăldat copilul, scăldúşcă / - albiuţă. L a I.Sbiera. scăldúşcă / - apa de scaldat copilul, scăldúşcă f . - albiuţă. (DD). scăldúşcă f . - scăldarea copilului, scăm oşa (a) - a se destrăma, scăpă (a) - a se salva. E x p r. A nu scăpa nici în borta şoarecelui = a fi imposibil de înlăturat un pericol, scăpărå (a) - a aprinde (chibritul). (TD). scăpărătoåre/ - amnar, scăpărătoåre/ - brichetă, scăpărătóri n. - amnar, scăpătå (a) - a se poticni. La CADE. scăpătå (a se) - a se năpusti. (TD). scăpătå (a se) - a se prăbuşi. (TD). scăpătå (a se) - a se îmbolnăvi de cap. scăpătât adj. - sărăcit. La V.AIecsandri. scări/ pl. - lambe la căruţă, scări/ pl. - loitre. scări (a) - a trece prin urzeală firele. Scărişoara (BDŞ, 1491) - deal. scarişoåră / - pîrleaz. scarişoåră f . - treaptă într-un mal. scăritúră / - m ic ornam ent pe covor, scăriţă f . - pîrleaz. scăriţe / pl. - trepte la cerdac, scărm ănå (a) - a peni. (ALM ). scărm ănå (a) - a bate. (DD). scărm ănătoåre/ - piepteni pentru lînă. scărm ănătoåre / - instalaţie de scăr­mănat.scărm ănătúră / - lînă scărmănată, scărm ănătúră / - scărm ăneală. scărm ăneålă / -p ă ru ia lă , scăşíţă/ - teică, scăşíţă / - căuş mic.

257

scăşíţă f . - piuliţă pentru usturoi, scăuél n. -p o d n o jie . La CADE. scăuél n. - scăunel, scăuéş n. - scăunaş. La M.Costin. scăuéş n. - scăunel. La DLR. scăunoåe fi. - unealtă de tras obezile. scăunoåe fi. - unealtă de curăţat draniţa. schclm â (a) - a o lua din loc. E x p r. A o schelm a = a o lua la sănătoasa, scheunå (a) - a schelălăi. La DU. schíbă fi. - răutate, sch icu ít adj. - îmblătit. sch ijă f. - tuci. La C.Stamati. sch ijă fi. - tuci. La DLR. sch iloåbă fi. - fată slabă, schilodi (a) - a moci. La DLR. schim b n. - primeneală. La DU. schimbă (a) - a izmeni. La CADE, DEX. sch im ba (a) - a izvrati. (CM), schim bă (a) în rău - a izmeni. La DEX. sch im båş m. - soldat cu schimbul, sc h im b ă tú ră f . - m ăsură din izvod. sc h im b ă tú ră f i - schim barea rostului, sch im b irí (a) - a schimba, schim onosi (a) - a poci. (I.Creangă). schim onosi (a) - a falsifica, schim onosi (a) - a diforma. La CADE. sch im o n o sitú ră fi. — falsificare, s c h im o n o s itú ră /-p o c itu ră , sch im onositú ră fi - strîmbătură. schim osí (a) - a sluţi. La V. Alecsandri. schimosí (a) - a falsifica. La D. Cantemir. sch im ositú ră fi. - falsificare, sch ind irí (a) - a se deregla. (TD). sch indúc n. - plantă cu flori albe. sch in d ú f m. - cimbrişor. La DU. Schineni (BDŞ, 1466)- s a t . schingiui (a) - a tortura, s c h i n j i / pl. - chinuri. (TD).

258 sch in ju iă lă fi. - durere. (TD). schinúş m. — spini, sch iolălăí (a) - a chelălăi. sch io rlă í ( a ) - v. a schiolălăí. schípcă fi. - ţandără (sub unghie), s c h í r d ă / - şiră de porumb, schirfosi (a) - a irosi, s c h ir fo s e å lă / - învălmăşeală, sch iţă fi. - fuscel la scară, sch iţa t adj. - înspicat (părul cailor), sch iţă ln ic n. - sfredel mic. sch ivern isí (a) - a se pricopsi, sc h iv irn iså lă fi. - chiverniseală, schivnic m. - bărbat neînsurat, sc în c itú ră fi. - copil care scînceşte. sc în d u ră de cu rech i fi. - fund de tocat, sc în d u ră de m ăligă fi. - fund de mă­măligă.sc în d u rí (a) - a farîm a bulgării, sc îndu rícă fi. - fund de m ăm ăligă, sc îndurícă pe ulcior fi. — căpac la oală. sc înduríce fi. - fund de tocat varza, sc în d u rít adj. - pardosit, sc îrb ă fi. - supărare. La Gr.Ureche. sc îrb ă fi. - întristare. La M .Sadoveanu. sc îrbă fi. - necaz. La E.Sevastos. sc îrb ă fi. - durere. (Gr.Ureche). sc îrb ă fi. - mînie. La M .Sadoveanu. sc îrbeln ic m. - scîrbavnic. sc îrb í (a) - a se întrista. La I.Sbiera. sc îrb ít adj. - amărît. La CADE. sc îrboşén ie fi. - fiinţă scîrboasă. scîrléică fi. - unealtă de făcut frînghii. sc îrlíţă fi. - v . scîrléică. sc îrnâv adj. - scîrbos. La M.Costin. sc îrnåv adj. - murdar. La I.Sbiera. sc îrnăven ie f i - murdărie. La I.Slavici sc îrnăv ie fi. - murdărie. La I.Neculce. sc îrnăv i (a) - a se murdări, sc îrtă fi. - şiră de porumb, sc îrtă fi - şiră de paie. (TD).

sc îrtişoără f . - şiră de porumb, sc îrtiţă f . - cîrtiţă. sc îrtu í (a) - a clădi în şire. sc îrtu íre f - clădire în şire. sc îrtu ít adj. - clădit în şire. sc îrtu itó r m. - clăditor de fîn, paie. sc îrtu itú ră f . - clădirea snopilor, sd a d «. - ham bar mare. scladåucă f - încăpere pentru grîu. sclădcă f . - pîrleaz. selådce f p l. - pliuri, sd a d o å n c ă f. - încăpere adiacentă, sd e p n. - gîrlici la pivniţă, sclcpniţă f - aşchie sub unghie, sclepţ m. - strechie. La CADE. sclcpuít adj. - pietruit (beci), sclifoseală f. - m ofturi. La A l.Vlahuţă. sclifosi (a) - a plînge prefăcut, sclifosi (a) - a face mofturi. La I.Creangă. sclifosit adj. - fandosit, sclinti (a) - a scrînti. s c l in t i r e / - scrîntire. sclin tit adj. - scrîntit. sclióp rt. - curmei ce priponeşte barcasul. sclipuí (a) - a face rost de ceva. DLR. sc lipuíre f . - înjghebare, sc lítcă/ - lan cu diferite culturi, sc lipcăúţ rt. - foarfece de tăiat sîrmă. scoabă f. - cuţit de curăţat copita, scoåce (a) - a dospi. La V.Drăghici. scoåce (a) - a încălzi laptele prins, scoåcere/ - încălzire la foc.S coarţă (BDŞ, 1497)- ră z e ş .scoarţă f. - partea de dinainte a săniei.scoarţă f - cearşaf.scoate p a tre t (a) - a se fotografia.scoate poză (a) - a se fotografia.scobåc f - peşte mare.ocobâi m. -s c o b a r . (M .Sadoveanu).scobi (a) - a castra (armăsarii).«cobîlcă f . - cuţit de curăţat copita.

scobîrcí (a) - a se zbînţui. scoborniceålă f. - g îtar (la căpăstru), scoc «. - costişă pietroasă, scociorî (a) - a căuta. La Al.Russo. scociorî (a) - a rîcîi. La I.Sbiera. scociorî (a) - a urni din loc. La I.Sbiera. scofală f. - pricopseală. La CADE. scófă f . - scufie, scoféturi «. pl. - bom boane, scofîrlă f . - scăfîrlie. scoică f. - racuşcă. La DLR. scólbură f. - scorbură, scópcă f. - tăietură pe un copac, scópcă f . - buclă.scopcí (a) - a galopa. La S.F.Marian.scopt adj. - bine coaptă. La DU.scopt adj. - scorojit. La I.Creangă.scopt adj. - închegat. La DU.scopt adj. - răscopt. La T.Pamfile.scorburătúră f . - scorbură.scorghitúră f . - scorbură.scorghitúră f . - peşteră.scorm olí (a) - a scurma.scorm olí (a) - a scorm oni. La DLR.scorm olí (a) - a scormoni.scorm olí (a) - a răscoli. (DD).scorm olí (a) - a răscoli focul.scorm olí (a) - a borfăi.scorm olí (a) - a căuta. La I.Creangă.scorm olí (a) - a roade la inimă.scorm olíre f . - scorm onire.scorm olít adj. - scormonit.scorni (a) - a răscoli. (CM).scorótcă f . - cultivator.scorţăr m. - covor.scorţår n. - covor. La S.F.Marian.scorţăríu adj. - portocaliu-închis.scórţie / - scorţişoară.scórţuri«. pl. - covoare. (M.Sadoveanu).

259

scovernosålă f. - chiverniseală.scovérzi f. pl. - plăcinte. La I.Sbiera.scovîrlie f . - orbita ochiului.scov îrtă f. - tigaie (cu coadă lungă).sc ra b n. - grîul prepeliţei. La DU.sc ra b ă f . - încălţăm inte veche. CADE.scraclíe f . - pirostrie.sc râ d ă / - iarbă ce creşte în munţi.sere f . - greabăn (la cal).screăua spinării f. - şira spinării (la om).sc reåu a sp in ă rii f . - greabăn la cal.serele f. pl. - patine.sc ré ln iţă f. - ţesală.screpezån n. - cui la m arginea luntrei.s c r i j å l ă / - căpăţînă de varză acră.s c r i j â n ă / - sfert dintr-o varză.sc rijă f . - călcîi de pâine.sc rijă f . - căpăţînă (parte) de varză.s c r i j ă ic ă / - căpăţînă (parte) de varză.sc rijă lå (a) - a împărţi pămîntul.sc r ijă lă tú ră f. - umăr la ferăstrău.sc rijéa f . - felie.scrijela (a) - a cresta. La M.Sadoveanu. scrijé le f. p l. - posmagi, sc rije lú ţă f . - felioară, sc rijîcă f. - felie de varză acră. s c r i j î c ă / - frunză de varză acră. sc rijîcă f. - căpăţînă (parte) de varză, sc rim în ţe f. pl. - cremene, amnar, sc ríncă /.' - m îner la sertar, sc rip cår m. - viorist. La M.Sadoveanu. sc rip c å r in. - cîntăreţ. La Al.Vlahuţă. scripcåri m. - gîndac gălbui. S.F.Marian. s c r íp c ă / - vioară. La V.AIecsandri. sc rip cărăş m. - greiere de cîmp. sc rip căråş m. - viorist. s c r ip c ú ţă / - vioară mică. sc rip id í (a se) - a se strepezi. (TD). scrip te m. - scripete.

260 sc rip ţ m. pl. - dispozitiv la iţe. sc risoare f -p o s la n ie . (CM), scrişcå (a) - a scrîşni. scriv i (a) - a scînci. La CADE. sc rîb n iţă f . - râzătoare, sc rîjn iţă f. - r ă s c o l la căruţă, scrînciob n. - leagăn de dat huţa. sc rînc iobăr m. - stăpînul scrînciobului. scrînciobåş n. - leagăn mic. sc rîn g h iţă f. - scrumbie, sc rîn g h iţă f. - fată foarte slabă, sc rîn g h iţă f . - greşeală la urzit, sc rîn g h iţă /.' - greşeală la nividit. sc rîn iţă f . - scrumbie, sc rîn iţă f . - greşeală la urzit, scrîşcă (a) - a scrîşni. La Gr.Ureche. sc roåm be f. pl. - cizme prost făcute, scrob n. - jum ări. La DLR. scrob n. - paparadă. La CADE. scrobeålă f. - albăstreală. La CADE. scrob i (a) - a aspri, sc rob it adj. - apretat. sc rob i (a) - a unge urzeala cu terci, scrobós adj. - bulgăros (pămînt). scrofulós adj. - bolnav de scrofule. sc rom băí (a) - a scîlcia încălţămintea, s c ru b ú ră f . - scorbură, sc ruhós adj. — bulgăros (pămînt). sc rum bós adj. - bulgăros (pămînt). s c ru n tå r n. - mal nisipos, pietros, s c ru n tâ r i adj. - zgrunţuros (pămînt). scrupós adj. - bulgăros (pămînt). DLR. scrupós adj. - fârîmicios. (V.Drăghici). s c ru t n. - vîrtej la căruţă, scubí (a) - a peni. scubóină f . - boştină. scuchí (a) - a castra, scu ip ă to are f . - cuţit de curăţat copita, sculătoăre/ - plachie (ultima mîncare). sculăţél adj. - săltăreţ. La I.Creangă. sculăţél m. - ţistar.

meii Ic n. pl. - unelte.«cultéţ n. - strecurătoare (din pînză). scumăn n. - palton scurt, scmnanícă f. - scurteică. scmnănél n. — v. scum anică. Scumpului (CDŞ, 1429)-p o ia n ă , xcunchíe/ - scumpie. scunchíu adj. - portocaliu, scunchíu-întunecat adj. - cafeniu, scura (a) - a face ţuică, scurbătúră / - peşteră, scurbătúră / - scorbură, scurge (a) - a stoarce, scurge (a) - a se retrage, scurgere / - şanţ de-a lungul gardului, scurlúş m. - măcieş. scurmåci m. - pinten (la cucoş). scurmåci m. - labă de găină, scurmă f. - labă de găină, scurmăníci n. - labă de pasăre, scurm ătoåre / - labă de pasăre, scurmătúră / - labă de pasăre, scurmúş n. - labă de pasăre, scurmúş n. - gheară de pasăre, scursătoåre f . - urmă lăsată de un şuvoi, scurstúră/ - şanţ în lungul gardului, scurstúri f. pl. - urme lăsate de şuvoaie, scursură f. - şanţ de-a lungul gardului, scursură/ - scurgere. La TDRG. scursură / - vin prost, scurt m. - bărbat scund, scurt adj. — mărginit. (TD). scurtă f . - scurteică. La DU. scurtă f . - um flătură subsuoară, scurtéică f - cojocel cu mîneci. sc u r te ic ă / - venghercă. La DLR. scurţi (a) - a se goli. (TD).S cu rtu l P e tru (CDŞ) - m are boier.scu rúg m. — măcieş.sc u tå r m. - păcurar-şef.sc ii t cin ic m. - persoană strîngătoare.

scutélnic m. - orăşeni scutiţi de dări.scutélnic m. - nedajnic. (CM).scutélnici m. pl. — ţărani scutiţi de birdomnesc. La DIM.scútic n. - învălitoare pentru sugaci.scútic n. - faşă brodată.scútic n. - crijm ă la botez.scútic n. - strecurătoare din pînză.Scuturiceni (BDŞ, 1490) - sat.secăr m. - com ul-secării.Secară (BDŞ, 1490) - deal în Bucovina, secăciúne/ - uscăciune. La Gr.Ureche. secătui (a) - a slăbi. La DU. secerår n. - august. (T. Pamfile). séceră / - aripa dorsală a bibanului, séceră / - săceriş. (TD). secerătoåre/ - greier de cîmp. secerăţícă/ - seceră mică. T. Pamfile. seceruíce/ pl. - seceri mici. séci n. - păşune unde s-a tăiat pădurea, séci n. - gard din nuiele. La DLR. séci n. - loc îngrădit pentru oi. sécică / - satîr de bucătărie, secică / - cuţit de tocat varză, secică / - paie tocate, seciuí (a) - a tăia pădurea. (Gr.Ureche). secoâsă adj. - secată. (TD). secretér n. - secretar, secriér m. - cel ce face sicrie.Secriul (BDŞ, 1473) - gîrlă pe Prut. Secşoara (BDŞ, 1495)-p îr îu . sedélcă / - v. sidelcă. seghíncă/ - ostie, seghíncă / - mai de spart gheaţa, seiz m. - grăjdar. în Valahia rumîn- ii (=robii) negri slujeau ca grăjdari (=seizi) la boierii valahi. Dovadă că la întem eierea Valahiei au participat şi ro­mani negri din Africa. La DLR.

261

sel n. - pîrîu de apă de ploaie.sel n. - şanţ săpat de şuvoaie.sel n. - urm ă lăsată de un şuvoi.sel n. - pîrîu.sélcă f. - semănătoare.sélişte f . - vatră a unei aşezări.sélişte / - jelişte. E x p r. în selişteavîntului = în bătaia vîntului.sem éţ adj. - îndrăzneţ. La CADE.sem eţi (a) - a da dovadă de curaj.sem eţie / - cutezanţă. La CADE.sem iríc n. - furcă cu şapte coame.sem năr n. - paralel de tîmplărie.sem nat adj. - însemnate. (Gr.Ureche).serdår m. - dregător domnesc. La DIM.serén n. - cum pănă la puţ.serén n. - prăjină la puţul cu cumpănă.sert adj. - aţos (lemn).servíci (de) adj. - dejurnă. La DEX.scrvíci de gardă n. - dejurstvă. DEX.servitori n. - tava.serv íz n. - tava.setcår m. - pescar cu plasa.s é t c ă / - plasă de pescuit. (DLR).sétcă f. - plasă.sétcă / - fileu pentru coafură.s é t c ă / - dantelă.sétcă / - pînză de sîrmă.sé tcă / - mreajă.sétcă / - pînză de păianjen.sétcă / - coş de prins peşte.seteân m. - sătean.s é v ă /-p u te re , vigoare. Sevele limbii vin mai ales din Moldova. (G.Călinescu). sfådă / - ceartă. La C.Negruzzi. sfådnic adj. - arţăgos. La C.Negruzzi. sfalt n. - asfalt, sfårm ă-piatră m. - uriaş, sfartúşcă / - şorţ.

262 sfaşcă / - m ătuşă a mirelui, sfatnic adj. - sfătuitor, sfătuşcă/ - mătuşă a mirelui (miresei), sfădålnic adj. - certăreţ. La CADE. sfadălíe/ - ceartă mare. La I.Creangă. sfădăréţ m. - gîlcevitor. sfădăúş adj. - gîlcevitor. La CADE. sfădi (a) - a se certa. La C.Negruzzi. sfădicíos adj. - gîlcevitor. La I.Sbiera sfadíre/ - ceartă.sfădit (a fi) - a fi certat. (I.Creangă). sfărm at adj. -m âru n ţit . C. Ivănescu. sfeclår m. - cultivator de sfeclă, sfeclăríe / - lan de sfeclă, sfecli (a) - a nimeri într-o belea. DELM sfeclişór adj. - roşu-întunecat. sfeclíşte/ - cîmp de sfeclă, sfcclíu adj. - roşu-întunecat. sfeclii adj. - roşu-întunecat. sfeclúţ adj. - roşu-întunecat. sfeşnicår m. - m ăsuţă pentru sfeşnice, sfeştóc n. - mănunchi de busuioc, sfetí (a se) - a se arăta. La C.Conachi sfetnic m. - consilier. La V.AIecsandri sfinţi (a) - a idealiza. La M .Eminescu. sfîrcîi (a) - a trage pe nas. La I.Creangă. sfîrcîit adj. - smiorcăit. sfîrcui (a) - a plesni cu biciul, sfîrîí (a) - a mocni (focul), sfîrîiåc n. - sfîrietoare. La CADE. sfîrlâc m. - roi mic. La DU. sfîrlă/ - bobîm ac. La Al.Donici. sfîrlă / - rît. La M .Sadoveanu. sfîrlítă / - palmă.sfîrloågă / - încălţăm inte stîlcită. DU sfîrloåge/ pl. - ciozvîrte de oi. sfîrlúgă / - chişcar. sfîrşålă / - slăbiciune tótală. sfîrticâ (a) - a sfîşia. La DU. sfîrticătúră/ - petică, sfîrtoâge/ pl. - v. sfîrloåge.

slléder «. - sfredel.xfor rt. - cursul apei. La M.Sadoveanu.xíorâc «. - loc mocirlos.sl'úreni f. p l. - restee.sfredeléş n. — aţă pentru peştele prins.sfrcdiåc n. — v. sfred ilaş.sfrcdiéş n. - v. sfred ilaş.slred ilåş rt. - sfredel mic.sf rid ilcăş n. - v. sfred ilaş.sfrid ileâc n. - v. sfred ilaş.sfriji ( a ) - a se zbîrci.sfrijit adj. - pricăjit. La V.AIecsandri.siălă f. - sfială. La DU.siăncă f. - arpagic.sib irn ie m. — om călit.sicăcică f - satîr de bucătărie.sicaíţă f. - unealtă de descurcat plasa.sicârne f. - m aşină de tocat paie.sicåş n. - satîr de bucătărie.sicicârne f. - m aşină de tocat paie.sich irâş m. - slugă.sicriaş n. - coşciug mic.s ie rié r m. - m eşter de sicrie. La DU.sicriu rt. - ladă. La C.Negruzzi.sicriu rt. - coşciug. La M .Eminescu.sicriu rt. - dulap pentru rufarie. CADE.sidelcă f . - scaun cu arcuri la trăsură.sidélcă/ - pernuţă pe cal.s i d é l c ă - bancă în m ijlocul luntrei.sidélcă f . - cîrlig de împletit.sidélne f. - scaun cu arcuri la trăsură.sidélne f . - scîndură-scaun la trăsură.sidíncă f . - unealtă pentru spart gheaţa.s id ú ş c ă / — scaun la trăsură.s ig h ín c ă / - unealtă de pescuit.sighincă f. - turcă de pescuit.s ihastru m. - pustnic. La CADE.Sihla de pe D ealul R usu lu i (CDŞ, 1 ‘155) - semn de hotar.Sihla J a m ă r ii (BDŞ, 1491) - semn de hotar.

sihlă f . - pădure deasă.silitor m. - mîncău.silitor adj. - robaci.sim briaş m. - lucrător angajat.sim brie f. - leafă. La C.Negruzzi.sim brie f. - răsplată. La M.Eminescu.simín «. - unealtă de spart gheaţa.sin m. - fecior. La I.Neculce.sinåp «. - soi de măr.sincerică f. - plantă erbacee.sinchiseâlă f. - atenţie faţă de cineva.sinchisi (a) - a-i păsa cuiva de cineva.sinéală/ - albăstreală. La DLR.singér n. - cuţit purtat la brîu.singír rt. - lanţ de încătuşat robii.singír n. - convoi de robi în lanţuri.sini (a) - a albăstri.sinilí (a) - a albăstri. (TD). La DLR.sinilít adj. - albăstrii. (TD). La DLR.sinilíu adj. - albăstrui. La E.Gîrleanu.siníncă f . - vînătă.siníre f . - albăstrire.sinotâri n. - sanatoriu.sinzăr m. - samsar.siolăn «. - came.siorm îc n. - traistă pentru cai.sioróiţă f . - cioară.siparåt n. - separator.síptă f . - ladă (pentru haine).sirâtă f . - muşama.sírcă f - chibrit.sírcă la sarnic f . - gămălie la chibrit.sírci f. p l. - chibrituri.sireåp adj. - iute. (M.Eminescu).sirécţie f. - viţa de vie.siréni adj. - liliachiu.sirépe adj. - iute.s ir ip â t«. - sapă de rărit porumbul.sitíşcă f. - strecurătoare de metal.

263

sitronâdă f . - citronadă.sîcîít adj. - necăjit.sîcupós adj. - bulgăros (pămînt).sîdălă f. - pătul Ia vie.sîdélnic n. - scaun cu arcuri la trăsură.sîdénie f - scaun cu arcuri la trăsură.sîdénie f . - scîndură-scaun la trăsură.sîecél n. - ham bar mic.sîgă f - hum ă vînătă. La CADE.sîgní (a) - a zvîcni.sîí (a se) - a se speria.sîiåc n. - hambar.silă f . - putere.sîlhă f . - sihlă. La DU.sîlitór m. - mîncău.sîliúş n. - săniuş.sîlnic adj. - puternic, voinic.sîlţă f . - cursă, laţ. La CADE.sîm botél adj. - prostuţ.sîm botina f . - fătată într-o sîmbătă.sîm bråş m. - tovarăşi de plugărie.sîmbră f. - tovărăşie la arat. (T.Pamfile).sim brie f . - leafă. La N.Ţurcanu.sîm buri f. pl. - sem inţe de răsărită.sîm şéuă f . - fus fară rotiţă.sîneålă f . - albăstrime.sîneåţă f. - armă de foc. La Gr.Ureche.sînéţ n. - arm ă de foc.sînéţi adj. - semeţi.sîngeåp n. - cinzeacă.sîngeåpă f . - m ăsură a capacităţii.sîngeâpă f . - căniţă.sîngeåpă f. - m ăsură de 50 de dramuri.sîngér n. - prăjină la cum păna puţului.sîngír n. - prăjină la puţul cu cumpănă.sîngír n. - potîng (la plug).sîngír n. - opritoare la roata căruţei.sîngur pron. - dumneata.Sîngureni (BDŞ, 1473) - sat.

264 sînjeåp n. - pahar (200 g).sînjeåpă n. - pahar la m ăsurat oile.sîníe f . - tava (dreptunghiulară).sîníe f . - tava rotundă.sîníş adj. - albastru-deschis.sîníşcă f - albăstrime.sîníşe f. - bulfee la jug.sîníşte f pl. - buftee la jug.sîntă f. - sfîntă. (M .Eminescu).sîntiliésc adj. - soi de pere tim purii. LaI.Creangă.sînuí (a) - a aranja plasa pe frînghii. sînzîéne f. pl. - drăgaică. sîrba f. - dans popular m oldovenesc, sîrba f. - m elodia acestui dans. sîrbésc adj. - v. sîrba (melodia), sîrbíe f. - limba slavonă. De p e sîrbie p e limba m oldovenească am tălmăcit. (MEF, I).sírcă de sarnic f . - găm ălie de chibrit.sîrdíşi n. - greabăn la cal.sîrdíşi n. - cerbice.sîrguincios adj. - nevoitor. (CM).sîrhâu n. — urgie.sîrisău rt. - ferăstrău.sîrjoåcă f. - grîu am estecat cu săcară.sîrmă f. - odgon pentru podul umblător.sîrnic n. - sac pentru pescuit.sîrosî (a) - a se irosi. (TD).sîsîiåc n. - ham bar pentru porumb.sîtă /.' - pălăria florii-soarelui.sîtă de răsărită f . - pălăria răsăritei.sîteråri n. - strecurătoare (de pînză).sîtí (a) - a cerne. (TD).sîtíşcă f. - v. sitişcă.sîtíţă f. - sitişoară. (E.Sevastos).sîţîre adj. - subţire.slab adj. - bolnav.slad n. -m a lţ .slăniţă f. - leasă pentru uscat prune. Slatina (BDŞ, 1493) - pîrîu.

«liU ină/ - apă m inerală sărată.«Irilină / - apă sărată, ilflhilciúne / — istovire. La I.Creangă. «Iflhătúră/ - fiinţă slabă. La I.Creangă. «lilbănóg m. - coada-calului.«Iflbi (a) - a posleţi. La CADE.«IA ji (a) - a se altera (brînză).«lAuinós adj. - gras.ulei (a) - a se închega. (DD).«lím n. - murdărie. La DU.«Ilinós adj. - murdar.«liinui (a) - a întocmi. La C.Negruzzi. nIíii n. - ram ă pentru sforile de tutun, «lini (a se) - a se murdări.«linit adj. - murdărit.«linós adj. - murdar.«liviíri m. - corcoduş.« lo b ó d ă / - revoluţia (din 1917). «lobodă / - evenim entele din 1917 în Kepublica Moldova.«lobodă (BDŞ, 1459) - scutire de dări. «lobodzîtóri n. - rindea lungă, «lobodzîtóri n. - rindea cu daltă îngustă, «lobodzîtóri n. - frînă la stative, «lobojoără adj. - liberă. (TD).«lobozi (a) - a da. (TD).«lobozi (a) - a vărsa. (TD).«lobozi (a) - a se coborî la vale. (TD). « lo b o z ie / - sat cu oam eni sloboziţi de ilAri.«lobozie / - scutire de dări.«lobozie (BDŞ, 1458) - scutire de dări. « loboz ie / - ca rte de slobozie = hrisov domnesc pentru întemeierea de slobozie, «lobozie/ - sat din oam eni fugari, scu- lt|i de dări. La Gr.Ureche.«lodún m. — stejar.«lói ii. - borcănaş (de sticlă).«lói de cea ră n. - tu rtă de ceară.«lóic n. - v. sloi (borcan).• lóic de lu t n. - gavanos.

sloicic n. - gavanos, sloicuşór n. - borcănaş (de sticlă), sloicúţ m. - borcănaş (de sticlă), slóinic n. - v. sloi (borcan), slom ní (a) - a silabisi, slovă / - cuvînt. (Andrei Lupan), slovă/ - cuvînt. (Gr.Vieru). slóvă / - cuvînt. La C .Ivănescu. slóvă / - literă, alfabet. Eminescu ştia de acasă slova chirilică. (G.Călinescu). Nu prea p o t învăţa cu slova astă nouă care-a ieşit latină. (I.Creangă). slóvă / - cuvînt. (TD). sloveni (a) - a citi cu tîlc, cu îngăduială. La M .Eminescu, M .Sadoveanu, P.Boţu. sloveni (a) - a învăţa, a vorbi. M-am desprins să slovenesc Vechiul gra i mol­dovenesc. (L.Deleanu). slovenie/ - limba slavonă. Toate aces­te ce s-au scris mai sus s-au tălm ăcit de p e slovenie p e limba moldovenească. (V.Măzăreanu).slugarnic m. - vistavoi. La CADE.slugări (a) - a posluji. La CADE.slup n. - stîlp (la gard).slut m. - beteag.sluţénie/ - snamenie. La DLR.sm ac n. - poftă. E x p r. A m înca cusm ac = cu gust.smad adj. - cu tenul negricios şi palid, sm anţúgă / - funingine, sm arovídlă / - unsoare pentru roţi. sm eréni adj. - cum inţit, sm erit adj. - umil, supus, sm icéle/ pl. - m lădiţe. La C.Hogaş. sm ichírcă/ - faraş. sm idă / - pădure doborîtă. sm inteală / - pierdere. E x p r . Nu-i m are sm inteală = nu-i m are pagubă, sm inteală / - rătăcire. (M .Costin).

265

sm inti (a) - a urni (din loc), smîc n. - sfoară cu laţ. sm îc n. - unealtă de pescuit, smîc n. - laţ de prins păsări, smînicå (a) - a-şi sufleca mînecile. (TD). sm înşéle f. pl. — smicele. sm întîleåncă / - putinei, sm întînă / ' - caimac, sm întîní (a) - a strînge smîntînă. sm întîní (a) - a se face gros (varul), sm îrcí (a) - a scînci. smîrd adj. - murdar. La DLR. sm îrdoâre / -u rîc iu n e . La I.Creangă. sm îrţoâgă f . - m îrţoågă. La DU. sm îz tn. pl. - nuiele subţiri, sm o a lă / - substanţă răsinoasă neagră, sm o a lă / - asfalt.sm oli (a) — a se înnegri coaja pâinii, sm olită adj. - neagră (pâine), sm oliţă l adj. - şaten (bărbat), sm om í (a) - a ademeni. Cela ce va răpi vreo inuiare călugăriţă... cu voia ei sau... să -i f ie dăruit ceva să o smo- mească... să va certa cu moarte. (Pra­vila lui Vasile Lupu). sm orco tí (a) - a smîrcîi. sm oród in m. - struguri negri. CADE. s m o r ó d in ă / - coacăză-neagră. s m o r ó d in ă / — scoruş, sm orod ín iţă / - verigar (arbust), sm otóc rt. — buchet (de flori), sm red u í (a) - a puţi. s n í d ă / - grindină, sn íşe/ pl. - bulfee la jug. sn íţe / pl. — craci la căruţă, sn íţe / pl. - gem ănări la căruţă, snop de ocolot n. — snop de acoperit, snopéşte adv. - rînduri. Şi-i clădea snopeşte = ca pe snopi.

266 snópi m. pl. - m ănunchiuri de cînepă. snovédă / - nălucă, snózuri n. pl. - bulfee la jug. soåbi interj. - la stînga! pentru cal. soåre-răsare n. - răsărit. La M.Costin. soårea-sorilor/ - floarea-soarelui. soårea-soarelui / - floarea-soarelui. sóbă/ - plită de bucătărie, sóbă / - cuptor (în casă) de copt pâine, sóbă culcată / - sobă orizontală, soból rt. - sam ur (blană). La DLR. sobol n. - samur. La M .Sadoveanu. sobór n. - sfat, adunare. La I.Creangă. sobór/7. - catedrală, soborî (a) - a ţine sobor, sobuşoåră/ - p lită de bucătărie, socål n. - stradă largă, sochíră/ - satîr de bucătărie, soci (BDŞ, 1492) - zăpodie: „zăpodia socilor” .socólcă / - cămaşă bărbătească.socoltéţ n. - pungă de pînză pentru sare.socoltéţ n. — cutie pentru sare.socoteală f. - treabă. (TD).socoteală / - răfuială. La CADE.socotélniţă / - abac.socotelúţă / - socoteală mică.socoti (a) - a controla. (TD).socotinţă / - părere. La C.Negruzzi.sócru n. - soc (arbust).s o c r ú ţă / - soacră.sodom i (a) - a m înca lacom. La DU.sofå / - prispă.sófcă / - ladă (de zestre).sófcă / - sofa de haine, rufe.sofé adv. - numai.sofronél n. - şofran.sohór n. - unealtă de taiat stuful.sóhos n. - sos. (ALM).sojí (a) - a subţia (aluatul).

« u ln trc ă / - rachiu de casă.«olldól n. - lubrifiant.

veste. La M .Eminescu.« o ile / - menire. La M .Kogălniceanu. •o ln id că / - v. so ln iţă.« n ln ic io å ră / - v. solniţă.«olniţår n. - v. so ln iţă.«ólniţă/. - cutie de lemn pentru sare. »('ilni)ă de s a re / - v. so ln iţă, tolonéţ n. - sărătură.*rtl/.i m. pl. - petale. (TD).«tiniicic m. - somn mic (peşte).«oiiină (a) - a dormi. La T.Pamfile. «oninărie/ - somnolenţă.«m im ară (a) - a dormi. La E.Sevastos. som noroasă/ - somnifer. (TD). m înnorós adv. - opac. La M. Eminescu. «oînnorós adv. - buştean. (TD). «om noroşie/ - somnolenţă.«om nuşór m. - somn mic.«omotél in. - som n mic.«iip interj. - la stînga! pentru boi. i ó p ă / - măciucă. La V.AIecsandri. nopólnic n. — săpunieră. mipón n. - săpun. La DU.Sora (CDŞ, 1436) — fiică a Muşei.Sora (BDŞ, 1494) - nepoata lui Ivanco. Sora (BDŞ, 1493)- s o r a lui Rabotă. n ó r ă / - tovarăşă. La M .Eminescu. «orb n. - curcubeu.«orb n. - nor ce adună ploaie.«orb n. - ploaie mare.«oi b i tú ră / - supă chioară.« o rb itú ră / - m încare lichidă.«orcoví (a) - a um bla cu sorcova, «orcan m. - chefal.«oreånă/ - floarea-soarelui.«oreiincă/ - v. so rean ă .«oreţ /«. - peşte mărunt.«oróz m. - oblete.

sori (a) - a se încălzi la soare, sorícă / - floarea-soarelui. sorit adj. - însorit. La M .Sadoveanu. Soriţa (BDŞ, 1489) - sora lui Toma. soroc n. - termen hotărît. La M.Costin. soróc n. - roc. (CADE), sorocéni m. pl. - din ţinutul Sorocii, sorocovăţ n. - veche m onedă de argint, sórta adv. - tocmai. La V.AIecsandri. sortilítă adj. — murdară. (TD). sortiróucă / - trior. sortiróucă / - vînturătoare. sortiruí (a) - a alege boabele cu triorul. sortuí (a) - a alege boabele cu triorul. sortulí (a) - a murdări (hainele), sorţîiålă / - noroi, sosiărcă / - sosieră. (DLR). sositór m. - parvenit. La V.AIecsandri. sositór m. - musafir. E x p r . Bob sosi- tor = musafir sosit pe neaşteptate, sósnă / - copcă (în gheaţă), soşă / - şosea, soşăte / pl. - şosete, sóşcă / - cultivator, sóşcă / - sapă de rărit porumbul, sótnic m. - paznic. La M .Sadoveanu. sótnic m. - com andantul unei sotne. sótnic m. - paznic la starostia satului, sótnie / - unitate de cavalerie, sotouneăn m. - locuitor din Satul Nou. soţ m. - însoţitor. La N .Costenco. sóţchi m. - vătăjăl. (Th.Holban). soţi (a) - a se căsători. (TD). soţie / - tovărăşie. (Dosoftei). soţiór m. - bărbăţel. (V.AIecsandri). soţui (a) - a se căsători. (TD). sóus chipărat n. - vinograd. La DLR. sovåc (de gunoi) n. - faraş. sóvcă / - divan.

267

sóveste / - sentim ent al răspunderii morale a cetăţeanului pentru acţiunile sale; conştiinţă.sóveste f . - ruşine. E x p r. A fi cineva fă ră sóveste = a fi fără obraz, sóveste f - cum secădenie. E x p r. A nu avea cineva sóveste = a fi gros la obraz.sóveste f . - datorie morală. E x p r. A fi cu sovestea curată = a fi conştient că nu ai făcut nimic reprobabil, s ó v e s te / - cum secădenie. S-o f i trezit sovestea in mine. (l.D ruţă). sovón n. - stofă dăruită miresei, sózm ă / - spărtură în gheaţă, spahiu m. - cavalerist turc. spaim atå (a) - a se înspăimînta. spaitóri m. - sperietoare pentru păsări, spalåt adj. - roz.spălători n. - cîrpă de spălat blidele, spână fi. - pană la căpăstru, spansîu adj. - liliachiu, sp a r å n g ă / - plantă. La CADE. sparge (a) - a exploada. sp a tâ r ă / - scaunul păcurarului, spatarél (BDŞ, 1472) - dregător, spatåri (CDŞ, 1436) - dregător, spatåri n. - v. spatară. spatări n. - greabăn (la cal), s p å tă / - greabăn (la cal), spăim întăi m. -sp ă rie ţi. E x p r. A băga în spăim întăi = a speria pe cineva, spăim os adj. - sperios. spălă (a se) - a se dezice. E x p r. A se spăla de cineva = a se lepăda, spălă (a se) - a se debarasa. E x p r. A se spăla de ceva = a scăpa de ceva. spălare fi. - umivanie. La CADE. spălăţel adj. - roz-albineţ. spălăţícă adj. - surie-albăstrie.

268 spăm ăitåt adj. - sperios (cal), spărét adj. - sperios (cal).Spărietul (BDŞ, 1495) - unde a fostspărietúră/ - sperieciune. (CM).Spărieţi (BDŞ, 1495)- s a t . (oc. Putna).spărioåică / - p e r s o n a j din descîntec.spăsî (a) - a salva.spăsî (a se) - a se ruşina.spătar n. — loc unde se m ulg oile.spătar m. - dregător la curtea domnească. La DIM.spătari (CDŞ, BDŞ - passim ).specmă (a) - a pleca repede. (CADE).spécmă fi. - aţă de cînepă. (CADE).spéiefi. - coş din coajă de tei. La CADE.spelcă / - ac de păr. La M .Sadoveanu.spelcă fi. - cîrlionţ.spelcúţă / - ac de păr.spénţur n. - surtuc fară pulpane.spergalét n. - zăvoraş la fereastră.speteådză / - stînjenel.speteådză fi. - fuscel la scară.sp e teå d ză / - lopăţică găurită la sul.spetit n. - muncă grea.sp ílcă / - v. spelcă.spílcă / - fercheş. E x p r. A se gătispilcă = a se îm brăca cu gust, îngrijit.spilcuită adj. - gătită.spin-din-casă m. — aloe.spiniţă / - fustă naţională.spin iţă fi. - sarafan.spiniţă fi. - fustă largă.spinui (a) - a îngrădi cu spini.spiridúş m. - drăcuşor. La DU.spiritúş n. - om care lucrează repede.spirtui (a) - a face să se spirtuiască.spirtui (a) - a trata cu spirt.spirtui (a se) - a se alcooliza.spirtuírc fi. - alcoolizare.spirtuít adj. - alcoolizat.spiţelnic n. - sfredel. La DU.

spiţer m. - farmacist. La C.Negruzzi. spiţercåsă f. - farmacistă. La N.Gane. spiţerie/ - farmacie. La Al.Russo. spívă / - fire în cruce la urzit, spîcnă/ - aţă. La CADE. spîni (a) - a deveni spîn. La P.Ispirescu. spîni (a) - a-şi pierde penele, spînţ m. — spînz.spîrc m. - prichindel. La Al.Vlahuţă. spîrc n. - fîşie. La I.Sbiera. spîrc n. - bucăţică de came. La DLR. spîrcui (a) - a sfîrtica. La C.Hogaş. spîrcuire /.' - sfîşiere. spîrcuit adj. - zdrobit. La M. Sadoveanu. spîrcóci m . - pasăre de baltă, sp l in ă / - drug de-a curmezişul, splină/ - călcîi la plug. splină/ - coadă la îmblăciu. s p l in ă / - chingă la ferăstrău, sp o d g îrn işio å ră / - policioară la jug. spodobi (a) - a se învrednici, spogîrní (a) - a lega cureaua căpeţelii. spogîrnişeålă/ - v. spogîrnişeauă. spogîrnişcăuă/ - gîtar la căpăstru, spogîrnişí (a) - v. a spogîrni. spogornitoåre/ - gîtar la căpăstru, spogornitoåre/ - curea la căpeţea. spoí ( a ) - a uni.spoí (a se) - a-şi da aere de om cult. spolocănie/ - prima zi de post. s p o n c ă / - puţine. E x p r. Pe sponci = în cantitate mică. (I.Creangă). sp o n c ă / - copcă. La M.Eminescu. spor n. - coajă de aldan. (Th.Holban). sporiş m. - troscot, sp o r n ic ie / - osîrdie. La N.Ţurcanu. spornîgîşeålă/ - gîtar la căpăstru, sposóbnic adj. - capabil, sp o v å d ă / - spovedanie. La N.Ţurcanu. spovădui (a) - a se spovedi, spovăduit adj. - spovedit.

språfcă/ - anchetă. La C.Negruzzi. språfcă / - sărăcire. E x p r. A face sprafca = a jefui, a irosi. La TDRG. sprăvălí (a) - a răsturna. La N.Gane. sp rijin cålă / - proptea la frînghie. sprijineâlă/ - reazem, spríjîn n . - călcîi la plug. spríjîn n. - chingă la ferăstrău, spríjînă f . - cîrlig de rufe. sprintenåş m. - ostaş cu arme uşoare, sprinţår m. - zglobiu. La A. Vlahuţă. sprinţâr adj. - amăgitor. La DU. sprinţârnic adj. - nestatornic, sprinţărói adj. - tare neastîmpărat. sprinţoúcă f - stropitoare, sprinţuí (a) - a stropi via. spríţă / - stropitoare, spríţă/ - stropitoare manuală, sprînceånă/ - geană, sprînceână de jo s / - geană, sprînceånă de la frunte/ - sprinceană, sprînceână de la och i/ - geană, sprînceånă de su s/ - sprinceană, sprînceånă ochiului/ - geană, sprîncencă / - sprîncenuţă. sp ru jîn ă /-a rc .sprujînă/ - arc la cîrligul de rufe. sprujîncă f. - arc de patefon, spúdză f . - depuneri pe vase. spudzătúră f . - spuză, sp u lb érn .-p loaie cu ninsoare, spulberată adj. - amărîtă. spúma-jinului adj. - liliachiu, spum ă/-sm întîn ă . spúncă f. - copcă (la haină), spurcă (a sc) - a se urina, spurcă (a)- a murdări, spurcåt n. - scîmă. La I.Creangă. spurcoaică/ - spurcaci. La S.F.Marian.

269

sputnic n. - unealtă de pescuit, sta (a) - a deveni. (TD). sta (a) - a se păstra. (TD). sta (a) - a i se face milă. (TD). stacån n. - pahar de 200 g. stacanåş n. - pahar de 100 g. stacană f. - pahar de 200 g. La M. Sa­doveanu. (TDRG). stacanei n. - v. stacanaş. stacojiu adj. -roşie tic . La V. Alecsandri. stacojîu-frum os adj. - roşu-stacojiu. stacóş m. - rac. La DLR. stacoşîu adj. - roşu-aprins. La DLR. s ta f ie / -n ă lu c ă . La V.AIecsandri. s ta j í lă / - stavilă de piatră la iaz. ståjniţă / - stanişte. staniboålă/. - baniţă. La DLR. s ta m c lc ă / - v. stamescă. stam éscă / - daltă de tîmplărie. stam éstcă / . - daltă lată de tîmplărie. stam estícă / - daltă lată de tîmplărie. stamétcă / - v. stamescă. s ta m în ă / - săptămînă. (TD). stan n. - partea de la umere pînă la talie, stan n. — pieptar, stan n. - pulover bărbătesc, stan n. — stană.stan n. - parte din aripa năvodului, stan m. - căm aşa de la brîu în sus. stan n. - partea de sus a unei rochii, stan n. - statuie. La M.Eminescu. stan n. - bolovan de piatră, stâncă/ — cioară. La DU. s ta n d o å lă / - ham bar pentru pleavă, sta n d o å lă / - um brar pentru vite. standoâlă/ - arie (de treierat), s ta n d o å lă / - ham bar pentru grîne. s tâ n iş te / - loc răcoros pentru vite.

270 stănişte/ - loc de întîlnire. (I.Creangă). stânişte / - tabără. La Al.Vlahuţă. stanoågă/ —v. conovăţ. stanóc n. — v. conovăţ. stanóc n. - gogineaţă (pe căpătîie). stanóc n. - parte a plugului, stanóc n. - strung pentru butucul roţii, stanóc ii. - unealtă pentru tras obezile. stanóc n. - găvan la greblă, stanóc n. - coarbă la sfredel. stanóc n. - formă pentru cărămizi, stanóc n. - druc între cai în grajd, stanóg de legat caii n. - v. conovăţ. stanóucă/. - loc în apă pentru uneltele pescăreşti, s tâ n ţ ie / - gară.s tån ţie / - căpiţă de coceni. LaM .Sadoveanu. La DLR.stanúţ n. - pieptar.stanúţ n. - ilic.stapúş n. - cep.ståre/ - vîrstă. E x p r. A fi în stare ci neva = a fi în etate. Om în stare. (TD), ståre/ - putere. E x p r. A fi în stare a fi în putere.ståre / - bogat. E x p r. A fi în starea avea anum ită avere.starodúb m. - cioroi.s tå ro s te m. - conducătorul unei bresle,s tå ro s te m. - guvernator al unei cetft(iLa DLR.s ta ro s te (la BDŞ) - dregător: staro .l** de graniţă.ståroste m. - peţitor. La I.Creangă. ståroste m. - îngrijitor de biserică, starostíe / - dem nitatea de staroste ol unei cetăţi, al unui ţinut. La CADF starostíţă / - peţitoare, stårpă adj. - stearpă. (ALM). ståtivă / - m îner la ferăstrău, ståtive/ pl. - război de ţesut. La I >11

stative fi. pl. - tovărăşie. E x p r. A pune pînza în stative cu cineva = alucra îm preună cu cineva, sta tive/ pl. - unealtă de tăbăcărie. stative f . - război de ţesut (orizontal), stative fi. pl. - argea. La DLR. stative f pl. — ţesut (proces). Dacă mîntuim stativele, eşim afară. (TD). stå tn ic adj. — chipeş, s tăv ăr n. - statornic. E x p r . Om de sta- văr = aşezat, stabilit. Cînd vafi bărbatul om rău, sprinţar ş i va îmbla den loc în loc şi nice la un lucru nu vafi om de sta- văr, să-l gonească şi să-l scoată dentr- acel loc. (Pravila lui Vasile Lupu). s la v ă fi. - herghelie. La M.Sadoveanu. ståvă f . - loc îngrădit. La V. Alecsandri. s tăv ăr n. - neclintire. La Dosoftei. slavóc n. - rîmnic. stavóc n. - fåraş. slăcănél n. - paharaş (de rachiu), s tăcăn ú ţ n. - v. s tacanei, s tă lp å r e / - ram ură verde. La DU. s t ă l p ă r i / pl. - păstăi (de năut). stănåucă f. - gogineaţă (pe butuci). Stănileşti (BDŞ, 1493)- s a t . (oc. Fălciu). Stănileşti (BDŞ, 1493)- s a t . (oc. Hotin). slăpâre f . - păstaie (de fasole), stăpînitór m. - despuitor. (CM), slărfoci (a) - a strivi, slărlucí (a) - a străluci, stărlucós adj. - lucitor, s ta ro sti (a) - a peţi. stă rosti (a) - a conduce o nuntă, slârostíe f. - atribuţia de staroste, stă ro sto å e / - fem eie care stărosteşte. stărui (a) - a nevoi. (CM), stătătoare adj. - copt (la minte). E xp r. A li cu m intea stătătoare = ager. stătut adj. - răsuflat (vin). N.Ţurcanu. stăluţél adj. - în etate, slăvi (a) - a se alege cu ceva.

stăví (a) - a se statornici.steåg n. - m ică subunitate m ilitară(30-40 de oşteni).steåg n. - drapel. A lM oldavie is teag de fa lă fd fîie fa ln ic în cer. (V.AIecsandri). Şi de acolea luă Ştefan vodă (cel Mare) steagul Ţării M oldovei ş i se duse la scaunul Sucevii. (Gr.Ureche). steblúţă f. - rămurică. La E.Sevastos. steclăr m. - geamgiu. La CADE. steclâri n. - rindea cu daltă mică. stéclă f . - sticlă. La DLR. stéclă f . - păhărel (de rachiu), stéclă f. - pahar de 200-250 g. stéclă f . - carafa de 2 -2 ,5 /. stéclă beşîcuţă f . - carafa rotundă, stéclă bîrdănoasă f . - carafa rotundă, stéclă cu bolfă f . - carafa rotundă, stéclă de gaz f i - sticlă de lampă, stéclă de gazniţă fi. — sticlă de lampă, stéclă harbujăl fi. - carafa rotundă, stéclă harbuz fi. - carafă rotundă, stéclă îm pletită fi. - butelcă. La DEX. stec lărie / - fabrică de sticlă. La CADE. steclăriu adj. - albastru-întunecat. stecleăncă fi. - borcan de sticlă (3 /). stecli (a) - a pune sticlă, stecli (a) - a sclipi. La DLR. stcclós adj. - lucios. La CADE. stecluít adj. - cu geamuri, stecluítă fi. - cu geam urile puse. stecluitóri m. - geamgiu, steclúţă fi. - sticlă mică. La DLR. stegari m. - căluşar ce dansează steagul, stegari m. - vornicel (la nuntă), stegiş m. - v. stegari (vornicel).Stejar (BDŞ, 1458) - afluent al Bistriţei. Stejărei (CDŞ, 1445) - sat. stejăríe adj. - ca frunza de stejar. (TD).

271

s tc jă riş n. - dum bravă de stejari.s té je / - ştevie.s t é j i / pl. - lăcrămioare.stclåj n. - conovăţ.ste la r rn. - colindător cu steaua.s té lc ă / - piele de căptuşit cizma.stele f. pl. - bubuline de grăsime. (TD).steli (a) - a ameţi. E x p r . A-i steliochii = a vedea stele în faţa ochilor.steli n. - stil (calendaristic). O huimaşitnorodu cu st el iu ista. (TD).stelín adj. - cu stele. La V.AIecsandri.s te l iş o å r ă / - steluţă. La S.F.Marian.s te l iş o å r ă / - s te lu ţă . La V.AIecsandri.stclnic adj. — înstelat. La V.AIecsandri.sté ln iţă / - păduche de lemn.stelói n. - stea mare. La A.Gorovei.stelós adj. - strălucitor. La S.F.Marian.ste lu ţă / - bătrîniş (plantă). La DU.ste lu ţă / - pahar de 100 g.s te lú ţă -d in -saca ră / - albăstriţă.stend n. - stand.ste rezå t adj. - bun de însurat.ste reză tă adj. - cu lapte mult.s te r g í e / - funigine în horn.ste rínă f. - stearină. (TD).s te r jă r m. - stejar. (TD).ste rii (a) - a străpunge. (TD).ste rn eân că / — mirişte.s te rp ă tú ră / - loc sterp în porumbişte.s té rp e t n. - sterpături. La CADE.stíb lă /.' - rămurică.stíb lă f . - tulpină de floarea-soarelui.stíb lă f. - tulpină de ceapă.stíci n. - prăjină de împins luntrea.sticli (a) - a pune geamuri.s t i c lu ţ ă / - butelcuţă. La DEX.stigléte m. - pasăre. La DU.stihu íre/ - versificare. La M.Eminescu.

272 stilí (a) - a lumina (cu lanterna), stílţe/ pl. - prietene ale mirilor, stinchí (a) - a conteni. La I.Creangă. stinchí (a) - a scădea (Ia fiert), stingher adj. - necăsătorit. La C.Hogaş, stingheréală / - stînjenire. stinghie / - fuscel la scară, stinghíre a d j - stearpă. (ALM). stirigie/ - cărbune de fum. La DU. stirişte / - jelişte. E x p r. în stiriştea vîntului = în bătaia vîntului. stíşcă / - scară deasupra ieslei. stíşcă / - v. sitişcă. stîb n. - par la corlatele puţului, stîlchíţi adj. - holbaţi. (TD). stîlcí (a) - a strivi strugurii, stîlp m. - tulpină.stîlp m. - furcă la puţul cu cumpănă, stîlp adv. - vertical. (TD). stîlp n. - columnă.stîlpân n. - ghioagă. La V.AIecsandri.stîlpåre / pl. — păstăi.stîip í (a) - a hotărnici.stîlpít adj. - înlemnit. La Al.Vlahuţă.stîlp ít adj. - aţintit. La C.Hogaş.stîm părător adj. - potolitor.stîm pi (a) - a conteni. La DU.stînă - turmă (de oi).stîncă / - pietrărie.stîncós adj. - mînios.Stîngaci Jurjă (CDŞ, 1426) - boier.Stîngaci M ihail (CDŞ, 1436) - boier.Stîngaci Ivan (CDŞ, 1439)-b o ie r .stîngări adj. - stîngaci.stînjen de Moldova m. - măsură delungime îm părţită în 8 palme de cîte 8palmace.stînjen de lemne m. - m ăsură pentru lemne.stînjeni (a) - a ezita.stînjení (a) - a se sfii. La C.Negruzzi.

stîn jen íre f. - sfială. La M .Sadoveanu.stîn jin n. - unitate de măsură.stîn jiu adj. - stînjeniu.s tîn jînåş m. - stînjenel.s tîn jîn i m. pl. - loc de topit cînepă.s tîn jîn íc îf i - stînjenel.s t în j în íc / - stînjenel.s tîn jîn íu in. - stînjenel.stîrc n. - pasăre de baltă. La S.F.Marian.S tîrceşti (BDŞ, 1487)- s a t .s tîrc í (a) - a se ghem ui. La Al.Russo.s tîrch í (a) - a fåta mînzul mort.stîrlic m. - pată neagră pe corp.stîrlic i m. pl. - buşmachi. La DEX.s tîrn í (a) - a se trezi. La N.Costin.s tîrn í (a) - a scorni. (TD).s tîrp i (a) - a nu da lapte. La DU.stocaşiu adj. — stacojiu.stocí (a) - a slăbi. (TD).stocí (a) - a secătui. La T.Pamfile.stoci (a) - a stoarce (o rană). La DU.stocít adj. - uzat. La M .Eminescu.stodoålă fi. - ham bar pentru grîu.stodoâlă f i - m agazie pentru pleavă.stogom ână /.' - oi cu lîna scurtă.stogós adj. - volum inos. (DLR).stoguí (a) - a aşeza în stoguri.s toguírc fi. - clădirea snopilor în stog.stoguít adj. - clădit în stog.s togurcle fi. pl. - grăm ăjoare.síoiân n. - cadă mare.stoiăn n. - furcă la puţul cu cumpănă.sto iâncă fi. - cadă mare.stoică fi. - stîlp de lemn la streaşină.stoică f i - posteucă.Stoicăi (CDŞ, 1467) - copiii ~. stol n. - mulţime. La M .Eminescu. stol 1 11. - sol. (TD). slo lér 1 11. - tîmplar. La CADE. sto leríe fi. - tîm plărie. (CADE), stolí (a) - a se rîndui în stoluri.

stolíţă f i - capitală. La I.Neculce.stólnic m. - dregător domnesc. (DIM).stólnic m. - şe f bucătar boieresc.stólnic m. - dregător la nuntă.stólnic m. - tîmplar.stolniceâsă f i . - gospodină ce serveştenuntaşii.stolniceâsă fi. - soţia stolnicului, stolnicél m. - boier de rang inferior, stolnicíe f i - funcţie de stolnic, stolnicíe f i - sediul stolnicului, stólniţă fi. - placă de lemn pentru tăiţei. stolohân m. - snop de secară îmblătită. stolohăní (a) - a îmblăti. stolohăní (a) - a snopi (în bătăi), stolp n. - columnă, stópcă fi. - pahar de 100 g. stópcă f i - ciocan, stó rişti f i pl. - resturi de nutreţ, storohân n. - v . stolohan. storohăní (a) - a chinui. La Dosoftei. storohăní (a) - a îmblăti. storohănit adj. - îmblătit. storoní (a) - a stîlci în bătăi. La CADE. strachină fi. - taler (la cîntarul de mînă). străchină f i - lighean (de aluminiu), strâchină cu borţi fi. - strecurătoare, strachină de hîrb fi. - strachină de lut. strâchină de plăm ădit fi. - covată, strâchină de scurs chiroşte / - v. strachină cu borţi. strachinúţă fi. - ta ler (la cîntar). strafidă f i - stafidă. La V.AIecsandri. strâi n. - haine. La CADE. strai n. - costumaţie. La N .Ţurcanu. strai n. - costumaţie. La C .Ivănescu. strâi n. - suman. La I.Sbiera. La CADE. straie n. pl. - haine. La M .Eminescu, M .Sadoveanu, N .Labiş, A ndrei Lupan.

273

straistår n. - traistă la cai. stråistă / - traistă, stråiţe f. pl. - hăinuţe. La I.Sbiera. strajă f. - pază, prestaţie: paza hotarelor, strajă f. - pază. (N.Labiş). s tr a jă / - vergea la coarnele plugului, strajă/ - pană la coarda ferăstrăului. strajă/ - plaz.s t r a jă / - aţă ce uneşte marginile avei. s t r å j ă / - răsuflătoåre la poloboc, s trâ jn ic n. - carte bisericească, s trâ jn ic m. - paznic, s t r a j n i ţ ă / — turn de strajă, s trå n iă / - parte destrămată, s tra m în tå (a) - a strănuta, s t r a n ă / - vergea la coam ele plugului, s t r a n ă / - loc pentru cîntăreţii în bise­rică. La C.Negruzzi, V.AIecsandri. s tra n ă / - scaune lîngă iconostas, s t r a n ă / - corlåtă (la pod), s tra p ă lc ă / - prăşitoare. s t r a p å r rt. - cultivator, s tra p å ţ n. - arşiţă. La HEM, DLR. s traş id z î (a) - a se veştezi, s tra ş íd e / pl. - stafide, s tr a t n. - podea, s tr a t n. - colac de piatră la puţ. s tr ă b â b ă / - străbunică, s t r ă c h in íc ă / -ce rşe to r, s tră c h in o å e / - strachină mare. s t r ă c h in ú ţă / - strachină mică. s t r ă c h io ă r ă / - străchinúţă. s tră c u ră f. - strecurătoare (de metal), s t r ă c u ră / - strecurătoare din pînză. s trădåln ic adj. - sîrguitor. La I.Creangă. s trădănu í (a) - a suferi. La V.AIecsandri. s tră d ă n u í (a) - a se strădui. La DLR. s tră in e i adj. - ţintaţi. s tră in e i adj. — îndepărtat.

274 străiniór adj. — străinei. La S.F.Marian. străistc / pl. - păretare înguste, străjår m. - paznic. La M .Eminescu. străjér m. - paznic. La I.Creangă. străjuí (a) - a păzi. La Gr.Ureche. străjuíre/ - păzire. La C.Negruzzi. străjuitór m. - paznic, strălúciu adj. - lucitor, stră m ă tú ră / - fir destrămat, străm u rare / - băţ lung cu v îrf ascuţit, s trăm urare/ - nuieluşă. La E.Sevastos. străm ută (a) - a strănuta, străpăciúne / — sterpăciune. străşnicí (a) - a am eninţa, străşnicie/ - năprăsnicie. La CADE. străşnicie/ - grozăvie. La Al.Vlahuţă. strătăiâ (a) - a întretăia. La Al.Vlahuţă. străţése (a) - a întreţese.Străvinoasa (CDŞ, 1 4 2 8 ) - pîrîu.streăz n. - cadă mare. La CADE.strecătoåre/ - săculeţ din pînză rară.strecătoåre/ - pînză rară de strecurat.strecă to å re / - faţă de masă.strechiă (a) - a strechea.strcchie/ - streche.strecurători n. - durşlag.strédie / - fagure de miere. La DU.strédie / - ravac.strciníc/ - înstrăinare.stréistie/ - trestie.stréistie/ - lujer de stuf.strélcă / — chingă la ferăstrău.strélcă / - tulpină de ceapă.strélcă / - pană la ferăstrău.strelíţi m. pl. - vînători. La I.Neculce.strém ţe/ pl. - franjuri.stremţós adj. - zdrenţuros.stremţurós adj. - zdrenţăros.stréşină / pl. - streaşină.streşini (a) - a acoperi gardul.

streşinit adj. - acoperit (gardul), streşînåri m. - lemn ce sprijină căpriorii, stréşînă f . - stuf gros. stréşnă f. - încăpere pentru alimente, streténie f . - Întîmpinarea Domnului, strică (a) - a se certa. (TD). strică (a) - a sparge (nuci), strică (a) - a abate (din cale), stricăre f . - ruinare. La B.P.Haşdeu. stricăre f . - distrugere. La C. Negruzzi. .stricåt n. - distrugere. La V.AIecsandri. stricåt adj. - ciupit. E x p r. A fi stricat de vărsat = a fi suferit de variolă, stricåt de sam că adj. - cocoşat, s tr ic ă tú r ă / - brac. stricăţícă adj. - ciupită. La E.Sevastos. stricăţícă adj. - ciupită de vărsat, s tr íc ic ă / - panglică (de metal), stricneå f . - cuţit de crestat pielea, stricneălă/ - v. stricnea. La DELM. stricní (a) - a cresta un animal bolnav, sirieni (a) - a curăţi peştele. La C.Hogaş. strigårc /.' - dopros. La DLR. Strigoaia (BDŞ, 1475)- s a t . strigoăică f. - strigoaie. La V.AIecsandri. s t r ij íe / - funingine din horn. stripåc rt. - cultivator, slríşcă f. - smoc pe fruntea calului, strîjnic in. - mînz între unul şi trei ani. strîjnic m. -c îr la n . La DU. strîjnicí (a) - a reteza coada mînzului. Strîmba (CDŞ, 1434) - pîrîu. Strîmtură (CDŞ, 1428) - selişte. slrîm túţ adj. - cam strîmt. strînårc f. - pată albă pe botul calului, slr în g ă to ă r e / - pană la ferăstrău, strînsúră f. - oameni veniţi la joc. strînsúră f - locul pentru joc. slrocheålă f. - stropire, slrochílniţă f. - maşină de stropit via.

strochitór rt. - stropitoare.strocojîu adj. - stacojiu.strocúş adj. - stacojiu.strofolí (a) - a se răţoi.strofolí (a) - a se lăuda.stroh n. - răm ăşiţă de fîn mărunţit.stroh rt. - culcuş. La C.Hogaş.stroh n. - culcuş de paie.strohări m. pl. - ucraineni.stróhot n. - paie din culcuş. La DLR.strohuí (a) - a îm prăştia fînul.strói rt. - rînd. Ne-a pus la stroi. (DLR).strói n. - a pedepsi. E x p r. A bate pecineva la stroi = a lovi cu băţul.stróilea m. - prostănac. La I.Slavici.stropşi (a) - a schimonosi.stropşi (a) - a se răsti. La I.Creangă,M.Sadoveanu.stropşi (a) - a zdrobi. La Gr.Ureche. stropşi (a) - a strivi (strugurii), stropşit adj. - călcat în picioare, stropşit adj. - zăpăcit. La V.AIecsandri. stropşit adj. - bolnav de epilepsie. DU. stropşitúră f . - epilepsie. La DU. struc n. - cocean fară foi. struchí (a) - a scuipa, strucióc n. - ciorchine de struguri, strug n. - cuţitoaie. strug rt. - sinălău. strug rt. - sfredel.strug rt. - strung de strungit butucul roţii, strug rt. - crăpătură în copita calului, strug rt. - unealtă de tîm plărie. strug rt. - v. strugure, strugaí (a) - a strunji. strugåri m. - meşteşugar-lemnar. strugări (a) - a fasona lemne, strugărie f . - m eseria strugarului. struguí (a) - a strunji.

275

struguraş m - ciorchinei de strugure. Binele de la mamă Ca un struguraş de poamă. (E.Sevastos). strugure m. - ciorchine, strugure n. - ciorchine de struguri, strugure m. - ciorchine de strugure. Ţara mea, Moldovă-mamă, Vatra doine­lor străbune! Ca un strugure de poamă Eşti p e harta Uniunii! (P. Zadnipru). stru gu şór /w .-ciorchinei. (TD). struhåcică / - lopată de fier.Struhău - toponim , reg. Cernăuţi, strujåc n. - saltea (de fîn, de paie), strujån m. — cocean. La DLR. s tr u je å / - talaş. La T.Pamfile. strují (a) - a peni. (I.Creangă). strují (a) - a jupu ia ştiuletele de foi. strují (a) - a da la strung. La DLR. strujíre/ - strujit. La DLR. strujit n. - jupuiat. La DLR. strujit adj. - lucrat cu strungul. La DLR. s tr u j i tu r ă /- v. strujca. strují (a) - a reteza coama mînzului. strují (a) - a curăţi copacul, strújnic m. — m înz cu coama tunsă, strújniţă / - strujitură de lemn. s tr ú jn iţă / - unealtă de dulgherie. strújniţă / - strung. La T.Pamfile. strulubâtic adj. - vînturatic. strum énte n. pl. - unelte agricole, strum énturi n. pl. - scule de fierărie, strum înåre/ - bici cu coada lungă, stru m în å re / - coada undiţei, strum înåre/ - lujer de stuf. s tr ú n ă / - sfoara undiţei, s tr ú n ă / - coardă de arc. s t r ú n ă /-o rd in e . E x p r. A merge ceva strună = e în regulă, cum trebuie, strúnă adv - smirna. La DEX.

276 struné/ - vergea la coam ele plugului, struneå / - strună. La C.Hogaş. s tr u n e å lă / - opritoare. La DU. Strunga (CDŞ, 1411)- s a t . strungåre / - strunjire. strúngă / - strung de strunjit butucul, struni (a) - a stăpîni (un cal), struni (a) - a pune la punct, struníţă / - lambă la căruţa fară leuci, strupí (a) - a lărgi (ochiurile sitei) strúşcă / - strujitură de lemn. strúşcă / - rumeguş, struşleåc n. - strecurătoare, stuchí (a) - a scuipa. La I.Creangă. stuchít n. - scuipat. La I.Creangă. stuchitúră / - scuipătură. (TD). s tú d e n iţă / - boală a gingiilor la cai. stuf-de-grind m. - stuf crescut pe uscat, stuh n. — stuf. La DU. stuhăríe / - stufărie. stuhăríş n. - stufăriş, stuhăríş n. - opuşină. La DLR. stúhlu adj. - greu (miros), stuhui (a) - a acoperi cu stuf. stuhuít adj. - acoperit cu stuf. stúlcă / - scăunel (pentru copii), stulghí (a) - a fiămînzi. stulghítă adj. - f lă m în d ă (vaca), stup adj. - plin. E x p r. A fi stup de toate = a avea de toate, stu p ă to å r e / - dop. stupătoåre/ - vrană, stupúş n. - dop (la dam igeană). stupúş de burete n. - dop. stupúş dc plută n. - dop. stur m. - ţurţur de gheaţă. La CADE. sturlucí (a) - a străluci, sturlubatic adj. - nebunatic. (TDRG). sturluibå (a) — a înnebuni, sturluibåt adj. - smintit. (C.Negruzzi). s tu v ă ríe / - stufărie.

s u b å r b ă / - gîtar (la căpăstru), su b ă rb íe / - v. su b a rb ă . su b g îtå r «. - gîtar (la căpăstru), su b g ră tå ri n. - cenuşar. su b su o a ră f . - partea de sub umăr. su b ţio a ră / - subsuoară, sub ţió r n. - lăstar neroditor, sub ţire adj. - ales, fin. su b v å tră / - cenuşar (la plită), sucagh íţă f - cui de semne pe gheaţă, sucål n. - oală de noapte, sucaltó ri f. pl. - încălţăm inte de piele, s ú c ă / - capriciu, nărav, sucăléte m. - colac (funie). (TDRG). sucălí (a) - a cicăli. La I.Creangă. sucălí (a) - a necăji. La E.Sevastos. sucălí (a) - a depăna pe ţevi la sucală, sucălí (a) - a moronci. sucălí (a) - a lucra de mîntuială. s u c e å lă / - ţesală. suceavă / - ţeava suveicii, sucelâ (a) - a ciuli urechile (calul), suci (a) - a învălătuci, suc ito r n. — sul mic de lemn. suc ito r «. - pană. (T.Pamfile). sucrnăn «. - m anta fără glugă, súcnă /. - fustă groasă. La E.Sevastos. s u c n i ţ ă / - fustiţă groasă. La DLR. sucu lté ţ «. - strecurătoare din pînză. s u d å n c ă / — iarbă-de-Sudan. sudelcă f . - cîrlig de tricotat, sudgiúc n. - c î rn a ţ . La DU. sudúc m. - şalău. La DU. suduí (a) - a înjura. La M .Eminescu. sudu iâ lă f. - înjurare, su d u íre f. — înjurare, su d u itú ră f. - înjurătură, suduşél ni. - şalău mic. su ferin ţă f. - straste. (CM), s iiliritó ri adj. - rezistent. (TD). sufit n. - tavan.

sugaråş n. - purcel pînă la 3 luni.sughiţ rt. - salutare. Sughiţ bun. (TD).sugí (a) - a întinde aluatul.sugí (a se) — a se zvînta.sugurél m. - sugar.sugurél m. - beţivan.suguşă (a) - a muşca. La M.Sadoveanu.suhărcă f. - coptură din ouă şi zahăr.su h å t«. - imaş. La A .Vlahuţă,su h å t«. - loc de adăpat vitele.suhălăríe f. - corvadă.suhăţíe f. - păşune. La T.Pamfile.suiåcw. - hambar.sujéa f. - lam a cuţitului.sujél m. - bubă (la deget).sujétătúră / - săgetătură.sujitórrt. - sucitor.sul «. - ax cu ghiventuri la teasc.sul rt. - mustuitor.sul (de p ăsă ri) n. - cîrd de păsări.sulăc «. - suvac.sulcínă f. - sulfină. La N .Beldiceanu. súle rt. pl. - suluri la războiul de ţesut, suleågăn m. - vită slăbănoagă. CADE. sulétic adj. - zvelt. La M .Sadoveanu. sulétnic adj. - subţirel (om), sulétnic adj. - înalt şi slab. súlger m. - dregător care strîngea sul- giul. La DIM.sulgeríe f. - dem nitatea de sulger. súlgiu «. - dare plătită pentru vitele tă­iate. La DIM.sulhăc rt. - sulă lungă. La CADE.sulhåri m. - trunchi de copac. La DLR.sulígă f - s tu f fraged.suliţâre f. - străpungere. M.Sadoveanu.s u l i ţ ă / -g iu d e a . (CM).suman «. — haina ţăranilor. La DU.sumănu-busculu adj. - portocaliu-închis.

277

sum ăiéş n. - suman mic. La A.Vlahuţă.su m ă to å re f. - curcubeţică.sú m b u ră f. - sîmbure.súm că f. - sacoşă.súm că f. - geantă.súm că f. - strecurătoare de pînză.sum ccå (a) — a sufleca.sum éţ adj. — semeţ.sú n ă t n. - clopoţel.sundúc n. - cufăr. La M .Sadoveanu.sundúc n. - ladă pentru haine. La DLR.sunducél n. - s u n d u c mic. La DLR.sunducél n. -cu făraş . La M.Sadoveanu.sú n g u r pron. — v. singur.sunicå (a se) - a se însănătoşi. (TD).su o â ră f. - lăstar la rădăcină.suóri f. pl. - lăstari la rădăcină.su p a t n. - locul de sub pat. (TDRG).su p å t n. - gaură într-un mal.sú p ă r n. - necaz. La N.Costin.súpnic n. - supieră.su p rav e g h e to r m. -p ră v ito riu . (CM).sú p re adv. — deasupra. (TD).s u p t ú r ă / — sorbitură.sup ţîó ri f. pl. - lăstari neroditori.su p ţîó ri f. - lăstari la tufa de struguri.surcea f. - prăjitură fărîmicioasă. DLR.surcéln ic n. - rindea cu un cuţit.su rd ú c n. - coastă pietroasă. (TD).su rd ú c n. - coastă rîpoasă. La CADE.su rép e adj. - s ire p e . (TD).

278 surie n. - cireadă.suriétic adj. - de culoarea bozului.surlari (BDŞ, 1495) - cîntăreţ din surlă.surlă f. - rît. La DLR.surlă f. - fluer la capăt ca o pîlnie.surlişoâră/ - r î t i ş o r . La M.Sadoveanu.suroétică adj. — întunecoasă.surói n. - boală de picioare la cai.surorélef. p l - surioare.surpús n. - loc prăpăstios.surtuc n. - palton scurt. La DU.suruépe adj. - v. sirepe.sus-însem nåt adj. — menţionat.susăíţă f. - susai.susciór adv. - puţin mai sus. (TD).suseân n. - locuitor al Ţării de Sus.susuiåc n. - hambar.suşârcă f - hambar.súşcă / - arie (de treierat).suşígă / - cegă.su tă f. - pahar (100 g).sútcă / - o zi şi o noapte, 24 de ore.súturi num. - sute.suvăc n. - cuţit de junghiat porcii.suvåc n. - sulă m ică şi groasă.suvåc n. - ac lung şi gros.suvåc n. - copil neastîmpărat.suvăc n. - sulă, ac mare. La C.Hogaş.suveică f. — igliţă.su v e r e n ité tc ă /- t i z î c rotund.svadă (BDŞ, 1458) - ceartă.svetíteli m. - ierarh.

şşabâc / - găurele la broderii, şabană f. - anteriu. (I.Neculce). şăer rt. - dans. (Th.Holban). şăfă f. - m asă de bucătărie, şăfă f. - blidar (în perete), şăfă / - dulap pentru veselă, şă fe r m. - prieten apropiat al mirelui, şă fer m. - mijlocitor. La V.AIecsandri. şagă / - g l u m ă . La C.Negruzzi, I.Sbiera. şaiăc n. - postav aspru de lînă. CADE. şă ică / - haită de câini, şă ică / - căldare.şăică f. - taler (la cîntarul de mînă).şă ică / - tava rotundă de copt pâine.şă ică / - vas de tinichea.şă ică / - luntre. La I.Neculce. La DU.şăică de copt / - t a v a dreptunghiulară.şăică de m u l s / - şiştar.şă ice/ pl. - cîntar de mînă.şa itău n. - m enghină.şal rt. - broboadă mare cu ciucuri. (DD).şal n. - streaşină. (Th.Holban).şa lå n d ră / - luntre cu fundul plat.ş a lå n d ră / - luntre de doi oameni.şa lav åri m. pl. - nădragi.ş â l ă / - sală. La CADE.şalău m. - m onedă m oldovenească.şalgău m. - ocnaş, care tae sare.şa léu că / - scîndură.^aléucă/ - toc la fereastră, ja lé u c ă / - scîndură laterală la căruţă, şalgîni m. pl. - salcîmi. şa lín c ă / - broboadă cu franjuri, şalíncă m o căn ească / - broboadă, şa lin c ú ţă / - basm a de bumbac, şa loăne n. pl. - eşaloane, şa lvari m. pl. — berneveci. şa Ivír m. - pungaş. La I.Neculce.

şam m. - pînză groasă. La C.Stamati. şam âtră / - îngrăditură din nuiele, şan m. - lemn de întins pielea. La DU. şåncă / - traistă pentru m încare la cai. şandram ă / - încăpere pentru unelte, şandram a / - bucătărie de vară. şandram ă / - streaşină, şandram ă/ - tavan de scînduri. şandram ă / - um brar pentru vite. şandram ă / - încăpere cu streaşină, şantalâb adj. - cu m ers greoi (cal), şånti adv. - şi de acum înainte, şanţ n. - stavilă de oprit apa. şånţ covăţit n. - hîndichi. şapcă (BDŞ, 1460)-c h ip iu , şapcă / - pălăria florii-soarelui. şâpcă / - căpăcel la fitilul lămpii, şar n. - r în d e a de făcut jgheaburi, şar rt. - paralel de tîm plărie. şarabån n. - paş (la căruţă), şarabăn n. - bobîmac. şa r a b å n ă / - căruţă mare. La CADE. şarafăn n. - jachetă femeiască. şarafíncă / - scurteică. (TD). şaråg rt. - şiră de porumb, şaragån n. — cerc (la plită), şarampói rt. - stîlp de telegraf, şarampói rt. - stîlp la streaşina casei, şaram pói rt. - par la corlatele puţului, şaram pói n. — par bătut în pămînt. şaram pói rt. — stîlp. (TD). şaram pói n. - par gros. La CADE. şaram pói n. — dans popular, şarån m. - crap. şa rc ú şcă / - râzătoare, şarétă / - trăsură.şa rf n. - broboadă de mătase cu franjuri, şå rfă / - v. şarf.

şarg adj. - galben-deschis. La DU. şarg m. - cal şarg. La I.Sbiera. şârlă / - javră.şarm åncă f. - unealtă de treierat.şarm åncă f. - flaşnetă.şarm åncă f. - minavet.şarnícă f. - balam a (la uşă, fereastră).Şarpe (CDŞ, 1436) - postelnic.şaş adv. - îndată. La CADE.şat n. - luft.şatrâncă f . - covor miţos, cu ciucuri.şatrår m. - dregător domnesc.şåtră f. - coviltir (la căruţă).şåtră f. - verandă, terasă deschisă.şaua cotigii f. - parte a cotigii.şaucúţă de sare f. - cutie pentru sare.şavgău m. - lucrător la ocnele de sare.şavró n. - crem ă de ghete.şăgåci adj. - glumeţ. La I.Neculce.şăgalnic adj. - glumeţ. La I.Creangă.şălviríe f. - înşelătorie. La I.Sbiera.şcheåucă f. - fem eie bătrînă.şchiåu m. - bulgar. La CADE.şchioapă f. - măsură de lungime. La DU.Şchiopeni (BDŞ, 1489)- s a t .şcoådă f. - pagubă. (Th.Holban).şeacîr m. - orb de un ochi.şeacîr adj. - cu un ochi puţin închis.şeâră f. - turtă de ceară.şegătăí (a) - a cicăli, a roade. La TD.şeiåc n. - v. şaiac.ş é ic ă / - parte a plugului.şéică f. - baieră la biciuşcă.şelånt pron. - celălalt.şelâtă f. - salată.şeledzå (a) - a ţesăla.şeledzå (a) - a ciuli urechile (calul).şe lú ţ n. - broboadă. (TD).

280 Şepcle (CDŞ, 1431)- s a t .Şcpteşani (BDŞ, 1 5 0 1 ) - pădure.şer n. - schijă.şer n. - tablă, tinichea.şer n. - aluminiu.şer n. - cerc la plită.şer n. - pirostrie.şer n. - vătrai.şer alb n. - tablă zincată.şeråri m. — tinichigiu.şerb m. — rumîn. Fiece rumîn să răiniieveşnic la această stare. (Legătura luiM.Viteazul).Şerb (BDŞ, 1493) —nume.Şerb Răspop (BDŞ, 1493) - răzeş, şerbíe f. - ru m în ie , stare de dependenţă a ţăranilor valahi, şerbóvcă f. - zăr de caş cu păsat, şerbúşcă/ - v. şerbóvcă. şerestéu de-o mînă n. - ferăstrău, şerestéu mic n. - ferăstrău, şergătoăre f. - fem eie care marchează alesul covoarelor.şerghíe f. - partea de sus a jugului, şérie f. - fiere.şeríe adj. - de culoarea fierului, şerpînţă f. - iarba şarpelui. La DU. şérvăt n. — basm a în patru colţuri, şérvăt n. - broboadă de mătase, şérvăt rt. - basm a în trei colţuri, şése adj. - întinse. La M .Eminescu. şesurél n. - şes mic. La E.Sevastos. şetrari (CDŞ, 1443) - dregător, şez n. - loc drept, şezătă f. - stîlp la streaşina casei, şezătoare f. - m ică adunare la ţară (seara). I.Creangă. şezători (a) - a se lenevi. (TD). şezînă f. - m onedă m oldovenească, şfac n. - laţ. La CADE. şfåră f. - sfoară. La CADE, DLR, DEX.

ş f â r ă / - fum. La M. Sadoveanu. ş la ru i (a) - a înşira pe sfoară. (TD). şfăru í (a) - a lega cu sfori. La N.Gane. şla ru it adj. - legat cu sfoară. La CADE. şfért n. - im pozit în bani, plătit de pa­tru ori pe an.şfíchi n. - pleasnă. La I.Creangă. şfichiuí (a) - a lovi cu biciul, şlichiuí (a) - a lua peste picior, şfichiúre f. — biciuire, şfichiuit adj. - lovit cu biciul, şfîchiuitór adj. - usturător, ş f ó r c ă / - şiret, şiăc n. - v. şaiac.şicuí (a) - a aranja în ordine de luptă, ş ind ilâ r m. - m eşter de şindrilă, şind ilă f. - şindră. şindilă f. - ş i ţ ă . La M .Eminescu. şindilí (a) - a acoperi cu şindrilă, şindilí (a) - a trîndăvi. E x p r. A şindili fără ch iroane = a tăia frunze la câini, şind ilíţă f . - şiţă, şindrilă mică. (TD). şinuí (a) - a strînge, a fereca şinile. şip n. - carafa. La V.AIecsandri. şipcuí (a) - a îngrădi cu şipci. şipcu íre f. - îngrădire, şipcu ít adj. - îngrădit, şípot n. — bijoi.şipot (BDŞ, 1490) - izvor, apă repede. Şipote (CDŞs, 1459) - semn de hotar, ş ipu rél n. - sticluţă. La S.F.Marian. şipuşór n. - flacon. LaA l.Russo. şir n. - zeam ă de mămăligă, şiretlic n. — vicleşug. La M.Eminescu. şiríncă f. - fîşîie îngustă de pămînt. ş iiiău n. - şiroi, şí.şcă f. - paie tocate, şíşcărie f. - vrăjitoare. La T.Pamfile. ş işeó rn iţă / - m aşină de tocat paie. şişcuí (a) - a m ărunţi paie.

şişcuíre f. - tocare. şişcuít adj. - tocat, şiştoåre f. - m arginea stofei. La DU. şivói n. - val, mulţime. La CADE. şleåh n. - drum bătătorit. La CADE. şleahtă f. - nobilim e polonă, şleahtă f. - ceată, bandă, şleahtici m.pl. - pătură socială, şleåpcă f. - şapcă. La DU. şléau n. - curea ce leagă hamul de că­ruţă. La CADE. şléică f. - curea groasă la ham. şliboviţă f. - ţuică de prune, şmecherie f. - şiretlic. La CADE. şm otrí (a) - a muştrului. La I.Creangă. şm ótru n. - instrucţie m ilitară, şoăldă f - coastă. La N .Ţurcanu. şofråc m. - pasăre migratoare.Şolda (BDŞ, 1493) - boier moldovan. Şoldan Petru (CDŞ, 1411)- ră z e ş , şoldân n. - vătui. La DU. şoldăní (a) - a şoldi. La V.AIecsandri. Şoldeni (BDŞ, 1493)- v a le .Şoldeni (BDŞ, 1493)- s a t .Şoldeşti (BDŞ, 1469)- s a t . şóltic m. - şmecher. La DU. şoltúz m. — cap al comunităţii orăşeneşti, şom îlc m. - cîrtiţă. La CADE. şont m. - şchiop. La CADE, DLR. şonţ adj. - şchiop, şonţí (a) - a ologi. La CADE. şop n. - şopron. La DU. şópă f. - ghioagă. La V.AIecsandri. şopîrcăiålă f. - înşelăciune. La CADE. şopîrcăi n. — înşelăciune. E x p r. A umbla cu şopîrcaie = a um bla cu am ă­geli. La DU.şopîrcăi (a) - a um bla cu fleacuri.

281

Ş op îrlă (BDŞ, 1483)-b o ie r moldovan. Ş o p îr lc n i (BDŞ, 1483)- s a t . şó p o t n. - şoaptă. La DU. şo p o ti (a) - a şopti. La DU. şó p r u n. - şopron. La M.Sadoveanu. şo p rú ţ n. - şopron mic. La S.F. Marian, şó r liţă f. - pasăre de pradă, ş o r o b o te å lă / -şu şo te a lă . La DLR. şo r o b o t í (a) - a şuşoti. La DLR. şoselu it adj. - pietruit. La M.Sadoveanu. şó t ie f. - boroboaţă. La M .Eminescu. şo t ió s adj. - glumeţ, ş o t r o å g ă / - cizme vechi. La T.Pamfile. ş o v ă i t ú r ă / . ' - cotitură. La 1. Sbiera. şo v îlc interj. - imită mersul unui şchiop. La CADE.şovîlcîí (a) - a şchiopăta. La I.Creangă. şovîrní (a) - a se legăna, şovîrnóg adj. - olog. La S.F.Marian. şovoít adj. - întortocheat. La DU. şpåncă f. - ovine cu lîna subţire, şpåncă f. - lînă subţire, şpåncă /. - vişin cu fructe mari. Şpåncea f - toponim (Glodeni). şpanchi adj. — şasiu. La V.Vasilache. şparlí (a) - a şterpeli. La E.Camilar. şparlí (a) - a fugi. E x p r. A o şparli = a pleca pe neobservate, a o şterge, şpcrlă f. - spuză. La DU. şpérlă f . - osîndă. E x p r. A da pe ci­neva prin şperlă = a se purta rău. şpígă f. - femeie iute. ştangă f. - bară. La M .Sadoveanu. şteåf n. - vînătae. şteåp n. - aşchie. La S.F.Marian. şteåp n. - ţepuşă. La DU. şteårţ n. - opaiţ. La CADE. ştergar n. - basma. La V.AIecsandri. ştérge-o! voc. -p a ş o l. La DLR.

282 şterghină f. - cuvertură. La T.Pamfile. ştimă f. - duh rău. La M .Sadoveanu. ş tio å ln ă / - bulboană. La I.Creangă. ştiob n. - troacă pentru porci. La DU. ştiobîlc interj, - zgom otul căderii unui corp în apă.ştiobîlcîí (a) — a cufunda repetat în apă. ştioldîc n. - prăjină pescărească, ştiri (a) - a se umila laringele. (CADE), ştiubéi n. - trunchi scobit. La CADE. ştiubéi n. - stup. La C.Conachi. ştiubéi n. -g h iz d u ri. La T.Pamfile. Ştiubeeni (CDŞ, 1436)- s a t .Ştiubeeni (CDŞ, 1437)- p îr îu . Ştiubceşti (CDŞ, 1448)- s a t .Ştiubéi (CDŞ, 1436; BDŞ, 1466) - fîntîna lui ~.Ştiubéi (CDŞ, 1453) - movilă.Ştiubéi (BDŞ, 1492)- s a t . ştiubeiaş n. - stup mic.Ştiubciul (BDŞ, 1492)- s a t . ştiuléte (de păpuşoi) m. - cotolan. şúbe f. pl. - haine, şubéică f - şubă scurtă. La DLR. şucadå f. - adj. - mare de tot. La CADE. şugubăţ adj. - bun de glume. (DD). şugubăţ adj. - primejdios. La I.Creangă. şuguí (a) - a glumi. La C.Negruzzi. şuguiålă / - glumire. La DLR. şuguíre f. - glumire. La DLR. şuguít n. - glumit. La DLR. şuguitór adj. - care glumeşte, şuhăríe f. - guturai. La DLR. şúi n. - năglugă (boală). La DU. şúi adj. - zănatic. La M .Eminescu. şúi n. - ţicnit. La I.Creangă. şuie adj. - pătrunzător. La M.Eminescu. şúiet n. - vîjîit. La M .Sadoveanu. şúiet n. - foşnet. La M .Sadoveanu. şúiet n. - susur, murmur.

ţiklcr m. - şarlatan. La V.AIecsandri. ţu lcríe f. - înşelătorie. La C.Negruzzi.. ii iu ucgél n. - şom oiag mic. sum ucgí (a) - a strînge şomoiag. şiniiiiiăg n. — m ănunchi, ţu p u rí (a) - a se furişa. La I.Creangă. şură J'. — construcţie - anexă, şură/ - gură spartă. E x p r. A căsca o Uiiră cît o şu ră = a deschide larg gura. A avea o g u ră cît o şu ră = a avea gură mare; a vorbi m ult şi zgomotos, şu rú b n. - şurup. La V.AIecsandri. yurubuí (a) - a m eşteri. La I.Creangă. şu ru b ă rie f. - surupuri. La CADE.

şurubélniţă f. - unealtă de înşurubat, şuruí (a) - a zgîrîia. La A l.Vlahuţă. şuşaneă f. - puşcă arnăuţească, şuşăníţă f. - fîşîie (de pămînt). şúşnic n. - lózniţă. La CADE. şuşórcă f. - foi. La CADE. şut adj. - ciut (de coam e). La DU. şvanaróg n. - şiret la pantofi, şvaróg adj. - bulgăros (pămînt). şvarţ n. - crem ă de ghete, şvîrtóg n. - ciozvîrtă. (TD). şvîrtóg n. - clin (de păm înt).

283

Ttab ac n. - dovleac.tab ac n. - tutun. La CADE.tab åc alb n. - dovleac comestibil.tabac balan n. - dovleac alb.tab ac balău n. - v. tab ac balan.tabac bun n. - v. ta b ac balan.tab ac galben n. - dovleac pentru vite.tabåc m oldovenesc n. - dovleac galben.tab åc ru săsc n. - dovleac alb.tab åc tu rcesc n. - dovleac alb.tab åcă f - dovleac galben pentru vite.tabåcă m oldovenească f. - dovleac alb.ta b ac h e ră f. - corobuşcă.tabacióc n. - tutun. (I.Creangă).tab ăn n. - căptuşeala încălţămintei.ta b ån n. - piele de căptuşit.tab ăn n. - plaz (la plug).tab ăşin i adj. - galben-deschis.ta b åşn iţă f. - tabacheră.tå b ă ră (a aşeza) - a tăbărî. (CM).tab îrcă /.' - drug.tab îrg íe /.' - pîrghie.tab îrşé l n. - parte a cotigii.tab lå f. - tavă de servit. La C.Hogaş.tåb lă / - tavă. La V.AIecsandri.tåb lă f - fund de tocat varza.tåb lă f. - fund de mămăligă.tåb lă f - corm ană (la plug).t å b l ă / - pălărie a florii-soarelui.t å b l ă / - strat de legume. La CADE.tå b lă / - lama toporului.tå b lă de ră să r i tă / - pălărie a florii-soarelui.tab lău n. — portret m are în ramă. tab lié r n. - rindea cu daltă în figuri, tab ú n n. - herghelie. La M.Sadoveanu. ta b ú n n. - herghelie. (TD).

taburétcă / - m ăsuţă cu trei picioare.ta b u r é tc ă / - scaun.taburetcúţă / - scăunel pentru copii.tăburi m. - arie de treierat.taceăncă / - trăsură cu patru roţi.tåcică / - roabă.tåcică / - saca.tåcică / - cotigă.ta c iú c ă / - sucitor.tacîm n. - închizător la sobă.tacîm n. - harnaşament.taclåle/ pl. - palavre. La I.Creangă.tåcsîe / - vam ă (la piaţă).tåcsîia tîrgului/ - v. tacsîe.tåcu! interj. — tssst! (TD).tåcu m. - om tăcut. (TD).taflåri m. - rindea cu daltă în figuri.tåfli n. - rindea cu daltă în figuri.ta f lå / - ţesătură de mătase.taftalóg n. - carte. La I.Creangă.taftalúc m. - buştean. La CADE.t a g å d ă / - taină. E x p r . A spune cuivaceva pc tagadă = a spune un secret.taiåu n. - ţepuşă la sanie.taiåu n. - lemn vertical la loitră.taifét n. - taifas. La Al.Russo.ta in iţă / - ascunzătoare.tåiniţă/ - rîpă adîncă.taitalîc n. - butuc necioplit pentru plute.talaburít adj. - nelim pezit (vin).talacaí (a) - a trăncăni.talaghír n. - opritoare la roata căruţei.talaghirå (a) - a îm piedica roata.talăncă / - talangă. La CADE.talanínă / - slănină.talåşcă / - cingătoare.taiåu n. - carafa (de vin).talcioc n. - piaţă.talciocår m. - scandalagiu.talciocăr m. — vînzător.

ta lé rcă / - farfurie (întinsă), ta lger n. - tavă (de servit).(alger n. - blid. La M .Eminescu.(alger n. - farfurie adîncă.(alger n. - farfurioară.(alger n. - pălăria florii-soarelui.(alger de răsărită n. - pălăria florii- soarelui.(alger dc tcrcdzîcă n. - taler la cîntar. (alger în lanţuhuri n. - ta ler la cîntar. lalgeråş n. - tălgerel. La CADE. (algerel n. - farfurioară.(algerícă / - farfurioară, talgcruţ n. - taler la cîntar. talgiråş n. - farfurioară pentru ceai. (alharói m. - hoţ.(aii n. - plecăciune. La DU. ta lic n c / pl. - vintir compus, tălmăci (BDŞ, 1503) - traducător, (alón n. - taxa pieţei.Talpalai (BDŞ, 1501) - valea lui talpâr 111. - papuc de casă. talpår m. - talpă la sanie.Talpă (BDŞ, 1490) - slugă.t a l p ă / - fundam ent la casă.ta lp ă / - bîrnă la tem elia unei case.t a l p ă / - căpătîi la butoi.ta lpău m. - persoană cu pantofi mari.ta lp íg n. - plaz (la plug).t a l p ú ţ ă / - talpă mică.la lúng m. - om înalt.tălzer dc şaică n. — ta ler la cîntar.tam ån adv. - anume. La I.Creangă.tam an adv. - baş. La CADE.lam aş n. - piedică la butoi. La CADE.tninazlîc n. - prăsilă.tam azlîc n. - cîrd de porci.(amazlîc n. - vită de soi. tninazlîcåri in. - văcar, tnmbón n. - mulţime. (TD).

tam burél n. - taburet.t â m j ă / -în tîm p la re . La T.Pamfile.tampon n. - mai de bătătorit pămîntul.tanău adj. - nătărău. La M.Sadoveanu.tanchétcă / - sandală de damă.tanchétce/ pl. - sandale de dame.Tancul (CDŞs, 1493) — pîrîu.tå n d a / - nătîng. E x p r . Cum e Tandaaşa e şi M anda = am îndoi de aceeaşiminte. S-a întâlnit Tanda cu M anda= a tunat şi i-a adunat. Rîde Tanda deM anda = rîde hîrbul de oala stricată.tandalîc adj. - buimăcit.tandéle/ pl. - ornam ent la streaşină.tandícă / - dantelă.tandícă / - panglică colorată.tandícă / - ornam ent la creasta casei.tandîr n. - prispă.tandîr n. - cerdac (dinaintea uşii).tandîr n. - pat de lut.tandúr n. - scaun deasupra unui vas cumangal. La V.AIecsandri. La CADE.tandúr n. - lene rom ânească. Tandu-rul, adecă lenea, această drăgălaşădivinitate, nu romană, dar romînească.(V.AIecsandri). La DLR.tanganică/ - dans popular. E.Sevastos.tângă m. - leneş. Om de tangă = omleneş.tangó adj. - mare. (ALM ). tangói adj. - mare. (ALM ). tanţăvåi n. - cîntec de nuntă, ta p a líg ă / - talpa gîştii. tapangeă / - lovitură cu palma, tapă / - vrană la poloboc, tåpă / - dop la vrană, tåpcă / - pălăria florii-soarelui. tåpcă / - coada pepenelui verde, tåpşi m. pl. - papuci de casă.

285

tåpuci / pl. - sandale.ta ra b a í (a) - a trăncăni.ta ra b a n í (a) - a trăncăni.ta ra b a n í (a) - a suna a dogit.ta ra b a n itó ri m. - palavragiu.ta rab íc ică / - trăsurică cu două roţi.ta ra c a n í (a) - a trăncăni.ta ra d å ic ă f. - căruţă veche. La CADE.ta ra d å ic ă / . - roabă.ta ra d å ic ă f. - palavragiu.ta ra g a n å tă adj. - înclinată (movilă).ta rå n m. — scobar.ta ra n tå s n. - trăsură cu patru roţi.ta rå s m. - soi de struguri negri.ta rå ş ni. - tarac. La DU.t a r å ş c ă / - caras argintiu.t a r a t a í c ă / - v. ta ra d a ic ă .ta rc å t adj. — cărunt.ta rc å t adj. - ciacîr (cal).T arcău (BDŞ, 1458)-p îr îu . t å r g ă / - roabă.targă /. - pătul de porumb. La CADE. tarhån m. - gîndac. La CADE. tarhåt n. - sarcină, greutate. La DU. tarhón m. - cal mare. tarhón m. - om zdravăn, tarînburi n. pl. - tărîmuri. (TD). ta r în c ă / - curm eie la codîrla carului, tarla f. - haită de câini, lupi. tarla f. - desetină de pămînt. târniţă / - şa de lemn. La I.Creangă. tårniţă f. — coam ă de deal. târniţă f. - drum de munte, tarpån n. - coasă cu coadă scurtă, tartâcică f . - pepenaş verde, tartâj n. - scoarţă. La M .Sadoveanu. tartåj n. - cărticică, tartalåc m. - sfredeluş (pasăre).

286 tas n. - lighean. La D.Cantemir. tas n. - ceaşcă de lut. La V.AIecsandri. tåsă f . - tavă (de servit), tâsă f . - tava dreptunghiulară, tåsă f . - tava rotundă (de copt), tåsă f . - tigaie cu coadă lungă, tasconíe/ - tescovină (de struguri), tasîr 77. - satîr de bucătărie, tasmă f. - panglicuţă. La C.Negruzzi. tåşcă f. - traistă pentru mîncare la cai. tåşcă f. - pungă (pentru bani, tutun), tåşcă f . - targă de cărat pămînt. tåşcă f . - druc la loitră. tåşcă f. - torbă de vînătoare. tatårcă f . - inflamaţie la gît. tatårcă f. - bubă mare. tatårcă f. - hrişcă, tatårnic n. -o b lije an ă . tåtă de cruce m. - naş de botez, tåtă de papură m. - tată vitreg, taucåci 77. - pisălog pentru usturoi. Taurul Ncagş (CDŞs, 1491) - „unde a fosttavå f . - tigaie (cu coadă lungă).t a v å / - tigaie (fără coadă).tavå f . - tavă. La CADE.t a v å / - lighean (de aluminiu).tavå / - vas de aramă.t a v ă / - taler la cîntarul de mînă.tavå / - pălăria florii-soarelui.tavå cu zîm ţuri/ - tava rotundă.tavå lungă / - tava dreptunghiulară.tavål 77. - tăvălug de farîmiţat bulgări.taz 77. - lighean de metal (cu torţi).taz 77. - strachină smălţuită.taz 77. - taler la cîntar.taz 77. - tavă de servit.taz 77. - albie (de spălat).tăbåc 777. — dovleac. (DD).tăbåc de borş n. - dovlecel de ciorbă

tăbåc dc lună n. - dovlecel. (DD).tăbånă / - piele de căptuşit.tăbånă f - leaţ.tabără / — tarabă.tăbăcărcăsca/ - joc de cărţi.tăbăccl n. - dovlecel.tă b ă c íc ă / - dovlecel.tăbărăş m. - ostaş din tabără.tăbărî (a) - a se năpusti. La I.Slavici.tăbărî (a) - a scoate lucrurile din casă.tăbéică / - sac mic.tăbîlcúţă / - ţoşcă.tăbîltóc n. - sac pe jum ătate plin.tăbîrcă / - par.tăbîrcea m. - cui pentru strecurătoare, tă b îr cc a lă / - cărat de colo colo. tăbîrcí (a) - a duce o greutate. La DLR. tăbl å f . — tavă. tăblâri m. - tinichigiu, tăblălúţă/ . - şerveţel pe tavă. tăbliăr n. - rindea cu daltă în figuri, tăbliţă / - faraş. tăbuiåţă / - săculeţ de pînză. tăbuicţ n. - săculeţ. La I.Creangă. tăbuicţ n. - sac cu merinde. La DU. tăbuicţ m. - bondoacă. tăbultóc n. - om scund. La DLR. tăburcí (a) - a căra cu greu. (DD). tă c ic ă / - arag. tăciună (a) - a arde mocnind. Tăcutcşti (BDŞ, 1503)- s a t . tăfúlcă/.' - săculeţ de pînză. tăgîrţă/ - traistă. La M .Sadoveanu. tăia (a) - a crăpa (lemne), tăia (a) - a sărăci. E x p r . A-i tăia cui­va baicra = a lipsi pe cineva de m ijloa­ce de existenţă, tăiăg n. - stinghie la loitră. t ă ia u ă / - v. tăiag. tăitóri m. - cuţit la plug.

tăitúră / - rumeguş.tăitúră / - pădure tăiată.tăitúră / - lama toporului.tălân m. - antrax.tă lån m. - cal nărăvaş.tă lân m. - om mîncăcios.tălåşi m. pl. - aşchii de lemn.tălăbăní (a) - a balansa.tălăbúră / - m încare prost pregătită.tălăí (a) - v. a tălălăi.tălălăí (a) - a vorbi m ult şi fară rost.tălălău m. - nătîng. E x p r. A fi teleleuT ăn a să = a fi zăpăcit, prost.tălălău n. - tărăboi. La T.Pamfile.tălălóg m. - om neîndem înatic.tălăncăí (a) - a suna din tălancă.tălăncăí (a) - a trăncăni.tălăncăni (a) - a bălăngăni.tă lă n c ú ţă / - clopot mic.tălăş adj. - nătîng.tălăşm ân m. - teleleu. La DU.tălăşm ăn in. - haram. La V.AIecsandri.La CADE.tălăuríţă / - iapă.tălchíg n. - podnojă.tălchíg n. - opritoare la roata căruţei.tălchigă / - călcătorul stativelor.tălchíge/ pl. - patine.tălcurós adj. - sfătos. (TD).tălgerăş m. - taler mic. La CADE.tălgcrél n. - tăleraş.Tâlharilor (BDŞ, l4 9 2 ) -d ru m . tălm ăşåg n. - înţeles ascuns, tălm ăşåg n. - înţeles ascuns. La DLR. tălpăgoåsă adj. - cu talpa mare. tălpălår m. - meşter, vînzător de tălpi, tălpălår m. - m eşter de papuci, tălpălui (a) - a tălpui.

287

Tălpig Petru (BDŞ, 1493)-b o ie r , tălpigi pl. - pedale la războiul de ţesut. Tălpijanul Dinga (BDŞ, 1493)-b o ie r. T ălpiz(B D Ş, 1460)- ră z e ş : „fetele lui Tălpiz” .tăipói n. - talpa iadului. La I.Creangă. tămån adv. - tocmai, tăm ănúţ adv. - întocmai. (TD). tămăşăg n. - glumă. (TD). La CADE. tămăşålnic adj. - şăgalnic. La CADE. tăm îér n. - enupăr. La CADE. tămîioăsă f . - soi de struguri. (TDRG). tăm înjér n. - unealtă ciobănească, tăm înjí (a) - a mînji. La E.Sevastos. tămîrjí (a) - a murdări, tănănăí (a) - a flecări. tănău adj. - tont. La CADE. tănşi n. pl. - tancuri, tăpălăgós adj. - cu picioare mari. tăpălăi (a) - a păşi greoi, zgomotos, tăpălóg adj. - tăpălăgós. tăpănós adj. - cu picioare mari. tăpccân n. - capac la sicriu, tăpşan n. - bătătură. La M.Eminescu. tăpşan n. - podiş, terasă, tăpşi (a) - a bătători. (La TDRG). tăpuşí (a) - a apăsa cu lingura m ăm ă­liga coaptă.tăpuşí (a) - a am esteca legume fierte.tăpuşít adj. - strivit. (DD).t ă r å s ă / - soi de struguri negri.tă r å sc ă / - v. tărasă.tăraş m. - stîlp la poartă. La CADE.tărăbănă f . - pălăria florii-soarelui.tărăboånţă - roabă. La DU.tărăboi n. - zarvă. La Al.Vlahuţă.tărăbónţ n. - roabă.tărăbúţe f. pl. - catrafuse. La T.Pamfile.

288 tărăgăiålă f . - tărăgănare. La Al. Via- huţă.tărăgăi (a) - a tărăgăna. La P.Ispirescu. tărăråm n. - dezordine, vălmăşag, tărărăm n. - gălăgie, tărăboi, tă r ă så n ie / - dezordine, tîrlă. tărăşénie f . - peripeţie, păţanie, tărbăceâlă f . - bătaie cruntă, tărbăcí (a) - a bate crunt, tărchíe f . - fîşîie de piele, tărchílă - om greoi. (Th.Holban). tărgólişte f . - dezordine. (Th.Holban). tărhân m. - gîndac de bucătărie, tărhăneâlă f . - tîrlă. tărhăt n. - harnaşament. tărm ăzuí (a) - a tăvăli, a murdări tărmus n. - m aşină de stropit, tărpån n. - unealtă de tăiat stuf. (TD). tărpăni (a) - a tăia cu tărpanul. tărpíc n. - chirpici.tărsîn m. - r id ich io a ră uscată. (Th.H ol­ban).tărtăcă f . - pepene verde. (Th.Holban)tărtăcă f . - tătarcă.t ă r t å c ă - tidvă, ţeastă.t ă r t ă c ú ţ ă / - dovlecel.tăsém că f . - şiret la pantofi.tăsmå f . - broboadă de mătase.tăsmălúţă f. - panglicuţă. La CADE.tăsuéle f. pl. - şipci de lemn.tăşúlcă f. - ta ş c ă . La M .Sadoveanu.tătåe m. - tătucă, tată. (DD).tătaişă f. - cum nată, lele.tătărcă f . - vas din dovleac.tătăél m. - tătic, tătuca.tătăít adj. - peltic. La CADE.tătîn m. - tată.tătúcă m. - bunel.tătúne m. - tatucă.tătuşél m. - ştergar la lumînare.

tău n. - heleşteu. La V.AIecsandri.tăucaci n. - pisălog de lemn, mujdieri.tăujér n. - v. tămînjer.tăulân m. - lozie.tăvălă f. - tăvăluc. La CADE.tăvăleală f . - bătaie, trînteală.tăvăli (a) — a se murdări. La Al.Vlahuţă.tăvăli (a) - a tăvălugi ogorul.tăv ă li (a) - a se rostogoli.tăvălit adj. - murdărit.tă v ă litú r ă / - loc tăvălit de cai.tăv ă lú c n. - val la puţ.tăvălúşă f - taler la cîntarul de mînă.tăvălúşcă f. - tigaie fără coadă.t ă v ă lú ţ ă / - tigaie cu coadă lungă.t e a c ă - lemn deasupra osiei.tcâh lă f. - unealtă de tras obezile.tcăpcă f . - săpăligă.tcåpcă f . - cazma.t e å p ş ă / - lopăţică de tăpuşit măm ăli­ga. La CADE. te ă ră f . - natră. La DU. t c å r f ă / - lepădătură, t e å r f ă / - zdreanţă. La Dosoftei. te a rp ú h n. - raşpel de lemnărie, tc a rp ú h n. - raşpel de ras copita, te a rp ú h n. - raşpel de cizmărie, tcås f - cratiţă (cu coadă lungă), teasc (CDŞ, 1443) — presă manuală, teasc n. - m aşină de strivit strugurii, tcciunâ (a) - a mocni (focul), tccúci n. — ispol, tedgi f. p l. — lambe la căruţă.Icdvcnchi n. - ordin. (TD). tcferici (a) - a se desfăta. La CADE. liTericie f. - desfătare. La CADE. U'liuiålă f. — zăpăcire. La CADE. ii liuí (a) — a zăpăci. La DU. tehui adj. - zăpăcit. La DU. ti liuit adj. - năucit.

tei n. - fâşie îngustă de papură, téică f . - vas de scos apă din puţ. teicúţă f. - teică mică. La CADE. teicúţă f. - teică. (A.Vlahuţă). La TDRG. teijerícă f . - tigăiţă. teişór n. - aglică. La DU. téiţă / - odagaci (plantă). La CADE. tejghé f . - sertar (la masă), tejgheré f. - roabă, tel m. - fir strălucitor de beteală, telål m. - strigător la m ezaturi. La DU. telaliţă f. - neguţătoare am bulantă, teleagă f. - căruţă mică. La CADE. teleagă f . - trăsură cu patru roţi. teleagă f . - căruţă cu loitre lungi, teleăp, teleăp interj. - tărăgănat. La DU. teleåşcă f . - trăsură cu patru roţi. teleåşcă f . - cotigă (la plug), telebúrcă f. - m încare prost pregătită, telegår m. - m înz de doi ani. telegeă f. - teleguţă. telegúţă / - cotigă (la plug), telegúţă f. - trăsură cu două roţi. telehúş n. - v. teleuş. teleleu m. - derbedeu. E x p r. A umbla teleleu Tănase = a um bla fără rost. telem é f . - brînză ungurească. (TD). Teleucă (BDŞ, 1463) - sălaş, teleúş n. -s ă n iu ş .telincă f. - talangă. La V.AIecsandri. telíncă f . - puşcă cu cremene, telíngă f . - haină rea. (Th.Holban). telm íţă f . - lopăţică de zidărie, telpiz adj. - viclean. La I.Neculce. telpizlîc n. - viclenie. La I.Neculce. telteå f. - valtrap de lînă. La DU. teltie f - pătură de pîslă. tem él n. - fundam ent la casă.

289

temiålă f . - pricină. (I.Neculce). tém nic n. - adăpost subteran. La DU. tém nic n. - temniţă. La M.Sadoveanu. tém nic n. - pivniţă, tém nic n. - închisoare. (DD). tem nicér m. - paznic la închisoare, tém niţă / - închisoare. (TD). tem pliu adj. - de templu. La V. Alec­sandri.tencuí (a) - a aşeza în teancuri, tencuí (a) - a strînge teancuri, ten echeå/. - tava dreptunghiulară, tenecheå / - cutie de tablă, te n e c h e å / - taler la cîntarul de mînă. tenecheå / - tablă, tenechelår m. - tinichigiu, tenichenéri m. - tinichigiu, tencurél n. - teanc mic. tepsîe / - tava rotundă reliefată, teptíl adj. - deghizat. (I.Neculce). terbéle/ pl. - hăţuri, tercuşoåră / - v. tercuţă. te r c ú ţă / - râzătoare (de bucătărie), tére / pl. - fire groase, tereån adj. - buclucaş, tereåză / - soi de struguri negri, tereåză/ - terasă.terebílcă/ - maşină de desfăcut boabe, terebílcă / - m aşină de tocat paie. terebílcă / - zdrobitoare, teredzăle / pl. - cîntar cu două talere, teredzăle cu coromîslă/ pl. - v. tercză. teredzîcă/ - v. tcreză. teréni m. pl. - porumbréi (pomi), teréni m. pl. - porumbrele. te r é p c ă / - m aşină de desfăcut boabe, tereplíc m. - aţă pentru horboţică. tereză / - cîntar cu două talere.

290 terezoåşe n. pl. - cîntar cu două talere, terfåri m. - persoană care strînge cîrpe. terfåri m. - haimana, terfăríe / - rufărie. terfelegós adj. - zdrenţăros, terfelóg n. - catastif vechi, act. terfeli (a) - a rupe hainele, terfeli (a) - a murdări (hainele), terfíchi m. -p u ş la m a . La Al.Vlahuţă. te rib í (a) - a desface boabe, teribí (a) - a strivi strugurii, ternebí (a) - a desface boabe, terniăc m. - spin de prun.Terre M oldavie (CDŞ, 1384) - Ţara M oldovei.Terre nostre M oldaviensi (BDŞ, 1499) - Ţara noastră Moldova, tértcă / - râzătoare (de bucătărie), tesåc n. - sabie scurtă. La M.Sadoveanu tesc n. - menghine, t e s c h e r e å /- r în d e a . La DU. tesconídă/ - tescovină, tescuí (a) - a presa strugurii striviţi, teslån m. - om cu dinţii laţi. teslår m. - dulgher. La V.Drăghici. téslă / - unealta tîm plarului. (DELM). teslăríe/ - m eseria de teslar. teslăríe/ - obligaţie de muncă, téstă / - unealtă de curăţat copita, testcmél n. - basma în patru colţuri, testcmél n. - basma. La M .Eminescu. testimón n. - atestat, tesuiålă / - prăjină la gardul puţului, t é ş c e / pl. - menghine, téşchere/ - rindea de făcut jgheaburi, teşchereå/ - act, certificat. La DU. teşílă / - îndoială. E x p r. Cu gîndul pe teşilă = cu îndoială, şovăitor, teşitúră / - buştean al copacului tăiat teşm éc n. - înşelătorie. La DU.

(eşmecheríe / - înşelătorie. La CADE. leşós adj. — înclinat. La A l.Vlahuţă. tctea m. - străbunei, tctea m a re m. - bunel.(ctéia m. - tată.tcvelíncă f. - unealtă de sucit frînghii. (cx n. - cuişor de metal, téxă/ - cuişor de metal.(cxíli n. - cazma, téxîc m. — ţintă.(cxt n. - cuişor pentru cizmărie, téx tă / — v. texă. tczecår n. - băligar pentru tizîc. t i c ă i â lă / -m o c o şa lă . La DELM. licăí (a) - a se frămînta. La M.Eminescu. ticăit adj. - mocăit. La 1.Slavici, ticăit adj. - nem ernic. (I.Neculce). tícică / - prăjină de bătut nucile, tícică /. - prăjină la puţul cu cumpănă, ticlui (a) - a pune la cale. La DELM. ticlui (a) - a născoci, a izvodi, tic lu ire f. - aranjam ent, tic luit adj. - pus la cale, înjghebat, ( ic n e a lă / - priinţă.(icneală/ - plăcere. La S.F.Marian. (icni (a) - a-i cădea bine. La I.Creangă. (icni (a) - a-i prii. La DU.(icni (a) - a-i plăcea. La I.Creangă.(icnit adj. - netulburat. La P.Ispirescu.licsi (a) - a îngrăm ădi, înghesuind.(ieşire / - înghesuire.ticsit adj. - înghesuit. La Al.Vlahuţă.tidvă / - vas din dovleac. (I.Neculce).Illln n. - tunică.lillănå (a) - a chelfana.li Io 11 n. — tul.

t ig å e / - cratiţă (joasă, 3-4 /.)I l^ a c / - oală de lut cu toartă, t ln i ie / - oală de tuci. t ll tiic / - cratiţă cu coadă.

tigåe / - durşlag. tigåe / - tava rotundă, tigåe / - cratiţă. La DLR. tigăiţă / - loc pentru p ra f la puşti, tigăiţă / - vas pentru luminare. Tighina - Bender. (CM), tigoåre/ - leneş. La A l.Vlahuţă. tihăråe/ - povîm iş îm pădurit, tihăråe/ - m ocirlă cu stufăriş, tihăríe/ - tihăråe. (M .Sadoveanu). tihliş n. - stufăriş. La DU. tihnă / - răgaz, linişte, tihneålă / - t i h n ă , tihuít adj. - ţicnit.tij adv. - aşijderea. La V. A lecsandri.tijúrcă / - surtuc. (DD).tină / - pămînt. La M .Em inescu.tină / - noroi. La V.AIecsandri.tindă / - spaţiu între cercuri la vintir.tindéchi n. - vergea zimţată.tindilí (a) - a ninge mărunt.tindúţă / - încăpere pentru alimente.tingerícă / - tigaie cu coadă lungă.tingerícă / - ulcică de tuci.tinghilă / - lamă de cuţit. La I.Slavici.tingire/ - cratiţă.tingire/ - lighean (de aramă).tingire/ - oală de tuci.tingire/ - tava dreptunghiulară.tingire/ - tava rotundă, reliefată.tingire/ - făraş.tingire/ - tava de prăjit.tinereåţă / - tin e re ţe .tineréţîi / - tineretul.tineríe / - tinereţe.tinicheå de gunoi/ - faraş.tinicheå creaţă / - tava reliefată.tinicheå lungă / - tava.

291

tin ichéri m. - tinichigiu.tinós adj. - noroios.tio interj. - strigăt de alungat cînii.tióc n. - toc. La DU.tióc n. - chibritelniţă.tióc n. - toc pentru cute. La C.Hogaş.tióc n. - păhărel (100 g).tiohă í (a) - a huidui. La E.Sevastos.tiol n. - văl al miresei.t ip a r n. - form ă pentru chirpici.t ip å r n. - unealtă de tras obezile.típ ă f . — coada pepenelui verde.tipă i (a) - a lipăi.tip ă r i (a) - a tipări mămăliga.tipsîe / - tava dreptunghiulară.tipsîe f. - strecurătoare (cu veşcă).tip tél adv. - încetişor, domol.tirå j n. - terasă.tirå s m. - soi de poam ă neagră.tireåză adj. - negri (struguri).tiriz îe f. - taler (la cîntarul de mînă).tirn islíve fi. pl. — corcoduşe.tirnoslív m. - corcoduş.tirv ísi m. pl. - papuci.tirvfsi m. pl. - ghete bărbăteşti.tiså le /. pl. - v. tisă.t i s ă / - menghine.t i s c h íe / - v. tisă.tiscoåce n. pl. - v. tisă.tíscu ri n. pl. - v. tisă.titiún n. - tabac. La DEX.titiún fă rm a t n. - tabac. La CADE.tiúc n. - balot (de tutun).tiúci n. — schijă.tiúci n. - tigaie fară coadă.tiúci n. — tava de aluminiu.tiu l n. - văl al miresei.tiu lå r i n. - form ă pentru chirpici.

292 tiuléi n. — resturi de paie tocate.tiuléi n. - cotorul penelor. La CADE.tiuléi n. — resturi de nutreţ.tiuliúş n. - săniuş.tiulúş n. - v. tiuliuş.tiutiunări m. - cultivator de tutun.tiutiúşi adj. - tare mici (găini).tiuzuí (a) - a curăţi cerealele.tíva interj, - a o lua la sănătoasa. E x p r .Tiva, băiete = pe-aici ţi-i drumul.tíva interj, - fuga! Tunde-o! Şterge-o!tívdă / - teastă.tivilichiu adj. - pedant. La DU.tívnic n. - bordei (pentru cartofi).tívnic n. - pivniţă.tîca m. - tătuca, bunic.tîlc n. - înţeles.tîlc n. - childuri, înţeles ascuns. E x p r . A vorbi în tîlcuri = a vorbi figurat, tîlc n. - pildă. La I.Creangă. tîlcuí (a) - a lămuri. Cuvintele cele de svat mai mult se tîl cui esc spre bine decît spre rău. (Pravila lui Vasile Lupu). tîlcuíre/ - lămurire. La M .Eminescu. tîlcuíre/ - tîlc o v an ie . La CADE. tîlhărit n. - hoţi. La I.Neculce. t î lh ă r iţ ă / -h o a ţă . La M.Costin. tîlhărím c/ - hoţi. La D.Cantemir. tîlhuí (a) - a hoţi. C înd vor f i neşte sofii multe de vor ţinea drumul, de vor tîlhui sau vor fura, pre toţi să-i spîndzure. (Pravila lui Vasile Lupu). tîlhuşåg n. - hoţie. La CADE. tîlîşîm m. - trîntor. tîm bår n. - haină. La CADE. tîmbår n. - m anta căptuşită cu blană, tîmlå (a) - a se întîmplă. (TD). tîmlå (a) - a se nimeri. (TD). tîmp adj. - tocit. La T.Pamfile. tîmp adj. - t îm p it. La N .Gane. tîmplă fi - ridicătură.

lîm p lă to âre / - întîmplare.(îndål n. - bucăţică de metal, lîndălă / - vergea la plug.(mg m. - scîrbă.lîngă / - mahnă. E x p r. A fi cu inima lîngă = a fi întristat, am ărît. La CADE. lîngă f . - m îhnire adîncă. La CADE. (îngluí (a) - a netezi cu rindeaua, lînjâlă f . - un fel de proţap, lînjălă f . - ciomag.(înjălă f . - prăjină Ia puţ. tînjeâ f - tînjală. La T.Pamfile. tînjelăr m. - tînjală. (T.Pamfile). lînjălău m. - tînjală. La T.Pamfile. lînjelúţă f - parte a tînjelarului. lînji (a) - a lîncezi. La DU.(în jitó r adj. - tînguitor. La C.Negruzzi. (înt adj. - beat.lînt adj. - neghiob. La I.Creangă. lîra f . - tîrîş. D e-a tîra. (DD). lîrcav n. - baltă cu tufăriş.(îrfă loågă f . - fem eie desfrînată. tîrg å ri m. - negustor.(îrgovăţ adj. - orăşean. (Al.Donici). tîrgoveåţă /.' — orăşeancă.(îrgovéţi n.pl. - precupeţi, lîrhăní (a) - a căra.(îrîi (a) - a tîrî. La V.AIecsandri. lîrîiălă / - sos de cartofi, lîrîíş adv. - tîrîş. La C.Hogaş. lîrîíş adv. - tîrîş. E x p r . De-a tîrîişul = ( ii îndu-se pe jos. La CADE. lîrîitór adj. - tîrîtor. La A.Gorovei. tîrîitóri n. - opritoare la roata căruţei, lir îitu r ă / - t îr î tu ră . tîrlíci m. — papuci de casă.Iii \ú f . - stînă.U r lă / - loc unde se adună vitele. U r lă / - grăm ăjoară de gunoi.U r lă / - puiţă. (Săptăm îna).

tîrlíc i m. pl. - buşm achi. La DEX.tîrlioâră / - tîrlă mică.tîrm o í (a) - a mătura.tîrm oní (a) - a m ătura curtea.tîrm ozî (a) - a bate.tîrn n. - m ătură de curte.tîrnåţ n. - prispă. La S.F.Marian.tîrnâţ n. - lespezi înaintea prispei.tîrnăféţ adj. - neglijent.tîrníc n. - porum bréi (arbust).tîrn iché / - tablă de acoperit casa.tîrn iché / - m ertic de m ăsurat vama.tîrn iché / - vas de tinichea.tîrnîí (a) - a se hîrjoni.tîrnomåtă/ - rămăşiţe de paie. La DU.tîrnóşcă / - scară dublă.tîrnui (a) - a m ătura cu tîm ul.tîrnuiâlă / - tîm uire.t îr o å g ă / - cocioabă.tîrpåţ n. - stîlp ce susţine prispa.tîrsă / - barbă mare încîlcită.tîrsă / - rum eguş (de lemn).tîrsînă / - aţă din păr de capră.tîrsînă / - barbă mare şi încîlcită.tîrsoågă/ - barbă mare. La I.Creangă.tîrş n. - arbust pipernicit. La N.Labiş.tîrşă / - piedică la căruţă.tîrşí (a) - a rîde în hohote.tîrşí (a se) - a se răscrăcăra.tîrş í (a se) - a se rînji.tîrşít adj. - turtit. Nas tîrşit. (DD).tîrşit adj. - prăşit, muşuroiat.tîrşít adj. - răscrăcărat.tîrşít adj. - grăpat. La T.Pamfile.tîrşít adj. - cîm.tîrşitúră / - persoană rînjită.tîrşúţ m. - brăduţ. La S.F.Marian.tîrtån n. - ridichioară.

293

tîrtån cu patru picioare m. - şopîrlă. tîrtiţă f - coadă groasă de oaie. tîrţă f - coadă groasă de oaie.Tîrzieni (CDŞ, 1447)- s a t .Tîrzii (CDŞ, 1400)- s a t .Tîrzii (BDŞ, 1471)-m o ş ie , tîrzîu adj. - neroditor (pămînt). tîză - sită.toacă f. - scîndură bătăile căreia anun­ţă mom ente ale serviciului divin, toåcă (pe la) f . - ujină. toåe f . - haită de câini, toåe f. - omag. La CADE. toåipă f. - secure mare. La DLR. toåipă f . - bardă mărişoară. toăipă / - topor mare de spart cioturi, toåipă f - unealtă de tăiat hlujanii. toăipă f. - mulţime. La CADE. toånă f . - năvod, toånă f - stol de vrăbii, toåncă f . - vîrtej într-o apă. t o a r tă / - lama tîm ăcopului. toartă la sîndîc / - m îner la ladă. toåtă pron. - fiecare. (TD). tobăş m. — toboşar. La M.Eminescu. tobocí (a) - a bătători pămîntul. tobultóc n. - v . tăbîltoc. toc n. - cutie de chibrituri, toc n. - m iez de pepene verde, toc n. - arie de treierat, toc n. - icre de biban, toc n. - făţare de treierat cu tăvălugul, toc interj. - redă sunetul ciocănirii. tocă (a) - a bate. E x p r . A-l toca pe cineva cahla = a se otrăvi cu gaz de cahlă.tocă (a) - a strivi strugurii, tocål m. - berbec fără coame, tocalåuă f. pl. - baghetă la toba mică.

294 tocăn adj. - terfos. tocånă / - varză acră hăcuită, tocăt n. - poartă.tocăéle f. pl. - clopoţei la osia căruţei.tocăí (a) - a strunji.tocăí (a) - a hodorogi (căruţa).tocăí (a) — a bate toaca.tocălíe f. - m orişcă de speriat păsările.tocănătoăre f. - m aşină de tocat.tocătoåre/ - v. tocănătoăre.tochí (a) - a m uia (cînepă).tochilă f . - şiră de paie.tochilă f . - loc de m uiat cînepă. (DD).tochilă f. - loc de muiat cînepă. (DLR).tochilă f . - cînepă pregătită de muiat.Tochile (BDŞ, 1495)- s a t .tochitoríe f . - loc de muiere.toci (a) - a da la tocilă. La DU.toci (a) - a scurge vinul în alt vas.toci (a) - a ştirbi. La DELM.tociăucă f . - tăvălug de fărîmiţat.Tocile (BDŞ, 1 4 9 1 )- pîrîu.tocitoåre f. — cană de lut cu burlui.tocitorícă f . - cană. La V. Vasilache.tociúcă f. - obiect reliefat pentru spalatrufele.tócma adj. - neted, tocm åc m. - om care vorbeşte singur, tocm åg m. - ciocan mare. La CADE. tocmågi m. pl. - tă i ţe i . La DU, CADE. tocmâgi m. pl. - tăiţei. La S.F.Marian. tocmâlă f. - învoială. La I.Creangă. tocmålă f. - hotărîre. Acest obiceiu au

fo s t leguit de legiuitorii cei bătrini, iară în vremea de acmu ceşti m ai tineri... au schimbat acea tocmală. (Pravila lui Va­sile Lupu).tocmålă f. - unire de păreri, tocm ålă/ - chibzuinţă. Bătrînii vroiau ,, unire’’ cu tocmală, iar tinerii „ unire“ fă ră socoteală. (I.Creangă).

tocmålă f -com andă. (DD). tocmåş m . - flăcăi care organizează jo ­cul, angajează scripcarii.(ocmăgél m. - ciupercă gălbuie, tocmeălă f. - învoială. (I. Neculce). locm eålă/ - pogoadă. La CADE. tocmeală (CDŞ, 1453)-înţelegere, tocméli f. pl. - aranjamente. (DD). tocm i (a) - a aşeza. La I.Sbiera. tocmi (a) - a drege. La N.Costin. tocm í (a) - a se învoi. Sudalmă să chia- mă eríată, cînd să tocmăsc amîndoo părţile ş i se îm pacă şi dau mina unii cu alţii. (Pravila lui Vasile Lupu). tocmi (a) - a intra în slujbă. (I.Creangă). tocmi (a) - a orîndui. (I. Neculce). tocmi (a) - a pogodi. La CADE. tocmire f. - reparaţie, tocní (a) - a drege, a repara, locnitúri f. pl. - reparaţii. (DD). Ibdirel (BDŞ, 1497)- s a t . tófan m. - handicapat. E x p r. A fi cineva tofan la cap = a fi nu cu toate acasă.tofăí (a) - a se bălăci în apă. La DU.tofîlc adj. - bondoc.tofîlcă f . - ţoşcă.fofîltóc n. - v. tofîlcă.loflíc m . - papuc de casă.toflícă f - peşte mărunt.loflogí (a) - a se strica (legume).lofolătic adj. - molatic.tofológ m. - zburătoare.lolioårcă f - cojoc ciobănesc.toi n. - culminarea unei acţiuni.tói n. - tărăboi. La S.F.Marian.lói n. - încăierare. La D.Cantemir.lói n. - ceată, stol, cîrd. La C.Negruzzi.lói in. pl. - bîme. (TD).loiăg n. - baston. La C.Negruzzi.loiåg n. - baston, semn al demnităţii.

toiåg n. - luminare pe pieptul mortului, tóig n. - toiag, tólbă f. - taşcă. La N .G ane. tólbă f. - toc pentru săgeţi. La M. Em i­nescu.tolbîtåucă f . - sac pe jum ătate plin. tolbîtoşél n. - v. tolbîtåucă. tolbutóc n. - sac pe jum ătate plin. tolcăí (a) - a explica, tolcoåsă adj. - hîtră, şireată. tóli m. - carton gudronat. (DD). toloăcă f. - ogor lăsat pentru păşune, toloåcă f . - islaz. La M .Sadoveanu. toloăcă f. - cîmp îm părăginit. (TD). tolóc n. - tăvălug de farămiţat: tolocăneålă f . - trăncăneală. La CADE. tolocăní (a) - a trăncăni. La DU, DLR. tolocăní (a) - a vorbi mult, fără rost. tolocăní (a) - a dojeni, a cicăli. La I.Creangă.tolocí (a) - a tăvălugi (ogorul), tolocí (a) - a lăsa un teren necultivat, tologí (a) - a se tolăni. La C.Negruzzi. tologi (a) - a călca semănături, tologí (a) - a bătători păm întul. tologí (a) - a se tolăni. (DD). La DU. tologít adj. - tolănit. (TD). tololói n. - zarvă.toloşcån m. - copil durduliu. (TD). toloşcån adj. - grăsan, dolofan, toloşcån m. - om trîndav. La DU. toloşcånă adj. - grăsană, tóma adv. - tocmai, tomåt n. - bulion de roşii, tomåtă f. - roşie. La M .Sadoveanu. tómna adv. - departe, hăt. La CADE. tom nåtic m. - pui intrat în toamnă, tom nåtic adj. - trist. La M .Eminescu.

295

tomnåtic adj. - trecut de maturitate.tomníţă f. - insectă de toamnă.tomníu adj. - tomnatic. (DLR).tomoşéi m. pl. - tăiţei.ton rt. - semnal. (TD).tonåri m. — dogar.toncolînîe adj. - cu lîna subţire.toni (a se) - a se aduna în stoluri.tonoåsă / — năzbîtie. La S.F.Marian.tonós adj. - capricios.tont adj. - vlad. (DLR).tontălău m. - prostănac. La I.Sbiera.tontoléte m. - prostănac. La RIspirescu.top rt. — bulgăre.topanít adj. - topit. Siolan topanit =carne topită.tópă / - m inge de gumă. topceåc rt. - troliu, topceån rt. - pat de lemn. topitúră / - bucăţele de cam e prăjite. Topliţa Rece (BDŞ, 1488)-p îr îu . Topliţa (CDŞ, 1453)-p îr îu . tópliţă / - ochi cu apă caldă, tópliţă f . - noroi mare. (Th.Holban). tó p liţă / - mocirlă, tópliţă / - femeie grăsană, tópliţă / - negură. (DD). topoåică / - plop negru.Topoliţa (BDŞ, 1 4 7 0 )-a flu en t al Mol­dovei.Topor Ivanîş (BDŞ, 1493) - boier, toporån m. - ostaş înarmat cu un topor, toporåş rt. - trei-fraţi-pătaţi. toporåş n. - ghiocel, toporåş rt. - brînduşă-de-toamnă. toporăşíu adj - ca toporaşul. Toporeşti (BDŞ, 1493) - sat. toporíşcă / - satîr pentru bucătărie, toporíşcă / - topor mic.

296 toporî (a) - a spune minciuni. E x p r .A toporî m inciuni = a m inciuni.topo ríe f. - coada coasei.torbåri m. - cerşetori.tórbă / - traistă. La E.Sevastos. (DU).tórbă / - tolbă.tórbă / - traistă.tórbă / - traistă pentru m încare la cai.tórbă de brîndză - strecurătoare.torocăni (a) - a ciocăni. La CADE.torochí (a) - a doborî. (TD).torocí (a) - a deşira.torocí (a) - a desface boabele.toroí (a) - a trăncăni.toromåc m. — grobian.toronjél m. - cocean cu boabe mici.toropålă/ - to r o ip a n . La V.AIecsandri.toropi (a) - a strivi (bătînd, lovind).torosi (a) - a flecari.tort rt. - legătură de şaizeci de fire.tortåri n. - vas cu toartă deasupra.tortíţă/ - toartă la ciubăr.tortoşél adj. - durduliu.tortoşícă adj. - plinuţă (femeie).tosconeålă / — tescovină.tosconílă / - tescovină.tosconínă/ —v. tesconilă.tóşcă adv. - doldora. La DU.toşí (a) - a strunji.toşí (a) - a strivi strugurii (cu maşina), toşí (a) - a fărîmiţa bulgării, toşitoåre/ - urcior de lut. toşitoåre/ - cană de sticlă, toşitoåre cu ţuflic/ - urcior cu jghebuleţ toşólcă / - ţoşcă.„tota branişte44 (BDŞ, 1490).„tota bucata44 (BDŞ, 1503). t o t im e / - totalitate. LaA l.R usso. totolóţ rt. - cocoloş. totóşi m. pl. - papuci de casă.

tovårăş m. - camarad. La M.Eminescu. tovårăşm . - f i in ţă sau lucru ce însoţeşte pe om. La V.AIecsandri, M.Eminescu. tovarăş m. - camarad. La N .Costenco. tovărăşie f. - însoţire. La N.Costenco. tovărăşie/.' - asociere, întovărăşire. La I.Creangă.tovărăşie f. - însoţire. E x p r. A m er- jje tovărăşie = a merge împreună. La M.Sadoveanu, N .Costenco. tovărăşief . - întreţinere. E x p r. A ţine cuiva to v ă răşie = a sta pe lîngă cineva, a iiu-1 lăsa singur. La V.AIecsandri. tovărăşie/ - companie. La C.Negruzzi. tovărăşie f - relaţii tovărăşeşti. La I.Creangă.tovărăşíţă f. - tovarăşă. La C.Conachi.lóvod n. - păcură. (TD).traci n. - ferăstrău de tăiat în lung.trac icå ri n. - v. trac i.trac in í (a) - a tăia cu ferăstrăul.tract n. - drum mare. La M. Sadoveanu.trac t n. - circulaţie. La M .Sadoveanu.tractir n. - han, ospătărie. La C.Negruzzi.tractirgiu m. -c îrcium ar. La C.Stamati.Irac tíri n. - circium ă. (DD).trâ c tu r i n. pl. - tractoare.trage (a) - a întinde (pînzele).trage (a) - a bate. (TD).trage (a) - a înregistra. (TD).triige (a) - a suferi. (TD).trage (a) - a strivi strugurii. (DD).Irâge (a) - a ajunge. (DD).trage (a se) - a se fotografia. (ALM).11 agere (la ju d eca tă) f - språfcă. DEX. ti ågîn m. - umflătură pe corpul calului, tråg în m. - bătătură pe greabăn. tråg în m. - bătătură pe grumaz, trâg lă f . - bătătură pe greabăn. ti a g l ă / - cobila plugului. La DU. ti åglă f - unealtă de cărat paie.

trâglă f . - unealtă de scos gunoiul, trăglă f . - tragă. La T.Pamfile. trâglă f . - unealtă de tras paiele. (DD). trâgnă f . - umflătură pe corpul calului, traitoåre adj. - îm belşugată. (TD). traléla adv. - lela. A umbla tralela. (DD). tram bănå (a) - a bătători păm întul. tram bón n. - tulpină de ceapă, tram bón n. - mai de bătătorit, tram boní (a) - a bătători păm întul. tram boúcă f - mai de bătătorit, tram bóv n. - mai de bătătorit, tram buí (a) - a bătători păm întul. tråmpă f . - schimb de mărfuri. La DLR. trâmpă f - faţă urîtă. tråm pă f - gură urîtă. tram våe n. - sobă orizontală, tranc interj, - tronc. La Al.Vlahuţă. trandavâe f . - plasă rară de pescuit, trandzălă f . pl. - curea la căpeţeală. tranístră f . - raniţă, trapå (a) - a merge la trap. trapazân m. - şalău mic. trascău n. - rachiu tare. trascău n. - vin prost. (CADE), trascău m. - vin negru, bun. trăşcă f . - ferăstrău de tăiat în lung. traşínă f . - rumeguş, tråşnic adv. - tare. (TD). tråucă f. - lucernă. tråucă f . - iarbă cosită, tråucă / - pir-tîrîtor. tråucă f . - oblijeană. tråucă f . - sudoarea-calului. tråucă f . - iarbă-dulce. trăbån n. - mulţim e. (TD). trăgaci n. - curea la gura hamului, trăgătoåre f . - m îner (la fereastră).

297

trăgători n. — v. trăgaci, trăgători n. - m îner la sertar, trăgătúră / - loc de tras năvodul, trăistie / - trestie.trăm bofcuí (a) - a bătători pămîntul. trăncăíta f. - trap. (TD). trăncălău m. - flecar. La CADE. trănţ m. - agud (pomul), trăsăţăl n. — periuţă de tras brîele. trăsni (a se) - a se îndrăgosti. (TD). trăsuri f. pl. - altiţe la ie. treacăt n. - drum. La I.Creangă. treacăt n. — printre altele. E x p r . In treacăt = în fugă, în trecere, treånţă /.' - zdreanţă. La M.Eminescu. treâpăd n. - diaree, treăpîd n. - diaree, tr e å p se / pl. - corlate la pod. treaptă f. - stepenă. La CADE. trebădătóri n. pl. - dregători, trebăluí (a) - a face treabă. La I.Creangă. trcbuiålă / - trebuinţă. La CADE. trebuşoără / — ocupaţie neînsemnată, trecătoâre / - pîrleaz. treclét adj. - afurisit, tregher m. — hamal. La DLR. tréier/7. - treierat. La T.Pamfile. treieră (a) - a bate, călca cereale, treierat adj. - bătute, călcate (cereale), treierătoåre f . - batoză, treierătoåre f. - tăvălug. La T.Pamfile. treierătór m. - care treieră. La CADE. treieriş n. - vrem ea treieratului, treiníşcă f . - pirostrie, tréistă f. - trestie, tréistă f . - s tu f mare. tréla-lela adv. - lela. E x p r. A umbla trela-lela = a umbla brambura.

298 tremuríş n. - tremur. La Al.Vlahuţă. tren n. - plug (de fier), trepădåre f . - diaree. La DU. trepădătoăre f . - gospodină la nuntă, trépcă f . - pretcă. La CADE. trepici n. - trepied. La DU. trestie f . - stuf.tréstie f . - stuf. La M .Eminescu,M .Sadoveanu.trestrie f . - trestie.tréşere f . - pîrleaz.trétin m. - cal de trei ani. La M. Em i­nescu.tr é t in ă / - taxă de judecată, tretínic m. - m înz de trei ani. tretiór adj. - tretin. La T.Pamfile. t r é u c ă / - uluc de piatră la puţ. tréucă f . - troacă pentru porci, tr é u c ă / - troacă. La CADE. treuculiţă/ - troacă mică. treúnghi n. — călcîi la plug. trezví (a) - a se deştepta. (I.Neculce). tribónţă / - roabă, tribună / - pătul la vie. triciós m. — izmă. triér n. — trior.trieră (a) - a alege boabe cu triorul.trieră/ - treierat. (TD).trihón n. - cotruţă.trihórn n. - v. trihon.triiaruí (a) - a alege la trior.tríidza adv. - a treia zi.trínă / - pleavă.trioâne / pl. — cotruţe.trión n. - cotruţă.trinóşe/ pl. - pirostrie.trinóuş / p l . - corcoduşe.tripidín n. - cleşte de scos cuie.Trisfetitelef.pl. - Trei Ierarhi.trísnic rt. - strecurătoare.

Iristíi num. - tustrei. (TD).trişcă f. - fluier de soc. La C. Hogaş.Iríşcă f - cănuţă.(riş te/ - soartă, noroc. La N.Costin. t r í ţă / - luminare de la Bobotează, tr iungh i m. - aloe. trivo jî (a) - a deranja, a stingheri, trîfn i (a) - a se strica (alimente), trîm baci m. - tru b a c i . La DEX. trîm b icé r m. - tr îm b iţa ş . (I.Neculce). trîinb iţo i n. - trîm biţă. trînd adj. - trîndav. La CADE. trînd adj. - necoaptă (pâine). CADE. trîndoåsă adj. - uscată (pâine). Irîndós adj. - bulgăros (pămînt). Irîndúş adj. - lenos. La CADE. trîndz m.pl. - larve la intestine, tr în tí (a) - a se îm piedica. (TD). I r în t itú ră / - um flătură după lovitură, tro ă h n ă / - răceală, guturai. La DU. tru å h n ă / - boală a găinilor. t r o å n c ă / - ta la n c ă . troiåc n. - pescuit cu trei năvoade, troian (CDŞ, 1427) - semn de hotar. Iróică f. - sanie (trăsură) cu trei cai. troiceăc n. - furcă cu trei coame. Iroiceătcă f. - furcă cu trei coame. Iroinic adj. - toropit de boală. La CADE. troiníc n. - undiţă cu trei cîrlige. troinici ( a ) - a z a c e . tro iţă f. - reunire de trei persoane, trom båci m. - v. tru m b ac i. tro m p ă í (a) - a tropăi, tron n. - ulei de automobil, tronc interj. - zgom ot la ciocnire, tronc interj. - pe neaşteptate. E x p r. A cíidca cuiva tro n c la inim ă = a-i deve­ni drag dintr-o dată. La I.Sbiera. tro iica -trån ca interj. — zgom otul poc­nii ii a două obiecte. La I.Creangă.

troncăí (a) - a trăncăni.tro p a -tro p interj. - zgomotul lovituriicu piciorul în pămînt.trópcă f - dans popular de nuntă.tropoi (a) - a tropăi. La Al.Vlahuţă.trópoş n. - manieră. La V.AIecsandri.tropot n. - dans popular. La C.Negruzzi.tropoţél adv. - uşurel, cu paşi mărunţi.tropoţícă f . - dans popular.trosc interj, - zgomotul unei trosnituri,lovituri. La V. Alecsandri.troscalău n. - vin tare.troscalău n. - rachiu tare.troscăn n. - soi de struguri.troscăn n. - vin din struguri troscan.troscăni (a) - a trosni. La CADE.tróscot n. - trosnet. La CADE.troscoţél n. - troscot.trosni (a) - a împuşca. (TD).trú b a gram afonului f . - crin.trubåci m. - gornist. La DELM.tru b â ri m. - trubaci. La DEX.trubåşi m. - porumbel cu coada evantai.trú b ă f . - trîmbiţă. La M.Sadoveanu.trú b ă f . - burlan (la streaşină).trú b ă f . - horn la fierărie.trú b ă f . - hogeag.trú b ă f . - cahlă (la sobă).trú b ă f . - tulpină de ceapă.trú b ă f . - instrument muzical.trú b ă f . -ţea v ă . La DELM.tru b ă í (a) - a claxona.trúbcă f . - astupătoare la sobă.truch ínă f . - tulpină. La DU.truch ínă f . - trunchi.tru ch ín ă / - ciot de copac.truch ínă f - buturugă.truch ínă f . - tulpină. (TD).

299

trudăşi m.pl. - truditori. (A.Lupan), trudă f. - m uncă grea. La I.Creangă. trudă f. - zoală. La CADE. trudi (a) - a se chinui. (TD). trudnic adj. - grea. La M .Sadoveanu. trudnic adv. — cu greutate. La M. Sa­doveanu.trudnic adj. - chinuitor. La V. Drăghici.trudnic m. — muncitor.trumbăci m. -trîm biţaş. La C.Negruzzi.trunchér n. - butuc de spart lemne.trunchi (a) - a lovi puternic.trunchi (a) - a ului.trup n. - tulpină.trup n. - grindéi la plug.trup n. - curea m are la ham.trup n. - pînză a toporului.trupåri n. - curea mare Ia ham.trupinår n. - ţăpoi. La T.Pamfile.truscău n. - loc cu m ult troscot.trustréi num. - tustrei.truşinå (a) - a dezrădăcina.tub n. - colac de piatră la puţ.tu b n. - ghizdele de lemn la puţ.tub n. - conductă.tub de canalizare n. - conductă de apă. tub (cu) praf n. - prislugă. La DLR. tucån m. - om nepriceput. La M. Emi­nescu.tucăn m. - persoană naivă. (TD). tuchí (a) - a se tupila. La CADE. tuchilâ (a) - a ciuli urechile (calul). Tuchilaţi (BDŞ, 1492)- s a t . tucíe f . — înnourare mare. túcma adv. - săvai. túcma adv. — tocmai, tufån 7)7 . — arbust, copăcel, tufâri de gutăi n. - gutui.

300 tu făn ícă f . - vestă bărbătească.tu fín n. — haină cu gulerul deschis.tu flå ri m. - rindea cu daltă în figuri.túfle f. pl. - pantofi de damă.tú íle f. p l. — pantofi bărbăteşti.tufleåc n. - saltea (de fîn, paie).tufleâc n. - dovlecel.tuflí (a) - a trînti (în cap) căciula.tufli (a) - a lovi pe cineva.tuflí (a) - a băga mult. La DU, CADE.tufligí (a) - a lovi pe cineva.tu ílig ít adj. - strivit.tu flişoåră f . - pantofior.tú f tu r m. - coamă. (TD).tuhól m. - pantof bărbătesc.tu i (a) - a se tutui. La V.AIecsandri.tú ie f. - dor fierbinte de ceva.túieş adj. - smintit. La V.AIecsandri.tú iş adj. - ţicnit. (TD).t u j î ( a ) - a lovi.tu jîtó r i m. - bătăuş.tu jîtó r i m. - g ro b . La DEX.tu jî tú ră f . - lovitură.tú jn i adj. - ţicnit.tu jú rc ă f . - tunică.tu lån adj. - neghiob.tú lă f. - chirpici.t ú l ă / - cărămidă.tú lă / - olan.tú lă coap tă f. - cărăm idă arsă. tú lă verde f. - cărăm idă nearsă. tu lceåncă f. - creţişor. tu lcu í (a) - a se sfătui, tú lea interj. Pişc-o! Şterge-o! - expri­mă porunca, îndemnul la fugă. tu lea rcă f - căciulă m are şi veche, tu léi n. - cotorul penelor. La DU. tu lfínă f . - tulpină, tu lgh ít adj. - flămînd (animal), tu lgh ít adj. slăbit de puteri.

I ii li (a) - a şterge-o. E x p r. A o tu li la siínătoasa = a o şterge repede, ulit adj. - culcat la păm înt (plante), ulpån n. - broboadă, ulpån n. - haină cu poale lungi, ulpån n. - satîr de bucătărie, ulpanåş n. - tulpan mic. La E.Sevastos. u lp ă n é l«. - basma, u lp ioåră / - tu lp in iţă . La S.F.Marian. uit m. - m onedă veche. (I.Neculce). ul úm rt. - burduf pentru untdelemn, u l úmb «. - leş de miel. tilúm bă / - burlan, ulúp «. - m anta lungă de suman, úina adv. - tocmai, úinai adv. - tocmai, m nån rt. - negură, uniån rt. - vîntoaică. um ani (a) - a păcăli.(TD). um ăní (a) - a lua minţile. La DLR. u inăn ít adj. - năucit. La T.Pamfile. úm bă f . - dare peste cap. La DU. ú inbucică / - bufet (mobilă), ú inbucică / - m asă de bucătărie, ú inbucică / - noptieră, u m b u ş íc ă / - m îner la sertar, u in u rú g m. - bîrnă. La I.Creangă. unår i m. pl. - apărători. (TD). uncheålă f . - ţicneală. unchi (a se) - a se prosti, unchi (a se) - a se toci. unchi (a) - a se potoli (boala). iinchina (a) - a întîlni. im c h ír e / - ţicneală. im chít adj. - neghiob, unch ít adj. - cu tăişul tocit, uuch ít adj. - nătărău, tont. u n să tú ră / - tu n su ră .I iinseşti (CDŞ, 1453) - răzeşi.I unsul Ş tefan (CDŞ, 1453) - boier.

tunzătór a. - om care tunde oile. tupila (a) - a pitula. La DU. tupilúş adv. - pe furiş. La V.AIecsandri. tur n. - izmene.t u r ă / - partea m onedei cu efigia.turb m. - câine.turb rt. - javră.turb «. - câine fară stăpîn.turbalău n. - câine mare.turbaríţă / - femeie rea de gură.Turbata (BDŞ, 1475) - pîrîu.turbă / - javră.túrbă / - c â i n e rău.turbăciúne / - cium ăfaie.turbăråie/ - haită de câini.turbincă / - sac (soldăţesc), torbă.turbúc rt. - unealtă de pescuit.Turbure Costea (BDŞ, 14 6 0 )-b o ie r .turcåş m. - personaj la reprezentaţiapopulară „Turcii” . La T.Pamfile.túrcă / - dram atizare populară.túrcă / - m ască cioplită.turchínă / - tulpină.túrci m. pl. - păpădie. (Th.Holban).turci (a) - a preface în turcoaice.turcie / - turcime.turcii m. pl. - reprezentaţie mascată.Turcul Ivanco (BDŞ, I488) - sulger.tureåc n. - carîmbul cizmei. La CADE.tureåtcă n. - carîm bul cizmei.turíşte / - loc unde se hrănesc oile.túrişte / - ogrinji. La DU.turjån m. - strujan. La T.Pamfile.túrlă / - liman.turlăci (a) - a se am eţi de băutură, turlubån n. - turban. La V.AIecsandri. turm ă / - m ulţim e (de furnici), turtă / - pălăria florii-soarelui.

301

túrtă de răsărită f. - v. turtă, turtă de so r e a n c ă / - v. turtă, turté f . - găm ălie la cui. turti (a) - a strivi strugurii cu maşina, turtişoâră f . - drojdii pentru dospit, turtită f. - iopcă.túrtur adj. - acre. E x p r . Mere tur- ture = m ere acre la gust. La I.Creangă. turumåc m. - câine flocos (Th.Holban). turumåc m. - om nătîng. (Th.Holban). turungíu adj. - galben-închis. túşa f . - mătuşa, tuşålă f . - tuse.tuşină (a) - a tunde oile numai pe burtă, tuşinå (a) - a reteza barba.

302 tuşinâ (a) - a tăia capetele pînzei. tuşinăt adj. - retezat. La M.Sadoveanu. tu ş i tú r ă / - tuse. (La TDRG). tuşît adj. - şoldit. tuşúlcă f . - pungă plină, tutåc n. - m îner la coporîe. tutuél n. - flueråş făcut din cucută, tu tu i (a) - a claxona, tutuiâlă f . — gălăgie, tu tunăríe f . - răsadniţă de tutun, tu tună tú ră f . - plantaţie de tutun, tutunél n. - plantă erbacee, tutungerie f. — trafic. La CADE. tutungiu m. - traficant. La CADE tú ţa m. - tata. tú ţa m. - tătuca.

T9ac interj. - una - două. E x p r . Ţac ->ac = repede, cît ai clipi din ochi.i’ică f . - m ătuşă tînără.åcă f. - soră mai mare.afandăche m. - filfizon. La T.Pamfile.ah interj. - redă lătratul câinelui.ahaí (a) - a lătra.ahân n. - talger. (TD).ahăn m are n. - farfurie adîncă.ah å rcă f . - ţigară.ahleåncă/ - formă pentru cărămizi.åică / - fem eie tînără. (TD).am b ră f. - ghizd la puţ. La TDRG.anâb le / - sfredel de tîmplărie.ane n. - v îrf de stîncă.ane n. - măsură, margine. (T.Pamfile).ane n. - m om ent. E x p r. La ţane = laimp, la mom entul potrivit.ane n. - stîncă. La DU.ane n. - v îrf înalt şi ascuţit de stîncă.ane rt. - vîrful ţurţurelui de gheaţă.ane n. - beţişor crestat.å n d u ră / - cioplitură, aşchie.å n d u ră / - ciob. La Al.Vlahuţă.å n d u ră / - aşchie sub unghie.å n d u ră / - bucăţică. (TD).iinţă / - coada pepenelui verde.linţoş adj. - m îndru, fudul.ap m. - pahar m are de vin.ap rt. - m usteaţă Ia spicul griului.apâc n. - ţapă. Pleavă cu ţapac. (TD).lipan adj. - lung. Divan ţapan. (DD).lipan adj. - înalt, voinic. (DD).lipan adj. - mare. C al ţapan. (DD).lipan adj. - înm ărm urit. E x p r. A stanpan = a rămîne trăsnit.i ip i l / - ţeapă. La DU.rtpiln adj. - tare. La C.Ivănescu.

ţâpăn adj. - ţeapăn La DU.ţăpeni adj. - puternici. (I.Neculce).ţapín n. - v. ţapină.ţapínă n . - pîrghie.ţapoăsă adj. - cu aţapuri.ţap o åşch e / pl. - ciuboţele.ţapóc m. - vătui (pînă la un an).ţapóc n. - furcă cu trei coam e.ţapóc n. - fuscel la scară.ţapóc n. - vargă Ia loitre.ţapóc rt. - m usteaţă la spicul griului.ţapoéş n. - proptea.ţapói m. - ţap.ţåpoş n. - m usteaţă la spicul griului, ţåpoş adj. - vertical. La N.Gane. ţapóşi adj. - cu coam e în sus. La DU. ţâpu ri m. pl. — ţapi.Ţ ara B asarabilor (BDŞ, 1499) - Un- grovlahia/Valahia.Ţ ara B asarabilor (BDŞ, 1503) - Un- grovlah ia/Valah ia.Ţ ara M oldovei/Zemlea M oldavscaia(CDŞ, 1392) -p a ss im .Ţ ara M oldovei/Zemlea M oldavscaia (BDŞ, 1457) -p a ss im .Ţ ara M untenească (BDŞ, 1495) -Ungrovlahia/Valahia.ţa råc m. - ban mărunt. (TD).ţa rân m. - om sărac.ţarån m. - om venit cu traiul din alt sat.ţa rån m. - român. Român e ţăranul, eusînt boier moldovan, exclamau cu mîn-drie elevii. (V.AIecsandri).ţa rån aservit m. - rumîn.ţaråncă / - ocheånă.ţa råş m. - stîlp la gard.ţa rå ş m. - par.ţâ ră / - teritoriu locuit de o naţiune. Ţara moldovenilor.

ţâră /.' - teritoriu aparţinînd StatuluiM oldovenesc, Ţării M oldovei. ŢaraMoldovei. (Gr.Ureche).ţâră f. - ţarină. (TD).ţarc n. - arie. La T.Pamfile.ţarc n. - lózniţă. (T.Pamfile). La DLR.ţarc n. — loc îngrădit pentru pui.ţarc n. - ocol unde se închid găinile.ţarc n. - arie.ţa rc n. - j o c de copii. La V.AIecsandri.ţa rc rt. - construcţie pentru uscat prune.ţårcă f. - bibilică.ţarcă f. - coţofană. La C.Hogaş.ţårcă f . - coţofană. E x p r. A umblacuiva gura ca la o ţarcă (ca Ia ţărci) =a vorbi m ult şi fară rost.ţå rc ă f . - coţofană. E x p r. A sta caţarca în par = a fi gata de plecare. Afura ouăle de sub ţarcă = a fi dibaci,şiret.ţarcói m. - m asculul coţofenei. ţarcúşcă f . - prună galbenă, ţa r c ú şe / pl. - prune mari roşii, ţarigrădeån m. - locuitor al satului Ţari grad.ţa r ig ră d eå n că / - locuitoare a satului Ţarigrad, raionul Drochia.Ţarina Glodenilor (BDŞ, 1484). Ţarina M are (BDŞ, 1491) —şes. ţarină (CDŞ, 1400)-c îm p .Ţarinei (CDŞ, 1456) - pisc. ţarióc m. - caras argintiu, ţårnă f . - ţarină.ţarţåm n. - ciucure. La M.Sadoveanu. ţarţăm rt. - ciucure. (DD). ţarţăm uri a. pl. - canafuri. ţasâlcă f . - ţesală. ţ å s t ă / - cap, craniu, ţaţåcă f . - verişoară în vîrstă. ţaţårcă f . - pepene verde lungueţ.

304 ţâţă f . - m ătuşă tînără. ţåţcă f . - lut ars. ţåvă f . - cum pănă la puţ. ţăcăni (a) - a ciocăni, ţăe f . - tulpină.ţăe f . - ţeavă cu bătătură pe huludeţ.ţăhie f. - tub de gumă. (TD).ţăhlă f - cărămidă.ţăhlă/ - chirpici.ţăhlă crudă f . - cărăm idă nearsă.ţăhlă pălită f . - cărăm idă arsă.ţăhní (a) - a chefni. La C.Negruzzi.ţăhnít n. - lătrat. La M .Sadoveanu.ţănchi n. - semn pe o bucată de lemn.tănchi n. — semn făcut cu tîm ăcopul.(TD).ţăncoşăt adj. - ţintat (cal).ţăncuşåt adj. - ascuţit. (TD).ţăncúş n. - ruptură la haină.ţăncúşă f. - răboj. La DU.ţăncúşă f. - crestătură. La DU.ţăn d rea d v .- c u totul. E x p r. A se faceţăndre de beat = a se îm băta de tot.ţănduri (a) - a face ţăndări.ţăndurícă f . - aşchie mică.ţănji f pl. - ţevi (la suveică).ţăp n. - potîng.ţăp n. - opritoare.ţăp n. - îmblăciu.ţăp n. - hădărag la îmblăciu.ţăpån adv. - foarte bine. (DD).ţăpălíe f . - ţepuşă de fier.ţăpcă f. - fermoar.Ţăpeşti (BDŞ, 1499)- s a t . ţăpiíeş n. - ţăpoi mic. ţăpiní (a) - a se împotrivi. (TD). Ţăpoae (BDŞ, 1499) - sat. ţă p o å g ă / - m usteaţă la spicul grîului. ţăpoåică f. - coş ţuguiat de prins peşte ţ ă p o å ş ă / - v . ţăpoagă. ţăpocoåsă adj. — cu aţapuri.

ăpói n. - dans popular. La E.Sevastos. ăpói n. - furcă cu doi dinţi, ăpói n. - furcă cu sac de pescuit, ăpói n. - căpriorul de mijloc la casă. ăpói n. - nuia ascuţită la vîrf. ăpói n. - proptea, ăpóş adj. - înţepători. (DD). ăpoşoâsă adj. - v. ţăpocoasă. ăpşór n. - pahar, ăpuléţ m. - ied.ăp ú să /.' - ţeapă, unealtă de caznă, ă p ú ş ă / - unealtă de bătut firele, ăp ú şă / - furcă cu două coarne, ă p u ş ic ă / - ţepuşă. La V.Drăghici. ă ră n ie / - vorbă de duh. ă ră n im c /.' - pătură socială, ă ră n tó c n. - copil din flori, ărcă lâm n. - com pas de tîmplărie. ărcă lâm n. - loc îngrădit pentru pui. ărcă lâm n. - corlate de piatră la puţ. ă rcă lâm n. - par bătut în apă. ă rcă lăn n. - com pas de dulgherie. ă rc ă lå n n. - cerc luminos la lună. ă rco té i n. - scaunul păcurarului, ă rco té i n. - gărduţ de nuiele, ă rc u i (a) - a îngrădi, a împrejmui. ă rc u lé ţ n. - loc îngrădit, ă rc u şó r n. - v. ţă rcu le ţ. ă r lă í (a) - a vibra strident, ă r mu r ă / - păm înt cu pietriş, ă rm u ró s adj. - cu maluri înalte, ă r n ă / - ţărînă. La I.Creangă. ă r n ă / - ţărînă. La C.Ivănescu. ă rn ó s adj. — fărîmicios. ă r nu í (a) - a trage ţărna la porumb, ă rn u í (a) - a trage ţărna la cartofi, ă r ţă m n. — ciucuri (la brîu). ă r ţă rå ş i m. pl. - franjuri, ă ru ş té ţ m. - ţăruş mic. i ţ å r c ă / - găinuşă m ică neagră, ă ţå rc ă f . - bibilică.

ţeăie f . - ţeavă la suveică.ţe a p ă f. - musteaţă la spicul grîului.ţe åp ă f. - frigare. La Al.Russo.ţeăs tă f . - m usteaţă la spicul grîului.ţeâvă f. - jghebuleţ la gura urciorului.ţéghie f. - ţeavă la suveică.ţéghie f . - conductă de apă.ţe h n í (a) - a schelălăi. La DU.ţel n. - ţintă (cui).ţe léţ adj. - lipit, care se ţine scai.ţeli ( a ) - a ochi.ţé ltă f . - pînză de cort.ţém fir «. - sfredel cu coarbă.ţém fir «. - sfredel de tîm plărie.ţencúşă f . - probă de pepene verde.ţencúşă f. - cioplitură.ţ e n c ú ş ă / - joc de copii. La I.Creangă.ţé n te r n. - centner.ţé n tr ă / - sfredel de tîm plărie.ţe să to å re / - război de ţesut.ţe v ă rå e / - m ulţim e de ţevi.ţév ie/ - ţeavă la puşcă.ţe v işo å ră / - ţeavă mică.ţíbă interj. - cuvînt de alungat câinii.ţ ib ú h ă / - tulpină de ceapă.ţie rt. - joc cu m ingea. La DU.ţícă/ - băeţaş. La I.Creangă. La CADE.ţic lău rt. - v îrf de stîncă. La CADE.ţ ic lé t«. - v îrf de munte.ţíc ling rt. - unealtă de răzuire.ţic lu í (a) - a răzui parchetul.ţidéln ic «. - strecurătoare.ţid ú lă / - bileţel. La C.Negruzzi.ţifleícă / - v. ţîflă.ţigănătic adj. - asemănător cu un ţigan, ţig ă n cú şă / - plantă erbacee, ţig ăn i (a) - a batjocori, ţig ăn i ( a ) - a cerşi.Ţ íg ăn íe / - m ahala ţigănească.

305

ţigărit adj. - uscat, slab. La CADE. ţ ig lă / - frigare. La M.Sadoveanu. ţiglău n. - coastă de deal. (TD). ţiitoåre/ - posadnică. La CADE. ţiitór adj. - durabil. La S.F.Marian ţiitór m. - funcţionar. La N.Gane. ţiitori/ pl. - loc de pîndit vînatul. ţiitúra/ - dans popular. La I.Creangă. ţim åră/ - blazon. La C.Negruzzi. ţimín n. - unealtă de spart gheaţa, ţimţirim n. - cimitir.Ţine (BDŞ, 1470)-s lu g ă , ţincår m. - copilandru. La V.AIecsandri. ţíncă / - tablă (de acoperit casa), ţingălău n. - clopot. La CADE. ţ ín g ă r ă / - femeie slăbănoagă. ţingău m. - băeţandru. La DU. ţintăt adj. - cu o pată în frunte, ţintărci a d j - ţintaţi. (TD). ţintirím n. - cimitir. La DLR. ţintiţéi adj. - ţintaţi. ţinut n. - unitate adm inistrativă în Sta­tul M oldovenesc medieval, ţinút n. - judeţ, ţinutål adj. - referitor la ţinut, ţinutåş ni. - trăitor într-un ţinut, ţipénie/ - fiinţă. La DU. ţip-ţipţa interj. - strigăt de chemat puii. ţipiríg m. - plantă cu frunze cilindrice, ţ ir å tă / - muşama, ţirculår n. - com pas de tîm plărie. ţiríi-ţiríi interj. — strigăt de chemat puii. ţitroånă / - lămîie. ţitrúgă / - unealtă de făcut vrană. Ţiţul (BDŞ, 1487)- s ă la ş , ţivlí (a) - a momi păsări cu fluierături, ţivlói n. - fluerul gardistului. DU. ţîbårcă / - ciubăr, ţ îb ă r c ă / -c ă ld a re . (DD).

306 ţîbårcă/ - vas de tinichea.ţîbăí (a) - a um bla brambura.ţîbăr n. - albie (de tablă pentru spălat).ţîbăr n. - vas de tablă pentru îmbăiat.ţîbăr n. - vas din doage pentru îmbăiat.ţîbăr n. - albiuţă de scăldat copiii.ţîbăr n. - ciutură (la puţ).ţîbăr n. - ciubăr.ţîbcă / - tulpină de ceapă.ţîbiríc n. - cicrîc.ţîbréne/ pl. - ghizdele de lemn Ia puţ.ţîbrínă / - colac de piatră la puţ.ţîbúh n. - tulpină de ceapă.ţîbúh n. - portţigaret.ţîbúrcă / - vin prost.ţîc, ţîc interj. - se cheam ă caprele.ţîc n. - v. ţîc n ă.ţîcă m. - prostănac.ţîchcturi n. p l. - ţipete.ţîchi interj. - impune tăcere.ţîchigói m. - piţigoi.ţîcnål n. - fluieraş mic.ţîcnål n. - fluier.ţîcnă / - joc de copii. (DD).ţîdúlă / - taxă. E x p r. A plăti ţîdula= a plăti vama la piaţă.ţîf n. - s tu f fraged.ţîf n. - tulpină de ceapă.ţîf n. - fir de iarbă uscată.ţîfă / - v. ţîrfă.ţîflă/ - v îrf de stîncă. La CADE. ţîflói n. - tulpină de ceapă pentru să­mînţă.ţîfnós adj. - supărăcios. La I.Creangă.ţîfói n. - v. ţîfloi.ţîft n. - v. ţîfloi.ţîftă / - v. ţîfloi.ţîgån m. - rom.ţîgån m. - fierar.ţîgån m. - tin ic h ijiu .ţîgån adj. - corbiu (cal).

ţîganåş adj. - corbiu (cal), ţîganåş m. - danci, ţîgånc m. - corcoduş.(îgancúţă f - calendulă.lîgancúţe f. pl. - corcoduşe.ţîga réte n. - portţigaret.îgănci f. p l. - corcoduşe.îg ă rit adj. - plăpînd. La C.Negruzzi.îg h ír n. - drojdie de vin cu apă.îgîli (a) - a ciuguli.îg lă / - deal înalt.îglă f. - ţepuşă (de lemn). (DD).îglău n. - deal înalt.îglău n. - deal ţuguiat.îh lí (a) - a schelălăi.îhlíş n. - desiş. La M .Sadoveanu.îito å re f . - servitoare.îjîí (a) - a ţîşni.îjîí (a) — a se scurge dintr-o ţeavă. î j î iå lă / - scurgere, îjîitúră f - ţîşnire. îlíndru n. — trior. îlíndru n. - sticlă de lampă, îlindruí (a) - a curăţa grîul cu triorul. î l ú ş c ă - codru (de pâine), îm brclef. pl. - ghizdele de lemn la puţ. îm cnt n. — beton, înåe f. - jo c de copii. (TD). înc n. - tablă (de acoperit casa), înc m. - puiul unei fiare sălbatice, înc m. - căţeluş. La DU. înc de pom înt m. - cîrtiţă. încån m. - flăcăuan de 14-18 ani. încanåş m. - v. ţîncan. încă f. - căţeluşă. La N.Costin. încă f. - tablă (de acoperit casa), încnér n. - centner. încoşå (a) - a proba o tăietură în pe­penele verde.încoşå (a) - a înjunghia un porc. în c tió r n. - cîrtiţă.

ţîncúşă f . - gaură m ică la haină.ţînér n. - centner.ţînír n. - must acrişor.ţînşe f. p l. - băşici sub lim ba vacii.ţînt n. - cuişor de metal.ţîntaråş n. — sfredel mic.ţîntåri n. - v. ţîntaraş.ţîntåt adj. - cu dungă albă pe bot (cal).ţîntir n. - centner.ţîntirím n. - cimitir. (TD).ţîntîróc n. - v. ţîntralcă.ţîntrålcă f . - sfredel de tîm plărie.ţîntrófcă / - v. ţîntralcă.ţîntur n. - v. ţîntralcă.ţînţavåră f. - piţigoi.ţîpci f. p l. - ace la arici.ţîpéună f. - coadă de îmblăciu.ţîpileånă f . - coadă de îmblăciu.ţîptoåse f. pl. - ţipătoare.ţîr n. - fermuar.ţîr, ţîr interj. - strigăt de chem at puii.ţîranåri m. - paznic de cîmp.ţîră f. - puţin. La V.AIecsandri.ţîrc n. - com pas de tîm plărie.ţîrcîí (a) - a m ulge cu greu.ţîrculåt n. - com pas de tîm plărie.ţîrcún m. - greier.ţîricúţă f. - puţintel. La S.F.Marian.ţîrfîială f. - noroi alunecos.ţîríi-ţîríi interj. - se cheam ă puii.ţîrică f. - puţin. La P.Ispirescu.ţîrişoåră f. - puţin. La S.F.Marian.ţîrigån m. - om m ic de statură.ţîrîi (a) - a tese ciorapi. La CADE.ţîrîiăc n. - greier.ţîrîiåc m. - insectă nocturnă.ţîrîitúră f. - ţîrîit răzleţ.ţîrîitúră f. - picătură.ţîrlă f . - murdărie, gunoi (în casă).

307

ţîrlăí (a) - a vibra monoton, ţîrlîitúră f. - m elodic monotonă, ţîrmonie/ - c e re m o n ie . La P. Ispirescu. ţîrníc n. — chibrit, ţîrníc n. - cutie de chibrituri, ţîrţîrå (a) - a ploua mărunt, ţîrţîråtă / - tufă de vie sălbatică, ţîrţîråtică / - struguri cu bobiţe mici. ţîrţîră/ - măzăriche. La T.Pamfile. ţ îr ú c ă / - puţin, o clipă, ţ îr ú c ă / - dram. E x p r . Nici ţîrucă = nici pic, de loc. La V.AIecsandri. ţîscuí (a) - a ciripi (cu jale), ţ îş fo å c ă / - noroi.ţîşni (a) - a părăsi. E x p r . A-i ţîşnicuiva sufletul = a-şi da sufletul.ţîşni (a) — a se istovi. E x p r. A muncipînă ţîşnesc ochii = a se epuiza.ţîşpău n. - vin prost.ţîşpău n. - noroi.ţîşpoåcă / - m încare proastă.ţîşpoågă / - vin prost.ţîşpoågă / - femeie desfrînată.ţîţa-vacii/ - plantă parazitară.ţîţa-vacii/ - gîndac galben de bălegar.ţîţa-căprii/ - varietate de struguri.ţ î ţå c ă / - ţaţă. La V.AIecsandri.ţîţåcă / - m ătuşă tînără.ţîţåe / - m ătuşă tînără.ţîţånă / - ţîţa vacii (caprei).ţ î ţă / - peliţă pe laptele prins.ţîţîgói /?7 . — piţigoi.ţîţîí (a) - a trem ura (de frică).ţîţîşoâră / - ţîţă mică.ţ î ţú c ă / - ţîţîşoâră. La S.F.Marian.ţîu n. - tîrnăcop.ţîu n. - hădărag la îmblăciu.ţîvlí (a) - a scoate sunete stridente.ţîvoåe/ — tulpină de ceapă.ţîvoâe/ - jghebuleţ la gura urciorului.

308 ţîvoâe / - jg h e a b la teasc.ţoåcă / - j o c de copii (cu nasturi).ţoålă / - ţol.ţoală / - covor (ţesut).ţoålă / - covoraş.ţoålă / - traistă pentru m încare la cai. ţoålă înflorată / - covor, ţoåpă / - m îrţoågă (cal), ţoåpă / - mitocancă. ţoc m. - sărut, ţocăiålă / - ţocăit, ţoconí (a) - a ciocni (paharul), ţói n. - p lantă erbacee parazitară, ţói m. - furiş. E x p r. Pe ţoi = pe ne­văzute.ţol n. - păretar.ţol n. - ţesătură de aşternut pe jos.ţolíc n. - lăiceraş pe laiţă.ţolic «. - covoraş pe podea.ţo l íc ă / - ţol. La T.Pamfile.ţolínă/ - nume de ocară pentru femei.ţolínc rt. - covoraş.ţolíncă / - covoraş cu ciucuri.ţolincă / - ţol. La M .Sadoveanu.ţolişór «. - procovăţ pe cal.ţolişór n. - aşternut pe podea.ţolişór n. - ţol mic.ţonc n. - cleşte de scos cuie.ţonţorói adv. — copăcel. E x p r. A sta(copilul) ţonţoroi = a sta pe picioare.ţonţorói m. - nebunatic. La CADE.ţop «. - pulpă de găină.ţop rt. - picior de găină, scurmă.ţopån m. — copil mic.ţopîc interj. - uite, iată.ţopîrcă / - ţo p î r la n . La V.AIecsandri.ţorţoåle/ pl. - podoabe pretenţioase.ţorţói rt. - dichis. E x p r. Cu ţortoi =cu mare dichis, cu m ulte podoabe.ţórţuri m. - franjuri.ţóşcă / - traistă mică. La DU.ţóşcă / - săculeţ. (TD).

ţóşcă f. - săculeţ. La T.Pamfile.ţóşcă adj. - plină, doldora. La I.Creangă.ţo ţonåt adj. - îm popoţonat.lubóc n. - tulpină de ceapă.ţuc, ţu c interj. - se cheam ă porcii.ţucålă f. - sucală. (TD).ţuchérci f. p l. — bom boane.ţúchi n. - cîrlionţ.ţúchi n. - m iţe pe covor.ţu cu rlân n. - băştinaş.ţuflău n. - tulpină de ceapă.ţuflíc n. - jghebuleţ (la gura urciorului).ţuflíc n. - codiţă. (TD).ţuflúc n. - cîrlionţ.ţug n. - tren. La M .Sadoveanu.ţug lú i m. - v îrf de stog. La CADE.ţugói n. - piţigoi.ţuguéş n. - m îner la sertar.ţugúi n. - vîrful diferitelor obiecte.ţugui n. - jghebuleţ la gura urciorului.ţugúi n. — m îner la sertar.ţugu iå (a) - a face să se ţugueze.ţu h å l m. - sac mare. La M.Sadoveanu.ţu lial m. - sac mare. (TD). La CADE.ţu h ă ri m. pl. - posmagi.ţu h ă í (a) - a sili pe cineva să lucreze.ţu h ă í (a) - a pune la munci grele.ţú jă —săniuş.ţu ju lú c n. - v. ţu jă .ţu lúc n. - chică. La DU.ţu lúc m. - moţ, ciuf. La I.Creangă.ţu m b u rú c n. - m îner la sertar.ţu m b u rú c n. - g ît la ceainic.ţ u mb u r ú c n. - găm ălie. La DU.ţu m b u rú ş n. - v. ţu m b u ru c (gămălie).ţu p interj. — exclam aţie ce însoţeşte osăritură. La V.AIecsandri, S.F.Marian.ţur, ţu r interj. - strigăt de chemat puiii.ţu rå (a se) — a se urina.ţu rcå n m. - greier.ţú rcă f. - căciulă mare. La V.AIecsandri.

ţúrcă / - pană de lemn.ţúrcă f . - beţişor în jocul de-a ţurca.ţurcăneåscă adj. - ţurcană. (C.Negruzzi).ţurchinăr n. - ţăpoi. La DU.ţúrci f. pl. - orcicuri (la căruţă).ţurloåe f . - jgheab la teasc.ţurlúi n. - gît lung la urcior.ţurlúi-ţurlúi interj. - exprim ă trilulciocîrliei.ţu r lu í (a) - a curge încet şi puţin, ţu rlú ş i m. pl. - cîrlionţi. ţú r ţu r m. - picătură de ploaie (îngheţa­tă). La V.AIecsandri. La DU. ţu r ţu ré l m. - puişor (de găină), ţú r ţu r i m. pl. - franjuri. La C.Hogaş. ţu rú i, ţu rú i interj, — se cheam ă puiii. ţu ru í (a) - a şuiera (din ţuruiac). ţu ru iăc n. - jucărie, flueråş pentru copii, ţu ru iâ c n. - v. ţu ru ito r . ţu ru ié ş interj. - se cheam ă puiii. ţu ru itó r n. — fluierătoare (plantă), ţu ru n å ş m. - puişor (de găină), ţuş, ţu ş interj. - se îndeam nă măgarii, ţúşcă f. - ardei iute. La DU. ţúşcă f. - ştergar răsucit, ţúşcă f . - lînă de calitate superioară, ţú şne f . - jgheab la teasc, ţu şn í (a) - a ţîşni. La M .Eminescu. ţu ţ adj. - sărac gol-goluţ. (DD). ţú ţă f . - căţeluş, ţu ţó i m. - s tu f fraged, ţu ţu iăg n. - hambar, ţu ţu rå n m. - puişor (de găină), ţu ţu rm â c n. - băţ în jocul ţuţurmac. ţu ţu rú g m. — copil adorat, ţu ţu rú g adv. — vertical. (DD). ţuv loâe f . - tulpină de ceapă, ţuvói n. - jgheab la teasc, ţuvulíc n. -f lu ie ra ş m ic din lozie. ţuvulíc n. - fluieraş.

309

uucide (a) - a strivi, a zdrobi usturoi, ucide (a) - a bate, a Iovi. ucide (a) - a ameţi. E x p r. A ucide pe cineva cah la = a-1 bate cahla. ucigån m - diavol. (E.Sevastos). ucigânie f. - bătae. ucigån m. - drac, vrăjmaş. ucigă-I c ru cea m. - diavol, ucigăiúş m. - ucigaş, ucigănii f. pl. - crime, ucraíncă f. - cămaşă femeiască cu altiţă. ucra in izâ (a) - a supune ucrainizării. u cra in izå (a se) - a adapta limba, cul­tura şi obiceiurile ucrainenilor, u c ra in izå re f . - adoptare a limbii ucrainene.u d ă to å re f. - stropitoare, u d ă tú ră / - m încare (frugală), u d ă tú ră f. - ciorbă, supă. (DD). udeâ lă f. - vreme slotoasă. ú d i ţ ă / - undiţă, ú d m ă / - uimă. La DU. údm ă / - um flătură pe corpul calului, ú d n iţă / - undiţă.ugilí (a) - a se amărî. La DU, CADE.ugilí (a) - a se veştezi.ugilí (a se) - a-şi pierde vlaga.ugilí (a se) - a se ofili.ug ilíre f. — depresie.ugilíre / - veştezire.ugilít adj. — întristat. La I.Creangă.ugilít adj. - smerit.ugilit adj. - s c îrb it . La DU, CADE.ugni (a) - a se mira. La T.Pamfile.ugnít adj. - m irat. La T.Pamfile.u im i (a) - a zăpăci. La M.Eminescu.ú in iţă / - undiţă.u itít adj. - uituc. La V.AIecsandri.

uitít adj. - distrat. La M .Eminescu.uitucíe / - uituceală.ujlúd n. - ghindă.ujóg n. — păm ătúf pentru cuptor.ujui (a) - a vîjîi (vîntul). La T.Pamfile.ulamâ / - ciucure de mătase. La DU.ulcealúcă f. - cană (pentru apă).ulcelúcă f. - cană de lut.ulcelúş «. - cană (de porţelan).ulcică f. - urcior (de lapte).ulcică f. - oală mică. La M .Eminescu.ulcică f. - cană de apă.ulcică f. - cratiţă.ulcică (de schijă) - oală.ulcicúţă f. - oală de tuci.ulcicúţă f. - cană.ulcúţă f. - ulcică. (E.Voronca).ulcior «. - urcior.ulcior «. - vîrtej de apă.ulcior rătund n. - oală (de lapte).ulcior îm brăcat n. - dam igeană.ulcior îm pletit n. - dam igeană.ulcior îngrădit n. - dam igeană.ulcior mare n. - urcior pentru apă.ulcior cu ţeavă n. - urcior cu ţîţă.ulcior de borş n. - oală.ulcior de vacă n. - urcior de lapte.ulcior de vin n. - urcior de lut.ulcior cu burlui n. - urcior cu ţîţă.ulcior cu ţugui n. - urcior cu ţîţă.ulcior fără burlui n. - urcior fară ţîţă.ulciorår m. — prepeleac.ulciorúş n. - urcior (pentru apă).uldóri f. pl. - urdoare.uldurós adj. - urduros.ulérie f. - holeră ţepoasă.úli, úli interj. - se cheam ă gîştile.ulicioară f. - stradelă. La M .Eminescu.ulicúţă f. - ulicioară. La DLR.ulitúră f. - pasăre de casă.uliţår m. - haimana. La S.F.Marian.

u liţårn ic adj. - uliţar. La S.F.Marian. uliţă f. - stradă. La M .Eminescu. úliţă f. - stradă. E x p r. A b a te uliţele

a um bla bram bura. La M .Eminescu. Uliu (CDŞ, 1437)- ju d e .Uliul (BDŞ, 1502) - unde a fost ~. Uliul Mile (BDŞ, 1502) - boier, uliúţ m. - ulişor. La S.F.Marian. ulmå (a) - a adulmeca. (DD).Ulmi (BDŞ, 1487) - semn de hotar.úlniţă / - undiţă.ulúc n. — troacă (la găini).ulíic n. - coş la căruţă.ulúc n. - iesle.ulúc n. - rindea de făcut jgheaburi.ulúc n. — rindea cu daltă mică.ulúc n. - covată de plămădit.ulúc n. - vas pentru sărat caşul.ulúc de copt pîne n. - covată.ulúc de scurs apa n. - burlan.ulucâş n. - troacă (la găini).ulucåş n. - jgheab la teasc.ulucél n. - teică.ulucél n. - troacă (pentru găini).ulucél n. - jgheab la teasc.ulucél de pus sare n. - cutie pentru sare.uluci (a) — a pune un uluc de-a lungul.ului (a) - a se rătăci.ului (a) - a-şi pierde cunoştinţa.úm ă f. - păm înt împietrit.úmăr n. - greabăn (la cal).u m ă r n. - lemn vertical la loitră.úmăr n. - frîntură de ciorchine.úmăr n. - şold la cal.umăråri n. - stinghie la ferăstrău.umăråri n. - lemne verticale la loitre.úmărul osiei n. - opor. La CADE.úmbără f. — umbră.um blător adj. - în buestru.um blăréţ adj. - hoinar. La Al.Vlahuţă.umbra (a) - a ţine umbră. (TD).u m b râ r i n. - umbrelă.

úmbră f. - um brar pentru vite.um egiúne f - umezeală.um erår n. - cuier.umflă (a) - a apuca. (TD).um izí (a) - a se miji. La C.Negruzzi.um plutúră f. - m uşuroi la porumb.Uncheteşti (CDŞs, 1483) - «seliştedeasupra N istrului».uncrop n. - petrecere după cununie.uncrop n. - apă clocotită. La I.Neculce.uncrop n. - apă călduţă.uncropeålă f. - toropeală.uncropél n. - apă călduţă. La CADE.undă (a) - a clocoti. La Dosoftei.úndă f. - clocot. E x p r. A da în undă= a începe să fiarbă.úndă f. - furie. La CADE.undelemníu adj. - verde-galben.undelemníu adj. - şaten.undér n. - prăjină de împins luntrea.unditoåre f. - loc de pescuit cu undiţa.unditór in. — pescar cu undiţa.úndiţă f. - halău.unél n. - inel.únge (a) - a lipi. (TD).únge (a) - a murdări. La I.Creangă.únge (a) - a înşela. E x p r. A ungecuiva ochii = a amăgi.únghe f. - gheară la pasăre.unghér n. - colţ. La M .Em inescu.ungherări n. - echer de tîmplărie. (TD).unghéţ n - ungher. (TD).únghie f. - cîrlig la cange.unghioåră f. - daltă de dogărie.úngh iţă f. - undiţă.Unghiul (BDŞ, 1462) - sat pe Prut. Unguraşi (BDŞ, 1468)-c ă tu n , ungurean m. - maghiar.Ungureanul Jurj (CDŞ, 1409)-b o ie r . Ungureni (CDŞ, 1 4 0 9 ) - sat.

311

ú n je r n. - ujer.unineå f - pasăre migratoare.unire f. - căsătorie. La M .Sadoveanu.úniţă /.' - undiţă.uníu adj. - monocrom.univå adv. — undeva.univåi adv. - v . univa.u n so a r e / - unt.unsoare f . - grăsim e comestibilă, unsoare/ - grăsim e de porc topită, unsurâ (a) - a se murdări, untarâş n. - putinei, untaríţă/ - putinei, untdelémn n. -z a i t in . La CADE. untélniţă / - putinei, ú n t iţă / - undiţă, u n to å ic ă / - putinei, untoâică / - p lantă medicinală, untúră / - slănină, untúră sleită / - grăsim e sleită, untúră sliită / - untură, unturós adj. - gras. La T.Pamfile. unulíţa pron. - una. (DD). únzi (a) - a vărui.urât n. - urare în seara de Anul Nou. u r ă tú r ă / - urîţenie, urcícă/ - orcic (la căruţă), urciúc n. — v. urcică. urciucăr n. - laţ la orcic. urdår n. - vas în care se fierbe urda. urdår n. - unealtă de m estecat zerul, urdår m. — păcurar care urdeşte. urdă / - m încare din seminţe de floa­rea-soarelui, zahăr şi apă. urdeålă / - pregătirea urdei.Urdeşti (CDŞs, 14 6 7 )- s a t . urdí (a) - a face urdă. (DD). urdí (a) - a fierbe zerul pentru urdă. urdí (a se) - a se preface zerul în urdă. úrdie/ - loc unde se urdea.

312 úrdié/ - hoardă. La I.Neculce. urdíe/ - mulţime. La C.Negruzzi. ú rd ié / - toalpă. La CADE. urdină (a) - a alerga încoace, încolo, urdzî (a) - a se întemeia. (DD). urdzî (a) - a începe. (DD). urdzîtoåre/ - unealtă de depănat, urdzîtóri n. - unealtă de depănat, urdzoåică/ - arpagic, urdzucå (a) - a urzica, ureådnic m. - slujbaş, cîrm uia un ocol. ureădnic m. - orînduitor, dregător, uréche/ - parte a coasei la toporîşte. uréche/ - cheutoare a tîrnăcopului. uréche/ - m argine îndoită a tîm ăco- pului.uréche/ - cîrlig la cange, uréche/ — cheutoare la căldare, uréche/ — muchie a toporului, uréche/ - m îner la ferăstrău, uréche/ - rătez la ladă. uréche / - curea la îmblăciu. uréche / - laţ la orcic.Urecheni (CDŞ, 14 5 3 ) - s a t . urechérniţă / - cîrcăiac. uréchi/ pl. - ochelari la căpăstru, urechílă/ - persoană cu urechile mari. Urecle (CDŞ, 1453) - poiană.Urecle Petru (CDŞ, 1407) - boier, úret n. — urătură. urgiós adj. — urît.urgisit adj. - chinuit. La N .Ţurcanu.ura (a) - a dori. (DD).uríc n. - moşie dăruită de domnitor.uríc n. - act de proprietate.uríc n. - docum ent, hrisov, zapis.uricăr n. — culegere de urice.uricår m. - scriitor de urice.urichélniţă/ - curea la căpeţeală.urieşésc adj - uriaş. La V.AIecsandri.urisî (a) - a afurisi.úrişe n. pl. - documente, hrisoave. (DD).

u rî (a se) - a se urîţi, a se ofili.Urîta (CDŞ, 1442) - sora lui Sima M arcovici.U rîta (BDŞ, 1490) - fiica lui Mălin, u r îtú ră f. - urîţenie.Urlatu (BDŞ, 1491) - averea lui urlaţi m. pl. - oriunde. E x p r . A îm bla pe urlaţi = a um bla în dodii, urlaţi m. pl. — aiurea. E x p r. A se duce pe urlaţi = a şterge-o, a o rupe la fugă. urlătúră f. - urlet răzleţ, urluéş m. - uriaş.urluí (a) - a vorbi m ult şi fåră rost. urluít n. - urluială. urluít adj. - zăpăcit, úrmă /.' - răm ăşiţe de fructe. (DD). urm ători n. - punctator pe metal, urmişoâră — urmuliţă. La E.Sevastos. urm uliţă f. - urm ă mică. (DD). urm uşoåră/ - urmuliţă. La S.F.Marian. urm úţă f . - urm uliţă. (Şezătoarea), urs m. - m iez de pepene verde, urs m. - boţ de m ăm ăligă cu brînză. urs m. - ursoaică (în pod), ursalíu adj. - cafeniu, ursari ni. — rom.Urseşti (BDŞ, 1 4 8 1 ) - sat pe Nichid.ursît n. - farmece. (DD).u r s îtă / - febră vitulară.úrşi m. pl. - stîlpi de legat lotcile.urşi (a) - a se obrăznici.urşi (a) - a scînci.ursîşór adj. — cafeniu-închis.ursoaică f. - coş orizontal sub acoperiş.ursoicúţă f. - cahlă (la sobă).Ursu (BDŞ, 1487) - boier moldovan. uruióc n. - capăt de urzeală. La DU. Urziceni (BDŞ, 1497)- s a t . uscat n. - secetă, uscat adj. - cafeniu-deschis.Uscatul Ivan (CDŞ, 1439)-b o ie r , u scă ş iú m e/ - secetă.

uscături f. — posmagi.uscături f. - biscuiţi de casă.úsnă f. - marginea unui clopot. La DU.usteneålă f. - osteneală. La Varlaam.ústie f. - m arginea de sus a vasului.ustír m. - plătică.usturoiéş m. - stînjenel.úşa cei m are f. - poartă.úşa harm anului f. - poartă.úşa ocolului f. - poartă.uşâg n. - toc la fereastră.uşătcă f. - coş de lozie.uşă la ogradă f. - poartă.uşărnic m. — care um blă printre case.uşărnic m. - schim bător de stăpîni.úşcă f. - ravac.uşciór ni. - uşor (la uşă).úşe f. - cahlă.uşér m. (BDŞ, 1482, 1495) - dregătorde curte. La DIM, DLR.uşérnic m. - hoinar. La I.Creangă.uşîníc n. - urşunic.uşîşoåră f. - ochi mobil Ia fereastră.úşnă f. - lemn pe m arginea luntrei.uşóri in. pl. - toc la fereastră.uşulíţă f. - uşiţă (la cenuşar).uşúr n. - zeciuiala morarului.uşúr n. - dijm ă pentru păşunat.uşúţă f. - uşă mică.uşúţă Ia spîrhat f. — uşiţă la plită.uteşí (a) - v. a oteşi.úti, úti interj. - se cheam ă raţele.uzoåre f. pl. - altiţe la ie.uzór n. - ornam ent pe ţesătură.uzór n. - model, izvod. (TD).uzór n. - ornam ent la streaşină.uzór n. - model de ţesătură, izvod.uzór n. - ornam ent pe cămaşă.uzór încheet n. — desen pe o ţesătură.uzór neîncheet n. - ornament ondulai

313

V, wvac n. — veacvac n. - trai, viaţă. (TD).vacalíe f. - plută, dop. (ALM).v ac â r m. — mulgător.vacăţii / pl. - salcîmi.vad n. - loc neadînc în albia unui rîu.vad (BDŞ, 1462)vadă f. - vedere. E x p r. în vadă = la vedere. La N .Ţurcanu. vådă f. - şănţuleţ de irigare, vadéa / - rată. La M .Sadoveanu. vadéa / - soroc, termen. La Al.Vlahuţă. vadra f. - dans popular moldovenesc, v a d r ă / - căldare, vadră/ - şiştar (de tablă), vadră/ - vas în care se încheagă caşul, vådrå / - ciutură. La T.Pamfile. v a d r ă / - veche unitate de capacitate. Vadul Neguţătoriului (BDŞ, 1493) - semn de hotar.Vadul Ruşilor (CDŞ, 1452) - semn de hotar.vadzóncă / - vas de lut pentru flori.vaganós n. - v. gavanos.vah interj. - vai. La V.AIecsandri.v â h ă / - pîrghie.v â h ă / - cîntar de mînă.vâicăr n. - strigăt de durere.vaier n. - tîn g u itre . La V.AIecsandri.vaierå (a) — a se văita.vajnic n. - pîrghie pentru greutăţi.vajníţă / — v. vajnic.vajnicui (a) - a ridica cu vajnicul.val (de păm înt) (CDŞ, 1392, 1432).val n. - trîmbă. La CADE.val n. - găvan la greblă.val n. - ghivent la şurub.

val n. - tăvălug de farîm iţat bulgării.val n. - broboadă subţire.val n. - v. tăvăluc (de treierat).val n. - tulburare. E x p r. A fi prea înval = a fi prea frămîntat. Era p re în val.(I.Neculce).val n. - năvală. E x p r. A da val = a năvăli. (I.Neculce).valåh m. - nume al populaţiei de bază a Valahiei (Ungrovlahiei); român din jum ătatea a doua a veacului XIX. valah adj. - de origine valahă, din Valahia (azi Romănia). M eşter va­lah, azi nume de Jîntînă... (adică puţ). (N.Labiş).valahă / — în lucrări de lingvistică pînă în a doua jum ătate a veacului al X lX -lea - denum irea limbii vorbite de valahi (munteni), populaţia de bază a Valahiei (azi România), valachi (BDŞ, 1475) - turci: „valahii sînt pentru noi ca şi turcii” . (Ştefan cel Mare).valahi m.pl. - blohi (CM), valåşnic m. - veterinar, valcuí (a) - a tăvălugi ogorul.Valea Neagră (CDŞ, 1448) - luncă.Valea Sacă (BDŞ, 1468)- s a t .valeråş n. - butoiaş. La DU.valióc n. - tăvălug de farîmiţat bulgării.våliţ n. - vals. (TD).vălmă adv. - în prag de revărsare. (DD).vålmeş adv. - de-a valma.vâlnic m. - pîslă.vålnic m. - pîslar.valóc n. - găvan la greblă.valóc n. - chingă la căruţă.vålturi n. - găvan la greblă.valţ n. - m aşină de strivit strugurii.valusí (a) - a strînge pînza val.valúţ n. - găvan la greblă.valvîrtej adv. - repede. La I.Creangă.

valvîrtej adv. - în dezordine.vani m. - vam ă (la m oară). (TD).v am år m. - vam eş. (TD).varåtic adj. - nisipos. (DD).v aré ln iţă f. - fructieră.vårgă f. - prăjină la puţul cu cumpănă.varilåş n. - butoiaş.Vårniţa/ - localitate.v å rn iţă f. - loc unde se arde varul.v å rn iţă / - groapă de ars var.varşaveănca f. - cîntec revoluţionar.vårtă f. - casă de strajă.varţăb n. - toc Ia fereastră.varţåg n. - uşor la uşa pivniţei.varvaric m. - E x p r . M ustăţi în var-varic = mustăţi lungi şi răsucite.Varzår(CDŞ, 1443, 1446) - mănăstire.vasilióc m. - albăstriţă.v a tâ lă / - mîner la ferăstrăul cu coardă.v a t a l e / pl. - dispozitiv la spată.vatam an (CDŞ, 1428, 1443, 1446;BDŞ, 1495) - dregător sătesc.v a t í n ă / - vatelină.vatman n. - hîrtie pentru desen.v a t r ă / - sobă orizontală.v å t r ă / — plită de bucătărie.v a t ră / - cenuşar (Ia plită).v å t r ă / - strat de legume, flori.vazdojéle f. pl. - am ică.vazón n. — vază.vazón n. - floare (în vază).vazón n. — oală cu toartă.vazón n. — borcan de sticlă.vazonår n. — vas de lut pentru flori.vazonåş n. — borcănaş de sticlă.vazonúc n. — vas de lut cu floare.văcărét rt. - dare pe vite. La DIM.văcăríe / - staul, grajd.văcărúş m. — ciupercă comestibilă.văcoåsă adj. - de secole. (DD).

vădån m. - văduv. La CADE.vădån m. - văduvoi.vădånă / - văduvă. La V.AIecsandri.vădåncă / - văduvă.vădåş ni. - din satul Vadul lui Isac.vădăní (a) - a văduvi. (TD).vădăníe/ - văduvie. La S.F.Marian.vădăói m. - văduvoi.vădăói m. - văduv. La I.Creangă.vădăşíţă / - din satul Vadul lui Isac.vădeneån m. - din satul Vădeni.v ăd i (a) - a învinui.vădicél n. - vad mic.vădrår m. - dregător, strîngea vădrăritul.vădrărít n. - dare pentru fiecare vadrăde vin introdusă. La DIM.văduói - văduvoi. La CADE.văgăúne/ - peşteră.văicărătúră / — strigăt de durere.văioågă / — vale mică.văiúgă/ - vale mică. La M.Sadoveanu.v ă iú g ă / - dolină. La DEX.v ă jn ic íe / - fudulie.văl n. - broboadă subţire.vălăcăi (a) - a se văita.vălărét n. - a um bla urînd. (ALM ).vălă túc m. - sul. La C.Negruzzi.vălătuc m. - m aterial de construcţie.vălătuc m. - tăvălug. La T.Pamfile.vălătúc n. - val la puţ.vălătuci (a) - a înfăşură; a face val.vălătuşí (a) - a treiera cu tăvălugul.vălă túşi m. pl. — grăm ezi mici de fîn.vălătúşi m. pl. - snopi de grîu sau secară.vălătúşi m. pl. - plăcinte din aluat dospit.vălcícă / - şes.v ă lc íc ă / - jgheab la teasc.vălceå / - v a l e mică. La P.Ispircscu

315

vălceluşă f. - vălcea. La P.Ispirescu. vălgărie f. -p ă lă la e . văleân m. - locuitor în vale. văleåt m. - soroc de viaţă. La I.Creangă. vălinâş m. - păm înt al satului Văleni, vălm ăşag n. - îmbulzeală. La CADE. vălm ăşeålă f. - îmbulzeală, tărăboi, văluí (a) - a netezi pămîntul cu valul, văluí (a) - a strînge pînza sul (val), văluí (a) - a vălura. (DD). vălţui (a) - a valsa. La C.Stamati. văm âr m. - vameş. La CADE. văm eşoaică f. - soţia vameşului, vărâ (a) - a petrece vara. La CADE. vărå (a) - a smulge cînepă cea de vară. vărdzåre n. pl. - plăcinte cu cireşe, vărdzâre n. pl. - plăcinte cu dovleac, vărgălui (a) - a întări coasa cu o vargă. vărgăluire f. - legarea vergei la coasă, vărgăţel adj - vărgat. La P.Ispirescu. v ă r g u ţă / - vargă mică. varnicér m. - vărar. La T.Pamfile. vărgăluít adj. - vărgat. (DD). vărghíe f. - bîrnă. La DU. vărtoape (BDŞ, 1493) - hîrtoape. vărvărésc adj. - nemilos. LaAl.Donici. vărvăríef. - barbarie. La V.AIecsandri. vărvărím e / - mulţime de barbari, vărzăre n.pl. - plăcinte cu varză. La DU. vărzâre f. — plăcinte cu mere, vişini, văsâri m. - m eşter de vase de lemn. văsări (a) - a face vase de lemn. văsuleån n. — văsuşor. La E.Sevastos. văscătúră f. - resturi după ciuruit, vătåv m. - căpetenia vornicilor, vătăjél m. — vornic (la nuntă), vătăji (a) - a adm inistra. La CADE. vătăjie f. - slujba vătavului.

316 vătăşél m. - slujbaş la primărie, vătămån m. - conducător sătesc, vătămån m. - slujbaş la primărie, vătămătúră f - boală internă. N.Gane. vătăm ătúră f. — durere la stomac, vătrai n. - vergea de răscolit focul, vătråri n. pl. - lambe la căruţă, vătúi m. - ied.văzdúşnic n. - ochi la fereastră, mobil.véchi adj. - bătrîn. (TD).véchi adj. - tom natic (flăcău). (TD).vechim ităte f. - timp de demult. Dinvechim itati = din trecut.vecin m. - şerb, rumîn.vecinåş m. - vecinei.vecini m. pl. - şerbi, rumîni.vecinief. - rumînie.vcdeålă/ - în ochii lumii. La I.Neculce.vedénie f. - nălucă, arătare. (TDRG).vedénie f. - reprezentarevederoåsă adj. - ochioasă. (TD).vederós adj. - scos la vedere. (DD).vederós adj. - distins. (DD).vedrişoåră f. - vadră mică.Vedzuri (BDŞ, 1492) - sat.Vedzuri (BDŞ, 1499) - sat.vel adj. - mare; calificativ precedîndun titlu boieresc.velin n. - văl al miresei.velnicér m. - ţuicar. La CADE.vélniţă f. — instalaţie de făcut rachiu.velvét n. - catifea.véniş adj. - tare, cîlţos (lemn).vérde-iarbă adj. - verde-deschis.vérde-m îndru adj. - verde-deschis.vérde-scîrnav adj. - untdelemniu.vérde-nou adj. - verde-deschis.verdeåţă-de-padure f. -p ie d ic u ţă .verdéţuri f. pl. - fructe.verdişór adj. — verde-deschis.

verdún adj. - verzui.verdúnă adj. - verde; struguri necopţi.verdúncă adj. - v . v e rd u n ă .v e r d z ă tú r i / pl. - legume.vérdze f. pl. - varză acră hăcuită.verégă de c h ia tră / — colac la puţ.verégă cu inel / - inel.veré tcă f. - ţol înghust pe podea.veré tcă f. - ţesătură de lînă pe laviţă.verétcă / - plapomă.v ere tcú ţă f. - covoraş.vergé / - găvan la greblă.vergea / — sucitor.vergél n. - beţişor de legat firele.vergél n. - petrecere a flăcăilor şi fetelor.vergela (a) - a-şi ghici soarta.v e rg e la tó r m. - urător. La C.Hogaş.verg ică / - inel. (TD).v e rg ú r adj. - virgin. La TDRG.v e rg ú ră / - fecioară. La V.AIecsandri.v e rg ú ţă / - verighetă.véri conj. - ori. (TD)veríc m. - verişor.veric lă / - verisoară. La S.F.Marian. verigă / — zăvoraş la fereastră, v e r ig ă / - cerc la plită, v e r ig ă /.' - inel.V erigă (CDŞ, 1423) - vataman. v e r ig ă / - inel la pripon. v e rig ă / - laţ la orcic. verişcan m. - verişor. La I.Sbiera. v e rişcån e / pl. - prietene, v e r iţă / - vară. La N.Ţurcanu. v e ro n íc ă / — plantă cu frunze opuse, v é r s t ă / - m ăsură de distanţă, v erzăc iú n e / - verdeţuri, v e rz ă tu ră / - fructe necoapte, verzi, v é rz e / pl. - varză acră tocată, veselită adj. — veselă. (TD). vestit adj. - num it (CM).

véşcă / - pălăria florii-soarelui. véşcă / - colac de piatră la puţ. véşcă / - obod (la roata morii). CADE. véşcă/ - ghizdele de lemn la puţ. véşcă / - gherghef, véşcă / - ţeastă.véşcă / - vacălie. La M .Sadoveanu. véşcă/ - cerc în jurul pietrelor rîşniţei. véşcă de răsărită/ - pălăria florii-soa­relui.veşcălíe / - v. veşcă de răsărită, veteâncă / - vergea de legat urzeala, vetejíu adj. - harnic, trăgător. (DD). vetrícă / - libelulă, vetríţă / - v. vetrică. vetríţă / - strat de legume, vezeteu m. - surugiu. La V.AIecsandri. vicleim n. - dram ă populară, viclenie / - f ic le şu g (CM), vícol n. - viscol. La M .Costin. vicolí (a) - a viscoli. La CADE. vicole (CDŞ, 1425) - semn de hotar, vicolitúră / - viscolitură. La CADE. vicólniţă / - viscolitură. La CADE. victoreån m. - lucrător la com plexul agroindustrial “Victoria” , victorie / - soi de prune, victorínă / - joc din întrebări şi răs­punsuri.vidénie/ - arătare. La DELM. vidére/ - peţit. (DD). vidérnic n. - lucarnă, vidétă / - pătul la pepenărie. vídm ă / - fantomă. La C.Conachi. vídm ă / - vrăjitoare. La I.Creangă. v ie / - struguri. (DD). v ie / - ciorchine de strugure, vie tînără / - sad. La CADE. vierm ăt n. - m ulţim e de viermi.

317

vicspişor m. - viespe negricioasă, viers n. - limbă, vorbire, grai. vifor n. — furtună mare. La CADE. viforî (a) - a ninge cu vînt vijelios, viforniţă f. - vifor mare. La CADE. viitoríe f. - viitor. La C. Negruzzi. viiúşcă f - cahlă, închizătoare la sobă. vilivétcă f. - cămaşă bărbătească, vím ir n. - vamă. vínchil n. - echer de tîmplărie. vinderéu m. - copil obraznic, vinderéu m. - şoim mic. La I.Creangă. vinereåna f. - vacă fătată într-o vinere. vinícer/77. - septembrie. La V.AIecsandri. viniţéle f. pl. - albăstriţe. vinochél n. — cunună (pe cap), vintilă f. - vintir. víntili n. - echer de tîmplărie. vintire f. - diaree, vintre f - diaree. La M.Sadoveanu. vioară adj. - limpede, curată. Nistrule, apă vioară. (TDRG). vioară adj. — limpede. Prulule, apă vi­oară. (Şezătoarea.) viorél adj. - vioriu, viorícă f. - toporåş. viorícă /.' — tămîioasă. viós adj. - viguros. La D.Cantemir. vioşålă / . '- voioşie. LaA .Russo. vioşíe /.' - prospeţime. La C.Negruzzi. vipt n. - pâine albă, cereale. La DU. virténiţă f. — vîrtelniţă. viscol n. - vînt mare cu nisoare. La DU. visgăí (a) - a da din coadă, vistiernic m. - haznadariu (CM), vístref - lama cuţitului, vişinåp n. - vişinată. La V.AIecsandri. vişneâc n. — v. vişinap.

318 víşniţă f. - cam iz la fereastră, vitejie f. - hărborie (CM).Vitezeşti (CDŞ, 1448) - sat. vitinår m. - veterinar, vitripås n. - vaterpas. viuléţ adj. - teafăr. Viu-viuleţ. (DD). vizuní (a) - a avea culcuş. La I.Sbiera. vizunie f. - vizuină. La M .Sadoveanu. vîj m. - moşneag. La S.F.Marian. vîja-vîja interj. - zgom otul produs de ploaie. (TD)vîjăucă f. - prăjină de bătut nucile.vîjî (a) - a prinde. La Th.Holban.vîjîiålă f. - m orişcă de hîrtie.vîjîít adj. - ţicnit.vîjîitoåre f. - v. vîjîiålă.vîjoc n. - pătul la vie.vîlóşcă f. - buclă.vîlvă f. - bîrfa. La N .Ţurcanu.vînă f. - pulpă de găină.vîndzói adj. - roşu. (DD).vînj n. - putere. La M .Sadoveanu.vînj m. - specie de ulm.vînjolí (a se) a se frămînta.vînjoşå (a) - a întări. La I.Sbiera.vînós adj. - vînjos. La Negruzzi.vîntăråe f. - vijelie.vîntăråe s .f. - vînt puternic.vînteş adj. - repede, ca vîntul.vîntîrå (a) - a bate un vînt puternic.vîntoåică / - v. vîjîiålă.vîntoâică f. - furtună, vîrtej.vîntoăice f.pl. - vijelii. La N .Ţurcanu.vîntoåsă f. - vijelie. La M .Sadoveanu.vîntós adj. - vînturatic.vîntós adj. - vînturos. La M.Eminescuvîntreâlă f. - vetrelă.vîntuí (a) - a aierisi.vîntuí (a) - a se sminti. La CADE.vîntuit adj. - ţicnit. La CADE.

vîntuít adj. - nărăvaş. (DD). vlntură-Iume m. - aventurier, vînturătór m. — aventurier, vînturél tn. - erou de poveste, vînzoli (a) - a se frămînta. La DU. vînzoålă /. - frămîntare. La CADE. vînzoålă f. - zbucium are. La CADE. vîrcåt adj. - în dungi, vîrcă f. - dungă. La CADE. vîrcolí (a se) - a se frămînta. vîrcolít adj. - neastîm părat. vîrstă (a) - a ţese în dungi. (DD). vîrstă (a) - a pune dungi, vîrste. vîrstă (a) - a deosebi. La CADE. vîrstăc n. - strung de tras şinele, vîrståc n. - unealtă de dăltuit butucul, vîrstăc n. - m enghină, vîrstăc n. - război de ţesut, vîrståc n. - ţesătură de lînă în dungi, vîrstăc n. - m asă de tîmplărie. vîrståt rt. — parte a plugului, vîrstă f. - dungă. La S.F.Marian. vîrşí (a) - a vîrfui (stogul, căpiţa), vîrtéj n. - învolburare de apă. vîrtéj n. - sul de praf. vîrtéj n. - val la puţ. vîrtéj n. - m îner la vînturătoare. vîrtéj n. - inel la pripon. vîrtél /?. - vînt puternic cu ninsoare, vîrtéliţă /.' - vîrtelniţă. vîrtélnic adj. — învîrtitor. vîrticúş rt. - sul de praf. vîrticúş n. - inel în ju ru l priponului. vîrtită / - v. învîrtită. vîrtop (CDŞ, 1422) - hîrtóp. vîrtoape (BDŞ, 1493) - hîrtoape. vîrtós adv. E x p r . Cu atît mai vîrtos = cu atît mai mult. La C.Negruzzi. v îr tó şn iţă / - fortificaţie. (TD). vîrtútă f. - v. învîrtită.

vîrtúte f. - putere. (TD).vîrv n. - v îrf de munte.vîrvåc rt. - furcă cu două coam e de fier.vîrvăr n. - v îrf de munte.vîrvăr rt. - ţăpoi cu coada lungă. La DU.vîscós adj. - lutos (pămînt).vîslă f. - scîndură la cîrm a luntrei.vîşcă (a) - a se mişca. La CADE.vîzdoågă f. - garoafa. La DU.vîzdojíu adj. - galben-închis.vladílcă f. - unealtă de fierărie.vlăguí (a) - a se umezivlăguit adj. - umezit, jilăvit.vlah m. - v. valah.vlah m. - persoană din nord-vestul Bulgariei.vlah m. - valah, din Valahia. vlăhă adj. - glotonim, lingvonim; de­num irea limbii populaţiei din nord-ves­tul Bulgariei şi din Banat, vlăsi m. pl. - valahi, vlasi, persoane ce fac parte din populaţia de bază a Vala­hiei (Ungrovlahiei), azi România. Vlaşcaia Zem lea (BDŞ, 14 8 1) - Un- grovlahia/Valahia. vlăşniţă f. - groapă cu apă. vleåşcă /.' - pîlc de stuf. vocştăne f. pl. - lambe la căruţă, v ó ipron. - dum neavoastră. La M. Em i­nescu.vói pron. - dumneata, dumneavoastră, vóie adv. - potolit. Arde focu l în voie. voiniceasca f. - c r a u l ; stil de înot. voinicós adj. - vînjos. (TD). voinicul (BDŞ, 1495) — flăcău, voi n. - văl la mireasă, vólburne adj. — verde-închis. volintír m. - voluntar, volintír tu. - voluntar înrolat în armată.

319

vo lin tiríe f. - unităţi de volintiri. vólna (dc-a volna) adv. - destul, volnic adj. - vrednic, volóc n. - coş de prins peşte, volóc n. - traistă de dat mîncare la cai. volocúşă f. - voloc (coş), vo locúşcă/ - grapă de spini, volóh m. - străm oşii moldovenilor, volohi (BDŞ, 1499) - moldoveni, volóhi m. pl. - moldoveni. (ALM). vo lon tír m. - v. vo lin tir. vóloste f. - unitate administrativă, voioşi (a) - a netezi păm întul. voníşi m. pl. - voinici. (Folclor), vo rbåc i m. - palavragiu, v o rb å liţ m. — v. vorbaci. vo rbaliu m. - v. vorbaci. vo rbâln ic m. - v . vorbaci. vo rb å ln iţ m. - v. vorbaci. v o rb ån iţ m. - v. vorbaci. v o rb å r iţ m. - v. vorbaci. vo rbå tic m. - v . vorbaci. vo rb ă f. - înţelegere. E x p r. A avea vo rb a cu cineva = a pune ceva la cale. vó rb ă f. - limbă. (M. Eminescu). vorn ic m. - mare dregător, vo rn ic m. - om de servici. vornic de curte m. - v. vornic de gloată, vorn ic de gloată m. - mai m arele pe slujitorii curţii.vornic de Ţara de Jos (de Sus) m. -administrator.vornic de ţinut m. - dregător cu atri­buţii adm inistrative în unele ţinuturi, vornic de poartă m. - dregător respon­sabil de poarta curţii domneşti, vorniceasa f. - nevasta unui vornic, vornicél m. — vornic la nuntă. La V.AIecsandri.

320 vornici (a) - a executa funcţia de vornic vornicíe f. - demnitate de mare vornic, v o rn ic íţă / - v. d ruşcă . voroåvă f. - vorbă. La N .Ţurcanu. voróncic adj. - negru (cal). La DD. Voroveşti (CDŞ, 1456) - sat. Voroveşti (BDŞ, 1459) - răzeşi. Voroveşti (BDŞ, 1459) - selişte. voroví (a se) — a se înţelege, voroví (a) - a sta de vorbă, vo rov íre / - vorbă, înţelegere, vóscină f. - boştină. vo ştin a r (BDŞ, 1488) - turnător de ceară.vóştină f. - boştină. vo trie f. - codsoşcă. La CADE. vo tri (a) - a fi codoşcă, a prostitua, vó tru m. - peţitor, codoşcă. La CADE. V rabia (BDŞ, 1483) - prisacă.V rabie (CDŞs, 1472) - izbaşă. vråci m. - medic. La V.AIecsandri. v rac i m. - doctor, v råg n iţă f. - poartă.V ranceån (BDŞ) - spatar. v rå n iţă f. - poartă, v rasc n. - viţă subţire la castravete, v råv n. - grămadă. La M .Eminescu. v răc íţă f. - doctoriţă, v răc iu í (a) — a lecui, a tămădui. V răghiesc (BDŞ, 1488) - neam de ră­zeşi moldoveni, v ră jm aş m. - drac, michiduţă. v ră jm åşn ic adj. - nem aipom enit, v ră n işo å ră / - v. v răn iţă .V răsta tu lu i (CDŞ, 1437)-m u n te , v ră n iţă f. - vrană mică. v răv u í (a) - a vîntura cu lopata, v răv u í (a) - a vrăfui. La N.Gane. v reåg m. - vrăjitor, v reascu ri pl. - rascuri (CM).

vrednicíţă adj. - şireată. (Şezătoarea), vréme f - pe dată. E x p r . Fără vreme = chiar acum.vrem elnic adj. - temporar. La C.Hogaş. v rém nic adj. - vrednic, v rem u íre f. - trecere, schimbare, v rîs tâc n. - strung de tras şinele, v r î s t ă / - dungă de altă culoare, v rîs tă / - vîrstă, etate. La DU. v r îs tă tú ră f. - covoraş îngust în dungi, v r îs te / pl. - verste (distanţă).

vrîste f. pl. - dungi colorate pe covor, vulcani m. pl. - voinici, vultån m. - viteaz. La V.AIecsandri. vultărí (a) - a zbura (ca vulturii), vurtúni m. pl. - porum bei (specie), wolochy (BDŞ, 1499) - moldoveni; „wolochy în polonă înseam nă m oldo­veni” (I.Bogdan).

321

zzabåvă (BDŞ, 1472) - întîrziere.za b é lă / - soi de struguri.zac «. - boală. (DD)zacăş m. - leneş. La CADE.zacrîm ă «. - secţie într-un hambar.zacúscă f - gustare. La M.Kogălniceanu.zåd ie f - şorţ. La S.F.Marian. (DU).zadişcă /.' - aprindere la plămîni (la cai).zad o rm i (a) - a adormi (pe totdeauna)zad ú h ă / - astmă.za g a rå f . - bordură la pălărie.zag arå / - bordură de blană.z a h a ră / - urluială.z a h a ra f - provizii. (I. Neculce)z a h a r ît adj. - îndulcit. (DD).za h å t rt. - gard de piatră.za h å t rt. - perete de piatră.za h å t rt. - şopron.za h å t «. - şiră de porumb.za h å t de răzlog i n. - corlate la puţ.za h å te f.p l. - surpături pe coastă.zahercâ f . - hrană pentru vite.zahón n. - parcelă. (DD).zahón n. - urm ă săpată de un şuvoi.zahóncă f . - ferăstrău de tăiat în lung.zå ib ă r «. - vin din struguri de zaibăr.z å ib ă ră n. - soi de struguri negri.zal rt. - casa cei mare.zale f. pl. — verigile unui lanţ.zale f. pl. - lănţişor (podoabă).z a l e / pl. - armură. La M .Sadoveanu.zalógi m. pl. - lozie.z a lu b í ţ ă / - parte a încovoiată a săniei.ză luzi (a) - a se sminti. La T.Pamfile.zam åscă / — unsoare pentru roţi.zam åscă / — chit.z å m ă / - v. dzam ă.

zam bå / - zăbală, zam balíc - jachetă femeiască. zam barå / - talger la tobă.Zamă (BDŞ, 1491)- n e a m de boieri. Zamă Ion (BDŞ, 1491)-b o ie r .Zamă Dros (BDŞ, 1491) - boier. Zamă Dragoş (CDŞs, 1491)-b o ie r . Zamă Oană (CDŞs, 1491)-b o ie r , zåm că / - întărtitură. La I.Neculce. Zam căuţi (CDŞ, 1456)- s a t . zam paragíu m. - derbedeu, zaníns n. - troian de zăpadă, zaór rt. - zavoraş la fereastră, zaóz m. - îmbulzeală, zapån rt. - şorţ purtat de pescari, zapås /?. - slobodă la ave. zapås rt. — păm ânturi rezervate, zapasníţă / - fem eia unui plecat la război.zapåşcă / - lot de păm înt în rezervă. Z apåşcă / - toponim (Briceni). zåpat rt. - vînt de nord-vest. zåpcială / - încasare cu forţa, zapcii (a) - a încasa cu forţa, zapcilîc rt. - zăpăceală. La N .Gane. zaplåz «. - gard de scînduri. zapóncă / - ac cu găm ălie, zapórcă/ - porţie de nutreţ pentru cai. zaporojån m. - cazac din Zaporojie. zapråşca / - tom ată prăjită, zar rt. - zăvoraş la fereastră, zărånie/ - ţipenie. E x p r . A nu fi nici zaranie de om = a nu fi ţipenie de om. zarår n. - pagubă.zarazíhă / — m am a-pădurilor (plantă), zaríf adj. - nostim . La C.Negruzzi. zarnacadeå/ - narcisă. La V.AIecsandri. zarzăr flocos m. - piersică (fructul), zarzurår m. - cais (pom), zarzuríe/ - livadă de caişi.

zaséucă f - zăvor.zåsic n. - dispărţitură în hambar.zăsic n. - hambar.z a té şi/ pl. - lambă la căruţă.za tón n. - loc de pescuit în iaz.zau ită (a) - a uita.zausucâ (a) - a se usca (butoiul).zauşi (a) - a zăpăci.z a v c r ú h ă / - vînt puternic cu ninsoare.z a v é ră / - răscoală. La V.AIecsandri.zavescă (BDŞ, 1459)- ta x ă .zavéscă / - taxă pentru redeschidereaunui proces. La DIM.zavistie f . - pizmă. La M.Costin.zavistiós adj. - pizmătar. La P. Ispirescu.zăv istn ic m. - pizmaş. La Gr.Ureche.zav istn icíe f . - pizmă.zav istu í (a) - a pizmui. La Gr.Ureche.zavistuitór m. - pizmătar. La G.Conachi.zavód n. - prăsilă.z ă b a l ă / - r a n ă . La DU.z ă b a l e / pl. - bale.z ă b a v ă / - tărăgăneală. La C.Negruzzi.zăb av ă / - E x p r. Nu zăbavă ( ia răzăb av ă) = nu m ult după aceea.z ă b a v ă / - distracţie. La C.Negruzzi.zăbăvn ic adj. - glumeţ.z ă b ă jí (a) - a m înca fară poftă. (DD)z ă b ă jí (a) - a se reţine.z ă b ă lă t adj. - plin de bale.zăbălós adj. - plin de bale. La DU.zăb lău n. - plapomă.zăb lău m. - vlăjgan. La I.Sbiera.zăb lău m. - dulău. La I.Sbiera.ză b le / - arătură de toamnă.ză b le / pl. - bube pe cerul gurii la cai.z ă b ra n ic n. - ţesătură de mătase.zăb o v itó r adj. — lăsător.Z ă b ră u ţi (BDŞ, 1469)- s a t . z ă b r é / - grilaj.

zăbún n. - haină vătuită. La DELM . zăbún n. - haină pentru călugări, zăbún n. - haină de stofa. La DELM. zăbunår m. - vînzător de zăbune. zăbunåş n. - zăbun mic. zăcăre / - boală grea. zăd u f n. - zăpuşeală, zăgîrnă/ - strecurătoare. La C.Hogaş. zăgneåtă / - înteţire. E x p r. A da zăg- neată focului = a înteţi, zăgrăí (a) - a vorbi mult. zăhåt n. - groapă pentru legume, zăhâtă / - grăm adă de sfeclă, zăhătă / - căpiţă din snopi de grîu. zăhâtă / - p e r e t e din nuiele. La CADE. zăhăí (a) - a zădărî. La I.Neculce. zăhăí (a) — a dosi, a ticsi, zăhăiålă / - supărare, zădărîre. zăhăít adj. - în dezordine. La CADE. zăhărcâlă / - bomboană, zăhărele/ pl. - bom boane. La DLR. zăhărî (a) - a se zaharisi. (DD). zăhăruí (a) - a îndulci. (TD) zăhătuí (a) - a zădărî pe cineva. (DD) zăhătuí (a) - a dosi ceva. zăhătui (a) - a sîcîi. La DLR. zălăngăít adj. - zîngănit. (TD) zălóg - amanet, zălóg n. — ostatec.zălogí (a) - a da, a se oferi ca ostatec. zăloguri n. pl. - impozite. (DD). zălud adj. - năuc. La DU. zăluzeălă / - nebunie zăluzénie / — zăpăcire. (TD). zăluzi (a) - a se sminti. (DD). zăluzie/ - nebunie, zăluzit adj. — ieşit din minţi, zăm ăcríş n. - brînză de vacă cu zer.

323

zăm ăcríş n. - chişleag. zămculíţă f. - cetate mică. La I.Neculce. zăm isli (a) - a apare, a se naşte. (DD). zăm isli (a) - a concepe fătul, zăm isliref. - săzdanie. La CADE. zămnic n. - pivniţă de pămînt. La DLR. zăm nic n. - pivniţă de piatră, zămorâ (a) - a-şi potoli foamea. (DD). zămorî (a) - a-şi potoli foamea. La DU. zăm orî (a) - a istovi. La Dosoftei. zămós m. — pepene galben, zăm oşél m. - pepenaş galben, zăm oşeríe f. - ogor cu pepeni galbeni, zăm oşită f . - plantă cu peri aspri, zăm ozîu adj. - de culoarea zămosului. zăm úrcă f. - ciorbă subţire; poşircă. zănghérie f. - diaree, zănoåge f. pl. -v îlc e le . (TD) zăpăcílă ni. - debusolat. zăpăcitor adj. — ameţitor, zăpădi (a) - a ninge, zăpăí (a) - a hămăi. La M .Sadoveanu. zăpăít n. — lătrat. La DLR. zăpăitúră f. - lătrat. La M.Sadoveanu. zăplâj rt. - gard de scînduri verticale, zăplâj rt. - gard de ştachete, zăplâj rt. — stîlp la gard. zăplâj rt. - par Ia corlatele puţului, zăplăz rt. - horă (CM), zăpódie f . - şes puţin afundat, zăpodie (CDŞ, 1425) - teren înclinat. „Zăpodia Socilor la deal” (BDŞ, 1492) - semn de hotar.Z ăpod ia U lm ilor (BDŞ, 1492)-s e m n de hotar.ză p ó r n. - val de sloiuri de gheaţă, z ă p ó r n. - apă oprită la baraje, zăpsí (a) - a surprinde. La I.Creangă.

324 zăpsí (a) - a simţi. La M .Sadoveanu.zăpsí (a) - a afla. (Şezătoarea.)zăpuşí (a) - a năpădi.(DD).zărår m. - mulgător. La V.AIecsandri.zărbălåt /;?. - destrăbălat.zărea f. - geană de zare. (Şezătoarea.)zărgheålă f. - ţicneală. La DLR.zărghénie/ - v. zărgheålă.zărghí (a) - a se ţicni. La DLR.zărghít adj. - zăpăcit. La I.Creangă.zărî (a) - a arunca. (DU).zărnúşcă f. - viţă de vie sălbatică.zărzăreâ f. - caisă m ică (fruct).zărzărél m. - caisă mică. (Folclor).z ă r z ă r íc ă / - caisă m ică (fruct).zărzăríu adj. - galben-închis.zăstí (a) - a îngrăm ădi. La C.Hogaş.zăstîm p n. - răstimp. La Al.Vlahuţă.zăticnéală/ - împiedicare. La I.Creangă.zăticni (a) - a opri. La Şt. Ciobanu.zăticníre f . - împiedicare.zătoåcă f. - braţ între mal şi un ostrov.zătoní (a) - a îngrădi apa.zătoní (a) - a troieni.zătoní (a) - a constrînge pe cineva.zătoní (a) - a se întărîta. (DD).zătrí (a) - a dosi.zătrí (a) - a nimici. (TD)zăucă interj. - zău.zăuitå (a) - a uita. La M .Eminescu.zăuşít adj. - zăpăcit.zăvód m. - câine mare. La N .Labiş.zăvodí (a) - a se înfierbînta.Zăvoeni (CDŞ, 1424) - sat. zăvói n. - pădurice, luncă, zăvór n. - încuietoare la sul. zbâncă f. - ventuză. La CADE. zbanţ n. - rătez la ladă. zbanţ n. - căluş. La N .Ţurcanu. zbanţ n. - verigă la lanţ.

zbanţ n. — bucată de m etal la şină. zbanţ n. — pană la ferăstrău, zbanţ n. - bordura covorului ales. zbanţ n. - legătură de fier.Z b ia ra (BDŞ, 1458) - stolnic.zbici (a) - a se zvînta.zbicire f . - zvîntare.zbihuí (a) - v. a zghihui.zbincélc f. pl. - smicele. (TD).zbîc interj. - ţuşti. (TD)zbînţuí (a) — a face ştrengării. La DU.zbînţuít in. - ştrengar. La I.Creangă.zbînţuitúră f. - copil ştrengar.zbînţuitúră f. - zburdălnicie.zbîrceală/ - zbîrcitură. La V.AIecsandri.zbîrci n. - zbîrcitură.zbîrci (a) - a se încreţi. La V.AIecsandri.zbîrcióg m. - ciupercă comestibilă.zbîrciógii-cioarii m. pl. - coada-calului.zbîrli (a) - a i se ridica părul. La CADE.zbîrnóg n. - bobîrnac.zbórnic n. - v. sbornic.zborşí (a) - a se răsti. (TD)zborşí (a) - a zbîrli. La S.F.Marian.zborşí (a) - a se înăcri. (DD). La DU.zborşi (a) - a se răsti. La CADE.zborşit adj. - răstit. La DU.zborşít adj. - înăcrit.zborşit adj. - înverşunat. La C.Negruzzi.zborşít adj. - zbîrlit.zbråncă f. - izgonire. E x p r. A dazbranca = a îndepărta pe cineva.zbråncă f. - prăpăd. E x p r. A facezbranca = a da iureş nimicind.zbrehúd adj. - neastîm părat.zbrehúi adj. — nebunatic. La CADE.zburătăci (a) - a se înfiripa, a creşte.zburătăci (a) - a ajuta. La I.Creangă.zburătăci (a) - a fugi, a se risipi. La DU.zburători m. pl. - ederă.

zburătui (a) - a-şi lua prim ul zbor. zburdå (a) - a alerga vioi. zburdalnic adj. - zburdător. zburdålnic adj. - ju c a ş (CM), zburdåre f. - săritură a calului, zburdåtic adj. - zburdalnic, zburdăciúne f. - neastîmpăr. zburdălnicie f. - vioiciune. La C. Hogaş, zburdătór m. - săritor, zdîrlóg n. - dîrlog. zdohní (a) - a pieri, zdohnitúră f. - mortăciune, zdrabíncă / - m aşină de strivit, zdrahón m. - dragon. La V. Alecsandri. zdrahón m. - vlăjdan. La CADE. zdrahúe f. - pelinariţă. zdrăm ţi f. pl. - franjuri, zdrăvení (a) - a se înzdrăveni. zdraveni (a) - a se însănătoşi, zdreålă f. - fărîmă. La S.F. Marian, zdreånţă f. - haină ponosită, zdrélcă f. - burghiu de tîm plărie. zdrelit adj. -z g îr îia t . La N .Ţurcanu. zdrem ătós adj. - zdrenţuros. zdrenţui (a) - a se rupe. (TDRG) zdrcnţuí (a) - a bate Ia meliţoi. (TD). zdrevení (a) - a bate cu pumnul, zdrevení (a) - a trem ura (de frig), zd ro b eå lă / — struguri striviţi, zdrobi (a) - a face, a confecţiona, zdrobi (a) - a fauri. (TD) zdrobi (a) - a naşte, zdrobílcă f. - m aşină de strivit, zdrobílcă f. - maşină de desfåcut boabe, zdrobitoåre f. - m aşină de strivit, zdruhăi (a) - a zgudui. La CADE. zdrum icå (a) - a zdrobi, zdrum icåt adj. - zdrobit.

325

zdruncin n. - zguduire. La I.Creangă. zdrunicå (a) — a risipi, a împrăştia, zdrunicå (a) - a desface boabele, zdruşí (a) - a sfărîma. La T.Pamfile. zdúchi m. - j o c de copii (cu pietricele), zdulåp m. — pum n încleştat, zdupăí (a) — a tropăi, zeamă de p ă c e a / - zeam ă de piftie, zeamă (de peşte) - uha. La DLR. zecér m. - ban mărunt. La S.F.Marian. zelår n. — zale. La V.AIecsandri. zem beldéc n. - limbă la clanţa uşii. ze m b e rea / - clanţă la uşă. ze m b e reå / — limbă la clanţa uşii. z e r ă r â e / - mulţime de ziare, zerí (a) - a se înăcri (laptele), zgåiţă / - gaiţă.zgåibă / - rană cicatrizată. La DU. zgâncă / — crustă pe o bubă. (DD). zgåncă / -c ru s tă . La T.Pamfile. zgåncă / - bubă. La CADE. zgarda casei/ - ornament la streaşină, zgardă / - salbă. La C.Negruzzi. zgardă / - gîtar (la căpăstru), zgărdiţă / - colan în jurul taliei, zgarói m. - ghiborţ. zgarói m. — cioară, zgårţă / - mertic de luat vama. zgăibărâ (a) - a se căţăra. (DD). zgăibărâ (a) - a zgîrîia. (DD). zgăibós adj. - plin de zgaibe (bubuliţe). zgănciuí (a) - a zgîrîia o rană. zgăncuşoåră / - bubă mică. zgărcănós adj. - bulgăros (pămînt). zgărdât adj. — cu zgardă, zghehuí (a) - a se zbengui, zghehuí (a) - a zgîlţîi. zghehuiålă / - zbenguială.

326 zgheuråt adj. - gălăgios, zghihårdă / - fată zbînţuită. zghiholí (a) - a viscoli, zghihórniţă/ — femeie răutăcioasă, zghihuí (a) - a scutura. La I.Creangă. zghihuí (a) - a trem ura (de frig), zghihuiålă / - zgîlţîitură. (DLR). zghihuít adj. - zăpăcit, zghihuít adj. - scuturat. La I.Sbiera. zghií (a se) - a se mira. (DD). zghílţe/ pl. - corlate (la pod), zghiosí (a se) - a se juca. (DD). zghişí (a) - a se zvînta. zghişiolå (a) - a scutura (cînepă). zghivorî (a) - a viscoli, zgîí (a) - a răscoli. (DD). zgîiós adj. - zgîit. z g îm b o å e / - musculiţă. zgîncilí (a) - a răscoli, zgîndări (a) - a răscoli focul, zgîndări (a) - a aţîţa (pofta). La I.Sbiera. zgîndări (a) - a rade uşor (tencuiala), zgîndări (a) - a zgîrîia (o rană), zgînşe/ pl. - coji uscate pe rană. zgîrcâni m. pl. - copăcei ghimpoşi. zgîrcåşi n. - paralel de tîm plărie. zgîrcă/ - umflătură la piciorul calului, zgîrcílă / - persoană foarte zgîrcită. zgîrcioâbă/ - zgîrcit. La M.Sadoveanu. zgîrcít adj. - ciufut, zgîrîe-brînză m. - zgîrcit. La I.Creangă. zgîrîiåc n. - paralel de tîmplărie. zgîrîiéş n. - v. zgîrîitori. zgîrîitóri n. - paralel de tîm plărie. zgîtíe / - ştrengăriţă. La I.Creangă. zglăvoåcă / - peşte mic. La C.Hogaş. zglăvóc m. - albăstriţă. zglăvóc m. - floarea cînepii. zgom otå (a) - a trosni, zgorní (a) - a stîrni (vînatul).

zgrapţanå (a) - a zgîria. (DD). zgrapţană (a) — a scurma. (DD). zgrăbúnţă f. - bubui iţă. (TDRG). zgrăpănå (a se) - a se scărpina, z g r e å b ţă / - grapă (de spini). (TD) zgrébeni m.pl. - c î l ţ i . La T.Pamfile. zgrepţănå (a) - a rîcîi, a zgîrîa. zgrepţănå (a) - a se scărpina, zgrebţănât m. - căţărat. (TD). zgripţuroåică f. - cotoroanţă, zgrívăţ n. - crivăţ. (TD) zgrînţoşăt adj. - bulgăros (pămînt). zgrunţós adj. - bulgăros (pămînt). zgrunţuros adj. — v. zgrunţos. zgulí (a) - a se zgribuli, zgulít adj. - ghemuit, zgulít adj. - umilit, zguri (a) - a prinde zgură (soba), zgurós adj. - bulgăros (pămînt). zicåş /n. - lăutar. La I.Sbiera. zicătúra f. - cîntare. La I.Sbiera. zicălăş m. - lăutar. La S.F.Marian. zicălău m. - lăutar. La S.F.Marian. zidîşcă f. - astmă, zigarnicícă f. - portţigaret. zim atóz n. - boală de albini. zim beréu n. - clanţă la uşă. zim bru m. — Un cap de zimbru era ste­ma Moldovei. (DU) zim bru m. — bour. La N.Labiş. zim bru m. - erou. Ştefan cel Mare zim­bru sombru şi regal. La M.Eminescu. zim bruí (a) - a alege grîul cu triorul. zím că /. - grîu de toamnă, zim intí (a) — a şifona, zim ţ m. pl. ornam ent la streaşină, zim ţ m. - fiecare dinte la ferăstrău, zim ţ m. - tin d e c h ie . zim ţă (a) - a înnoda, a însăila rînduri. zim ţår n. - instrum ent de ascuţit, zim ţuí (a) - a face fileturi.

zim ţurât adj. - zimţat, zim ţuroåse adj. - zimţate, zinzúbili n. - rindea cu daltă mică. zitioní (a) - a se chinui. (TD). ziţ n. - scaun cu arcuri la trăsură, zinåţi adj. - născuţi în aceeaşi zi. zîdénie f. - caraghios, ciudat. (DD). zîdít m. - zid.zîléţ n. - mănunchi (la seceră).zîm bí (a) - E x p r. A zîm bi de rîs = apufni de rîs.zîmblă f. - agrafa.z îm te f. - dinte la ferăstrău.zîinţări n. - tindechie.zîm ţări n. - zatcă.zingăní (a) - sunet de fier lovit.zingănit n. - zdrăngănit. La P.Ispirescu.zînghet n. - zingănit. La V.AIecsandri.zînişoåră f - zînă tinerică.zîrnă f. - plantă veninoasă.zîrnă f. - viţă de vie sălbatică.zîrnoåică f. - vrăjitoare.zîţ interj. - strigăt de alungat mîţele.zlamåc m. - zdrobire. E x p r. A facezlam ac = a zdrobi pe cineva.zlam åc m. -n u tre ţ am estecat. La DLR.zlătar m. - giuvaiergiu.zlătăríe f. - m eseria zlătarului.zlătăríe f. - atelierul zlătarului.zloată f. - vreme umedă. (TD).zloătă f. - grindină. (Şezătoarea).zlóghi m. - t î lh a r .zlo t m. - m onedă de aur.zlotåri m. - giuvaiergiu. (TD).zlotăş m. — dregător, strîngea zloţii.zlotós adj. - ploios. La T.Pamfile.zlóţi m. pl. - dare în bani. La DIMz m ă o å ic ă /— zm eoaică. La I.Crcan^Azmău m. - zmeu.

327

zm ău lé ţ m. - zmeu mic. La I.Sbiera. zm eiós adj. - focos ca zmeii, zm înşí (a) - a se smuci, zm în ş itú ră /.' - repezit, smucit.Z m ulţi (CDŞ, 1448)- s a t . znişícă /.’ — m lădiţă altoită, znişícă f. - viţă la tufa de struguri, znişícă / — dungă pe un covor, z n i ş i ţe / - cîrlionţi. zoåe / - apă murdară. La DU. zoi pl. - apă după spălatul blidelor, zoi (a) - a (se) spăla de mîntuială. La DU. zo ín iţă f. - fem eie neîngrijită, zoleålă / — apă fiartă cu m ultă cenuşă, zoii (a) - a pune rufele, torturile în leşie, zoii (a) - a spăla rufele în leşie, zolít adj. — ţinut în leşie, zólnic n. - ştergar de bucătărie, zólnic n. — vas pentru zolit. zó ln iţă f - vas de zolit. La T.Pamfile. zólniţă f. - vas pentru a zoii tortul. (TD). zolotníci m. pl. — galbeni, bani de aur. zóloz n. — gurmă. zólză / — gurmă.zorcăí (a) - a spăla rufele la repezeală, zo rfo leåsă / - femeie depravată. Z orilă (CDŞ, 1452)- s a t . z o r i l e ă / - ţuică.zórnet/7. - zornăit. La M .Eminescu. zó rn ic adv. - nerăbdător, zoroclie / - căm aşa bărbătească, zoroí (a) - a zîngăni. zo rsă í (a) - a spăla ceva cu mare grijă, zóru (e) adv. — îi timpul, zótcă f . - bot (la câine, cal), zótcă / —E x p r. în ch id e zotca = în­chide gura.zubílă / - daltă de tăiat fier.

328 Zubrăuţi (CDŞ, 1425)- s a t . z ú b r e / - boală a gingiilor, zubrílă / - daltă de tăiat fier. zugrăgí (a) - a broda, zugrăvie / - pictură. La V.Drăghici. zulíe / - gelozie. La V.AIecsandri. zulucéi m. pl. - cîrlionţi. zum băí (a) - a zum zăi, a bîzîi. z u m b ă ír e / -zu m ză ire . zúpă f. - zeam ă de piftie, zupăí (a) - a da iute din picioare, zurătăí (a) - a-şi lua zborul (păsările), zurbagiu m. - scandalagiu, zurbăvă f. - scandal. La M. Sadoveanu. zurbă f. - răscoală. La C.Negruzzi. zúrbă f. - gălăgie, zarvă, zurgălău m. - clopoţel. (N. Labiş). zurgălău m. - zvoniţ. La CADE. zurgălău m. -zvonişor. La S.F. Marian, zúrnă f. - instrum ent muzical, zuruíre f. - zom ăire. La V.AIecsandri. zuruit n. — zornăit. La V.AIecsandri. zurzuríi m. p i - podoabe la ham. (TD) zúzet n. - susur. La C. Negruzzi. zuzuí (a) - a murmura. La C. Negruzzi. zvîcîí (a) - a zvîcni. La A. Vlahuţă. zvîntít adj. - uscat după ploaie, zvîrlí (a) - a arunca, zvîrlí (a) - a risipi. La M .Eminescu. zvîrlitúră / - E x p r . Zvîrlitură de băţ = distanţă la care poate ajunge un băţ aruncat. La CADE. zvîrlitúră / - distanţă mică. z v îr lú g ă / - peşte cu m işcări iuţi. zvoånă / - zgom ot de glasuri, zvoână / - zvon (care circulă), zvon n. - veste. La I.Creangă. zvon n. - rumoare. La M .Sadoveanu. zvonår m. - colportor, zvoni (a) - a suna cu zvonişorul. zvóniţă / - clopotniţă. (ELAM ).

© AIíoiiíi ('ojm <1111

Copor ln , A) 11

Vasile S tati, dr. în ştiinţe filologice (1972), dr.habilitat în ştiinţe istorice (1992). Autor al mai multor m ono­grafii de istorie a Moldovei, de etnolingvistică şi socio­lingvistică, inclusiv L im ba m o ld o ve n e a sc ă ş i ră u v o ito ­rii e i (1988), P en tru lim ba noastră m oldovenească (2008), 3 a H aui M ondaecKuú Z3bit< (2009 ), D ic ţ io n a r m o ld o ve ­n e s c -ro m â n e s c (2 00 3 ), L im b a ţă r ii m e le (2 0 1 0 ) ş.a . Prima ediţie a D ic ţ io n a ru lu i m o ld o v e n e s c -ro m â n e s c (5000 ex.) s-a epuizat în anul apariţiei (2003). Ediţia a doua es te fundamental revăzută şi esenţial com pleta­tă (cu 4000 de articole-titlu), inclusiv 1015 de cuvinte m oldoveneşti din ac te le C ancelariei Moldovei din 1384 pînă în 1503.

ú y a A Â í a p a i& k íí|Vc

a y a  X í a a i c ; t ó W f ít

ú y a A X i d o n a i ^ Î Î H ( U v(<) M l t J K v ( í )

a y a W a o c ; iOk í J'ATW

ă y a  | ia KH(íi) , HJo(<<)

a y a X Â D j i a i M l tó W (f )

a y a v c t K T T jc n c CKl(f)eH(£

å y a v a K T é a ) l'H&UJM /M ii ( K k l ^ R k ţ c ) ^ ,

ó c y a v ro O i h íí^ h ah(m )s, \

a y a n o c ; H f + t W f )

p r a e c c p s

a y c c v a 1a y c o t â c o

a y o u t â o f i a i <Mk HK í ( í ) k S/

exultatio

la[e]titia

exulto

convincia

statua

lator

indignatio

i n d i g n o r

aganothrio

locus

rete is amo

amor

Nicolai Milescu Spataru.D ic ţio n a r g re ce sc -s la vo n -m o ld o ve n e sc - la tin 1672, p a g .3 (fragment).