Ministerul Educaiei i Tineretului al Republicii MoldovaUniversitatea de Stat Alecu Russo din BliFacultatea de tiine Reale, Economice i ale Mediului

REFERAT Dezvoltarea agriculturii din RSSM n perioada 1940- pn n prezent.

Elaborat de: Viziteu AlexandrVerificat de: Boaghii Ion

Bli, 2015

n februarie-august 1944 Uniunea Sovietic a recuceritBasarabiai a organizat din nou RSS Moldoveneasc.Organizarea i amenajarea teritoriului au fost ntotdeauna un element de baz al dezvoltrii sociale i economice a localitilor urbane i rurale ale rii n toate perioadele de dezvoltare a ei. Astzi teritoriul Republicii Moldova constituie spaiul necesar procesului de dezvoltare durabil i este o parte a avuiei naionale, de care beneficiaz toi cetenii rii.Scopul de baz al organizrii i amenajrii teritoriului l constituie armonizarea la nivelul ntregului teritoriu a politicilor economice, sociale, ecologice i culturale, stabilite la nivel naional i local pentru asigurarea echilibrului n dezvoltarea diferitelor zone ale rii, urmrindu-se creterea coeziunii i eficienei relaiilor economice i sociale dintre acestea.n1945n componena Ministerului Agriculturii din RSSM a fost creat Direcia pentru organizarea teritoriului cu urmtoarele domenii de activitate:evidena funciar de stat i nregistrarea proprietilor funciare;distribuirea i organizarea intergospodreasc a terenurilor cu eliberarea actelor privind drepturile de folosire a lor;organizarea intragospodreasc a teritoriilor;cercetri pedologice, geobotanice, etc.Sarcina organizrii teritoriului consta n restabilirea rapid a proprietii funciare a colhozurilor i sovhozurilor, mproprietrirea cu pmnt a gospodriilor rneti, care nu dispuneau sau dispuneau de puin pmnt, restabilirea evidenei funciare.n scurt timp n republic s-au format proprieti funciare colhoznice masive, se conturau mai clar asolamentele cu fiile forestiere plantate, s-a nceput plantarea livezilor i viei de vie n corespundere cu proiectele organizrii intragospodreti a teritoriilor, au fost determinate locurile pentru centrele zootehnice i altor domenii agricole.Dezvoltarea de mai departe i intensificarea producerii agricole necesitau o studiere mai detaliat a calitii terenurilor. De aceea, dup finalizarea organizrii teritoriilor n toate colhozurile i sovhozurile specialitii Direciei pentru organizarea teritoriului au nceput cercetarea terenurilor ntreprinderilor agricole i alctuirea planurilor privind folosirea lor dup materialele ridicrilor aeriene topografice prin fotografiere.Din 1954 n republic au fost ncepute lucrrile de prospectare i proiectare n scopul nsuirii pantelor slab productive pentru plantarea livezilor, viei de vie i altor culturi multianuale.

Pentru ndeplinirea lucrrilor de organizare a teritoriului, de cercetri pedologice, a altor tipuri de lucrri Direcia pentru organizarea teritoriului era completat cu specialiti calificai n domeniile reglementrii regimului proprietii funciare, pedologiei, agronomiei, alte domenii conexe. Ei formau grupe de producere, echipe pentru ndeplinirea operativ a sarcinilor de producie. Dar insuficiena de cadre nu permiteau nfptuirea la nivel a lucrrilor de reglementare de stat a regimului proprietii funciare.Pentru soluionarea acestor probleme erau invitai specialiti din republicile unionale, absolveni ai Institutului de ingineri pentru organizarea teritoriului din Moscova, Institutului agricol din Lvov, ai Academiei Agricole din Belarus, altor instituii de profil.Intensificarea agriculturii n RSS Moldoveneasc a pus noi sarcini privind reglementarea regimului proprietii funciare, care se refereau la lucrrile de prospectare, de proiectare i organizare a teritoriilor. ndeplinirea acestor sarcini a revenit Institutului republican pentru organizarea teritoriului, creatn martie 1961i redenumit n1983n Institutul moldovenesc de stat de proiectri pentru organizarea teritoriului (Moldghiprozem), care n continuare a devenit cea mai veche ntreprindere a ramurii.n iulie 1968n scopul trecerii ramurii viticole i pomicole pe baze industriale prin Hotrrea de Guvern nr. 217 a fost creat Institutul moldovenesc intercolhoznic de proiectare pentru organizarea teritoriilor i reabilitrii viilor i livezilor n colhozurile RSS Moldoveneti Moldvinsadproiect, denumirea fiindu-i schimbat ulterior n Institutul tehnologic de proiectriKolhozvinsadproiect.

Domeniul tiinific. Constituirea sectorului academic al stiintei din Republica Moldova a fost initiata imediat dupa al doilea razboi mondial (1939-1945). In temeiul deciziei din 11 martie 1946 a Guvernului URSS de a organiza la Chisinau Baza de cercetari stiintifice a A.S. a URSS la 12 iunie 1946 Consiliul de Ministri al RSSM si Biroul CC al PC (b) din Moldova adopta Hotarirea nr. 583 Cu privire la crearea Bazei Moldovenesti de cercetari stiintifice a Academiei de Stiinte a URSS in or.Chisinau . La 29 iunie Prezidiul A.S. a URSS a examinat si a aprobat structura Bazei, directiile principale de cercetare si organele de conducere. Ulterior, in anul 1949, Baza a fost transformata in Filiala Moldoveneasca a Academiei de Stiinte a URSS. Director al Bazei a fost numit acad. Veaceslav Volghin, vicepresedinte al A.S. a URSS, responsabil de coordonarea activitatii bazelor si filialelor A.S. a URSS, care a fost inlocuit, in anul 1949, de Pavel Baranov, membru corespondent al A.S. a URSS, numit in functia de presedinte al Prezidiului Filialei Moldovenesti. In postul de director adjunct a fost desemnat Macarie Radul, iar din anul 1947 Iachim Grosul, doctor in stiinte istorice, urmind mai apoi, din anul 1954, sa exercite functiile de presedinte al Prezidiului Filialei Moldovenesti. In anii care au urmat dupa formarea Bazei Moldovenesti au fost realizate o serie de masuri privind crearea si consolidarea bazei tehnico-materiale, organizarea institutiilor de cercetare, pregatirea cadrelor stiintifice, identificarea directiilor principale de cercetari, perfectionarea modului de organizare a investigatiilor stiintifice. Dezvoltarea si aprofundarea cercetarilor stiintifice erau insotite de perfectionarea structurii organizatorice a Filialei Moldovenesti, care catre anul 1960 a devenit un important centru stiintific al republicii, in cadrul caruia functionau 9 institute, Gradina Botanica si alte institutii autonome, activau circa 900 de persoane, dintre care peste 250 de cercetatori stiintifici, inclusiv 20 de doctori habilitati si 110 doctori in stiinte. La 26 iulie 1960 Guvernul URSS a adoptat Hotarirea Cu privirea la crearea Academiei de Stiinte a RSS Moldovenesti in baza institutiilor stiintifice ale Filialei Moldovenesti a Academiei de Stiinte a URSS. O hotarire similara au adoptat, la 29 noiembrie 1960, CC al PC din Moldova, Prezidiul Sovietului Suprem al RSS Moldovenesti si Consiliul de Ministri al RSS Moldovenesti. Actul inaugural de constituire si de deschidere a Academiei de Stiinte a RSS Moldovenesti a avut loc la 2 august 1961. Din momentul fondarii pina la declararea independentei Republicii Moldova (27 august 1991) Academia de Stiinte era parte integranta a sistemului academic sovietic, aflindu-se in subordonarea atit a Prezidiului A.S. a URSS, cit si cea a Consiliului de Ministri al RSS Moldovenesti. Prin hotarirea Guvernului RSSM din 1 august 1961 au fost desemnati, din rindul oamenilor de stiinta si cultura, 11 membri titulari (academicieni) si 13 membri corespondenti ai Academiei de Stiinte. Membri titulari au devenit: Anton Ablov, Vladimir Andrunachievici, Vasile Cervinski, Procopie Dvornicov, Iachim Grosul, Boris Lazarenco, Gheorghe Lazurevski, Andrei Lupan, Iacob Print, Alexei Spasski, Iosif Vartician; membri corespondenti: Gheorghe Cealii, Nicolae Corlateanu, Ion Dicusar, Lazar Dorohov, Nicolae Frolov, Mihail Iarosenko, Anatolie Kovarski, Iurie Lealicov, Constantin Moraru, Iurie Petrov, Macarie Radul, Eugeniu Russev, Petru Ungureanu. Primul presedinte al A.S.M. a fost Iachim Grosul, membru corespondent al A.S. a URSS, academician al A.S.M., doctor habilitat in stiinte istorice (1961-1976), fiind urmat de Alexandru Jucenco, membru corespondent al A.S. a URSS, academician al A.S.M., doctor habilitat in stiinte biologice (1977-1989), de Andrei Andries, academician al A.S.M., doctor habilitat in stiinte fizice si matematice (1989-2004) si de Gheorghe Duca, academician al A.S.M., doctor habilitat in stiinte chimice (din 2004). Organizarea Academiei de Stiinte a avut un impact constructiv asupra evolutiei in continuare a stiintei in republica, diversificarii domeniilor de investigatii, dezvoltarii cercetarilor fundamentale in ramurile moderne ale stiintei contemporane, punerii in valoare a patrimoniului stiintific, istoric si cultural, implementarii in economia nationala a rezultaterlor cercetarilor stiintifice. Pe parcursul unui interval de timp relativ scurt Academia de Stiinte a traversat o cale anevoioasa, dar rodnica de consolidare si afirmare, de cautari si realizari. Perioada 1961-1990 a fost marcata de o crestere continua a rolului institutiilor academice in solutionarea diverselor probleme ale dezvoltarii economiei nationale si culturii, ridicarea nivelului si competitivitatii cercetarilor stiintifice, consolidarea semnificativa a potentialului stiintific uman si a bazei tehnico-stiintifice si experimentale, pregatirea cadrelor stiintifice de inalta calificare, crearea in multe domenii ale stiintei a scolilor stiintifice prestigioase autohtone, recunoscute si apreciate in tara si peste hotare, atingindu-se culmi europene cu deschidere spre cele mondiale. Aceasta perioada s-a evidentiat de asemenea prin stabilirea si consolidarea relatiilor de colaborare stiintifica cu academiile de stiinte, institutiile stiintifice si de invatamint superior din spatiul ex-sovietic, Europa, America, Asia. Elaborarile stiintifico-tehnologice ale oamenilor de stiinta erau patentate in SUA, Germania, Franta, Japonia, Suedia, Italia, Australia si in alte tari. Catre finele anilor 80 Academia de Stiinte a devenit principalul centru stiintific al Moldovei. In cadrul ei functionau 31 de organizatii stiintifice, stiintifico-experimentale si de deservire a stiintei, dintre care 21 de institute si institutii de cercetare. Efectivul Academiei constituia peste 5300 de lucratori, dintre care 1312 cercetatori stiintifici, inclusiv 125 doctori habilitati si 824 doctori in stiinte. O etapa principial noua in dezvoltarea Academiei de Stiinte, de sperante si cautari, constituie perioada care a urmat dupa proclamarea suveranitatii (23 iunie 1990) si a independentei (27 august 1991) R. Moldova, datorita carora A.S.M. a devenit un veritabil for stiintific republican, o institutie nationala de cercetare, cu o autonomie adecvata pentru solutionarea problemelor sale interne. Aceasta perioada s-a marcat prin constituirea si dezvoltarea cadrului normativ al sferei cercetarii-dezvoltarii si al Academiei de Stiinte, modificarea si perfectionarea sistemului organizatorico-institutional de gestionare a stiintei si activitatii de cercetare-dezvoltare. Au fost formate Sectiile de Stiinte Agricole, Medicale si Tehnice, create institute de cercetare noi, prin reorganizarea unei serii de sectii de cercetare cu statut autonom. Au fost afirmate si promovate principiile democratice privind organizarea si gestionarea activitatii de cercetare-dezvoltare, fiind acordata institutelor autonomie in stabilirea structurii si a mecanismelor de functionare, alegerea metodelor si mijloacelor de activitate. S-au extins posibilitatile integrarii in comunitatea stiintifica europeana si mondiala. Concomitent, restructurarile economice din ultimul deceniu al secolului al XX-lea, elaborate si promovate deseori fara un suport stiintific argumentat, fara o expertiza si prognoza stiintifica au provocat fenomene distructive atit in sectorul real al economiei nationale, cit si in domeniile vietii sociale, culturale si spirituale, inclusiv in sfera stiintei si inovarii. Insuficienta si instabilitatea financiara, lipsa experientei de gestionare a stiintei in conditiile defectuoase ale economiei de piata in curs de constituire au impus aplicarea unui mod neadecvat de utilizare a resurselor materiale si financiare, au provocat fenomene negative care au afectat distrugator potentialul stiintific existent: deteriorarea bazei materiale si tehnico-stiintifice; evadarea competentelor din sfera cercetare-dezvoltare si reducerea afluxului cadrelor tinere; dezintegrarea unitatii tehnologice a lantului cercetari stiintifice aplicarea elaborarilor tehnico-stiintifice in productie etc. Cu toate acestea, s-au depus eforturi importante pentru conservarea potentialului stiintific uman. Efectivul cercetatorilor stiintifici, inclusiv al celor cu grad stiintific din cadrul Academiei de Stiinte s-a redus, respectiv, cu 25%.