Cheilită

Cheilită (din gr. cheilos — buză) — inflamația mucoasei și marginii roșii a buzelor. Apare de sine stătător sau ca simptom al unor boli generale. Cauzele apariției și evoluției cheilitei sînt diverse: traumatisme, arsuri produse de acizi sau de alcalii, deprinderi dăunătoare, acțiunea îndelungată a razelor solare, a vîntului și gerului, a coloranților din rugul de buze, activitatea unor microbi și virusuri, insuficiența de vitamine, bolile endocrine, dereglările de metabolism ș. a. În funcție de evoluție cheilita poate fi acută sau cronică. Se deosebesc mai multe forme clinice: cheilită exfoliativă se caracterizează prin cojirea mucoasei buzelor și formarea unor scuame, după înlăturarea cărora mucoasa buzelor rămîne netedă. Cheilita eczematoasă se manifestă prin înroșirea și inflamarea buzelor și a pielii din jurul lor, precum și prin apariția veziculelor și crustelor dureroase; cheilita g l a n d u l a r ă se caracterizează prin inflamarea unor glandule salivare heterotopice ale buzei inferioare, cheilita actinică este provocată de inflamația buzelor sub acțiunea îndelungată a razelor solare; cheilita abraziva pre-canceroasă reprezintă eroziuni foarte netede de un roșu aprins; cheilita hipertrofică (macroceilita) se caracterizează printr-un edem periodic al buzelor, care duce treptat la îngroșarea evidentă a lor. Cheilita se întîlnește frecvent sub formă de fisuri greu vindecabile ori eroziuni superficiale localizate la colțurile gurii, purtînd numirea de cheilită angulară sau de zăbăluță, care este provocată de streptococi, stafilococi sau de ciupercile din genul Candida; poate apărea la bolnavii cu diabet zaharat, cu pareze ale nervului facial, la persoanele cu proteze dentare defectuoase, la copiii care au obiceiul de a pune în gură creionul sau alte obiecte, ca rezultat al iritării mucoasei buzelor cu compuși chimici. Zăbăluța este foarte contagioasă. La apariția cheilitei de orice formă este strict necesară adresarea neîntîrziată la medicul stomatolog, care va prescrie tratamentul în corespundere cu factorii ce au cauzat boala.

Una dintre cele mai importante măsuri profilactice este igiena permanentă a cavității bucale și a buzelor. După luarea mesei gura se clătește cu apă și se șterg buzele, mai ales colțurile gurii.

Pentru ca buzele să devină moi și elastice se recomandă a fi umezite cu și unse cu, cu ulei de măsline sau de răsărită. Se recomandă de a îmbogăți rația| alimentară cu vitamine (mai ales, cu cele din grupele A și B). Pentru a feri buzele de vînt și soare sînt indicate creme și rujul igienic incolor.