descoperiri la poalele masivului ceahlau
DESCRIPTION
articolTRANSCRIPT
Descoperiri la poalele Masivului Ceahlau: 120 de tablite imprimate cu cele mai vechi scrieri din lume, vechi de 5.500 de ani, un „OZN” si o miniatura a Sfinxului din Bucegi!15 noiembrie 2015 pepeceasMistere, redescopera romania1 Comment
Știre nouă! Predicțiile noi
ale Vangăi au fost
dezvăluite! Dezastrul va
veni...
UN ADEVARAT FIASCO!
Cum e posibil ca cineva sa
fie capabil de asa ceva!?
ȘOCANT! O nouă viață a
fost descoperită în
piramidele egiptene! Iată...
Sponsorizat de
Descoperiri la poalele Masivului Ceahlau: 120 de tablite imprimate cu cele mai vechi scrieri din lume, vechi de 5.500 de ani, un „OZN” si o miniatura a Sfinxului din
Bucegi!
Descoperiri la poalele Masivului Ceahlau:
Descoperiri la poalele Masivului Ceahlau: 120 de tablite imprimate cu cele mai vechi
scrieri din lume, vechi de 5.500 de ani, un „OZN” si o miniatura a Sfinxului din Bucegi!
Muntii Neamtului ascund taine pe cât de uluitoare, pe atât de greu de elucidat.
Descoperirile facute una dupa alta, de un profesor din zona, au avut darul sa stârneasca
largi controverse in rândul istoricilor si sa aduca zona in centrul atentiei, transformând-o
intr-un tinut al misterelor de nepatruns.
Cele 120 de piese de piatră pe care apar simboluri ciudate găsite în urmă cu zece ani în
albia râului Bistriţa au redeschis controversa asupra unei scrieri mai vechi cu cel puţin un
mileniu decât cea cuneiformă. Disputa istoricilor pe această temă a pornit după
descoperirea tăbliţelor de la Tărtăria.
În urmă cu zece ani, profesorul de istorie Dumitru Ioniţă a redeschis în lumea ştiinţifică o
dispută încă netranşată asupra celei mai vechi scrieri din lume, printr-o descoperire
arheologică făcută în judeţul Neamţ. În iarna anului 2004-2005, el a găsit în albia râului
Bistriţa, în punctual Vadu Rău, din comuna Farcaşa, circa 300 de pietre, din care 120 erau
acoperite cu un strat de lut ars, pe care erau însemnate mai multe simboluri stranii.
Profesorul Ioniţă susţinea că piesele sunt similare cu cele trei tăbliţe de la Tărtăria
(judeţul Alba), descoperite în 1961 de cercetătorul clujean Nicolae Vlassa, piese certifică
existenţa unui centru de scriere protoliterară pe teritoriul României. „Pe tăbliţe sunt
incizate o serie de semne figurale abstracte. Asemănarea cu cele descoperite la Tărtăria
tocmai aici se produce.
Asta m-a făcut să leg descoperirea de la Vadu Rău celei din Alba şi de aici ideea unui alt
centru cultural, ce comportă un stadiu precursor al scrierii sumeriene datată pe la 3300
înainte de Hristos“, susţinea Dumitru Ioniţă în Monitorul de Neamţ. Dat fiind numărul
mare al artefactelor găsite, profesorul de istorie aprecia că în zonă a existat un atelier
neolitic în care au fost confecţionate aceste pietre acoperite cu lut ars.
Ulterior, astfel de piese ar fi fost răspândite până în vestul României, explicând astfel şi
descoperiea făcută în urmă cu peste cinci decenii la Tărtăria. „La Tărtăria s-au descoperit
trei tăbliţe, pe când la Vadu Rău trei sute, din care 120 comportând semne grafice“, mai
spunea Dumitru Ioniţă.
Aici au fost gasite tablite din lut, imprimate cu pictograme, care s-ar putea dovedi a fi
forme ale celei mai vechi scrieri din lume. Mai nou, tot aici au fost descoperite structuri
ciudate din piatra, unul semanând izbitor cu un OZN, altul cu un urias craniu de
extraterestru si ultimul cu celebrul Sfinx din Bucegi.
In situl arheologic deschis la poalele masivului Ceahlau, in punctul denumit Vadu Rau,
istoricul si profesorul Dumitru Ionita a gasit, la doar o jumatate de metru sub pamânt, o
ciudata structura din piatra semanând izbitor cu un OZN. Uimitor este faptul ca obiectul,
având greutatea de 12 kilograme, inaltimea de 14 centimetri si circumferinta de aproape
un metru, nu e o creatie intâmplatoare a naturii, ci, in mod clar, un produs construit in
mod inteligent.
OZN-ul din Ceahlau este compus din nu mai putin de 90 de placute din piatra, imbinate
intre ele cu un material liant care, studiat fiind, s-a dovedit a fi cu desavârsire
necunoscut. “Nu este ciment, nici argila si nici vreun alt adeziv cunoscut si folosit de-a
lungul istoriei pâna azi.
Probabil ca respectivul liant, de o duritate extrema, nici nu are corespondent pe Terra”, a
spus profesorul Ionita. La o prima examinare, straniul obiect a fost datat cu o vechime de
cel putin 2.000 de ani. Restul misterului va fi elucidat doar daca specialistii vor reusi sa
stabileasca atât provenienta si menirea obiectului descoperit, cât si compozitia adezivului
necunoscut, folosit la constructia lui.
La putina vreme dupa descoperirea OZN-ului din piatra, profesorul Ionita a avut surpriza
sa gaseasca, in perimetrul aceluiasi sit arheologic, un alt obiect la fel de misterios. De
data aceasta, era vorba de o structura aducând pregnant cu profilul celebrului Sfinx, din
masivul Bucegi.
Obiectul, cu o greutate de 2,5 kilograme si, in mod ciudat, cu exact aceeasi inaltime de
14 centimetri, ca si OZN-ul pomenit anterior, s-a dovedit a fi, la rândul lui, o creatie
produsa in mod constient. Sfinxul miniatural descoperit pe Ceahlau este asezat pe un mic
piedestal din piatra, metoda si materialul de imbinare ramânând deocamdata la fel ca si
in cazul precedent, cu desavârsire necunoscute.
Conform primelor concluzii care s-au tras dupa descoperirea facuta, obiectul ar avea o
vechime oarecum egala cu cea a OZN-ului pietrificat, adica de aproximativ 2.000 de ani,
iar menirea sa initiala a fost, cel mai probabil, de folosire ca obiect de cult.
Asemanarea izbitoare cu Sfinxul din Bucegi este insa de natura sa intareasca o ipoteza
care, ani la rând, a ramas doar la stadiul de simpla presupunere: aceea ca si
binecunoscutul Sfinx, la rândul lui, a fost sculptat in mod constient, cu scopuri inca
necunoscute, servind mai apoi drept model pentru unele copii facute de civilizatiile
existente cu mii de ani in urma, pe teritoriul actual al tarii noastre.
„Descoperirile facute in acelasi perimetru nu pot fi doar simple coincidente. Ceahlaul era
considerat, cu mii de ani in urma, munte sfânt si salas al zeului Zamolxis. Poate ca
civilizatiile de atunci, umane sau chiar extraterestre, ne-au lasat mesaje pe care trebuie
acum sa le descifram”, a spus profesorul Dumitru Ionita.
Tablite scrise, vechi de 7.500 de ani
Anul trecut, exact in acelasi sit arheologic de la Vadu Rau, profesorul Ionita a mai gasit un
obiect pietrificat, cu greutatea de 6 kilograme si inaltimea de 37 de centimetri, care
seamana leit cu craniile extraterestrilor ce au facut obiectul controversatului si mult-
mediatizatului incindent petrecut la 7 iulie 1947 la Roswell, in New Mexico, SUA.
Tot in situl de la poalele Ceahlaului, Dumitru Ionita a mai descoperit nu mai putin de 120
de tablite din lut ars, inscriptionate cu simboluri protoliterate – imagini reprezentând
forme primitive de scriere ale populatiei din perioada neolitica. Tablitele protoliterate
descoperite de profesorul Ionita s-au dovedit a data din perioada anilor 5.500 I.H. si sunt
identice, ca forma si mod de exprimare, cu cele de la Tartaria (judetul Alba), din Insula
Pastelui si din anticul Sumer.
Deosebirea uimitoare este insa aceea ca tablitele sumeriene, considerate pâna recent a
constitui prima forma de scriere din istoria omenirii, sunt cu cel putin 1.000 de ani mai noi
decât cele descoperite in Neamt. Dumitru Ionita este doctor in istorie, filosofie si drept
international. Locuieste in localitatea nemteana Farcasa si activeaza ca profesor de
stiinte socio-umane, la liceul din Borca.
In palmaresul descoperirilor sale – pe care, de altfel, le-a si
strâns intr-o impresionanta si inestimabila colectie – sunt incluse sceptrul voievodal
ceremonial al lui Stefan cel Mare, sigiliul din aur al lui Cuza, icoana lui Daniil Sihastru,
paftalele lui Petru Rares, blazonul familial al domnitorului Mihail Sturdza si harta
cartografului Ortelius, in care apare pentru prima oara Dacia pe globul pamântesc.
Profesorul a mai descoperit, pe raza localitatii sale de bastina, o conducta medievala de
aductiune a apei, construita din olane de
ceramica, cea mai lunga de acest tip si cu aceasta vechime, din tara. Pentru activitatea
sa stiintifica, arheologica si publicistica, Institutul pentru Studii Politice de Aparare si
Istorie Militara i-a conferit profesorului Ionita un „Hrisov al recunostintei”, distinctie cu
care foarte putine persoane din tara se pot lauda.
Mai multe aflăm de pe site-ul AdevaruldespreDaci.ro:
„În cursul lunii mai 2009, o viitură a râului Bistriţa, produsă în zona localităţii nemţene
Farcașa, avea să scoată la iveală un foarte posibil atelier neolitic de confecţionare a unor
tăbliţe inscripţionate, foarte asemănătoare cu celebrele tăbliţe de la Tărtăria. Ele s-au
adăugat celorlalte artefacte care au fost descoperite de către inimosul prof. dr. în istorie
Dumitru Ioniţă, în punctul numit Vadu Rău, din localitatea pomenită mai sus, începând cu
anii ’80 ai secolului trecut, despre care s-a mai vorbit.
Descoperirea are o importanță deosebită pentru că iată, ea demonstrează că celebrele
plăcute de la Tărtăria, datate ca fiind mai vechi cu peste două milenii decât cele
sumeriene de la Djemdet Nasr, Kis şi Uruk, considerate îndeobşte cele mai vechi forme de
scriere din lume, nu reprezintă un caz izolat, accidental, ci o activitate cât se poate de
organizată, desfăşurată de locuitorii acelor vremuri de pe actualul teritoriu al ţării
noastre. Din păcate, la fel ca şi alte asemenea descoperiri de excepţie, nici aceasta nu s-a
bucurat de atenţia necesară din partea specialiştilor români.
Aventura acestor incredibile “pietre” inscripţionate a început prin anii ’80 ai secolului
trecut, când profesorul Dumitru Ioniţă, în timpul unei recunoaşteri de teren desfăşurate în
punctul numit Vadu Rău din localitatea nemţeană Farcașa, a descoperit o serie de obiecte
neolitice, cum ar fi: fusaiole, greutăţi pentru plasele de pescuit sau pentru războiul de
ţesut, topoare şlefuite din piatră etc.
“Tăbliţele datează din neolitic, pe baza materialului litic aferent descoperirii – fusaiole,
topoare şlefuite etc. şi ar putea data între 4300-4500 i.Hr., fiind cu 1.000 de ani mai
veche decît scrierea protoliterată din Summer“, a declarat Dumitru Ioniţă.
Artefacte care amintesc de Tărtăria
Printre aceste obiecte, câteva i-au atras atenţia în mod deosebit. Este vorba despre
tăbliţe din lut ars, unele de forme rectangulare, ovale sau rotunde, care prezentau pe una
din fețe diverse semne incizate: romburi franjurate, linii intersectate, ce constituiau
suport pentru alte linii mai mici aşezate în rând, diverse puncte scobite etc.
În decursul anilor, erodarea malului drept al Bistriţei a continuat, prilej cu care au tot ieşit
la iveală alte câteva zeci de asemenea tăbliţe, numărul lor ajungând la 120, toate
purtătoare ale unor însemne protoliterate, după cum crede profesorul Ioniţă.
“Unele dintre ele sunt confecţionate din lespezi de piatră de formă rectangulară, peste
care s-a aşternut un strat fin de argilă, care a fost incizat cu semne dintre cele mai
variate. Printre ele se află şi un pandantiv amuletă, similar aceluia de Tărtăria, care are
două orificii de prindere”, ne-a declarat profesorul Ioniţă.
Viitura, aşa cum arătăm mai sus, a scos la iveală, în acelaşi punct, alte câteva zeci de
asemenea tăbliţe incizate, pe care au apărut, ca element de noutate, “grupuri de
semisfere, care au pe bolta lor unul, două, trei sau patru linii. Greutatea tăbliţelor diferă,
ea fiind cuprinsă între 100 şi 500 g.
Din cele observate, s-ar putea spune că pe vatra acestui atelier se afla o cantitate
impresionantă de material care urma a fi prelucrat şi probabil, incizat. Acest fapt m-a
făcut să cred că avem de-a face cu un atelier care fusese părăsit în grabă, din motive
obscure: fie din cauza unei calamităţi naturale, fie din cauza migraţiei unor triburi
neolitice”, ne-a mai spus Dumitru Ioniţă.
O parte din tăbliţele de pe Bistriţa sunt aproape identice cu cele de la Tărtăria
Domnia-să este de părere că “o parte din aceste tăbliţe sunt relativ identice cu cele
descoperite de arheologul Nicolae Vlassa în anul 1961 la Tărtăria, judeţul Alba, care
aparţin culturii neolitice Vinca, datate, pe baza de Carbon 14, ca fiind realizate în
perioada 6.500- 6.000 i.Hr.
Emit supoziţia că la Vadu Rău a existat în mod cert un atelier de confecţionare a acestor
artefacte, care apoi se răspândeau într-o vastă arie geografică, ajungând până în vestul
actual al României sau chiar până în Insula Paştelui. Dimensiunile tăbliţelor variază între
13,5 cm în lungime, respectiv 7-8 cm în lăţime”, mai spune profesorul Ioniţă.
Prof. univ. dr. Vasile Boroneant: “Este foarte posibil ca la Vadu Rău să fi existat
un depozit”
Fără a fi specialişti, putem să ne dăm seama că avem de-a face cu o descoperire de o
importanță cu totul specială. De aceea, am cerut şi părerea unui cercetător care a avut
ocazia să vadă câteva fotografii ale acestor misterioase tăbliţe.
Este vorba de prof. dr. Vasile Boroneant, binecunoscut arheolog, care, timp de mai mulţi
ani, a cercetat situl arheologic de la Schela Cladovei şi pe cel de la Chitila, unde au fost
făcute descoperiri senzaţionale, care atestă existenţa pe acele locuri a unora dintre cele
mai vechi culturi materiale şi spirituale din Europa.
În legătură cu aceste tăbliţe, domnia-sa ne-a declarat: ”Modelul era în epocă. Motive
asemănătoare au fost descoperite în spaţiul nostru şi la Vidra, şi la Chitila şi în alte locuri.
Ele se aseamănă cu cele din Mesopotamia. Este foarte posibil ca acolo, la Vadu Rău, să fi
existat un depozit. Trebuie însă făcute cercetări serioase pentru a putea emite o ipoteza
corectă.
Asemenea elemente de decor vin chiar din Paleolitic, unde aceste elemente constituiau
modalităţi de comunicare folosite de iniţiaţii epocii. Le regăsim şi astăzi, deşi sensul lor nu
mai poate fi desluşit, pe costumele populare, pe cusături, pe produse casnice
gospodăreşti, pe unelte etc. Ele sunt specifice numai spaţiului carpato-dunărean”.
Tărtăria demonstrează că scrisul a apărut în sud-estul Europei, nu în Sumer
Aşa cum arată artefactele de la Vadu Rău, se poate observa asemănarea lor izbitoare cu
tăbliţele de la Tărtăria. Povestea acestora din urmă a trezit, în timp, deopotrivă,
entuziasm, dar şi multe reticenţe, în aşa fel încât, deşi probe indubitabile atestă
vechimea lor, încă mai sunt sceptici care nu vor să accepte realitatea.
De altfel astăzi, foarte puţini specialişti români se mai încumetă să discute deschis despre
această unică descoperire. O fac însă cercetătorii străini, cărora nu le este nici ruşine, nici
teamă să afirme deschis că prima scriere a omenirii a apărut în sud-estul Europei şi nu în
Mesopotamia, cum se credea până acum.
Ei au în vedere când susţin acest lucru, atât artefactele de la Tărtăria, cât şi alte două
descoperiri: cea de la Karanovo, din sud-estul Bulgariei, unde pe o colină, într-un nivel
neolitic corespunzător mileniului III i.Hr., au fost găsite câteva sigilii de lut, printre care
unul rotund, cu pictograme gravate într-un mod semănător celor de la Tărtăria, şi cea de
la Gracianita, din nord-vestul Bulgariei.
Acolo, s-au descoperit două platouri mici. Pe fundul unui dintre ele este redată o
reprezentare schematică antropomorfă, iar cel de-al doilea prezintă o formă de scriere
foarte apropiată de cea de pe sigiliul de la Karanovo şi de cea de pe una dintre tăbliţele
de la Tărtăria.
Arheologul britanic Colin Renfrew, care a efectuat săpături tot în Bulgaria, la Sitagroi,
susţine această ipoteză. Apoi, celebrul profesor arheolog italian Marco Merlini, director al
Prehistory Knowledge Project, membru al World Rock Art Academy Italia, care, împătimit
de “miracolul” de la Tărtăria, a căutat şi a descoperit oasele găsite de Vlassa împreună cu
cele trei tăbliţe.
După ce acestea au fost analizate şi datate la Departamentul de Geologie al Universităţii
din Roma, profesorul Merlini a concluzionat: Datarea e foarte veche, în jur de 7.300 de
ani! Iar oasele au aparţinut unei femei în vârstă de 50-55 de ani, căreia el îi atribuie un rol
religios, fiindcă printre oase au mai fost găsite 23 de obiecte sacre, printre care brăţări şi
statuete de idoli.
Aflat în anul 2004 în ţară noastră, celebrul arheolog italian avea să declare unui confrate:
“Oasele ca şi tăbliţele sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Acum este rândul nostru
să găsim că scrierea a început în Europa cu două mii de ani înaintea Sumerului. În
România, avem o comoară imensă, dar ea nu aparţine numai României, ci întregii
Europe.”
Cercetarea artefactelor, o datorie pentru istorici, nu o pierdere de timp
Am prezentat toate aceste date pentru a încerca să sensibilizăm cercetarea românească
în domeniu, în aşa fel încât să putem răspunde, fără teamă de a ne compromite, unor
provocări ca aceasta pe care ne-o propune profesorul Dumitru Ioniţă.
Pentru că descoperirea să constituie, fără îndoială, o mare provocare. Nu suntem în
măsură să dăm sfaturi, dar credem că este de datoria specialiştilor să cerceteze nu numai
aceste incredibile artefacte, dar şi altele care zac prin depozitele muzeelor de zeci şi zeci
de ani, fără să fie băgate în seama de cineva.
Credem că aceasta este o datorie, nicidecum o pierdere de timp, pentru că, până la
urmă, elementele identitare ale existenţei noastre că popor european îşi află susţinerea şi
în asemenea dovezi.
Încheiem prin a spune că tăbliţele de la Vadu Rău tebuie să beneficieze de o atenţie
sporită. Ca de altfel şi alte obiecte adunate cu trudă şi pasiune de neoboșitul profesor de
istorie de la Farcașa care periodic, ne surprinde cu câte o descoperire de excepţie.”
Mistere in Muntii Neamtului: tablite imprimate cu cele mai vechi scrieri din lume
Descoperirile uimitoare facute de un profesor in Muntii Nemtului au avut darul sa
stârneasca largi controverse in rândul istoricilor si sa aduca zona in centrul atentiei,
transformând-o intr-un tinut al misterelor greu de elucidat.
Aici, au fost gasite tablite din lut, imprimate cu pictograme care s-ar putea dovedi a fi
forme ale celei mai vechi scrieri din lume. Mai nou, tot aici a fost descoperita o ciudata
structura megalitica, inscriptionata cu un amestec de litere glagolitice, caracetere
paleoslavone si simboluri necunoscute.
In cazul in care ar fi descifrat, textul ar putea oferi informatii despre viata si cultura celor
care au trait pe aceste locuri cu mai bine de o mie de ani in urma. Dumitru Ionita este
doctor in istorie, filosofie si drept international. Locuieste in Farcasa si este profesor de
stiinte socio-umane, la liceul din Borca.
In palmaresul descoperirilor sale sunt incluse sceptrul voievodal ceremonial al lui Stefan
cel Mare, sigilliul din aur al lui Cuza, icoana lui Daniil Sihastru, paftalele lui Petru Rares,
blazonul familial al domnitorului Mihail Sturdza si harta cartografului Ortelius, in care
apare pentru prima oara Dacia pe globul pamântesc.
Pe teritoriul comunei Farcasa, in situl arheologic deschis la poalele Ceahlaului, in punctul
denumit Vadu Rau, profesorul a gasit nu mai putin de 120 de tablite din lut ars,
inscriptionate cu simboluri protoliterate -imagini reprezentând forme primitive de scriere
ale populatiei din perioada neolitica.
Tablitele protoliterate descoperite de profesorul Ionita s-au dovedit a data din perioada
anilor 5.500 inainte de Hristos si sunt identice, ca forma si mod de exprimare, cu cele din
anticul Sumer. Deosebirea este insa aceea ca tablitele sumeriene, considerate
actualmente a constitui prima forma de scriere din istoria omenirii, sunt cu cel putin
1.000 de ani mai noi decât cele descoperite la Farcasa.
„Acest lucru dovedeste, in mod indiscutabil, faptul ca primele scrieri din lume au aparut
la noi si nu in alta parte a globului pamântesc”, a afirmat istoricul Ionita. El a mai spus ca
va face toate demersurile pentru a ni se recunoaste acest lucru pe plan international.
Piatra misterioasa de pe Valea Bistritei
Cercetarile profesorului Ionita in Muntii Neamtului au dus, recent, la descoperirea unei
pietre imense, inscriptionata cu un amestec de simboluri misterioase si de litere
apartinând unui alfabet vechi de peste o mie de ani.
„Descoperirea a fost facuta pe Valea Bistritei, respectiv in zona unei trecatori de pe
masivul Goia. Piatra este incizata cu o scriere care se deruleaza pe registre semicirculare,
iar simbolurile, precum si literele care apartin alfabetului glagolitic si, partial, celui slavon
vechi, au dimensiuni de 10-15 centimetri”, a relatat profesorul Ionita.
Scrierea glagolitica a aparut in secolul al IX-lea (dupa unele opinii chiar cu mult inainte de
aceasta data) si este constituita dintr-un amestec de litere grecesti si arabe. Alfabetul
glagolitic a fost folosit in anii 800 de fratii Chiril si Metodiu, care l-au adaptat limbii
slavone transformându-l in cunoscutul alfabet chirilic pe care l-au utilizat, mai apoi,
pentru a traduce Scriptura si Liturghia din limbile greaca si latina.
In anul 1717, tarul Petru cel Mare, aflat in vizita la catedrala din Rheims, a descoperit un
fapt uimitor: regii Frantei erau incoronati, de sute de ani, depunând juramântul pe o
Evanghelie scrisa partial in limbaj glagolitic, mostenita de la primul rege francez crestinat,
Clovis. Tarul Petru a descifrat cu usurinta textele scrise intr-o limba asemanatoare celei
slavone.
In cazul pietrei descoperite in Muntii Neamtului, lucrurile sunt insa mai complicate, fiindca
literele glagolitice sunt insotite de simboluri misterioase, formând mesaje de sine
statatoare. In opinia profesorului Ionita, acest fapt ar putea fi explicat prin aceea ca, in
urma cu peste o mie de ani, locuitorii acestor tinuturi au incercat sa imbine alfabetul
glagolitic care tocmai se raspândea, cu propria lor forma de exprimare scrisa, datând din
vremea geto-dacilor.
O desoperire asemanatoare a mai fost facuta, pe teritoriul tarii noastre, doar la Basarabi,
in judetul Constanta, unde a fost scos la lumina un complex rupestru sapat intr-un masiv
muntos de creta. In lume, se mai pastreaza de asemenea sapte manuscrise glagolitice,
adevarate opere de arta in opinia profesorului Ionita, printre acestea numarându-se cele
de la Vatican, Athos si Sinai.
Dat fiind faptul ca scrierea glagolitica a fost folosita in exclusivitate doar pentru textele si
mesajele cu caracter religios, piatra descoperita pe Valea Bistritei ar putea reprezenta fie
un monument funerar al vreunui conducator, fie un altar de inchinaciune al crestinilor
timpurii de pe meleagurile noastre.
„Facem in continuare cercetari in zona si mai ales ne straduim sa descifram textul sapat
in piatra, fiindca descifrarea acestor grupuri de litere ce contin un mesaj evident, ar putea
elucida aspecte inedite cu privire la istoria veche a României”, a spus Dumitru Ionita.
Monumentul, dinamitat de cautatorii de comori
Vestigiul cu inscriptii glagolitice, datând dupa primele estimari ale profesorului Ionita cel
putin din secolele IX-X, nu a scapat insa manifestarilor barbare ale oamenilor timpurilor
noastre. Dupa ce au aflat de descoperire, câtiva localnici au dinamitat pur si simplu blocul
de piatra, in speranta ca sub ea vor gasi ingropate comori.
Nu au gasit nimic, insa au reusit sa distruga partial piatra inscriptionata, dislocând-o si
spargând-o in trei blocuri distincte. Din nefericire, autoritatile nu au luat nicio masura vis
a vis de actul de barbarie comis. Din fericire, insa, inscriptiile misterioase s-au pastrat in
marea lor majoritate si asteapta sa fie descifrate.
Secretele Muntelui Ceahlau: acolo se afla un ansamblu subteran si o Sala a
Proiectiilor! Holograma, unica pe Planeta, a unei piramide regulate ce se
proiecteaza deasupra Masivului Ceahlau, anual, semnalizeaza ca se afla un
tezaur exceptional in interiorul muntelui!
Secretele Muntelui Ceahlau: acolo se afla un ansamblu subteran si o Sala a Proiectiilor !
Holograma, unica pe Planeta, a unei piramide regulate ce se proiecteaza deasupra
Muntelui Ceahlau, anual, semnalizeaza ca se afla un tezaur exceptional in interiorul
muntelui !
Masivul Ceahlau reprezinta o alta sursa de mister ce ne alimenteaza pe noi cautatorii de
comori magnifice, insa dincolo de partea mistica a acestor locuri, se pare ca, intr-adevar,
acest masiv ar ascunde un tezaur informational, identic cu cel de sub Masivul Bucegi,
descoperit in August 2003 de catre echipele romano-americane.
Astfel, la incepulul lunii august, dimineata, la rasaritul soarelui umbrele varfurilor Toaca si
Piatra Ciobanului formeaza o holograma naturala imensa de forma unei piramide.
Fenomenul a fost numit umbra piramidei. Cu o inalime de 1.900 m varful Toaca este el
insusi o prezenta spectaculoasa.
Are aspectul unei piramide cu baza patrata, figura considerata a se forma extrem de rar
in mod natural. In urma masuratorilor, specialistii au dezvaluit ca laturile bazei masoara
exact dublul lungimii piramidei lui Keops din Egipt, iar unghiul pantelor este cu doar 10
grade mai mare decat cel al binecunoscutei piramide.
Citam un articol de pe site-ul mesagerulneamt.ro[1] intitulat „Misterele Ceahlaului:
piramida holografica si Calea Sacra”:
„Începutul lunii august aduce în fiecare an grupuri de turişti care urcă pe muntele
Ceahlău cu un scop precis, să asiste la un fenomen unic în lume, care pentru
cunoscători, face România mai interesantă dintr-un anumit punct de vedere decît
Stonehenge sau chiar piramidele egiptene. Vorbim tot despre o piramidă. Mai exact,
holograma uneia. Sună a film ştiinţifico-fantastic, dar trebuie să ştiţi că această
hologramă poate fi văzută doar în primele zile ale lunii august în masivul Ceahlău. Şi
nu de oriunde.
Acolo, la răsărit, stîncile formează nişte umbre care, cu ajutorul norilor de ceaţă,
formeaza imaginea 3D a unei piramide perfecte. Nu este singurul mister al acestui
munte, intrat în mentalul colectiv, deloc întîmplător, drept “muntele sfînt al
românilor”. Mai mult, părintele Ioanichie Bălan considera că, după Muntele Athos,
Ceahlăul este al doilea munte sfînt al creştinătăţii ortodoxe, fapt dovedit de
susţinută activitate monahală desfăşurată pe acest munte cu cea mai bogată
toponimie creştin ortodoxă din România. Toate acestea arată că aici a avut loc un
transfer de sacralitate de la dacii zamolxieni la cei creştini ortodocşi, ceea ce
impune celor ce îl vizitează un respect cuvenit atîtor milenii de sacralitate.
Vîrful Toaca , modelul piramidei lui Keops?
Tratamentul care va vindeca varicele în cel mai scurt timp. Metodă ușoară
Sponsorizat de
Doi cercetători români, soţii Şicleanu, au făcut tot felul de cercetări interdisciplinare
şi au ajuns la o concluzie surprinzătoare: piramidele egiptene au aceleaşi
caracteristici şi principii constructive ca şi vîrful Toaca, care nu este decît o
piramidă construită cam cu 10.000 de ani înainte de cele egiptene! Geometric,
vîrful este constituit la partea inferioară dintr-un trunchi de piramidă continuat cu
un vîrf piramidal teşit. Primul semn de întrebare l-a ridicat baza absolut pătrată a
trunchiului de piramidă, cu latura de 296 de metri, înălţimea totală a acestei forme
de relief fiind astăzi de 107 metri. În al doilea rînd, este aproape imposibil ca două
creste să se intersecteze, în mod natural, la exact 90 de grade. Şi nu în ultimul rînd,
unghiul pantei de pe partea de Nord a vîrfului (mai ferită de eroziune decît celelalte)
este de 52 de grade, acelaşi ca şi la faimoasa piramida a lui Keops. Plecînd de la
acest unghi, s-a făcut reconstituirea piramidei, aşa cum arăta ea iniţial.
Similitudinile cu piramida lui Keops sînt tulburătoare: construcţia egipteană are una
din feţe aproape perpendiculară pe direcţia Nord, iar faţa similară a vîrfului Toaca
se abate cu doar 13 grade de la aceeaşi direcţie, raportul între lungimea laturii şi
înalţime, folosit de arhitecţii egipteni, are aceeaşi valoare cu cea în care se
încadrează şi piramida reconstituită pe Toaca. Practic, vîrful Toaca, reprezintă o
piramidă cu baza pătrată, formă de extremă raritate în natură, cu latura avînd
lungimea dublă faţă de piramida lui Keops şi cu unghiul pantei vestice cu doar 1°
diferenţă comparativ cu aceaşi piramidă. “Piramida lui Keops se înscrie perfect într-
o reconstituire a piramidei iniţiale de pe Toaca. Egiptenii au construit mai întîi
piramida în trepte, apoi aşa-numitele piramide strîmbe, apoi pe cele drepte. Toate
cele trei modele se regăsesc pe Toaca. Modelul piramidei ar fi putut circula similar
cu motivul spiralei de pe obiectele de ceramică, acesta, potrivit unor cercetători,
pornind din zona dunăreană, a trecut în Creta şi după 3000 de ani a ajuns în Egipt”,
spune Ioan Şicleanu. Numele vechi al Ceahlăului, Pion, este la fel de interesant ca
etimologie. Locuitorii de la poalele muntelui îl pronunţă Pion sau Peon. Utilizînd
semnificaţia din egipteana veche a cuvintelor: piâ- casa (vezi G. Rachet, 1970) şi
onâ-coloana (Biblia, Iesirea, 1, 11), Pion ar putea însemna Casa Coloanei, adică
exact ce par să reprezinte complexul Toaca (casa) – Panaghia (coloana).
Holograma şi Calea Sacră Un alt argument şi poate cel mai important, dar de
data aceasta ţinînd într-o oarecare măsură de miracol, constă în faptul că în prima
decadă a lunii august, la răsăritul Soarelui, umbra vîrfului piramidal Toaca,
combinată cu umbra vîrfului Piatra Ciobanului, formează, timp de peste 80 de
minute, o hologramă naturală cu aspect de piramidă perfectă. Prin unicitate şi
măreţie, fenomenul constituie, fără îndoială, din cele mai vechi timpuri, o autentică
hierofanie şi, după opinia noastră, constituie principalul motiv pentru desfăşurarea,
în timpul apariţiei sale, în prima decadă a lunii august, a Sărbătorii Muntelui, o
sărbătoare uraniană, cu o vechime posibilă mai mare de 5.000 de ani (peste care s-a
suprapus o sărbătoare creştină. Doar doi munţi din România au sărbătoarea lor,
Ceahlău şi Găina. Ziua Muntelui, organizată în fiecare an pe 6 august în Ceahlău,
are o semnificaţie ce se pierde în negura timpurilor şi a ajuns fie confundată cu
“Schimbarea la faţă”, sărbătorită de ortodocşi la aceeaşi dată. Oamenii pleacă de cu
noapte, pentru a ajunge în vîrf dimineaţa, cînd răsare soarele. Înainte de apariţia
piramidei hologramă, un alt fenomen optic se produce în Ceahlău, poate chiar mai
important decît ea. Este de mai scurtă durată şi constă în apariţia spre vest, pentru
cîteva minute, a mirificei Căi a Cerului. Datorită jocului de lumini şi umbre din
primele minute ale răsăritului, umbra vîrfului se proiectează pe cer pierzîndu-se în
adîncimile acestuia, astfel încît pare că între cer şi pămînt s-a deschis un imens şi
nesfîrşit drum întunecat mărginit în stînga de un parapet luminos. Este sigur că
această sublimă cale celestă a fost observată de oamenii muntelui, în special de
sacerdoţi din cele mai vechi timpuri.”
Salasul zeilor
comparat cu Muntele Athos Geograful antic grec, Strabon, povestea in scrierile sale
despre muntele sfânt Kogaion, unde traia marele preot Zamolxis, devenit, mai apoi, zeu
suprem al dacilor locuitori pe acele meleaguri.Legenda spune ca Dochia, fiica lui Decebal,
a ales drept loc de refugiu din calea romanilor acelasi Ceahlau al zeului Zamolxis.
impresurata de ostile imparatului Traian, ea s-a rugat divinitatii si s-a prefacut in stana de
piatra. Stânca Dochiei strajuieste si astazi masivul, fiind considerata de unii cercetatori ca
fiind o creatie a mâinii omenesti, asemeni Sfinxului. Martial povesteste despre „muntele
cel faimos din tara hyperboreenilor (identificati a fi stramosii nostri daci –n.r.) unde zeii
olimpici se legasera cu juramânt in fata altarului cel mare sa lupte contra gigantilor”. La
spusele grecului se adauga o legenda care circula si azi printre localnicii de la poalele
Ceahlaului si care istoriseste ca plaiurile acestuia au fost locuite cândva „de un neam de
uriasi, grozav de inalti si de tari, care au fost in cele din urma infrânti de urgia cereasca”.
Cercetarile arata ca, poate deloc intâmplator, aici s-a facut reala tranzitie intre religia
pagâna si crestinismul de la noi, pe Ceahlau fiind ridicate unele din primele altare
crestine din tara noastra. Astazi, prin numarul impresionant de biserici si de manastiri
inaltate pe cuprinsul lui, Ceahlaul este considerat drept al doilea munte sfânt al
crestinatatii ortodoxe, dupa Athos. si poate ca acest lucru nu a fost deloc intâmplator.
Poate ca primii crestini din tara noastra s-au conformat unei porunci biblice in care li se
spunea sa ridice, pe Ceahlaul considerat sfânt, locuri de inchinare catre Dumnezeu.
Fiindca in Biblie, Dumnezeu i s-a aratat lui Ghedeon si i-a spus sa ridice altarul Sau pe
stâncile muntelui, in locul altarului lui Baal si-al stâlpului acestuia de inchinaciune
(Judecatori -6, 25). Astazi, pe Ceahlaul zilelor noastre, una din frumusetile naturale
admirata cu prisosinta de turisti este locul numit Altarul lui Ghedeon, sau Piatra Lata a lui
Ghedeon. Iar numele strabun al Ceahlaului este Pion, sau Peon, cuvânt care provine din
greaca veche si care, in traducere, inseamna „casa stâlpului” –cu referire la stâlpii de tip
obelisc, pe care anticii ii ridicau ca locuri de inchinare la zei. Holograme ciudate si
aparitii luminoase inexplicabile Ceahlaul nu se ridica, nici pe departe, la altitudinea
altor piscuri muntoase din România sau din tarile vecine. Cu toate acestea, in mod
paradoxal, el este singurul masiv care poate fi vazut de la sute de kilometri departare. in
anumite conditii atmosferice si de luminozitate solara, piscurile Ceahlaului se zaresc cu o
deosebita claritate de pe tarmul Marii Negre si de pe malurile Nistrului. Gheorghe Asachi
scria despre acest fenomen inca din anul 1859: „Corabierul de pe Marea Neagra vede
piscul cel inalt al acestui munte, de la Capul Mangaliei si pâna la Cetatea Alba. Locuitorul
de pe tarmul Nistrului vede soarele apunând dupa masa acestui munte, iar pastorul
nomad, dupa ce si-a iernat turmele sale pe câmpiile Bugeacului, se intoarce catre casa
având in vedere vârful Pionului, sau Ceahlaului”. Acesta nu este, insa, singurul lucru
uimitor care se leaga de existenta masivului muntos. Pe Ceahlau se petrec an de an, cu
regularitate, doua fenomene optice inexplixabile. in prima decada a lunii august, sub
lumina rasaritului de soare, umbrele vârfurilor Toaca si Piatra Ciobanului formeaza, timp
de peste o ora si jumatate, o holograma naturala imensa, având forma unei piramide
perfecte. Din acest motiv, fenomenul a fost denumit Umbra Piramidei. Tot in aceeasi
perioada a anului si tot la rasaritul soarelui, deasupra vârfului Toaca se produce un
fenomen optic care dureaza doar câteva minute si pe care localnicii l-au numit, inca din
vechime, Calea Cerului. Practic, deasupra muntelui se formeaza un stâlp de o
luminozitate intensa si stranie, care se pierde in imensitatea cerului si care este marginit
pe laturi de doua benzi intunecate. Unii cercetatori ai respectivelor fenomene sunt de
parere ca acestea se datoreaza faptului ca prin Ceahlau, respectiv prin vârful Toaca, trece
una din axele energetice ale globului pamântesc. Varful Toaca, o piramida cu baza
patrata La aceasta teorie trebuie adaugat ca vârful Toaca reprezinta el insusi un mister.
Acesta are aspectul unei piramide cu baza patrata, figura considerata a se forma extrem
de rar in mod natural. Masuratorile efectuate de specialisti au aratat ca laturile bazei au
exact dublul lungimii piramidei lui Keops, din Egipt, iar unghiul pantelor este cu doar 10
grade mai mare decât cel al aceleiasi piramide. Acest lucru ar fi putut fi catalogat doar ca
o simpla si intâmplatoare coincidenta, daca la numai 30 de kilometri distanta de Ceahlau
nu ar fi fost descoperita celebra cultura Cucuteni, datând din perioada anilor 4.800
inainte de Hristos. Printre vestigiile scoase la iveala s-au gasit nenumarate obiecte din
ceramica, ce aveau imprimate proiectii in plan ale unor piramide cu baza patrata si cu
diagonalele perfect trasate. in zilele noastre, localnicii din zona Ceahlaului sunt, frecvent,
martori ai unor fenomene inexplicabile cu care, deja, s-au obisnuit. Tit Tihon este renumit
profesor de matematica in Roman si autor al unor carti de specialitate, deci o persoana a
carui credibilitate poate fi pusa greu la indoiala. Originar din Bicaz, localitate aflata la
poalele masivului Ceahlau, el se afla in vizita la parinti si a fost martorul unei aparitii
luminoase pe cer, chiar in noaptea revelionului acestui an. Profesorul Tihon a surprins
fenomenul cu ajutorul unui telefon mobil dotat cu camera foto, insa imaginea de o
calitate extrem de slaba nu le-a permis specialistilor, ulterior, sa stabileasca daca este
vorba de un obiect neidentificat aflat in zbor sau de o simpla reflexie optica. Alti localnici
declara, cu mâna pe inima, ca vad deseori fâsii de lumina strabatând padurile Ceahlaului.
Calugarii de la Schitul Durau fac afirmatii asemanatoare, sustinând ca vad, in miez de
noapte, când se duc la rugaciune, ploi de luminite albastre pogorându-se deasupra
piscurilor muntelui. Ei spun ca acest lucru este harul lui Dumnezeu, care ii indeamna la
credinta pe monahii tuturor manastirilor ce impânzesc masivul Ceahlau. Zona
Ceahlaului, vizitata de extraterestri In vara acestui an, la Trifesti, localitate aflata in
zona in care poalele Ceahlaului se pierd pe coame de dealuri, au aparut peste noapte nu
mai putin de cinci cercuri perfect trasate pe islaz, sub forma unor inele, fiecare având, cu
o regularitate uimitoare, diametrul de 20 de metri si grosimea de 50 de centimetri.
Incredintati ca satul lor fusese vizitat de OZN-uri, oamenii locului si-au facut cruce, apoi
au chemat autoritatile si specialistii in domeniu. La fata locului au venit reprezentanti ai
Agentiei pentru Protectia Mediului si ai organizatiei “Romanian UFO Network”. Acestia au
luat probe ale solului ars, au facut masuratori, analize si fotografii, insa nu au reusit sa
dea o explicatie plauzibila fenomenului. Faptul a fost catalogat ca inexplicabil, la fel cum
au fost, sunt si inca vor fi catalogate toate celelalte fenomene care fac din Ceahlau si din
imprejurimile sale un veritabil tarâm al misterelor de nepatruns.”
Doua persoane sustin ca au intrat sub Masivul Ceahlau!!!
Profesorul Constantin Bursuc afirmă că a pătruns într-o vastă reţea de galerii
subterane artificiale. „Există o reţea de tunele fizice, reale, sub toată România. Eu
am cartat, prin măsurători la faţa locului, doar unele dintre aceste căi de
comunicaţie subterane, care se află la 4-5 km adâncime sub pământ,” afirmă
profesorul Constantin Bursuc. Deocamdată domnia sa nu poate spune cu precizie
cine şi cu ce scop a făcut aceste construcţii misterioase, dar continuă cercetările,
urmând a face publice rezultatele obţinute. Susţine însă că în realizarea acestora
sunt implicate inteligenţe din alte lumi din Univers sau din alte dimensiuni spaţio-
temporale. Profesorul relatează: „Am fost contactat de anumite entităţi subtile din
Univers care mi-au comunicat că trebuie să facem un sistem de semnalizare pentru
aterizarea navelor extraterestre de mare capacitate, să-i zicem un fel de aeroport
aerospaţial. Pentru a îndeplini acest lucru, mi s-a permis să pot face decorporalizări
şi salturi în spaţiu şi timp. Am început investigaţiile în urmă cu trei ani, timp în care
am fost însoţit de două entităţi terestre care au contact permanent cu civilizaţiile
extraterestre”. Nu putem publica momentan detaliile tehnicilor de dedublare, nici
informaţii despre entităţile respective sau despre locaţiile exacte unde se desfăşoară
cercetările. Printre preocupările profesorului şi ale entităţilor care îl ghidează se
află şi localizarea reţelei de tuneluri din subsolul României.
Labirintul subteran
Tratamentul care va
vindeca varicele în
cel mai scurt timp.
Metodă ușoară
Arzător de grăsimi!
Unicul mod de a
scăpa de grăsimea
de pe burtă și talie.
CLIC
Scapă de
MONTURI! Metodă
nouă! Fără operație!
DUREREA va înceta
Tratamentul care va
vindeca varicele în
cel mai scurt timp.
Metodă ușoară
Albirea dinților în
condiții casnice! Un
zâmbet de milioane
într-o singură zi!
Romanii au aflat
cum pot opri
contorul electric!
Tot ce trebuie sa
faci, e sa...
Am tratat montul
într-o zi! 4 pași
simpli pentru a
scăpa de el
PERMANENT!
Cum elimini cutele
de grăsime? 12 kg
jos în 9 zile dacă bei
Sponsorizat de
„Am început cercetările din Suceava, unde se află o poartă de intrare spre aceste
construcţii. Trebuie să vă spun că există, la 5km sub pământ, un «Centru spiritual»,
în care am avut acces numai în urma unei comenzi speciale, transmisă de entităţile
care m-au însoţit,” a precizat dl Bursuc. Apoi, a descris o sală imensă, luminoasă, cu
pereţii din bazalt lustruit, luminescenţi şi cu un soare mare, de aur, pe peretele
dinspre răsărit.
Profesorul susţine că a intrat efectiv (nu prin dedublare) într-un tunel din Ceahlău,
însoţit fiind până la intrare de prof. Traian Stănciulescu, director tehnic la Institutul
de Inventică, filiala Iaşi. Tunelul respectiv era în pantă, avea cam 10m lăţime şi 15m
înălţime, cu boltă, iar în el gravitaţia se anula parţial, astfel că deplasarea în interior
se făcea în salturi.
Acest fenomen, pe care nu îl poate explica deplin, i-a permis să parcurgă distanţe
destul de mari într-un timp scurt prin aceste labirinturi subterane. Conform hărţilor
profesorului, un asemenea tunel misterios, aflat la o adâncime de 1.500 m sub
pământ, leagă Munţii Retezat (Sargesia) de Bucegi (Buşteni), Ceahlău (Sucidava) şi
Satu Mare. În vara anului 2007, dl profesor Bursuc a efectuat cercetări în Masivul
Godeanu, la vest de Mânăstirea Tismana, unde a găsit alte construcţii
subpământene.
Există mai multe afirmaţii privitoare la existenţa unor enigmatice construcţii în
adâncurile pământului României, unele dintre ele fiind cunoscute şi păzite cu
străşnicie chiar de autorităţi. Modul în care au fost realizate din punct de vedere
tehnic aceste tuneluri este o enigmă. În ceea ce priveşte destinaţia lor, cea mai
plauzibilă ipoteză este că ele fac parte din reţeaua de tuneluri care există pe
întreaga planetă şi care fac legătura cu lumea misterioasă a Shambalei.
Profesorul ieşean Constantin Bursuc este posesorul unor inedite brevete de
invenţie, printre care menţionăm motorul reactiv cu plasmă turbionară
folosit cu succes în construcţia rachetelor. El este şi autorul volumului
„Construiţi-vă cu mijloace proprii un OZN”, apărut la editura Miracol”
Grotele din Ceahlău, singurele căi de intrare în subteran!
Grotele din Ceahlău, singurele căi de intrare în subteran Misterioasa poveste a
profesorului Bursuc nu îşi găseşte corespondent în realitate, cei care cunoscut muntele
Ceahlău neavând cunoştinţă despre astfel de tuneluri subterane. Singurele formaţiuni
care duc în subsolul masivului sunt cele câteva grote adânci de câteva zeci de metri.
Daca ei nu au cunostinte, nu inseamna ca nu exista!
„O astfel de grotă, sau avenă cum sunt denumite în speologie, este în zona cabanei
Dochia, mai precis la Detunate. Coborârea se face pe o cădere în gol de circa 40 de metri,
asigurat în corzi de susţinere. Urmează apoi un culoar descendent de circa 20 de metri,
după care se ajunge într-o sală foarte îngustă care adăposteşte un pilon de gheaţă. Acolo
este vorba de un gheţar activ. În total sunt circa 96 de metri de coborâre, iar o ieşire
foarte îngustă te scoate între Detunate”, spune Raul Papalicef, şeful Salvamont Neamţ.
Acesta mai spune că alte căi de a pătrunde în subteranul muntelui sunt prin intrarea de
pe Ocolaşul Mare, unde există un aven de circa 40 de metri cunoscut sub numele popular
„Grota lui Savu”, sau grota din Piciorul Şchiop , unde coborârea se face pe două ramuri
fără ieşire, lungi de 25 de metri.