1

Demersuri de educaţie sanitară profilactică în scopul prevenirii şi reducerii numărului

de accidente rutiere, (posibil) determinate de automedicaţia cu produse eliberate fără

prescripţie medicală (OTC-uri)

Autor:Dr. Aurelian Anghelescu, Şef Lucrări UMF Carol Davila, Bucureşti, Spitalul Clinic Bagdasar-Arseni, medic primar neurolog, doctor în ştiinţe medicale Adresa pentru corespondenţă: aurelian_anghelescu@yahoo.co.uk

RezumatAccidentele rutiere reprezintă principalul factor etiologic al politraumatismelor,care afectează toate categoriile de vârstă. Articolul se focalizează asupra demersului continuu de educaţia sanitară profilactică, subliniază rolul jucat de către medicii de familie şi respectiv specialişti, în prevenirea şi reducerea numărului de accidente rutiere având ca factori precipitanţi – posibili – automedicaţia şi reacţiile adverse ale produselor medicamentoase eliberate fără prescripţie medicală (OTC-uri), impactul negativ asupra performanţelor neuro-psihocognitive necesare conducerii în siguranţă a autovehiculelor. Sunt abordate o serie de preparate OTC uzuale, indicate pentru combaterea simptomelor din infecţiile acute ale căilor respiratorii superioare, combaterea tulburărilor gastrointestinale, în dismenoree,insomnie,akinetoze, sindroame febrile.Prin demersurile permanente în domeniul educaţiei sanitare profilactice,întreprinse de către medicii de familie şi specialişti, aceştia îşi pot aduce o contribuţie importantă la prevenirea şi reducerea numărului accidentelor rutiere, obiectiv prioritar pentru organizaţile mondiale OMS şi ONU, instituţii care au proclamat decada 2011-2020 drept „Deceniul mondial al siguranţei rutiere".

Cuvinte cheie: Accidente rutiere grave, mass-media, educaţie sanitară, automedicaţie, produse medicamentoase eliberate fără prescripţie medicală (”over the counter” OTC-uri), reacţii adverse, performanţe neuro-psihocognitive, Denumire Comună Internaţională (DCI), medic de familie

Educaţia preventivă pentru sănătate reprezintă un obiectiv major al activităţii medicilor de familie şi

specialişti. Prin demersurile permanente în acest domeniu, întregul personal medical îşi poate aduce o contribuţie

importantă la prevenirea şi reducerea numărului de evenimente rutiere grave (posibil urmate de sechele neuro-

psihocognitive grave, sever invalidante).

Accidentul rutier defineşte orice eveniment în care este implicat cel puţin un vehicul în mişcare, produs

pe un drum deschis circulaţiei publice,din care a rezultat decesul ori rănirea unor persoane,avarierea unui

vehicul,alte pagube materiale. Accidentul de circulaţie poate fi soldat cu victime,când una sau mai multe

persoane au decedat sau au fost rănite sau urmat de pagube materiale,când unul sau mai multe vehicule implicate

au fost avariate prin tamponări.

Accidentele rutiere reprezintă principalul factor etiologic al politraumatismelor, care afectează toate

categoriile de vârstă şi care deseori sunt urmate de sechele neuromotorii şi psiho-cognitive sever invalidante, ori

deces. Populaţia cu vârste cuprinse între 20 şi 40 ani este mai frecvent afectată, în postura de şoferi sau ocupanţi

ai autovehiculelor, iar bătrânii şi copii sunt în general accidentaţi ca pietoni. Principala cauza de deces în rândul

copiilor şi a tinerilor (între 5 şi 29 de ani) o reprezintă accidentele rutiere.

2

Potrivit unui amplu raport, întocmit de Organizatia Mondială a Sanatatii (OMS), aproximativ 1,3

milioane de oameni mor anual în lume (peste 3.000 de decese zilnic), ca urmare a accidentelor de circulaţie.

Circa 90% dintre aceste accidente rutiere mortale au loc în ţări în curs de dezvoltare,iar patru cincimi dintre cei

ucişi în asemenea circumstanţe sunt persoane care nu se aflau în maşini (1-4). Aproximativ 50 de milioane de

oameni sunt răniţi anual în urma acestor accidente,iar mulţi dintre aceştia rămân cu infirmităţi permanente.

Studierea unor date statistice privind siguranţa rutieră în 178 de ţări,a determinat ca Adunarea Generală a

Naţiunilor Unite (ONU) să proclame decada 2011-2020 drept "Deceniul mondial al siguranţei rutiere" (5). În

acest context, îmbunătăţirea siguranţei rutiere a devenit o prioritate pentru ONU. Şefilor de Stat li s-a

recomandat să abordeze problema accidentelor rutiere ca şi cum ar fi vorba despre o epidemie cu mortalitate

ridicată. Programul de măsuri care urmează a fi adoptat,vizează ca numărul deceselor determinate de accidente

rutiere să scadă cu 50% - echivalentul a peste cinci milioane de vieţi salvate.

În România (cu un total de 4.611.362 vehicule înmatriculate în 2008), au fost înregistrate aproape 126

de decese (anual) la un milion de locuitori, în urma accidentelor rutiere – potrivit datelor OMS,Eurostat şi Banca

Mondială (6,7). Concret,în anul 2009 au murit 8 oameni în fiecare zi; pe o hartă a "drumurilor morţii",cele mai

multe evenimente rutiere s-au produs în judeţele Bacău,Buzău,Hunedoara,Covasna,Suceava,Maramureş,Sălaj -

potrivit raportului Poliţiei Rutiere(8-10).

În 2010 Uniunea Europeană a stabilit ca obiectiv reducerea accidentelor rutiere mortale cu 50% faţă de

numărul celor din 2001. In conformitate cu acest obiectiv,numărul accidentelor mortale în perioada 2001-2009 în

toată Uniunea Europeană a avut o evoluţie favorabila; singurele ţări europene în care numărul accidentelor

mortale a crescut au fost Malta (creştere cu +31%) şi România (cu o creştere cu +14%, corespunzând unui număr

total de 10.213 accidente grave, soldate cu 2.797 de morţi şi 9.096 de răniţi grav) (11-12). Bilanţul anului 2010 a

fost ceva mai bun,dar cifrele sunt cutremurătoare … 2.363 de oameni au murit, 8.477 au fost grav răniţi în urma

celor 9.213 de accidente grave(12).

În acest context,la acţiunile concertate la nivel naţional (implicarea factorilor politici, legislativi,

economici şi educaţionali) se înscrie plenar activitatea personalului medical, care prin demersul continuu de

educaţie sanitară profilactică îşi aduce aportul la dezideratele ONU si OMS – prevenirea şi reducerea numărului

accidentelor rutiere.

Conducerea unui autovehicul reprezintă o activitate cotidiană complexă, de procesare neuro-

psihomotorie dinamică a informaţiilor din trafic,deoarece informaţiile de pe şosea (semnele,semnalele şi

marcajele rutiere, poziţia şi distanţa faţă de alte vehicule,de trotuar,de pietoni) trebuie să fie recepţionate şi

prelucrate foarte rapid, în timp real.

3

Este unanim acceptat faptul că accidentele rutiere pot fi cauzate de factori umani,factorii de mediu şi

starea tehnică a vehiculelor. Exista numeroşi factori precipitanţi ai evenimentelor rutiere ce ţin atât de statusul

individului implicat cât şi de condiţiile de trafic în care acesta evoluează. În peste 90% dintre cazuri, factorul

uman este responsabil de producerea accidentelor (în 60% dintre cazuri fiind incriminaţi şoferii). Paramentrii

biologici asociaţi procesului de îmbătrânire (fiziologică ori patologică), statusul medical (co-morbidităţile),

administrarea unor medicamente (cu reţetă ori fără prescripţie medicală – automedicaţie), utilizarea combinată a

anumitor produse medicamentoase (cu diverse şi multiple denumiri comerciale) cresc riscul unor accidente auto.

O tendinţă observată atât pe plan mondial cât şi la noi în ţară (ca urmare a lipsei de educaţie sanitară,a

pauperizării populaţiei,precum şi a atitudinii nedeontologice a unor farmacişti de a se substitui medicului) o

reprezintă tendinţa la automedicaţie,prin utilizarea unor medicamente achiziţionate fără prescripţie medicală

(termenul consacrat de medicaţie ”over-the-counter” – abrevierea OTC fiind preluată şi în prezenta lucrare).

De multe ori pacienţii care utilizează automedicaţia nu sunt conştienţi de impactul potenţial pe care

aceste medicamente îl pot avea asupra capacităţii lor de a conduce vehicule în condiţii de siguranţă. În absenţa

unor informaţii şi avertismente afişate lizibil pe ambalajul sau prospectul OTC (referitor la somnolenţă şi alte

reacţii adverse de natura neuro-psihomotorie), mulţi oameni presupun că un medicament disponibil „la liber” pe

piaţa farmaceutică, este complet lipsit de riscuri, putând fi utilizat în condiţii de siguranţă la volan.

Multe dintre medicamentele OTC utilizate pe scară largă în rândul populaţiei pot avea efecte nocive

(simptomatice sau chiar la intensităţi subclinice) asupra abilităţilor de conducere a autovehiculelor.

Multe dintre produsele OTC disponibile sunt utilizate în tratarea simptomatică a virozelor respiratorii (a

„răceliilor” cu febră,tuse,nas înfundat),a alergilor sezoniere,a akinetozelor (greaţa şi starea de „rău” survenite în

timpul călătoriei cu maşina,vaporul),a durerilor somatice (cu caracter acut – nociceptiv sau cronic – neuropat) ori

a celor viscerale (tulburări gastrointestinale,colici) conţin substanţe care pot avea un impact semnificativ asupra

performanţei de conducător auto. Multe medicamente vândute OTC pot să asocieze sinergic mai multe categorii

de produse chimice (un antihistaminic,un decongestionant,un antalgic), asociere menită să potenţeze efectele

terapeutice, dar existând riscul augmentării efectelor secundare). Efectele adverse pot să apară la scurt timp după

ingestie,putând persista câteva ore de la ultima administrare,uneori până în ziua următoare când unele persoane

relatează o stare de oboseală,somnolenţă sau de "mahmureală".

Cercetări efectuate în simulatoare auto au evidenţiat faptul că reacţiile secundare administării în doze

terapeutice ale unor medicamente eliberate în maniera OTC pot genera perturbări senzori-motorii şi ale

performanţelor necesare conducerii auto, similar etanolului în concentraţii peste limita legală (13). Medicamentele

4

OTC care afectează performanţele şoferului (având potenţial de a provoca sedare şi somnolenţă) sunt prezentate

succint în cele ce urmează.

1. Preparatele OTC indicate pentru combaterea simptomelor din infecţiile acute ale căilor respiratorii

superioare (IACRS - răceală şi gripă)

Anotimpul rece combină condiţiile meto nefavorabile,cu posibilitatea administrării medicaţiei simptomatice

pentru combaterea IACRS. Pe piaţa farmaceutică există o mare varietate de preparate OTC indicate pentru tuse

şi răceală,ce conţin multe ingrediente active cu efecte decongestionant,expectorant,antitusiv,antihistaminic şi

chiar alcool,toate având ca efecte secundare somnolenţă,vedere înceţoşată şi stare confuzivă,care amplifică riscul

accidentelor rutiere.

Consumatorii trebuie avertizaţi să folosească cu prudenţă aceste preparate medicamentoase generice, atunci când

conduc,folosesc utilaje sau agregate în mişcare sau desfăşoară alte activităţi potenţial periculoase. De asemenea

trebuie avertizaţi de riscul cumulării reacţiilor adverse,atunci când se asociază cu alte medicamente care provoca

somnolenţă sau ameţeală.

Dextrometorfanul (Humex,Robitussin,NyQuil,Dimetapp,Vicks,Coricidin,Delsym)(14-16) este un antitusiv non-

opioid, care se găseşte în preparate OTC. La dozele recomandate de medicul de familie el determină foarte

puţine efecte adverse asupra sistemului nervos central (SNC) (uşoară ameţeală şi somnolenţă). Pacienţii trebuie

să fie avertizaţi asupra unor efecte secundare,în condiţii de supradozare (euforice, posibil psihedelice sau

halucinogene), care pot afecta potenţialul de conducere auto. Asocierea consumului de alcool ori a altor categorii

de medicamente (antihistaminice,psihotrope,etc) amplifică efectele nocive ale dextrometorfanului asupra SNC.

Din categoria produselor medicamentoase care se pot elibera în farmacii sau drogherii fără prescripţie medicală

face parte şi Bioflu (capsule antitusive conţinând paracetamol,pseudoefedrină,dextrometorfan,clorfeniramină).

Dintre reacţiile sale adverse (periculoase pentru conducătorul auto) se menţioneză ameţeli,stare de confuzie,

anxietate, tremor,somnolenţă,greaţă,vărsături,variaţii tensionale.

1.2. Antihistaminice utilizate în alergii, precum şi în infecţiile acute (virale) ale căilor respiratorii superioare

(IACRS)

Aproximativ 1 din 4 europeni şi respectiv 40 de milioane de americani suferă de alergii(17). Dintre pacienţii cu

rinită alergică, doar aproximativ 20% solicită asistenţă medicală calificată şi prescripţie pentru medicamente

antihistaminice, în timp ce o valoare estimată la 47% din persoanele alergice îşi administrează medicaţie

procurată fără prescripţie medicală (OTC) (17).

5

In lume există peste 60 de produse medicamentoase de tip antihistaminic,disponibile pentru administrare

orală,multe dintre ele eliberate OTC, fiind indicate în tratamentul rinitei alergice,simptomelor respiratorii din

răceală şi gripă,akinetoze (răul de mişcare,greaţă, vertij),anxietate şi insomnie(18).

Loratadina (Claritin)(19-20) şi cetirizina (Zyrtec, Reactin)(21-22) sunt antihistaminice triciclice non-sedative, care

acţionează ca (invers-revers) agonişti racemici selectivi asupra receptorilor histaminici periferici H1(23), fiind

disponibile ca OTC din 2002 (loratadina) şi respectiv din 2008 (cetirizina). Restul produselor antihistaminice

antialergice eliberate fără prescripţie medicală conţin antihistaminice din prima generaţie, denumite în mod

obişnuit antihistaminice sedative (tabelul I).

Tabelul I Antihistaminice cu efect sedativ (DCI şi denumiri comerciale) (24)

bromfeniramina (Dimetapp);

dexbromfeniramina (Drixoral);

clorfeniramina (Chlor-Trimeton, Sudafed Cold & Allergy);

clemastina (Tavist);

ciproheptadina (Periactin);

doxilamina (Tylenol,Nyquil);

fenindamina (Nolahist);

pirilamina (Codal DM);

triprolidina (Actifed)

Din cauza efectelor adverse importante (risc crescut asupra siguranţei şi a performanţelor de conducere auto) ale

acestor antihistaminice de primă generaţie (conţinute în diverse produse comerciale generice,utilizate pe scară

largă), medicul de familie trebuie să depună o activitate considerabilă de educaţie sanitară,cu privire la riscul

(precauţiile) utilizării acestor produse generice de către şoferi.

Antihistaminicele de primă generaţie pot traversa liber bariera hemato-encefalică şi au afinitate faţă de receptorii

H1 centrali. Această lipsă de specificitate este direct corelată cu efecte adverse de tip anticolinergic (uscăciunea

gâtului,gurii,nasului) şi sedarea importantă. Datorita faptului că multe dintre antihistaminicele de prima generaţie

au timpul de înjumătăţire de aproximativ 24 de ore,ele perturbă patternul fiziologic al somnului şi îşi „etalează”

efectele sedative nedorite („mahmureala antihistaminică” de a doua zi,cu oboseală în timpul zilei şi somnolenţă),

inducând deficienţe ale performanţelor conducătorului auto (difenhidramina are un timp de înjumătăţire de 8,5 ±

3,2 ore, efectul fiind prelungit la persoanele în vârstă)(14). Studiile pe subiecţi sănătoşi au demonstrat că

antihistaminicele de primă generaţie, adminstrate în doză terapeutică unică (de exemplu difenhidramină 50 mg),

pot afecta în mod semnificativ performanţele cognitive şi psihomotorii ale şoferului,similar (sau chiar mai sever)

6

influenţei etanolului (determinând efecte clinice similare unei alcoolemii de 1‰)(14,17,25) precum: deprecierea

funcţiilor cognitive şi executive (chiar şi în absenţa stării de somnolenţă), afectarea memoriei, hipoprosexie,

diminuarea vigilenţei,alungirea timpului de reacţie, perturbarea concentrării,a capacităţii de urmărire la distanţă

constantă în condiţii de siguranţă a unui obiect în mişcare, perturbarea capacităţii de a menţine viteza şi poziţia

pe banda de rulare, de a estima timpul.

Antihistaminicele non-sedative (de a doua şi a treia generaţie), precum loratadina (Claritin), cetirizina (Zyrtec,

Reactine,Cetzine), terfenadina (Seldane,Triludan,Teldane – este cardiotoxică)(26), fexofenadina (Allegra,

Telfast, Fastofen,Tilfur,Vifas,Telfexo,Allerfexo)(27) şi levocetirizina (Xyzal, antihistaminic de generaţia a 3-a)(28)

au o afinitate selectivă pentru receptorii periferici H1 şi o capacitate redusă de a traversa bariera hemato-

encefalică; dacă sunt administrate în doze standard, nu produc efecte sedative.

Totuşi la depăşirea dozelor recomandate (pentru fexofenadine 60 mg), există riscul de sedare şi de

afectare a performanţelor conducătorului auto). Doza terapeutică unică de cetirizină (10 mg) alterează timpul de

reacţie şi performanţa de conducere, efect similar consumului de etanol. Cunoscând aceste riscuri,este imperios

necesar ca inclusiv antihistaminicele de generaţia a doua (precum fexofenadina) să fie eliberate exclusiv pe bază

de prescripţie medicală.

Administraţia Federală a Aviaţiei din SUA a autorizat utilizarea de către piloţi, în condiţii de siguranţă, exclusiv

a fexofenadinei şi a loratadinei (în dozele terapeutice recomandate de specialist)(17)

În concluzie toate antihistaminicele pot provoca sedare şi deprecierea obiectivă a abilităţilor de a conduce

autovehiculul în condiţii de siguranţă pe şosea (cel puţin în cazul anumitor persoane,în funcţie de particularităţile

biometabolice particulare).

1.3. Preparate antitusive non-narcotice cum ar fi benzonatat (Benzonatato,Benzononantin,Exangit,

Tessalon,Tessalin,Ventussin)(29,30). Substanţa are proprietăţi anestezice locale, fiind înrudită chimic cu procaina

şi ameliorează tusea simptomatică din IACRS, gripă,pneumonie şi bronşită. Reacţiile adverse care pot afecta

performanţa de conducere auto includ: (frecvent) ameţeli, sedare şi senzaţie de arsură în ochi şi (mai puţin

frecvent) stare confuzivă şi halucinaţii (în caz de supradozare).

Şoferii care au utilizat antitusive non-narcotice au fost predispusi de a fi implicaţi într-un accident rutier de 2,23

ori mai frecvent în comparaţie cu conducătorii auto care nu folosesc această medicaţie(31).

Dat fiind faptul că nu este un produs opioid,benzonatatul nu face obiectul unui abuz toxicologic (aşa cum se

constată în cazul codeinei(32), dextrometorfanului sau a altor alte produse opioide utilizate pentru suprimarea

tusei).

7

2. Antihistaminice utilizate în combaterea tulburărilor gastro-intestinale

Antagoniştii receptorului H2 disponibili sunt comercializaţi ca OTC-uri, fiind utilizaţi pentru combaterea

hiperacidităţii,pirozisului,dispepsiei şi a indigestiei. Aceste medicamente sunt reprezentate de către cimetidină,

ranitidină, famotidină şi nizatidină (Axid)(33)

Datele din literatura de specialitate privind efectele sedative şi alterarea performanţelor neuropsihomotorii după

administrarea de cimetidină sunt controversate. Unele studii au evidenţiat faptul că doze de până la 400 mg de

cimetidină nu au produs efecte semnificative asupra vigilenţei şi nu au perturbat îndeplinirea unor sarcini

psihomotorii şi/sau cognitive complexe,impuse de conducerea autovehiculului. Alte studii (34) subliniză faptul că

doza de 300 mg cimetidină poate determina somnolenţă,ameţeală şi confuzie,efecte secundare comparabile cu

cele induse de administrarea unei doze de 50 mg difenhidramină.

Administrarea famotidinei (20 mg intramuscular) nu este urmată de sedare; în prospectul pentru famotidină se

menţionează posibilitatea apariţiei ameţelii ca efect secundar potenţial,dar nu şi a somnolenţei(35).

Ranitidina nu provoacă sedare ori afectarea funcţiilor psihomotorii şi cognitive la doze de până la 4 ori doza

individuală recomandată. Un pericol real legat de consumul de ranitidină este reprezentat de creşterea valorilor

alcoolemiei,în cazul ingestiei unei cantităţi mici (moderate) de etanol (consum ocazionat de evenimente

sociale,în cantităţi apreciate teoretic ca "inofensive" (17); similar,cofeina şi băuturile carbogazoase -

sifonul,pepsi-/cocacola - asociate cu alcool accelerează absorbţia etanolului din stomac). Pacienţii aflaţi în

tratament cu ranitidină trebuie avertizaţi să evite consumul de alcool (chiar şi în cantităţi mici),dat fiind riscul de

perturbare a capacităţii de a conduce în siguranţă.

Spre deosebire de cimetidină,ranitidina şi famotidina (utilizate în dozele mici,disponibile consumului uzual), nu

produc efecte sedative şi sunt recomandate persoanelor fizice care desfăşoară activităţi calificate. Se recomandă

precauţie în cazul persoanelor în vârstă care utilizează aceste medicamente,dat fiind posibilitatea disfuncţiilor

renale, care favorizează acumularea produselor şi potenţialul de efecte secundare(36)

Inhibitorii pompei gastrice de protoni diminuă secreţia de acid gastric fiind indicate în ulcerului peptic,

tratamentul de întreţinere a bolii de reflux gastro-esofagian precum şi la bolnavii cu ulcer duodenal sau gastric la

care se administrează antiinflamatoare nesteroidiene, precum şi în asocierile terapeutice vizând eradicarea

Helicobacter pylori. Tabelul II sintetizează aceste produse,indicate ca DCI şi respectiv cu denumirile comerciale.

Tabelul II. Inhibitorii pompei gastrice de protoni (DCI şi denumiri comerciale)

Omeprazol este considerat capul de linie al acestei clase de medicamente inhibitoare ale secreţiei acide

gastrice. Este comercializat sub denumirea generică de Omeprazol (Losec,Prilosec,Omeran,Omez,Ultop,

Antra, Gastroloc,Mopral,Omepral,Prilosec,Zegerid) (37)

8

Esomeprazol (Sompraz,Zoleri,Nexium,Lucen,Esopral,Axagon,Nexiam)(38)

Lansoprazol(capsule gastrorezistente comercializate sub numele de Levant,Lanzap,Prevacid,Helicid,

Zoton, Inhibitol) (39,40).

Pantoprazol (Protium,Protonix,Pantec,Pantup,Somac,Astropan,Pantoloc,Protium,Fenix,Eupantol,Pantozol,

Pantodac,Zurcazol) (41)

Majoritatea prospectelor subliniază faptul că inhibitorii pompei de protoni sunt în generat bine toleraţi, fiind

lipsite de reacţii adverse importante. În cazul lansoprazolului sunt enumerate ca posibile efecte secundare

confuzia şi halucinaţiile, tulburările de vedere (elemente care pot interfera negativ cu posibilitatea de a conduce

automobile).

3. Antihistaminice utilizate în scop hipnotic

Pe plan mondial este permisă utilizarea a trei antihistaminice în compoziţia diferitelor OTC-uri utilizate ca

inductoare de somn: clorhidratul şi respectiv citratul de difenhidramină, precum şi succinatul de doxylamină.

Aceste antihistaminice pot produce somnolenţă în timpul zilei,ameţeală,oboseală şi diminuarea vigilenţei.

Beneficiile curative ale acestor produse sunt modeste,fiind recomandate la adulţi numai pe termen scurt (câteva

nopţi), pentru cazurile uşoare,sporadice de insomnie.

În terapia hiperemezis gravidarium meclizine/ meclozin (Bonine,Bonamine,Antivert,Postafen,

Dramamine) (42) şi dimenhidrinatum (Dramamine,Driminate,Gravol,Gravamin,Vomex,Vertirosan,Viabom,

Dramin,Daedalon) (43) sunt superioare administrării placebo. Preparatele antiemetice indicate în timpul sarcinii

pot conţine combinaţii ale diverselor antihistaminice cu vitamina B6, astfel Emesafene este o combinaţie de

meclozină (1/3) şi piridoxină (2/3), iar Unisom (indicată în Statele Unite) conţine succinat de doxylamină

asociat cu 25 mg de vitamina B6 comprimatele fiind administrate o dată sau de două ori pe zi). Deoarece

gravidele pot acuza greaţă şi vărsături inclusiv în timpul zilei,folosirea aceastor produse poate fi urmată de

potenţiale efecte adverse, iar pacientele trebuie să fie avertizate să evite conducerea vehiculelor în timp ce se află

sub influenţa acestor medicamente.

4. Antihistaminice utilizate în dismenoree

Unele medicamente folosite pentru a controla simptomele sindromului premenstrual conţin maleat de

pyrilamine (mepyramine) (44) care provocă somnolenţă.

5. Antihistaminice utilizate în akinetoze

Medicamentele folosite pentru prevenirea răului de mişcare includ dimenhidrinate (Xalinat, Dramamine,

Driminate, Gravol, Gravamin,Vomex,Vertirosan,Viabom),meclizine (antihistaminic cu efecte antiemetice

Emetostop, Bonine,Bonamine,Antivert,Postafen,Dramamine,Emesafene) şi difenhidramină(Benadryl,Sominex,

9

Xalinat Hyrexin). Toate aceste antihistaminice au efecte puternic sedative,anticolinergice şi antiemetice,

provocă ameţeli,somnolenţă,confuzie mintală şi vedere înceţoşată.

Tietilperazina (Torecan – scos din producţia autohtonă,comercializat de către Sandoz) derivat de fenotiazină,

este un antiemetic puternic şi un agent antivertiginos care acţionează central, atât asupra zonei chemoreceptoare

din bulb (medulla oblongata), cât şi asupra centrului vomei. Torecanul poate afecta capacitatea de reacţie a

pacientului (conducerea de vehicule, manevrarea unor agregate). Ca şi alti derivaţi fenotiazinici,torecanul poate

provoca simptome extrapiramidale (de obicei la pacienţii mai tineri): crize oculogire,tulburări de deglutiţie şi

vorbire,spasme musculare. De asemenea,torecanul poate potenţa efectele sedativelor SNC, inclusiv ale

benzodiazepinelor,opiaceelor şi ale alcoolului.

6. Preparatele OTC indicate pentru combaterea simptomelor din enterocolite

Loperamidul (Loperamid,Imodium) este un produs antidiareic cu efect agonist asura receptorilor mu-opioizi din

plexul mienteric al colonului. În comparaţie cu alte opiacee,loperamidul nu afectează SNC,dar poate provoca

ameţeli sau somnolenţă; medicul de familie recomandă prudenţă atunci când utilizatorul conduce vehicule.

Maleatul de trimebutină (Debridat) reglator al motilităţii digestive cu acţiune asupra sistemului enkefalinergic

gastrointestinal, nu are efecte negative asupra performanţelor neuromotorii de conducere a vehiculelor.

7. Medicaţia cu efect antiemetic

Această categorie de medicamente este utilizată pentru prevenirea şi tratarea simptomelor de greaţă şi vomă

generate de o paletă hetrogenă de etiologii (în general asociate cu tulburările gastrointestinale ori în akinetoze /

rău de mişcare,sau în sindromul Meniere.

Tabelul III Medicaţia cu efect antiemetic (DCI şi denumiri comerciale)

metoclopramid (Maxolon,Reglan,Degan,Maxeran,Primperan,Cerucal,Pramin) (45)

antihistaminice: meclizine (comercializat sub numele de Bonine,Bonamine,Antivert,Postafen, Dramamine,

Emesafene), `prometazin (Romergan,Phnergan,Promethegan,Fargan,Farganesse,Prothiazine,Avomine,

Atosil, Receptozine, Lergigan)(46)

proclorperazin (Compazine,Stemzine,Buccastem,Stemetil,Phenotil) (47)

tietilperazin (Torecan)(48)

plasture (patch) cu scopolamină

ondansetron (Zofran,Zuplenz,Emeset,Emetron,Ondemet,Setronax,Ondavell)(49)

trimetobenzamid (Tebamide,Tigan)(50)

Metoclopramidul este un antiemetic cu acţiune centrală (creşte eliberarea de acetilcolină) şi gastroprokinetic; el

acţionează direct asupra chemoreceptorilor zonei reflexogene adiacentă centrului vomei si diminuează

10

sensibilitatea nervilor viscerali ce transmit impulsurile de la intestin la centrul vomei. În timpul administrarii de

metoclopramid consumul de alcool este contraindicat.Efectele sale adverse (somnolenţa,ameţeala,starea de

oboseală, cefaleea,insomnia,agitaţia) impun evitarea administrării medicamentului la conducatorii auto şi la

persoanele cu profesii ce impun performanţe psihomotorii riguroase, exploatarea unor maşini sau agregate în

mişcare.

Prometazin (Romergan)(46) este un antagonist de primă generaţie al receptorului H1, cu efecte antialergic,

antiemetic dar şi sedativ puternic,fiind prescris ca somnifer în cazurile în care sunt contrindicate

benzodiazepinele.Din cauza riscului de somnolenţă diurnă,a ameţelilor,stărilor confuzive sau a

hiperexcitabilităţii (la vârstnici), pacienţii trebuie să fie avertizaţi de a nu conduce autovehicule.

Proclorperazina (Compazine,Stemzine,Buccastem,Stemetil,Phenotil)(51) are efecte (antiemetic şi antipsihotic)

de 10-20 de ori mai eficace faţă de chlorpromazină.

Betahistina (Betaserc)(52) este un analog sintetic al histaminei, având efect agonist slab pe receptorii H1 şi

antagonist puternic asupra receptorii H3 de la nivelul SNC (efect inhibitor asupra descărcării de impulsuri din

neuronii nucleilor vestibulari).

Ondansetron (Zofran,Zuplenz,Emeset,Emetron,Ondemet,Setronax,Ondavell)(53) este un puternic agent

antagonist al receptorului serotoninergic 5-HT3 folosit ca tratament simptomatic al greaţurilor şi vărsăturilor

provocate de radio-/chimioterapie. Agentii chimioterapeutici şi radioterapia pot cauza eliberarea serotoninei în

intestinul subţire şi declanşează reflexul de vomă pe calea receptorilor 5-HT3 şi a aferenţelor vagale.

Trimetobenzamid (Tebamide,Tigan)(54) este în general considerat ca fiind cel mai eficace antiemetic care nu îşi

exercită efectele asupra sistemelor serotonergic, dopaminergic sau histaminergic, fiind puţin probabil să

provoace efecte adeverse nedorite. Totuşi produsul poate determina reacţii adverse precum somnolenţă, vedere

înceţoşată, ameţeli, dezorientare şi convulsii.

Consumul de produse antiemetice şi/sau antivertiginoase poate fi incriminat de creşterea cu 63% a incidenţei

accidentelor care implică vehicule motorizate, în comparaţie cu pacienţii care nu iau aceste medicamente (31).

8. Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) şi antalgicele uzuale

AINS sunt printre cele mai folosite medicamente indicate pentru a calma durerea şi inflamaţia, prin blocarea

neselectivă a enzimei ciclooxigenaza COX-1 şi COX-2 (ibuprofen,diclofenac,fenilbutazonă,indometacin,

naproxen) sau prin inhibiţia selectivă COX-2 (etoricoxib,celecoxib,meloxicam). În general, această clasă de

medicamente este foarte rar asociată cu afectarea performanţelor de conducător auto; cu toate acestea,au fost

raportate uneori somnolenţă şi ameţeală sau stare confuzivă,după administrarea de fenilbutazonă şi indometacin,

mai frecvent la pacienţii vârstnici.

11

Naproxen (Aleve,Anaprox,Antalgin,Feminax Ultra,Flanax, Miranax,Nalgesin, Naprelan,Naprogesic,Naprosyn,

Inza,Narocin,Proxen,Synflex,Xenobid)(55) nu conţine avertismente exprese privind efectele adverse cu risc asupra

performanţelor de a şofa. Spre deosebire de majoritatea antiinflamatoarelor nesteroidiene sau similare cu

salicilaţii, naproxenul nu conţine nici un atom de nitrogen în compoziţia sa, ceea ce reduce posibilitatea apariţiei

efectelor secundare la nivelul sistemului nervos central(56).

Şoferii precum şi cei care depun activităţi de precizie sunt atenţionaţi asupra utilizării ibuprofen (Nurofen,

Brufen,Advil,Nuprin)(57) deoarece poate provoca somnolenţă,ameţeală,confuzie,tinitus, chiar tulburări psihotice)

(58). Persoanele în vârstă sunt mult mai susceptibile la aceste reacţii adverse,în cazul unor doze mai mari decât

cele recomandate, sau atunci când AINS sunt combinate cu alte medicamente.

8.2. Acetaminofenul (paracetamol) nu provoca somnolenţă şi nu afectează capacitatea unei persoane de a

conduce un autovehicul sau de a folosi utilaje. Trebuie avut în vedere faptul că unele produse OTC cu efect

antalgic pot asocia şi 25-50 mg difenhidramină (care provoacă somnolenţă)(31).

În concluzie Medicul de familie şi populaţia se confruntă frecvent cu o pletoră de produse medicamentoase,cu

denumiri comerciale impuse (uneori cu insistenţă, chiar agresiv) de piaţa farmaceutică europeană şi mondială.

Articolul scoate în evidenţiază rolul important jucat de către medici în prevenirea şi reducerea numărului de

accidente rutiere, prin demersurile permanente în domeniul educaţiei sanitare profilactice, inclusiv prin

combaterea tendinţei la automedicaţie cu diverse categorii de produse generice, frecvent utilizate şi eliberate

fără prescripţie medicală (OTC-uri), ca posibil factor precipitant, incriminat în producrea unor tragedii pe

şosele. Reducerea numărului accidentelor rutiere reprezintă un obiectiv prioritar pentru organizaţile mondiale

OMS şi ONU.

12

Bibliografie

1. http://www.who.int/features/factfiles/roadsafety/en/index.html2. http://www.cbc.ca/health/story/2010/03/03/road-accidents-who.html?ref=rss); (CBC News 2010)

3. http://www.who.int/roadsafety/ministerial_conference/en/index.html (2009)

4. http://www.who.int/violence_injury_prevention/road_traffic/en/

5. http://www.fiafoundation.org/publications/Documents/decade_of_action_report_lr.pdf

6. http://www.ziare.com/social/romani/vezi-pe-ce-loc-sunt-romanii-in-topul-soferilor-din-europa-1036619

7. http://www.who.int/violence_injury_prevention/road_safety_status/report/statistical_annexes_en.pdf

8. http://www.realitatea.net/in-fiecare-zi--opt-romani-mor-in-accidente-rutiere_598067.html.

9. www.realitatea.net/topuri-2009-romania-tara-accidentelor-rutiere-mortale_691750.html (sursa:

10. politiarutiera.ro/.../index.php

11. http://www.nexotrans.com, citat de http://www.adevarul.ro/international/europa/romania-malta-UE-

accidente-crestere_0_403160016.html).

12. http://www.libertatea.ro/stire/peste-9-000-de-accidente-rutiere-grave-au-avut-loc-in-2010-319820.html

13. Kathy Lococo, Renee Tyree, Medication-Related Impaired Driving http://www.MyWalgreensCE.com

14. Couper, F.J. and Logan, B.K. (2004). Drugs and Human Performance Fact Sheets. U.S.DOT/NHTSA

Publication DOT HS 809 725. Washington, D.C.

15. http://en.wikipedia.org/wiki/Dextromethorphan

16. http://en.wikipedia.org/wiki/Recreational_use_of_dextromethorphan#cite_note-cesar-0

17. Kathy Lococo, Renee Tyree, Medication-Related Impaired Driving, http://www.MyWalgreensCE.com

18. http://www.farmaline.ro/

19. http://en.wikipedia.org/wiki/Loratadine

20. http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/druginfo/meds/a697038.html

21. http://en.wikipedia.org/wiki/Cetirizine

22. http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/druginfo/meds/a698026.html

23. Mutschler E; Gerd Geisslinger, H.K. Kroemer, Monika Schäfer-Korting (2001) (in German).

Arzneimittelwirkungen (8 ed.). Stuttgart: Wissenschaftliche Verlagsgesellschaft. pp. 456–461. ISBN 3-

8047-1763-2,

24. http://en.wikipedia.org/wiki/H1_antagonist

25. http://en.wikipedia.org/wiki/Diphenhydramine

26. http://en.wikipedia.org/wiki/Terfenadine

27. http://en.wikipedia.org/wiki/Fexofenadine

28. http://en.wikipedia.org/wiki/Levocetirizine

29. http://www.sfatmedical.ro/Dictionar_medical/Benzonatat

30. http://en.wikipedia.org/wiki/Benzonatate

31. Leroy A., Morse M.M., Exploratory Study of the Relationship Between Multiple Medications and Vehicle

Crashes: Analysis of Databases. U.S.DOT/NHTSA Contract DTNH22-02-C-05075. (2005)

32. http://ro.wikipedia.org/wiki/Codeină

33. http://www.farmaline.ro/index.php?cid=5&pid=132

34. Moscati, R.M., Moore, G.P. (1990). “Comparisons of Cimetidine and Diphenhydramine in the Treatment

of Acute Uticaria.” Ann. Emerg. Med., 19, pp. 12-15

13

35. Watson, N.T., Weiss, E.L., Harter, P.M. (2000). Famotidine in the Treatment of Acute Uticaria. Clin.

Exper.Dermatol., 25, pp. 186-189.

36. http://digestive-system.emedtv.com/ranitidine/ranitidine-side-effects.html

37. http://en.wikipedia.org/wiki/Omeprazole

38. http://en.wikipedia.org/wiki/Esomeprazole

39. http://en.wikipedia.org/wiki/Lansoprazole

40. http://www.sfatmedical.ro/Dictionar_medicamente/LEVANT_30_mg_capsule_gastrorezistente

41. http://en.wikipedia.org/wiki/Pantoprazole

42. http://en.wikipedia.org/wiki/Meclozine

43. http://en.wikipedia.org/wiki/Dimenhydrinate

44. http://en.wikipedia.org/wiki/Mepyramine

45. http://en.wikipedia.org/wiki/Metoclopramide

46. http://en.wikipedia.org/wiki/Promethazine

47. http://en.wikipedia.org/wiki/Prochlorperazine

48. http://en.wikipedia.org/wiki/Thiethylperazine

49. http://en.wikipedia.org/wiki/Ondansetron

50. http://en.wikipedia.org/wiki/Trimethobenzamide

51. http://en.wikipedia.org/wiki/Prochlorperazine

52. http://en.wikipedia.org/wiki/Betahistine

53. http://en.wikipedia.org/wiki/Ondansetron

54. http://en.wikipedia.org/wiki/Trimethobenzamide

55. http://en.wikipedia.org/wiki/Naproxen

56. http://ro.wikipedia.org/wiki/Naproxen

57. http://en.wikipedia.org/wiki/Ibuprofen

58. http://www.sfatulmedicului.ro/medicamente/ibuprofen-drajeuri_16027