Organizatii si relatii internationale

Curs 2

Solutionarea diferendelor prin mijloace jurisdictionale

Solutionarea jurisdictionala presupune:

I. ArbitrajulUn tert, care este reprezentat fie de o persoana, fie de un tribunal creat special pentru acel caz, fie un tribunal constituit in cadrul unei organizatii internationale, oslutioneaza diferendul itnernational printr-o sentinta obligatorie. Arbitrajul are la baza vointa partilor, fiind necesar ca partile sa isi manifeste acordul in acest sens.

Modul in care consimtamantul statelor se poate exprima pentru ca solutionarea prin arbitraj sa aiba loc:

1. Compromisul - un tratat prin care 2 state convin pentru ca un diferend sa fie solutionat prin arbitraj

2. Clauza compromisorie - prevedere dintr-un tratat, in temeiul careia statele se obliga sa supuna arbitrajului un diferend cu privire la acel tratat

3. In functie de anumite prevederi, exista posibilitatea ca statele sa formuleze declaratii unilaterale - numai in cazul unui diferend specializat: Conventia privind concilierea si arbitrajul OSCE (Stockholm, 1992) - art 26;

Arbitrajul se clasifica:

A. Dupa forma de reglementarea). arbitraj ad-hoc - este creat de parti special pentru acel litigiu

b). arbitraj institutionalizat - prin tratate internationale sunt create institutii de arbitraj:

Curtea de arbitraj (1907)

Centrul pentru reglementarea diferendelor referitoare la investitii.

Institutiile de abitraj ofera o lista de aribtrii din care statele pot alege, precum si reguli procedurale pe care statele le pot respecta.

B. In functie de partile la diferend

a). arbitrajul clasic - solutioneaza diferendele intre state

b). arbitrajul de a 2a generatie - solutioneaza diferende intre persoane fizice sau juridice si state; are aspectul unui arbitraj comercial, dar el isi are originea in clauze compromisorii din tratate privind promovarea si protejarea reciproca a investitiilor

Rolul partilor in procedura arbitralaContinutul unui compromis prin care se decide solutionarea litigiului pe calea arbitrajului:

1. Alegerea organului arbitral- distinctia dintre arbitrajul ad-hoc si arbitrajul institutionalizat

2. Definirea misiunii sau competentei organului arbitral- in cazul clauzei compromisorii definirea competentei se reduce la litigiile care privesc executarea tratatului

- in cazul compromisului nu exista cerere de chemare in judecata pentru ca aceasta tine loc de chemare in judecata; in compromis se constata si determinarea reclamantului si a paratului; sarcina probei apartine celui care face o afirmatie si nu reclamantului; partile trebuie sa defineasca in compromis cererile lor;

- continutul compromisului este vag in ceea ce priveste competenta organului arbitral, permitand acestuia sa isi interpreteze competenta, in limita cererilor partilor;

3. Definirea procedurii- daca arbitrajul este ad-hoc, partile trebuie sa stabileasca ele insele procedura pentru ca tribunalul este creadt de la zero

- exista si posibilitatea ca tribunalul sa isi defineasca procedura

- in cazul arbitrajului institutionalizat, prin compromis sau clauza compromisorie, partile vor face triitere la regulile optionale de procedura

4. Definirea dreptului aplicabil

- dreptul aplicabil este definit de state; in mod evident, de regula, dreptul aplicabil este dreptul international, daca statele nu au decis aplicarea unui alt drept

- in cazul unui arbitraj de a 2a generatie dreptul aplicabil este dreptul tratatului si el se poate completa cu alte reguli stabilite de parti

5. Posibile cai de atac - modalitati prin care sentinta sa fie revazuta:

a). revizuirea - de obicei, se cere atunci cand apare un fapt nou, necunoscut si care nu putea fi cunoscut la momentul solutionarii litigiului

b). interpretarea - atunci cand soutia este neclara

c). anularea sentintei arbitrale - atunci cand se constata nulitatea compromisului

In general, in compromis se regaseste obligativitatea respectarii sentintei arbitrale.

Valoarea juridica a sentintei arbitrale, conform compromisului sau conform unei conventii internationale care creeaza o institutie de arbitraj, se poate conveni ca aceasta va fi echivalenta cu cea a unei hotarari ale celei mai inalte instante judecatoresti din statul respectiv. Totusi, nu se pune problema executarii de catre un executor judecatoresc din statul respectiv. Sentinta arbitrala este executata cu buna credinta ca si in cazul tratatelor.

Sentinta arbitrala este obligatorie, dar nu si executorie

II. Justitia internationalaCurtea internationala de Justitie1. Caracterul facultativ al jurisdictiei - art. 36 (1) din Statut

Simplul fapt ca cele 2 parti sunt parte la Statul nu confera ocmpetenta Curtii. Statul Curtii reprezinta cadrul general de solutionare a litigiilor in fata Curtii

2. Structura Curtii- judecatori permanennti - 15, alesi pe 9 ani

- judecatori alesi de Adunarea Generala si Consiluiul se Securitate, de pe o lista de candidati, intocmita de SG, la propunerea statelor (a grupului de state participante permanente la Statultul Curtii)

Fiecare stat are un judecator si fiecare grup de state propune un judecator - se asigura reprezentarea fiecarui sistem de drept al lumii.

- judecatorii ad-hoc - numit de un stat parte la litigiu, daca niciunul dintre judecatori nu este cetateanul sau; nu este necesar ca acest judecator ad-hoc sa fie cetateanul statului respectiv

- camerele curtii - alcatuita din trei sau mai multi judecatori ad-hoc, la cererea partilor, pentru solutionarea unei cauze ce prezinta un interes particulaar

Anual, Curtea instituie o camera din 5 judecatori pentru cauze ce se preteaza unei proceduri sumare. Avantajul este rapiditatea procedurii.

3. Competenta contencioasa- rationae personae - numai statele (art. 34)

- ratione materiae - art 36 (1) toate chestiunile pe care il e supun partile (prin compromis) si toate chestiunile prevazute in mod special in Carta Natiunilor Unite si in tratatele si conventiile in vigoare

In 1945 s-au negociat in paralel carta ONU si Statutul, care a fost gata inaintea Cartei, avand in vedere similaritatea cu cel al CPJI. In Carta s-a prevazut bligativitatea statelro de a se adresa Curtii Intertionale de Justitie, insa, dupa modificarile definitive, s-a prevazut unmai posibilitatea statelor de a supune Curtii un diferend, insa statutul a ramas nemodificat.

Alin. 1 este baza juridica prin care partile pot decide supunerea unui litigiu Curtii prin compromis si prin clauza compromisorie. In ambele cazuri, competenta Curtii este limitata ratione materiae. - Curtea nu se va putea pronunta asupra altor lucruri decat a celor mentionate in ocmpromis

a). Compromisul - art 36 (1) - un acord prin care statlee uspun Curtii un litigiu prezent

b). Clauza compromisorie 36 (1) - oclauza dintr-un tratat prin care statele supun Curtii un litigiu viitor legat de interpretarea si aplicarea acelui tratat

Ex: Georgia c/ Rusia, cazul Lockerbie, cazul privind genocidul Bosnia c/ Serbia

Rusia si Ucraina: Conventia privind reprimarea terorismului - clauza compromisorie care prevede ca, daca in 3/6 luni nu ajung la un rezultat, partile pot numi un tribunal arbitral, iar, in caz contrar pot supune litigiul Curtii Internationale de justitie.

c). Clauza facultativa - art. 36 (2)

Statele parti la prezentul statut vor putea oricand sa declare ipso facto si fara conventie speciala, in raport cu orice stat care aceepta aceeasi obligatie, ca accepta jurisdictia Curtii pentru toate diferendele de ordin juridic avand ca obiect:

- interpretarea unui tratat

- orice problema de drept international

- stabilirea unui fapt care, daca ar fi dovedit, ar reprezenta incalcarea unei obligatii internationale

- stabilirea naturii sau intinderii raspunderii unei obligatii internationale

Avantajul este ca, in cazul declaratiei unilaterale, competenta Curtii nu este limitata ratione materiae.

Principiul reciprocitatii - in raport cu orice alt stat care accepta aceeasi obligatie - partile trebuie sa convina asupra litigiului care sa fie supus Curtii. Daca statul B a facut o declaratie prin care a acceptat sa se judece cu orice stat, in privinta oricarei probleme juridice, trebuie ca si statul A sa faca o declaratie identica si numai atunci Curtea va fi competenta de a judeca litigiul dintre ele si nu in cazul in care statul A ar fi facut o declaratie prin care ar fi acceptat ocmpetenta Curtii doar in privinta unui litigiu.

Problema rezervelorAmbele state au acceptat competenta obligatorie a Curtii; unul dintre ele a formulat o rezerva (ex: litigiile in privinta protectiei mediului); Daca statul care a formulat o rezerva cheama in judecata un alt stat in privinta unui litigiu care face obiectul rezervei, Curtea nu va fi competenta.

ex: Cazul privind Imprumuturile Norvegiene

d). Forum prorogatum (art. 38 Regulile de procedura CJI)

Posibilitatea ca un stat sa introduca o cerere de chemare in judecata impotriva altui stat sub conditia ca statul parat sa accepte jurisdictia Curtii - in cazurile in care desi partile nu sunt parti la Statutul Curtii, dar pot supune Curtii unui litigiu in virtutea acestei modalitati de stabilire a competentei.

ex: Cazul Dijbouti c/ Franta (2008) - Curtea s-a declarat competenta sa solutioneze diferendul desi nu exista nicio baza juridica, dar, pe baza compotamentului statelor, s-a stabilit ca ele au acceptat competenta Curtii. Solutia este in sensul in care Franta nu si-a violat obligatiile si nu a fost condamnata, dar este interesanta pentru ca se intemeiaza pe art. 34. Simpla participare la procedura poate sa echivaleze cu consimtamantul statelor privind ocmpetenta Curtii si echivaleaza cu un compromis, nefiind necesar un acrod expres.

Contestarea competentei CurtiiPartile nu pot contesta competenta Curtii in timpul solutionarii pe fond.

Se realizeaza prin obiectia preliminara - modalitatea procedurala prin care statul parat contest competenta Curtii

Curtea decide cu privire la propria competenta, printr-o hotarare distincta de fond

Afectarea unui stat tertArticolul 59 din Statut - hotararile sunt obligatorii numai pentru parti

Curtea nu va fi competenta daca printr-o hotarare se pot afecta drepturile unui stat care nu est parte la litigiu

ex: Principiul aurului monetar, 1954 - aurul de la Roma luat de fortele armate germane in timpul WWII, aur ce apartinea Albaniei, Dupa WWII, aurul a fost luat de puterile Aliate ca o sanctiune a Germaniei si varsat intr-un fond comun, printr-un acord la care erau parte Franta, Statele Unite, Irlanda si Albania. Italia nu era parte la conventie, astfel incat Curtea a decis ca nu este ocmpetenta pentru ca litigiul privea interesele Italiei si nu e putea pronunta in acest sens (ar fi afectat interesele Italiei).

Timorul de Est (Portugalia c/ Austria, 1995) - Timorul de Est are statutul unui teritoriu care se autoguverneaza, dar care nu este inca un stat

e). Solutionarea ex aequo et bonoArt. 38 (2) din Statutul CJI

- este necesar acordul expres al partilor pentru acest mod de solutionare

- Curtea aplica numai echitatea

In cazul solutionarii pe baza echitatii, exista niste conditii speciale, prevazute de art. 38 - Curtea nu se va putea pronunta in echitate, decat in cazurile in care cele 2 parti sunt de acord ca echitatea sa fie folosita exclusiv de Curte pentru transarea litigiului.

Competenta consultativa Art. 65 - Curtea poate da un aviz consultativ oricarei chestiuni juridice, la cererea oricarei institutii autorizate prin Cartea Natiunilor Unite sau in conformitate cu dispozitiile Cartei sa faca o asemenea cerere.

Procedura avizului ocnsultativ nu poate fi declansata de catre state niciodata. ele pot interveni pentru aface afirmatii, dar un pot solicita Curtii emiterea unui aviz consultativ.

Art. 96 din Cartea ONU: 1. Adunarea Generala sau Consiliul de Securitate pot cere Curtii Internationale de Justitie un aviz consultativ in orice problema juridica.

2. Alte organe ale Natiunilor Unite si institutiile specializate, carora Adunarea Generala le poate da oricand o autorizatie in acest scop, au, de asemenea, dreptul de a cere avize consultatie Curtii in problemele juridice care se ivesc in sfera lor de activitate.

Curtea poate da un aviz consultativ, dar nu este obligata sa emita avizul.

Problema competentei1. chestiunea trebuie sa fie juridica

2. avizul trebuie sa fie solicitat de o institutie competenta: legalitatea folosirii armelor nucleare

Problema oportunitatii3. Curtea poate (art. 65) da avizul consultativ. Daca este impiedicata de ratiuni decisive Curtea poate refuza sa emita avizul. Curtea isi exprima vointa de a da cat mai multe avize consultative, dar ca pentru anumite ratiuni decisive ea ar putea refuza din motive de oportunitate.

Ex: posibilitatea afectarii functiei judiciare

Cazuri: statutul juridic al Careliei Orientale

Proceduraa). Faza scrisa - partile depun un memoriu (reclamant) si un contramemoriu (parat). Reclamantul are dreptul la replica, iar paratul la duplica.

b). Faza orala - pledoariile statelor. Statele reprezentate de agentii lor vor sustine afirmatiile facute in scris. In principiu, nu se poat afirma alte argumente decat cele exprimate in scris. Sanctiunea este ca judecatorul nu va lua in considerare argumentul in pronuntarea sentintei. Totusi faptul ca judecatorul a cunoscut argumentul si acesta este decisiv in solutionarea litigiului nu ii da dreptul sa faca abstactie de el pentru simplul motiv ca acesta nu a fost pronuntat si in scris.

c). Ordinele Curtii d). Agentii in fata Curtii - statele sunt reprezentate de agentii guvernamentali asistati de specialisti in drept.

Diferendul Romania c/ UngariaClauza compromisorie - Acordul conex

Tratatul romano-ucrainean din 1997

Conditii:a). Negocierile sa dureze cel putin 2 ani

b). Tratatul privind regimul frontierei sa fi intrat in vigoare sau neintrarea in vigoare sa se datoreze vinei uneia dintre parti

Frontiere - pana unde tine marea teritoriala, dupa aceasta zona se vorbeste de delimitarea zonei economice exclusive. Prin urmare, este vorba despre 2 acorduri, unul pentru frontiere si altul pentru delimitare

Alte instante internationale:Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Strassbourg)

Curtea de Justitie a Uniunii Europene (Luxembourg)

Tribunalul International pentur Dreptul Marii (Hamburg)

Curtea Inter-Americana a Drepturilor Omului

Principiu general: competenta unei Curti este definita de statutul sau.

In prezent exista peste 300 de instante internationale, permanente si temporare.