Revistă deanaliză şiinformaţieculturală

Anul IX • Nr. 136 • iulie 2017 • editat de ECOSTAR 21 prin INTOL PRESS • www.culturaarsmundi.ro

Asociaţia oamenilor de ştiinţă şi artă ECOSTAR 21

ISSN 1844 - 2358ISSN-L 1844 - 2358

17007

CUPRINS:ÎNTRE ETERN ŞI EFEMER, ÎNTRE BANAL ŞI ABSOLUTIon PRELIPCEAN........................................................pag.1

UN MONUMENT EMBLEMATIC ŞI ISTORIA SAUITATĂ “CRUCEA MIŞEILOR”Mihai POPA..................................................................pag.2

ÎNTREVEDEREA DONALD TRUMP - KLAUSIOHANNISGheorghePANTELIMON..............................................pag.3

DIALOGURIMihai SPORIŞ ..............................................................pag.4

ROTONDA PLPILOR APRINŞI-O MANIFESTAREDE REZONANŢĂ Gh PANTELIMON .......................................................pag.5

VASILE GAVRILESCU: “RAIUL NEMERNICILOR”Petre CICHIRDAN .......................................................pag.6

ÎNTOARCEREA ÎN TIMP A FIULUI, CU UNELECOMPLETĂRI LA OCUPAREA BASARABIEI ŞIBUCOVINEI. PRIMUL REFUGIU DIN ANUL 1940Lorin CANTEMIR .......................................................pag.7

LINIA DE PERETELigia NICOLESCU ......................................................pag.8

CĂLIMĂNEŞTI, CAPITALĂ A TABERELOR DE ARTĂSimion PETRE..............................................................pag.9

INVENTICAICPE-CA......................................................................pag.10

SILVIU GONGONEA: “A DOUA NATURĂ”Dragoş G. CĂLINESCU..............................................pag10

SFÂNTUL EVANGHELIST LUCA, PRIMUL ICONAR CREŞTINArhim. Veniamin MICLE............................................pag.11

SIMPOZIONUL NAŢIONAL “BISERICA ŞI ARMATA ROMÂNIEI-TRADIŢIILE CONLUCRĂRIICsaky E POE................................................................pag12

URMAŞUL LUI NOE Constantin GEANTĂ .................................................pag.13

PE URMELE MARILOR IERARHI VÂLCENIZenovia ZAMFIR........................................................pag.13

DINICĂ CIOBOTEA SĂRBĂTORIT LA BIBLIOTE-CA JUDEŢEANĂ VÂLCEASimion PETRE............................................................pag.14

CEI TREI VASILE DIN CĂLIMĂNEŞTIGheorghe MĂMULARU, George MĂMULARU......pag.14

ZIUA MONDIALĂ A MEDIULUIGh PANTELIMON......................................................pag.15

MONUMENTUL EROILORM. SPORIŞ..................................................................pag.16

ÎNTRE ETERN ŞI EFEMER, ÎNTRE BANAL ŞI ABSOLUT

Venit din Bucovina la Bucureşti, am primit prin inter-mediul d-nei Ligia Nicolescu, bucovineancă de ori-

gine, dar trăitoare în Horezu, cartea lui Petre Cichirdan dinVâlcea, „Spiritul 21 şi aforismele lui Brâncuşi”, apărută laRâmnicu-Vâlcea în 2013. Acum suntem în 2017. Târziu, darcum pământul este rotund, spiritele care se aseamănă, secaută şi se găsesc. Carte A6, 200p., asemenea sticluţelor micice deţin esenţe tari. Titlul ne duce dincolo de literaturăbeletristică, în zona filozofico-poetică, socială, morală, ceimplică anume specializare. Deci e cartea unui om de cultură,scrisă pentru iniţiaţi şi nu la îndemâna oricărui novice.Concepută pe două planuri: Brâcuşi – filozoful (cu concepţiadespre artă, în cazul nostru – sculptura) şi autorul, respectivPetre Cichirdan, ucenicul vrăjitor, care iese în lume şi se afir-mă prin artă, prin aceeaşi atitudine, mentalitate, sau chiarcomplementară, dar care depăşesc contigentul. Cât aparţinelui Brâncuşi şi cât lui Cichirdan, e greu de spus, nici nu con-tează. Cartea este un pretext despre artă, nu atât în ceea cereprezintă menirea ei, ci în ceea ce are ea tainic, dincolo demateria grosieră, în spirit, în mesaj, în esenţă, în tainacreaţiei, pentru a depăşi banalul, cotidianul şi a deveni creaţieingenuă, în anume fel însu-fleţită, care cere dreptul laexistenţă şi buletin de identi-tate. Spiritul 21? Noul despreetern, alte ferestre deschisespre lume pentru cei ce vor săvadă dincolo de aparenţe.Bine. E ca şi cum ai face o di-secţie printr-o sculptură să-igăseşti spiritul. De undeaceastă înclinaţie a autoruluispre o cunoaştere profundă atâtde pretenţioasă şi de pură spe-cialitate? Ca să aflu că PetreCichirdan este inginer de pro-fesie, văzând lumea şi rea-lităţile din punct de vederetehnic, dar este şi un mareiubitor şi producător de artă, a cuvântului – scrie, pictează,sculptează, deci este un artist multilateral. Cartea este plinăde informaţii culturale de pretutindeni (arta nu cunoaşte fron-tiere), dar operează îndeosebi cu spiritul, concepţia, mentali-tatea artistului – lucru foarte pretenţios şi riscant. Aici ori eşti

ingenios, ori ai ratat traseul. Dar Cichirdan a vrut să împacetehnica spaţiilor limitate, cu zborul artei dincolo de limitelefizice, ori biologice. Văzând pliantele cu operele salereprezentând pictura, precum şi celelalte ilustrând sculpturilesale, am văzut un demiurg care a vrut să întruchipeze spiritulîn materie şi să-i dea o înfăţişare convenţională, accesibilămuritorilor de rând. Dacă picturile alunecă spre o fantezienevinovată, în care spiritul zboară liber, sculpturile, limitatetehnic în spaţiu sunt ca nişte chei sau instrumente miracu-loase cu care autorul vrea să acorde asistenţă tehnicămaşinăriei lumii – care este viaţa noastră. De unde aceastăpretenţie îndrăzneaţă? Descoperind esenţa artei, cântecultainic al recreerii imagistic a lumii, nu a copierii identice, cia reflectării ei din punct de vedere artistic (realist, fantastic,deformat, caricatural, înfrumuseţat, simbolic etc.) după cumcrede creatorul care are în mână calculatorul, dalta şi cioca-nul, penelul, vreun instrument muzical, laserul sau cine ştiece alt instrument al viitorului.

Dar să vedem cu ce valori operează în această carteautorul sau autorii, fiind vorba de un dialog, precum al luiPlaton, sau cu dialogurile a două fiinţe distincte, fiecare cupersonalitatea sa, mai ales că provin dintr-o matcă comună,dar din veacuri diferite, trăind în lumi diferite?

Sculptorul trebuie să scoa-tă la lumină din materia gro-sieră spiritul unei idei, uneireprezentări şi să degajezeinutilul. Deci opera în final îlva reprezenta pe autor în maremăsură, viaţa, tendinţa spreabsolut, ieşirea din banalitate,din comun. Pentru aceastaideea, care este abstractă, tre-buie să capete înfăţişare con-cretă, dar să fie izbutită, să seimpună, să nu fie o imitaţie.De aceea creatorul trebuie săfie într-o mişcare spirituală,prin lumea pământeană, prinlumea virtuală şi să porneascăde la origini, pentru a stră-

punge barierele. Adam şi Eva, bunicii, părinţii, fiii, nepoţii,într-un cuvânt – omul cu ipostazele devenirii sale: Don Juan,Făt Frumos, Don Quijote, pământul şi cerul, familia terestrăşi cea celestă reprezentaţi prin arta cuvântului, imaginii,sunetului, vibraţiei, creând arta – o Fata morgana, o Aureolă

Ion PRELIPCEAN

Grup statuar înBiserica Saint-Pierred'Aulnay 1120-1140

Pla

nşă

din

lucr

area

„O

pre

isto

rie

a no

rd-

estu

lui

Olt

enie

i”, E

ditu

ra P

etra

s, 1

995,

Pr.

Ghe

orgh

e P

etre

Gov

ora

2 CULTURAvâlceană iulie 2017

„Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri, omul care nu citeşte trăieşte o singură viaţă”

(George R. R. Martin)

ANTICARIAT CENTRAL - COSTEL CRĂCIUNRâmnicu Vâlcea

oferă cărţi pentru o mie de vieţi!

boreală minunată, dar şi ea supusă unei perisabilităţi atimpului. Omul este un spirit etern coborât din cer,călare pe un animal al pământului, care este trupul nostruvremelnic, vieţuind cu picioarele pe pământ şi cu capulîn nori, cu mintea printre stele. Şi nu este decât un peştela fundul unui ocean de aer, dorind să fie pasăre şi săzboare, dar este doar om legat cu toate lanţurile depământ privind cerul şi sperând. Artistul este şi el om încare s-au îngemânat mai multe vise ce vor să zboare şi săducă fiinţa sa în spaţii nemărginite, devenind un visător,dar rămânând în realitate un ucenic ce învaţă permanentarta de a trăi şi nu o mai absolvă niciodată. Şi artistulmereu caută, se întoarce la izvoare, la antic, la viitor şicând oboseşte din zbor, visare şi închipuire, se întoarceîn prezentul anost, în sine să se odihnească pentru amigra din nou în spaţii. Şi artistul are tentaţii, patimi,căderi, crede în minuni, suferă, caută, creează. Unii cadînfrânţi de fatalism, de alcool, ratează desprinderea decotidian, nu au aripi puternice. Toate aceste abstractizăriaparţin artistului de pretutindeni, fie el Brâncuşi şi trăindla Paris, nemaivorbind de ceilalţi muritori. Lumea arteieste admirată căci mulţi sunt chemaţi, puţini – cei aleşi.

Dar Petre Cichirdan se întoarce la Brânuşi, reuşind uneseu despre arta acestui foarte mare artist care a izbutit,s-a impus, a străpuns veacul. Ce reprezintă capodoperelesale: Coloana infinitului, Masa tăcerii, Poarta sărutului,Cuminţenia pământului, Pasărea măiastră, DomnişoaraPogany, Oul, toate acestea fiind simboluri, abstractizări,ipostaze convenţionale, fizice reprezentând destinul,viaţa, copilăria, jocul, limbajul, eliberarea, drumul,zborul, visul, soarele, plâns şi râs, esenţă şi simplitate,femeie, pasăre, sentimente, inteligenţa, talentul, jertfa,dedicaţia, alegoria şi, în cele din urmă – simplitatea careuimeşte şi copleşeşte, iar în spatele tuturor acestora –gândul, ideea de geniu, dar şi miracolul de a-i da formă.

De unde concluzia autorului, că Brâncuşi e mai multfilozof decât sculptor, că toate formele operelor salematerializează o filozofie, un echilibru între tehnică şinatură (de fapt natura este ştiinţa, tehnologia aduse lacote maxime de către Ziditorul lumilor văzute şinevăzute).

O asemenea carte nu poate fi gândită de un critic deartă, ci doar de un artist ce are în spate un studiu îndelun-gat pe o arie istorică şi geografică cât cuprinde civilizaţiaumană, de la totemuri africane şi Gânditorul de laHamangia până la Coloana infinitului şi Masa tăcerii.Cartea lui Petre Cichirdan nu este literatură de plăcere,ce poate fi parcură într-un galop de sănătate, ci cu pauzede cugetare, pentru aprofundare, cu reluări, fiind materieabstractă şi condensată şi profundă, un pretext de comu-nicare cu un interlocutor închipuit – cititorul -, fiind înesenţă un adevărat studiu despre existenţă şi artă, omatematică a ideilor pure, abstracte, dar care vizeazăartistul, arta, incitând banalul şi cotidianul şi provocân-du-l la o cunoaştere mai înaltă. Arta este o iluzie de aînfrunta vremurile, iar creaţia unui artist are o longevi-tate fizică şi spirituală ce depăşeşte existenţa noastră bio-logică. În raport cu eternitatea este un joc iluzoriu, încare ne minţim frumos. Exprimă dorinţa noastră de adeveni nemuritori. Şi chiar cred că sufletul nostru esteetern, deoarece omul a fost creat după chipul şiasemănarea Creatorului suprem. Doar formele noastretemporare sunt efemere, de aceea noi trebuie să neeliberăm de ataşamente şi nu trebuie să regretămlucrurile muritoare. Noi aparţinem eternităţii! Vom filiberi numai dacă ne vom întoarce la puritatea primor-dială!

UN MONUMENT EMBLEMATIC ŞI ISTORIA SA UITATĂ: « CRUCEA MIŞEILOR »

Martor tăcut al unor vremi de strălucire din istoria oraşu-lui Râmnicu-Vâlcea, Crucea Mişeilor continuă să

existe şi astăzi. Monument istoric, şi încă unul de referință, ea seaflă în parcul de pe latura vestică a bisericii Buna -Vestire (cti-torită la 1747 de jupânii Moldoveanu şi Grigorie din Sibiu, întimpul păstoririi episcopului Climent), într-o zonă intens circu-lată, unde sute de turişti sau de localnici trec zilnic pe lângă ea.

Azi, peste istoria ei s-a aşternut un dureros văl al uitării. Înmod paradoxal pentru cei care se perindă cel mai adesea prin fațaei coborând în piaţa oraşului, ea trece neobservată, nemaiputândconstitui nici măcar un reper topografic, un simplu punct deîntâlnire.

Crucea face parte din categoria acelor „tocmeli, legături sau

întăriri” domneşti scrise pe piatră, pe care le numim generic„Cruci hrisov”, o formă de largă publicitate. Un aspect ce singu-larizează această cruce este faptul că ea reproduce textul unuihrisov domnesc mai vechi cu circa 140 de ani decât replica luilapidară. Este vorba de un hrisov emis la 23 iunie1580, prin carevoievodul Mihnea Turcitul întăreşte m-rii Cozia moşia dinRâmnic, precizând cu de-amănuntul hotarele ei.

Această funcție de hotarnică a hrisovului o preia mai târziucrucea, ridicată la 1718, de egumenii cozieni Serafim şiGhenadie, întru hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil, în dru-mul Râmnicului (Troianului), în hotarul de sud al oraşului. Eaare următoarele dimensiuni (200 x 102 x 35 x 29 cm).

În cartea ,,Râmnicul-Vâlcii. Loc de amintiri şi recre-iere”,1944, p.50-51, Pr. prof. Constantin Grigore, preşedinteleOficiului local de Turism, face o amănunţită descriere a acesteicruci: ,,Diferite inscripţii sunt săpate pe toate laturile sale. Dinuna se vede că este vorba de o carte de hotărnicie, dată deMihnea Vv. Şi Domn a toată Ţara Românească, fiul Marelui şiPrea Bunului Alexandru Vv…sfintei mânăstiri Cozia şi părinte-lui egumen Eftimie, ca să fie moşia de la Râmnic pre hotarul celbătrân dela mişei… cumpărată de bătrânul Vlad Vodă dreptcinci mii vedre de vin, dată Coziei ca să-I fie moşie ohavnică(moştenire). Văleat 7088(1580), Iunie 23”.

Ca încheiere adaugă că Această Cruce se află în drumulRâmnicului pe moşia ei. O altă inscripţie, mai nouă, spune larându-i că a fost ridicată în zilele creştinului împărat al RomeiCarol Şase, pentru pricina hotarului moşiei ce cuprindeaîntrânsa stânjeni 7243 ( circomferinţă). Pe o latură s-a săpat altaşi mai nouă: Această Sf. Cruce fiind surpată de făcători de rele

din leat 1849… s’a ridicat cu toată cheltuiala lui Anton al luiMarinoiu…1850. În faţă, crucea are o rozetă frumoasă. Oinscripţie slavonă indică leat 7088 (1580). Literele sunt în relief,cu caractere frumoase şi diferite. Unele sunt relativ bine păstrateşi încă destul de uşor citibile. Altele, în special cele mici, sunttocite de vreme şi lectura lor e tare dificilă. Locul unde era aşe-zată e ocupat acum de casa cu nr.56 ( Str. Traian). Ca să poatăconstrue clădirea, au scos crucea din piua ei şi au dus-o la gră-mada de pietre de la nr.54. Cu ocazia aceea probabil că s-aspart. Piua, mare cât o cameră, neputând fi ridicată, a fostlăsată pe loc, au îngropat-o între temeliile casei şi pe deasupraau aşternut podelele… Numele de Crucea Mişeilor îi vine proba-bil din amănuntul ,,hotarului bătrân dela mişe”, menţionat îninscripţie. Pentru faptul că pe câmpurile din împrejurimi s-augăsit multe oseminte omeneşti, cum susţin bătrânii, se presupune

că pe aci ar fi fost, în îndepărtatele vremi, furcile de execuţie alediferiţilor osândiţi, în special politici, mişeii, dela cari şi-a luatnumele moşia şi apoi crucea aşezată în hotarele sale.

Scriitorul vâlcean Constantin Mateescu în romanul ,,Râm-nicul, Râmnicul…’’apărut în 1994 la Editura Conphys,Rm.Vâlcea, p.34 arată că istoricul Nicolae Iorga, care a trecutprin Râmnic de multe ori, fiind judeţul-bogat de monumenteistorice de o inestimabilă valoare, …,,nu a uitat nici crucea înne-grită de vremuri a mişăilor’’.

Iată dar, mărturii care vin să ridice vălul uitării de pe acestmonument creştin şi să-l readucă în memoria scrisă a acestuioraş care la 20 mai 2017, a împlinit 629 de ani de atestareistorică.

Bibliografie:1. Corneliu Tamaş, Istoria Râmnicului, Editura ,,Antim

Ivireanu’’, 1994, Rm. Vâlcea, p.64;2. Pr. D. Bălaşa, Documente. Cruci de piatră în Ţara

Românească catagrafiate în anul 1832, în revista ,,MitropoliaOlteniei”, nr.1-2/1972, p.93,

3. x x x Bibliografia monumentelor feudale din ŢaraRomânească-R, în revista ,,Mitropolia Olteniei”, nr.3-4/1965,p.339;

4. C. Bălan, Inscripții medievale şi din epoca modernă aRomâniei. Județul istoric Vâlcea (sec. XIV-1848), Ed.Academiei Române, Bucureşti, p. 796- 798;

5. V. Drăghiceanu, Biserici de lemn şi cruci de piatră din jud.Rm. Vâlcii. Inscripții, în BCMI ,XXVI (1933), fasc. 78, p. 186.

Mihai POPA

3iulie 2017 CULTURAvâlceană

În perioada 5-9 iunie 2017, preşedinteleRomâniei, Klaus Iohannis s-a aflat în

vizită de lucru în Statele Unite ale Americii,care s-a transformat într-o vizită de stat. A fostal treilea lider european şi primul şef de statcare s-a întâlnit cu preşedintele DonaldTrump, cel mai puternic om al lumii, dupăîntrevederile acestuia cu Theresa May, prim-ministru al Marii Britanii şi Angela Merkel,cancelarul Germaniei. Acest eveniment istorica avut loc într-un context european şi inter-naţional complex, plin de tensiuni, după sum-mitul G7 din Italia şi reuniunea liderilorNATO de la Bruxelles. În prezent asistăm laredefinirea unor relaţii strategice între mem-brii alianţelor construite după cel de-AlDoilea Război Mondial, fiecare superputerefiind în plin proces de refacere a zonelor deinfluenţă, un rol important având bazele mi-litare externe, situate la mare distanţă. Se ştiecă Angela Merkel, cancelarul Germaniei aemis ideea că Europa trebuie să-şi ia destinulîn propriile mâini, fiind susţinută de mulţi li-deri europeni şi ai unor state membre impor-tante ale UE.

În 2017 s-au împlinit 20 de ani de lalansarea Parteneriatului strategic al Românieicu SUA, iar orientarea ţării noastre pro NATOşi SUA se află la nivel maxim. Ţara noastrăeste importantă pentru SUA, prin poziţiastrategică pe care o are, în sud- estul EuropeiCentrale, fiind o placă turnantă între Europa şiAsia, cu ieşire largă la Marea Neagră, înapropierea Federaţiei Ruse şi Turciei, care adevenit o necunoscută, în timp ce pe teritoriulsău se află baza militară americană de laIncirlik. Interesele majore ale României suntdezvoltarea relaţiilor cu SUA, cea mai mareputere economică, financiară şi militară alumii, consolidarea Alianţei Nord - Atlantice(NATO) şi a Uniunii Europene.

Preşedintele României, Klaus Iohannis afost însoţit de Adrian Moraru, consilier prezi-denţial, George Maior, ambasadorulRomâniei în SUA, Eduard Hellvig, şefulServiciului Român de Informaţii, de şefulStaţiei CIA din Bucureşti. Era bine dacă dindelegaţie făceau parte şi miniştri din Guvernulţării, oameni de afaceri etc. Programul viziteia fost dens. La Forumul Global al AmericanJewish Commitee, Klaus Iohannis a declaratcă România, ca stat membru al NATO şi al UEva fi unul dintre cei mai puternici pilonitransatlantici în Uniunea Europeană, reafir-mând că ţara noastră este un stat pe care SUAse pot baza. De asemenea s-a întâlnit cu direc-torul CIA, Mike Pompeo, iar cu acest prilej asubliniat că România este un partener valoros

pentru americani, în condiţiile în carefurnizează expertiză pe teme ca regiuneaMării Negre, Balcanii de Vest şi vecinătateaestică, inclusiv despre „ameninţări hibride”,pe întregul flanc estic al NATO.

Conducerea CIA a evidenţiat nivelul exce-lent al cooperării cu partenerii de inteligencedin România. S-au abordat şi alte teme de

geopolitică de actualitate: combatereaterorismului, ameninţarea nuclearănord-coreeană, solidaritatea transa-tlantică, stabilizarea Afganistanului etc.De asemenea Klaus Iohannis a depus ocoroană de flori la MonumentulSoldatului Necunoscut din CimitirulArlington din Washington. Pentru aonora prezenţa sa s-au tras 21 de salvede tun, fiind cel mai important onor mi-litar dat unei personalităţi politice.Punctul culminant al vizitei a fostîntrevederea oficială din 9 iunie 2017, cupreşedintele american Donald Trump,

urmată de conferinţa de presă comună, întâl-nire considerată atât de analiştii politiciinterni cât şi de publicaţiile internaţionale unsucces. Au participat şeful Pentagonului şialte persoane din sfera decizională. A fost oseară specială cu o încărcătură foarte puter-nică, un moment semnificativ pentruRomânia. Preşedintele Donald Trump l-aîntâmpinat cu multă cordialitate pe preşedin-tele Klaus Iohannis, pe peluza din faţa CaseiAlbe. Preşedintele României a semnat înCartea de onoare, în Sala Roosvelt (preşedinteal SUA-1901-1909).

Convorbirile oficiale s-au purtat în BiroulOval, sub semnul pragmatismului şi s-a rea-lizat un schimb de opinii pe probleme prio-ritare. Pe agenda întrevederii bilaterale s-au

aflat multe puncte, care conţin decizii majorecare pot schimba soarta României. Cu certitu-dine există o preocupare substanţială dinpartea SUA, ca România să devină un punctde interes în sud - estul Europei Centrale.Discuţiile s-au prelungit, fiind urmate dedeclaraţiile oficiale, pe peluza Casei Albe.Conferinţa de presă comună a conţinut mesajeimportante: ridicarea la un alt nivel aParteneriatului strategic româno-american,sub toate aspectele, politic, militar, economic,lupta împotriva terorismului şi a corupţiei.Donald Trump a făcut o pledoarie strălucită înfavoarea alianţei transatlantice, a valorilor pecare le apără şi a contribuţiei SUA, la securi-tatea Europei. În context a afirmat sprijinulsău total în favoarea articolului 5 al TratatuluiNATO, care prevede că în caz de agresiune,toţi aliaţii vin în sprijinul celui atacat. A apre-ciat că România respectă obligaţia de a cheltui2% din Produsul Intern Brut pentru apărare.În lupta împotriva terorismului avem nevoie

de susţinere militară şi morală, de unitateanaţiunilor responsabile. A subliniat că SUAvor susţine în continuare, lupta anticorupţiedin România şi pentru protejarea statului dedrept, ca o garanţie a unei democraţii puter-nice şi l-a identificat pe Klaus Iohannis dreptgarant în această bătălie. De asemenea a pre-cizat că e nevoie să se creeze un mediu undecomerţul să înflorească, iar cetăţenii să pros-pere. Donald Trump a avut o poziţie pri-etenoasă faţă de România, iar presa americanăa manifestat un interes deosebit. A folosit for-mule la superlativ la adresa României şi apoporului român, căruia i-a adresat mulţumiri.A afirmat că nu au discutat problema vizelorpentru românii care călătoresc în SUA, darvor discuta sigur şi despre ridicarea vizelor.

Preşedintele Klaus Iohannis a avut oprestaţie foarte bună. Cu dezinvoltură a făcuto pledoarie reuşită în favoarea Alianţei Nord -Atlantice, a valorilor pe care le apără şi a con-tribuţiei americane la securitatea europeană.România este poziţionată pe flancul estic alNATO şi se bazează pe SUA, legătura transa-tlantică fiind vitală. A abordat teme dintre celemai sensibile cum sunt securitatea, ame-ninţarea Rusiei la frontiera de est a NATO,necesitatea sporirii cheltuielilor militare,implicarea NATO în lupta împotriva teroris-mului, relaţia SUA-UE, NATO-UE, rolul cru-cial al SUA în securitatea şi prosperitateaspaţiului euro-atlantic, ş.a. În problema Rusieiavem nevoie de dialog, să fim mai deschişicând vorbim despre Federaţia Rusă a spusKlaus Iohannis. Preşedintele României apunctat la două capitole: NATO şi importanţarelaţiilor bilaterale în lupta împotrivacorupţiei. Interesele strategice majore aleRomâniei rămân dezvoltarea relaţiilor cuSUA, consolidarea NATO şi a UE.

Vizita preşedintelui României KlausIohannis în SUA a fost bine apreciată, întâl-nirea cu preşedintele Donald Trump fiind con-siderată una istorică, cu o miză uriaşă, chiar oîntrevedere planetară. Avem deschidere mareîn lume şi în Europa, care trebuie susţinutăprintr-o politică internă consecventă, pre-dictibilă. În acest mod România va câştigainfluenţă internaţională.

Concluziile întâlnirii dintre cei doi preşe-dinţi au fost prezentate chiar de preşedinteleDonald Trump: „M-am întâlnit cu un foartebun prieten. A fost o mare onoare să-l primescastăzi la Casa Albă pe preşedintele KlausIohannis. Viitorul României, al relaţiilorRomâniei cu SUA este foarte, foarte strălu-cit”. Se ştie că românii au o aşteptare formida-bilă, de peste 50 de ani de la americani, căsunt cei mai proamericani dintre europeni.SUA au arătat respect faţă de România, deromâni şi acest lucru ne dă mari speranţe. Pelângă cooperarea în domeniul apărării, un rol

mai important trebuie să aibămăsurile de ordin economic, SUAsituându-se pe locul 11 în topulinvestitorilor străini în România.Toţi românii aşteaptă rezultateleconcrete ale vizitei care ne intere-sează în cel mai înalt grad şi auînceput să prindă contur.

Am fi profund onoraţi dacă chiarDonald Trump, un om de afaceri demare succes, ar da tonul şi ar investiîn România.

Pe 4 iulie a fost sărbătoareanaţională a SUA - aniversarea pro-clamării independenţei în 1776, a241 de ani de existenţă statală. Lamulţi ani Statelor Unite ale Americiişi poporului american!

Gheorghe PANTELIMON

ÎNTREVEDEREA DONALD TRUMP - KLAUSIOHANNIS, UN EVENIMENT ISTORIC

COMUNA TOMŞANI-FOLEŞTII DE SUS-1925

Diploma Ferdinand 1 pentru construcţia şcolii,1925, director învăţător Vasile Stilea

SEAP - SC INTOL SRL

4 iulie 2017CULTURAvâlceană

Este subtitlul unei cărţi numită, în sin-cronismul duratei sale de apariţie,

„Tiparul bisericesc la români”. Editura Praxisa Arhiepiscopiei Râmnicului ne-o oferă în darca semn al cinstirii anului dedicat tipografilorbisericeşti, anul 2016, prin Hotărârea Sfân-tului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.Binecuvântarea ierarhului - eparhia fiind unareprezentativă pentru destinul tiparului româ-nesc şi aureolată la un moment dat cu onoran-tul titlu de „capitală a tipografilor”! – I.P.SVarsanufie, datată la 1 septembrie 2016 (în-ceputul anului bisericesc 2017!) şi uverturatematică a cărții despre „Importanța misio-nară a tiparului în Biserica OrtodoxăRomână”, vin ca un îndemn prielnic la cer-cetarea unui lucru frumos, şi de învățătură, pepotriva îndelungatei zăbave într-un dialog lavedere, pe durata anului 2016, a prestigi-oaselor reviste culturale ale Intol Press. Carteaeste chiar mai mult decât o incursiune în isto-ria tiparului românesc. Privirii drumului dinurmă i se adaugă, căutându-se mereu răspuns,întrebarea: încotro ziua de mâine? Care va fidestinul nostru, încă pe cale, într-o societate acunoaşterii care şi-a schimbat radical vehi-colul informațional, ca mod de operare,trecând de la analogic la digital? Direct spus :tradiția, respirând era Gutenberg, va maiputea să țină pasul cu modernitatea calcula-torului? Titlul volumului, tributar sincronis-mului şi unei canonicități instituționale, cutoate meritele privind posibilitatea promovăriicătre cititorii avizați (este nevoie de reco-mandări alese, în mulțimea atâtor apariții edi-toriale sărace în substanță!), nu surprinde şiplanul acestei legitime îngrijorări.

Lucrarea este explicit asumată de autorii„dialogurilor”. Pentru cei care nu le cunoscamplele biografii, acestea ni se pun în palmă,legitimându-ne autorii pentru cele ce ne suntprezentate. O îmbinare fericită între expe-riența dobândită şi permanenta învățare/asi-milare, în plină scenă, este la vedere. În „câm-pul muncii” lor, specializate (iertare celor ceau dus în derizoriu această etichetă!), autoriisunt recunoscuți prin ceea ce au făcut, dar ori-zontul cuprinderii lor, dincolo de limesurilestructurilor care îi conțin, ne arată două per-sonalități de largă întindere și de mare ampli-tudine/adâncime. Arhimandritul VeniaminMicle, ierarh recunoscut al bisericii creştin-ortodoxe, autor a 90 de cărți, un cercetător şti-ințific neinhibat, obiectiv şi apropiat de nouatehnologie a informației pe care o foloseştedin plin, este o memorie vie, o bază de reguli,date şi fapte, dacă îl portretizăm spre a justifi-ca posibilitatea unei punți de comunicare cupartenerul de dialog. Petre Simion Cichirdan,inginer (produs al Politehnicii din Bucureşti),într-un domeniu al creativității prin excelență(vezi programarea maşinilor cu comandănumerică!), trece peste gardul domeniului săude definiție şi se lasă inspirat de muze;uceniceşte la maeştrii ai artei de sub revelațiişi ni se arată un foarte bun cunoscător al scrip-turii, pe care o ia sursă în multele sale lucrări.Făcători de carte, şi unul şi celălalt, depăşin-du-şi domenile de strictă încadrare profesio-nală, spirite libere şi întreprinzătoare fiind, s-au întâlnit în numitorul lor comun, mareaiubire de adevăr, pornind de la cele de înte-meiere personală : valorile neamului din care

vin şi continuând cu principiile care guver-nează lumea, peste vremelnicia unor legiuiriomenești opace şi tributare înnoptărilorintempestive. Între două persoane cu iubire decunoaştere şi preocupări comune s-a construito punte prin care „dialogurile” ne-au fost dateși nouă să învățăm multe.

O punte, un pod se construiesc peste vreovale, prăpastie, oricum între două părți careprivesc diferit în spațiu. Vorbind despre douădomenii care definesc malurile şi de punteacare le uneşte, vedem în autorii dialogului ceidoi poli, în ceea ce ei au diferit. Să spunemmai întâi că fără tensiunea dintre contrarii nuar fi fost posibil arcul electric (iată o punte delumină!) care să lumineze dialogurile şi să lefacă vizibile. Ce au diferit cele două persona-lități? Ce este vizibil dinspre observatorul dia-logurilor? Aici încercăm să descifrăm cartea,„roman publicistic”, în spusa autorilor, fiindprovocați prin dubla expunere publică a dia-logului. Prima dată, secvențial, în revistelevâlcene.

Veniamin Micle slujeşte, trup şi suflet,cuvântul, care după spusa scripturii, a fost laînceputul începutului. Petre Cichirdan, parti-zan şi el, este slujitorul faptei, care în spiritulprotestant al tuturor făptuitorilor prin nordulpragmatic al Europei, cu burguri şi bresle, afost desigur... la începutul începutului! PetreCichirdan ne oferă o interpretare, altfel deinterpretare a partiturii ... scripturii! Pare ocontradicție, demnă de-o schismă, care a şiprovocat cândva o prăpastie şi o războire par-tizană cu râuri de sânge prin valea, căscatăprăpastie între puncte cardinale Nord şi Sud,pe meridian, după ce contradicția despreproveniența Duhului Sfânt separase, la fel decontondent, Răsăritul de Apus, pe o paralelăpământească. Domenile proprii, de aceea par-tizane şi obediente propriei legi de funcțio-nare, se slujesc cu încrederea în adevărul pri-mit-, unul omeneşte posibil!- şi întreg devota-mentul. Dar ne este permis să ieşim din cerculde cuprindere şi să vedem altfel lumea? Au-torii dialogurilor au avut această şansă şi vo-ința să o facă. Mare blestem era înainte să tefoloseşti de cercetarea ştiințifică, uneltire adiavolului, precum tiparul însuşi a fost consi-derat. Câte ruguri nu vor fi ars pe pseudo-eretici! Câtă luptă în lumea ştiinței pentruexcuderea dogmatismului ştiințific şi fetişiza-rea unui anumit aparat de cercetare, în ex-trema altui dogmatism – cu sensul unui deter-minism îngust, nu cel teologic. Autorii noştriau citit, cu altă dipoziție întru înțelegere, şilegea de funcționare a vecinătății, au trecutchiar frontierele unui lagăr care impunea ade-vărul său. Chiar sorocul înnoirii, într-unanume fel al timpului, va fi deschis largporțile pentru cei pregătiți să îşi ia porția delibertate, înainte chiar ca sistemul, declaratcaduc, să-şi fi înțeles sfârşitul. (în inerția încare trăim tarele vechi se vădeşte limpederezistența la schimbare!)

Inginerul, partizan al teoriei sistemelor, alprincipiului cauză-efect, responsabil de struc-turarea cărții, asumându-şi inițierea interviu-lui, lansază provocarea: „la început a fostfapta!” şi ne face o demonstrație, credibilă dinperspectiva domeniului căruia îi este purtătorde „cuvânt” (sic!). Interlocutorul, tezaur dedate, fapte, uneori reguli (în înțelesul echipei,care structurează instrumente cu inteligențăartificială, s-ar numi inginerul cunoaşterii!),

cunoaşte teoria funcționării sistemelor ciber-netice cu acel feed-back şi are răbdarea să nudea răspunsul, în genul lui Socrate care curăbdare îşi convinge interlocutorul asuprapunctului de vedere propriu. Ştie că problemaîn discuție are nevoie de o lungă dezbatere şio acceptă bucuros. În cele din lumea cu timp,în care fapta este la vedere, poți accepta ime-diat sentința auctorială a „unității de condu-cere” (a centrului de comandă!). Cineva,cândva, ne îndemna să muncim ca să fimliberi, chiar dacă munca în lanțuri, tot robie secheamă. Ceea ce nu este compatibil cu ideeade lidertate! Pentru sfera de dincolo de timp,„dinainte de toți vecii”, principiul cauză-efectdevine caduc şi însăşi prioritizarea îşi pierdesensul. Problema analizată dincolo deînceputul timpului nu mai este valabilă, dupăcum mecanica lui Newton este insuficientăpentru lumea universului mare. Cititor, de față

fiind la dubla expunere a dialogurilor, îmiasum această calitate, şi îmi explic aparte-nența la domeniului din care fac analiza. Vintot din „câmpul” ingineresc („ogor” i-ar fispus regretateul Costea Marinoiu!), al aceleaşişcoli politehnice, dar preocupat de energiilesistemelor. Din această perspectivă, obser-vând întâi ştiințific dualitatea energo-infor-mațională a tuturor sistemelor (cineva chiardemonstrează inteligența materiei!), apoicercetând scriptura şi filosofia anticilor, con-stat simultaneitatea cuvântului şi faptei, dintruînceput, acolo unde timpul nu se născuse.Toate erau împreună şi nedespărțite. Persona-lizând: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt erau înaintede toți vecii, logos neporuncit şi faptă, doar înintenție. Dar manifestarea dumnezeirii estepermanentă, fără timp, în prezentul continuual vieții. Nu degeaba în filozofia tradițională aromânilor „softul de operare”al vieții a fostnumit „trăire”. În viziunea filosofiei greceştisimultaneitatea stărilor: „in potentia, in actu,in opera” ne induce ideea Troiței, una şinedespărțită, în toate manifestările ei. Facemo precizare pentru poziționare corectă, privinddumnezeirea din operă, pentru a nu cădea înpanteismul apusean. Există în fiecare dintrenoi, fii ai lui Dumnezeu, o energie (adăugămaici și informația dată de zestre!) care îşiaşteaptă sorocul să se adauge, din interioroperei, în combustia ei pe cale, înainte deîmplinirea care se dă contemplației în ziua deodihnă. „Cuvântul şi fapta” sunt nedespărțiteîn prezentul viu, precum dumnezeirea trăiriinoastre. Iată premisa unui dialog fructuosîntre două puncte prin care poate trece o linie

de unire. Enunțul, ca o sentință, că o liniedespărțitoare este prima faptă are şi ea o inter-pretare. Punctul, „mult mai mic ca boabaspumii”, mişcându-se, impregnându-se, esteîn linia trasată, logos înmulțit. Este acolo cutoate ipostasurile: este punct, mişcare (energieîn combustie!) cu sens (informație de ori-entare!) şi urmă trasată (operă).

În grădina începutului se produce „păcatuloriginar” după ce din androginul Adam, esteluată coasta Evei. Ieşirea din Rai este scin-darea lumii cu netimp şi cu durată. Acumîncepe să acționeze principiul luptei contrar-ilor, fără a anula principiul conform căruiaDumnezeu este făcătorul cerului şi al pămân-tului, al tuturor văzutelor şi nevăzutelor. Elfiind Cel ce este, Logosul însuşi, după spusascripturii, este în ubicuitatea spaților, atât du-hul vieții pe cale, cât şi dincolo de realitatealumii noastre.

Două puncte de vedere, trasează între elelinia de unire a dialogului şi acesta musteştede informație şi puterea energiei primită săfolosim acest izvor de cunoaştere. Cartea are ostructură, precum un fagure de miere, de careeste responsabil cel cu fapta, iar în perfecți-unea hexagoanelor (un fel de informație apri-orie facerii!) se așează mierea adunată dintoate culorile şi miroasele florilor, ca un rodtainic al unor albine harnice, aici identificândpe cel ce va căpăci fiecare căsuță cu logosul,dulce ca mierea, al cuvintelor, cu adevărat unsavant. Finalitatea este evidentă: fapta şicuvântul, structurate energo-informație, ofe-rite spre hrană pentru lumina cunoașterii, suntîmpreună între aceleaşi coperte. Ce conțineîntregul „dialogurilor”, dincolo de modul cumau comunicat între ei cei doi poli ai conver-sației? Lucruri de mare interes pentru culturaromână. O valoare adăugată cercetării îndomeniul invocat în titlu. O viziune a cerce-tării, spuneam, neinhibată de prejudecăți.Interferența unor domenii, în sprijinul cer-cetării de amănunt al unor fenomene com-plexe şi aici exprimăm sincera minunareanoastră, privind cunoştințele de istoria arteiale părinelui Veniamin, acolo unde inginerulCichirdan este un actor recunoscut (in actu!).Dialogurile scot în evidență, nu doar infor-mații (date, cunoştințe, fapte, etc.), ci şimodalități de procesare ale acestora pentruformularea unor sentințe, expunerea unor ati-tudini. Istoria începutului tiparului pe me-leagurile româneşti, centrele care au dat stră-lucire meşteşugului, cartea religioasă necesarăslujirii în altare, personalitățile remarcabileale acestui nou meşteşug, evoluția maşiniicare a fost tiparul, incursiunile dinspre prezentîn istorie şi anticiparea profetică a ce va să fie,sunt sub-teme sistematizate în capitole care auindividualitatea gândită pentru episodiculapariției lor în reviste. O critică riguroasă ainterpretărilor altor cercetători, cu aparatulcritic la vedere, permite valoarea adăugată aunor concluzii noi, de la care cercetătorii deazi – cei care s-ar putea elibera de autoritateaunor corifei, încă acreditați, dar contrazişi înadevărul lor de noile dovezi şi noile demon-strații încă necercetate de instanțele cu autori-tate formală!-să-şi reactualizeze poziția cumface orice organism viu când constată abaterea(vorbeam de legătura inversă a tuturor sis-temelor vii, care îşi corectează abaterile, con-tinuu!).

Firul călăuzitor al „romanului” este dat derevoluționarea pe care a dus-o în cunoaştereapariția tiparului. Cum a influențat societateaoamenilor şi instituția bisericii. Cum s-aaccelerat viteza proceselor în lumea materială

DIALOGURIMihai SPORIŞ

5iulie 2017 CULTURAvâlceană

a faptei. Influența dată de controlul centrelorde multiplicare, în serie, a slovei scrise. Aiciaflăm despre rolul de plăci turnante aleVeneției și Cracoviei, dar şi despre punctelede iradiere autohtone, de pe lângă mănăstiri,cancelarii domnești, ori burguri transilvane.Fenomenul geo-politic într-o istorie cuautonomie plătită sultanilor, pe linia dedemarcație a Dunării spre deja raiale şipaşalâcuri, lângă ( şi între!) munții noştri ceimari, trasând hotarul cu Europa, cândcatolică, când dominant protestantă (calvină,evanghelică!), ne-a impus o adaptare laaceastă stare şi ne-a făcut tranzacționali spretoate direcțile. Românii (valahi, ardeleni,moldoveni), ori cei născuți în vatra țării din

alte etnii, sunt remarcați în legătură cu per-fecționarea meşteşugului tiparului și slujirealor pentru credința şi cultura română. Demon-strația că ierarhul Macarie – dintr-o maremulțime de purtători ai acestui nume! – real-izatorul primelor trei cărți tipărite la noi înslavonă (Liturghierul-1508, Octoihul-1510,Tetraevanghelul-1512), este românul dinTransilvania (Codlea), şcolit la Veneția, trecutprin Cracovia este rodul unei cercetăricuprinzătoare. Îi aflăm cursul vieții apoi pe laMănăstirea Peri din Maramureş, de unde sestatorniceşte la Mănăstirea Bistrița dinOltenia de sub munte a... Craioveştilor.Această cercetare dusă la capăt, fără vreo con-trazicere de undeva a argumentelor expuse,

este una care provoacă varianta oficială a unuiMacarie muntenegrean, venit la Târgovişte sătipărească lucrările amintite. Nu dintr-o păr-tinire locală, ci din consistența demonstrațieicredem în concluzia lui Veniamin Micle,susținută şi de regretatul Costea Marinoiu:„Macarie, ieromonahul tipograf, este românulcare a tipărit la Mănăstirea Bistrița (olteană)primele cărți în spațiul românesc”.

Cartea de ... dialoguri a două personalitățierudite şi neostoite în spațiul public actual,mai ales în cotidianul cultural-spiritual, tre-buie citită cu atenție şi cu încrederea pe careți-o poate da o carte de învățătură. Înainte de-a fi un omagiu adus tuturor tipografilor trudi-tori ai tiparului bisericesc românesc ( în anul

consacrat cinstirii lor!) este un fericit omagiual conlucrării unor poli cu aparența incompa-tibilității. Părintele Veniamin şi inginerulPetre Simion dau un exemplu de tratare alunor diferențe care nu se resping, ci conlu-crează la reconfigurarea unor adevăruri careau nevoie, după un timp, de actualizare, deprimenire în veșmintele cele noi pe care lecere înmulțirea talanților dați acestui scop. Săo primim cu bucurie și respectul cuvenit,mulțumind în acelaşi timp ArhiepiscopieiRâmnicului pentru recomandarea şisusținerea editorială.

În perioada 15-19 mai 2017, AsociaţiaCulturală „Curierul de Vâlcea”,

Arhiepiscopia Râmnicului, Consiliul Local şiPrimăria Municipiului Râmnicu Vâlcea,Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul”Vâlcea, Uniunea Scriitorilor din România-Filiala Sibiu şi Primăria Comunei Prundeni-Vâlcea au organizat, la Râmnicu Vâlcea, cubinecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte dr.Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului,Salonul Naţional de Literatură şi Artă„Rotonda Plopilor Aprinşi” ediţia a VII-a şiFestivalul Cărţii la Râmnic, ediţia a IV-a.Această manifestare plurivalentă, de anver-gură, a precedat „Zilele Râmnicului”, sărbă-toare tradiţională, care în 2017 a marcat 629 deani de la prima atestare documentară - 20 mai1388, din vremea lui Mircea cel Bătrân,voievod strălucit al istoriei noastre. La eveni-ment au participat peste 45 de scriitori, poeţi,editori, artişti plastici şi muzicieni, profesoriunuversitari, de valoare, din ţară şi de pestehotare. Organizatorii au oferit un programbogat, variat, interesant, în care s-au întâlnit lit-eratura, arta, muzica, istoria, religia, cu fru-museţile naturii şi cele create de om, prinmuncă, talent şi credinţă în Dumnezeu. Prinamploare, conţinut, diversitate şi originalitate,acţiunea este unică în peisajul cultural vâlcean.În semn de apreciere, la deschiderea festivăcare a avut loc pe 15 mai în eleganta sală aConsiliului Judeţean Vâlcea au fost prezenţireprezentanţi de frunte ai autorităţilor judeţeneşi municipale, ai unor instituţii şi ONG-uri cuprofil cultural, ziarişti, adulţi şi tineri, iubitoride cultură şi artă. În faţa acestui auditoriuselect, pr. dr. Ştefan Zară a prezentat Cuvântulde Înţelepciune transmis de ÎnaltpreasfinţitulVarsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului şi aurostit alocuţiuni Florian Marin, prefectuljudeţului Vâlcea, Constantin Rădulescu,preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea,Carmen Preda, viceprimar al municipiului

Râmnicu Vâlcea, Remus Grigorescu, direc-torul Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul”Vâlcea, poetul George Călin, ambasador cul-tural Convenţia ONU- Geneva, scriitorulGeorge Terziu ş.a. Vizibil marcat de trecerea lacele veşnice a unor susţinători fideli ai acesteiiniţiative generoase, care a debutat în anul2010, „Rotonda Plopilor Aprinşi”, Ioan Barbu,organizatorul principal al evenimentului adecernat postmortem Marele Premiu pentruCultură lui Pompiliu Manea (1935-2015).Trofeul „Cerurile Oltului” pentru opera„Omnia 2017” şi Trofeul „Cerurile Oltului”pentru literatură şi artă plastică, precum şiDiploma de Excelenţă şi Trofeul GrupuluiCultural Inspirescu - Cervantes Satul Mare, aufost oferite unor creatori din ţară, din municip-iul Râmnicu Vâlcea şi din judeţul Vâlcea. Aurmat un concert extraordinar, care i-a impre-sionat pe invitaţi, susţinut de tenorul RomeoSaleno, care, împreună cu soţia sa, Julia Salenoau evoluat pe mari scene ale lumii.

Multe activităţi interesante s-au desfăşuratîn cadrul Salonului Cărţii de Râmnic, laBiblioteca Judeţeană. În standurile de laparterul instituţiei au expus cărţi 12 edituriinvitate, printre care, „Antim Ivireanul”Râmnicu Vâlcea; Praxis ArhiepiscopiaRâmnicului; Tipo Moldova, Iaşi; ScrisulRomânesc, Craiova; Betta, Bucureşti;Inspirescu, Satu Mare; Zodia Fecioarei, Piteştietc. În sala de conferinţe s-au desfăşurat maimulte evenimente literare. „Maratonulcărţilor” s-a derulat în două reprize, avându-ica moderatori pe scriitorul Nicolae DanFruntelată şi Florentin Popescu. Mulţi autorişi-au prezentat creaţiile literare, printre eiaflându-se Nicolae Dragoş, Ion Andreiţă, AlexCetăţeanu, (Canada), Eliza Roha, PassionariaStoicescu, vâlcenii Ioan Barbu, Doru Moţoc,Ilie Gorjan, Constantin Argeşeanu, IonDrăghici, Elena Dican, Sergiu Ştefan Gorjanş.a. De asemenea s-au organizat două momente

lirice şi s-au lansat volumele „11 pentruVâlcea”, o antologie literară apărută sub egidaEditurii Inspirescu din Satu Mare şi „Poeziaturcă” antologie tipărită de Editura Betta dinBucureşti.

La Colegiul Economic Râmnicu Vâlcea aavut loc Simpozionul Naţional cu tema„Scriitorii şi Comunitatea”, moderat de prof.dr. Ion Predescu. O altă activitate deosebit deinteresantă cu genericul „Reviste în Agora”, aoferit posibilitatea colegiilor redacţionale sărealizeze un fructuos schimb de experienţă.Printre cele peste 20 de publicaţii prezentateam remarcat şi revistele vâlcene Martyria,Rotonda Valahă, Cultura vâlceană, PovesteaVorbii 21, Forum vâlcean ale Editurii IntolPress şi despre care a vorbit realizatorul lor,Petre Cichirdan, precum şi revista Seniorii,publicaţie a Asociaţiei Seniorilor din Educaţie,Ştiinţă şi Cultură descrisă de GheorghePantelimon, secretar general de redacţie. Încomparaţie cu ediţiile precedente, artiştii plas-tici au avut o prezenţă mai consistentă, apreci-ată de iubitorii de frumos. La Galeria de Artă„Artex” a avut loc vernisajul expoziţiei „Artiştibucureşteni”, în prezenţa preşedintelui UAPdin România, Petru Lucaci, şi a vicepreşedin-telui vâlcean, Gheorghe Dican, pe simeze fiindexpuse lucrări semnate de 41 de artişti din ca-pitală.

La Muzeul de Artă „Casa Simianu” au fostadmirate lucrările de pictură semnate de DaliaBialcovski din Bucureşti, în expoziţia„Sânziene”.

De o bună apreciere s-au bucurat şi creaţiileLianei Andreiţă, scriitor şi diplomat dinBucureşti, etalate la Muzeul Judeţean„Aurelian Sacerdoţeanu”, în expoziţia de tapi-serie „Ave Maria”.

Nu putea să lipsească de pe agenda mani-festărilor Constantin Brâncuşi, un geniu alartei contemporane, unul dintre cei mai impor-tanţi artişti din prima jumătate a secolului tre-

cut, şi unul dintre simbolurile României. Încadrul simpozionului „Brâncuşi cioplitorul înduh” au prezentat informaţii inedite despreviaţa şi opera monumentală a marelui sculptorspecialişti din Târgu Jiu: Ion Mocioi, MoiseBojincă şi Ilarion Văideianu, vâlcenii ŞtefanStăiculescu şi Mihai Sporiş, membrii aiForumului Cultural al Râmnicului.

În ultima parte a programului oferit deorganizatori, la invitaţia primarului NicolaeSărdărescu, participanţii au fost oaspeţii oraşu-lui Horezu, patria ceramicii româneşti, unde s-au organizat activităţi diverse: un recital liric,lansarea volumului „Ceramica”, autor AdrianRadu, lansarea colecţiei omagiale „Urme delumină”- trei CD-uri, a unui DVD- „Miresmede rai” şi un spectacol extraordinar cu partici-parea actriţei Manuela Golescu şi a proto-psaltului Dimitrie Voicescu din Bucureşti.Moderatorul acţiunii a fost Constantin Iovan,directorul „Casei de Cultură „ConstantinBrâncoveanu” din Horezu. La întoarcerea spreRâmnicu Vâlcea, oaspeţii au făcut un popas derugăciune la Mănăstirea Arnota.

Se ştie că 2017 a fost declarat de SfântulSinod al Bisericii Ortodoxe Române „Anulomagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi alpictorilor bisericeşti”, Anul ComemorativJustinian Patriarhul şi al apărătorilor ortodoxieiîn timpul comunismului în Patriarhia Română.Pentru cinstirea Anului omagial, SalonulNaţional de Literatură şi Artă „RotondaPlopilor Aprinşi” s-a încheiat cu pelerinajul„Pe urmele creaţiei ortodoxe străbune” lamănăstirile Antim, Dintr-un Lemn, Surpateleşi Govora.

Sincere felicitări organizatorilor, domnuluiIoan Barbu, cunoscut scriitor şi publicist, unom plin de sensibilitate, înzestrat cu harul de adărui semenilor, prin creaţia sa, clipe debucurie de a uni în jurul său personalităţi deprestigiu, care slujesc valorile autentice aleculturii noastre naţionale şi le fac cunoscute înţară şi în lume. Fiindcă pe 15 mai a împlinit ovârstă respectabilă, îi urăm din toată inima, unsincer „La mulţi ani!” şi activitate rodnică încontinuare.

Gh. PANTELIMON

ROTONDA PLOPILOR APRINŞI - O MANIFESTARE DE REZONANŢĂ ÎN CULTURA ROMÂNEASCĂ

6 CULTURAvâlceană iulie 2017

VASILE GAVRILESCU: „RAIUL NEMERNICILOR”

Din start ni se face introducerea într-oatmosferă dominată de stare poetică,

stări desprinse din titlul capitolelor, în fond,cititorul fiind în faţa unui roman în ...proză.„Elixirul tinereţii din primăvara care va veni”-capitolul I, „Perpetuum mobile din vara careeste”-capitolul II, „Piatra filosofală din toam-na care a trecut”-III, „A patra dimensiune aiernii dintotdeauna”-capitolul IV....De laîncercarea, şi reuşita, de trecere forţată-riscantă-sinucigaşă a frontierei prin înot, dintinereţe, şi arestarea sa în Iugoslavia, şiarestarea sa în ţară şi până la deportarea laParis, în 1985, viaţa lui Vasile Gavrilescu afost tot o iarnă continuă, „iarnă dintotdeauna”,aproape imposibilă, la o dimeniune care nuexistă decât în spaţiul probabilităţilor...Oalternanţă continuă între starea poetică şi ceaprozaică, cea din urmă, alternând la rândul eiîntre limbajul savant, după caz, şi limbajul înargou al hoţilor de buzunare din orice maha-la...Ne exprimăm asupra romanului „Raiulnemernicilor” de Vasile Gavrilescu, scriitorromân-craiovean, roman de sertar-samizdat-scris în 1985 la Paris şi apărut în 1998 laEditura „Ex Ponto” din Constanţa. Coperta,Nuşa Gavrilescu. Un roman cum românii nuau mai citit, o parabolă despre moarte şi viaţă,când speranţa a dispărut complet...Carte aunui scriitor care în mod pozitiv aproape de-lirează în termeni estetici şi descrie-parcurgeîn dialog o magistrală parabolă, fabulă, per-sonajele, purtând numele profesiilor avute înafara lagărului; personaje care arată atâtadragoste pentru libertate şi pentru artă!...sin-gurul care va scăpa cu viaţă reuşind să„treacă” în Iugoslavia dar renunţând laevadare, în Austria, fiindu-i confiscat manu-scrisul!!...De ce parabolă, şi fabulă, fiindcădoar genurile acestea, în afara particulari-tăţilor de limbă şi spaţiu consacră o carte întrecărţile mari ale lumii, universalizând regio-nalul.. Mi-este şi teamă să constat că „Raiulnemerinicilor” este o carte mai bună, şi maiadevărată decât dostoievskiana „Amintiri dincasa morţilor”!... Fie ce-o fi, am zis-o, dardupă ce am cunoscut şi „Iubirea mea floarenomadă”, şi „Dilema oilor infinite”, desigur,şi „Timpul trecerii tale” am avut senzaţia căVasile Gavrilescu se apropie de Dostoievski,aşa cum am îndrăznit să spun şi despre ŞtafanDumitrescu atunci când i-am citit cărţile, cuprecădere „Dostoevski s-a sinucis la Bucu-reşti”. Iată, altă parabolă-fabulă... „Elixirultinereţii din primăvara care va veni” sau, amnotat noi pe marginea paginii tipărite: În cul-mea comunismului biruitor totul are loc laprezent şi viitor; numitorul lor comun fiindrecunoaşterea greutăţilor şi speranţa de maibine pentru viitor. Tinereţea este ca o primă-vară care se termină repede, dar nici vară

care te satură de căldură (doar pe ţigan nu-lsatură căci el ar da două ierni pe o vară) şicare nu poate fi „perpetuum mobile”. Înînchisoarea din mijlocul Deltei, prezentată cao tabără de recreere cu trei rânduri de caseprecum cele dintr-o rezervaţie de cercetarezootehnică, şi vopsite în alb, sunt cazaţi ceisupuşi unei exterminări, după ce vor fi exa-minaţi, trataţi, storşi de idei, furaţi şi apoi exe-cutaţi, aşa, ca din întâmplare...Sunt hoţi debuzunare, derbedei, de-o parte, care îi slujescpe savanţii care-şi storc creierele în speranţacă vor fi eliberaţi, după valorificarea pro-duselor imaginate. Credem că Gavrilescu avrut să scrie un scenariu de film vizionând înanii 70 filme-ecranizări după marile romane.A vrut să scrie o mare carte, care să generezeun mare film...şi a reuşit (mai puţin realizareaecranizării)! Pe lângă imaginile descrise,excepţionale în sugestii, apropiate de teatrullui Eugen Ionescu ori de ecranizările din Kaf-ka sau ale unui ucian Pintilie cu al său„Duminică la ora 6”, imagini simbolice,intuind metodele nazise aplicate în lagărele deexterminare, mai există limbajul!...cum spu-neam, variat în formele sale de flux poetic şisimbolism, după părerea noastră, nemaiîntâl-nit, şi cu o deosebită fluenţă a ritmului în ex-primare... Nu întâlnim nimic care să lege acţi-unea de un timp sau de un nume, părând totulatemporal şi căzut de undeva, de nicăieri. Au-torul este “Gogu”, ceilalţi hoţi din „serviciulauxiliar” sunt: “Tutu”, „...celebritatea, Gogu-le, ţi-a jucat festa că de-aia este bine să treacăomul mai neobservat prin viaţă ca să nu-i iaalţii seama când se face că-i este lui lumeamai dragă.”; “Nea Gică Ploaie”, “Maimuţa-rul”, “Pisicul”, “Bună dimineaţa”, “Fraţii ăidoi”... Apoi, la savanţii numiţi şi „politicoşi”:“Profesorul de chimie”, “Inginerul”, “Profe-sorul de matematică”, “Scriitorul”, “Profe-sorul de filosofie”, “Domnul regizor”: „De cesă fii trist dacă poţi să fii vesel? (...) Asta ajutăsă uiţi”... Alte personaje: “Tovarăşul coman-dant”, “Patru gardieni”-toţi în halate albe şicu cu pistoale automate ascunse sub ele.Autorul îşi însoţeşte îndeobşte acţiunea cuimagini picturale desprinse din lumea marinăa lui Aivazovsky, aşa cum pare a fi vremea laîngroparea trupului neânsufleţit al Scriitoru-lui: „...atunci mi-am amintit de ce mi-a spusmie scriitorul cu privire la cei dragi rămaşi înurma lor în această insulă a norocului părăsit.Printre norii care fugeau alergaţi de furtunăs-a văzut luna luminând, dar mie mi s-a părutcă arăta a soare mare şi luminos, aşa cum mi-a spus el că trebuie să arate amorul acela uni-versal dinaintea contopirii cu marele cosmosal infinitului dintotdeauna.” Se miră Gogu,cum de este posibil ca aşa oameni înţelepţi sănu-şi de-a seama de cursa în care au fost atraşi„politicoşii”... „Unul din ei mi-a spus că înţara asta cultura este singurul mijloc de eva-

ziune, adică citeşti, te dai cu mintea departe,vezi ce nu se poate vedea şi uite aşa se face căuiţi unde te afli, de ce eşti aici, iar ce se întâm-plă în jurul tău nu mai are nici o importanţă.”Iată şi o stare care apare ca un leitmotiv în via-ţa lui Vasile Gavrilescu, în cărţile sale, stareaprin care el este frământat de plecarea din ţa-ră... „De-aia mă ia pe mine aşa, câteodată, undor de ducă în lumea largă de aş tot plecasă-mi pierd de urmă, să nu mă opresc nicăieri,

mergând nici eu nu ştiu unde şi nimeni să numă întrebe despre ţara de unde am venit, deplânsul de mă însoţeşte ori de întristarea dininima mea cea pustie de dragoste. Cine esteacela care m-a iubut pe mine cu adevărat?Poate că libertatea după care tânjesc să fie toc-mai această iubire care-mi lipseşte.” Nara-ţiunea prinde un alt contur: de lipsă de impor-tanţă, de nici un fel de regret, când moare unhoţ, Gică Ploaie, îmuşcat fiindcă încercase săevadeze, pe ploaie, aşa cum îi plăcea să fure înlibertate!...tot pe ploaie; de unde lesne de înţe-les de ce îl chema astfel: „Priveam şi nu nevenea a crede ce puteam să vedem. Noi neuitam la mort, comandantul se uita la noi şicaraliii la comandant”; crima la datorie încazul oamenilor de judecată!...vinovat, vino-vatul!...şi toată lumea în poziţie de drepţi! darcum să vorbeşti de judecată într-o ţară în carenu se judecă, nici la propriu, nici la figurat...Foarte, foarte adevărat: „...ne prostisem cutoţii şi poate să nu fi fost numai noi de vinădacă ajunsesem să punem întrebări...jenantecu privire la condiţiile deţinutului din aceastăînchisoare care se cheamă viaţa de toate zi-lele.” Asta a fost, aceasta e fabula-parabola decare vorbeam la început şi pe care nu o bă-nuiam imediat, nu-i bănuiam cifrul... Socie-

tatea noastră lipsită total de democraţie aanilor şaizeci, bazată pe jaf în privat şi crimăîn intelectual a dus la o comparaţie de acestgen; închisoarea pentru exterminare dinmijlocul insulei era chiar scumpa noastrăpatrie, şi a lui Vasile Gavrilescu, o comparaţieextrem de gravă care vorbeşte de imoralitateacrasă a unui sistem social politic de facturăleninist-stalinistă...în care omul nu respirăaerul căutat şi curat de deasupra ţărânei pro-prii, ci pe cel care i se impune!...neacceptarealui, ducând la crimă cu martori falşi! Iată, du-pă şaizeci şi cinci de ani ne este din nou fricăde ce poate să ne facă un denunţător fals!...falsitatea fiind mai greu de demonstrat căci eanu se bazează pe fapte. Mai rău, acum denun-ţătorul fals, până se dezmeticeşte lumea, dacăeste ordin să se dezmeticească, te murdăreşteşi privează de libertate prin micul ecran undetoată lumea imită şi nu judecă... şi iarăşi pan-seu valabil: „Boala de care suferim toţi, mi-aspus filosoful ăla de’se da verbal şi în scris lastimaţii tovarăşi, se cheamă solitudinea fiinţeiumane.” Da, spunem şi noi că omul este înacelaşi timp fiinţă tribală şi fiinţă interioară.„Nu este bine să fii hoţ, iar dacă te dai de cin-stit, nici atunci nu are cum să fie mai bine.”Mai ales când hoţia este o calitate politică ne-contând dacă stai câte puţin din când în cândla mititica sau atunci când faci parte dintr-unsfânt popor în care naşa sau moaşa noului năs-cut îşi dă în tavan finul sau fina zicând ‘oţulmamii-‘oţ ... Da, vorbim şi de existenţa limba-jului paralel care există atunci când naraţiuneaaparţine unuia sau altuia dintre personaje, iarcând personajul este Natura; atunci limbajuldevine poetic!...am văzut în exemplele dejadate mai sus; şi valabil chiar în aceeaşi frază:„Tutu s-a trezit zicând că să moară fetelemele, da‘ mie mi se pare cam prea mult treimorţi într-o singură vară.” Vedem aşadar căromanul de faţă este şi plin de idei filosoficesau, altfel spus, caraceristică a scriitorilorserioşi, romanul este şi o incursiune în interiorpe lângă parcursul poetic şi prozaic. Finaluldin insulă este că savanţii sunt omorâţi, perând, fără nici o explicaţie, iar când se împli-neşte sorocul penalilor de a fi eliberaţi, ceicare i-au deservit pe „politicoşi”, aceştia mormitraliaţi la ieşirea din închisoare...Scapă doarnaratorul, Gogu, care rănit numai fiind, dar şianesteziat cu o pastilă dată de Profesorul dechimie, scos la grămadă cu celelalte cadavre,se trezeşte pe vasul transportor şi se aruncă înapă scăpând astfel cu viaţă. Un roman de notazece, cum ar spune colaboratorul nostru de lacenaclul literar din Horezu, Vlad Talpoş, şicare împreună cu volumul „Iubirea mea floarenomadă” deschide calea unei mari literaturi,cea a scriitorului craiovean-horezean şi careva deveni pentru literaţi şi politicieni...cazulGavrilescu!

Petre CICHIRDAN

Primăria comunei Vaideeni susţine Cultura scrisă a judeţului Vâlcea conf.Legii 186 din 2003 prin SEAP-SC INTOL SRL

CULTURAvâlceanăiulie 2017 7

ÎNTOARCEREA ÎN TIMP A FIULUI, CU UNELE COMPLETĂRI LA OCUPAREA BASARABIEI ŞI BUCOVINEI. PRIMUL REFUGIU DIN 1940

Ca martor nemijlocit al ocupării prinultimatum a Basarabiei, Bucovinei de

Nord şi Ţinutul Herţei de către „eliberatoarea"Armată Roşie şi instaurarea unei „noi" orân-duiri himerice proclamată drept „democraţiemuncitoarească" de fapt dictatura fals consi-derată a proletariatului, dar de fapt a uneişleahte conducătoare comuniste de dezaxaţi,sceleraţi, de un cinism fără margini, care secredeau geniile proletariatului, considerat „oturmă apropiată de animale", necesară a ficondusă prin minciună, păcăleală şi promisi-uni atrăgătoare pentru naivi şi inculţi, pro-movând o ideologie a forţei oarbe, munci-toreşti şi de duşmănie între unele clase socialepe baza ideologiei marxist-leniniste, care sedorea un fel de „Ultra Noul Testament", careavea ca lucrare de bază faimosul Manifest alpartidului comunist, toate acestea elaboratedar nici o dată puse în discuţie şi aprobate deun organism cât de cât competent.

Evenimentele trăite de mine, alături depărinţi, s-au înregistrat putemic în memoriacopilului, proaspăt absolvent de grădiniţă şinerăbdător viitor şcolar în clasa I-a primară aşcolii „Gheorghe Tofan" din Cernăuţi, aflatăla intersecţia străzilor Mărăşeşti şi Ştefan celMare.

Eram într-o vacanţă de vară la bunicii meidupă mamă, bunicul, preotul paroh ZinovieGrimalschi şi bunica-casnică, Ana, fostăOstap-rusificată Ostapov, care locuiau încomuna Zelena, fostul judeţ Hotin, astăzi înUkraina, la cca. 12 km de târgul Lipcani aflatpe malul stâng al Prutului, având pe maluldrept, ca într-o oglindă localitatea Rădăuţi-Prut. Cele două localităţi erau legate rutierprintr-un pod peste Prut, distrus în 1944 şilăsat aşa după al Război Mondial, până dupăanul 2000 când treptat, treptat a fost recon-struit de România cu acordul Rep. Moldova.Iată un exemplu din o multitudine de politicăsovietică de izolare, încercare de a fabrica onouă etnie, cea „moldovenească" prin sepa-rarea şi izolarea fraţilor de fraţi, de con-trafacere a naturii şi istoriei, în scopul do-minării şi manipulării mai simple a viitorului„om nou", „superior", ormul sovietic cel mai„om" dintre oameni!

Ajunşi deci la Zelena, bunica Ana ne-apovestit, chiar de mai multe ori, că în ultimavreme, sus în înaltul cerului se vedea „ceva"sclipind, iar acel „ceva" zumzăia. Ne-am datatunci cu, părerea că erau avioane ruseşti.Astăzi sunt mai mult decât sigur. Nu numai căerau ruseşti dar erau şi avioane spion. Acumse ştie precis că ruşii îşi construiseră omulţime de aerodromuri militare în stângaNistrului şi se pregăteau metodic de invazie.O dată cu trecerea timpului încet, încet se aflăo mulţime de fapte trecute sub tăcere înmomentele cruciale şi de cumpănă a istoriei,alături de care apar şi o mulţime de întrebări.Iată una dintre ele. Dacă bunica mea, o cas-nică, fără cunoştinţe de specialitate a văzut şia înţeles că sunt avioane ruseşti, cum se face

că serviciile de informaţii române şi grăniceriinu au reacţionat? Mi se pare dubioasă şi con-damnabilă indiferenţa faţă de asemeneasemne prevestitoare, cu atât mai mult cât înCernăuţi, în surdină şi în cercurile în specialevreieşti, se vorbea de această ocupare aBasarabiei şi Bucovinei. Chiar se ameninţa cuformula: „Las-că vin ei, să ştii! O să vedeţi voiromânii! Alături şi de alte acţiuni şi comporta-mente care cu îngăduinţă pot fi caracterizateca bizare şi contrare stării de pericol pentruţară şi care se traduceau printr-o liniştirenefirească a populaţiei şi a celor care încercausă se pregătească pentru o asemenea eventualăposibilitate. Tonul unor dispoziţii contrarestării de fapt a situaţiei, provenea de la cer-curile conducătoare ale statului de la cele maiînalte nivele. Inventariind cu atenţie toateaceste indicaţii, să le numim „antirealiste şitotal neînţelepte", se ajunge la concluzia unuicondamnabil infantilism politico-strategic, orimai rău, de o trădare şi vân-zare laşă a Basarabiei şi aBucovinei. Pare mai repedecă aranjamentele mizerabilecare s-au făcut trebuiau săofere ruşilor pe tavă celedouă provincii româneşti.Desigur nu se vor găsi nicio-dată documente sigure pen-tru această supoziţie. Tot ceafirmăm se bazează pe aşazisele probe indirecte.Pentru a încheia aceastăpagină ruşinoasă din istoriaRomâniei să mai spunem cădupă preluarea puterii decătre generalul Ion Antonescu şi plecarea dinţară a regelui Carol al contactat şi pe rege şioferit sprijinul pentru întoarcerea lui în ţară.Mie mi se pare acest gest foarte edificator. inrest vom strânge şi alte dovezi. În fine în ace-laşi tirnp în România se acredita ideea căarmata română, prost dotată era incapabilă săse opună unei agresiuni mai ales din parteaarmatei ruseşti. La o analiză mai atentă ideeaera doar parţial adevărată. Documentele aratăcă în pofida aranjamentelor veroase şi con-damnabile legate de afacerea „Skoda”- şilegate de camarila regală, armata a fost dotatăcu un minim de muniţie şi armament militarmodern sau modernizat, cum ar fi: puşti,puşti-mitralieră, mitraliere, diverse piese deartilerie şi chiar blindate. Dar nu numai atât,în anul 1925 s-a încheiat cu Franţa un contractpentru construirea uzinei de avioane I.A.R.Braşov, construindu-se Fabrica de celule şiFabrica de motoare de avion. Astfel în perioa-da 1930-1939 au fost proiectate şi construite16 tipuri de avioane româneşti dintre care, înmod special menţionez IAR-80 şi IAR-81 acăror performanţe erau de nivel mondial, pen-tru care au fost denumite „Copiii teribili aiBraşovului”.

Mai este de menţionat că s-au construit480 de exemplare din aceste tipuri perfor-mante. Cel puţin IAR- 80, un avion de vână-toare, atingea viteza de 510 km/h şi un plafonde zbor de 10.500 m depăşind la ştiinţa meatoate avioanele ruseşti şi chiar pe unele ger-

mane. Ca atare acest avion n-ar fi avut pro-bleme să intercepteze avioanele ruseşti-spion.

Să mai spunem că piloţii români reprezen-tau o elită recunoscută admirată şi invidiată,fiind consideraţi un fel de supermani.

Dar să ne întoarcem la ultima zi a Ro-mâniei Mari, 27 iunie 1940. Eram deci cu ma-ma la bunici şi ne bucuram de o zi aparent li-niştită şi însorită. Ne relaxam în spaţiul binegândit şi amenajat al gospodăriei înfloritoare abunicilor, cu numeroase şi variate orătănii, cumulte acareturi, hambare şi coşare, rodul gri-jii şi activităţii neobosite a bunicului, cu ocasă de cărămidă cu 11 camere înconjurată deo grădină de flori dar şi de legume, cu un beciadânc de piatră în care găseam gheaţă încon-jurată de straturi groase de paie din carebunicul, la ocazii făcea o îngheţată excelentă,o grădină în care pentru dragul de nepot era şiun mic gorgan de nisip adus de departe, pescurt micul regat al nepotului numit Loric,

care întovărăşit permanent de cei doi cîinimari lupi, Moţu şi Cuţu, patrula permanent casă se convingă de realitatea lucrurilor printrecare numeroasele construcţii ridicate în nisi-pul adus de bunicu. Tata fusese chemat la re-gimentul din Lipcani, de care depindea şi nuaveam nici o idee de timpul cât va rămîneacolo. Ori cum nu credeam că va scăparepede. Pe neaşteptate deci ne-am trezit cu el,în miezul zilei. După o mică perioadă de aco-modare, cum facea de obicei, tata s-a dus lastraturile cu flori, dar mai ales la trandafirii decare avea grijă şi îi iubea.

Când s-a întunecat şi a luat locul însufragerie pe un scaun lîngă aparatul de radioTelefunken pentru a se conecta la lumeaCapitalei şi a Europei cu ajutorul unei antenede cca.20 metri ridicată sus pe nişte stîlpi, oinstalaţie probabil unică în zonă, care de binede rău ne permitea să ştim şi să înţelegem camtot ce se petrecea în ţară şi străinătatea aflatăîn stare de îngrijorare şi încordare. La începuttata a ascultat Bucureştiul care ca de obiceidifuza reclame cântate de tipul: „BOB,BOB,un săpun BOB,BOB cel mai bun,/ BOB BOBideal,/ Un săpun fenomenal” sau pe cei doicomici STROE şi VASILACHE care cântau:„Toată ziua - n ascensor/ Tot mă urc şi măcobor/ Sînt un fel de călător,/ Sus, jos şi iarsus.”

Apoi s-a difuzat radiojurnalul, cu veştibanale, cea mai importantă fiind pregătireaasiduă pentru bacalaureat a Principelui de

Alba-Iulia, Mihai ceea ce voia să ne asigurede viitorul liniştitor al României, prin pregă-tirea şi calităţile viitorului rege. Lămurit şi li-niştit de viitorul care ni se pregătea, tata aînceput să plimbe acul de la scala radioului şiprin alte împărăţii lumeşti. Cum Germania eraîn atenţia lumii şi cum liceul din Suceava fu-sese un liceu de limbă germană, tata ca fostelev vorbea şi înţelegea bine limba lui Goetheşi Schiller. S-a oprit deci la un post de limbagermană pe care a început să-l asculte cumultă atenţie. Eu eram în mare admiraţie pen-tru acest lucru şi-mi doream să ştiu şi eu altelimbi. Eram în apropierea tatei şi-i obsevamîncordarea pe care o dădeam pe seama efortu-lui de traducere şi a recepţiei cu fluctuaţii.După un timp s-a ridicat şi a chemat-o pemama şi ulterior pe bunici şi ne-a comunicatcu o voce marcată de uluire şi neîncredere căRadioBerlin a anunţat hotărîrea regelui Carolde a ceda fără luptă Basarabia şi Nordul

Bucovinei. În acelaşi timp radioul aindicat şi noua frontieră a acesteicedări.

Încă nesigur de cele înţelese cu noitoţi, uluiţi speriaţi şi perplecşi tata acăutat din nou Bucureştiul, dar acestase comporta ca şi când nimic nu s-ar fiîntîmplat. Continuînd să caute s-a opritla postul Radio Roma care a reproduscomunicatul german. Era deci foarteclar - România nu avea nevoie de oparte din populaţia ei şi de teritoriulcîştigat cu atîta trudă. Îmi amintesc cămarele Iorga a spus foarte clar:’’Independenţa nu se negociază, inde-pendenţa se apără” dar cine să-l audă ?

N-am să pot uita niciodată atmosfera carese aşternuse în mijlocul familiei. Era o starecomplexă de uluială, nedumerire, dezorien-tare şi nehotărîre şi chiar de un strop de fricăşi panică. Aşa hotărîse M.S. Regele Carol IIcel care a tratat România mult mai rău decît pefemeile care au trecut prin patul său. Faţă deregalitatea engleză care-şi ştia datoriilemonarhilor, Carol nu a fost decît un „nimic”împărţit la patru: Laşitate, Corupţie, Fanfaro-nadă şi Trădare. ...Faptele lui care ies încet,încet la suprafaţă, cele mai multe, nu pot fiexplicate decât prin trădare şi vânzare. De alt-fel este ştiută aviditatea lui pentru bani.

Până una alta familia Grimalschi şi Can-temir trebuiau să se hotărască pentru etapaurmătoare de viaţă sau moartea siberiană.Bunicii prea ataşaţi de gospodărie nu voiau s-o părăsească, sperînd că ruşii vor fi altfeldecât se ştia, cu toate că aveau experienţasfârşitului de război prim mondial când ban-dele de huligani, deţinuţi eliberaţi şi dezertoridin armata ţaristă intitulate „Armata roşie”devastau şi omorau preoţii şi pe aşa zişii„culaci” adică în româneşte chiaburi ca să numai vorbim de boieri. Atunci l-am văzut petata, ca niciodată, lăsând la o parte amabili-tatea, politeţea şi grija de a nu supăra penimeni şi foarte ferm i-a convins pe bunici săse urce în căruţa pe care o aveau şi să treacăPrutul la Lipcani pentru a ajunge în zonarămasă României. Noi, dis de dimineţă trebuiasă ajungem la gara Medveja pentru a lua

Lorin CANTEMIR

-I-

Lorin Cantemir, Valeriu Dulgheru, Florin Daniel Dincă, Viorel Roman.Simpozionul Internaţional CUCUTENI 5000 REDIVIVUS, 24-26 octombrie 2014

iulie 2017CULTURAvâlceană8trenul spre Cernăuţi, unde aveam actele şimajoritatea lucrurilor iar apoi trebuia să luămtrenul spre Suceava-Bucureşti. Făcând cca.15km bunicii au ieşit din zona viitor rusească darnoi pînă la Cernăuţi mai aveam cam 75 km decale ferată care parcursă de un tren personalînsemna 2-3 ore, timp care ne-a fost fatal.Totuşi trenul plecat de cu noapte din Chişinău-Bălţi-Larga, a ajuns şi la Medveja neştiutorîncă în ale politicii, îşi vedea de mersul luioprind la toate haltele şi staţiile. Ajunşi laCernăuţi spre marea mea bucurie şi mîndrietata ne-a urcat într-un „fiacru” adică o birjă cucal care urcînd dealul spre Piaţa Primărieine-a lăsat apoi în strada Gheorghe Lazăr undestăteam întru-un apartament închiriat de treicamere, la etajul 2. După ce ne-am luat acteleşi strictul necesar, am încercat să găsim untren spre zona neocupată de ruşi, dar în pofidacelor trei zile declarate disponibile pentru ple-care, nu a mai plecat nici un tren spre Suceavasau Bucureşti, apoi treptat administraţia

Cernăuţiului a fost preluată de ruşii trimişipentru aceasta în colaborare cu reprezentanţiai „Coloanei a-V-a” cei mai mulţi vizaţi pen-tru aceasta având nume evreieşti. Lipsite desursele tradiţionale de aprovizionare maga-zinele oraşului de obicei pline de o varietatebogată de produse, deveneau din ce în ce maigoale. Locul lor a fost într-o oarecare măsurăluat de pieţele tradiţionale cum ar fi piaţaAustria care se transformase şi într-un fel debazar în care localnicii vindeau iar rusoaicelecumpărau. Între timp principiile marxismuluişi ale comunismului stalinist referitoare lalupta de clasă şi lichidarea claselor exploata-toare se puneau în aplicare. Primii care auintrat în atenţia NKVD-ului au fost înstăriţii şiintelectualii, cu predilecţie naţionaliştiicunoscuţi. Treptat au început descinderile şiridicările din timpul nopţii, urmate dedeportări, probabil în Siberia căpcăuna înse-tată de oameni. Devenise foarte clar că cerculse restrîngea şi probabil urma rândul nostru.

Fiecare dimineaţă care ne prindea împreunăera un motiv de bucurie. Acum am înţeles dece părinţii mă luaseră să dormim împreună.Bietul tata se frămînta să găsească soluţii de ascăpa de acest coşmar. În disperare de cauză acontactat o călăuză care trecea oamenii ilegalpeste graniţă. A stabilit cu ea ziua cînd urmasă vină să ne ia, dar cu o zi înainte fusese prinsşi împuşcat. Zonele de trecere erau Herţa şiTereblecea. Se închisese ultima şansă deevadare din raiul sovieto-comunist, dar viaţaîşi urma drumul ei posibil în noile condiţii. Înce mă priveşte acum după atâtea momentetrăite şi informaţii primite şi acumulate sîntsigur că militarii şi funcţionarii sovietici careau intrat în Cernăuţi au fost bine selectaţi din-tre cei mai bine pregătiţi şi îndoctrinaţitovarăşi, în stare să facă faţă provocărilor ca-pitaliste reprezentată de marea varietate deproduse atrăgătoare şi tentante, purtătoare alenivelului de viaţă capitalist şi rezultate dinexploatarea nemiloasă a clasei muncitoare. Cu

toate aceste pregătiri, hainele, încălţările şidiverse produse alimentare ca şi fructele exo-tice au depăşit barierele de reţinere proletarăîntre reprezentanţii noii societăţi ultraavansateşi cetăţenii fostei, Românii, imperialiste,burghezomoşiereşti. Mai ales ciocolata, porto-calele, lămâile, mandarinele şi bananele erauîn topul preferinţelor de moment ale edu-caţilor oameni sovietici. Întrebate dacă înmare în URSS sînt asemenea fructe vajnicelecomsomoliste au dat un răspuns năucitor:’’Avem fabrici şi pentru acestea ca şi pentrutoate” iar întrebate despre cultura şi civilizaţiastatului sovietic au întrebat mirate „kakaia ţiv-ilizaţia” sau „ce fel de civilizaţie ??!!”.Aceştia erau reprezentanţii celor care ne-aueliberat de bogăţie şi stare de mai bine. Dinpăcate şi astăzi mai există aşa zişii „nostalgi-ci” care ofteazâ după aceste vremuri minunatecînd egalitatea era în sărăcie şi mizerie, esteadevărat, fără grija zilei de mîine, care nuputea să fie mult mai rea. (va urma)

Astăzi îmi dau seama că motivul pentrucare fusese atăta gălăgie era minor.

Se turnase o centură de beton peste un zid, cu2 cm mai înaltă. Atunci însă m-am speriat şiexigenţele sporite cu care îmi cercetam mun-citorii erau uneori exagerate.

Tocmai terminasem facultatea. Prin peri-peţii amuzante am reuşit un transfer pe şan-tier.

Ţinusem morţiş să lucrez “în execuţie”. Dela trei ani crescusem pe şantier unde lucratata, la Oneşti-Borzeşti.

Cu multă greutate, foarte multă, obţinusemaceastă favoare. În general pe şantierele deconstrucţii inamicul principal este termenulde predare al lucrării, deci nu e vreme de dă-dăceală. Toată lumea se fereşte de stagiari. Defemei în producție-execuție nici nu poate fivorba. Eu îndrăznisem. Ba mai mult, mă şiluptasem pentru asta cu un sistem întreg şi mise păruse mie că reuşisem să-l înving. Eroare.Aveam să plătesc “vitejia” aceasta o viață.

Ca să mă sature, mi-au repartizat cuibul deviespi al oricărui şantier-stația de betoane. Cabonus am primit şi execuția unei clădiri foartelungi de vreo douăzeci de camere în stîngazidului antifoc şi tot atâtea după. Aici lucraudouă echipe, în stânga moldovenii lui neaVasile blânzi şi mai domoli, în dreapta olteniilui nea Ilie, mai rapizi dar mai repeziți fiind,mai supuşi greşelii. Zidiseră mai repede şi-ozbârciseră la centura de beton care leagă suszidurile, pe care o turnaseră cu doi centimetrimai înaltă. Se corectează la următoarea zidiresau betonare. Nu era nici o problemă, dar tre-buia să fie. La verificare, inginera şefă a găsitcei doi centimetri în plus şi a început dansul:pentru mine ”penalizare 10% trei luni,” pentruei 5%, o lună. Friptă cu supă, am suflat şi îniaurt...

Moldovenii terminaseră şi ei zidăria, co-frau şi se pregăteau de betonare. La verificarei-am întrebat:

-Să aduc teodolitul să mai măsurăm o datăînălțimea, să nu dăm iar de dracu’?

-Nu, zise ferm nea Vasile, nu că nu-inevoie, că noi am făcut vagrisu’ toarşa ingin-eră şi sigur e bine.

Moment crucial. Şi greşală crucială. Nuştiam ce e ăla ”vagris”! Şi, mai rău de atât,

n-am recunoscut că nu ştiu. Încercând să trecpeste moment şi neştiind ce mă pândeşte, plu-sez neinspirată:

-Da’unde-i vagrisu’vostru, să vă verific?-În camera din spate, ultima cameră,

toarşa!Asta a fost tot. Tot începutul, miezul şi

sfârşitul paraponului meu de proaspăt inginer.S-au prins imediat că nu ştiu ce-i ăla vagris şifără să se grăbească, tacticoşi şi întărâtați canişte pisici care se jucau cu prada, m-au băgatîn bâză. Şi eu am muşcat. Am muşcat sănătos,cu toți dinții, fiindcă nu m-am putut potoli, m-am dus unde m-au trimis şi n-am văzut nimic.Între timp, se adunau lângă nea Vasile, carelucra la subsol şi miroseai în ei, dacă eraiatent, o poftă nebună de joacă. Eu n-am fostatentă. Am revenit între ei, de data asta chiarpuțin enervată.

-Bă, nu-i nimic acolo. E camera goală! ziceu de pe podestul parterului, uitându-mă desus la el.

-Ei, iaca! Zise tacticos nea Vasile, răsucindîn mână mistria într-un fel ce-ar fi trebuitcumva să-mi dea de bănuit. Iaca, poate l-or fidus la etaj. Duceți-vă acolo şi dacă-l vedeți,strigați-ne şi nouă să venim şi să-l luăm, că netrebuie acuşica.

Urc. Iau cameră cu cameră. Răscolesc pesub panouri, scânduri, etrieri, căutând ceva cenu ştiam cum arată. Mă foiesc preț de vreo orăprin vreo douăzeci de camere, fără să găsescacel ceva. Nimic. Strig de sus:

-Băăă, neică, băă! Nu e nimic aici!-N-aud! Strigă nea Vasile. Ziceți mai tare.

Şi iar nu m-am prins strigând din tot sufletulspre bucuria şi deliciul lor.

-Nu e, nene, nici un vagris pe aici! Cenaiba, eşti surd? Nu e nimic în nici o camerădecât panouri şi armături! Am strigat de s-aauzit, cred, la un kilometru. Şi el, nea Vasile,continuă bineînțeles pe acelaşi ton, el de lasubsol, eu de la etaj:

-Bă Ioane, Mihaie, îi strigă pe ceilalți dul-gheri din echipă. Bă, Ioane, nu cumva ăia dedincolo, ai lui nea Caisă ăla, ne-ar fi furatvagrisu’? Tu-le mama lor de leneşii dracului,în loc să-şi facă ei vagrisul lor, să aibă şi eiunul, îl fură pe al nostru. Înțeleg, lucrurile alimai mici, nu ți le păzeşti, te întorci şi gata auzburat. Nu se cheamă furt, se cheamă com-pletare, că tu nu ai, da’ altu’ are, nu-l păzeşte

că nu-i trebe, şi atunci îl iei tu,că ție-ți trebe şin-ai şi-l iei. Nu e furt la lucrurile mici. Da’până la vagris mai e. Până şi vagrisu’ să-l furi?Tu-i vagrisu’ măsii!! Hai, bă, la ei să ne luămvagrisu-napoi! Şi începu să-şi strige pe numeoamenii din echipă.

Văzând că situația alunecă încet spre cea-rtă, după agitația lui nea Vasile poate chiarspre bătaie, gândindu-mă că totul pornise dela mine, dreg busuiocul şi încerc să-i liniştesc:

-Stați, bă, aici, că mă duc eu să-l caut şi săvi-l aduc. Dacă nu pot să-l car, vă strig eu. Şipornesc, plină de mine şi de importanța situ-ației în care mă aflam, care atunci mi sepăruse chiar o demonstrație de forță din par-tea mea, situație pe care, credeam eu că o voirezolva elegant.

Plesneam de enervare şi contaminată dediscuția avută cu ceilalți mă vedeam dejafăcând dreptate între cele două echipe. Intrupe celălalt hol. Aici echipa era risipită, fiecarela treaba lui. Îl caut pe şeful de echipă, îl găs-esc şi până să încep depănatul problemei cucare venisem, îl văd repezindu-se în discuțiepe nea Vasile. Se vede treaba că se ținuse dupămine, credeam eu că pentru a mă susține. În-cepu el cu gura înainte să pot eu să zic vreuncuvânt:

-Băă, fire-ați ai dracu’! O puneți pe ingi-nera pe drum! Ați julit vagrisu’ de la noi, peşestache! Vrea inginera să verifice înălțimeacenturii la noi, şi uite, nu are cum, că voi,potăile dracu’ați fura vagrisu’ de la noi! Dece, fire-ați ai dracu’ nu vă faceți şi voi unu’pentru voi? Acu’ am venit ca să ştiți că ştiu ceați făcut! Zise toate astea într-un suflet, ca orecitare din care se temea să nu uite vreun cu-vânt. Să puneți mâna, fire-ați ai naiba, să fa-ceți bine stârpiturile dracu’ să-i dați inginereivagrisu’ furat, că de nu eu mă duc şi vă pâr latoarşul director. Vă bucurați că-i tânără şi văbateți joc de ea! Ce dacă-i tânără? Învață şi ea,că nici voi n-ați ştiut la început nimic, ne-mințoşilor! Eu plec acu’ da-ntr-o oră să amvagrisu’-napoi!

Ceilalți pluteau serioşi într-o tăcere dubi-oasă, uitându-se chibzuit, când cu un ochi,când cu celalt, ca găînile, la omul care-şi dă-dea duhul ocărându-i.

După ce plecă nea Vasile, iar muşc şi sim-țindu-mă cumva protejată şi justificată de pre-ambulul discursului acestuia, rostesc bleste-matele cuvinte:

-Ei, unde e, că în camera asta, după cumvedeți nu-i şi grăbiți-vă că până la ora trei tre-buie să dau drumul la turnare.

-Toarşa, căutați dumneavoastră că noiavem ceva treabă urgentă. Aşa e, l-am şter-pelit, da’ nu ştim unde l-a pitulat Mitică şi ăstaazi lipsește. Căutați într-a treia sau dacă nuîntr-a patra cameră pe dreapta culuarului în-găimă unul mai tânăr.

M-am dus. Nimic. Dau să întreb iar pe ca-reva din ei, dar dispăruseră toți ca măgarii înceață. Mai orbecăi prin camere preț de vreooră şi aproape plângând de mânie şi obosealămă aşez pe o stivă de cofraje şi-mi aprind oțigară. Încet, ca o umbră, se strecură lângămine nea David, un dulgher de vreo şaizeci deani, alb, înalt, mustăcios, tăcut de obicei.

-Pot sta lângă dumneavoastră? întrebă po-liticos.

-Stai naibii, unde vrei, da’ taci din gură căexplodez! aruncai nervoasă trăgând printredinți o înjurătură şi din țigară cu tot sufletul.

Se aşeză şi tăcu.Tăcu vreo zece minute,preț de un tabac. Apoi, întoarse către mine fa-ța lui blândă cu ochi albaştri fumurii şi măîntrebă încet ca şi când mi-ar fi împărtăşit mieo taină:

-Toarşa, să nu te superi mata, da’ nu-i aşacă nu ştii ce-i ăla un vagris?

După vreo trei ore de ”vânătoare devagris”, declar spăşită apăsat şi cu năduf:

-Da, nene, nu ştiu. Mai trăsei de câteva oridin țigară, aruncai mucul pe jos şi-l omorâicălcând rotit cu bocancul.

-Nu ştiu, fir-ar al dracului de vagris. Tăce-rea se cuibărise şi ea pe panouri. Într-un târ-ziu, ridicându-se în capul oaselor îmi zise în-dreptându-se spre ieşire:

-Uite toarşa,ăsta e vagrisu’. Şi-mi arătă cudegetul o linie albă trasă cu creta pe toți pe-reții. Ăsta e un vagris. Sunt în fiecare came-ră. Le facem imediat cum terminăm de ziditpereții.Le facem cu furtunul de nivel.Nu sepoate greşi.

Atunci m-a fulgerat aducerea aminte. În-vățasem la facultate că majoritatea termenilorîn dulgherie provin din lumba germană.Vagrisul provine de la o folosință îndelungatăa expresiei nemțeşti vanglis, adică perete-linieadică acea linie de pe perete. Este linia care setrasează de la cota zero-pardoseala, la un me-tru înălțime, şi de la care se hotărăsc ampla-sările standard ale celorlalte dimensiuni: uşa

LINIA DE PERETELigia NICOLESCU

ÎNTÂMPLĂRI CU HAZ

9iulie 2017 CULTURAvâlceană

la 2.2m, parapetul la 0,9m etc. Muncitorii meiasta făcuseră. Trăseseră o linie pe perete.

După ani, la Câmpulung Muscel, pe altşantier, tăteam în stația de autobus aşteptân-du-l. Lângă mine a oprit o Dacie roşie, s-adeschis o portieră:

-La Piteşti?-Da.-Urcați vă rog, vă pot duce eu.

Glasul mi s-a părut cunoscut, chiar şi chip-ul puțin şi m-am urcat. După vreo zece minutede mers în tăcere, strecură întrebarea:

-Ei, doamnă, întrebă râzând. Până la urmăați găsit vagrisul? A oprit maşina şi gâlgâindîn râs, bonom, a continuat:

-Ştiți, pe vremea aceea eram ucenic. Să nufiți supărată pe noi. Asta era joaca noastră.Poate chiar joacă serioasă. Îi încercam pe toținoii veniți, toți inginerii stagiari o luau pecoajă. Aşa. Cei care înțelegeau de glumă ră-mâneau. Cei care nu, ori plecau ei că era preagreu pentru ei, ori îi ajutam noi să plece pen-tru că dacă nu se înțeleg muncitorii cu ingi-nerul se alege praful de tot. Uneori chiar şimuncitorii nou veniți dar înțepați pe ei, erau

luați în bâză. Făceam repetiții ca la teatru,care şi ce să spună. Ce-am mai râs! Da’ săştiți, faptul că nu v-ați supărat pe noi şi nu ne-ați purtat pică, ne-a făcut să vă îndrăgim. Şiapoi erați atât de tânără şi atât de plină deinginerie, că era păcat să vă ratăm. Da’ să ştițică ne-ați fost tare dragă chiar dacă erați adracului. Şi când înjurați, înjurați fără răutate.Ne-a părut rău când ați plecat, ne învățasem şinoi cu dumneavoastră şi dumneavoastră cunoi. Apoi întoarse cheia şi porni motorul dinnou. Restul drumului l-am făcut în tăcereîmpinsă către trecut de această amintire. Da,aşa a fost. Am ajuns să ne înțelegem încropinddupă câteva luni o comuntate de lucru ca ofamilie. De fapt şantierele, adevăratele şanti-ere sunt familii din care se nasc clădirile-copii.

A fost frumos. Greu dar frumos, foarte fru-mos. Am cunoscut mii de oameni cu care amconstruit împreună căteva uzine mari. Amauzit, ulterior, după ”revoluție” că s-au închistoate şi au fost vândute la fier vechi, la kilo-gram.

Ce a rămas?1-Amintirile; 2-Regretele; 3-Ideile că ar

mai putea fi şi altă dată, dacă a fost o dată.

”A fost o dată ca nici odată, că dacă n-ar fifost nici nu s-ar fi povestit!”

Cine poate şti?...

CĂLIMĂNEŞTI-CAPITALĂ A TABERELOR DE ARTĂ. „FLORINZAMFIRESCU”, ED. A IX-A, ŞI „VLAICU IONESCU”, ED. A XI-A!

Theea Nicolescu - Grafică

Se vorbea la deschiderea taberelor de laCălimăneşti (17-27 iulie 2017) din 18 iu-

lie 2017 că în această perioadă în Vâlcea au avutloc vreo patru tabere; iată, două acum, de Teatru- „Florin Zamfirescu” şi Arte Plastice - „VlaicuIonescu”!... mai fiind vorba de una la Păuşa, şialta la Brezoi, nu prea am înţeles bine, ultima cuvernisaj în 19 iulie 2017 la Casa Simian! Cemai, nu sunt bani pentru concurenţa pe SEAP,cazul Brezoiului, dar sunt pentru Cultura „cupoalele-n cap” (articol Info Puls, 2003-2004;încă de-atunci a început moda asta, s-a scris decătre subsemnatul, în vreo zece rânduri, despreacest fenomen care masca „făcutul temelor”pentru desăvârşirea aderării la UE, oricum!).Când lipsea cu desăvârşire munca utilă, care săsusţină artele, noi găseam bani pentru reclamaedililor care se doreau mecena în artă...Gâfâiaugaleriile de artă, de vernisaje! Să nu creadă cine-va că facem vreo referire la oraşul Călimăneşti,cel mai văduvit de fonduri în acest sens, dar sin-gurul care are a şi avut, şi are, o viziune corectăasupra calităţii acestor manifestări artistice nu-mite, tabere... Să o luăm cu binişorul. TabăraVlaicu Ionescu a pornit, din start, cu participareinternaţională şi în afara obligativităţii ca parti-cipanţii să fie membri UAP, adică s-a constituitca o tabără a independenţilor, şi asta organizato-rilor le face cinste. Le-a făcut. Când ne refrem lacinste ne referim la concurenţa scrisă înConstituţie!...şi nu la legea monumentului de forpublic. Nu plătim mici şi bere aşa zişilor critici(de carton) bucureşteni, care, am văzut, şi deastă dată, s-au ruşinat să se afişeze la evenimen-tul călimăneştean, deşi noi i-am observat, mainou, în dezbaterile politice de pe micul ecran!...atât de divers, şi fără bani, dezvoltat în patrianoastră. Iar legea 186 din 2003 privind culturascrisă este infracţional, neaplicată!...Mai ştim, în2003 sau 2004, unii critici se ascundeau dupăcoloanele de la Galeria „Artex” de la vernisajul„primei tabere private” de pictură, desigur, cuajutorul banului public, fiind vorba de pictoriUAP...cu tablouri “uscate” de mult!

Tabăra „Vlaicu Ionescu”, până acum, a fost oîntâlnire între artişti de anvergură, români-vâlceni, şi străini, şi care a săltat Călimăneştiulpe o treaptă superioară în cultură. La fel s-aîntâmplat şi cu literatura care s-a afirmat prin

Biblioteca orăşenească „A E Baconsky”. Inte-resant, şi într-un caz şi în celălalt, preponderenta fost artistul independent. Atenţie domniloredili de sub muntele Cozia la ce aţi câştigat pânăacum, şi bine aţi făcut, ferindu-vă de etatizareaşi profesionalismul artelor, doctrinar, specificeUniunii create în 1949! căci ele, aceste arte, suntdintre cele mai liberale meserii şi nusuportă minciuna socială (nu strică săvă informaţi, căci acum este voie, dincartea „Revolta” scrisă în 2016 deAlexandru Trifu de la Geneva).

Pentru noi surpriza acestei reuniu-ni de tabere, de teatru şi de artă plas-tică, a fost, ca de fiecare dată, prezenţalui Florin Zamfirescu, care mereu a a-dus la Călimăneşti un „strop” de mulţilitri de cultură teatrală, în acest an, în-soţit de fiica sa Ştefana Samfira a ve-nit cu o carte excepţională, „Actoriesau magie”, pe care a oferit-o partici-panţilor la deschidere, o deschidere pe măsurainvitaţilor, primarul Florinel Consrtantinescufiind o gazdă pe măsură. A visat frumos cu ochiideschişi Florin Zamfirescu la Telefericul spreVârful Cozia, recunoscând, totuşi, că, astăzi,Parcul Central cu scena de vară este un buncâştigat iar ambarcaţiunile (adăugăm noi-însfârşit!) se mişcă pe luciul Oltului sugrumatîntre cele două hidrocentrale... A vorbit, ne-a„uns” la inimă despre Ostrovul vechi, am înţelesnoi, pe care l-ar dori reconstruit...măcar uti-lităţile, întradevăr, culturale şi care ar crea multăatracţie Călimăneştiului... Istoria trebuie lăsatăacasă şi dată atenţie la bunăstarea oamenilor, lapetrecerea timpului lor liber, timpului lor de odi-

hnă!...dreptului lor la viaţă privată şi culturăconcurenţială!...Considerăm prezenţa sa şi ataberei de teatru, cartea prezentată publicului, uneveniment fără egal în Călimăneşti, anul acesta!O carte de învăţătură pentru tinerii actori, dar,mai ales spunem noi, o carte de educaţie pentruorice om care se doreşte intelectual şi care se

vrea...cult, fiindcă fără aseme-nea oameni societatea noastrănu mai suportă politca acestorpotentaţi ai vremii...Noi îl con-siderăm pe Florinel Constan-tinescu un om cetăţean, tehno-crat, specialist fără apetit politic,de asta îl şi iubim!...îl iubim aşacum şi domnia sa a învăţat săiubească animalele, fiind doctorveterinar, având, iată, o meserieliberală din care s-a înstărit şitrăit; şi mai ştim că cei care iu-besc animalele, mai ales pe celedomestice, îi iubesc şi pe oa-

meni ... Ne-am simţit excepţional la Călimă-neşti, fără a participa la vreo şuetă „tovără-şească” cu plasticienii, care ni s-au părut preapreocupaţi de sinele lor, persoana proprie, indi-vidualişti chiar, gata de orice pentru succesulpersonal; să mai spunem, desigur, că, noi, nu iu-bim taberele, arta la minut, instrucţia civică şituristică a artiştilor, unitatea în cuget şi simţirifiindcă lumea nu este aşa, platonică cultural însecolul XXI, ci mai degrabă caută să se dezvolteprin transportul teleferic şi ambarcaţiunile peapă, prin săli de teatru bine utilate, prin con-curenţa societăţilor comerciale care să le rea-lizeze şi care înseamnă plusvaloare în viaţa par-ticulară a cetăţeanului de aici şi de oriunde!... şi

nu doritoare de diplome de excelenţă care sădenatureze valoarea! Vorbind dar de „hârjoana”între artişti, pe care o prevede ca fapt pozitivchiar şi UE, a se vedea, ţinând cont de modestie,că actorii, în general, nu-şi zic artişti...lăsându-ipe ceilalţi să-i numească astfel! Nu uitaţi, în în-cheierea micii noastre intervenţii, cerându-văiertare dacă am supărat cu ceva „elitistele” ure-chi şi pe cei care sunt incapabili să înţeleagăproblematica vieţii actuale!...să faceţi rost decartea lui Florin Zamfirescu: „Actorie saumagie. Aripi pentru Ycar”, Ed. Privirea, 2003; şisă o citiţi! O carte dedicată lui Ştefan Odobleja(iată ce semnal ne dă marele actor în 2003!),părintele Ciberneticii! Îl informăm că, şi noi, în1986, la Sesiunea Naţională de InformaticăAplicată de la Cluj Napoca am prezentat lu-crarea „Sculptură cibernetică”, care a fost pre-miată-5000 lei-de la INID Bucureşti (InstitutulNaţional de Informare şi Documentare) şi 5000lei de la CCUTC (Comitetul Central al U.T.C.),acelaşi Bucureşti...Premiu în bani acordat uneifiinţe private! şi nu unei Instituţii a statului. ... Înce lume trăim Doamne!...când vedem ce păţesccei care dezvoltă ţara, regiunile ei, altele decâtBucureştiul; desigur, ne referim la cei care aurealizat pârtia de schi de la Voineasa (TrăiascăVoineasa!) şi altele, şi câte şi mai câte.

Simion PETRE

Minunea de la Voineasa

10 CULTURAvâlceană iulie 2017

INVENTICA

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentruInginerie Electrica ICPE-CA a obtinut 4 medalii, 2 de

aur si 2 de argint, in cadrul Salonului International deInventii INNOVA 2017, ce s-a desfasurat in perioada 4-6mai la Barcelona.

Inventiile premiate cu aur au fost Generator electricsupraconductor si Stand pentru studiul curgerilor bifazice,

rotationale, cu gradient advers de presiune.Medalii de argint au primit inventiile Motor liniar mag-

netostrictiv si Hidroagregat de conversie a energieihidraulice extrase din cursurile de apa curgatoare.

Totodata, in cadrul Salonului International de Inventii dela Geneva, desfasurat in perioada 29 martie - 2 aprilie2017, Elvetia, ICPE-CA a obtinut 3 medalii, 2 de aur si 1de argint. Inventiile Stand pentru studiul curgerilor bifazice,

rotationale, cu gradient advers de presiune si Hidroagregatde conversie a energiei hidraulice extrase din cursurile deapa curgatoare au obtinut medalii de aur, iar inventiaSupercapacitor cu electrolit gel a obtinut medalie de argint.

ICPE-CA, prin cercetarile demarate, se preocupa con-stant sa raspunda provocarilor impuse de noile cerinte eco-nomice si sociale, astfel incat, prin activitatea sa, sa con-tribuie la dezvoltarea durabila a intregii societati.

COMUNICAT DE PRESA (10 mai 2017)

5echipe ale Centrulului Alexandru Proca pentruInitierea Tinerilor in Cercetarea Stiintifica din cadrul

Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentruInginerie Elec-trica ICPE-CA s-au calificat sa participe laconcursurile internationale de proiecte de cercetare IntelISEF si INESPO 2017, in urma unui baraj de calificareorganizat de Societatea Stiintifica CYGNUS.

La Olimpiada Intel ISEF, Los Angeles, au fost selectate

sa participe 3 echipe ale Centrului dintr-un total de 5 locuridesemnate pentru Romania (Monitorizarea membrului infe-rior in vederea recuperarii medicale dupa proceduri chirur-gicale ortopedice - Tudorache Ana-Maria, Ojoga MirunaAlexandra, Studiu asupra miscarii ochiului cu aplicatii inmicroactionarile electromecanice neconventionale - AndraMaria Ciutac, Carmen Gabriela Popa, Proceduri anticancerutilizand magnetozomi - Yuan Fengyuan Elena, CostinCristian Ionut).

La Olimpiada INESPO, Olanda, au fost selectate sa par-

ticipe 2 echipe ale Centrului dintr-un total de 5 locuridesemnate pentru Romania (Miscare creativa - StirbatLuca, Ungurean Calin, Enache Calin, Actuator electrochi-mic cu aplicatii in micro si nano distributii ale medica-mentelor - Safavi-Zadeh Daniel, Andrei Carlo Papuc).

Prin demersurile facute, ICPE-CA isi propune sa identi-fice excelenta din domeniul cercetarii stiintifice la nivelulelevilor de liceu si, de asemenea, sa construiasca echipe delucru cu elevi initiati in cercetarea stiintifica.

COMUNICAT DE PRESA (15 febr. 2017)

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrica ICPE-CA

Părtaş la o anumită intimitate, am ales săard câteva miliarde de neuroni pentru a

căuta, a înţelege şi a mă conecta la emoţiilesubcutanate ale poetului Silviu Gongonea.Efortul făcut tinde să dea un verdict, acela cămerită cu prisosinţă alegerea făcută, volumulde poezii reuşind să-mi atingă cortexul nervoscăruia Silviu Gongonea i-a destinat o A douanatură. Atunci când citesc, sentinţa poate e-mite concluzii ce trebuie rumegate, fiind ne-cesară o sedimentare a înţelesurilor eliberatede autor sau pur şi simplu intuiţia hotărăşte,cu puţine şanse de iluzoriu, particularităţileîncrederii depline descoperite în material.

Sunt sigur că lanţurile experienţelor per-sonale se vor topi înaintea ochilor lovind flu-xul sanguin pentru a ne resuscita emoţiile a-flate într-o amorţeală cronică datorată uneipoluări generalizate. Cartea A doua naturăgenerează dorinţe, lovind în părerile blocatepe banda rulantă a trăirilor umane fără cu-loare, asemeni unui burghiu ce pătrunde calo-ta profană care ne înconjoară.

Recunoaşterea existenţei Sunt un sudic cese îndoieşte de sine (Existenţa poetului), încăde la început îl transformă pe Silviu Gon-gonea într-un impetuos al cuvântului naturalşi plăcut gândurilor ce caută sensuri vii, fără ograniţă precisă şi limitativă a propriilorconvingeri, eliberate din celulele umede şimirositoare ale cotidianului pe alocuri am-biguu şi îmbâcsit. Un nou răsărit amestecatprintre coperţile cărţii A doua natură, apărutăla Editura Aius – 2017 în Colecţia Poezii, îşicaută originile amuţite sub greutatea timpuluiîndemnând poetul să lovească gândurile sinu-cigaşe ale unui posibil eşec, ale unui zid ima-ginar crescut nu din întâmplare, ci din necesi-tatea câştigării existenţei zilnice, cu o forţăaflată într-o comă indusă folosindu-se de oinjecţie letală. (Promisiune).

Propria îndoctrinare aduce atât creştere câtşi descreştere, dacă nu este controlată printr-ocenzură autoimpusă, departe de părerea actu-ală a unei majorităţi prea fudule să-şi recu-noască absenţa inteligenţei ascunzând cu o

îndârjire schizofrenică un protectorat meticu-los şi macabru: laţul de care nu poţi scăpa/decât după ce ţi-a retezat gâtul (A douanatură).

Porţile aparent deschise nu mai constituieo sită, cenzura fiind de tristă amintire, darnecesară într-o lume informatizată şi sugru-mată de balast informaţional şi imagologic decare cu greu ne putem desprinde fie şi pentruperioade scurte. Bălăceala generalizată estefolosită pentru propriul interes, dincolo deceea ce înseamnă adevăratele valori şi sensuriale existenţei şi dezvoltării umane: Mărturi-sesc/ că nu mai cred în nimic/ decât în ceea cesimt/ şi trăiesc pe deplin ( La finele anului).

Fără să-mi dau seama, am pătruns dincolode primele file Pe coama casei,/ în somnulpăsărilor,/ cocoşul de tablă face de pază.(Cocoşul de tablă) modificăndu-mi ritmulpulsului, când l-aş fi lăsat o clipă pe Dumne-zeu/ să trăiască în mine (Sufragerie), fără amă putea răzvrăti sau elibera din mrejele noiiordini ce s-a instaurat în preajma mea. Labiroul de lucru las să cadă pagină după paginăîntr-o încăierare generală înainte de ar amuţiîntr-un bloc de piatră (Happy-end) de care cunonşalanţa caracteristică nu reuşesc să măreneg de ceea ce citesc. Atunci când mă regăs-esc, pătrund cu bocancii de serviciu, în pasvioi, în ringul imaginar al frazelor enumerate.

Afirm că, deschizând sensul unei noi po-ezii foiesc o nouă pagină din care: Atât mi-avenit în minte:/ lumea largă. (Lumea largă)lângă o dorinţă feminină a cărei parte poetul opropagă. Presar priviri oacheşe În lumina pa-lidă/ acoperişurile/ semănau cu nişte dealuriînrourate.(A doua natură) cu speranţe con-cretizate de atingerea iubirii împărtăşite,legate de jurăminte trainice, asemeni lovi-turilor de baghetă ale unui dirijor atotputernicşi atotştiutor, de care depinde succesul întregiiorchestre. Fineţea sensurilor dau un plus va-loare Le-am simţit respiraţia lină (A douanatură) găsind victimele sigure pentru fiecarenotă aruncată în eterul populat de distrofiiexistenţiale. Totul este simplu, ca un joc cuzaruri, unde norocul îşi are propriul succes

datorat câştigului material care Are ceva dindemnitatea de ieri şi/ zâmbetul lărgit subcoama uzată. (Leul cărpit)

Silviu Gongonea rememorează silueteleelevilor ca pe un amestec de ilar şi imponde-rabilitate în clipele de linişte mentală sub au-spiciul serilor îndelungi de meditaţie, în caresingurul alint este frigul de afară: Zilele audevenit tot mai scurte /căci se întunecă de lacinci. (Se întunecă devreme). Îmi mângâiecioturile sângerânde (Capriciile ei) anali-zează schimbarea la faţă, oboseala accentuatăsurvenite ca o proprie atenţionare a prăpastieice pândeşte fiecare greşeală, fiecare pietricicădesprinsă din zidul propriilor trăiri.

Viaţa urbană se amestecă frumos cu pro-priile voci, completându-i viziunile prin con-struirea unei punţi atemporale, fără de carecreatorul de versuri şi tablouri frazeologice nus-ar putea descărca creator: Umbra noruluiroasă de molii/ îmi spală oasele/ fără rost şifără nimic.(Să nu cauţi rosturi) Cu siguranţăÎţi lipeşti faţa de geamul rece/apoi tragi cuurechea/ unde şi când. (Poveşti semiurbane).Momentul estetic arde prezentul ce pro-movează idoli falşi, simplii farisei ce caută cuorice preţ o nemeritată recunoaştere a inca-pacităţii transformată într-o spoială fără sensşi necesitate colectivă: Trăiesc într-un stâlp alţării mele/ scăldat în laptele zorilor.(Stâlpulţării mele). Fuga de ceea ce este prezentulmurdar stabileşte o serie de necesităţi: Trebuiesă duci gunoiul/ trebuie să plăteşti facturile/trebuie să te clatini în tine/ pe picioarele tale/trebuie. (Încurcături sentimentale). Ca cititor,mă simt un evantai în mâna puternică aautorului care deschide aripile iubirii, intruzi-unii ca proces ireversibil mânat până la fa-natism, într-un aparent vis indus ce se învârteîn jurul Ei – Elena: nu mi-o pot închipui decâtalături de mine (Pasărea de fier), convieţuindîn propria colivie. La fiecare pas regăsesc a-glomeraţia sensibilă a orăşelului în care sereinventează redescoperindu-se reciproc, într-un amestec de culori vii şi neutre.

Simt la un moment dat că poetul se opreştedin alergare, îşi restabileşte fluxul normal de

respiraţii: În ultima vreme/ sunt tot mai senti-mental/ nu şi alţii (Atâtea speranţe), dezgolin-du-se pe sine în faţa propriei oglinzi, trageaerul rece al cititorului, puternic ozonat şiîntoarce o nouă carte de joc: Calul de treflă/tropăie noaptea pe străzi (8). Guma de meste-cat alintă starea de agitaţie: enclava/ de care elsingur a uitat (Locul secret) asumându-şi vinaemanată din mulţimea de voci oarbe.

Descopăr noi sensuri, cu fiecare rând par-curs, într-o lectură aprofundată ce descrie unposibil final fizic: un tunel de iarbă şi rouă/ neleagă de cer un tropăit de cal/ undeva întufişul cărnii/ şi tot atâtea lungi şiruri depăsări/ poate aceleaşi (27 septembrie) fără decare nu am exista, îndepărtându-ne de ceea ceînseamnă viaţă terestră: strig tot mai înăbuşit/în mine/ în carcasa asta de carne (Încă nu amîncetat).

Începând cu ultimele două poezii ale volu-mului Un som greu şi Te împuţinezi până dis-pari pisiceşte m-am trezit dintr-o visare,simţindu-mă lovit de suflul unei grenadeofensive, folosită strategic pentru producereade panică şi dezordine în liniştea evantaiuluicare m-a răcorit în cele 3-4 ore de studiu. Lafinal simt nevoia forţată a poetului de a selupta cu o imaginară claustrofobie, menităsă-i adâncească dorinţa de a descoperi planulunei mari evadări atât din propriul interior câtşi din exteriorul probabil şi bolnăvicios. SilviuGongonea îşi descoperă maturitatea necesarătrăindu-şi dorinţa de a înota contra unuicurent, lucru care îi face plăcere, resimţindu-se.

Deşi pare o concluzie a poetului, sensulcuvintelor se lasă cuprinse de un joc matema-tic închistat de formule care păstrează nealter-at spiritul adevăratelor trăiri şi semnificaţii. Afost nevoie de această autopsie a cărţii luiSilviu Gongonea pentru a putea ingurgita Adoua natură, reuşind o examinare în detaliu,pentru a-i onora încrederea de a continua săpătrundă în mrejele poeziei. Creaţia autoruluitinde să se nască permanent, să se dezvolteprin fiecare idee emanată, înglobând şi trăirilepropriei regăsiri a cititorului.

SILVIU GONGONEA: „A DOUA NATURĂ” Dragoş G. CĂLINESCU

11iulie 2017 CULTURAvâlceană

SFÂNTUL EVANGHELIST LUCA, PRIMUL ICONAR CREŞTIN

Sfântul Luca sau Lucanus era originardin Antiohia Siriei, unde şi-a făcut

educaţia şi şcoala, studiind filozofia, medicinaşi arta. A călătorit mult prin Asia, Africa şiEuropa, cunoscând bine limbile egipteana şigreaca; a studiat medicina, devenind doctoriscusit. De asemenea, a fost şi pictor talentat.Fiind prozelit evreu, a deprins desăvârşitînvăţătura evreiască şi a mers la Ierusalim.

În perioada respectivă, Iisus Hristospropovăduia Evanghelia mântuirii. De laînceput, Sfântul Luca s-a ataşat de El, făcândparte din rândul celor şaptezeci de ucenici aiSăi, despre care pomeneşte în Evanghelia sa,zicând: „Iar după aceea, Domnul a ales alţişaptezeci şi i-a trimis câte doi, înaintea feţiiSale, în fiecare cetate şi loc, unde Însuşi aveasă vină” (Luca 10, 1).

Cuvântul propovăduit de Iisus s-a sălăşluitşi în inima Sfântului Luca şi a adus rod bogat.Auzind învăţătura înţelepciunii, a descoperitîn ea mai multă ştiinţă decât în şcolile elineştişi egiptene; acum a cunoscut pe adevăratulDumnezeu, a crezut în El şi a învăţat şi pe alţiicredinţa cea adevărată. Fiind din ceata apos-tolească a celor şaptezeci, umbla înaintea feţiiDomnului, propovăduind şi gătind calea Luişi încredinţând popoarele că Mesia, Cel aştep-tat a venit în lume. Iar mai pe urmă, aproapede patimile lui Hristos, a început a umbladupă Dânsul, precum scrie la începutulEvangheliei sale: „Ne-au dat nouă cei ce aufost din început, singuri văzători şi slujitori aiCuvântului” (Luca 1, 2).

În vremea mântuitoarelor patimi, cândIisus Hristos a fost răstignit pe Golgota,Sfântul Luca umbla tânguindu-se şi plângândpentru Domnul său, Care de voie a binevoit apătimi.

Însă, după cum a semănat cu lacrimi, cubucurie a secerat răsplătirea, căci sfinţii Lucaşi Cleopa au fost primii ucenici care L-auvăzut pe Iisus înviat (Luca 24, 13-35); pe cândmergeau la Emaus şi vorbeau întristaţi desprepătimirile iubitului lor Învăţător, însuşiDomnul, prin arătarea Sa, i-a mângâiat şi aşters lacrimile de pe feţele lor, căci, apropiin-du-se de dânşii, le-a zis: „Ce sunt cuvinteleacestea de care vă întrebaţi între voi mergândşi de ce sunteţi trişti?” (Luca 24, 17). Astfel,Sfântul Luca a fost împreună cu Acela Care azis pentru Sine: „Eu sunt Calea, Adevărul şiViaţa” (Ioan 14, 6). Cât de valoroasă eraSfântului Luca învăţătura Domnului, cândIisus cu gura Sa cea preadulce povestea,începând de la Moise şi de la toţi proorocii şile tâlcuia lor toate Scripturile cele pentruDânsul!

Ulterior, după convertirea lui Saul, care adevenit marele Apostol Pavel, Sfântul Luca s-a ataşat de el, devenindu-i un colaboratorapropiat, pe care l-a însoţit în a doua şi a treiacălătorie misionară, chiar şi în cele două cap-tivităţi din Roma (Fapte 27, 1; 28, 16; IITimotei 4, 11). Ucenicul Luca era foarte iubitde Pavel; scriind către Coloseni, Apostolulzice: „Închină-se vouă Luca, doctorul celiubit” (Coloseni 4, 14). La fel, în Epistolacătre Corinteni, Pavel îl laudă pe Luca,zicând: „Dar nu numai atât, ci este şi ales de

către Biserici ca însoţitor al nostru de călăto-rie, având darul acesta, spre slava DomnuluiÎnsuşi şi spre osârdia noastră” (II Corinteni 8,19). Fericitul Ieronim afirmă că aici ApostolulPavel îl laudă pe Sfântul Luca.

Sfântul Luca a fost părtaş durerilor şiostenelilor lui Pavel întru vestirea lui Hristos,pentru că îi urma propovăduind pe Hristos nunumai iudeilor, ci şi neamurilor, adicăpăgânilor.

De aceea Sfântul Luca, bunul ucenic al luiHristos, învăţând tainele lui Dumnezeu, aadus şi el la sfânta credinţă toate cetăţile dinBeoţia, care este o regiune în centrul Greciei,situată între Golful Corint şi Golful Eubeea,având capitala antică la Teba. În prezent,provincia face parte din unităţile administra-tive Attica şi Beoţia. Aici, pe mulţi dintre ceicare erau întru întunericul necunoştinţei deDumnezeu i-a luminat cu lumina înţelegeriiSfintei Evanghelii.

Sfântul Luca a fost la Sfântul Pavel, înRoma. Apoi, plecând de la Roma, a mers sprerăsărit, bine-vestind pe Hristos şi suferinddureri şi osteneli pentru sfântul Său nume. Astrăbătut toată Libia, a mers în Egipt unde aluminat Tebaida, prin bunavestire şi a rânduitbiserici, hirotonind preoţi şi diaconi. Apoi pecei bolnavi cu trupul şi cu sufletul i-a tămă-duit.

Mare cunoscător de limba greacă, SfântulLuca scrie în Roma, la anul 62–63,Evanghelia care-i poartă numele, adeverinddumnezeirea lui Hristos şi universalitateacreştinismului. Focul dragostei de Dumnezeucare ardea inima Sfântului Luca a ieşit lavedere prin aceste cuvinte: „Oare nu era inimanoastră arzând întru noi, când ne grăia nouăpe cale şi când ne tâlcuia Scripturile?” (Luca24, 32). Şi ca să nu fie uitată pomenireaDomnului, pe care din toată inima Îl iubea,după cincisprezece ani de la Înălţarea Sa lacer, I-a scris Evanghelia. Şi a scris nu numaicele ce singur a văzut şi le-a auzit, ci şi pe celepe care le avea scrise în inima sa, nu din con-dei, ci din dragoste. De asemenea, le-apovestit şi pe acelea pe care mai înainte le-avăzut şi le-a auzit de la cei ce merseseră dupăHristos.

Tot Sfântul Luca a scris şi FapteleApostolilor, în care relatează naşterea şi dez-voltarea Bisericii creştine după Înălţarea luiIisus Hristos la cer, cu propovăduirea şifaptele apostolilor; ea a fost scrisă din Romasau din Italia, la sfârşitul anului 63.

Ambele lucrări, atât Evanghelia cât şiFaptele Apostolilor, Sfântul Luca le dedică luiTeofil care era guvernatorul din Ahaia.

De asemenea, Sfântul Luca a propovăduitEvanghelia lui Iisus Hristos în Italia, Galia,Dalmaţia şi Macedonia.

Mai mult, Sfântul Luca era şi un pictorrenumit, pictând cel dintâi icoana MaiciiDomnului. Se spune despre dânsul că azugrăvit minunat chipul Preasfintei Născă-toare de Dumnezeu, purtând în braţe pePruncul cel mai înainte de veci, pe Domnulnostru Iisus Hristos. Apoi, a zugrăvit şi altedouă icoane ale Preasfintei Născătoare de

Dumnezeu şi le-a adus la Maica Domnului,spre a vedea dacă îi vor plăcea; iar ea, văzândacele chipuri ale sale, a grăit: „Darul Celui ceS-a născut din mine şi al meu să fie cuicoanele acestea”. Tot Sfântul EvanghelistLuca a mai zugrăvit pe lemn şi chipurilesfinţilor şi mărilor Apostoli Petru şi Pavel şide la dânsul s-a început în toată lumeapreacinstitul lucru, adică zugrăvirea sfinteloricoane, întru slava lui Dumnezeu, a MaiciiSale şi a tuturor sfinţilor, pentru împodobireaBisericii şi spre mântuirea credincioşilor,celor ce cu dreaptă credinţă cinstesc sfinteleicoane.

Tradiţia referitoare la calitatea de pictor alSfântului Luca este transmisă, între altele,prin anumite texte liturgice, mai ales celeînchinate sărbătorilor dedicate unor icoane aleFecioarei Maria, cum este cea a MaiciiDomnului din Vladimir, care aparţin tipului„Milostiva”. În timpul vecerniei se cântă, laLitie, o stihiră care spune: „Atunci, cândicoana Ta a fost mai întâi pictată de vestitorultainelor Evangheliei şi Ţi-a fost adusă pentruca să o recunoşti şi să-I dai puterea de a izbăvipe cei ce Te prea-cinstesc, Te-ai bucurat: Tu,cea milostivă şi cea prin care ne-a venit mân-tuirea, Tu ai fost asemenea gurii şi glasuluiicoanei. Precum atunci când L-ai zămislit peDumnezeu cântai imnul „De acum toate nea-murile Ma vor binecuvânta”, tot aşa, privindicoana, spus-ai: „Harul şi puterile Mele să fiecu acest chip”. Şi cu adevărat credem că ai

spus aceasta, Stăpână, şi că Tu ne eşti aproapeprin acest chip...”. La Utrenie, primul imn alCanonului întru cinstirea Fecioarei glăsuieşte:„Zugrăvindu-Ţi chipul preacinstit, dumneze-iescul Luca, scriitorul Evangheliei lui Hristos,călăuzit fiind de glasul dumnezeiesc, L-aînfăţişat în braţele Tale pe Făcătorul a toate”.Dacă ultimul text se mulţumeşte să constatedoar că prima icoană a Fecioarei a fost făcutăde Sfântul Luca, primul afirmă pe deasuprafaptul că Fecioara însăşi şi-a văzut chipul,conferindu-i harul şi puterile sale. Or, Bisericaîntrebuinţează acelaşi text la sărbătorilediferitelor tipuri de icoane ale Fecioarei, careprovin, toate, din prototipurile realizate odi-nioară de Sfântul Luca. În acest mod, Bisericaarată că forţa şi harul respectiv se transmit

tuturor imaginilor care reproduc, dimpreunăcu simbolurile aferente, trăsăturile autenticeale Maicii Domnului, aşa cum au fost ele fix-ate de Sfântul Luca.

Cea mai veche mărturie pe care o avem cuprivire la icoanele pictate de Sfântul Lucadatează din secolul al VI-lea, fiind atribuitălui Teodor, numit „anagnostul”, un istoricbizantin din prima jumătate a secoluluirespectiv (pe la 530), lector la CatedralaSfânta Sofia din Constantinopol. Teodorrelatează că, pe la 450 a fost adusă laConstantinopol o icoană a Fecioarei Călăuzi-toare care era atribuită Sfântului Luca.Împărăteasa Eudoxia, soţia împăratuluiTeodosie al II-lea, ar fi trimis-o, din Ierusalim,surorii sale Pulcheria.

Sfântul Andrei Criteanul şi SfântulGherman, Patriarhul Constantinopolului(715–730), vorbesc şi ei despre o icoana aFecioarei pictată de Sfântul Luca, dar care segăsea la Roma. Sfântul Gherman completeazăcă icoana a fost pictată în timpul vieţii MaiciiDomnului şi că ar fi fost trimisă la Roma„preaputernicului” Teofil, despre care vorbescprologurile sau părţile introductive aleEvangheliei Sfântului Luca şi ale FaptelorApostolilor. Potrivit altei tradiţii, o icoană aFecioarei Maria a fost pictată de Sfântul Luca,binecuvântată de Maica Domnului şi trimisăaceluiaşi Teofil, însă la Antiohia.

Ajungând la vârsta de 84 de ani, SfântulEvanghelist Luca a fost prins de nişte idolatriînrăiţi care l-au torturat pentru credinţa înHristos, apoi l-au spânzurat de un măslin încetatea Tebei din Beoţia. Mormântul său adevenit făcător de minuni până astăzi.

Pe locul unde a fost depus trupul SfântuluiLuca, Dumnezeu a plouat apă limpede, caretămăduieşte durerea de ochi, ca dovadă ameşteşugului său doctoricesc. Pentru aceasta,mormântul său era cunoscut de credincioşicăci se vindecau de diferite boli, cu rugăciu-nile Sfântului Evanghelist. Aflând de aceasta,împăratului Constanţiu (357 d. Hr.), fiulSfântului împărat Constantin cel Mare (306–337), moaştele Sfântului au fost mutate laConstantinopol. În timp ce erau duse în cetate,un famen al palatului împărătesc, anumeAnatolie, zăcând de multă vreme pe patuldurerii şi cheltuind numeroase averi la doc-tori, căutând tămăduirea pe care n-o putusedobândi de nicăieri, auzind că se aduc încetate moaştele Sfântului Evanghelist Luca s-a rugat cu toată credinţa către sfântul şi, pe câtîi era cu putinţă, s-a sculat de pe pat,poruncind să fie dus la tămăduitoarea raclă aapostolului. Când a ajuns şi s-a atins de ea cucredinţă, închinându-se moaştelor sfântului, s-a vindecat îndată de boală şi, câştigânddesăvârşita sănătate şi tărie, a purtat pe umeriisăi, împreună cu ceilalţi oameni, racla cumoaştele Sfântului Luca în Biserica SfinţilorApostoli. Acolo, sub Sfânta Masă, unde erausfinţii Andrei şi Timotei, au pus sfinţitelemoaşte ale Sfântului Luca. La sfârşitul secolu-lui al VI-lea, capul său a fost dus la Roma deSfântul Grigorie cel Mare (590–604).

În anul 1204, soldaţii Cruciadei a IV-a aufurat moaştele Sfântului Luca de laConstantinopol şi le-au dus la Padova, unde segăsesc şi acum, în biserica Sânta Justina din

Arhim. Veniamin MICLE

Icoana Maicii Domnului, Vladimirskaia,pictată de Sf. Luca (doxologia.ro)

12 iulie 2017CULTURAvâlceană

centrul oraşului italian.

Mitropolitul Ieronim de Teba şi Livadia,actualul Arhiepiscop al Bisericii Greciei, acerut în anul 1992, Bisericii Romano-Catolice „un fragment semnificativ dinmoaştele Sfântului Luca, pentru a fi puse laînchinare acolo unde se găseşte mormântulSfântului Evanghelist şi unde este veneratastăzi”. Cu această ocazie, o cercetare ştiinţi-fică a moaştelor din Padova a arătat că elesunt rămăşiţele unui bărbat de origină siriană,

care a murit undeva între anii 130 şi 400 d. Hr.Episcopul romano-catolic de Padova a dăruitmitropolitului Ieronim coasta de lângă inimădin moaştele Sfântului Luca pentru a fi păs-trată şi venerată la mormântul Sfântului dinTeba în Grecia.

Ca semn al sfinţeniei sale, în 22 decembrie1997, din marmura mormântului SfântuluiLuca a început să curgă mir.

El este considerat patronul iconografiei

creştine, fiindcă a pictat primele icoane aleMaicii Domnului, purtând în braţe pe IisusHristos, şi prima icoană a Sfinţilor ApostoliPetru şi Pavel.

Dionisie din Furna, în lucrarea sa Erminia,scrie că Sfântul Evanghelist Luca poate fireprezentat în mai multe feluri: în general,este zugrăvit ca un tânăr cu părul creţ, cupuţină barbă; tot astfel este zugrăvit şi înreprezentările individuale ale sfinţilor, ţinândîn mână Evanghelia. În rândul evangheliştilor,

este reprezentat stând în casă, sub un bal-dachin şi scriind Evanghelia, pe care se vădcuvintele: „Deoarece mulţi s-au încercat săalcătuiască o istorisire despre faptele deplinadeverite între noi...” (Luca 1, 1).

Simbolul Sfântului Evanghelist Luca esteviţelul. Motivul alegerii acestui simbol a fostfaptul că el este singurul Evanghelist care vor-beşte despre „viţelul cel gras” care, potrivitParabolei întoarcerii fiului risipitor, este sacri-ficat la ospăţ (Luca 15, 23).

SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BISERICA ŞI ARMATAROMÂNIEI-TRADIŢIILE CONLUCRĂRII”

„Cu binecuvântarea ÎPS Varsanufie,Arhiepiscopia Râmnicului în par-

teneriat cu Academia Oamenilor de Ştiinţă dinRomânia şi Centrul de cercetare al conlucrăriiBisericii Ortodoxe cu Armata RomânieiGeneral Paul Teodorescu cu sediul la Mănă-stirea Dintr-un Lemn, organizează vineri, 23iunie 2017, Simpozionul Naţional Biserica şiArmata României – Tradiţiile conlucrării încadrul căruia va avea loc lansarea revisteiMisiunea.

Cuvântului de binecuvântare al Înaltprea-sfinţitului Părinte Varsanufie se vor alăturacomunicările ştiinţifice ale unor prestigioşiprofesori de istorie de la universităţi din ţară,preoţi, cercetători, ale reprezentanţilor insti-tuţiilor de comandă, de instrucţie şi de în-văţământ militar.

Evenimentul se va desfăşura în Sala IosifEpiscopul a Casei Sfântul Ierarh Calinic de laCernica, începând cu ora 10.00.

Înfiinţarea Centrului de Cercetare alConlucrării Bisericii Ortodoxe Române cuArmata României – General Paul Teodorescuconstituie demersul cultural pe care Arhiepis-copia Râmnicului şi Instituţiile de comandă,de instrucţie şi învăţământ militar îl susţinpentru reafirmarea misiunii jertfelnice pe caredomnitorii români creştini şi armata din toatetimpurile au desfăşurat-o pentru apărareaBisericii şi a credinţei strămoşeşti, pentruîntregirea neamului, pentru libertatea şi dem-nitatea noastră.

Manifestările duhovniceşti, ştiinţifice şiculturale vor continua la Mănăstirea Dintr-unLemn, sâmbătă, 24 iunie, prin slujba depomenire a Generalului Paul Teodorescu şiŞedinţa Consiliului Ştiinţific al Centrului de

Cercetare a Conlucrării Bisericii Ortodoxe cuArmata României - General Paul Teodo-rescu.” (Arhiepiscopia Râmnicului-Invitaţie)

Am fost şi noi la acest eveni-ment de mare importanţă pentruviaţa culturală a oraşului şi jude-ţului fiind implicată şi Mână-stirea Dintr-un Lemn, aşezământmonahal, excepţional, un colţ deRomânie peste nivel european,mai ales şi prin asocierea lui cupersonalitatea Generalului PaulTeodorescu, cu Armata Marineişi Aeronauticii româneşti douădomenii de maxim conţinut deştiinţă şi tehnologie, exact ce-amavut în interbelic şi postbelic şinu mai avem acum! La reuniuneadin prima zi a Simpozionului, în fapt, a avutloc lansarea Nr. 1 (4), anul IV, 2017, a revistei„Misiunea” editată de Centrul de Cercetare...General Paul Teodorescu, care are sediul chiarla mânăstirea amintită motiv pentru care pen-tru aproape două ore Râmnicul, Arhiepisco-pia, a fost locul de întâlnire al acestor renumiţicercetători, profesori universitari, lectori, doc-tori în ştiinţe, comandori, preoţi: ValentinCiorbea - care a moderat lansarea revistei,Emilian Lovişteanul-episcop vicar la Arhie-piscopie, Aurel Pentelescu-comandor (rtr),Florian Bichir-cunoscutul jurnalist membru alCNSAS, Alin Spânu şi foarte mulţi dintre ceicare au semnat articole în acest număr. Tre-buie să recunoaştem că intervenţia fiecăruia,pe scurt-conţinutul articolului, a trezit gustulcelor care au primit revista de a-şi adânci maiapoi studiul...Au fost prezenţi în sală pe lângă

mulţii autori de articole şi mulţi reprezentanţiai oamenilor de cultură vâlceni, subliniindaici, pe lângă prezenţa pe întreg parcursul a

ÎPS Varsanufie, şi a MaiceiStareţe Stavroforă de la Mâ-năstirea Dintr-un Lemn, Ema-nuela Oprea şi a pr.dr. ŞtefanZară care a cules multe apre-cieri pentru realizarea acestuinumăr fiind cooptat în colegiulde redacţie. Spre sfârşit s-aalăturat asistenţei şi preşedin-tele Consiliului Judeţean Con-stantin Rădulescu, care, pur-tând o frumoasă Ie, fiind chiarZiua Internaţională a Iei, a in-vitat întreaga asistenţă să par-ticipe la o serbare a iei care s-a ţinut pe platoul Arhiepis-

copiei în jurul bustului lui Mihai Eminescu. Aparticipat toată lumea, în plus fiind şi repre-zentanţii Bibliotecii Judeţene, ca în fiecare an,purtători ai acestei splendori a portului nostrupopular, care, în prima jumătate a secoluluiXX l-a impresionat şi pe pictorul expresionistHenry Matisse, care a reprezentat Ia în pic-turile sale, binenţeles, după 1940, după ce le-a cunoscut pe prietenele lui George Enescu şiConstantin Brâncuşi, parte din schema Coloa-nei infinitului fiind peste tot în grafica ances-trală românească, inclusiv ca însemn în portulpopular românesc şi nu numai... Şi fiindcă amajuns, iată, la expresionism să extrapolăm pu-ţin termenul şi să ne referim la ceea ce aimpresionat mai mult în această dată de 23iunie 2017...anume naşterea primei formaţiide muzică cultă, veche, din acest capăt delume înainte de a trece în Transilvania, unde

tipul de muzică, datorită acceptului muziciiinstrumentale în biserica catolică, există decând lumea... Ionuţ Codruţ Scurtu, unind vo-cile tinerilor elevi de la Seminar cu sunetelecelor câteva instrumente care redau foarte bi-ne tonalităţi apuse europene, oboiul, vioara,tamburina, ghitara... a susţinut un concert,istoric, pe muzica lui Anton Pann. Nu stăm să-l lăudăm deşi iniţiativa îi aparţine în între-gime, dar, şi noi, când am văzut deschidereaÎnaltului Varsanufie pentru artă adevărată,încă din 2014, încercam să-i sugerăm săcreeze la Arhiepiscopie o formaţie de muzicăveche, care acum, dacă e reuşită, se chiamăcultă....

Dădeam ca model formaţiile de pe Mezzo.Orice s-ar spune, cele două teatre nu pot ficoncurate, Filarmonica, de asemeni, dar muz-ica veche, cultă, de aiurea, da! Aşa că ziua cupricina, a Marinei şi Aeronauticii în relaţie cuBiserica, şi a Iei, s-a încheiat magistral, maipuţin sugestia dirijorului referitoare la extin-derea formaţiei în ideea filarmonică...

Ca să rămână veritabil, ultra, din ce aprezentat la Arhiepiscopie trebuie să rămână osingură ghitară, a domniei sale, şi corul redusla zece persoane, şi să meragă pe linia oboiu-lui, viorii, şi tamburinelor...mă rog nu dămsfaturi, dar extinderea denaturează origi-nalul... Nici-odată o biserică pictată cu râvnasecolului XX şi XXI nu va fi la fel cu una pic-tată până la secolul XIX; şi asta, pretenţiosspus! Oricum nu trebuie ratat acest început şinoi felicităm Arhiepiscopia pentru acestistoric spectacol...

Csaky E POE

13iulie 2017 CULTURAvâlceană

- Şi cum îţi spuneam, se zice că a plouatmult de tot cândva pe aici, zise tânărul careprivea florile şi iarba de pe poiana însorită. Aufost înecuri şi pagube cum nu s-au mai pomenit.Deşi oamenii acelor vremuri au fost prevestiţi, einu au vrut să se schimbe continuând pe drumulcel greşit.- Să fie vorba oare despre acel călăreţ străluci-tor?! Tânăra zâmbi puțin ironic.- Da, despre acela care îi îndemna pe oameni săuite răul şi să devină mai buni.- Şi tu crezi oare aşa ceva?!- Da, pentru că mi-a povestit străbunicul meu şiel n-a minţit niciodată.- Cine? Bătrânul Noe?!- Chiar el. Şi pentru a mă convinge că ceea ce aspus este adevărat, cu puţin timp înainte de amuri m-a dus acolo. Deşi nu aveam decât vreozece ani şi de atunci au trecut alţi zece, îmiamintesc totul de parcă ar fi fost ieri. Vezi acolo,pe vârful acelui munte care se zăreşte îndepărtare? Arată undeva în dreapta.- Da.- Şi ce crezi că am văzut?- Nu cumva o barcă mare?!- Ba da.- Şi ce vrei să spui cu asta?- Că tot ce ţi-am spus este adevărat.- Dar tata spunea că barca aceea nu a plutitniciodată pe apă. Mai mult, zicea că toate aces-tea nu sunt decât nişte basme născute din dorinţabătrânilor de a impresiona pe cei de azi arătândcă pe vremuri se trăia conform datinilor. Iarazi… azi nu se mai respectă obiceiurilestrăvechi. Astfel, noi suntem călcătorii de lege.- Nu te supăra, dar tatăl tău se înşeală amarnic.Noe, care a fost cel mai bătrân om care a trăit însatul nostru, nu a minţit niciodată, iar unelelucruri despre care mi-a vorbit în copilărie,astăzi s-au împlinit. Spunea…

,, Ai să vezi cum boierii vor rămâne fără moşii.Cum unii vor fura de la vecin uitând buna cuvi-inţă şi frica de Dumnezeu. Ai să vezi cumfloarea ruşinii îşi va pierde tot mai mult culoareamov care va ajunge de la mărimea unui deget câteste azi până la mărime unui bob de grâu. Restulva fi albă, dar acel alb este o culoare înşelă-toare.”...,,Când vor fi toate acestea, bunule?”...,,Nu peste multă vreme. Vei trăi şi vei vedeamulte bune şi rele. Dar atunci eu nu voi mai fiaici.”... ,, Cum nu vei mai fi, bunule?!” ... ,,Adică, dragul moşului, într-o zi eu voi plecadeparte. După aceea voi lipsi o săptămână, două,o lună… sau poate o jumătate de an. Iar tu veiuita pe bunul la fel cum ai uitat jucăria pe care aipierdut-o acum o lună, pisica aceea care a muritanul trecut sau durerea de la degetul la care te-aităiat acum două zile.” Privind-mi mâna dreaptăa continuat: ,,Acum chiar că nu mai umblilegat!” ... ,,Cum să nu mă vindec, bunule, cândmata mi-ai pus ceva pe deget care este drept,atunci m-a cam usturat, dar apoi mi-a trecut tăi-etura de parcă nici nu ar fi fost vreodată.”...,, Ei,vezi cum uită omul de durere! Aşa vei uita şi tucum arăta moşul Noe.”...,, Cum să te uit, bunule,chiar de vei pleca un an sau doi îmi va fi dor dedumneata, dar nu te voi uita.”...,, Oh, dragulbunului, mai ştii ce ai mâncat alătăieri sau cumarăta străinul care a trecut acum o săptămânăprin faţa porţii?”...,,Am uitat, bunule…”... ,,Aşavei uita şi cum arăta bunul, dar poate nu o să uiţivorbele mele. Noi suntem mici precum unmuşuroi de furnici. Ne zbatem, strângem ba una,ba alta, iar când să ne bucurăm de roadele ago-niselii noastre un firişor de apă s-a strecurat.Acesta a crescut, iar când a devenit pârâu ne-aspălat urma de pe acest pământ care este la fel deroditor precum şi vechiul Rai din care au fostalungaţi Adam şi Eva atunci când au fost înşelaţide şarpe. Însă şarpele nu va pieri niciodată. Câtvor fi oameni sub soare şarpele va trăi, iar ispitava fi veşnică…”

- Frumos mai povesteşti! Zice tânăra surâzând.- Cum îţi spuneam şi mai înainte, barca aceeamai există şi acum. Ștergându-şi o lacrimătânărul continuă. Atras de amintirile copilăriei,acum vreo două zile am fost în locul unde m-adus străbunicul cu puţin timp înainte să nepărăsească. Am văzut barca aproape putrezită.Iar pe ceea ce a mai rămas din ea, adică printrescândurile cândva unite cu smoală, am văzutnămol uscat transformat în lut care era împrăşti-at peste tot. Nu am putut să mă abţin şi am luato bucăţică dintr-un lemn pe care am să ţi-o aratîndată. Scoate din buzunar un obiect înfăşuratîntr-o bucată de pânză. Priveşte-o!Tânăra privind uimită bucata din lemn care eraînvelită în pânză: - Nu ştiu ce să mai zic. Dar ce ar fi să mă duci şipe mine acolo ca să văd barca!- Te încumeţi? Este mult de mers până la poalelemuntelui şi greu de urcat până în vârful lui!- Încearcă şi vei vedea! Zise ea râzând.- Oricum, bătrânii noştri nu credeau că vremealor a fost cea mai bună.- Da?! Dar tata spunea că şi bunicul său îipovestea despre răutatea celor tineri care nu mairespectă obiceiurile străvechi.- Asta e altceva. Cert este faptul că în trecut afost şi rău şi bine. Iar când răul a devenit maiputernic, a plouat de s-au înecat toate. Dar maiînainte a fost o arşiţă de pomină, iar lăcustele auintrat în lanuri distrugând recoltele. După aceeaa urmat o foamete şi boli nenumărate. Noe a plu-tit cu barca sa peste ape atunci când s-au ridicatacoperind vârful muntelui multe zile în şir.- Dar ia priveşte!

- Ce vezi? - Cineva în veşminte albe şi strălucitoare nepriveşte cu blândeţe, spuse ea gânditoare.- Unde este?- Acolo! Arată ea în partea dreaptă. Dar ce paceşi blândeţe pluteşte în aer! Parcă ar fi un înger.Nu pot uita ce spunea bunica….

,, Nu uita, micuţo, îngerii ne veghează şi nepăzesc de rău.”...,,Unde sunt, bunico?”.. .,,Peste

tot în jurul nostru. Ei ne îndrumă, ne călăuzescîn momentele grele şi ne ajută întotdeauna.”...,,De ce nu îi vedem?!”....,,Îi vedem fetiţa mameiîn vise, în razele de soare sau îi simţim înlocurile liniştite. Îi recunoaştem prin faptul că înjurul lor este multă pace şi blândeţe.”

- Mi-ai amintit de bunica mea. Și ea îmi vorbeadespre îngeri. El, revenindu-şi din reverie zice:Unde este îngerul acela?- A dispărut, dar parcă îl aud cum spunea:„Iubiţi-vă mult. Fiţi fericiţi şi uitaţi pentru tot-deauna să faceţi rău!”- Se poate…- Ce zi frumoasă! Zefirii ne mângâie fruntea,izvoarele ne încântă auzul cu susurul lor cristal-in. O linişte nefirească pluteşte peste tot. Cerulalbastru este de o puritate nemaiîntâlnită, iarpăsărele cu trilurile lor ne mângâie auzul şi nedesfată sufletele. Pe câmpuri florile multicoloreîşi revarsă parfumurile.- Parcă simt şi eu o bucurie nefirească! Zise elvisător.- Poate această zi este începutul unei noi ere afericirii în care oamenii se vor întoarce în Eden?- Poate… dar pari cam gânditoare. Ce este cutine?- O voce mi-a şoptit ceva nelămurit.- Este vocea sufletului. O voce ce vine din adân-cul inimii şi care ne ajută în momentele dificileale vieţii.- În sfârşit, când o să-mi mai povesteşti ceva dintimpul bătrânului tău Noe?- Atunci când va sosi din nou Vestitorul!- Şi eu îţi voi povesti despre ceea mi-a spusbunica mea Maria.- Maria! Parcă mi se pare cunoscut numele. Nua fost cumva acea femeie care vindeca multeboli.- Ba da a fost fata lui Ana şi Niculaie dinCălimănești.- Din Călimănești zici?!- Da din acel minunat loc binecuvântat deDumnezeu, Călimănești. Dar despre cei doi şidespre acest loc minunat o să vorbim mâine.

URMAŞUL LUI NOEConstantin GEANTĂ

PE URMELE MARILOR IERARHI VÂLCENI AI BISERICII ORTODOXE ROMÂNEPATRIARHUL JUSTINIAN MARINA ŞI MITROPOLITUL BARTOLOMEUANANIA

Un mare duhovnic contemporan spuneacă drumul sau calea spre desăvârşire

trece în mod obligatoriu prin proba ispitelor, aîncercărilor sau necazurilor fără de voie, a sufer-inţelor trupeşti şi sufleteşti. Nu putem gusta dinbucuriile raiului, fără a sorbi din cupa amară aîncercărilor.

Sfântul Sinod a declarat anul 2017 ca Anulomagial al iconarilor şi pictorilor bisericeşti şiAnul comemorativ Justinian Patriarhul şi alapărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismuluiîn Patriarhia Română.

Sâmbătă, 27 mai 2017, în cadrul proiectului''Iubirea de aproapele meu” a fost organizatăacțiunea social-culturală '' Pe urmele MarilorIerarhi Vâlceni ai Bisericii Ortodoxe Române –Patriarhul Justinian Marina şi MitropolitulBartolomeu Anania '' la care au participat copiiide la Centrul de Plasament ''Ana”, membreleLigii Femeilor Creştin Ortodoxe Vâlcea.

Pelerinajul a început cu vizitarea BiblioteciiPublice Glăvile, Biserica din localitate, unde îşidorm somnul de veci părinții MitropolituluiBartolomeu Anania şi casa familiei ValeriuDiaconescu, nepotul mitropolitului Ardealului,locul unde Marele Ierarh Vâlcean obişnuia săvină când îşi vizita locurile natale. Doamna bib-liotecară Maria Catană şi domnul ValeriuDiaconescu au povestit cu emoție şi bucurie

aspecte din viaţa şi activitatea celui pe care con-temporanii l-au numit ''Leul Ardealului''.

De la Glăvile pelerinii au traversat locali-tatea Olteanca unde patriarhul Justinian Marinaşi-a început lucrarea pe tărâm social la 1 septem-brie 1923, ca învăţător la şcoala primară din satşi au ajuns la mănăstirea „Sfântul Mare MucenicGheorghe–Sueşti”, a cărei piatră de temelie afost pusă la data de 20 iunie 2015, deÎnaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhiepis-copul Râmnicului, spre "Slava lui Dumnezeu șiveșnica aducere aminte a Apostolului neamuluiromânesc", aşa cum a fost numit în unele scrieriPatriarhul .

„Locul acesta, binecuvântat de Dumnezeuprin nașterea celui de-al treilea Patriarh alBisericii Ortodoxe Române, îşi primeşte astăziprinosul de recunoştinţă din partea noastră, aBisericii, şi a autorităţilor, prin începerealucrărilor de construcţie a mănăstirii din satul încare s-a născut, în urmă cu mai bine de un secol,Patriarhul Justinian Marina. (…) De fel din loculacesta, Patriarhul Justinian a binecuvântat prinviața sa aleasă atât satul în care s-a născut,Biserica Ortodoxă din Vâlcea, unde a fost preot,la Băbeni şi la Biserica Sfântul Gheorghe dinRâmnicu Vâlcea, Mitropolia Moldovei şi aBucovinei, dar şi întreagă Patriarhie, prinlucrarea providenţială pe care a avut-o, fiind unpatriarh care a dat un suflu nou Bisericii, care aapărat Biserica de puterea ciocanului şi a secerii

comuniste”, a spus Înaltpreasfinția Sa în cuvân-tul rostit cu această ocazie. Ultimul popasduhovnicesc s-a realizat la Mănăstirea Govoraunde maica stareţă Heruvima Covaci a prezentatîn cuvinte frumoase şi alese istoricul sfântuluilocaş. Județul Vâlcea cu istoria sa milenară,înconjurat de o salbă de mănăstiri și staţiuni bal-neoclimaterice este zona cu mari ierarhi aiBisericii Ortodoxe Române, Patriarhul JustinianMarina, Mitropolitul Bartolomeu Anania şiMitropolitul Efrem Enăchescu. Joi 7 iunie 2017,o delegaţie de vâlceni coordonată de DuicuJustin – primarul comunei Glăvile, MariaCatană – Biblioteca Publică Glăvile şi preotDumitru Popa au onorat invitaţia de a păşi ''peurmele marilor ierarhi vâlceni la Cluj – JustinianPatriarhul şi Bartolomeu Mitropolitul”. Dupăvizitarea criptei ierarhilor din Catedrala

Mitropolitană unde îşi dorme somnul de vecimitropolitul Bartolomeu Anania şi un momentde reculegere, la ora 13,30 grupul însoţit deMădălin Gheorghe Trohonel a primit binecu-vântarea Înaltpreasfințitului Părinte AndreiAndreicuț Arhiepiscopul Vadului, Feleacului șiClujului și Mitropolitul Clujului, Maramureşu-lui şi Sălajului la reşedinţa Mitropolitană dinCluj-Napoca. În timpul întâlniri a fost evocatăviaţa şi activitatea ierarhilor vâlceni ''pe ogorulDomnului''. A urmat turul muzeului, maicaGabriela subliniează ''Iniţiativa MitropolieiClujului de reorganizare a muzeului de artă reli-gioasă într-o formulă modernă, profund ştiinţi-fică, de tezaurizare a unor valori artistice şiistorice, sau de valoare documentară, o datorăm

Zenovia ZAMFIR

(continuare în pag.16)

iulie 2017CULTURAvâlceană14

Biblioteca Judeţeană din RâmnicuVâlcea, 15 iunie 2017, unde vâlceni şi

doljeni s-au întrunit în cadrul unui evenimentmult gustat de participanţi: prezentarea volu-mului omagial „Istoricul Dinică Ciobotea la70 de ani”, Editura Universitaria, Craiova,2017, între cei prezenţi în sală, cei mai mulţi,coautori ai cărţii prezentate alături de EugenPetrescu şi Constanţiu Dinulescu - coordona-tori...Să menţionăm că volumul a apărut subegida, în principal, Academiei Române-Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S.Nicolăescu-Plopşor” din Craiova şi a Univer-sităţii Craiova, Societatea de Ştiinţe Istoricedin România-Filiala Dolj şi, desigur, a Asoci-aţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Mari-a”- Centrul de Cercetări Istorice „Pr. DumitruBălaşa”, Râmnicu Vâlcea... Să mai amintimcă Valentin Piţigoi semnează tehnoredactareaşi grafica, iar Mihail Rogojinaru este autorultraducerii în limba engleză a Prefeţei semnatede Constanţiu Dinulescu şi a Notei editorialeîntocmită de Eugen Petrescu.

Multă lume în sala de conferinţe de laBiblioteca Judeţeană, dar să menţionăm doarprezidul format din Mihai Sporiş-moderator,Eugen Petrescu-autor, Dinică Ciobotea-sărbă-torit, Constanţiu Dinulescu, Cezar Avram şiGabriel Croitoru ultimii trei colegi universi-tari, la Craiova, ai sărbătoritului. Plină sala desimpatizanţi ai lui Dinică Ciobotea, pe lângămare şi iubit istoric, veritabil om de cultură alCraiovei. Asta ne-a şi unit, spre exemplu, du-mnealui cu cel care face acest comentariu, a-mândoi iubind foarte tare şi Vâlcea, şi Doljul,amândouă judeţele, înainte de 1989, fiindmândrii tehnologice ale României; noi, tre-când prin vârfurile ei, istorie şi tehnologieaeronautică. Nu vrem să trecem mai departefără a sublinia prezenţa în sală, în grupul„forumiştilor”, cel subţire şi rămas la datoriefără să-i ceară nimeni, a domnului EmilianFrâncu...şi a foştilor membri ai Forumului, cuadevărat admiratori ai universitarilor craio-veni, erau şi ei prezenţi în sală, şi, ca altădată,au făcut mai interesantă întâlnirea cu elitaînvăţământului superior craiovean. Şi laaceastă plăcută „şuetă” de civilizaţie, Dolj-Vâlcea, Dinică Ciobotea nu s-a desminţit şiaproape că s-a simţit jenat, de omagiere,desigur, elegant, şi, tot ca noi cei pozitivi, asubliniat că valoarea omului, cu adevărat, nuvine prin panegirice directe, ci doar dupăpărăsirea acestui cadru viu al vieţii, când,

nimeni, nu mai este „obligat” să se destăinuieasupra unui adevăr remarcat sau observat.Când urmele faptelor fiecăruia rămân sau se

şterg... Intervenţiile celor câţiva vorbitori, toţiimportanţi, pe care le-am dat în continuaresunt aleatoare, înregistrările noastre videofiind sumare şi neavând rol de mărturisire...Mai amintim fiind vorba despre o nouăapariţie editorială, aproape fără precedent, cupeste optzeci de referenţiari, ale căror texteeste foarte greu de stăpânit în tehnoredactareaunei cărţi, că am rămas plăcut surprinşi deestetica grafică a acesteia!...astăzi când fie-care scrie-tipăreşte-neurmând real nici o nor-mă; că nu există sublinieri aberante şi subiec-tive (Dumnezeu nesubliniat dar numele pro-priu, da! etc.), textul, de la prima la ultimapagină, urmându-şi constant şi „cuminte” ros-tul.

...Remus Grigorescu: - BJ a fost mereu ală-

turi de scriitori, de profesori, de cei care auavut ceva de spus şi au vrut să releve cevapentru comunitate (de unde atâta dăruire, pen-tru comunitate, când comunitatea nu oferă ni-mic de la ea, de-aici luând din gros doar politi-cienii şi simpatizanţii lor - în comunitatea vâl-ceană predomină doar caţavencismul -

n.red.)... De altfel anul trecut, a continuatRemus Grigorescu noi am finanţat o lucrareextrem de importantă la dorinţa domnului

profesor şi la iniţiativa domnuluiPetrescu, o carte despre Posada, douăvolume, o carte foarte importantă pecare noi am trimis-o atât AcademieiRomâne cât şi bibliotecilor din ţară(păcat că nu aşa a făcut BJ şi cu cer-erea noastră de sprijin financiar a

acestui ziar pe care onor preşedenţia CJ din2016 a trimis-o Bibliotecii spre rezolvare darBJ nu a vrut să audă de nici o colaborare,motivând că presa culturală scrisă şi premiatăde UZPR este din Rm Vâlcea şi ea nu poatesprijini pe cineva cu domiciliul în oraş!!!Presă făcută după legea 186 din2003!...Etatizarea dl-e director al BJ, laVâlcea, o depăşeşte pe cea de până în 1989 -n.red.)... Îmi pare rău că nu putem face la felşi cu alţi colegi (colegi de partid sau de ce? n.red.) însă sperăm pe viitor să putem (şi nu caRotipo Iaşi care poate edita fără bani decâtdoar la autorii care au pe frunte ştampilatUSR, dar, şi numai doar dacă sunt măcarîngrijitori de ediţie, şi nu autori! Iată cechestie cu schepsis au inventat intelectualiimoldoveni şi olteni pentru deturnarea fon-

durilor europene - n. red.)!

M Sporiş: - Un eveniment cu totuldeosebit, cinstim o personalitate a Olteniei,pentru că noi oltenii vedem în această măr-ginire de ţară esenţa ţării celei mari, vorbimaici de domnul Dinică Ciobotea care aîmplinit 70 de ani de viaţă, o viaţă foarte mul-te lucruri bune lăsate să vorbeascu mult dupăce noi toţi vom fi trecut din lumea asta... Esteo zi deosebită, s-a amintit aici prezenţa trupede teatru a Arhiepiscopiei Râmnicului, iatăArhiepiscopia este indirect prezentă aici,părintele Mănescu chiar a slujit în faţa Alta-rului-astăzi, îl avem aici, dar şi în cele cultu-rale; Mihai Călugăriţoiu, cu trupa, a slujit înevenimentul cultural. Îi rugăm pe actorii aces-tei trupe să ne transmită un mesaj aşa cum ştiudomniile lor să facă (Mihai Sporiş a moderatîntrega acţiune n.red.). Trupa de teatru aArhiepiscopiei a prezentat un scurt programlecturând fragmente din volumul lansat refe-ritoare la personalitatea subiectului.

A continuat M. Sporiş: - La întâlnireanoastră, prin carte, participă mai multe judeţe:Mehedinţiul, Gorjul, Oltul şi Doljul şi nu nu-mai. În cartea pe care urmează să o prezintedomnul Dinulescu vor fi fost optzeci şi unulde autori. Treizeci şi ceva din Dolj, Craiova în

principal; douăzeci şi ceva din Râmnic! Ormai fi fost vreo nouă din Bucureşti, vreopatru din Tg Jiu, patru din Olt, din Mehe-dinţi, din Alba, deci o largă cuprindere, me-saje de iubire!... O altă componentă vor fifost studiile vâlcene, o parte din ele, regăsin-du-se în revista Studii Vâlcene... Dar o sărog pe domnul Constanţiu Dinulescu săprezinte cartea, coautor, alături de domnulEugen Pe-trescu.

Constanţiu Dinulescu: - O plăcere deose-bită să fiu din nou împreună cu dvs înaceastă minunată sală şi mai ales la un eveni-

ment care merită prin ecourile şi reverberaţiilesale a fi înpărtăşit cu dvs distinşi cunoscătorişi cercetători ai istoriei Olteniei care prin pre-ocupările pe care le aveţi v-aţi intersectat cuunele din contribuţiile celui pe care noi îl săr-bătorim astăzi. Aş vrea să vă spun că ideeapublicării acestui volum aparţine dintr-unînceput domnului profesor Eugen Petrescu.Dumnealui a avut această idee în august anultrecut, după care la o lună şi jumătate, douăam aflat şi eu şi m-am oferit să contribui ală-turi de dumnealui la strângerea materialelorpentru acest volum. O muncă imensă, fiindcădvs ştiţi ce înseamnă să aduni laolaltă optzecide nume care să se încadreze într-un anumittimp şi să se realizeze esenţial scopul înto-cmirii cărţii...

Simion PETRE

DINICĂ CIOBOTEA SĂRBĂTORIT LA BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ-VÂLCEA

După reforma administrativ-teritorială,din 1968, când au fost desfiinţate

regiunile şi raioanele şi au fost reînfiinţatevechile judeţe, Călimăneştiul a cunoscut odezvoltare economică, balneară, culturală etc.În perioada 1968-1979 localitatea noastră afost condusă din punct de vedere politic şiadministrativ de grupul „celor trei Vasile”compus din: Vasile Dumitrescu, primar;Vasile Chiroiu, viceprimar şi Vasile Sinca,

secretar. Vesile Dumitrescu mai îndeplinea şifuncţia politică de secretar al ComitetuluiOrăşenesc de partid. Cei trei Vasile, în aceştiani, au fost prezenţi pe şantierele de con-strucţii, pe ogoarele C.A.P. Jiblea-Călimăneşti, în şcoli, în sectoarele balneare,cultural etc. Pe vremea dumnealor au fostconstruite blocuri de locuinţe la Călimăneştişi Căciulata, clădirea Poştei, Librăria,Brutăria, Cinematograful din Căciulata, clădi-rea Internatului pentru elevii de liceu, ŞcoalaGenerală din Jiblea Veche, podul pentrupietoni care traversează râul Olt întreCăciulata şi Păuşa etc. O mare dezvoltare a

avut-o sectorul balnear prin construirea celordouă complexe balneare din Căciulata, aComplexului Balnear de la Cozia, Ştrandultermal din Căciulata, înfiinţarea Clinicii deBalneologie din Călimăneşti şi a Secţiei deGeriatrie din Căciulata etc. Pe vremea dum-nealor staţiunea noastră funcţiona la întreagacapacitate în toate anotimpurile anului.

Sectorul comercial s-a dezvoltat şi el princonstruirea complexelor comerciale de laCălimăneşti, Căciulata şi Jiblea Veche, pre-cum şi cele două restaorante din Căciulata:„Perla Oltului” şi „Intim”.

În 1977 a început construirea hidrocen-

tralelor Călimăneşti şi Turnu. Cei trei Vasile,împreună cu Comitetul Executiv al PrimărieiCălimăneşti, nu au fost de acord cu constru-irea hidrocentralei Călimăneşti.

Cei trei Vasile au sprijinit şi dezvoltat sec-torul cultural; au existat echipe de teatru, dedansuri, cor etc., s-a organizat festivalul anualde folclor „Cântecele Oltului”. Săptămânal seţineau conferinţe medicale la Călimăneşti şiCăciulata, precum şi la staţia de radioficare,unde se prezentau conferinţe cu caracter şti-inţific şi literar.

Pe vremea aceea n-au existat şomeri înlocalitatea noastră şi tineretul nu pleca pestehotare în căutarea unui loc de muncă. Grupulcelor trei Vasile a avut grijă ca ogoareleC.A.P. să nu rămână nearate şi semănate; pe

CEI TREI VASILE DIN CĂLIMĂNEŞTIGheorghe MĂMULARU,George MĂMULARU

iulie 2017 15CULTURAvâlceană

În fiecare an, 23 de zile sunt consacratemarcării la scară planetară sau euro-

peană a principalelor evenimente ecologice,printre care menţionăm: Luna PlantăriiArborilor (15 martie-15 aprilie), ZiuaMondială a Apei (22 martie), ZiuaMondială a Meteorologiei (23 martie), ZiuaMondială a Sănătăţii (7 aprilie), ZiuaPământului (22 aprilie), Ziua Internaţionalăde Acţiune pentru Climă (15 mai), ş.a.m.d.Ca un corolar, pe 5 iunie este celebrată ZiuaMediului, urmată, până la finele anului dealte evenimente. Ziua Mediului este sărbă-torită în peste 100 de state de pe mapamond,printre care şi România. Din anul 1987 estegăzduită de câte o ţară, care organizeazădiverse activităţi specifice, în 2017, aceastăresponsabilitate revenind Canadei, mani-festările desfăşurându-se sub genericul„Conectarea oamenilor la natură”. ÎnRomânia s-au iniţiat mai puţine activităţi, înperioada 1-5 iunie, elevii, cadrele didactice,bugetarii, aflându-se într-o minivacanţă.

Importanţa mediului inconjurător estearhicunoscută. În 2015, la Paris s-au des-făşurat lucrările summitului consacrat mod-ificărilor climatice, unde, şefi de stat şi deguvern din 200 de state au semnat un AcordClimatic, care conţine măsuri concrete carevor fi întreprinse, ca temperatura aerului sănu crească cu mai mult de 2 grade Celsius.Anul acesta, Ziua Mondială a Mediului afost sărbătorită în condiţii speciale. StateleUnite ale Americii au refuzat să semnezeDeclaraţia G7 privind schimbările climaticeşi dezvoltarea durabilă, în condiţiile în careAcordul de la Paris, asigură contextul glob-al potrivit pentru prosperitatea şi securitateageneraţiilor viitoare. Premierul MariiBritanii, Theresa May şi cancelarul germanAngela Merkel şi-au exprimat, prin purtă-torii de cuvânt, dezamăgirea faţă deretragerea SUA din cadrul AcorduluiClimatic de la Paris, care a declanşat oîngrijorare uriaşă pe toată planeta. Zeci deoameni de ştiinţă au avertizat cum va fiviaţa pe Pământ, până în 2100. MembriiGrupului Interguvernamental de Experţiasupra Climei (GIEC) susţin că încălzireaglobală va cauza schimbări majore şi prob-leme uriaşe. Temperatura medie a aerului vafi mai ridicată cu 7-8 grade Celsius decât înprezent şi va urca frecvent spre 42 de grade

Celsius. Gheţarii se vor topi treptat, până înanul 2030, iar nivelul Oceanului Planetar vacreşte cu cel puţin un metru, vor dispăreamulte insule şi peninsule, iar unele zone deţărmuri vor fi inundate. Spre exemplu, în2100, Londra, capitala Marii Britanii va fiinundată. Se vor produce fenomene meteo-rologice extreme şi miliarde de locuitorivor suferi de foame, din cauza seceteiextreme. În următorii 30 de ani, pădureaamazoniană, cea mai mare pădure ecuatori-ală va fi distrusă pe jumătate din suprafaţaei şi peste 2000 de specii de arbori vor dis-părea. În 2050, 70% din urşii polari vormuri din cauza căldurii, iar în 2080 vor pieridin Groenlanda. Pinguinul imperial, unuldin simbolurile Antarcticii va dispărea. Şiscenariul pentru ţara noastră este îngrijoră-tor. În ultimi 50 de ani valorile medii aletemperaturii aerului au crescut cu aproxi-mativ 2 grade Celsius, s-au înregistrat maimulte recorduri de temperaturi extreme şisunt în continuă creştere. Ca o confirmare,la începutul lunii iulie2017 pe tot continen-tul european s-au înregidtrat recorduri detemperatură peste media climatologică, ploiîn averse, vijelii, în România şi alte ţărifiind declarat codul roşude caniculă. În modfrecvent, mai ales în sudul ţării, vor fi valuride căldură. Iernile vor fi mai friguroasedecât în mod normal, iar cantităţile de pre-cipitaţii vor fi tot mai mici, în special în ves-tul şi sudul ţării, în Delta Dunării şi înDobrogea. În zonele montane înalte vorcădea precipitaţii bogate, peste valorile nor-male. În timpul iernilor vor fi mai puţinezile cu ninsoare, în sudul şi estul ţării.Vântul va sufla mai frecvent şi va atinge

viteze uriaşe. Aceste scenarii apocaliptice sevor produce dacă nu se vor lua imediatmăsuri concrete la nivel planetar pentru pre-venirea şi stoparea încălzirii globale.

În acest context, pe 6 iunie 2017,Forumul Cultural al Râmnicului, Inspecto-ratul Şcolar Judeţean Vâlcea, în parteneriatcu Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea,cu sprijinul Bibliotecii Judeţene „AntimIvireanul” au organizat ediţia a VIII-a a dez-baterii „Să dăm o şansă Pământului!”, dedi-cată Zilei Mediului. O contribuţie importan-tă a avut prof. Mihai Manda, inspector şco-lar de specialitate. În sala de conferinţe aBibliotecii Judeţene au fost prezenţi elevi şicadre didactice de la: Colegiul Naţional„Alexandru Lahovari” (director IsabellaIoniţă), conduşi de directorul adjunct, prof.Daniel Tudosoiu; cercetaşi de la ColegiulNaţional „Mircea cel Bătrân” (directorprof.dr. Cătălin Pană), împreună cu NicolaeAlmaşi; Colegiul de Silvicultură şi ProtecţiaMediului (director Gabriela Staicu), însoţiţi,ca de obicei, de prof. George Enescu;Şcoala Gimnazială „Tache Ionescu” (direc-tor Florina Soare), îndrumaţi de prof. degeografie Iulia Diaconu. Au mai participatmembri ai Forumului Cultural alRâmnicului, ai Asociaţiei Seniorilor, altepersoane care preţuiesc natura.

Dezbaterea a fost moderată de prof.Gheorghe Pantelimon, vicepreşedinte alForumului Cultural şi al AsociaţieiSeniorilor. De apreciat că s-a renunţat laabordările teoretice, acţiunea desfăşurându-se pe baza unor videoproiecţii. Se ştie căeducaţia pentru protecţia mediului încon-jurător trebuie să înceapă de la cea mai

fragedă vârstă, din familie, şi este necesar săfie continuată în sistemul de învăţământ.Prof. înv. preşcolar Elena Rotomeza de laŞcoala Gimnazială „I. Gh. Duca”, Grădiniţacu Program Prelungit Traian, Râmnicu

Vâlcea a comentat tema „Educaţia ecolo-gică, preocupare importantă în grădiniţa decopii”, care vizează formarea unor compor-tamente ecologice. Lucian Iordache, elev înclasa a XI-a la Colegiul Naţional „Alexa-ndru Lahovari”, care activează la PalatulCopiilor Râmnicu Vâlcea a prezentat as-pecte foarte interesante legate de poluare şiîncălzirea globală. Printre cauze a menţion-at dezvoltarea economică, mai ales ceaindustrială şi defrişările masive care distrugplămânul de oxigen al planetei.

Prof.dr. Gheorghe Ploaie, de la ColegiulNaţional „Alexandru Lahovari”, un ecolo-gist cu activitate laborioasă, cunoscută lanivel judeţean şi naţional a înfăţişat o partedin activitatea ştiinţifică interdisciplinară pecare a desfăşurat-o în Piatra Târnovului,Munţii Căpăţânii, din Grupa Parâng a Car-paţilor Meridionali.

Ing. Petre Cichirdan, care conduce Aso-ciaţia Ecostar 21 s-a referit la unele prob-leme de mediu din municipiul nostru, lamăsurile care trebuie întreprinse pentru igi-enizarea pădurii de pe Dealul Capela.

Din dezbatere s-au desprins mai multeconcluzii utile. Mediul înconjurător estecasa noastră mare, unică şi trebuie ocrotit,fiindcă nu poţi să fii sănătos decât într-unmediu curat, nepoluat. Dacă nu vom aveagrijă de mediul în care trăim, efectul cel maigrav al schimbărilor climatice ne va modifi-ca stilul de viaţă.

Ocrotiţi mediul înconjurător, care esteun bun al nostru, al tuturor!

Gh. PANTELIMON

ZIUA MONDIALĂ A MEDIULUI„SĂ DĂM O ŞANSĂ PĂMÂNTULUI”

Dealul Viilor se cultiva viţă-de-vie de soiuri decalitate foarte bună.

Frumoasele realizări obţinute de grupul celortrei Vasile împreună cu consătenii lor au fostapreciate, premiate şi medaliate. La întrecerilesocialiste privind gospodărirea oraşelor,Călimăneştiul s-a situat pe locurile doi şi trei, iarÎntreprinderea Forestieră din Jiblea a ocupat unloc fruntaş. C.A.P. Jiblea-Călimăneşti s-a menţin-ut printre unităţile agricole fruntaşe pe judeţulVâlcea.

În 1975 staţiunea balneară Călimăneşti-Căciulata a fost decorată cu „Ordinul Muncii”clasa I „pentru contribuţia la ocrotirea sănătăţii

publice”, a fost singura staţiune din ţară decorată.Cei trei Vasile au provenit din sânul clasei

muncitoare, au avut vârste apropiate, în jur de 40de ani, au fost gospodari şi apropiaţi de consăteni,pe care i-au ajutat la nevoie. Au fost căsătoriţi cufemei harnice şi gospodine; soţiile dumnealor aunăscut copii, numai băieţi, dar nici unul nu a avutprenumele de Vasile.

Acum cei trei octogenari se bucură de stima,preţuirea şi respectul locuitorilor din Călimăneşti.

La încheierea acestor rânduri îi rugăm pedomnii Vasile Dumitrescu, Vasile Chiroiu, şiVasile Sinca să primească urările noastre de sănă-tate, mulţi ani şi multe bucurii.

iulie 2017CULTURAvâlceană16

NOTAZiarul apare cu 16 pagini şi respectă Legea 186/2003! Ziarul se adresează cetăţe-nilor cu diverse preocupări culturale de la sat şi de la oraş. Articolele, grafica,fotografiile nesemnate aparţin editorului. Autorii păstrează responsabilitateaconţinutului. Tipărit la Prodcom, Tg. Jiu, 25 iulie 2017

ANUNŢ LITERAR

La rugăminţile mai multor scriitori neincluşi în primele volume Popasuri1-2, am decis să scot un volum Popasuri 3, cu scriitorii de pe Olt şi

Olteţ neincluşi în volumele anterioare. Vă rog să trimeteţi un CV, o poză (color),şi 1-2 pagini literare. Email-urile mele: fsmarandache@gmail.com şismarand@unm.edu.

Revistă apărută cu sprijinul edililorvâlceni, care iubesc cultura scrisă,

şi al Arhiepiscopiei Râmnicului

S.C. NTX CONCEPTSRL

Proiectare şi Execuţie InfrastructuriRutiere, Construcţii Civile şi

IndustrialeContact: 0740.035.985

Trec anii şi lunile-n goană, remarcăpoetul rapida curgere a vremii, peste

noi şi pietrele noastre de hotar. Anul acesta,2017, premerge un soroc al centenarului de lamarele război al reîntregirii vetrei de ţară-dodoloaşă a românilor. Mult sânge omenescva fi curs în primul război mondial şi dinacesta cel cu grupa sanguină românească va fiînroşit Dunărea, Carpaţii… Vor fi fost ridicateîn tradiţie creştin-ortodoxă, dar şi în scopulscrierii în piatră a unei pagini glorioase dinistoria neamului, MONUMENTELE. A fostumplută ţara cu mărturia lor prin grija uneiRegina Maria-Victoria-Alexandra şi a celorde-o înaltă conştiinţă civică. Eroilor, care şi-au dat suprema jerfă, eroism sub orice formă,pentru binele şi mai binele public, din vremuriimemoriale li s-au cinstit faptele. Un adevăratcult s-a înstăpânit în lumea întreagă cum ni sevădesc monumentele ce durează milenilor. Lanoi în ziua de Înălţare (la 40 de zile de laPaştele creştin-ortodox!), zi de sărbătoare încalendar, se face pomenirea celor care nu maisunt prin: serviciul religios, omagiul din par-tea puterii omeneşti instituite şi un ceremonialmilitar (Cuvinte de laudă şi depuneri de coro-nae, jerbe de flori). Nici anul acesta nu a făcutexcepţie. La cimitirul Cetăţuia,(RâmnicuVâlcea) în colţul lui nordic, dinspre Calea luiTraian, la Monumentul ridicat acolo cu semni-ficaţie specială, s-au întâmplat toate cele.

Urmărim de peste 15 ani evenimentelepublice ale oraşului, într-o pornire civică şi deatitudine asumate explicit (am editat în acestinterval 4 volume dedicate Spiritului Civic, şiam promovat ideea de România: Grădină a

Maicii Domnului!). Vremuri grele au venitpentru mormintele eroilor, asaltaţi de vanita-tea celor au vrut să se facă de vii eroi, cu sim-pla legitimare a prezenţei lor, după, între ceiadevăraţi. O luptă titanică a fost dusă deAsociaţia Cultul Eroilor „Regina Maria”filiala „Matei Basarab” Vâlcea, pentru salva-rea eroilor de la profanări, într-un context alanomiei puterilor în statul român, tot maişubrezit de corupţie şi anemierea forţei de rea-cţie civică. Se pot vedea cu ochiul liber agre-sorii şi o minimă voinţă restauratoare ar puteasă clarifice mecanismele. Dar proverbul româ-nesc este înţelept şi are predi-cţii la toate: Câinii latră, ursultrece şi ceea ce a mâncat lupulnu mai dă înapoi! În cazul nos-tru decriptarea este uşoară.Ursul este puterea în expresiaei diversă. I-am auzit, an de andiscursul, în consens cu linişti-rea câinilor care nu trebuie sălatre. Discursuri cu principii,cu mesaj empatic, de parcă arcoborî Dumnezeu acum întrenoi (deşi El azi se înalţă la Cer,să ne judece pentru încă un ande … trecere!). Ce se întâmplăatunci când un discurs, rostit în

deplină legitimitate nu corespunde vreunui urslocal? I se astupă gura de către presa aservită,dependentă de firimitura puterii. Adicăaceasta n-a văzut, nu a auzit, nu vede cu ochiiei ceea ce constată vocea care deranjează.

Politicienii, cei cu funcţii publice eligibileşi/sau numişi în baza partizanatului politic, învremea criteriului political-corect (adică, dacăalgoritmul înţelegerii între partide spune unlucru este luat tale cuale, indiferent de compe-tenţa favoritului şi atunci să te ţii, privind jus-teţea deciziilor, care se execută, nu se discută!Adică, vae victis!) sunt iute trecători prin

poziţii în vârtelniţa noastră, şiceea ce încep unii este inad-misibil să fie continuat dealţii. Sisif în persoană sepoate legitima cu marilenereuşite prin descărcarea,mereu, pe povara foştilor.Dar ceea ce a mâncat lupul dăfiecăruia imboldul să se saturerepede, eventual să se facă şierou, într-un anume fel: doc-tor în ştiinţe plagiate, scriitorde mare respiraţie şi prin vreouniune; universitar la Univer-sităţile - apărute ca ciuperciledupă ploaia mare a tranziţiei;

academician prin vreo academie, ori pur şisimplu cu cavoul între eroi, poate chiar sfi-dând monumentul central.

Înaintea alegerilor locale uliţele satelor aufost asfaltate. E de bine desigur, dar de ce înlegătură cu momirea votului, de către cel dinscaun? De ce în pripă? De ce nu, dintr-o nece-sitate firească, atunci când trebuie? Şi aleilecimitirului eroilor „Cetăţuia”, înainte cu o zide Înălţare, au primit asfaltul. Venea lumeabună, desigur, şi putea să dea ostentativ o bilăalbă. Este de bine, cu siguranţă, dar grija pen-tru anumite lucruri nu trebuie să fie în salturişi doar când ni se atrage atenţia asupra vreu-nui edil. A fost acolo şi o altfel de atragere deatenţie (faptul care ne-a sugerat aceste rân-duri!), privind starea generală a monumentu-lui şi nevoia urgentă de reabilitare, în perspec-tivea lui 2018. Propunerea pertinentă, indife-rent de locul şi momentul în care a fost făcută,dădea senzaţia că deranjează cumva ediluloraşului. Aşa a crezut presa locală care nici nua sesizat mesajul şefului local de la CultulEroilor, şi nici nu l-a consemnat ca atare. Nuridic aici statui oamenilor în viaţă, dar atât câtcunosc eu primarul oraşului, cred că a rece-pţionat corect mesajul! Rostit acolo, dacă ar fifost preluat corect de presă, i-ar fi dat un argu-ment puternic în faţa Consiliului Local pentruo strategie, un program de întâmpinare a anu-lui 2018, pentru cinstirea pilduitoare a MariiUniri, credem, dând un exemplu edililor celor-lalte oraşe. Aici adaug argumentul special, căîn 2018 se împlinesc exact 600 de ani de cândMircea cel Mare - cel Bătrân, naşul Râmni-cului, îşi petrece veşnicia la Cozia. Cred înînrâurirea numelui şi cinstrea ce o datorămeroilor tuturor timpurilor, dovedind prinfaptele noastre că nu i-am uitat.

M. SPORIŞ

MONUMENTUL EROILOR

Fot

o: M

ihai

Spo

riş

vrednicului de pomenire, Mitropolitul Bartolomeu, preluată cuentuziasm de I.P.S. Andrei, Arhiepiscop şi Mitropolit Ortodox alClujului, care s-a angajat cu fermitate şi dăruire, sporind şiîmplinind moştenirea iluştrilor săi înaintaşi''.

Pelerinajul continuă cu vizitarea mănăstiri Floreşti-Tăuţi dinArhiepiscopia Vadului Feleacului şi Clujului. "Cu vrerea Tatălui,cu ajutorul Fiului şi cu Harul Sfântului Duh, Treimea ceaDeofiinţă şi nedespărţită, ziditu-s-a această sfântă biserică amănăstirii, cu hramul "Acoperământul Maicii Domnului", dinTăuţi-Floreşti... între anii 1994-2010..."Împreună cu obştea,maica stareţă Teodora a realizat aici ''o scânteiere de lumină,răsărită într-o vale mărginită la un capăt de toamnă şi la celălalt

de o rugăciune suspinată în spuza de stele a cerului''. Spre seară,membri delegaţiei poposesc la mănăstirea Nicula, un loc, devenitcel mai mare centru de pelerinaj al ortodocşilor din Transilvania,unde Bartolomeu Anania,şi-a găsit a doua casă.Locuinţa are oarhitectură asemănătoare cu cea din Oltenia.„Şi-a construit oreşedinţă unde şi-a lăsat toate lucrurile pe care le considera de val-oare: biblioteca, obiectele personale, arhiva literară şi arhiva bib-lică. Mănăstirea Nicula este locul unde a petrecut mult timp. Aicia scris, aici a predicat''...spune într-un inerviu Bogdan Ivanov. Totaici se află icoana făcătoare de minuni a Fecioarei Maria care afost pictată în 1681 de preotul ortodox Luca din Iclod. Potrivitunui proces-verbal, scris de câțiva militari austrieci din acea

perioadă, icoana Maicii Domnului a lăcrimat în mod continuu,între 15 februarie și 12 martie 1699, iar Mănăstirea Nicula adevenit, ulterior, loc de pelerinaj. Icoana este apreciată și în lumearomano-catolică. Maica Galineea '' Îngerul păzitor'' al mitropolit-ului ,întâmpină cu multă bucurie şi emoţie grupul de vâlceni. Cuvoce dulce şi suavă povesteşte amintiri despre vrednicul depomenire Mitropolitul Barolomeu Anania.A doua zi, însoţiţi depărintele Pantelimon vizitează noua biserică a Manastirii Nicula ,a cărei piatră de temelie a fost pusă la 20 aprilie 2001, în prezenţaI.P.S. Bartolomeu Anania şi a numeroase oficialităţi.Călătoria seîncheie la mănăstirea Râmeţ considerată Grădina raiului înApuseni, a cărei istorie se pierde în negura vremurilor.

Ziar de cultură realizat de Asociaţia ECOSTAR 21 şiEditura INTOL - PRESS.

Director: Petre CICHIRDANSeniori editori: Arhim. Veniamin MICLE

Constantin ZĂRNESCUPublicişti (şi fotoreporteri):

Felix SIMAMihai SPORIŞClaudia VOICULESCU Simona Maria KISGheorghe PANTELIMONAdina DUMITRESCUGabriel GIBGherghe SPORIŞPaulian BUICESCUIlie GORJANLigia NICOLESCU

Corector: Tina CICHIRDANTehnoredactare computerizată: Bogdan CICHIRDAN

Adresa: Calea lui Traian 169, bl. 5, sc. E, ap. 3Tel/Fax: 0250.736615, 0350.401254, 0746.029824, E-mail: cichirdan@yahoo.comParteneri media: www.culturaarsmundi.ro

Preţ: 3 lei

(urmare din 13) PE URMELE MARILOR IERARHI VÂLCENI

COMUNA COSTEŞTI-44 DE IZVOARE 2016 Institutul Cultural Românpreţuieşte comuna Costeşti pentrusprijinul ei privind Cultura scrisă

a judeţului Vâlcea, Legea 186 din 2003...

SEAP - SC INTOL SRL