1

2

CUPRINS

REZUMATE NEONATOLOGIE …………………………………………………………………………………PAG. 4-9

REZUMATE OBSTETRICA – GINECOLOGIE ……………………………………………………………..PAG. 11-21

REZUMATE PEDIATRIE ………………………………………………………………………………………….PAG. 23-40

3

4

NOU NĂSCUTUL ANULUI 2020

Autori: Silvia-Maria Stoicescu, Raluca Buldan, Corina Datu, Laura Ghiculescu, Luiza Rădulescu

Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului”Alessandrescu-Rusescu”

Secția Neonatologie, Departamentul obstetrică-ginecologie”Polizu”

Cuvinte cheie: gravidă, nou născut, sars cov 2, alăptare

Introducere: autorii prezintă, pe scurt, activitatea desfășurată în 2020, anul pandemiei de covid 19, într-o secție

de neonatologie dintr-o maternitate nivel III din România, desemnată suport covid.

Scop: lucrarea își propune să identifice modificările generate de pandemie în activitatea unei secții de

neonatologie de nivel III.

Obiective : prezentarea datelor statistice de activitate medicală neonatală, prezentarea asistenței medicale

acordate nou născuților proveniți din mame suspecte sau pozitive sars cov2.

Material și metodă: s-au colectate date medicale din foile de observație materne, neonatale, registrul de

nașteri, anchetele epidemiologice.

Rezultate:

Maternitatea ”Polizu” componentă a INSMC”Alessandrescu-Rusescu”, ierarhizată nivel III, a fost desemnată

suport covid în martie 2020. De la această dată în secția nou născuți s-a acordat asistență medicală neonatală,

nou născuților sănătoși, nou născuților cu risc, și celor proveniți din sarcini suspecte sau pozitive sars cov 2.

Din literatura de specialitate știam(1,2,3,4) că virusul sars cov 2 se transmite pe cale aerogenă, este foarte

contagios, gravidele pot dezvolta o patologie mai severă decât femeile de aceiași vârstă, transmiterea verticală

mamă - făt nu are loc, alăptarea și sistemul roomin-in nu influențează contaminarea nou născutului. Totuși, nou

născuții care se pozitivează dezvoltă forme respiratorii cu evoluție bună, explicată prin senzitivitate redusă la

virus, indusă de imaturitatea funcțională a enzimei de conversie a angiotensinei(ACE II), receptor pentru covid 19

și imaturitatea sistemului respirator(4).

Pentru prevenția infecției virale s-au organizat un circuit separat, în clădire separată, pentru cuplul mamă-nou

născut. Compartimentul destinat nou născutului este format dintr-un salon de terapie intensivă neonatală și un

salon mamă-copil, tip rooming-in, cu incubator. Personalul medical destinat acestui compartiment, medici

specialiști, asistente medicale cu experiență în reanimare neonatală, terapie intensivă neonatală și îngrijire

prematuri, a fost instruit și organizat pentru asistență 24/24 ore, linie de gardă separată. Au fost elaborate

protocoale speciale de asistență medicală pe baza metodologiei Comisiilor de Obstetrică-Ginecologie și

Neonatologie ale Ministerului Sănătății.

In perioada martie-decembrie au fost asistatați neonatal 2705 nou născuți, 12,4% prematuri, 42 nou născuți

proveniți din sarcini suspecte sau pozitive sars cov 2. La aceștia s-a efectuat RT-PCR pentru sarscov 2 la 24 ore de

la naștere; 38 nou născuți au fost sănătoși, la termen, 3 cu vârste gestaționale sub 28 săptămâni și greutăți sub

1050g (7.14%), proveniți din mame cu simptomatologie pulmonară severă (grafic nr.1,2), tratate în secții de boli

infecțioase; unul, la termen (37s), 2970g, SA= 8, extras prin operație cezariană, a fost RT-PCR pozitiv la 48 ore

după naștere, asimptomatic. 64,28% au fost extrași prin operație cezariană. Scorul Apgar a fost în proporție de

88% peste 8, fără necesitatea reanimării, prematurii au prezentat asfixie perinatală, scoruri Apgar 1 - 3, intubați,

ventilați mecanic, au necesitat asistență neonatală specifică prematurității extreme, fiind internați în maternitate

timp de peste 7 săptămâni. Din noiembrie 2020, după publicarea noii metodologii a Ministerului Sănătății privind

asistența lăuzei sars cov 2 pozitivă și a nou născutului său, s-a practicat la cererea mamelor

5

Grafic nr.1 Grafic nr.2

alăptarea în sistem rooming-in. Pentru alăptare, s-a elaborat un protocol și consimțământ speciale cu informarea

completă a mamei privind respectarea regulilor de prevenție a contaminării cu sars cov2. Salonul special

amenajat are în dotare incubator în care nou născutul este plasat între supturi, cu monitorizarea continuă a

funcțiilor vitale. Nou născuții la care s-a practicat alăptarea au fost externați la domiciliu împreună cu mama. Cei

alimentați artificial au fost externați în familie după efectuarea anchetei epidemiologice sau au rămas în

maternitate până la ieșirea din izolare a mamei. Durata medie de spitalizare pentru nou născuții alăptați a fost

mult mai mică decât cea a celor alimentați artificial, deși scăderea ponderală, în limitele celei fiziologice, a fost

mai mare(grafic nr.3).

Grafic nr.3

Concluzii:

- pandemia de covid 19 nu a influențat numărul nașterilor și al nou născuților asistați în maternitate; nu a

fost influențat nici indicatorul de prematuritate;

- o nouă categorie de nou născuți, cu risc, a fost cea provenită din sarcini suspecte/ pozitive sars cov 2;

- necesitatea formarii a două echipe pentru asistența neonatală din același colectiv medical, a solicitat

personalul mai mult decât în anii anteriori;

- un singur nou născut a fost pozitiv pentru covid 19, transmitere perinatală, asimptomatic;

- nou născutul anului 2020 este cel provenit din sarcini sars cov 2 pozitive;

- lipsa contaminării virale a nou născuților a fost meritul cooperării echipei mixte medicală, obstetrician –

neonatolog și maternă.

Bibliografie:

1. Coronavirus disease 2019 (COVID-19): Pregnancy issues and antenatal care.

Authors: Vincenzo Berghella, MD, Brenna Hughes, MD, MSc Literature review current through: Nov

2020. | This topic last updated: Dec 03, 2020.

2. Neonatal Coronavirus 2019 (COVID-19) Infection: A Case Report and Review of Literature Vikramaditya

Dumpa, Ranjith Kamity, Alexandra N. Vinci, Estela Noyola, Asif Noor

Published: May 17, 2020 (see history) DOI: 10.7759/cureus.8165

3. COVID-19 (SARS-CoV-2) Infection in Pregnancy: A Systematic Review

Akhtar H.a · Patel C.a · Abuelgasim E.b · Harky A.c,d Author affiliations Corresponding Author

Keywords: Coronavirus disease 2019PregnancyFoetusVertical transmissionPreterm delivery

Gynecol Obstet Invest 2020;85:295–306 https://doi.org/10.1159/000509290

6

ÎN AȘTEPTAREA UNUI COPIL

Autori: Ramona Mohora1,2, Silvia Maria Stoicescu1,2, Oana Maria Udrea1

Afiliere: 1-Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului “Alessandrescu-Rusescu”, Neonatologie Polizu, București, România; 2- Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti, Romania

Cuvinte cheie: prematuri, depresie postnatală, pandemia COVID-19

Introducere. Sarcina și nașterea copilului sunt evenimente cu un puternic impact emoțional. O sarcină cu evoluție patologică și o naștere prematură determină nivele mai ridicate de depresie și stres posttraumatic mamelor acestor nou-născuți. [1] În contextul medico-social actual - Pandemia COVID-19, cunoscând deja impactul psihologic negativ al pandemiei asupra populației, femeile gravide aflate la risc precum și mamele nou-născuților prematuri reprezintă categoria vulnerabilă a populației. În literatura de specialitate internațională, s-au efectuat studii analizând impactul pandemiei asupra monitorizării unei sarcini și frecvența simptomelor anxioase în rândul femeilor gravide, precum și analiza incidenței nașterilor premature, cu rezultate diferite în funcție de țară și protocoalele locale. [2] [3] [4] [5] În urma experienței acumulate in Maternitatea Polizu, ce a fost încadrată ca spital suport Covid-19 [6], am analizat percepția acestei perioade de către mamele copiilor prematuri. Material si metodă. Am efectuat un studiu prospectiv incepand din luna martie 2020, în prezent în desfasurare, folosind un chestionar adresat mamelor nou-născuților prematuri din Maternitatea Polizu, București. Chestionarul conține 100 de întrebări cu răspuns anonim, referitoare la experiența sarcină/naștere prematură în pandemia COVID-19. Criteriile de includere în studiu au fost: nașterea ≤ 32 săptămâni VG (vârstă gestațională), vârsta mamei ≥ 16 ani, gradul de instruire, acces la internet. Aplicația utilizată a fost Google Forms, chestionarul a fost transmis prin intermediul e-mail/mesaj telefonic, întrebările au fost grupate în patru categorii (Pandemia COVID-19, Sarcina, Nașterea, Nou-născutul prematur), răspunsurile au fost cu caracter anonim. Rezultate. În populația studiată 86.8% din femei se află în intervalul de vârstă fertilă 19-40 ani, iar aproximativ 90% din acestea și-au dorit foarte mult un copil afirmând că Pandemia COVID-19 nu le-ar fi putut influența această decizie. Monitorizarea sarcinilor a fost efectuată în 49 % din cazuri în spitalele/cabinetele private, 33.3% din gravide au declarat că au avut dificultăți în accesarea serviciilor medicale în spitalele publice în perioada de început a Pandemiei COVID-19, iar motivele au fost anularea programărilor, restricționarea accesului în spital sau teama de a contacta virusul, alegând astfel să rămână acasă, izolate. Momentul nașterii premature a generat, așa cum era de așteptat, sentimente de frică, vinovăție sau disperare în rândul gravidelor, dar 78,8% dintre acestea au afirmat că absența soțului/familiei/prietenilor impusă de restricțiile din spital, specific unei perioade pandemice, a accentuat aceste trăiri. Majoritatea prematurilor incluși în studiu au petrecut în medie 2 luni în maternitate, iar aproximativ jumătate din această perioadă în secția de terapie intesivă neonatală, 60,6% având nevoie de suport ventilator. Jumătate dintre mame au afirmat că nu aveau informații despre ce înseamnă un nou-născut prematur, 60,6% nu cunoșteau complicațiile prematurității pe termen lung si scurt (figura 1). În perioada spitalizării, mamele au evocat teama, nelinistea și tristețea ca fiind sentimentele pregnante resimțite (figura 2), totodată aproximativ 80% dintre acestea au prezentat tulburări de somn/modificări ale apetitului precum și senzația de epuizare fizică și psihică (figurile 3,4). Primului contact al mamei cu nou-născutul a fost asociat în majoritatea cazurilor cu bucurie. Implicarea timpurie în îngrijirea prematurilor a redus stresul resimțit de acestea, aceste activități reușind în 80% din cazuri să genereze bucurie sau liniște, dar și teamă. (figura 5) Concluzii. Gravidele și mamele nou-născuților prematur sunt mai susceptibile la instabilitatea mediului extern cauzată de Pandemia COVID-19, prezentând simptome de tip anxios și o incidență mai mare a depresiei postnatale, in special, pe fondul puținelor cunoștințe pe care le dețin cu privire la prematuritate. Implicarea mamelor în îngrijirea nou-născuților poate fi considerată o armă terapeutică în lupta cu depresia postnatală, ca și suportul continuu din partea familiei, precum și psihoterapia.

7

Figura 1.

Figura 2.

Figura 3 Figura 4

Figura 4

8

Bibliografie:

[1] G. Deanna, K. Mangin-Heimos, R. Harris and R. Pineda, "Maternal mental health during the neonatal period:

Relationships to the occupation of parenting," Early Human Development, pp. 31-39, 2018.

[2] N. Justman, G. Shahak, O. Gutzeit, D. Ben Zvi, Y. Ginsberg, I. Solt, D. Vitner, R. Beloosesky, Z. Weiner and Y.

Zipori, "Lockdown with a Price: The impact of the COVID-19 Pandemic on Prenatal Care and Perinatal

Outcomes in a Tertiary Care Center," Israel Medical Association Journal, vol. 22, pp. 467-471, 2020.

[3] C. Lebel, A. MacKinnon, M. Begshawe, L. Tomfohr-Madsen and G. Giesbrecht, "Elevated depression and

anxiety symptoms among pregnant individuals during the COVID-19 pandemic," Journal of Affective

Disorders, vol. 277, pp. 5-13, 2020.

[4] J. V. Been, L. Ochoa, L. C. M. Bertens, S. Schoenmakers, E. A. P. Steegers and I. K. M. Reiss, "Impact of

COVID-19 mitigation measures on the incidence of preterm birth: a national quasi-experimental study,"

Lancet Public Health, vol. 5, no. 11, pp. 604-611, 2020.

[5] M. J. Delahoy, M. Whitaker, A. O'Halloran, S. J. Chai, P. D. Kirley, N. Aledn, B. Kawasaki, J. Meek, K. Yousey-

Hindes, E. J. Anderson, K. P. Openo, M. L. Monroe, P. A. Ryan, K. Fox and S. Kim, "Characteristics and

Maternal and Birth Outcomes of Hospitalized Pregnant Women with Laboratory-Confirmed COVID-19 —

COVID-NET, 13 States, March 1–August 22, 2020," Morbidity and Mortality Weekly Report, vol. 69, pp. 1347-

1354 , 2020.

[6] "ORDIN nr. 555 din 3 aprilie 2020 privind aprobarea Planului de măsuri pentru pregătirea spitalelor în

contextul epidemiei de coronavirus COVID-19, a Listei spitalelor care asigură asistența medicală pacienților

testați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 în faz," MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, 2020.

VIAȚA PREMATURULUI PÂNĂ LA NAȘTERE

Năstase Leonard

INSMC ”Alessandrescu Rusescu”

UMF ”Carol Davila” București

Cuvinte cheie: prematuritate, terapie intensivă neonatală, parental

Prematuritate extrema ramane o patologie importantă tratată în secțiile de terapie intensivă neonatală (TINN). Tratamentul acestor prematuri este complex si necesită internare de lungă durată in TINN și în sectia de prematuri. Pe durata spitalizării sunt necesare multiple resurse medicale, medicamentoase, profesionale și sociale.Toate acestea au un impact negativ asupra mamei făcând adesea dificilă adaptarea acestia la propiul copil cât și relația cu medicul.

Scop. Optimizarea îngrijirii nou-născutului prematur extrem prin îmbunătățirea comunicării dintre medic și părinții acestuia.

9

Material și metodă. Analiza statsistică a nasterilor premature cu varsta de gestație mai mică de 28 săptămâni de gestație si greutatea la nastere sub 1000 g în maternitatea polizu pe durata ianuarie 2019- octombrie 2020. Evaluarea și contabilizarea îngrijirilor medicale, evolutiei etapizate, informării și consilierii parentale necesare nou-născutului prematur pe durata spitalizării.

Rezultate. În maternitatea Polizu 13 % din totalul nașterilor sunt premature, iar prematuritatea extremă are o incidență de până la 3%. Dintre nou-născuții internați zilnic în terapie intensivă 30% sunt reprezentați de această categorie de prematuri. Durata de internare în TINN este de 6-8 săptămâni iar spitalizarea totală este de 3,5-5 luni și corespunde împlinirii vârstei de 40 săptămâni postmenstrual. Dealungul a acestei perioade mama nou-născutului sunt necesare multiple ședințe de finformare și consiliere parentală cu privire la evoluția, complicațiile și ingrijirile acordate nou-născutului prematur.

Concluzii. Incidența nasterilor premature extreme este crescută în maternitățile de nivel III. Ingrijirea unui prematur extrem solicită resurse – materiale , medicale, sociale si psihice. Atașamentul mama – copil este dificil, lent și prelungit. Cunoașterea acestor procese, informarea asupra lor și susținerea multidisciplinară maternă (obstetrician, neonatolog, psiholog) postnatal, dar și antenatal, pot îmbunătăți relația mamă-copil și implicit evoluția nou-născutului prematur în maternitate și după externare.

10

11

METROPLASTIA PER HISTEROSCOP - ASPECTE STRUCTURALE ALE SEPTULUI UTERIN Gina Spătaru¹, Mădălina Piron¹˒², Ana-Maria Mihai¹˒², N Suciu¹˒² ¹ INSMC „Alessandrescu-Rusescu”, București, România ² UMF Carol Davila, București, România INTRODUCERE Septul uterin este o malformație uterină binecunoscută (35% dintre anomaliile uterine), cu implicații grave în domeniul reproducerii (fertilitate redusă, rată crescută a avorturilor spontane, rată crescută a nașterilor premature). Prevalența este dificil de stabilit, intrucat in cele mai multe cazuri este asimptomatic, dar este estimata la 3-4%. Studii observaționale raportează beneficii majore ale rezecției septului în ceea ce privește obținerea unei sarcini: 88% avorturi spontane înainte și 5,9% după rezecția septului. MATERIAL SI METODẶ Am efectuat o analiză a studiilor publicate în perioada 2016-2020 în platforma PubMed si Journal of Minimally Invasive Gynecology privind rezecția septului uterin si structura histologică a acestuia. REZULTATE S-a constatat o conformație diferită a fibrelor musculare: la vârful și marginile septului sunt fibre musculare dispuse în noduli circumscriși de o arie fină de fibre de colagen ; nucleul acestuia, în proximitatea bazei septului- fibre musculare și de colagen dispuse liniar, în proporții relativ egale. Rezultatele anatomice anormale pot include un sept rezidual (SR) la nivelul fundului uterin și aderențe intra-uterine izolate în alte locații . Un SR poate fi cauzat de rezecție incompletă sau aderențe. Complicații posibile: sângerarea, perforarea uterului, aderențe intrauterine postoperatorii, ruptura uterină în sarcinile următoare. CONCLUZII Excizia ar trebui efectuată de preferință în prima fază a ciclului sau sub tratament contraceptiv, pentru a evita ca un endometru avansat să împiedice vizualizarea corectă. Aceste rezultate ne oferă o nouă perspectivă asupra conceptului de sept uterin, ca structură complexă ce are la bază insule de fibre musculare dispuse neregulat, înconjurate de fibre de colagen, similar structurii mioamelor. Cuvinte cheie: sept, infertilitate, histeroscopie.

Principii actuale de reducere a sangerarii in timpul miomectomiei histeroscopice

Autori: A. Costin1, A. Voichitoiu1,2, N. Suciu1,2

1 Spital Clinic Polizu, I.N.S.M.C Alessandrescu Rusescu” Bucuresti 2 Obstetrica Ginecologie, U.M.F. “Carol Davila” Bucuresti

Cuvinte cheie: miomectomie, sangerare, hemostatic

Introducere:

Miomectomia histeroscopică este considerată în prezent abordarea minim invazivă „standardul de aur” pentru

tratamentul miomelor submucoase simptomatice. Pacientele supuse miomectomiei histeroscopice sunt

susceptibile de pierderi semnificative de sânge și tulburări hemodinamice și hematologice. Sângerarea excesivă

în timpul miomectomiei histeroscopice rămâne o provocare majoră pentru chirurgii ginecologi. Au fost introduse

multe tehnici pentru a reduce riscul de sângerare în timpul miomectomiei. Acestea includ utilizarea de utero-

12

tonice, cum ar fi oxitocina, sau utilizarea de anti-fibrinolitice, cum ar fi acidul tranexamic. Avantajul potențial al

perfuziei de oxitocină în timpul miomectomiei histeroscopice este că poate menține contractilitatea uterină pe

tot parcursul procedurii și, astfel, reduce pierderile de sânge.

Metoda: Am efectuat o cautare in bazele de date Pubmed si Cochrane folosind cuvintele cheie: hysteroscopic

myomectomy, oxytocin, carbetocin, tranexamic acid, misoprostol, identificand studii recente si metaanalize

privind eficienta utilizarii acestor substante intraoperator pentru scaderea sangerarii si a necesitatii

transfuzionale.

Rezultate: Pentru femeile supuse miomectomiei histeroscopice, acidul tranexamic intravenos în comparație cu

oxitocina nu este asociat cu rezultate îmbunătățite în necesitatea transfuziei și reducerea nivelului de

hemoglobină postoperator. Misoprostolul si carbetocina confera rezultate promitatoare in ceea ce priveste

necesitatea transfuzionala postoperatorie precum si o calitate vizuala mai buna in timpul procedurii.

BOALA CELIACA SI ASPECTE LEGATE DE REPRODUCERE

Alexandra Olaru1,2, Ramona Dragomir1, Ramona Mircea Vicol1,2, Madalina Marza2, Oana Toader1,2

1Institutul National pentru Sanatatea Mamei si Copilului Alessandrescu Rusescu, Bucuresti

2 UMF Carol Davila, Bucuresti

Cuvinte cheie: boala celiaca, nastere prematura, infertilitate

Boala celiaca reprezinta o afectiune a intestinului subtire, fiind declasata de expunerea indivizilor susceptibili

genetic la gluten. Pe langa tulburarile gastro-intestinale (diaree, malabsorbtie, scadere in greutate), pacientii cu

boala celiaca pot prezenta afectiuni autoimune precum hipotirodism sau diabet insulino- necesitant. Din punct

de vedere reproductiv, boala celiaca se poate asocia cu infertilitate, nastere prematura sau disfunctie

placentara. Mecanismul implicat nu este pe deplin cunoscut, insa pe de o parte, anticorpii materni

antitransglutaminaza par a juca un rol in modificarea functiei placentare, iar pe de alta parte, deficientele

nutritionale par a fi responsabile de modificarile hormonale. Exista cazuri de declansare a bolii pe parcursul

sarcinii sau lauziei, fapt ce sugereaza riscul teoretic ca boala sa fie precipitata de expunerea maternal la

antigenele fetale.

Infecțiile urinare în sarcină și lehuzie în perioada COVID –ului

Erimescu Adelina1, Craina Marius Lucian1, Moleriu Lavinia2

UMF "Victor Babeș"Timișoara

1Departamentul de Obstetrică-Ginecologie XII

2Disciplina de Informatică Medicală și Biostatistică

Introducere: Conform unor studii de specialitate, mai mult de un sfert din gravide sunt diagnosticate cel puțin o

dată în perioada de gestație, cu infecție urinară. Bacteriuria asimptomatică este asociată cu naşterea prematură

şi greutatea mică la naştere. Şi dacă bateriuria nu este tratată, şansa de a dezvolta o infecţie urinară înaltă poate

fi de până la 40%. Cu toate acestea, cu un tratament adecvat riscul de a întâmpina această problemă scade la 1%

Material și metodă: Scopul studiului a fost evaluarea infecțiilor urinare în sarcina si lehuzie prin investigatii de

laborator uzuale (sumar si sediment urinar, urocultura), în perioada martie-aprilie 2020, la gravidele și lehuzele

confirmate COVID pozitiv din Secția Clinică Bega a Spitalului Clinic de Urgență, Timișoara. Baza de date a fost

culeasă și prelucrată folosind programul Microsoft Excel. Am realizat o statistică descriptivă asupra variabilelor

13

numerice studiate și am reprezentat datele folosind grafice cât mai adecvate. S-a considerat α=0.05 ca nivel de

încredere.

Rezultate și discuții: Pentru cele 11 de femei s-au înregistrat vârsta, nivelul de VSH și CRP . Pentru a avea o

imagine de ansamblu am calculat parametrii tendinței centrale și de dispersie pentru variabilele numerice și am

reprezentat variabila CRP sub forma de grafic de tip pie.

Concluzie: Orice infecție în timpul sarcinii poate fi extrem de periculoasă atât pentru gravidă, cât și pentru făt.

Asta pentru că infecțiile cresc riscul de naștere prematură, dar pot da complicații și după naștere. Una dintre

aceste complicații este pielonefrita. Se estimează că aproximativ 20% dintre femeile însărcinate cu pielonefrită

prezintă complicații, printre care anemie (23%), insuficiență respiratorie (7%) și disfuncție renală (2%) În cazul

lotului nostru, 8% din numărul total de gravide și lehuze COVID pozitive au dezvoltat infecție urinară, cel mai

frecvent agent patologic fiind E.Coli. Am observat că pacientele COVID pozitive prezintă valori CRP și VSH

crescute.

Anemia moderată în sarcină și lehuzie în perioada COVID –ului

Uta Mihaela1, Craina Marius Lucian1, Moleriu Lavinia2

UMF "Victor Babeș"Timișoara

1Departamentul de Obstetrică-Ginecologie XII

2Disciplina de Informatică Medicală și Biostatistică

Introducere: Anemia, cea mai frecventă afecțiune hematologică din timpul sarcinii pare că se întâlnește mai

frecvent la gravidele COVID pozitive. Severitatea anemiei este clasificată de către OMS ȋn funcție de valoarea Hb

astfel: 10-10,9 g/dl – anemie ușoarǎ; 7-9,9 g/dl – anemie moderatǎ și sub 7 g/dl – anemie severǎ. Infecția cu

COVIDUL Fiind o patologoie cu multe necunoscute avem nevoie de teste care ne-ar ajuta în diagnosticul precoce

și sigur.

Material și metodă: Am realizat un studiu retrospectiv și prospectiv în care a fost înrolate 39 de gravide cu sarcini

fiziologice care au născut la termen. Am determinat valorile hemoglobinei (Hb), hematocritului (Ht) şi la termen.

Baza de date a fost culeasă și prelucrată folosind programul Microsoft Excel. Am realizat o statistică descriptivă

asupra variabilelor numerice studiate și am reprezentat datele folosind grafice cât mai adecvate. S-a considerat

α=0.05 ca nivel de încredere.

Rezultate și discuții: Pentru cele 15 de femei COVID pozitive s-au înregistrat vârsta și s-a testat dacă prezența

virusului poate conduce la anemie, forma moderată. Din cele 135 de cazuri COVID pozitive, 39 au fost

diagnosticate cu anemie, 15 dintre acestea au fost diagnosticate cu anemie formă medie. Pentru a avea o

imagine de ansamblu am calculat parametrii tendinței centrale și de dispersie pentru variabila vârstă, deoarece

aceasta este un factor important în COVID și am reprezentat celelalte variabile sub forma de grafic de tip

column.

Concluzie: Deoarece este o incidență ridicată la copiii prematuri, anemia este o problemă majoră datorită

simptomelor clinice și paraclinice asociate cu transfuzia de sânge într-o proporție destul de mare.

ANESTEZIA LA PARTURIENTA CU INFECȚIE CU SARS-COV2 (COVID 19). EXPERIENȚA INSMC SPITAL POLIZU

Dr. C.O.D. Teodorescu (1), dr. I.A. Sandru (2), dr. A. Hedeș (2)

INSMC, Centrul de Medicină Materno-Fetală (1), INSCM Componenta Obstetrică Ginecologie Polizu secția ATI (2)

Parturientă, SARS-COV2, anestezie, tehnici neuroaxiale

14

Introducere

Coronavirusul denumit COVID-19 induce un sindrom respirator acut sever (SARS), cu complicații majore, inclusiv

deces. Pacientele gravide sunt o subpopulație susceptibilă la infecția cu SARS-COV2, datorită modificărilor

fiziologice care le fac mai intolerante la hipoxie. La nivel mondial, efectele SARS-COV2 au fost mai nefavorabile la

pacienta gravidă versus cea non-gravidă, cu o frecvență crescută a intubațiilor oro-traheale cu ventilație

mecanică, insuficiență renală sau coagulare intravasculară diseminată.

Material și metode

Am diferențiat pacienta gravidă simptomatică versus acea asimptomatică, bazându-ne pe semnele clinice ale

bolii. Toate pacientele din INSMC Componenta Obstetrică Ginecologie Polizu sunt tratate ca fiind suspecte până

la determinarea prezenței antigenului sau test PCR negativ.

Rezultate

Conduita terapeutică a fost ghidată în funcție de gravitatea cazului: la pacienta asimptomatică s-a monitorizat

orar temperatura, frecvența respiratorie și saturația periferică în oxigen (SpO2). Pacienta simptomatică -

monitorizare continuă a frecvenței respiratorii, SpO2, temperaturii, a gazelor arteriale sanguine, imagistică

pulmonară, status procoagulant, hemoleucogramă completă, biochimie renală și hepatică. Tratamentul este

administrat în funcție de severitatea cazului, cu menținerea echilibrului hidroelectrolitic și antipiretice, iar la

cazurile severe măsuri de susținere hidrică, oxigenoterapie, fizioterapie toracică și internare într-o secție ATI

pluridisciplinară, medicație inotrop pozitivă în caz de șoc septic, ventilație mecanică invazivă.

Nu există contraindicații pentru nașterea pe cale vaginală, formă asiptomatică sau ușoară. Tehnicile neuraxiale

(analgezia peridurală) pot fi administrate la pacientele cu indicație clară, cu coagulogramă în limite normale. În

caz de cezariană se folosește rahianestezia, metodă sigură, cu efecte minime pentru pacientă. Rahi-peridurala

este o metodă mai laborioasă, la fel ca anestezia peridurală cu efect tardiv. Anestezia generală este o variantă

nedorită pentru anestezist datorită implicațiilor respiratorii (intubație și ventilație mecanică). În postoperator,

toate pacientele vor fi monitorizate continuu (frecvență cardiacă, respiratorie, tensiune arterială, temperatură,

diureză orară), se va menține homeostazia generală cu accent pe terapia durerii, combaterea și reducerea

hipoxiei, antibioterapie, protectoare gastrice, corticoterapie, antiemetice, anticoagulante. Pacientele cu formă

severă necesită serviciu ATI pluridisciplinar.

Concluzii

În perioada mai-decembrie 2020 au fost tratate 33 de cazuri confirmate cu infecție activă cu SARS-COV2, dintre

care 27 cazuri au fost rezolvate prin operație cezariană cu rahianestezie, iar 9 cazuri au fost nașteri pe cale

vaginală, cu 2 analgezii peridurale. Majoritatea cazurilor au fost asimptomatice. Toate cazurile au fost externate

la aproximativ 3 zile, fără complicații deosebite care să necesite terapie intensivă multidisciplinară.

COVID-19 & Sarcina - Aspecte Moleculare

Lidia Filip1, Mădălina Barbu1, Carmen Elena Condrat1, Dragoș Crețoiu1,3, Nicolae Suciu1,2,4 1. Centrul de Excelență în Asistența Materno-Fetală, Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului, București

2. Departamentul de Obstetrică-Ginecologie, Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila”, București

3. Departamentul de Biologie Celulară, Moleculară și Histologie, UMF “Carol Davila”, București

4. Departamentul de Obstetrică-Ginecologie, Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului, București

15

Din decembrie 2019, când autoritățile medicale din provincia Hubei, China, au raportat primul focar de

pneumonie cu etiologie necunoscută, avem de-a face cu cea mai recentă pandemie globală. Numeroase

platforme de dezvoltare a unui vaccin au venit cu promisiunea de a pune capăt acestei sarcini majore abatută

asupra sistemelor medicale din întreaga lume, în prezent existand trialuri în evaluare pentru vaccinuri genetice,

țintite pe subunități de protein și nu numai. Aceste rezultate rapide au fost posibile datorită cercetării extensive

din domeniul științelor moleculare ce analizează forma interacțiunilor acestui virus nou cu mediul și implicit

corpul uman. S-a demonstrat așadar că acest agent patogen ARN infectează gazda prin intermediul receptorului

de conversie a angiotensinei 2 (ACE2), exprimat abundent pe suprafața celulelor alveolare pulmonare de tip II,

receptor ce prezintă o expresie foarte variabilă, atât temporală cât și spațială, densitatea lui fiind direct

proporțională cu vârsta gestațională. Un subiect controversat și intens dezbatut este transmiterea verticală,

studii recente provenite din analize focusate pe date imunohistochimice, de microscopie electronică și studii

moleculare ale placentei sugerează posibilitatea acestui tip de infectare. Folosid tehnici de transcriptomică

monocelulară (microarray/scRNA-seq) s-a confirmat expresia ACE2 și TMPRSS2 pe suprafața celulelor stromale și

perivasculare ale deciduei. aducând astfel agumente în favoarea susceptiibilității fetale la infectarea cu SARS-

CoV-2. Analiza moleculară a placentei a detectat niveluri crescute de citokine antiinflamatorii asociate Th2, în

special de IL‐β și IL‐6, ce joacă un rol important în amputarea procesului inflamator steril. Studii recente descriu

de asemenea prezența fenomenului de autofagie în cadrul populației celulare placentare, proces declanșat de

microARN-uri. Astfel, exozomi eliberați din celulele trofoblastului placentar, utili în comunicarea diverselor

procese precum prezentarea antigenului, pot declanșa autofagia atunci cand poartă încărcătura microARN-

urilor-C19MC, limitând astfel infecția în maniera autocrină și paracrină. Noile date referitoare la mecanismele de

semnalizare implicate în controlul infecției indică calea JAK-STAT ca fiind de importanță majoră, în acest sens o

echipă de cercetători a dezvoltat o nouă moleculă inhibitoare folosind inteligența artificială, ce reușește

limitarea endocitozei particulelor virale în celulele pulmonare. În vremurile actuale, comunitatea științifică

trebuie să recunoască impactul socio-economic și sanitar pe care îl impune infecția cu COVID 19 în sarcinii, nu

doar din perspectiva limilitării infecției la nivel colectiv ci și din prisma minimizării consecințelor fetale nedorite

apărute în cadrul infectarii sau a tratamentului.

Depresia postnatală în era pandemiei

Carmen Elena Condrat1,2, Lidia Filip2, Dragoș Crețoiu2,3, Nicolae Suciu2,4,5

1. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București

2. Unitatea de Asistență Materno-Fetală de Excelență, Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu

Rusescu”, București, România

3. Catedra de Biologie Celulară, Moleculară şi Histologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti

4. Disciplina Obstetrică, Ginecologie și Neonatologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti

5. Unitatea Obstetrica-Ginecologie, Spitalul Clinic Polizu, Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului

„Alessandrescu Rusescu”, București, România

Depresia postpartum (DPP) este o condiție psihică gravă care afectează o proporție semnificativă a noilor mame

din țările dezvoltate, diverse studii raportând o prevalență între 10% și 15%. De-a lungul anilor, s-au dezvoltat

multiple teorii, concentrându-se în principal pe dezechilibrele hormonale instalate după naștere. Au fost

identificați însă mai mulți factori de risc pentru DPP, printre care se numără trăsături sociale, demografice,

obstetricale, biologice, hormonale, psihiatrice și genetice, precum și caracteristicile nou-născutului. Mecanismele

specifice cauzalității genetice nu sunt bine înțelese, iar contribuția relativă a diferitelor combinații de factori

genetici și de mediu la PPD este încă nedeterminată. Cercetarea factorilor neuropsihoendocrini asociați cu DPP

reprezintă o reală provocare, fiind necesare dimensiuni relevante ale loturilor și grupurilor de control, relativ

puține studii evaluând până în prezent aspectele biologice ale tulburării. Consecințele depresiei nediagnosticate

16

și netratate sunt grave, anumite studii observând faptul că principala cauză de deces matern în primul an de la

naștere este sinuciderea.

Situațiile de criză au avut dintotdeauna un impact major asupra sănătății mintale materne, dar și asupra

rezultatelor perinatale. Întreruperea vieții normale din cauza pandemiei COVID-19 continuă să exacerbeze

factorii de risc existenți pentru problemele de sănătate mintală. Astfel, în contextul actual, o serie de factori

contribuie la creșterea riscului de dezvoltare a DPP în cazul persoanelor predispuse, printre care se numără

incertitudinea în ceea ce privește impactul COVID-19 asupra sarcinii, grija cu privire la managementul pacienților

cu COVID-19 din cadrul aceleiași unități spitalicești, rărirea controalelor ginecologice de teama contracarării

COVID-19, separarea nou-născuților de mamele COVID-19 pozitive timp de 14 zile, scăderea accesului timpuriu la

diagnostic și tratament ș.a. Se vede astfel necesară familiarizarea personalului medical cu modul în care factorii

de risc cunoscuți pot interacționa în contextul pandemiei COVID-19, pentru a putea lua în considerare modalități

inovatoare prin care pot fi abordate problemele de sănătate mintală în timpul și după pandemia COVID-19.

O ABORDARE LAPAROSCOPICA TRANSABDOMINALA A CERCLAJULUI CERVICAL

G. Saveliev¹, N. Suciu¹˒², A. Pirneci¹ A. Voichitoiu¹˒² ¹Institutul National pentru Sanatatea Mamei si Copilului “Alessandrescu-Rusescu” - Maternitatea Polizu, Bucuresti, Romania

²UMF Carol Davila, Bucuresti, Romania

Cuvinte cheie: Prematuritate, Insuficienta cervico-istmica, Banda Mersilene, Preconceptional

INTRODUCERE

Naşterea prematură este principala cauză a mortalităţii şi morbidităţii neonatale.

Insuficienţa cervico-istmică este caracterizată printr-o relaxare progresivă şi nedureroasă a colului uterin, în

special în cursul trimestrelor al doilea si al treilea făcând imposibilă menţinerea unei sarcini, acest fapt ducând la

avorturi spontane recurente sau naşteri premature.

Cerclajul cervical rămâne opţiunea actuală de tratament, dar există totuşi un anumit număr de paciente - col

uterin scurt congenital sau chirurgical – care s-ar preta la tehnica transabdominală a cerclajului, incluzând o

abordare laparoscopică sau prin laparotomie.

MATERIALE şi METODE

Studiul chinezesc publicat în Journal of Minimally Invasive Gynecology a adunat un total de 24 de paciente

care au urmat această tehnică de cerclaj, dintre care 21 de paciente preconceptional si 3 paciente

postconceptional la o vârstă gestatională medie de 10 Săptămâni, din care au rezultat 27 de nou-născuţi.

REZULTATE

• Din totalul de 24 de paciente (3 postconcepţional şi 21 preconcepţional) din care în 3 cazuri nu s-au

obţinut sarcini, au rezultat 26 nou-născuţi viabili din 21 de sarcini.

• Vârsta gestaţională la naştere a fost de 37± 2 Săptămâni

• Din cele 26 sarcini, 20/26 au fost obţinute pe cale naturală, 6/26 prin reproducere asistată

• A rezultat 1 făt malformat şi 1 avort terapeutic din cauza restricţiei de creştere intrauterină

• Au fost raportate 3 cazuri de operaţie cezariana, dintre care una din cauza diabetului gestational şi a

macrosomiei

CONCLUZII

17

1) În comparaţie cu celelalte metode, aceasta abordare evită disecţia peritoneului vezico-uterin şi

manipularea uterină pentru a etala joncţiunea cervico-istmică. În mod particular, prin folosirea acului de cerclaj

şi a acului Veress înnodarea şi înlăturarea pe cale transvaginală au devenit mai sigure şi mai convenabile.

2) Rata de supravietuire neonatală este de 100%, pe când metoda tradiţională ofera o rata de

supravieţuire de 96.5% cu vârstă gestaţională de peste 34 săptămâni în doar 82.9% din cazuri.

3) Reducerea cu 30% a naşterilor premature (înainte de 35 de săptămâni)

4) Creşterea naşterilor pe cale vaginală

5) Noua abordare a cerclajul cervical transabdominal modificat laparoscopic cu înlăturare transvaginală

(MLTCC-TR) poate fi o metodă de tratament relativ eficientă, sigură şi fezabilă pentru insuficienţa colului uterin

în vederea prevenirii naşterii premature şi îmbunătăţirii prognosticului neonatal

MODIFICĂRI HISTOPATOLOGICE PLACENTARE ÎN CONTEXTUL INFECȚIEI SARS-COV-2

T.A. Georgescu1,2, Oana Toader3,4, Raluca Chirculescu1, L. Pop3, N. Suciu3,4

1) Serviciul de Anatomie Patologică, Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului “Alessandrescu-Rusescu”

București

2) Disciplina Morfopatologie, Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” București

3) Obstetrică-Ginecologie, Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului “Alessandrescu-Rusescu” București

4) Disciplina Obstetrică-Ginecologie, Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” București

Cuvinte cheie: placenta, sars-cov-2, malperfuzie vasculară maternă

Introducere

Pentru anatomopatolog, placenta este o “cutie neagră” a sarcinii, pentru că examinarea acesteia furnizează

informații semnificative referitoare atât la starea de sănătate a mamei, cât și a fătului. Încă de la debutul

pandemiei SARS-COV-2, a fost dezbătut impactul infecției virale asupra dezvoltării fetale și capacitatea de

transmitere verticală. Deși mai multe infecții virale pot fi asociate cu leziuni placentare specifice, până în prezent

nu au fost descrise modificări histopatologice patognomonice infecției SARS-COV-2, mai multe studii raportând o

incidență crescută a leziunilor de malperfuzie vasculară maternă (MVM) și/sau malperfuzie vasculară fetală

(FVM).

Material și metode

Studiul include 25 placente provenite din nașteri spontane sau prin operație cezariană la vârste gestaționale de

36-41 săptămâni, din mame confirmate cu SARS-COV-2 și vârste cuprinse între 16 și 43 ani. Din aceste sarcini au

rezultat numai nou-născuți vii, majoritatea de sex masculin, cu un scor Apgar de peste 8, numai unul cu infecție

SARS-COV-2. Placentele provenite din aceste nașteri au fost examinate din punct de vedere macroscopic și

microscopic, folosind recomandările grupului de lucru în patologie placentară enunțate în consensul de la

Amsterdam și publicate în 2016 în Archives of Pathology and Laboratory Medicine.

Rezultate

Peste 75% dintre placente s-au situat sub percentila 90 în ceea ce privește greutatea placentară raportată la

vârsta gestațională. Cele mai frecvente MVM au fost tromboza intervilozitară și arteriopatia deciduală.

Hipoplazia vilozitară distală a fost identificată la doar 12,5%. Dintre FVM, s-au observat: indice crescut (6,06) de

răsucire al cordonului ombilical (75%), tromboza vaselor cu pereți musculari (12,5%), vilozități avasculare

18

(18,5%), maturare vilozitară întârziată (31,25%) și ectazia vaselor corionice (25%). Singurele modificări

inflamatorii identificate au fost secundare infecției intrauterine ascendente (subcorionită acută).

Conlcuzii

Nu s-au identificat modificări placentare patognomonice infecției SARS-COV-2. Majoritatea placentelor a

prezentat grade variabile de MVM, care ar putea sugera o legătură etiopatogenică cu alterarea statusului

anticoagulant și microangiopatic indus de infecția SARS-COV-2. Nu s-au identificat modificări inflamatorii

placentare asociate infecției SARS-COV-2. Două placente au prezentat răspuns inflamator matern secundar

infecției intrauterine ascendente.

SCLEROTERAPIA ETANOLICĂ A CHISTULUI ENDOMETRIOZIC OVARIAN

Mădălina PIRON-DUMITRAȘCU1, Gina Hristina SPĂTARU1, Nicolae SUCIU1,2 1 Departamentul de Obstetrică- Ginecologie, Maternitatea Polizu, Institutul de Sănătate a Mamei și a Copilului

“Alessandrescu-Rusescu”, București, România

2Departamentul de Obstetrică-Ginecologie, Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila”, București, România

Endometrioza reprezintă o patologie în care principalul simptom este durerea. Abordarea terapeutică a

chisturilor endometriozice ovariene gravitează în jurul chirurgiei, iar abordul minim invaziv este o soluție de luat

în calcul în cazuri individualizate.

Obiectivul articolului este compararea avantajelor și dezavantajelor abordurilor transabdominal/transvaginal și

laparoscopic în tratamentul minim invaziv al endometrioamelor ovariene prin scleroterapie etanolică.

Pentru comparație s-au folosit studii din literatura de specialitate în care procedurile au fost descrise, rezultatele

au fost comparate, abordând și aplicabilitatea beneficiilor în infertilitatea de cauză feminină.

Rezultatele sunt comparative între abordurile minim invazive descris, ambele tipuri de abord prezentand

avantaje și dezavantaje descrise, iar abordul minim invaziv, indiferent de procedura aleasă este unul cu multiple

beneficii în sănătatea reproducerii.

Concluzii: abordul minim invaziv al endometrioamelor ovariene este unul de luat în calcul în cazuri

individualizate.

Cuvinte cheie: scleroterapie etanolica, endometriom, minim invaziv

MONITORIZAREA SARCINII ÎN PANDEMIE

R.BOTEA1, O.TOADER,2N.SUCIU,2 1Doctorand Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București (ROMÂNIA)

2Departmentul de Obstetrică și Ginecologie, Spitalul Polizu, Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului

"Alessandrescu - Rusescu" (ROMÂNIA)

Cuvinte cheie: Coronavirus,sarcină, monitorizare, SARS-coV2

Introducere

Infecția cu noul coronavirus apărut in 2019 (sars-cov-2) reprezintă actualmente o problemă de sănătate la nivel

mondial.Primul caz a fost raportat în Wuhan, China, în decembrie 2019 si s-a răspandit rapid la nivel mondial ,

19

ajungând astăzi la un numar total de infectări de 71 de milioane de cazuri. Sarcina reprezintă o stare fiziologică

gravată de modificări fiziologice la nivelul majorităţii aparatelor si sistemelor. Din cauza modificărilor fiziologice

ale sistemului cardiovascular şi imunitar, femeia gravidă este susceptibilă in a dezvolta forme severe in infecţiile

respiratorii virale.Infecţia SARS-coV2 reprezintă un factor de risc pentru complicaţii severe in sarcină care includ

necesitatea intubării orotraheale, internării in unităţile de terapie intensivă, insuficienţă renală si deces.

Material și metodă

O revizuire a literaturii de specialitate a fost efectuată în ceea ce privește monitorizarea sarcinii în pandemie.

Strategia implică utilizarea cuvintelor cheie precum sars-cov-2, sarcina, monitorizarea cu selecția articolelor,

descrierea narativă a datelor obținute și citarea articolelor studiate.

Rezultate

Îngrijirile gravidelor infectate COVID-19 ar trebui furnizate în echipă multidisciplinară (obstetrician,

supraspecialist medicină materno-fetală, specialist terapie intensivă, anestezist obstetrical, moasă, virusolog,

microbiolog, neonatolog, infectionist).Momentul şi modalitatea nasterii trebuie individualizate în principal în

funcţie de starea clinică a pacientei, vârsta gestaţională şi starea de bine fetală.În prezent, datele limitate avute

par să nu arate nicio dovadă în favoarea transmiterii verticale de la mamă la copil, la gravide ce au infecţie

COVID-19 în ultima perioadă a sarcinii.Gravidele necesită atenţie în ceea ce priveşte prevenţia,diagnosticul şi

manangementul bolii.

Concluzii

Vizitele prenatale trebuie reduse pe cât de mult posibil si totodata utilizarea telemedicinei pe cât mai multe

aspecte ale îngrijirii prenatale posibil. Pacientele cu risc scăzut se prezinta la cabinet numai pentru vizite

prenatale în persoană la 12, 20, 28 și 36 de săptămâni de gestație. Toate programările pentru evaluările de

rutină vor fi amânate 14 zile sau până când vor fi disponibile rezultatele testelor.

Trombofilia si riscul cardio vascular in perioada COVID –ului

Roxana Dinescu1, Craina Marius Lucian1, Moleriu Lavinia2, Petre Izabella1 UMF "Victor Babeș"Timișoara

1Departamentul de Obstetrică-Ginecologie XII

2Disciplina de Informatică Medicală și Biostatistică

Introducere: Femeile cu trombofilie au un risc crescut de pierdere a sarcinii și, de apariție a altor complicații

obstetricale grave, deși definirea magnitudinii de risc va necesita studii ulterioare. Datele preliminare sugerează

însă faptul că administrarea anticoagulantului profilactic poate îmbunătăți șansele de a duce o sarcină la termen

la femeile trombofilice cu pierderi fetale recurente inexplicabile. La ora actuală, nu există suficiente date despre

coronavirus și sarcină. Din studiile publicate, coronavirusul nu afectează copilul în cazurile în care femeile

însărcinate sunt expuse în primul trimestru. La fel, există insuficiente date pentru a ști dacă Covid-19 provoacă

sau nu probleme de dezvoltare sau defecte la naştere.

Material și metodă: Studiul de față s-a desfășurat în cadrul secției de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Clinic

Județean de Urgență "Pius Brînzeu" Timișoara, în perioada martie-noiembrie 2020, luându-se ca și lot de

paciente doar cele COVID pozitive care au avut ca și diagnostic asociat sarcinii – trombofilia. Baza de date a fost

culeasă și prelucrată folosind programul Microsoft Excel și SPSSv17. Am realizat o statistică descriptivă asupra

variabilelor numerice studiate și am reprezentat datele folosind grafice cât mai adecvate. În finalul studiului am

aplicat analiza de corelație pentru a vedea dacă există o legătură între variabilele testate. S-a considerat α=0.05

ca nivel de încredere.

Rezultate și discuții: Din lotul de paciente testate pe perioada pandemiei am identificat 9 paciente cu

trombofilie. Nașterea s-a finalizat prin operația de cezariană, la vârsta de sarcină cuprinsă între 36-38 săptămâni

20

de sarcină. Pentru pacientele care au trombofilie s-a testat impactul noului virus în starea generală a pacientelor.

Pentru a avea o imagine de ansamblu am calculat parametrii tendinței centrale și de dispersie pentru variabila

vârstă, deoarece aceasta este un factor important în COVID. De asemenea am analizat variabilele fibrinogen, PCR

și DDimeri și am reprezentat variabile sub forma de grafic de tip line sau histograme. În finalul studiului am testat

să vedem dacă există o asociere între valorile fibrinogen, PCR și DDimeri la pacientele COVID pozitive care au și

trombofilie. În urma aplicării testelor am obținut în toate cazurile o corelație pozitivă, puternică și extrem de

semnificativă. Toate rezultatele sunt prezentate în Tabelul 2.

Concluzie: Putem spune că pacientele COVID pozitive care au și trombofilie au valori ale fibrinogenului, PCR și

Ddimeri – lor cu mult crescute față de valorile normale pe sarcina necomplicată de COVID.

Relația dintre vitamina D și riscul cardio-vascular la pacientele cu infertilitate

Dahma George1, Craina Marius Lucian1, Stelea Lavinia1, Moleriu Lavinia2, Petre Izabella1 UMF "Victor Babeș"Timișoara

1Departamentul de Obstetrică-Ginecologie XII

2Disciplina de Informatică Medicală și Biostatistică

Introducere: Există cercetări științifice care atestă faptul că, vitamina D modulează procesele de reproducere la

femei și bărbați, pe lângă hormonii steroizi sexuali care sunt principalii hormoni implicați în reproducere. Până în

prezent, dovezile se bazează în mare parte pe studii pe animale și studii observaționale mai degrabă decât pe

studii clinice. Este unanim acceptată ideea că, deficiența de vitamina D influențează sănătatea noastră generală.

Material și metodă: Am luat în studiul de față, un lot ce număra 50 de paciente diagnosticate cu infertiliate. Baza

de date a fost culeasă și prelucrată folosind programul Microsoft Excel. La începutul studiului am realizat o

statistică descriptivă asupra variabilelor studiate, iar mai apoi am aplicat analiza de regresie pentru a vedea dacă

există o asociere între vârsta pacientelor și nivelul vitaminei D3. Am calculat coeficientul lui Pearson (r) și am

aplicat testul t pentru distanță pentru a testa semnificația statistică. S-a considerat α=0.05 ca nivel de încredere.

Rezultate și discuții: În lotul nostru, am remarcat faptul că, femeile care încearcă să obțină o sarcină prin

fertilizare in vitro au o rată mai mare de succes a implantării unui embrion de calitate înaltă și de obținere a

sarcinii dacă nivelul de vitamina D în sânge este mai mare decât 20 ng/ml, comparativ cu femeile cu deficit de

vitamina D. Cele mai mari șanse de sarcină au fost observate la femeile la care nivelul de vitamina D a fost mai

mare de 30 ng/ml.

Pentru cele 50 de femei s-au înregistrat vârsta și nivelul vitaminei D3. Pentru a avea o imagine de ansamblu am

calculat parametrii tendinței centrale și de dispersie și am reprezentat datele sub forma de histograme. Pentru a

testa posibila asociere între vârstă și vitamina D3 am aplicat o analiză de regresie și am obtinut o asociere slabă,

negativă, inversă și nesemnificativă din punct de vedere statistic (r=-0.19,R^2=0.036,p=0.18).

Concluzie: Din păcate, infertilitatea este o problemă frecventă, care provoacă atât anxietate, cât și durere

sufletească. Potrivit unui studiu al Asociației pentru Reproducere Umană din România (din iunie 2019), 3 din 10

cupluri care își dorește un copil nu a reușit să obțină o sarcină până în momentul studiului, deși încearcă de 1-5

ani (procentul este de 27%). În ceea ce privește lotul nostru, în urma aplicării testului putem spune că vârsta și

valorile vitaminei D3 sunt slab, invers nesemnificativ corelate.

Restricția de creștere intrauterină în intoxicația cu mercur, cupru și plumb

Neamțu Radu Ionuț1, Craina Marius Lucian1, Moleriu Lavinia2, Neamtu Ion3, Petre Izabella1 UMF "Victor Babeș"Timișoara

21

1Departamentul de Obstetrică-Ginecologie XII

2Disciplina de Informatică Medicală și Biostatistică

3UMT București, - Facultatea de Asistenta Medicală Generală

Introducere: Diagnosticul patologiei este simplu, dar opţiunile terapeutice în cazul prematurităţii severe sunt

limitate. Prevalenţa restricţiei de creştere intrauterină după 32 de săptămâni de gestaţie (IUGR tardivă) nu este

clar cunoscută. Rezolvarea obstetricală cu succes a acestor cazuri este posibilă dacă patologia este cunoscută,

dar diagnosticul patologiei în populaţia generală este dificil.Feţii cu restricţie de creştere intrauterină prezintă un

risc crescut de morbiditate şi mortalitate perinatală, precum şi un prognostic nefavorabil pe termen lung. De-a

lungul ultimilor 10 ani au fost dezvoltate numeroase protocoale de monitorizare, în scopul prevenirii acestor

consecinţe. Intoxicația cu cupru determină anemie, neutropenie şi tulburări de creştere.

Material și metodă: Baza de date a fost culeasă și prelucrată folosind programul Microsoft Excel. La începutul

studiului am realizat o statistică descriptivă asupra variabilelor numerice studiate, iar mai apoi am aplicat analiza

de regresie pentru a vedea dacă există o asociere între vârsta gestațională a pacientelor și nivelul de cupru sau

plumb Am calculat coeficientul lui Pearson (r) și am aplicat testul t pentru distanță pentru a testa semnificația

statistică. S-a considerat α=0.05 ca nivel de încredere.

Rezultate și discuții: Pentru cele 50 de femei s-au înregistrat vârsta, vârsta gestațională și nivelul de mercur,

cupru și plumb . Pentru a avea o imagine de ansamblu am calculat parametrii tendinței centrale și de dispersie și

am reprezentat datele sub forma de grafic de tip line. De asemenea, am făcut și histogramele pentru variabilele

vârsta și vârsta gestațională.

Pentru a testa posibila asociere între vârsta gestațională și cantitatea de cupru / plumb am aplicat o analiză de

regresie și am obtinut o asociere slabă, pozitivă, in nesemnificativă din punct de vedere statistic

(r=0.1,R^2=0.01,p=0.48) între vârsta gestațională și cantitatea de cupru; iar între vârsta gestațională și cantitatea

de plumb avem o asociere medie pozitivă și semnificativă (r=0.29,R^2=0.08,p=0.0411).

Concluzie: În urma aplicării testului putem spune că vârsta gestațională și valorile de cupru sunt slab, direct

nesemnificativ corelate, iar asocierea dintre vârsta gestațională și valorile de plumb este una pozitivă, mediu și

semnificativ corelată.

22

23

VALENȚE PSIHOTERAPEUTICE ALE COMUNICĂRII ÎN ASISTENȚA PSIHOLOGICĂ A COPILULUI ȘI

ADOLESCENTULUI

Maria Corina Bacalearos

LCPOS, INSMC „Alessandrescu – Rusescu”, București, România

Cuvinte cheie: psiholog, comunicare, psihoterapie, copil, adolescent

Asistența psihologică a copilului și adolescentului este o activitate care se desfășoară pe mai multe nivele de

interacțiune prin cuvânt, non-verbal sau prin intermediul acțiunilor între persoana de sprijin – în special,

psiholog, psihoterapeut, consilier - și personalitatea în formare a copilului și adolescentului. Fondul acestei

activități este comunicarea cu empatie și compasiune.

Observația clinică, dialogul reflexiv – empatic și cercetarea din literatura de psihoterapie și consiliere pun în

evidență faptul că sunt anumite valențe ale comunicării care au efect psihoterapeutic, printre care, observarea

non-critică, ascultarea activă, stimularea conștientizării, acceptarea, normalizarea, resemnificarea informației

semnificative, motivarea, angajamentul, feed-back-ul, mobilizarea potențialului latent și a resurselor vitale.

Acestea au efect în reglarea psihică și maturizare.

Mijloacele care facilitează accesul la informația semnificativă pe care copilul sau adolescentul o aduce în discuții

cu specialistul în asistență psihologică sunt variate, de la dialogul orientat pe cunoașterea și înțelegerea dinamicii

psihice, povești, metafore, până la joc, dans, meloterapie și tehnici expresiv-creative.

Psihicul are capacitate de autodezvoltare și autovindecare. Grija de-a nu încurca ceea ce natura psihică reglează

în mod natural, buna intenție, buna voință, buna credință, intervenía calificată și încrederea în proces sunt

condiții esențiale pentru reușita activității de asistență psihologică a copilului și adolescentului.

Monitorizarea PACIENTILOR CU FENILCETONURIE pe perioada pandemiei de SARS-COV-2

Autori: Florentina Moldovanu 1,Michaela Nanu1

1 INSMC “ Alessandrescu Rusescu”

Cuvinte cheie:fenilalanina, monitorizare, fenilcetonurie

INTRODUCERE: Fenilcetonuria este o afectiune cu determinism genetic care necesita tratament dietetic si/sau

medicamentos toata viata. Monitorizarea pacientului cu fenilcetonurie se face prin determinarea fenilalaninei

care este marker al controlului metabolic La acesti copii dezvoltarea normala si integrarea psihosociala adecvata

vor fi realizate numai daca valorile fenilalaninei sunt mentinute in intervalul de siguranta.

OBIECTIV STUDIU : analiza controlului metabolic al pacientilor cu PKU din program prin prisma markerului

Fenilalanina pe perioada pandemiei comparativ cu o perioada similara din 2019;

24

METODA DE STUDIU: s-au urmarit valorile Fenilalaninei recoltate pe dry blood spot (DBS) la pacienti cu PKU pe o

perioada de 6 luni de pandemie din anul 2020 comparativ cu o perioada de 6 luni din 2019. S-au determinat

:media lunara si pe 6 luni a valorilor Phe, pe copil si pe total lot; media valorilor Phe pe grupe de varsta.

REZULTATE :60% din pacienti au avut media Phe pe cele 6 luni de pandemie in intervalul de referinta

corespunzator varstei;Valoarea medie a Phe pe intreg lotul pentru perioada 2019 a fost 5,93 mg% si pentru 2020

a fost usor mai scazuta 5.76 mg%;Media Phe pe grupe de varsta, pe perioada de 6 luni de pandemie, a fost mai

scazuta la coplul mic decat la scolari

CONCLUZII : Monitorizarea permanenta a Phe pe DBS este esentiala pentru mentinerea controlului metabolic si

interventia rapida asupra dietei atunci cand apar dezechilibre. Pe ansamblu, monitorizarea pacientilor cu PKU a

aratat ca pandemia nu a afectat negativ dezvoltarea pacientilor cu PKU, ci dimpotriva: atentia crescuta atat a

familiei cat si a medicilor centrata pe pacientul cu risc crescut de infectie cu Covid, a condus la rezultate sensibil

mai bune decat in perioada anterioara .Factori importanti care au contribuit la imbunatatirea controlului

metabolic al pacientilor pe perioada pandemiei au fost si procurarea si distribuirea la timp catre pacienti a

produselor dietetice asigurate prin program, ca si consilierea dietetica on-line.

TULBURĂRILE DE LIMBAJ ȘI COMUNICARE - O ABORDARE TERAPEUTICĂ CENTRATĂ PE FAMILIE. RELAȚIA

TERAPEUTICĂ ONLINE ÎN CONTEXTUL PANDEMIEI SARS-COV-2

LANGUAGE AND COMMUNICATION DISORDERS - A FAMILY-CENTERED THERAPEUTIC APPROACH. THE ONLINE

THERAPEUTIC RELATIONSHIP IN THE CONTEXT OF THE SARS-COV-2

Autori: Cezarina Daniela Stănescu-Boțan, Raluca Cristina Vărășteanu

Colectivul de Cercetare în Sănătate Mintală, INSMC ”Alessandrescu-Rusescu”, București

*Autor corespondent: C.D. Stănescu-Boţan, e-mail: botandana@yahoo.com

Introducere: Pandemia a avut un impact major asupra mediului psiho – socio – economic al familiei și indivizilor.

Copiii cu dizabilități fac parte din categoria persoanelor vulnerabile. Legăturile puternice dintre bunăstarea

psihologică a părinților și bunăstarea copiilor justifică necesitatea intervenției psihologice. Studiile din ultimii ani

au dovedit eficacitatea terapiei online în abordarea problemelor din sfera sănătății mintale.

Metodologie: Proiectul cu tema Tulburările de limbaj și comunicare - o abordare terapeutică precoce centrată pe

familie este un program de intervenție timpurie mediat de părinți, pentru prevenția tulburărilor de limbaj și

comunicare la copiii de 0-2 ani cu risc în dezvoltare.

Lucrarea de față își propune să investigheze experiența părinților in urma participării la programul nostru de

intervenție desfășurat online. In acest scop, a fost realizat un chestionar de feedback.

La studiu au participat 14 copii și familiile acestora, beneficiari ai serviciilor Centrului de Sănătate Mintală –

INSMC, care au îndeplinit criteriile de includere în proiect.

25

Chestionarul cuprinde opt întrebări codificate pe o scală Likert-4 privind calitatea serviciilor oferite, gradul de

adecvare la așteptările și nevoile beneficiarilor, impactul asupra relației părinte - copil și șapte întrebări deschise

în legătură cu percepțiile părinților privind formatul online de desfășurare a programului și sentimentele

acestora legate de progresele copilului.

Rezultatele sugerează faptul că proiectul nostru răspunde nevoilor de suport ale părinților care se confruntă atât

cu vulnerabilitățile copiilor, cât și cu stresul parental asociat, dar și cu condițiile specifice generate de contextul

pandemiei. Eficacitatea intervenției online este susținută de progresele semnificative obținute la nivelul relației

părinte - copil și al dezvoltării psihologice a copilului.

În concluzie, formatul online de desfășurare al intervenției timpurii centrate pe familie, este unul potrivit nu doar

în contextul pandemiei. Acest tip de intervenție prezintă numeroase beneficii și reprezintă un sprijin real și

pentru familiile cu copii cu risc în dezvoltare.

Cuvinte cheie: relație terapeutică online, tulburări de limbaj și comunicare, pandemie

PROVOCARI IN ABORDAREA DIABETULUI GESTATIONAL

Autori: Laura Matei, N. Suciu, Oana Daniela Tudor, Alexandra Vintila

Institutul National Pentru Sanatatea Mamai si Copilului “Alessandrescu-Rusescu”, Bucuresti, Romania

Cuvinte cheie: diabet, sarcina, gestational, regim, insulina, provocari, management, glicemie

Introducere: Sarcina este o perioada scurta dar critica atat pentru mama cat si pentru dezvoltarea normala a

fatului, orice dezechilibru aparut avand nevoie sa fie descoperit si tratat corespunzator intr-un interval optim.

Diabetul gestational reprezinta un diagnostic cu implicatii potential grave in cazul absentei managemetului

specializat.

Material și metode: Chiar daca majoritatea gravidelor diagnosticate cu diabet gestational pot fi echilibrate doar

prin implementarea masurilor de optimizare a stilului de viata (organizarea programului de odihna, de miscare si

de mese si a proportiei si distributiei optime a nutrientilor in zi), intr-o proportie mai mica din cazuri aceste

masuri fie nu sunt suficiente pentru obtinerea controului glicemic, fie nu pot fi respectate de catre pacienta. In

aceasta situatie este necesara initierea insulinoterapiei in diferite regimuri, in functie de profilul glicemic.

Rezultate: Managementul diabetului gestational prezinta numeroase dificultati atat pentru pacienta cat si

pentru echipa medicala inca inainte de momentul screeningului pentru aceasta afectiune, extinzandu-se la

interpretarea corecta a rezultatelor, capacitatea medicului de a invinge preconceptiile de ordin psihologic ale

pacientei in legatura cu diagnosticul si implicatiile pt ea si fat, si capacitatea gravidei de a intelege importanta

respectarii masurilor de management pe care le implica diagnosticul si a le pune in practica.

Concluzii: Pentru a obtine succesul terapuetic in diabetul gestational, in ciuda faptului ca managementul acestei

afectiuni este precis si simplu in teorie, este necesara o organizare si comunicare clara a planului de investigatii

inca de la prima vizita prenatala, plan care sa includa atat o echipa multidisciplinara (ginecolog, diabetolog,

26

psiholog, asistenta, personal laborator) cat si un program de consultatii standardizat si o mare diversitate de

materiale informative.

APLICAŢIILE DE m-SĂNĂTATE, ACTUALITATE ÎN PRACTICA MEDICALĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ

Călin POPOVICI1,2* , Agnes LACKNER3 , Andrei KOZMA1

1 Institutul Naţional pentru Sănătatea Mamei şi Copilului “Alessandrescu-Rusescu”, Bucuresti;

2 Agenţia Spaţială Română;

3 Medical University Vienna, University Dental Clinic, Department of Pediatric Dentistry

*autor correspondent: C.Popovici e-mail conceptcalin@gmail.com

** toți autorii au contribuție egală cu primul autor

Introducere: Aplicațțiile de m-sănătate reprezintă folosirea informaţiei electronice şi a tehnologiilor de

telecomunicaţii pentru: suportul asistenţei medicale clinice la distantă, educaţia în domeniul sănătăţii a

pacientului şi medicului, sănătate publică şi administraţie sanitară. Până acum, în România au fost implementate

soluţii de telemedicină ca aplicaţii pentru mai multe specialităţi medicale şi cu aplicaţie în diverse sectoare,

incluzând nu numai sănătatea dar şi cercetarea, spaţiul, armata, etc. De la proiecte pilot sau implementarea

unor soluţii pentru o afecţiune specifică (de exemplu: diabet, epilepsie), în prezent telemedicina este inclusă în

strategia naţională în sănătate.

Material şi Metodă. Prezentul studiu realizează o analiză a aplicaţiilor de m-sănătate, utilizate în domeniul

recuperării şi medicinei fizice din literatura de specialitate, precum şi a practicilor curente din centrele medicale

private sau publice din România. În baza analizei se identifica proceduri sau aplicatii care pot fi folosite, astel ca

motricitatea, ameliorată conform metodologiilor şi cu tehnologia adecvată, sa potenţeze şi să accelereze

procesul de vindecare şi/sau recuperare.

Rezultate si discutii: În prezent, în România este operaţională o reţea de telemedicină între centre medicale

majore precum Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi , Craiova şi alte orase importante. Canalele de

comunicaţie sunt în general multi-modale, incluzând fibra optică cu bandă largă, relee cu date radio şi

comunicaţii prin satelit.

Aplicaţiile curente de telemedicină ca şi componentă a conceptului de m-sănătate, sunt consultaţiile la distanţă,

conferiţele la distanţă, schimbul de date clinice şi imagistica, educaţie medicală continuă, etc. Aplicaţiile de

telemedicină sunt folosite şi pentru SMURD. O serie de cercetări sunt derulate în universităţi sau centre de

cercetare având ca obiect bioingineria medicală, aplicaţiile de telemedicină şi terapia virtuală cu aplicaţii în

recuperarea medicală.

Prin studiul de faţă s-au identificat domenii ale aplicaţiilor de telemedicină în România, furnizorul de servicii,

categoria privat sau public, care este sau a fost modul de finanţare, rezultatele, etc., având în vedere că în

prezent numeroase spitale, în special centre universitare, au tot mai mult în vedere posibilitatea realizării unor

27

reţele informatice proprii care să le permită conectarea ulterioară pe plan naţional şi evident, cu instituţii

similare internaţionale.

S-au studiat, o serie de proiecte finanţate în mod privat care au dezvoltat centre sau sisteme de telemedicină

adresate diverselor patologii (diabet zaharat, epilepsie, oncologie, ș.a.) dar şi monitorizării în timp real al

pacienţilor. De asemenea a fost analizate modalitățile cum au fost puse în practică diverse proiecte publice, cum

sunt implementarea unui sistem de telemedicină în medicina de urgenţă, în asistenţa de urgenţă pre-spital,

preluarea şi trimiterea pacienţilor precum şi sistemul de telemedicină adresat zonelor rurale, defavorizate, unde

medicii de familie pot consulta on-line şi primi o confirmare sau un diagnostic on-line de la medicii de

specialitate din spitalele regionale.

Concluzii: Aceste aplicaţii ca tele-mentoring, second opinion, tele diagnostic, etc, inclusiv de educație la distantă

(e-learning) pot fi folosite atât în programul de perfecţionare cât şi în practica curentă a personalului medico-

sanitar şi auxiliar care se ocupă de recuperarea psiho-motrică a subiecţilor minori cu afecţiuni genetice. Autorii

studiului propun implementarea unor aplicaţii de telemedicină inclusiv în cadrul unui proiect realizabil din

fonduri europene.

Cuvinte cheie: m-sanatate, telemedicina, registre medicale, consultaţie on-line, diagnostic on-line.

CARACTERISTICI ALE MAMELOR MINORE : EXPERIENTA UNEI MATERNITATI DE NIVEL II

Mihaela Corina Radu ¹,² midwife, student PhD, AC Boeru¹ MD, Loredana Cornelia Sabina Manolescu2 MD, PhD ,

Marina Ruxandra Otelea ²MD PhD

¹ Hospital of Obstetrics and Gynaecology, Ploiesti, Romania

² Carol Davila University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Keywords: adolescentă, sarcină

Introducere

România este pe primul loc în Uniunea Europeană la numărul de copii născuţi de mame cu vârste sub 15 ani,

reprezentând o treime dintre toate cazurile Uniunii Europene, adică 676 din 2000. De altfel 1 din 10 naşteri si 1

din 10 avorturi s-au produs în 2016 la minore (peste 26 000 de minore rămân însărcinate anual în România).

Scop

Principalul obiectiv al acestei cercetări este acela de a contribui la creionarea profilului încă insuficient conturat

al gravidei adolescente si al implicatiilor medicale asociate sarcinii la mame minore, pentru a putea preveni

complicatiile neonatale si pentru a identifica care sunt elementele asupra cărora s-ar putea acționa în viitor

pentru prevenirea fenomenului în cauză.

Material si metoda

Metoda folosită a fost interviul pe baza unui chestionar compus din 29 de întrebări Chestionarul a fost aplicat

pe un eşantion de 200 de femei gravide care au născut la Spitalul de Obstetrica Ginecologie Ploiești în perioada 1

noiembrie 2019 – 1 martie 2020. Participarea la studiu a fost deschisă tuturor gravidelor minore internate în

această perioadă, pâna la atingerea numărului de 100; pentru fiecare gravidă minoră intervievată a fost

selectată, pe bază de opțiune voluntară o gravidă care depășise varsta majoratului, internată în același salon, în

aceeași perioadă de timp.

28

Rezultate

Gravidele minore au avut în medie varsta de 16.56± 1.65, cu o mediana de 17. 40 de mame minore provin din

familii ai caror parinti au casatoria inregistrata, restul provenind din familii ai caror parinti sunt in concubinaj (35

din 100) sau din familii monoparentale (25 din 100), In cazul a 65 adolescente debutul vieţii sexuale a avut loc la

o vârstă sub 14 ani, în 12 cazuri la vârsta de 15-16 ani, iar în 17 cazuri la 17 ani. In 38 cazuri, adolescentele au

declarat abuz sexual în anamneză. 15% dintre adolescentele gravide traiesc in locuinte sociale si in 9% din cazuri

locuinta este formata dintr-o singura camera,comparativ cu lotul de control unde locuintele sociale se intalnesc

in 5% din cazuri. Din cele 84 adolescente cu varsta de 15 si peste 15 ani, 21 sunt eleve, 6 lucrează și restul nu

sunt nici eleve si nici nici nu lucrează. In grupul gravidelor adolescente s- a constatat o medie de 3.52±4.56

controale efectuate in timpul sarcinii cu o mediana de 1, comparativ cu 7.34±5.75 controale in cazul lotului

control, cu o mediana de 8. Dintr- un total de 116 gravide studiate din ambele loturi, care au efectuat analize in

cursul sarcinii, doar 42 au fost din lotul gravidelor minore. Dintr-un total de 95 gravide din ambele loturi, care au

avut internari in timpul sarcinii, 56 au fost din lotul mamelor minore comparativ cu 39 din grupul de control.

Varsta de gestatie , in cazul adolescentelor avem o medie de 37.88±2.13 saptamani de gestatie cu mediana de

38 comparativ cu varsta de gestatie din lotul de control de 38.41±1.57 si cu mediana de 39 saptamani de

gestatie. A fost determinată o incidenţă mai mare a nou- nascutilor cu Apgar mai mic la nastere în rândul

adolescentelor.

Concluzii

Analizand rezultatele acestui studiu , observam cateva caracteristici comune ale lotului de mame minore care

duc la creionarea profilului acestei categorii de gravide, si anume : condiția socio-economică precară a mamelor

minore, vulnerabilitate mai mare a acestei categorii de gravide, nivelul scazut de educație medicală,

adresabilitate redusă la servicii medicale în timpul sarcinii , număr mai mare de internări în timpul sarcinii si

sarcina cu repercusiunile asupra fătului.

PROVOCĂRI PE DRUMUL REDUCERII NUMĂRULUI DE MAME MINORE

Ecaterina Stativa1, Michaela Iuliana Nanu1, Daniela Vîlceanu2, Ioana Nanu1, Marina Ruxandra Oțelea3,4

1 Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului Alessandrescu-Rusescu

2 Institutul Național de Sănătate Publică București

3 Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila București

4 Asociația SAMAS

cuvinte cheie: mame minore, factori de risc, interdependențe instituționale, politici publice

Introducere:

Sarcina și parentalitatea în perioada adolescenței au atât costuri legate de sănătate cât și costuri sociale și

economice. Frecvent, mamele minore abandonează școala timpuriu, făcând imposibilă finalizarea unor cicluri de

învățământ pentru dobândirea unei profesii, care să le ofere posibilitatea încadrării în muncă. Datele publicate

29

până în prezent au confirmat că fenomenul este ciclic, reprodus în cadrul aceleiași familii, de la o generație la

alta, cu tot cortegiul de precaritate economică, socială și de sănătate de însoțire.

Studiul de față face parte dintr-o cercetare mai largă care a cuprins analiza legislației existente privind

prevenirea sarcinilor și nașterilor în rândul adolescentelor și identificarea profilului sociodemografic, educațional

și cultural al tinerelor care sunt la risc de a deveni mame înainte de 18 ani. A treia componentă a studiului, s-a

referit la identificarea opiniilor, atitudinilor și propunerilor unor profesioniști și decidenți la nivel central și local

în privința măsurilor care ar putea fi cele mai adecvate pentru diminuarea în timp a fenomenului

Material și metode:

Culegerea de informații care au stat la baza analizei prezentate în acest articol s-a realizat prin discuții de grup (focus grup), în cazul profesioniștilor și individuale (interviu semi structurat), în cazul decidenților de politici publice în domeniul sănătății adolescentului.

Rezultate:

Din cercetarea de tip calitativ întreprinsă s-a cristalizat următoarea rețea de interdependențe între principalii

actori sociali implicați în prevenția sarcinii sau a suportului acordat mamelor minore (Fig 1).

Totodată s-au identificat 3 profiluri sociologice ale mamelor minore:

1) Mame cu vârstă < 15 ani: mame care au cel mai scăzut nivel de educație, aparțin aproape în totalitate comunităților roma tradiționale, locuiesc cu un partener înafara famililor din care fac parte și consumă toate aspectele unei vieți de cuplu. Sarcina și nasterea nu sunt accidentale, dimpotrivă sunt evenimente dorite și valorizate.

2) Mame minore cu vârstă >15 ani, care aparțin unor grupuri vulnerabile (familii sărace, dezorganizate, părinți plecați la lucru în străinatate etc.) Cele mai multe nu mai frecventează școala și unele trăiesc deja in cuplu.

3) Mame minore cu vârsta >15 ani, cuprinse într-o formă de învățământ, care devin mame întâmplător, din lipsa unor cunoștinte pentru prevenirea sarcinii nedorite. Aceste mame nu apartin in mod necesar unor grupuri vulnerabile consacrate, dar pot proveni din familii în care părinții neglijează nevoile afective ale adolescentelor.

30

Ca principale deficiențe ale suportului actual oferit de societate s-au evidențiat absența unei colaborări

instituționale eficiente, rata foarte scăzută de acoperire cu asistente medicale comunitare, absența unor măsuri

de sănătate a reproducerii adresate acestei categorii de vârstă și a educației în cadrul școlii.

Concluzii

Pe baza celor constatate, s-au formulat cu o serie de propuneri integrate într-o politică coerentă în domeniul

sănătății reproducerii dedicată adolescenților. Această politică trebuie să vizeze atât educația preventivă, cât și

furnizarea de servicii medicale care să țină seama de factorii sociali și culturali particulari care contribuie la

apariția sarcinii la această vârstă.

ANALIZA MORTALITĂŢII MATERNE ÎN ROMANIA ÎN 2018 şi 2019, CORELAŢII PRIVIND UTILIZAREA SERVICIILOR

PRENATALE

C. POPOVICI1*, Ecaterina STATIVĂ1, A. STĂNESCU1, Alma ŞTEFĂNESCU1,

N. SAABA1, Ioana NANU1, A. KOZMA1

1Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului “Alessandrescu-Rusescu” București, România

*autor correspondent: C.Popovici e-mail conceptcalin@gmail.com

Introducere: Evoluţia şi structura actuală a deceselor materne indică, în ciuda variabilităţii şi scaderii indicelui de

deces matern în ultimii ani până la 8,7/100.000 născuţi vii în 2018 şi 10,6/100.000 n.v. în 2019, existenţa unor

bariere semnificative în accesul femeilor la servicii medicale de calitate precum şi o insuficentă funcţionare a

comunicării informaţiilor între profesioniştii care acordă aceste servicii. Studiul prezent propune analiza cazurilor

de mortalitate maternă înregistrate în România în anii 2018 şi 2019 şi indentificarea existenţei unor posibile

asocieri între cauzele deceselor materne şi anumiţi factori socio-demografici, culturali şi comportamentali şi

utilizarea serviciilor medicale, inclusiv cele prenatale.

Material şi metodă: Sunt analizate înregistrările medicale din cele 38 de dosare de mortalitate maternă din

România din anii 2018 (18 cazuri) şi 2019 (20 cazuri), confidenţializate, transpuse în fişele elaborate în acest scop

pentru a fi analizate informatic. Au fost înregistrate 4 categorii de informaţii: date socio-demografice individuale

ale mamei şi caracteristici ale mediului ei de reşedinţă, date privind statusul sănătăţii mamei înainte de ultima

sarcină, date privind utilizarea serviciilor prenatale şi ingrijirile acordate la ultima sarcină şi date privind îngrijirile

acordate în spitale.

Rezultate: Din analiza dosarelor de mortalitate se constată că numărul deceselor materne scade faţă de anii

precedenţi la 18 cazuri în 2018 cu o uşoară creştere la 20 cazuri în 2019, cu scăderea numărului de decese în

mediul urban şi o creştere mai accentuată în mediul rural. Creşterea numărului deceselor materne în 2019 faţă

de anul 2018 este datorată numărului deceselor prin risc obstetrical direct (12 cazuri faţa de cele 10 cazuri din

2018), numărul deceselor prin risc obstetrical indirect rămâne 7 cazuri în ambii ani plus câte 1 caz de deces prin

avort anual. Decesele materne prin risc obstetrical direct reprezintă 57,89% din totalul deceselor materne în

perioada 2018-2019, 36,84% din decese sunt prin risc obstetrical indirect iar 5,26% decese datorate avorturilor.

31

Observăm că mai puţin de jumătate din femeile decedate au beneficiat de consultaţii prenatale. Astfel, din

numărul total de gravide, doar 34,21% au efectuat controale prenatale la medicul de familie şi/sau medicul

specialist obstetrician, în 12 cazuri (31,58%) nu s-au efectuat controale prenatale iar în alte 12 cazuri (31,58%) nu

este specificat. Se constată că există discrepanţe în transmiterea datelor privind consultaţia prenatală necesare

în luarea unor decizii medicale la unitatea unde mama s-a internat.

Concluzii: Cu toate că numărul deceselor materne a scăzut semnificativ în ultimii 20 ani, totuşi numărul

controalelor prenatale rămane redus. Astfel proporţia celor care nu beneficiază de consultaţia prenatală este în

continuare mare. Cauzele care ar determina gravida sa nu se prezinte la controlul prenatal, pe lânga nivelul de

instruire sunt cauze economice, accesul la servicii, birocraţia excesivă, ş.a. Numărul şi calitatea consultaţiilor ar

putea influenţa evoluţia şi finalizarea sarcinii, mai ales că în majoritatea cazurilor au existat patologii asociate,

antecedente sau complicaţii ale sarcinii actuale.

Cuvinte cheie: mortalitate maternă, cauze deces matern, consultaţie prenatală.

PREZENTAREA ŞI REALIZĂRILE PROIECTULUI RENASC. IMPLICAREA IN PROGRAMUL OPERATIONAL

SANATATE 2021-2027

Lidia Anişoara Coman

Asociația PartNET – Parteneriat Pentru Dezvoltare Durabilă, București, România

Sănătatea reproducerii, RENASC, Alternative Politici Publice

Sănătatea Reproducerii – Viitorul Generației de Azi și de Mâine este sloganul proiectului “RENASC - REţea

NAţională de promovare a Sănătăţii reproduCerii prin politici publice integrate” implementat de Asociaţia

PartNET – Parteneriat pentru Dezvoltare Durabilă, în calitate de Lider de parteneriat, împreună cu

partenerii INSMC – Institutul Naţional pentru Sănătatea Mamei şi Copilului „Alessandrescu – Rusescu”

Bucureşti, Asociaţia SAMAS şi Asociaţia Moaşelor Independente, proiect cofinanțat de Uniunea

Europeană din Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014 –

2020, care a avut ca rezultat final o propunere alternativă la o politică publică din domeniul Sănătăţii

Reproducerii.

În cadrul proiectului au fost organizate întâlniri directe cu principalii actori ai Sănătății Reproducerii, la

nivel național, în cele 8 regiuni de dezvoltare ale României. Astfel, a fost constituită Rețeaua RENASC,

element inovativ, un Parteneriat Public – Privat adresat specialiștilor în domeniul sănătății reproducerii,

ce poate fi consultat de ministere și foruri de decizie printr-o platformă informatică – instrument de

cercetare și consultare în politici publice de sănătate.

Consultările directe au dus la actualizarea situației existente în domeniul Sănătății Reproducerii, au fost

organizate întâlniri și evenimente regionale și naționale, cu implicarea principalilor specialiști în domeniu,

cât şi cu exemple concrete din practică românească şi a altor state, precum repere și legislație națională,

statistici și declarații, studii și modele europene, recomandări OMS.

Au fost elaborate trei documente strategice de interes național:

32

1. Raport de evaluare a politicilor publice în domeniul Sănătății Reproducerii;

2. Document cadru - Repoziționarea Programului de Planificare Familială/Sănătatea

Reproducerii și Sexualității din România;

3. Propunere alternativă în domeniul sănătății reproducerii - Plan de măsuri pentru

creșterea accesului la servicii de planificare familială.

Propunerea alternativă – Planul de măsuri pentru creșterea accesului la servicii de planificare familială

- a fost elaborată cu implicarea unui număr de 698 experți relevanți în domeniu, provenind din 62 instituții

publice și 30 ONG-uri, printr-o amplă cercetare cantitativă și calitativă realizată în 8 regiuni.

Documentul de referință pentru propunerea de politici publice adecvate în domeniu analizează situația

serviciilor de sănătate a reproducerii și sexualitatii în România cu focus pe planificarea familială, raportat

la Strategia Regională a Organizației Mondiale a Sănătății (O.M.S.) pentru Europa privind Sănătatea

Reproducerii și Sexualității (2001) și a Planului Regional de Acțiune pentru Europa privind Sănătatea

Reproducerii și Sexualității (2012) . Atat documentul de referința cât și consultările organizate in cadrul

proiectului RENASC au recomandat repoziționarea cu prioritate a celor patru arii strategice ale

programului de planificare familială, fapt care poate influența favortabil alte domenii ale sănătății

reproducerii si sexualitătii, contribuind la sănătatea și bunăstarea generațiilor actuale și a generațiilor

viitoare și reprezentând în România baza unui cadru strategic şi a unui plan operaţional pentru Sănătate

Sexuală și a Reproducere în România, pentru perioada 2020-2030:

- Repoziționarea formării personalului medical în domeniul sănătății reproducerii și

sexualității/planificării familiale, inclusiv pentru creșterea accesului la servicii prietenoase

pentru tineri;

- Asigurarea accesului la produse contraceptive de calitate și accesibile ca preț tuturor

categoriilor de populație;

- Creşterea gradului de conștientizare şi informare a populaţiei privind opţiunile

reproductive - inclusiv prin soluții tehnice moderne - şi ţintirea persoanelor/grupurilor

vulnerabile cu risc crescut de sarcini nedorite şi nevoi neacoperite prin serviciile medicale

de primă linie;

- Adoptarea unei strategii specifice pentru sănătatea reproducerii și sexualității și a Planului

de acțiune coerent și bugetat, ca parte integrantă a Strategiei Naționale a Sănătății.

Propunerea alternativă este disponibilă publicului accesând site-ul www.renasc.partnet.ro precum si

platforma RENASC gazduita de INSMC: www.portal.insmc.ro.

În luna decembrie 2019, propunerea alternativă a primit avizul Ministerului şi constituie în acest

moment un model de acţiune pentru viitorul cadru strategic şi elaborarea unui plan operaţional pentru

Sănătate Sexuală şi Reproductivă în România, pentru perioada 2020 – 2030.

Repoziționarea serviciilor de sănătate a reproducerii necesită eforturi susținute de reformare a sistemului

sanitar prin politici specifice ce trebuie să înlăture fragmentarea finanțării serviciilor și a sistemului de

management a informațiilor, revizuirea rolului diverselor structuri și grupuri profesionale în contextul

reducerii numărului de personal medical și a resurselor specifice, revizuirea politicilor de integrare a

serviciilor medicale în asistența medicală primară, cooperarea cu alte sectoare pentru îmbunătățirea

educației pentru sănătate (inclusiv educație pentru reproducere și sexualitate).

33

PERSPECTIVA ÎMBUNĂTĂȚIRII SISTEMULUI MEDICAL ÎN ROMÂNIA

Iolanda Elena Mihalache

Asociația PartNET – Parteneriat Pentru Dezvoltare Durabilă, București, România

Programe de Sănătate; Sprijin financiar 2021-2027

„Sănătatea este un cuvânt mare. Ea cuprinde nu numai corpul, mintea și spiritul, ci și PERSPECTIVA unui

Om”. În acest sens, lucrarea de față prezintă PERSPECTIVA îmbunătățirii sistemului de sănătate și adaptarea la

provocările și nevoile actuale, în acord cu standardele europene pentru a crește accesul pacienților la servicii

medicale de calitate, eficiente și eficace, precum și la servicii medicale complexe, de diagnostic și tratament.

România este angajată pe drumul ireversibil al dezvoltării cu ajutorul fondurilor europene. În perioada

2019-2020 au fost evidențiate problemele structurale legate de eficacitatea, accesibilitatea și reziliența sistemelor

de sănătate, probleme evidențiate și de criza provocată de pandemia cu COVID-19. În următoarea perioadă de

programare, 2021-2027, României îi vor reveni circa 80 de miliarde de euro, sprijin financiar european: Fonduri

structurale și de coeziune – 31 mld. Euro; Mecanismul de redresare și reziliență – 30 mld. Euro; Politica Agricolă

Comună – 20 mld. Euro.

Din Fondurile structurale și de coeziune alocate României, 6,07 miliarde (26%) reprezintă Fondul Social

European (FSE+), prin care vor fi sprijinite incluziunea socială, sănătatea, educația și ocuparea forței de muncă.

Domeniul sănătății publice, obiectiv de interes social major, a fost identificat ca prioritar pentru

investițiile din fonduri nerambursabile pentru perioada 2021-2027. Programul Operațional Sănătate P.O.S. are în

vedere 7 priorități:

Prioritatea 1 Investiții pentru construirea spitalelor regionale și infrastructuri spitalicești noi cu impact

teritorial major; buget alocat: 1.280.000.000,00 euro

Prioritatea 2 Creșterea calității serviciilor de asistență medicală primară, comunitară și serviciilor

oferite în regim ambulatoriu; buget alocat: 235.294.117,6 euro

Prioritatea 3

Servicii de reabilitare, paliaţie şi îngrijiri pe termen lung adaptate fenomenului demografic

de îmbătrânire a populaţiei şi profilului epidemiologic al morbidităţii; buget alocat:

200.000.000 euro

Prioritatea 4 Creșterea eficacității sectorului medical prin investiții în infrastructură și servicii; buget

alocat: 1.523.529.412 euro

Prioritatea 5 Abordări inovative în cercetarea din domeniul medical; buget alocat: 411.764.705,88 euro

Prioritatea 6 Digitalizarea sistemului medical; buget alocat: 214.117.647,06 euro

Prioritatea 7 Măsuri care susțin cercetarea, informatizarea în sănătate și utilizarea de metode moderne

de investigare, intervenție, tratament; buget alocat: 203.529.411,8 euro

În perioada 2021-2027 se vor derula următoarele tipuri de operațiuni de importanță strategică în

domeniul sănătății:

34

➢ Investiții pentru construirea spitalelor regionale;

➢ Implementarea de programe de screening populațional/ diagnosticare și tratament al stadiilor incipiente

în special pentru persoane aparținând grupurilor vulnerabile;

➢ Implementarea de programe de diagnosticare precoce și tratament, în special pentru persoane

aparținând grupurilor vulnerabile;

➢ Creșterea capacității de îngrijire medicală a pacientului critic prenatal/ neonatal/ postneonatal;

➢ Măsuri de diagnosticare precoce și/ sau tratament antenatal/ neonatal/ postnatal;

➢ Creșterea capacității de îngrijire medicală a pacienților cu boli rare – neurologie pediatrică;

➢ Operațiune de importanță strategică – Creşterea capacităţii de îngrijire medicală a pacientului critic cu

patologie vasculară cerebrală acută;

➢ Dezvoltarea Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-militară „Cantacuzino” la standarde de

bună practică în fabricație (BPF/GMP) și bună practică de laborator (BPL/GLP);

➢ Realizarea unei infrastructuri de cercetare-dezvoltare în domeniul genomicii, crearea unui mecanism

instituțional adecvat și întărirea capacității deja existente la nivel național în acest domeniu;

➢ Consolidarea capacității în domeniul tratării cancerului;

➢ Redimensionarea și standardizarea sistemului informatic al CNAS;

➢ Observatorul național pentru date în sănătate (O.N.D.S.).

Planul Național de Redresare și Reziliență (P.N.R.R.), unul din cei trei piloni alături de Politica de

Coeziune și cea Agricolă, reprezintă documentul strategic ce aduce României perspectiva modernizării și a

schimbărilor profunde așteptate de societatea civilă, mediul de afaceri și sectorul public din România. Pentru

dezvoltarea sectorului de sănătate al țării, obiectivul general P.N.R.R. îl reprezintă îmbunătățirea rezilienței

sistemului public de sănătate prin investiții în infrastructură care să asigure un acces facil al pacienților la servicii

medicale de calitate, eficiente și eficace. Obiectivul specific, realizarea unui sistem medical eficient și accesibil

constituie o condiție esențială pentru creșterea calității și duratei de viață, dar și creșterea rezilienței în situații

extreme ca cea cauzată de actuala pandemie.

Bugetul estimat pentru sănătate în cadrul P.N.R.R. este 1,850 mld. Euro, împărțit astfel:

1,25 mld. Euro unitățile sanitare noi, inlcusiv extinderi ale spitalelor existente

0,25 mld. Euro infrastructura medicală oncologică

0,35 mld. Euro infrastructura medicală cardio-vasculară

Există PERSPECTIVA îmbunătățirii sistemului medical în România, prin intermediul fondurilor europene

alocate domeniului sănătății, în perioada 2021-2027, și ca soluție de realizare a proiectelor este necesară

constituirea unor consorții puternice, informate și determinate în a schimba și îmbunătăți sănătatea populației.

Accesarea serviciilor medicale in pandemie – provocari in diagnosticul si tratamentul prolapsului genital

Dr. Saba Nahedd, Dr. Alma Stefanescu, Dr. Calin Popovici

Institutul National pentru Sanatatea Mamei si Copilului ,,Alessandrescu - Rusescu “

35

Introducere:

Avand in vedere contextual pandemiei actuale cand ne confruntam cu un virus nou pe care nu il

cunoastem este logic ca pacientelor noastre cu prolaps genital care se afla in grupa de risc de a face forme severe

de boala sa le fie frica sa acceseze servicii medicale.

E un concept nou pentru tratarea prolapsului uterin gr.II-III, cistocelului voluminos, a rectocelului si a IUE.

Toate aceste patologii pot fi tratate intr-un singur procedeu in aceeasi sedinta operatorie si fara efectuarea

histerectomiei.

Material si Metoda:

Pentru a evita cat mai mult contactul sau riscul de expunere a pacientelor cu patologie ginecologica legata

de prolapsul uterin la o posibila infectare in aceste vremuri am comunicat cu pacientele la distanta, vizitele absolut

necesare au fost effectuate cu respectarea regulilor impuse de pandemie.

Studiul analizeaza 150 cazuri pe perioada de 8 ani operate in Spitalul Clinic Polizu unde s-a practicat o

noua metoda terapeutica de rezolvare a prolapsului uterin “ Ancorarea istmului uterin cu bandeleta la teaca

muschilor drepti abdominali procedeu Saba N. Pentru acest procedeu am inventat un kit “ Bandelete SABA” care

contine:

- O bandeleta istmica speciala, bandeleta suburetrala, pensa S&N pentru ancorarea istmului.

Tehnica se bazeaza pe: ancorarea bandeletei istmice pe fata posterioara a istmului uterin cat si partea

libera a bandeletei se fixeaza pe fata anterioara a istmului pentru a impiedica alunecarea lui, astfel toata greutatea

uterului este mentinuta de bandeleta ca un hamac, cea de a doua bandeleta suburetrala se fixeaza la nivelul

jonctiunii uretrale si apoi se ancoreaza la teaca muschilor drepti abdominali prin contra incizie suprapubiana.

Rezultate si discutii:

Lipsa unui consens privind existenta in actualitate a unui procedeu chirurghical optim si eficient intr-un

asemenea context anatomo-clinic morbid m-a condus la elaborarea acestei tehnici chirurgicale cu urmatorii timpi

operatori:

Concluzii:

Tehnica prezinta avantajul unui tratament chirurgical complet si eficient al prolapsului uterin gr.II si III si

a cistocelului per magna intrucat:

Rezolva prolapsul uterin si cistocelul per magna si il aduce in pozitia sa anatomica.

Punerea uterului in pozitie intermediana, normala evita marirea spatiului rectovaginal si in consecinta

impiedica aparitia rectocelului si elitrorectocelului.

Rezolva incontinenta urinara la efort prin folosirea bandeletei suburetrale.

Folosirea materialului de polipropilena si fire nerezorbabile care se fixeaza la teaca dreptilor abdominali,

tesut independent hormonal, face ca sansele de recidiva sa devina cat mai mici sau aproape inexistente unde in

cele 96 cazuri recidiva in acest compartiment a fost 0 .

36

PROGRAMUL NAȚIONAL DE EVALUARE A STATUSULUI VITAMINEI D DERULAT ÎN INSMC

Corina Delia1 , Mădălina Vlad1 , Daniela Hăidăuțu1 , Nicoleta Lăcătuș1

1. Laborator Analize Medicale – Departament Pediatrie, Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și

Copilului „Alessandrescu-Rusescu”, București, România

Cuvinte cheie: Vitamina D, Program Național, Ordinul Nr. 1.240/24 septembrie 2019

Introducere

În anul 2019 s-a emis Ordinul Nr. 1.240 pentru aprobarea Ghidului privind evaluarea și terapia deficitului

de vitamina D la gravidă, nou-născut și copil și a Ghidului privind evaluarea statusului vitaminei D la adulți

(M.Of.Nr.773 din 24 septembrie 2019) cu anexele care descriu detaliat grupele de risc pentru deficit de vitamina

D.

Materiale și metode

Programul național de evaluare a statusului vitaminei D are ca obiectiv îmbunătățirea depistării deficitului

de vitamină D la pacienții din grupele de risc și ca activitate determinarea nivelului seric al acestei vitamine, la

recomandarea unui medic specialist din domeniul obstetrica-ginecologie, neonatologie, pediatrie și

endocrinologie. Unitatea de asistență tehnică și management este reprezentată de o structură din cadrul

Institutului Național de Endocrinologie ,,C.I. Parhon” București.

Beneficiarii acestui program sunt pacienți aflați în grupele de risc prevăzute în Ghidurile elaborate prin

ordin al ministrului sănătății. Intervalul dintre două determinări de vitamina D succesive este de un an de zile în

condițiile menținerii factorilor de risc.

Recoltarea se va face în baza unor formulare concepute conform anexelor respectivului ordin de ministru,

completate de către medicul ce recomandă testarea, semnate de către pacient la rubrica corespunzatoare și vor

însoți proba la laborator.

În INSMC probele se recoltează și se vor recolta pacienților:

- care se prezintă în vederea spitalizării (de zi sau continue)

- care se prezinta în ambulator și care nu urmează a fi spitalizați

- care se prezintă în ambulator pentru analize în baza trimiterii de la medicul de familie.

Rezultate

Indicatorii realizați ăn INSMC sunt:

Indicatori fizici – nr de testări și Indicatori de rezultat - ponderea pacienților cu nivel suboptimal al

vitaminei D din totalul pacienților la care s-a realizat determinarea acestui marker

TRIM IV 2019 – 193 teste, 36 % suboptimal

37

TRIM I 2020 – 373 teste, 65 % suboptimal

TRIM II 2020 – 1164 teste, 70% suboptimal

TRIM III 2020 – 736 teste, 42 % suboptimal

Indicatori de eficiență - cost mediu estimat/pacient la care s-a realizat determinarea nivelului seric de 25-

OH Vit D:45 lei In Lab INSMC Tei preț 40lei/determinare.

Concluzii

Deși există o serie de probleme și disfuncționalități în realizarea activităților propuse cum ar fi:

Se reclamă faptul că formularul este greoi în completare și presupune un consum mare de hartie

Exista un numar mic de solicitări din departamentul neonatologie și extrem de puține solicitări din obstetrică-

ginecologie.

Specialitățile medicului curant: obstetrica ginecologie; neonatologie; pediatrie;

endocrinologie sunt restrictive și limitante, deoarece există categorii de diagnostic ce nu pot fi solicitate de medici

din aceste patru specialități, programul funcționează în INSMC cu bune rezultate, oferind o imagine asupra

deficitului de vitamina D la pacienții testați, reprezentând o oportunitate de elaborare a unor strategii la nivel

național pentru elaborarea de politici privind prevenția.

PACIENTUL CU MULTIPLE COMORBIDITĂȚI CE DEZVOLTĂ O BOALĂ PULMONARĂ GRAVĂ – ÎN ERA COVID 19-

Ion-Alexandru Voropanov, Larisa Răduț, Radu Ghiorghiu, Iustina Violeta Stan,

Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu-Rusescu”

Introducere:

Pacienții care primesc diagnosticul de pneumonie au deseori asociate multiple comorbidități. Lucrarea de față vine

să ofere câteva răspunsuri în ceea ce privește opțiunile paraclinice, investigațiile imagistice și opțiunile de

tratament disponibile în fața unui pacient neurologic, cu multiple comorbidități, diagnosticat cu pneumonie cu

pleurezie bazală.

Descrierea cazului: Prezentăm cazul unei adolescente în vârstă de 16 ani, cunoscută cu retard psihomotor sever,

tetrapareză spastică și epilepsie în tratament, alimentată prin gavaj, care se prezintă în clinica noastră cu tuse

productivă și febră (39 0C), avand în decursul ultimei luni două internări consecutive pentru diagnosticul de

pneumonie.

Discuții: Pacienta s-a prezentat cu stare generală mediocră, greutate de 17 kg, tuse productivă, diametrul antero-

posterior toracic mic cu ampliații costale reduse bilateral, stetacustic murmur vezicular prezent bilateral, diminuat

bazal stânga, cu raluri sibilante bilateral și submatitate în 1/3 inferioară stângă la care investigațiile paraclinice au

decelat leucocitoză cu neutrofilie, sindrom biologic inflamator important și anemie hipocromă microcitară. S-au

efectuat în urgență ecografie pulmonară și radiografie pulmonară stabilindu-se diagnosticul de pneumonie cu

38

pleurezie bazală. Fiind totuși o pneumonie trenantă la un pacient neurologic cu pneumonii în antecedente, s-a

efectuat CT pulmonar -ținându-se cont de riscurile precedurale, iar prin tehnici de reconstrucție și randare

volumetrică 3D s-au stabilit diagnosticele de pneumonie necrozantă cu pleurezie și bronșiectazii. Tratamentul

efectuat a constat în intervenție nutrițională, triplă antibioterapie timp de 21 de zile, aerosoli cu bronhodilatator

cu durata scurtă de acțiune și aerosoli cu clorură hipertonă, tapotaj toracic și aspirarea secrețiilor precum și

tratamentul afețiunilor de fond. Evoluția a fost favorabilă atât clinic cât și paraclinic, cu dispariția simptomatologiei

și cu un câstig ponderal important.

Concluzii:

Pacientul cu nevoi speciale, așa cum este pacientul neurologic reprezintă o provocare medicală, necesitând

intervenție multidisciplinară și adecvarea investigațiilor și a tratamentului în funcție de comorbiditățile existente.

Imagistica de înaltă rezoluție și post-procesarea, ne permit o diagnosticare mai exactă și o orientare eficientă a

tratamentului.

Referințe:

1. Chatha N, Fortin D, Bosma KJ. Management of necrotizing pneumonia and pulmonary gangrene: A case

series and review of the literature. Can Respir J. 2014;21(4). doi:10.1155/2014/864159

2. William J Barson M. Pneumonia in children: Inpatient treatment - UpToDate. update. 2019;4(1).

3. Nicolaou E V., Bartlett AH. Necrotizing pneumonia. Pediatr Ann. 2017;46(2). doi:10.3928/19382359-

20170120-02

PACIENTUL CU FIBROZA CHISTICA –PROVOCARI IN CONTEXTUL PANDEMIEI

Iustina Violeta Stana,b, Ioana Florentina Codreanua,b, Anca Balanescua,b, Valentina Daniela Comanicia, Alina

Belivacab,

a. INSMC ALESSANDRESSCU RUSESCU

b. UMF „Carol Davila“, Bucureşti

REZUMAT:

Fibroza chistică ( mucoviscidoza) este o boală rară , genetică, dar reprezintă prototipul de afectare severă

pulmonară la copil. Fibroza chistică este boală cronică pulmonară care se apropie simptomatic și evolutiv cel mai

mult de boala pulmonară cronică a adultului iar pacientul este considerat epidemiologic la risc pentru infecții cu

germeni particulari.În Europa există 38.985 pacienți cu fibroză chistică ( copii + adulți) si au fost raportate doar

298 cazuri de infectie SARSCOV 2,, 175 cazuri cu recuperare dintre care 12 cazuri au necesitat terapie intensivă si

s+au inregistrat 5 decese. Cele mai multe cazuri de infectie au fost înregistrate la grupa de varstă 18-29 ani ,

raportul fete/baieti fiind egală. Din punctul de vedere al severităţii 145 au prezentat forme

moderate/asimptomatici , doar 7 cazuri cu evoluţie severă. Cei mai mulţi dintre aceşti pacienţi aveau drept

comorbiditati asociate infecţie cronică preexistentă cu Pseudomonas Aeruginosa, diabet secundar. Factorii care

39

ar putea explica rata mică de incidență a infecției Covid la paceintii cu fibroză chistică sunt: pacienții sunt obișnuiți

cu măsurile de prevenție ale infecțiilor respiratorii ( distanțare, igienă, mască), au fost izolati precoce, primesc

azitromicină în schemă antiiflamatorie având si efect potențial imunomodulator, infecția cronică cu PA mucoid

si mucusul extrem de vâscos - sunt factori mecanici care perturbă penetrarea virusului, se pare că bacteriile pot

interacționa cu virușii reducând infectivitatea, la nivelul plamânului pacienților cu fibroza chistica mARN pentru

receptorii ACE 2 este crescut ducând la o reacție inflamatorie mai scăzută și leziuni mai reduse pulmonare iar

mARN a TMPRSS2 (S protein priming in the SARS-COV-2 protein) care are rolul de a facilita intrarea virusului in

celulă este scăzut ,SERPINB1 si Ecotin- inhibitori ai serinei proteazice TMPRSS2 sunt la nivele crescute la pacienții

cu fibroză chsitică si Pseudomonas cronic .

CUVINTE CHEIE: fibroză chistică, pandemie SARSCOV -2, particularităţi

MONITORIZAREA COPIILOR CU INFECTIE SARS-COV-2- PUNCTUL DE VEDERE AL MEDICULUI DE FAMILIE

Mihaela Adela Iancu1,2 D. Matei1, 3

1. Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila Bucuresti

2. Cabinet medical individual

3. Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului Alessandrescu-Rusescu

Cuvinte cheie: SARS-CoV2, copil, simptome, evoluție

Introducere

Pentru prima dată boala determinată de virusul SARS-CoV2 a fost identificată la oameni în decembrie 2019.

Simptomatologia raportă la copii are anumite particularități față de tabloul clinic al infecției raportat la adulți.

Material și metode

Studiul nostru este un studiu restrospectiv, observațional. Au fost monitorizați un număr de 25 de copii, cu

diagnostic de infecție SARS-CoV2, aflați în evidența cabinetului de medicina de familie. Au fost monitorizate

simptomele, evoluția bolii.

Rezultate

Vârsta medie a lotului de studiu a fost 10 ani (minim 7 luni, maxim 18 ani). Au fost înregistrate un număr de 15

cazuri la băieți și 10 la fete. În 6 cazuri (24%) nu au fost înregistrate simptome. Cel mai frecvent simptom a fost

reprezentat de tuse – 19 cazuri(76%), urmată de simptome digestive – 13 cazuri (52%) și febră – 12 cazuri (48%).

Anosmia a fost înregistrată într-un caz (45%). Nu au fost inregistrate cazuri de ageuzie. Evoluția a fost favorabilă

în toate cazurile, durata maxima a simtomatologiei fiind de 7 zile.

Concluzii

40

Cele mai frecvente sunt formele asimptomatice și cele ușoare. Tusea și manifestările digestive au fost frecvente

în lotul studiat. Pentru reducerea cazurilor de infecție la copii se recomandă evitarea spațiilor aglomerate, aerisirea

frecventă, precum și purtarea maștilor și spălarea frecventă a mâinilor.

DIFICULTĂȚI DE DIAGNOSTIC ÎNTR-UN CAZ DE ACIDOZĂ METABOLICĂ RECURENTĂ CU FENOTIP PARTICULAR

I.Gherghina1,2, Mirela Covăcescu1,2, Ioana Ardeleanu1,2, Vasilica Plăiașu1, Andreea Teodora Constantin1,2

1. Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului “Alessandrescu-Rusescu”, Componenta de Pediatrie,

București

2. Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila”, București

Sindrom Leigh, diagnostic genetic, secvențierea întregului genom.

Sindromul Leigh este o afecțiune neurodegenerativă progresivă care afectează 1 din 40 000 de nou-născuți.

Debutul simptomatologiei are loc între 3 și 13 luni de viață. Până în prezent au fost identificate în cadrul acestui

sindrom mutații la nivelul a peste 60 gene, codificate atât la nivelul ADN-ului nuclear câr și mitocondrial, ce

afectează direct sau indirect lanțul respirator mitocondrial sau complexul piruvat dehidrogenază.

Prezentăm cazul unei paciente, în vârstă de 8 ani, îngrijită în clinica noastră pentru episoade repetate de sindrom

de deshidratare acută cu hipoglicemie și acidoză metabolică care au necesitat spitalizare. Antecedentele personale

patologie ale acestei paciente sunt marcate de hipotonie axială evidențiată de la naștere, ulterior retard în

achizițiile motorii, închiderea tardivă a fontanelei anterioare (la vârsta de 4 ani) și miopie bilaterală. În urma

efectuării de investigații imagistice cerebrale (Rezonanță Magnetică) au fost evidențiate două microchisturi, unul

în regiunea epifizară și unul în regiunea hipofizară. Diagnosticul genetic, realizat prin secvențierea întregului

genom (NGS) a evidențiat mutația homozigotă a genei LRPPRC pe intronul 37, asociată cu tipul franco-canadian al

sindromului Leigh. În ciuda reechilibrării hidroelectrolitice rapide a pacientei în episodul acut, prognosticul pe

termen lung rămâne rezervat având în vedere crizele metabolice recurente, alterarea neurologică progresivă și

absența unui tratament genetic radical.

Acest caz atrage atenția asupra importanței diagnosticului genetic în pediatrie în contextul creșterii disponibilității

tehnicilor de tipul NGS. Particularitatea acestui caz este supraviețuirea pacientei până la vârsta de 8 ani, speranța

de viață a pacienților cu sindrom Leigh fiind de 1,6 ani (decesul survine prin decompensări neurologice și/sau

metabolice, insuficiență multiple de organe).

41

42