DE ACELA9T AUTOR

Faruri, uinine, fotografi, poeme, Canea RomAneasci, 1980; Poeme

dz amor, CatteaRomineasci, 1983; To , poeme, Cartea Romd-

neasci, 1985; I/erzl (in ediliile urmdto are Notalgia), povestiri, Cartea

Romineasci, 1989, Humanitas, 1993; Leuannl' poem epic, Canea

Romdneasci, 1990, Humanitas, 7998; Visul chimetic, studiu critic'Litera, 1 99 1, Humanitas, 20 1 1 ; Ttauesti, rornar., Hutnanitas, 1 994{a devenit roman grafic in limba fiancezal: Dragostea, poeme.Hurna'niras, 199+: Orbiior: Aipa sringi, roman. Humaniras ' 19q6: DubluCD, poeme, Humalitas, li98; Postmodemismul rominese <t'tdiucriric, Huma-niras, l'ti\ /urnal l. Humaniras.200l: Orbitor: Co'pul.

roman, Humanitas, 2O02; Enciclopedia zmeih\ carte pentru copii,

Humanitas, 2002; Ptnuri tdndr, inf\urat in pfueli, pttl:licisticd,Humanius, 2003; Pa tfamul aspra alfcluu /, audiobook, Humanitas,

2D03; Pluiaers, vol. I gi II, poeme, Humanitas, 2003; Cincizeci de

tone te, poeme, Brll|rnar 2O03: De ce iubim feneile, povesti.ri 9i audio-

book, Humanitas, 2OO4; Baroane!, publicistici, Humanitas, 2005;

Jumal II, Hrmanitas, 2005; Poeme in garan;ie' audiobook, Casa

Radio, 2005; Orbitor: Aipa dreapt'i, roman, Humanitas, 2007;

Dablu albun, poeme, Humanitas, 20O9; O seati h Openi, poeme.gtiinla, Chifiniu, 20O9: Nimic, poeme,Humanita '

2010l. Frumoaselc

xri.ine, povesriri, Humanitas, 2010; Zen: Jurnal 2004-2010'Humaniias, 2011; Ochiul aiprai al dtagostei noastre, publicistici. gi

prozi, Humanitas, 2012' Fata de la marginea uiefli' povestiri alese,

ilumanitas, 2Ol4: Poezia, Humanitas, 2015; Soltnoid, Humanitas,2016; Peisaj dupi *terie, publicistici, Humanitas,Zo17: $tiutoii Trei.

pouettiri din Orbitor, iHlmanitas, 2017; tln om care scrie. Jurnal201 1-20 t 7, Humanites, 2018; Melaxcolia, Humanitas, 2019

Cir;ile lui Mircea Cirtirescu au primit cele md imponante premiiliterare romdnqti, ca ;i importante premii internagionale: Premiul li-terar Giuseppe Acerbi, Italia (2005); Premiul interna;ional penuu li-teraturi de Ii Mlenica, Slovenia (201 i); Premiul internafonal pentru

Iiteraturi al ora;ului Berlin (2012); Premiul internagional pentru poe-

zie Novi Sad, Serbia (2013); Premiul internaEional Spycher-Leuk,EJvelia (2013); Premiul La tormenta en un vaso' Spania (2014)t Pre-

miul Euskadi de Plara. San Sebasrijn (20 i4)l Premiul ora;ului Lripzigpentru ingelegere europeani (2015); Premiul de star al Austriei pentru

iiteraturi europeani (2015); Premiul ,,Gregor von Rezzori", Floren;a(2016), Premi;l Irteo, Spania (2017); Premiul,,Thomas Mann" pen-

tru literaturi, Liibeck (2018); Premio Formentor de las l-etras, Palma

de Mallorca (2018); Prix Millepages, Vincennes (2019); PrixTransfuge, Paris (2019).

MIRCEACARTARESCUCREIONULDE TAMPLARIE

HUMANITASBUCURE9TI

268 CREIONUL DE TAMPLARIE

Dar cititi ln contrapondere (cum am citit-o eu, prinhazardul cirdlor scoase din biblioteci, risfoite o clipi gipuse deoparte, in teancul pe care il voi devora siptimAnacare urmeazi) cartea lui Romain Gary Ai toatd uiayainainte- Yeli avea o revelatie. Gary e pugin cunoscut lanoi. Nichita Stinescu si-a numit u n ciclu de versuri Clarde inim,i dupi Gary: Clair de femme. Fabulosul autorfrancez a scris treizeci de romane sub patru pseudonimesi a luat de doui ori premiul Goncourt, sub doui numediferitel.in Ai toatd uiafa inainte Gary este entuziasmantdin toate punctele de vedere: un Mdrquez trecut la iuda-ism, tobi de $alom Alehem, dar rimanXnd totqi Mrirquezin fiecare pagini a acestei cirti care siroieste de frumusete.O lume de ghetou francez, plini de tArfe gi codogi, tra-vestiti ;i imigranti din incerte.giri africane, avAnd in cen_tru o femeie-elefant, rotundi ca o planeti giganti, sursa,in carte, a cildurii animale despre care vorbeam mai ina-inte. Aici valorile umane bazale, mila, intelepciunea, du-iosia, solidaritatea nu mai sunt reprimate, ci participi lafiecare sceni, asa cum sunt percepute de Mohamed, copi-lul Ari piringi 9i firi vArsti, martorul ororilor gi minu-nilor din cartier. Foarte rare sunr cirgile care stiu si seopreasci exact pe muchia dintre omenesc- pfea-omenescsi sentimental, care pot transforma kitsch-ul in yaloaregi pot vorbi simplu pe cele mai patetice teme. O cartebogata, care re imbogalepre si pe rine.

Cuprins

CUM I.AM CUNOSCUT

CREIONT]L DI- TAMPLARI E

Creionul de tdmplirie .

Un alrer-ego: Adrian Leverkiihn

Lo<ul Solenoiduluiin scrisul meu

Poezia ca virf al cunoagterii .

Cum n-am ajuns Camus . . . .

Despre ner oia de nesupunere

Puqini etologie

123

136

146

168

177

1.94

197

203

2t1l1q

222? )<

233

247

255266

7

tCreionul de timpl,irie

Stimagi prieteni,De Gecare dati cAnd mi se 6ce onoarea si mi se acorde

un premiu literar, de la cele mai neinsemnate pini la cele

grandioase, precum actualul premiu Formentor, sunt

cuprins de uimire gi de un fel de oroare sacri. Pentru ciintotdeauna am crezut ci premiile literare sunt pentruscriitori, pentru autorii profesionis,ti de poeme, romane

;i piese de teatru. Mereu mi agtept ca la mijloc si fie unfel de confuzie, si primesc ulterior un telefon ln care simi se explice ci a fost o gregeali, ci in realitate premiula fost atribuit unuia dintre matile nume Pentru care sunt

ftcute premiile. Eu nu m-am considerat ;i nu m-am

numit niciodati scriitor. Pentru mine, a te numi pe tine

insuli scriitor - tu, un triet om care scrie - e la Fel de gro-

tesc ca gi a te numi profet, iluminat, savant, filozof sau

teolog. Cum ar fi ca, re as intr-o peqtet{ sau intr-un pus-

tiu, si le spun cel or cate mLviziteazA: ,,Sunt ascenrl Cir-tirescu"? Sau, de la catedra de filozofie a unei universitigi,

si le spun studengilor: ,,Sunt filomfirl Cirtirescu"? Asceza,

geniul, sfin1enia, iluminarea nu gin de statutul tiu social,

de identitatea ta convenlionali, nu sunt funclii ca pro-

fesia sau starea civili, ci sunt daruri nemeritate licute Eie,

pe ere se cuvine si le primegti cu umilingi. la fel, cuvannrl

,,scriitor" nu poate fi altceva decit un omagiu, meritat sau

7

I

124 CREIONUL DE TAMPI-A.RIE

nu, pe care Eil aduc alfi, si care trebuie primit cu smere-

nie gi imensi recunoftinli. Si te lauzi tu insuti cu acest

atribut, de care n-ar trebui si 6i, de fapt, congtient, este

trist gi ridicol. Asdel se explici rXsul sarcastic al lui Seymour

Glass, intr-o scriere a lui J.D. Salinger, cind fratele siuBuddy a scris in rubrica ,,profesie" a unui formular, lacentrul de recrutare, ,,scriitor profesionist". ,,De cAnd este

scrisul profesia ta?", l-a intrebat Seymour. ,,Eu credeam

c5. este religia ta," $i eu cred in cei penftu care scrisul e o

religie practicati cu devogiune, in singuritate, pentrupropria ta bucurie;i construire de sine, nu un mijloc de-a

cigtiga un statut social, notorietate, bani ;i glorie.N-am vrut niciodati si fiu scriitor, am vrut doar si

scriu, si scriu cu adevirat, din toate puterile mele. Izolatin biata mea provincie, intr-o lari obscuri, intr-un ora;

ruinat, intr-o casi. strAmbi ca-n Soutine, mi-aduc amintede mine, la toate virstele, doar citind s,i scriind. in adoles-

cente imi flcusem un fel de mit personal pe cate intr-unfel l-am pistrat ca pe o icoani sacri toati viala: aveam sifiu intotdeauna singur, firi familie ;i {iri prieteni, triindintr-o cameri mobilati doar cu o masi gi-un pat. Pe

geam avea si vini etern o luminl galbeni de amurg. inacea lumini de o tristele s{Lsietoare aveam si scriu, infrecare zi, citeva pagini la un manuscris nesflrgit, hrlnitcu fantasmele minlii mele, pitat cu lichidele trupuluimeu. Acolo avea si fie totul, engrama fabuloasi a minEii

9i-a vielii mele, hana completi a complexelor mele, joculde ribdare al reflexelor mele, zborul fanmsdc deasupra luiinsugi al unui destin care mi frcuse doar un stilou in mana

unui zeu necunoscut. Asta voiam si fiu: un instrument

cREtoNUL DE TAMPLARTE 125

de scris, cineva prin care se scrie. N-aveam si public nimic,niciodati. Aveam si caligrafez la nesfArsit, de mini, pefoi ingilbenite, buclele literelor de cerneali, mirunte,sArmoase gi-nghesuite-n ele, levitAnd la un deget deasu-pra paginii, cum se spune cl levitau literele pe tablelelui Moise, scrise cu degetul lui Dumnezeu. Manuscrisulavea si creasci, si se umfle, hirtia avea, cu trecerea anilor,si se ffrimiteze si si dispari, devorati de micii scorpionidintre 6le, dar literele de cerneali aveau si rimini, aster-nute strat peste strat, conectate-ntre ele, legindu-se prindendrite si sinapse strivezii pe orizontali. gi verticali,incepand si rriiascd gi sI gindeasci independenr, aseme-

nea unui creier textual ce-ar reflecta intreaga lume.Aveam sl fiu gisit intr-o zi mort, in aceeagi lumini gal-beni venind de pe fereastri, cu capul pe manuscrisulmeu, care-avea de-atunci si fie descoperit cu uimire, nuca pe inci o carte, ci ca pe o noui planeti. sau un nouunivers. Abia eliberati de mine carrea mea avea sd-si

intindi-n 6ne oasele, ca sora lui Gregor Samsa in finalulMetamorfozei, apoi si-gi desfaci aripile peste lume.

Mai tArziu am afat ci, de fapt, existi cu adeviratasemenea oameni care scriu in singuritate, frenetic, ca si

cAnd viaga lor ar depinde de asta. Unii au ci.pitat, para-doxal, o imensi popularitate, aproape togi dupi moanegi aproape intotdeauna nedoriti: Emily Dickinson, Lau-tr6amont, Kafka, Marcel Proust. Sau Vergilius, care-a cerutarderea Eneidei la moartea sa. AlEii rimXn enigme de ofrumuseEe 9i o anverguri nepiminteasci. intre ei, ama-tori de geniu ca Douanier Rousseau sau Frida Kahlo,bizari pictori bicefali ca Monsir Desiderio, schizofreni

7I26 CREIONUL DE TAMPI-{RIE

care gi-au descris sistematic halucinaliile ca uluitorul Pre-

gedinte Schreber (nu cunosc roman de o poezie atAt de

neagri ;i de intensi, de o asemenea bogigie a detaliilorunei demenle extravagante gi lucide totugi ca ale sale

Memorii alz bolii mele neraoase), in fine, mongtri singu-

ratici ca Henry Darger, autorul celui mai lung gi mai

delirant roman din lume, splendid ilustrat cu futuri gi

feti;e insAngerate. Pe acegti oameni ce par din alte lumi,

ce merg pe cii striine tradi$ei 9i gustului comun, i-am

socotit inrordeauna fragi 9i idoli ai mei. intr-o lume a

c6piilor firi original, dupi expresia lui Baudrillard, ei

sunt originalele pierdute. Ei nu s-au numit pe sine scrii-

rori, artigti sau ginditori, pentru ci au scris in singuritate,

pentru ei ingigi, ,,ca si-si ingeleagi situalia", cum sPunea

iarigi Kafka, ;i ca si stoarci din suferinga lor fericiti stro-

pul de poezie fhri de care cea mai complexi gi mai rafinati

artl nu e decit cenugi.

Pentru ci lumea in car€-am triit de trei mii de ani

incoace, de la splendidele 9i neplauzibilele scrieri ale luiHomer sau Herodot pinb azi, a fost una coerenti, con-

centrici, asemenea unei

'inte

ce corespundea insugi sen-

sului nostru in lume: o civilizalie centrati pe culturi, oculturi centrati pe arte, artele centrate pe literaturi gi

literatura centrati pe poezie. in miezul poeziei, in fine,

care este miezul condigiei umane, se afi lirismul. El este

cisterna de aur lichid din miezul umanitigii, substanEa

pe care-o ciutlm pretutindeni, in orice stridanie umani,

de la matematici la filozofie, de la literaturd la fizica cuan'

tici, de la matematici la teologie, cici el reprezinti gragia

cRrroNut DE TAMpI^ARrE 127

universali, plutirea pe vAnt din gindirea Zen, unduireaalgelor din mare in ritmul valurilor gi-al cur€nlilor.

M-am definit mereu nu ca un scriitor, parte a unuisistem de funcEii gi valori formalizate, ci ca un amator,liber de orice afiliere. Am scris mereu de mnni, Iiri vreoeditare, in sfidarea mitului comun care-l prezinti pe scrii-tor muncind la nes{lrsit asupra textului si.u. N-am licutniciodati parte din lumea literari, locali sau universali,am publicat intotdeauna aproape intAmplitor, n-am nego-

ciat niciodati un contract, n-am avut niciodati un agentliterar. Nu intregin corespondente vaste, ca mul! autori,n-am nici o relea de relaEii. E motivul pentru care fiecare

dovadi de pretuire pentru scrisul meu a venit intotdea-una ca o mare surprizi pentru mine. Faptul ci. un juriu,mai cu seami. al unui premiu de mare prestigiu, a ajunssi se intereseze de mine, un om dintr-o zoni a lumii cenu-

gie gi tristi, si mi citeasci gi si mi prefere unor autori multmai prestigiosi este o dovadi a miracolului literaturii.

Datorez totul literaturii. Ea a flnut pentru mine locde educatie morali si religioasl, prin filtrele ei am privit,intreaga viagi, spectacolul lumii. Cum am ajuns eu, fiulunor simpli muncitori dintr-o periferie a Bucureqtiului,care n-a avut in casi o biblioteci, n-a fost pini-n timpulfacultigii la un muzeu sau la teatru si care n-a ascultatmuzici simfonici decit in zilele de doliu dupi moarteavreunui pregedinte, si mi aflu acum in fala dumneavoas-

tri, in acest loc la care n-as fi avut dreptul si..r'isez vreodati?Printr-o serie de ciudate gi ironice intorsituri ale sorgii.

Poate ar 6 amuzant si.-mi trec un deget imaginar peste

;128 CREIONUL DE TAMPLARIE

citeva astfel de noduri din coloana vertebrali a vie$i mele,

incepind cu o ciudati premonitie.

La virsta de un an, in mahalaua pitoreascl in care

triiam, biiegii treceau prin ceremonia ,,tiierii mo1ului".

Cu ocazia ei se adunau toate rudele, in Einuti scorgoasi

de mare ceremonie, femeile cu hidoase coafuri ,,perma-

nente" {icute cu drotul, birbalii in cimi4i albe pltate de

scrum de gigari, tiiali pe obraz de la iamele Proaste, ca

si vadi cum unui copilag speriat, linut in brage de na;ul

lui, i se reteza cu foarfeca o buclili moale de pir din

cregtet, prinsi cu ali albastri. Preotul in odijdii aurii care

fbcea asta trebuie si mi se fi pirut nlpraznic ca Iehova

insugi. Na;ii mei erau o perecfre de neuitat, desprinsi

parci din pirzele Vamqului Rousseau. Ea, blondi masivi

;i planturoasi, cu pirul numai bucle gi fundile, rochie

roz spumoasi ;i pantofi monstruogi ca doui aparate de

torturi, el mirunt, venindu-i pini la sini, negricios, incostum de ceremonie, cu umeri vituili gi nasturi la douirinduri. Nagul era renumit in toati mahalaua Pentrusicriele pe care le frcea pe misura cliengiior, dar 9i pentru

galeriile pentru draperii ;i scaunele solide care iegeau dinmiinile lui. Purta vegnic dupi ureche un creion ,,chimic"lat, de tAmplirie, pe care-l muia-n guri ca si poati in-

semna apoi pe lemn locul tiieturii, incit buzele gi limba

ii erau mereu vioiete. Casa nagilor era unici in cartierul

care mirosea amegitor a flori de oleandtu: vopsiti-n azu-

riu ;i cu un mare inger de ghips montat deasuPra intrlrii.in anumite momente ale zilei, cAnd cerul lua exact nuanga

de albastru a tencuielii, casa se topea in azurul universal,

CREIoNUL DE TAMPLARIE I29

devenind cu totul invizibili. Atunci ingerul pirea ci zboariliber pe cerul cristalin al verii.

Sub zborul lui planat si-n fata casei nevizute se desll-gura acum ceremonia. Preotul mi-a tiiat mopl, iar naqul

mi-a vnrit sub ochi tiviga tradigionalS, pe care se-nsirau

cd.teva obiecte disparate: un pihirul cu vin, un cleste,

nigte bani, o pipugici cu pir de agi, spice de griu. .. Tre-buia sl apuc de pe tavi, succesiv, tr€i obiecte, care si-miprevesteasci viitorul in viali: daci luam paharul aveam

si fiu begiv, daci alegeam pipuga - afemeiat, daci apu-cam clegtele * un muncitor harnic etc. Mi-ntreb ce zeu

a-mpins in acel moment, usorJ cu virful degetului, creio-nul de la urechea nasului, IlcAndul si cadi.-ntre lucru-goarele de pe tavi? Fapt este ci m-am repezit imediat lacreionul ce nici nu trebuia si fie acolo, l-am ingfhcat cutoati puterea fi nu i-am mai dat drumul, nici n-am maivrut si iau altceva de pe tavi. Creionul avea sL fie destinulmeu, era limpede pentru toati lumea. Dar interpretarealui a fost gregiti, gi gresiti a rimas multi vreme. Chipu-rile din jur, migti vopsite strident ca-n Ensor, au inceputsl facihaz:,,.{ha, micul Mircea o si fie timplar, ca nasul

lui!" intreaga copilirie, mama m-a tor plimbat, aparentintnmplltor, pe la pompele funebre, uitAndu-se cu coada

ochiului si vadL dacL ari.t vreun interes pentru sicrie,

m-a dus apoi pe la atelierul nasului, plin de rumegus si clei

de oase, ca si. vid cum imbini scindurile pentru scaune,

dar degeaba. Timpliria nu s-a prins de mine. ingerul de

deasupra intririi imi diruise, in magica lui ironie, unaltfel de creion. intr-un fel, tot ce-am scris de-a lungul

?

130 CREIONUL DE TAMPLARIE

viegii mele am scris, de fapt, cu acel creion de timpliriepe care soarta mi l-a pus de la-nceput intre degete' Biti-a,rr" p. ."..-o am de la nenumi.rate pixuri 9i stilouri 9i

.reio"ne pe degetul mijlociu e singurul semn de munci

grea p. ca..J am pe trup, si sunt mAndru de ea ca de o

medalie de onoare.

in adolescenli mi-am injghebat cu greu o biblioteci'

Nu aveam bani pentru cirti. Mama imi didea in fiecare

zi bani cit si-mi cumpir un sandvici. Cu vreo cinci-gase

astfel de sandviciuri virtuale, niciodati mdncate, imicumpiram o carte. Cu sute de sandviciuri niciodati cum-

piraie mi-am ftcut in cele din urmi un raft de cirli'M..g"* gi la o minusculi biblioteci de cartier al cirei

singur client eram si pe care-o citisem in intregime in mai

pugin de un an. in liceu am trair o perioadi de maximi

iinguritate, pini la irealizare gi schizofrenie. Nu aveam

nici un prieten, nu mai vorbesc de o iubiti. Nu flceam

nimic altceva declt sL citesc. Citeam opt ore pe zi, min-cam cirgile, imi intindeam pe felia de piine a trupului

-.o cortelit un strat de ci4i 9i mi autodevoram zilnic'

La ;coali umpleam in fiecare r€crealie tabla cu versuri

din poelii pe care-i citeam. Colegii mi priveau cu oroare'

Mi desprindeam incet de realitate ca pielea veche de pe

trupul ecor;at al garpelui. Cind imi luam ochii din carte,

duii ce .itise- ore-n gir in patul cu cear;afurile ude de

sudoare, vedeam pe perete rAndurile din carte proiectate

in negativ. Toati lumea din jurul meu era scrisl cu rin'duri Jin carte, cu cuvinte gi litere galbene, strilucitoare'

Triiam deja ln ci4i cu mult mai mult decit in realitate'

Din substanla densi a singurltigii din liceu mi-am

scris apoi toate ciryile, ca un piianien care-a avut in plasa

CREIoNUL DE TAMP1ARIE 131

sa o singuri victimi, pe el insugi de la alti vdrsti: pqtiulsubtire, obsedat de literaturi, cu ochi violeti, care estepersonajul central 9i sufletul viu al fiecireia dintre cirtilemele. Asemenea lui Borg.r, care lntr-o povestire se-ntil-negte cu sine insugi din adolescenti., am simgit ;i eu, in-totdeauna, ci fiecare scriere a mea e un dialog intre noi,cel de-atunci si cel de-acum, aflati de,o parte gi de alta aenormului manuscris, a creierului textual care este rodulstridaniei noastr€ comune de patruzeci de ani de lite-raturi. Cum ar fi putut el prevedea, din singuri.tatea satotali de-atunci, ci intr-o zi am si. vorbesc despre straniulsiu chip ascetic la ceremonia primirii unui mare premiuinternagional?

Am lnceput si scriu deodati in vis si in realitate. Nue nici o mistificare. inci din facultate am avut vise in caretineam in mini cirgi scrise de mine, in caiete mari, cucoperti legate, manuscrise flri nici un fel de stersituri,ca toate scrierile mele. in vis le ;tiam pe fiecare: povestiri,romane, ci.rti de versuri, cu toate detaliile liniilor nara-tive si cu toate personajele lor. Mi se pereau minunate,eram fericit cL le putusem scrie. La trezire nu-mi maiaminteam insi. decat de existenfa, nu 9i de conginutul lor.S-au adunat, de-a lungul anilor, cam zece astfel de cirgicare nu existi. decAt in vis, o biblioteci din vis, la fel deconcreti in visele mele ca si cirgile mele din realitate. Ogtiu pe fiecare-n parte si mi-ag da pielea de pe mine daci,prin contrabandi peste Lethe, as putea-o aduce in lume.Cand le-am scris. cum? Nu stiu, cum nu gtiu nici cindle-am scris pe surorile lor adevirate. lJneori mi se pareci literatura insd.si e un vis gigantic 9i ci, dupi spuselelui Valiry, toate operele din toate timpurile sunt doar un