consumul si societatea de consum

7/28/2019 consumul si societatea de consum

1/28

UNIVERSITATEA TEFAN CEL MARESUCEAVA

FACULTATEA DE LITERE I TIINE ALE COMUNICRII

SEMIOTICA LIMBAJULUI N MASS MEDIA I PUBLICITATE

MODALITI DE NELEGERE

A CONSUMULUI I

A SOCIETII DE CONSUM

CORPUL CA OBIECT DE CONSUM

CONF. DR.: GRAUR EVELINA

MASTERAND: GROSU ELIZA MARINA (NEGHIN)ANUL II, SLMMP


2/28

MODALITI DE NELEGERE A CONSUMULUI I A

SOCIETII DE CONSUM

Gsesc televiziunea foarte educativ.

De fiecare dat cnd cineva pornete televizorul,

m duc n camera cealalt i citesc o carte.

Groucho Marx

Consumul este un fenomen universal. Orice sistem, pentru a-i menine sau dezvolta

structura, trebuie s intre n interaciune cu mediul su. Aceste interaciuni pot fi nelese ca un

ciclu de consum, cnd sistemul preia anumite elemente din mediu (consum extern) pe care leprelucreaz cu ajutorul resurselor proprii (consum intern) transformndu-le n elemente

asimilabile de ctre sistem. Produsele secundare ale ciclului de consum sunt eliminate, la rndul

lor, n mediu.

Un sistem se menine atta vreme ct consumul intern este mai mic dect consumul extern.

n situaia n care consumul intern depete consumul extern, sistemul se descompune i, n

final, i nceteaz existena. Din aceast perspectiv, sistemele se mpart n dou categorii:

a) sisteme care sunt capabile s menin un timp consumul extern mai ridicat dectconsumul intern, dezvoltndu-se;

b) alte sisteme se descompun continuu pn cnd ajung s se confunde cu mediul. Din

prima categorie fac parte vieuitoarele i organizaiile. Acestea din urm, sunt sisteme care au

structura alctuit din relaii comunicaionale, adic din relaii generate prin acte de comunicare

i care se manifest prin acte de comunicare specifice.

Prin urmare, nu putem vorbi de organizaii sau organizare dect n cazul vieu itoarelor

capabile de acte de comunicare. Astfel de vieuitoare posed intenionalitate i sunt n msur s

utilizeze convenii, respectiv, sunt capabile de interpretare. Cu alte cuvinte, aceste sisteme

trebuie s fie n msur s contientizeze strile lor interne. Relaiile comunicaionale nu exist

n mod obiectiv, ele exist doar atta vreme ct sunt recunoscute.

n ultim instan, nici un sistem nu reuete s menin la nesfrit un consum extern mai

ridicat dect consumul intern; cu siguran c orice sistem va ajunge, n final, s se descompun,

s dispar i s lase loc altor sisteme. Sistemele nu se pot sustrage legilor entropice ale

universului.

Sistemele de categoria a) capabile de consum extern pe seama mediului, se caracterizeaz

prin interes. Interesul oricrui sistem din aceast categorie este s asigure un consum extern mai


3/28

ridicat dect consumul intern. De aceea, interesul este un parametru obiectiv al sistemelor, care

poate fi stabilit din afar. Totui, un sistem de tip a) poate s-i atribuie un interes diferit de

interesul real; poate s se nele cu privire la propriul interes la un moment dat. De aceea,

asemenea sisteme pot aciona fie n favoarea propriului interes, fie chiar mpotriva propriului

interes, de pild, n favoarea interesului unei organizaii.

Prelund elemente din mediu n cadrul consumului extern, sistemele de categorie a)

srcesc mediul. Pe de alt parte, n urma unui ciclu de consum, rezult produse secundare care

nu pot fi asimilate de ctre sistem i acestea sunt eliminate n mediu. Unele dintre aceste produse

pot fi procesate de ctre alte sisteme din mediu, dar altele nu sunt asimilate de ctre mediu,

producndu-se fenomenul de poluare. Poluarea este urmarea consumului organizaiilor deoarece

acestea, fiind constituite prin comunicare, sunt urmarea unor convenii, au un caracter artificial,

iar mediul natural nu poate asimila conveniile. Proliferarea organizaiilor duce la creterea

polurii mediului, iar singura cale de eliminare a polurii este renunarea la organizare, respectiv,renunarea la comunicare, rentoarcerea societii la o stare primitiv. Prin urmare, actuala

organizare social nu poate dura nelimitat deoarece genereaz degradarea i poluarea mediului

care, la un moment dat, nu va mai fi n msur s o susin.

Consumul extern poate utiliza fie produse naturale, care sunt preluate ca atare din mediu,

fie produse prelucrate de ctre organizaii. Diferena dintre cele dou este c, n cazul produselor

sau serviciilor oferite de ctre organizaii, trebuie pltit un pre pentru ca acestea s fie

disponibile pentru consum. Desigur, ele ar putea fi procurate i altfel, prin furt sau prin jaf, deexemplu, dar asta ar duce la scderea consumului extern al organizaiei care le produce, la

creterea consumului ei intern, n final, la dispariia organizaiei i la ncetarea produciei.

Dobndirea unui produs prin pltirea unui pre reprezint, la rndul su, un act de consum

numit vnzare-cumprare. Cumprtorul ntrebuineaz resurse proprii pltind un pre (consum

intern pentru cumprtor) pentru un produs care reprezint consum extern pentru cumprtor. La

rndul su, productorul a consumat resurse (consum intern pentru productor) pentru a produce

i vinde produsul (consum extern pentru productor). Vedem c interesele vnztorului

(productorului) i cumprtorului nu coincid. Pe ct vreme, cumprtorul are interesul de a

obine un produs de calitate mai bun la un pre ct mai sczut, vnztorul are interesul de a

obine un pre ct mai mare pentru un produs de o calitate ct mai redus.

De fapt, interesul organizaiei nu este att ca produsele sale s fie consumate ci doar ca ele

s fie vndute, s aib cumprtor, la un pre convenabil. De aceea, dei vorbim de

comportamentul consumatorului, ave n vedere comportamentul cumprtorului. Problema pe

care o are n vedere disciplina comportamentul consumatorului este determinarea

mecanismelor prin care putem determina membrii unui public s cumpere un produs; dac

acetia consum sau nu produsul nu mai reprezint interes pentru vnztor/productor.


4/28

Societatea de consum se caracterizeaz prin abundena produselor care sunt la ndemna

cumprtorului. Fenomenul abundenei i al diversitii se datoreaz proliferrii organizaiilor n

ultimele trei secole icreterii productivitii.

Numrul organizaiilor a nceput s creasc cu deosebire dup revoluia din Anglia

(mijlocul sec. XVII). nainte de revoluie, n Anglia, regele era proprietarul pmntului. El

distribuia pmntul nobililor care, n schimb, trebuiau s presteze o serie de servicii regelui, cum

ar fi, participarea cu un contingent de ostai la campaniile rzboinice duse de rege. n acest fel, n

cadrul societii domina o singur organizaie, statul, avnd o structur ierarhic, dat de relaii

de vasalitate avndu-l pe rege pe cea mai nalt treapt (regele era responsabil numai n faa

divinitii).

Dup revoluia englez, regalitatea fiind desfiinat, obligaiile fa de rege nceteaz, iar

cei care aveau n posesie domenii devin proprietarii acestora, lund natere proprietatea privat.

Urmarea acestui proces a fost generalizarea liberei iniiative i a liberei asocieri care a dus laapariia a noi organizaii ndeosebi cu scop economic.

Pe de alt parte, n urma nfrngerii n Rzboiului de o sut de ani, Anglia a pierdut

contactul cu Flandra i, pe de o parte, nu a mai avut unde s exporte lna iar, pe de alt parte, nu

a mai avut de unde s importe postav. Urmarea a fost c Anglia i -a dezvoltat propria producie

de postav, ceea ce a dus la creterea cererii de ln. Creterea oilor a devenit mai profitabil

dect cultivarea pmntului iar terenurile agricole au fost transformate n puni, lsnd

numeroi rani fr posibilitatea de a-i asigura traiul. Pe vremea aceea, n Anglia se spunea cOile i-au mncat pe oameni. ranii au plecat la ora mrind numrul ceretorilor i

vagabonzilor dar, reprezentnd i o mn de lucru ieftin pentru industrie.

Productivitatea muncii a crescut odat cu rspndirea mainilor. Acest proces a nceput n

Anglia, n industria textil i s-a extins apoi, la ntreaga industrie, declannd revoluia

industrial. Modelul englez a avut succes, aducnd profituri proprietarilor i asigurnd bunuri

unei largi pri a populaiei. De aceea, acest model a fost adoptatmai nti n vestul Europei i

coloniile engleze din America de Nord (de aceea, este cunoscut drept modelul occidental), iar

apoi, s-a rspndit n ntreaga lume, tinznd s devin primul model economic global, proces

cunoscut sub numele de globalizare.

n ciuda succesului su, acest model, al societii de consum, a avut i consecine negative:

mediul natural a fost profund afectat i transformat, devenind n unele pri impropriu vieuirii

umane; gradul de poluare a crescut ameninnd chiar stabilitatea climatic a globului; beneficiile

consumului sunt inegal mprite, genernd inechitate i discriminare. De aceea, au existat

diferite tentative de a gsi alternative la societatea de consum.

Cea mai important ncercare de a construi o alt organizare social dect cea bazat pe

consum i pe proliferarea organizaiilor, a reprezentat-o socialismul. Pornind de la inegalitile n


5/28

distribuirea bunurilor n societatea de consum, statul socialist i-a arogat dreptul de a fi unicul

distribuitor de bunuri n societate, considernd c este singurul care poate face o repartiie

echitabil a bunurilor, conform principiului de la fiecare dup capaciti, fiecruia dup nevoi.

Ca urmare, statul socialist a prohibit apariia organizaiilor alternative, care s nu fie sub

controlul su. Urmarea acestei politici a fost transformarea statului socialist ntr-o dictatur. Pe

de alt parte, statul socialist s-a dovedit discreionar n distribuirea bunurilor, inechitatea

pstrndu-se, chiar dac nu n aceeai msur ca n statul capitalist. Totui, dac n statul

capitalist, inechitatea putea fi justificat pornind de la proprietatea privat, pentru statul socialist

nu exist nici o fundamentare. Totodat, datorit interzicerii organizaiilor concurente,

productivitatea muncii a sczut, avnd drept consecin instaurarea penuriei de bunuri.

Societatea capitalist, la rndul ei, nu este scutit de criz. n cazul n care, organizaiile

sunt lsate fr control din partea statului, exist, pe de o parte, pericolul instaurrii monopolului,

prin procesul de comasare i centralizare a capitalului, iar pe de alt parte, exist pericolulsupraproduciei, cnd piaa nu mai absoarbe abundena produselor, ajungndu-se la falimente n

lan, cum s-a ntmplat cu prilejul crizei din anii 1929-1933. Pentru a prentmpina asemenea

situaii, statul capitalist a nceput, la rndul su, s joace un rol tot mai important n distribuirea

bunurilor n societate, utiliznd bugetul ca instrument pentru a susine anumite organizaii n

dauna altora. Urmarea a fost creterea deficitelor bugetare, creterea datoriilor statului pn la un

nivel care nu mai poate fi susinut, distorsionarea consumului, deoarece statul nu are mijloace

pentru a anticipa modul n care va evolua piaa i, reducnd salariile pentru a crete investiiile,apare riscul de a dezvolta sectoare care nu susin consumul, ajungndu-se la o nou form de

criz n care, datorit reducerii consumului, are de suferit ntreaga economie.

Adaptarea omului la om nseamn adaptarea omului la propriile descoperiri. Aceasta s-a

nfptuit n trepte i de fiecare dat cu mare dificultate, trecerea fiind condiionat de prefaceri n

plan social, psihologic i chiar fiziologic. Trecerea de la manuscris la tipar, de la tipar la

televiziune i de la televiziune la internet sunt doar cteva, poate cele mai importante trepte pe

care omenirea le-a avut de urcat. Iar n timpul fiecrei deplasri, datorit efortului depus i

neputinei de a determina pe termen mediu i lung efectele, oamenii au devenit nencreztori, au

scris cri idolatre la adresa treptei anterioare, ncercnd cu ardoare s pstreze valorile n care

investiser pn atunci creznd c se vor pierde, i, de asemenea, cri denigratoare la adresa

treptei care urma.

Cu o astfel de abordare, izvort din nencredere, ne confruntm i noi acum, o dat cu

rspndirea la scarmondial a televiziunii, ce se afl n faza de maturitate, deci la momentul n

care are cea mai mare influen, i cu apariia internetului. S-au scris i de data aceasta, poate

mai mult pentru c i mijloacele sunt mai la ndemn, o mulime de cri ce trateaz societatea

de consum, noileproduse ale culturii de mas, influena mass-media i caracteristicile noului om


6/28

(homo videns, supra-omul de mas). Dintre acestea cele mai multe critic negativ societatea de

consum, influena televiziunii i a internetului, dar sunt i cteva care analizeaz de pe o poziie

neutr schimbrile recente, sau altele care chiar elogiaz noile produse.

Problema pe care o identific const n conflictul care apare ntre poziiile opuse, conflict

care consider c pornete din anumite sentimente umane de fric i nesiguran n faa

schimbrii, din nevoia de certitudine sau stabilitate, i nu dintr-o cercetare bazat pe statistici,

comparativ istoric i eliberat de orice urm de vanitate.

Ne aflm la momentul n care trebuie s urcm o nou treapt. Aceast micare, n timp

istoric, echivaleaz cu cteva decenii. Eforturile depuse sunt importante i teama fa de

repercusiunile viitoare este pe msur.Prin urmare, se comunic foarte mult n legtur cu acest

subiect. Cei care se afl pe poziia de rezisten sunt cei care critic societatea de consum,

subliniind doar efectele negative pe care le ntrezresc. Cei care se arat mai flexibili i ncearc

s vad i avantajele i dezavantajele schimbrii, dei mai puini, dau o not de obiectivitatedisputei. ncercarea noastr va fi acum de a delimita aceste poziii i apoi de a verifica soliditatea

argumentelor pe care le susin.

Pentru prima poziie, ce se opune, ca reprezentat l avem n principal pe Jean Baudrillard i

cartea sa Societatea de consum: mituri i structuri. Dei aparent face un tablou al societii de

mas, autorul expune judeci de valoare n legtur cu fiecare caracteristic a ei. ntr-un stil

foarte persuasiv i ironic, abundent n exemple i figuri de stil, ne spune nc din primele pagini

c datorit abundenei produselor raritatea a disprut, sau c oamenii acum nu mai suntnconjurai de ali oameni ci de obiecte, devenind astfel, la fel de lipsii de viaa ca i ele.

Gndirea magic este cea care guverneaz mentalitatea de consumator al oamenilor, care cred c

dac au mai mult, cu precdere din acele produse ce le confer status, vor obine i fericirea.

Profitul i rularea banilorsunt cele care guverneaz ntregul mers al societii.

Tot aici, l putem ncadra i pe Herbert Marcuse cu One-dimensional Man, n care prezint

societatea ca uniformizat, individul fiind integrat ntr-un sistem ce l domin i i creeaz false

nevoi pentru a contribui apoi, n ncercarea de a le satisface, la perpetuarea lui. Pentru a ne

elibera de fenomenul de desublimare, care const n lichidarea elementelor de opoziie i

transgresie din cultura nalt datorit progresului tehnologic, trebuie s nvm s refuzm ceea

ce mass-media vrea s ne impun (The Great Refusal); s ncercm s ne pstrm

individualitatea, ncurajnd diversitatea.

George Ritzer cuMcDonaldizarea societiise altur i el acestui curent. El susine c

sistemul lanului de restaurante tinde s se aplice i n alte domenii ale vieii sociale, cum sunt

educaia, serviciile de sntate, cltoriile sau chiar familia. Astfel, ne confruntm cu o

generalizare a unui sistem ce atribuie valoare doar cantitii.


7/28

Obiectivele dominante vor fi eficientizarea, calculabilitatea, previzibilitatea i controlul.

Acestea sunt noile linii directoare ale unei societi uniformizate i globalizate (americanizate):

optimizarea trecerii de la o stare la alta, cantitatea determinant pentru calitate, sigurana i

familiaritatea date de aceleai produse i servicii oriunde, facila gestiune conform acelorai

proceduri.

i n sfrit, cel mai hotrt i mai represiv opozant al noilor schimbri, n principal al

globalizrii televiziunii i culturii de mas, este Giovanni Sartori n cartea saHomo Videns:

imbecilizarea prin televiziune i post-gndirea. n aceast carte de opinie se realizeaz un colaj

al domeniilor n care televiziunea acioneaz i modific comportamente. De la atitudinea tele -

privitorului care devine pasiv i credul n faa imaginilor, la sfera politic, unde accentul cade

de pe partide pe oameni i prestana lor public, scandalul fiind cel mai cutat; de la educaie i

familie pn la problemele sociale ce apar, televiziunea se face vinovat.

Deoarece imaginile par a fi cea mai apropiat form de redare a realitii, au i cea maimare credibilitate, n asta constnd pericolul la care suntem expui. Autorul ne arat c ele pot

sub-informa, prin redarea doar unui fragment de realitate, sau dezinforma prin tehnici speciale

audio-video de perspectiv sau editare, poate mai bine dect orice alt mijloc de comunicare. Prin

urmare, sloganul sub care st ntreaga industrie a televiziunii ar fi non vidi, ergo non est. Ni se

prezint doar ceea ce ndeplinete un interes, sau ceea ce este uor de captat.

De asemenea, omul n faa televizorului, i pierde capacitatea de abstractizare i de

gndire critic, devine un produs al mass-mediei. Aceast instituie ce ajunge s guverneze imasele i individul, promoveaz pseudo-evenimentul, excentricitatea, agresivitatea, emotivitatea,

subiectivitatea alegtorilor. Omul post-gndirii este incapabil de reflecie abstract i analitic,

blbit n demonstraia logic i n deducia raional, dar mai puternic n sensul vederii i

fantazrii.

Pe aceeai linie dei rezervat n sensul criticii negative a culturii de mas, fcndu -i doar o

prezentare din punctul de vedere al scenariilor crilor, se afl i Umberto Eco n Supraomul de

mas.

Cteva caracteristici opun romanul popular literaturii elitiste: faptul c nu ridic probleme

pentru care s nu dea o rezolvare, avnd mereu un final fericit, devenind astfel democratic-

paternalist i faptul c are un scenariu standardizat, previzibil. ntr-un cuvnt, romanul popular

nzuiete spre pace, romanul problematic pune cititorul n rzboi cu sine nsui. Aceasta este

deosebirea; tot restul poate fi (i adesea este) n comun .

Acest mod de a prezenta realitatea este cel mai potrivit, dup prerea mea, deoarece nu

atribuie judeci de valoare nejustificate, ci doar, chiar dac ntr-un mod uor ironic, descrie

preferinele pturii de mijloc a societii. Pentru c i aceast distincie ar trebui fcut. Nu toat

societatea este de consum, ci doar cea de mijloc poate fi considerat aa. Ceea ce nu este un


8/28

lucru ru sau bun, dar un lucru ce trebuie analizat obiectiv i descris aa cum e, cu cauzele

determinante i efectele ce vor urma.

Putem aminti i de o carte apologetic la adresa produselor culturii populare, n opoziie cu

cea rafinat, dei aceasta ia n calcul doar dimensiunea estetic, care nu face neaprat obiectul

acestei dezbateri, pentru c Giovanni Sartori nEsteticapragmatist: arta n stare vie, chiar dac

are n vedere i alte dimensiuni, face o particularizare a fiecreia reducnd-o la aceast valoare.

Putem ns reine cteva amnunte eseniale din abordarea critic a societii de consum

care este prezentat aici. n primul rnd faptul c atunci cnd se fac deosebirile antagonice ntre

produsele unei culturi sau a celeilalte, din cea rafinat se aleg doar operele de geniu, iar din cea

de popular, doar cele mai mediocre. Iar n consecin, i atitudinea celor care critic este elitist,

adic viciat de vanitate fa de marea mas amorf vzut de sus. Dar ideea care transpare din

aceast carte i rmne demn de reinut, este c produsele culturii populare sunt altceva, nu mai

valoroase sau mai puin dect cele ale culturii rafinate.Am vzut cum societatea de consum este uniformizat i imbecilizat de televiziune, cum

oamenii din subiect devin obiect pentru mass-media i produsele ei, cum cultura popular este

standardizat i orientat de profit, cum oamenii pierd capacitatea de a abstractiza i analiza

critic. Dar pe ce se bazeaz toate acesteviziuni apocaliptice? Apel la statistici nu se face i nici

contextul istoric nu este luat n calcul. De asemenea nu se face nici o analiz comparativ a

schimbrilor ce au mai existat de-a lungul timpului.

De fiecare dat, n istorie, cnd s-a descoperit un nou mijloc de comunicare, a aprut unnou stil n art, o nou descoperire n tiin, oamenii s-au speriat i au prezis efecte negative

asupra societii, asupra omului.

Transformrile istorice au fost urmrite de o etern team, la fel ca cea a lui Pharaoh n faa

crii, c orice nou realizare tehnologic ar putea desfiina sau distruge ceva considerat preios,

rodnic, ceva care reprezint valoarea n sine, i nc una adnc spiritual.

Cnd au aprut primele cri, s-a crezut c oamenii i vor pierde memoria i vor avea

impresia c dobndesc cunoatere, doar fiindc au citit. Cnd a aprut prima locomotiv, cu

aburi, nu s-a putut concepe ca un om s mearg cu o aa mare vitez, s-a crezut c tensiunea i va

crete i nu va putea supravieui.

Cnd a aprut tiparul, s-a crezut ca accesul larg la cultur poate fi periculos pentru masele

incontiente, care vor fi atunci foarte uor manipulate. Cnd a aprut industrializarea s-a crezut

ca valorile motenite se vor pierde, iar oamenii, deoarece au nceput sa lucreze cu mainrii, vor

deveni ca ele, fr suflet i contiin.

Cnd a aprut televiziunea., s-a crezut c imaginile vor nlocui scrisul, omul nu va mai fi

capabil s analizeze critic informaia, s conceap ceva liniar, iar marile opere se vortransforma

n kitch, o dat mediate.


9/28

Iar acum, n sfrit, pentru internet teama este c datorit lui crile vor disprea iar

oamenii vor face parte dintr-un sat global, singuri, dei conectai la ntreaga lume.

Fiecare treapt a fost urcat ntr-un timp foarte ndelungat, ceea ce exprim timpul de care

a avut nevoie omenirea pentru a se adapta la propriile invenii. Cu greutate s-a fcut aceast

mutare, dar apoi a urmat iari o perioad de calm, de interiorizare i definitivare a schimbrilor

ce tocmai se petrecuser.

Avnd n vedere toate acestea, suntem ndreptii s ne ntrebm dac nu cumva toate

acele cri care critic comportamentul societii de consum, nu sunt determinate de fapt de

vanitatea autorului ce se consider superior intelectual,cunosctor al culturii rafinate pe care o

poate nelege. i chiar dac face ntr-adevr parte din elit, nu are dreptul s critice pe cei care

nu au aceeai capacitate precum el.

Elita a fost, este i va fi restrns, nu consider c se poa te vorbi de o descretere a

numrului celor care fac parte din aceast categorie. O dat pentru c dac mai demult, nainteaapariiei tiparului, ceilali oameni erau mai degrab sraci i analfabei, n sensul n care nu tiau

s scrie i s citeasc, acum ceilali suntmai degrab mediocrii i analfabei n sensul n care nu

neleg, conform viziunii pe care a avut-o Alvin Toffer n urm cu aproape 30 de ani,

analfabetul viitorului nu va fi cel care nu tie s citeasc, ci cel care nu tie s neleag.

n al doilea rnd aceast situaie, dac este susinut de mijloacele de comunicare n mas,

devine i o metod de control: ce s-ar ntmpla dac toi oamenii ar putea abstractiza i gndi

strategic, ar veni cu soluii i idei proprii? S-ar declana atunci cele mai durerzboaie, omenireas-ar prbui sub propria-i greutate. Ceea ce o ine acum este echilibrul dintre puterea

conductoare i puterea reglementatoare a maselor, ntre elitele cultivate i marea majoritate

popular.

Astfel, consider c problema principal ar trebui s se mute dinspre critica unui mers

inevitabil al lucrurilor, datorit scindrii naturale a populaiei, nspre stabilirea echilibrului ntre

produsele culturii de mas i cele ale culturii rafinate, pentru ca oamenii s poat alege oricnd

un drum sau altul, stagnarea confortabil sau autodepirea.

n aceast ordine de idei, poate completa i Eco care afirm: chiar dac ar fi adevrat c

astzi comunicarea vizual domin comunicarea scris, problema nu const n contrapunerea

acestora. Problema este cum s fie mbuntite ambele.

Educaia folosete traducerea limbajului tiinific n termeni comuni pentru a-l face pe

neiniiat s neleag. De ce un documentar filmat ar nsemna vulgarizarea tiinei? ntotdeauna

au fost mai muli oameni ce ar fidorit s asiste la un concert de muzic clasic dar nu au avut

posibilitatea s ajung la unul, sau la fel, au fost muli neiniiai dar poteniali admiratori ai

acestui gen, de ce atunci un asemenea concert televizat ar fi viciat? Ce nseamn kitchul i de ce


10/28

este el inferior? Putem spune c este un obiect imitaie, fr nici o semnificaie? Dar semnificaia

este atribuit de om i nu a obiectului n sine.

De ce sistemul ce promoveaz eficientizarea, previzibilitatea i controlul nu este bun

pentru mase? Acum sunt mult mai muli oameni ce au parte de educaie sau cltorii. Nu este

oare un pas normal n dezvoltarea societii acest sistem? Eficientizarea n domeniul educaiei ar

fi reprezentat n Europa de sistemul Bologna, n domeniul cunoaterii de apariia hipertextului ce

rezolv probleme de timp i spaiu, pentru cutare sau depozitare. Prin urmare, ideea c noile

tehnologii le anuleaz pe cele anterioare este mult prea simplist.

Mass-media poate influena dar niciodat impune. Vom putea mereu s alegem o carte sau

un ziar n detrimentul filmelor sau tirilor televizate, dac le considerm a fi de o calitate

superioar pe acestea din urm.

Am plecat de la o prezentare a principalelor puncte de vedere n legtur cu subiectul

dezbtut: cultura media isocietatea de consum, critica culturii de mas, am identificat faptul ctoate acestea susin o fals problem i am ncercat s aduc argumente n sprijinul acestei

presupoziii. Este normal s existe o cultur popular, asta nu nseamn c cea elitist va

disprea. n orice schimbare exist avantaje i dezavantaje, trebuie doar s le analizm

neprtinitor i s facem acest lucru avnd n vedere istoria, contextul actual, si efectele pe termen

lung. Spre deosebire de cei care s-au poziionat mpotriva schimbrilor, am ncercat s fac o

asemenea analiz, dar nici eu, nu am apelat la vreun mijloc sociologic de cercetare, ceea ce ar fi

dat un plus de veridicitate.n concluzie, nc o dat acum, omul are capacitatea de a alege; alternativele i sunt puse la

picioare, dup felul i asemnarea lui. Spre exemplu, cnd cineva deschide televizorul, putem

merge n camera cealalt i citi o carte. Depinde numai de noi.

Societatea romneasc a devenit, dup 89 i ntr-un interval extrem de scurt, una de

consum. Existpretutindeni n jurul nostru dovezi incredibile ale consumului i abundenei,

rezultate din multiplicarea produselor, a serviciilor. Abundena, belugul par a fi noile valori care

ne dinamizeaz societatea. Ne-am lsat sedui i ne-am abandonat cu voioie consumului,

renunnd la orice rezisten, nu numai fa de consumul propriu-zis (care nu e, desigur, n sine

condamnabil), ci mai ales fa de suveranitatea lui, fa de exclusivitatea lui. Muncim ca s

consumm de la produsele de subzisten, de educaie, formare profesional, recreere, pn la

cele de lux. i, cu ct consumm mai mult, cu att ne dorim i mai mult: ce e mai nou, ce e de

mai bun calitate, ce e mai altfel, mai special. Implicit totul devine mai scump. Astfel, ne

strduim i mai mult sobinem resurse financiare mai mari, mai repede. i, dei pentru noi o

facem, de fapt ne deprtm din ce n ce mai mult de noi nine. Timpul i spaiul dedicate nou,

esenei noastre, s-au redus pn la dispariie.


11/28

Este suficient s urmrim mesajele publicitare pentru a surprinde o deturnare a raportului

cu sinele, cu ceilali, cu lucrurile. Belugul, excesul, inflaia spectacular au fcut ca orice

tentativ de rezisten la farmecele imaginarului consumist s fie abandonat de bun voie.

Modalitile de nelegere afiinei noastreia celorlali au devenit cele fabricate conform acestui

imaginar. De la o past de dini pn la o main de lux, nu avem de-a face numai cu satisfacerea

sporit a unor nevoi (ele nsele fabricate), ci i cu acceptarea valorilor, semnificaiilor i

modurilor de via pe care le aduc aceste produse. Asistm la o alienare a omului n raport cu

esena uman. Ca urmare, relaiile sociale au nceput s mbrace forma unor relaii ntre obiecte

concrete, iar omul devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui

lucru.

Invitaia la reflecie pe tema societii de consum n care trim nu nseamn a promova sau

propovdui ascetismul, srcia i nici a refuza progresul. n mod pozitiv, v propune s destituim

consumul de pe poziia monopolist,de criteriu unic de valoare individual i social, dedistincie i de afirmare a unei identiti proprii. Lansarea i exersarea acestei reflecii presupune

ntreinerea unei distane fa de obiectul de consum i ofertele sale identitare, comunicaionale,

aspiraionale. Fr o asemenea distan, neleas ca refuz de a ceda seduciilor mrfii, intrm n

vrtejul dorinei i al satisfacerii ei, aa cum dorina i satisfacia sunt fabricate prin publicitate,

comer i consum. Fr aceasta distan ntreinut prin discernere i chibzuin, ntreg limbajul

nostru (verbal, gestual, corporal .a.m.d.) e redus la semnificaiile precise i, totui, insiduoase

ale mrfurilor ca semne, ca blazoane, ca insigne. Corpul nostru devine suport i vitrin, relaiileinterumane devin simple schimburi.

Spre norocul nostru, criza economic i financiar cu care ne confruntm ne va trezi, mai

devreme sau mai trziu, din aceast hipnoz a consumului, regsindu-ne caliti uitate precum

chibzuina, discernerea.


12/28

CORPUL CA OBIECT DE CONSUM

Una dintre marile probleme ale generaiei tinere este deturnarea i filtrarea din ce n ce mai

pregnant a raportului cu sine i cu ceilali prin raportul cu lucrurile. Se observ cum muli

dintre adolesceni se imerseaz placid n marea de curente i tendine ale mrfurilor

(vestimentaie, accesorii, gadgeturi) stilizate dup ultimul trend pentru a avea unlookla mod.

Chiar corpul devine un lucru, un artefact: vitrin mpopoonat cu tot felul de insigne i semne

(piercinguri, tatuaje, etc.) ale unei nevoi de identitate ntr-o pluralitate i masificare conformiste.

Desigur, opiunea democratic a alegerii individuale trebuie respectat. Surprinde ns mecanica

determinist adependenelor culturale.

Se pare c delirul paroxismului este direct proporional cu alegerea comod a raiunii

frivole, dar cu aer sofisticat: n fuga dup emanciparea i eliberarea care pare a ne suplinideficitul de identitate, devenim o prad uoar utopiilor artistice, de divertisment i publicitare

ale corporaiilor avide de sufletele targhetate.

Tocmai de aceea, o privire n afar(devoalarea economiei bunurilor simbolice) poate fi

valorificat ca un excelent prilej de a privi mai bine n interior(motivaii, atitudini, nevoi).

La ora actual, mintea a preluat controlul asupra trupului.

Modul de a-l privi i a-l evalua s-a schimbat fundamental i pentru c, aproape ca ntr-un

delir de omnipoten, ni se realizeaz rnd pe rnd toate fanteziile de depire a limitelor proprieinaturi. Separat de minte, corpul devine un alter ego i poate fi controlat i manipulat n vederea

realizrii dorinelor incontiente ale minii. Dar atunci ce mai este corpul? Nu mai e doar cealalt

fa a psihicului, a minii, ci o main supravegheat, perfecionat, revizitat i mai ales

eliberat. Eliberat de limitele impuse de natur, eliberat de un destin nscris n gene sau de

ceea ce n mod accidental poate surveni n decursul existenei.

O reflecie asupra fiinei umane i a manipulrii corpului este i aa-numita Body Art, n

care, printre domeniile de explorare, se numr trupul nsui, sexul i chiar boala ca metafor a

unei societi alienate.

Este posibil ca omulfiecare oms triasc venic? Unii cred c da, i chiar o doresc;

alii se tem c ar fi posibil; unii sper c nu, iar alii sunt convini c nu se poate. Adevrul este

c o trecere a omului de la starea de fptur muritoare la cea de fiin nemuritoare ar fi cea mai

profund, cea mai drastic schimbare petrecut vreodat n istoria speciei umane. De la dreptul

de motenire i pn la sistemul de pensii i de asigurri de via, ntreg eafodajul civilizaiei

moderne se sprijin pe realitatea c oamenii mai i mor, dup ce au trit o vreme. i, orict de

ademenitoare le pare unora perspectiva nemuririi individuale, problemele pe care le ridic


13/28

aceast colosal transformare sunt denatur s-i fac pe cei ct de ct nclinai spre reflecie s

se ntrebe: oare chiar e de dorit s devenim nemuritori?

Confruntai, timp de milenii, cu realitatea unei viei scurte - scurtat de boli i de rzboaie -

oamenii au visat mereu s triasc mai mult, uneori ducnd la extrem aceast aspiraie, spre

dorina de a tri venic. Stau mrturie multele legende i scrieri despre fiine umane dornice s

afle viaa fr de moarte, elixirul tinereii, secretul vieii venice.

Religiile au venit n ntmpinarea acestei aspiraii fundamentale prin ideea consolatoare a

nemuririi sufletului i a unei viei de apoi, de dup moarte, ntr-o lume de dincolo de marele

prag, o lumea n care viaa etern era posibil.

Dar oamenii au continuat s aspire la nemurirea fizic individual. i, dup attea secole n

care au putut doar visa la ea, iat c a venit vremea n care se vorbete despre nemurire n ali

termeni: ca despre ceva care, n scurt timp - cteva decenii - ar putea fi posibil. Dincolo de

consideraiile filozofice sau de speculaiile ezoterice, ar fi interesant de tiut ce gndesc despreacest subiect oamenii de tiin, obinuii, n general, s priveasc lucrurile prin prisma unui

pozitivism mai degrab sceptic.

Ar fi nepotrivit s discutm despre nemurire fr a aminti numele lui Raymond Kurzweil,

specialist n inteligen artificial, inventator, vizionar, promotor al conceptului de singularitate ,

al transumanismului i al ideii c, beneficiind de progresele tehnologiei i ale tiinei, individul

uman i poate extinde durata vieii pn la a deveni, practic, nemuritor.

Singularitatea tehnologiceste un concept care se refer la posibilitatea apariiei, n viitor,a unei inteligene supraumane, graie mijloacelor tehnologice. Apariia singularitii tehnologice

reprezint un orizont de ateptare, dincolo de care este dificil de neles i prezis ce s-ar ntmpla,

de vreme ce capacitile unei inteligene supraumane nu prea pot fi nelese de o minte nzestrat

cu inteligen uman obinuit. Odat atins singularitatea, ar urma o explozie a inteligenei - un

fenomen prin care superinteligenele aprute ar crea, generaie dup generaie, fiine capabile de

performane din ce n ce mai mari ale minii. Iar aceste mini uluitoare ar putea nscoci, ntr-un

ritm din ce n ce mai alert, mijloace de pstrare a sntii, de prevenire a mbtrnirii, de

prelungire a vieii i de cretere a performanelor care ar face, practic, tranziia de la organismul

uman la corpul postuman. Acesta este transumanismul- o viziune a unei transformri frprecedent a fiinei umane, prin trecerea ei la un nivel considerat mult superior, reprezentat de o

creatur cu capaciti fizice i cognitive enorm crescute fa de cele ale omului de azi.

Beneficiind de ritmul tot mai rapid al progresului tehnologic, aceast nou versiune

deHomo sapiensar putea foarte bine s triasc venic, stpnind mecanismele care controleaz

procesul de mbtrnire, reparnd pe ici-pe colo ceea ce e de reparat, la nevoie nlocuind chiar

poriuni din organismul biologic cu sisteme artificiale eficiente i fiabile. Iar celor care gndesc

c astfel vom deveni practic nite cyborgi, li s-ar putea rspunde c cyborgii sunt deja printre


14/28

noi: n sensul sugerat mai sus (fiine umane reparate pe alocuri cu piese artificiale), i cei cu

regulator de ritm cardiac implantat sau cuprotez de old sunt cyborgi.

Aubrey de Grey este un om de tiin britanic, specializat n gerontologie i interesat n

mod special de studiul mijloacelor prin care procesul mbtrnirii ar putea fi oprit, cu

posibilitatea prelungirii considerabile a vieii. Este undomeniu vizionar i plin de promisiuni al

medicinii regenerative, ramur care studiaz procesele de nlocuire sau regenerare a celulelor,

esuturilor sau organelor umane, n scopul de a le face s funcioneze normal. Dup Aubrey de

Grey, mbtrnirea este determinat de un cumul de efecte ale metabolismului, iar scopul

studiilor sale este mpiedicarea declinului fizic i cognitiv al fiinei umane i meninerea unei

stri de tineree biologic perpetu, indiferent de vrsta cronologic.

Corpul rmne, ns, baza reala, materiala si biologica a existentei noastre si a participrii

noastre in societate, condiia necesara si instrument al relaiei cu lumea si cu ceilali: Suport al

placerilor, inchisoare a persoanei, ambalajul carnal este si o entitate culturala, un element alcolectivitatii care-l inconjoara, o parte a intregului politic, o parcela dintr-un vast teritoriu de

simboluri. Pe de o parte, corpul, simbol natural prin excelenta, functioneaza ca o grila de lectura

pentru diferite relatii si procese sociale; corpul uman este referentul imediat, cu o forta discursiva

proprie, ce rezida din universalitatea si ubicuitatea sa. Pe de alta parte, corpul in sine poate fi citit

drept o oglindire a obsesiilor, preocuparilor, fantasmelor unei culturi. In cuvintele lui John

ONeill, intocmai cum gandim societatea prin corp, tot astfel gandim corpul prin societate.

Este corpul (si implicit individul) doar produs si obiect al discursului, sau putem si ar trebui savalorizam ideea unei agency a individului in proiectia si gestiunea propriei corporalitati? Terence

Turner critica vehement abordarile structuraliste care opun fara drept de apel domeniul corporal

exercitiului discursiv al puterii. Corpul pe care aceste abordari il proiecteaza este unul distant,

abstract, an-istoric si auto-suficient asemeni conceptului foucauldian de putere, al carui produs si

obiect este. Prin urmare, pentru Turner, un astfel de corp nu poate fi altceva decat un anti-

corp, un mecanism defensiv care mai degraba protejeaza decat critica filosofia occidentala,

accentuand dimensiunile private si individualiste ale corporalitatii in dauna aspectelor sale

plurale si relationale .

Interfata a comunicarii si a interactiunii cu lumea si cu ceilalti, corpul biologic trebuie

deghizat tot mai mult intr-unul acceptabil social, pana la paradoxul de a comunica mai mult prin

intermediul mesajelor culturale supra-puse corpului (vestimentatie, bijuterii, machiaje etc.), decat

prin abilitatile noastre naturale, senzoriale sau psihice (empatie, telepatie etc.). Ceea ce

conteaza este forma, ceea ce prezentam celorlalti, fenomen generat si stimulat de functionarea

societatii de consum, care ne propune, aproape imperativ, un corp seducator, model de

identificare la baza unei veritabile dictaturi estetice . Cu cat corpul devine, la nivel de

reprezentare, mai vizibil, mai expus, mai analizat, cu atat corpul real sufera mai multe
http://www.descopera.ro/cultura/8160973-si-tu-esti-cyborg-si-euhttp://www.descopera.ro/cultura/8160973-si-tu-esti-cyborg-si-euhttp://www.descopera.ro/cultura/8160973-si-tu-esti-cyborg-si-euhttp://www.descopera.ro/cultura/8160973-si-tu-esti-cyborg-si-euhttp://www.descopera.ro/cultura/8160973-si-tu-esti-cyborg-si-euhttp://www.descopera.ro/cultura/8160973-si-tu-esti-cyborg-si-euhttp://www.descopera.ro/cultura/8160973-si-tu-esti-cyborg-si-euhttp://www.descopera.ro/cultura/8160973-si-tu-esti-cyborg-si-eu


15/28

presiuni; sub noua dictatura estetica, inegalitatea se incarneaza inclusiv in inima trupurilor si a

anatomiilor.

Corolar al acestor transformari, corpul primeste, printr-un transfer simbolic, calitati ale

sufletului (Baudrillard): Binele, idealurile de perfectiune, de puritate, corespunzand pana acum

unor valori transcedentale, corespund de acum inainte unei "bune sanatati" corporale idealizate.

Raul, pacatele, precum abandonul in fata poftelor corpului, lacomia, luxul, lenea, nu mai sunt

pedepsite dupa moarte printr-o calatorie in infern, ci conduc la infernuri imediate: dupa caz,

poate fi vorba de boala si moarte, sau de obezitate si simptomele imbatranirii, toate semne

vizibile ale pacatelor contra igienei corporale si alimentare. Lumea moderna gaseste tot mai

greu de acceptat ipostazele corporale deviante: boala, batranetea, moartea; toate transformarile

descrise mai sus nu fac decat sa alimenteze si sa amplifice angoasa omului in fata lor. Individul

contemporan pare a fi prost echipat in fata inevitabilului; desacralizarea existentei, pierderea

ritualurilor care inserau, in mod traditional, evenimentele biologice (nasterea, moartea, diferiteleetape ale vietii) in viata individului si a comunitatii, atentia excesiva ceruta de corp, ascund

adevarul acestei situatii: relatia de proprietate a individului cu corpul sau nu este definitiva, ci

mai degraba una de leasing.

Toate aceste evolutii in societatea occidentala postbelica, cu precadere in ultimele decenii,

se reflecta in dezbaterea sociologica, proiectand corpul drept subiect legitim de analiza si

precipitand in jurul sau unele dintre cele mai intense discutii teoretice. Daca in antropologia

clasica corpul a fost dintotdeauna intr-o fireasca legitimitate (in societatile traditionale corpul eraplasat adesea in centrul diferitelor practici culturale, fie ele de purificare, tabu-izare, de marcare a

statusului, varstei sau genului individului sau a participarii/excluderii sale din comunitate), este

meritul sociologiei ultimelor doua decenii si al antropologiei postbelice de a fi repozitionat

corpul ca locus al analizei sociale si culturale: trecand dincolo de corpul propriu -zis,

antropologia a deschis un nou strat al existentei sociale, unul care ofera un larg camp de

investigatie intre extremele imposibile ale unei stiinte sociale carteziene. Acesta nu este

domeniul nici al unei minti culturale, nici al unui corp biologic, ci unul al unei carnalitati traite,

impregnata de cuvinte, imagini, simturi, dorinte si putere . Trebuie de asemenea mentionate

contributia teoriei feministe si a studiilor de gen in reorientarea interesului fata de corp si

dimensiunea sa de gen, precum si fata de practicile si discursurile care inscriptioneaza corporal

aceasta dimensiune; nu in ultimul rand, studiilor culturale le datoram explozia de teme si

subiecte de investigatie care vizeaza, direct sau mediat, corpul si practicile corporale.

Cu toate acestea, corpul nu se ofera facil analizei; el nu se abandoneaza unei priviri simple,

dezbracate de orice continut cultural, ci unei strategii complexe, ce ar sti sa identifice nodurile

semantice in tesatura carora se gaseste . La urma urmei, se intreabaMarius Lazurca, nu este

oare trupul la fel ca moartea pentru Janklvitch de negandit? . Simplificand, am putea


16/28

spune ca dificultatea teoretizarii corpului rezida, in primul rand, in dubla sa natura, biologica si

culturala, corpul nefiind epuizat in nici una dintre cele doua sfere: notiunea de corp este de fapt

o notiune vaga, simpla evidenta a unui invelis material nefiind suficienta pentru a o defini, pentru

ca ea se fixeaza atat intr-un univers de reprezentari, cat si in realitatea anatomica si organica.

La extremele acestei dileme analitice regasim doua tipuri de abordari: naturalismul si

constructionismul social. Abordarile naturaliste au in comun o viziune in care abilitatile si

insusirile corpului uman (esenta biologica a corpului) sunt cele care definesc indivizii si

genereaza anumite relatii sociale, politice si economice, argument care justifica, in ultima

instanta, inegalitatile sociale. Teoriile constructionismului social pun in plan secund, sau refuza

chiar, realitatea materiala a corpului; acesta este produs si reglementat de regimurile politice,

normative si discursive. Corpul nu are o continuitate istorica per se. Chiar si ca micro-istorie, in

derularea existentei biologice a unui individ, el este subiectul dinamicii si fluctuatiei, si,

finalmente, inevitabil, al disparitiei fizice.In cautarea unei medieri intre esentialismul naturalist si disolutia corpului material in

discursul constructionist, Chris Shilling propune o abordare a corpului drept un mediu

multidimensional pentru constituirea societatii: o sursa, o locatie si un mijloc de pozitionare a

indivizilor in societate . Corpul se implica in constructia realitatii sociale, lasandu-se, in acelasi

timp, modelat si constituit in materialitatea sa biologica de normele si reprezentarile aceleiasi

realitati sociale. Caracterul sau concomitent natural (biologic/material) si social/cultural

(construit) il fac pe cat de vizibil, pe atat de greu de definit. Corpul participa in societate atatmaterial (baza sa biologica), cat si simbolic/reprezentational: propriile noastre corpuri

reprezinta baza permeabila a tuturor comportamentelor sociale; corpurile noastre sunt insasi

carnatia societatii.

In ultimele decenii, viziunea social-constructionista a ocupat prim-planul majoritatii

disciplinelor socio-umane. Conform acesteia, corpurile sunt produse de catre discursurile

prevalente, insemnand ca sunt create, inscriptionate si gestionate conform normelor impuse si

legitimate de aceste discursuri. Corpul este tot mai mult captiv intr-o retea de injonctiuni, de

norme si valori care il modeleaza dupa imperativele momentului.

Abordarile constructioniste ale corpului au incontestabilul merit de a fi adus corpul in

atentia teoriei sociale, in ciuda faptului ca, in efortul de a pastra distanta fata de esentialismul

biologic al abordarilor de factura naturalista si de consecintele sale in plan social, cad in extrema

opusa si ignora cu desavarsire materialitatea corpului. S-ar parea ca constructionismul social

avanseaza pe linia dualismului traditional al teoriei sociologice in ceea ce priveste analiza

corpului, dualism construit pe opozitiile binare natura/cultura, spirit/corp etc. Abordarea

constructionismului social, care face din corp un text, efect al discursurilor sociale (politice,

medicale, comerciale, artistice etc.) respinge aproape integral posibilitatea de a vedea in corp un


17/28

organism viu, dinamic in materialitatea sa biologica. Bryan S. Turner, asemenea altor autori,

incearca sa integreze unui demers unitar evolutia istorica a discursului despre corp, sa

constientizeze felul in care perspectivele noastre despre corp sunt produsul constructiilor sociale

si sa mentina o viziune a naturii fenomenologice a corpului trait.

Revendicandu-se, in buna masura, tot din influenta abordarii constructioniste, contributia

teoriei feministe si a studiilor de gen la analiza corpului se axeaza in general pe disectia modului

in care argumentul biologic a fost folosit pentru a justifica inegalitatile de gen, precum si pe

strategiile si practicile prin care corpul este inscriptionat cu datele identitare ale genului caruia ii

este atribuit. In plus, multe dintre abordarile feministe incearca sa descrie si sa demonteze

suprapunerea simbolica a sistemelor de dihotomii: minte/corp, public/privat, masculin/feminin.

Astfel, Susan Bordo vede, din aceasta perspectiva, o evolutie istorica a corpului ca termen

negativ, si, prin asociere, a femininului: daca femeia este corp, atunci femeile reprezinta acea

negativitate, oricum s-ar manifesta ea: indepartare de cunoastere, de Dumnezeu, capitulare infata dorintei sexuale, violenta sau agresiune, esecul vointei, chiar moarte . Shelley Budgeon

considera, la randul ei, acest sistem binar fondator responsabil pentru negarea femininului si

localizarea femeilor inafara domeniului subiectului, cu consecinta ca femininul (si corpurile

femeiesti) au fost istoric constituite drept ceea ce trebuie definit, directionat si controlat prin

aplicarea cunoasterii a-corporale, obiective, masculine . Pentru femei, deci, experienta corpului

este mai complexa, slefuita de dominatia genului, rasei, clasei sau a altor iconografii culturale .

Intelegerea acestei experiente ca proces, ca negociere permanenta a sensurilor, ca experientatraita, trebuie sa tina seama si de posibilitatile de a folosi corpul ca locus al rezistentei, al

opozitiei, al subminarii normelor: imaginile corporale nu sunt stereotipuri care produc indivizii

ca subiecti complici. Din contra, imaginile, reprezentarile, si sensurile (precum si corpurile) sunt

aspecte ale practicilor permanente de negociere, reformare si interactiune. Nici corpul, nici

femininul, nu pot fi localizate drept Celalalt inocent al reprezentarii (patriarhale).

Dupa cum subliniaza Susan Bordo, feminismul a inversat clasica metafora a corpului

politic intr-una a politicii corpului, in care corpul este o entitate inscriptionata politic, fiziologia

si morfologia sa fiind modelate de istoriile si practicile constrangerii si controlului . Sub

influenta scrierilor lui Foucault, multe feministe au inceput sa interogheze aceasta investitie

politica a corpului feminin. Corpul, departe de a fi o constanta aculturala, fundamental stabila

fata de care sa distingem toate formele institutionale si relative cultural, este permanent "la

mana", dupa cum spune Foucault, practicilor culturale. [] Practicile culturale, departe de a-si

exercita puterea impotriva nevoilor spontane, a instinctelor sau placerilor "primare", sau a

structurilor "fundamentale" ale experientei corporale, sunt intotdeauna deja inscrise, dupa cum a

subliniat Foucault, "pe corpurile noastre si materialitatea lor, fortele, energiile, senzatiile si

placerile lor". Corpurile noastre, nu mai prejos decat tot ceea ce este uman, sunt constituite de


18/28

catre cultura . Mai mult chiar, multe dintre aceste practici sunt tacite, (pre)lucrand corpul prin

detaliile insignifiante ale rutinei cotidiene: prin intermediul activitatilor de rutina, obisnuite,

corpurile noastre invata ceea ce este "inauntru" si "in afara", care gesturi sunt interzise si care

obligatorii, in ce masura granitele corpului sunt inviolabile, cat spatiu poate corpul disloca si asa

mai departe. Acestea sunt adesea lectii mai percutante decat cele invatate constient, prin educatie

explicita cu privire la comportamentul adecvat in functie de gen, rasa si clasa sociala.

Corpul ca relatie culturala si sociala

Desigur, a devenit un truism ca corpul nu exista in afara culturii. Tot ceea ce consideram

natural in comportamentul nostru (mersul, alergatul, somnul), ceea ce Marcel Mauss numea

techniques du corps , reprezinta de fapt tehnici invatate in mediul social, rezultat al unui

antrenament permanent prin care corpurile noastre devin corpuri sociale, iar nu o mostenire

naturala. Totusi, aceste activitati corporale comune implica o baza organica, desi sunt

invatate cultural si variabile din punct de vedere cultural in diferite societati. Bryan S. Turnerfoloseste acest argument pentru a reconcilia viziunile divergente ale corpului ca organism, ca

potentialitate, ca sistem de reprezentare si ca experienta traita . Prin urmare, el propune un

set de cerinte teoretice si metodologice pentru o sociologie a corpului: o viziune complexa a

insasi notiunii de in-corporare (embodiment), care ar oferi metoda de a explora ambiguitatea

sistematica a corpului ca corporalitate, sensibilitate si obiectivitate; o conceptualizare corporala a

actorului uman si o viziune comprehensiva a modului in care imaginea corporala functioneaza in

spatiul social, si o analiza a relatiei dintre aceasta si pozitiile sociale; o apreciere sociologica areciprocitatii corpurilor de-a lungul timpului, adica o intelegere a naturii comunale a

corporalitatii, si, in fine, o recenzie istorica a corpului si formarii sale culturale, respectiv o

teorie a procesului civilizational si a corpului.

Piatra unghiulara a intelegerii corpului ca relatie sociala si politica este contributia deja

clasica a antropologei Mary Douglas, prin doua dintre cele mai cunoscute lucrari ale sale: Purity

and Danger (1966) si Natural Symbols (1973). Corpul fizic este proiectat de catre Douglas drept

un microcosmos al societatii, orientat inspre centrul puterii, contractandu-si si extinzandu-si

asertiunile in acord direct cu accentuarea si relaxarea presiunilor sociale. La randul sau,

experimentarea fizica a corpului, intotdeauna modificata de categoriile sociale prin intermediul

carora este cunoscuta, sustine o anumita viziune societala, astfel incat exista un schimb

permanent de semnificatii intre cele doua corpuri, social si fizic . Acest lucru trebuie inteles in

sensul in care, pe de o parte, corpul actioneaza ca un simbol natural prin care putem vizualiza

relatii si procese sociale , functionand ca o grila de lectura pentru diferite institutii si interactiuni

sociale; corpul uman este referentul imediat, cu o forta discursiva proprie, ce rezida din

universalitatea si ubicuitatea sa. Pe de alta parte, corpul in sine poate fi citit drept o oglindire a

obsesiilor, preocuparilor, fantasmelor unei culturi.


19/28

Scrierile lui Mary Douglas au avut o influenta fundamentala asupra analizei corpului ca

reprezentare, nu doar in antropologie, ci si alte domenii socio-umane. Pornind de la premisa ca

maniera in care corpul fizic este perceput si reprezentat intr-o anumita cultura va reflecta

preocuparile acesteia ,Susan Benson considera corpul un text cultural, dand expresie materiala

valorilor culturale, preocuparilor si anxietatilor unei anumite culturi. Dealtfel, in aceeasi filiatie,

metafora lecturii/descifrarii corpului vazut drept reprezentare sau narativa a valorilor si

obsesiilor unei culturi va face cariera in analiza sociala. Astfel, Susan Bordo, pentru care corpul

devine o forma simbolica puternica, o suprafata pe care sunt inscriptionate reglementarile

majore, ierarhizarile si chiar angajamentele metafizice ale unei culturi si astfel sunt reimpuse

prin limbajul concret al corpului , va folosi aceasta perspectiva pentru o analiza culturala a

fenomenelor anorexiei si bulimiei in societatea occidentala . Incercand o lectura a corpului,

Susan Bordo identifica doua functii simbolice ale formei si dimensiunii acestuia: desemneaza

pozitia sociala (statut, gen etc.) si procura indicii externe despre starea morala, emotionala,spirituala a individului. Un corp lucrat este un simbol al unei atitudini corec te. Mesajele

identitare pe care le transmite sunt: imi pasa, sunt responsabil, am energia necesara, control,

vointa, timp si resurse. In contextul societatii de consum, spune Bordo, asistam insa la un

paradox major dat de aceasta lupta de a controla dorinta, tocmai intr-un sistem dedicat

comodificarii dezirabilitatii; Bordo sugereaza ca preocuparea pentru managementul intern al

corpului (al dorintelor sale) este data de instabilitatile produse in macro-reglementarea dorintei in

cadrul sistemului corpului social.Asistam, de asemenea, la o tendinta de lectura a maladiilor intr-un registru cultural,

decriptand metaforele care le dau sens si, implicit, angoasele si frustrarile sociale pe care acestea

le proiecteaza. Anxietatile si preocuparile dominante ale societatii tind sa fie traduse in imagini

perturbate ale corpului. [] Dereglarile din societate se reflecta in metaforele prin care dam sens

sanatatii fizice si mentale . Reactia sociala fata de virusul HIV, de exemplu, reflecta cel mai

bine conexiunea dintre discursurile medical si cel moral. Precum in cazul epidemiilor medievale,

prolifereaza metaforele invaziei, dar HIV aduce nou ideea de poluare ce emana din perversitatea

relatiilor umane.

Spaimele epocii noastre par a se precipita in jurul unor tabu-uri traditionale, legate de

protejarea granitelor si teama de contaminare (pollution): fluidele care emana din interiorul spre

exteriorul corpului sunt periculoase si contaminante, deoarece submineaza sentimentul ordinii si

ordonarii. Diviziunea interior/exterior se combina cu o dihotomie umed/uscat pentru a demarca

aceste limite ale poluarii sociale. Filmele horror ale anilor `80 surprind cel mai bine aceasta

oroare general-umana de fluiditate, de transgresare a limitelor corpului uman, adesea dinspre

interior, de subminare a coerentei si congruentei unui corp uman imbracat si delimitat de piele:

Terminator II surprinde oroarea moderna de lichiditate si contaminare sub forma unui inamic


20/28

fluid, cu capacitatea de a se reinnoi constant prin regenerare, asemenea retelelor teroriste care nu

pot fi niciodata complet anihilate. Fluiditatea evita rigiditatile si vulnerabilitatile obiectelor finite.

Categoriile sigure si fixe ale lumii traditionale par a fi in flux.

Prin urmare, nu doar reprezentarile corpului, imaginea sa, ci si interpretarea dezechilibrelor

sale sunt tributare unui imaginar cultural curent, la randul sau sensibil la transformarile

tehnologice care modifica lumea in care traim, si felul in care o percepem.

Universul nostru social este transformat de catre tehnologiile medicale si genetice care

reconstruiesc legaturile sociale si ne ofera corpuri modificate genetic si designer babies. Cu

precadere, noile tehnologii reproductive refac conexiunile generationale intre parinti si copii si

reconstruiesc familia ca spatiu al reproducerii . Raman de studiat posibilele injonctiuni asupra

corpului si a reprezentarilor sale ale tuturor acestor evolutii.

Propria noastra gandire (reprezentare, proiectie, constructie) despre corp este constant

permeata de evolutia cunoasterii stiintifice despre corp, care ne forteaza permanent limitelepropriei corporalitati (proiectata sau traita). Noile tehnologii medicale ne fac sa meditam tot mai

mult asupra categoriilor traditionale de persoana si subiect. Fiecare noua descoperire, si nu doar

in domeniul geneticii de varf sau al medicinei, are implicatii nebanuite asupra existentei noastre,

asupra posibilitatilor noastre (de a ne deplasa, de a comunica la distanta, de a ne reproduce, de a

ne prelungi sau ameliora viata) si nu in ultimul rand, asupra modului in care ne raportam la

propriul corp. Transformarile majore in ceea ce priveste imaginarul corpului, cel putin la nivelul

omului de rand, sunt, totusi, mai degraba subtile; mentalul colectiv continua sa apeleze lametafore si simboluri fara varsta (corpul-masina) sau sa recurga la schimburi mutuale intre

diferite sisteme de simboluri (animate sau inanimate), pentru a-si putea explica aceasta co-

prezenta a corpului, atat de simpla, dar atat de problematica.

Corpul trait (embodiment)

La inceputul anilor 90, are loc o schimbare majora de paradigma in ceea ce priveste

analiza corpului: accentul se deplaseaza pe intelegerea in-corporarii (embodiment), adica a

experientei de a fi in corp si a faptului ca experienta umana, indiferent ce chip insolit ar lua,

se bazeaza in totalitate pe utilizarile corpului. Omul locuieste corporal in spatiul si in timpul

vietii sale . Pana acum, corpul propriu-zis (the body proper) - model preluat din stiintele naturii

si biomedicina - fusese acceptat in stiintele sociale drept unitatea care sta la baza individului din

care societatea este, se pare, asamblata, si a fost privit drept o entitate biomecanica, delimitata

de piele, purtatoare de drepturi, care comunica si care acumuleaza experien ta . Corpul trait,

intrat acum in vizor, trimite din ce in ce mai mult la experiente umane plurale, dinamice si

intersubiective ale carnalitatii, adica, in fond, o multiplicitate de corpuri, deschise unei

multitudini de analize si introspectii.


21/28

In 1990, Thomas Csordas sintetizeaza aceste dezvoltari in articolul Embodiment as a

Paradigm for Anthropology , unde distinge intre antropologia corpului, care considera corpul

un obiect de analiza extern si tinde sa se concentreze pe conceptele despre corp si metaforele

corporale si studiile despre in-corporare, care investigheaza experienta reala, traita, de a fi in

corp sau a fi in lume . In opinia lui Csordas, corpul nu trebuie considerat obiect, ci subiect -

temei existentialal culturii si acesta din urma ar trebui studiat prin perspectiva in-corporarii.

Critici similare pledeaza pentru o evadare din paradigma reprezentationista si o

revalorizare a corpului drept agent al praxisului social. Terence Turner vede in corp, inainte de

toate, o relatie. Corpul este subiectiv si obiectiv, incarcat cu semnificatie si material, personal si

social, si poate fi considerat infrastructura materiala pentru producerea sinelui, apartenentei si

identitatii.

Corpul devine baza materiala si simbolica pentru celebrarea con-vietuirii, a trairii laolalta

cu ceilalti, si a con-vietuirii, a trairii impreuna cu ceilalti, a comuniunii si a comunicarii:Cautam in societate corpurile celorlalti drept oglinzi ale noastre insine - a doua trasatura de baza

a vietii sociale. Si aceasta deoarece propriile noastre corpuri reprezinta baza permeabila a tuturor

comportamentelor sociale; corpurile noastre sunt insasi carnatia societatii. Propriile noastre

corpuri devin locus-ul existentei noastre sociale; tindem sa reactionam in mod similar cu cei cu

care interactionam: zambim automat atunci cand ni se zambeste, ne incruntam cand altii se

incrunta, cascam cand cineva casca in prezenta noastra. Erving Goffman va remarca acest lucru

atunci cand descrie felul in care viata sociala depinde de buna prezentare, monitorizare siinterpretare a corpurilor , in care ne folosim cu precadere de corpul nostru pentru a ne celebra

sociabilitatea integrala ori de cate ori ne imbracam, ne impodobim gatul, bratele, incheieturile si

ochii, ne pictam obrajii si buzele, sau schimbam zambete, saruturi si strangeri de mana.

ONeill vede in corp fundamentul senzorial al oricarei interactiuni sociale: Ceea ce

vedem, auzim si simtim despre alte persoane reprezinta baza primara pentru interactiunea noastra

cu acestea. Aceasta este fundamentarea carnala a cunoasterii noastre sociale. Deoarece societatea

nu este niciodata un spectacol acorporal [disembodied], ne implicam in interactiunea sociala de

la bun inceput pe baza impresiilor senzoriale si estetice, corpul nostru fiind instrumentul cald

al celor mai intime asocieri pe care le cunoastem. A privi corpul drept fundament si intermediar

al legaturii noastre cu ceilalti, deci al tesaturii sociale, presupune proximitatea experientei

corporale si a semnelor ce-o dezvaluie altora, respectarea comuna a riturilor ce organizeaza

sociabilitatea; este vorba de o complicitate stabilita cu corpul in oglinda al celuilalt, prin

familiaritatea subiectului cu simbolizarea propriilor puneri in joc ale corpului de-a lungul vietii

sale cotidiene. In plus, ceea ce vedem in oglinda este ceea ce vad ceilalti. Aici se regaseste

legatura corporala (incarnate) dintre sine si societate.


22/28

In buna masura, ceea ce simtim, ceea ce stim despre corpul nostru, felul in care ne

vedem sunt constructii in care ceilalti au un rol esential: experienta si imaginea pe care o avem

despre propriul corp nu este integral data de experienta de sine fenomenologica, ci deriva

semnificativ din experienta si imaginea pe care o avem despre corpurile altora (si reactiile altora

la propriul corp) . Mai mult, identitatea de sine si actiunile sociale depind de felul in care ne

construim o reprezentare psihica inconstienta despre infatisarea, dimensiunile si capacitatile

corpului nostru, pe baza careia ne putem coordona abilitatile noastre senzoriale si motrice.

Schema corporala se construieste, pe de o parte, din senzatiile, perceptiile si miscarile

corpului fizic in interactiunea sa dinamica cu mediul inconjurator, pe de alta parte, prin

intermediul interactiunii sociale. Corpul ramane instrumentul insertiei sociale a individului,

fundamentul biologic al relatiilor sale cu ceilalti, suportul senzorial al existentei in lume,

supunandu-se unei discipline specifice a interactiunii.

Insotindu-ne in fiecare moment al existentei noastre, corpul este totusi o prezenta discretapana la a se sustrage cu totul din campul constiintei: corpul devine invizibil, se sterge in mod

ritual prin repetarea neobosita a acelorasi situatii si prin obisnuinta perceptiilor senzoriale.

Ramanand suportul material, operatorul tuturor practicilor sociale si al tuturor

schimburilor dintre actori, corpul se supune, in acelasi timp, imperativului discretiei ce apasa

asupra manifestarilor care tind sa aminteasca omului conditia sa de carne. Prezenta acceptabila

a omului in societate este conditionata de gestionarea corecta a semnelor prezentei sale fizice,

acolo unde socializarea manifestarilor corporale se face sub auspiciile refularii, respectiv insocietatile occidentale care au ales distanta si deci ele au pus pe locul privilegiat vederea,

lasand, in acelasi timp, deoparte mirosul, pipaitul sau auzul, si chiar gustul . Senzatiile si

cunoasterea senzoriala se supun ratiunii, evidenta fiziologiei trebuie suprimata in favoarea

sociabilitatii, corpul insusi trebuie prelucrat (imbracat, machiat, pensat, pieptanat etc.) conform

normelor sociale sau modei, pentru a deveni un corp legitim. Cu alte cuvinte, corpul de care

se vorbeste, cel ce se afiseaza si se elibereaza, cel ale carui urme se cauta prin salile de

gimnastica, acest corp triumfator, sanatos, tanar si bronzat, din povestea moderna, nu este cel din

viata cotidiana, diluat in banalitatea zilelor.

Corpul expulzat din interactiunea sociala isi face din nou simtita prezenta in viata

individului, imperios, in momentele cand inceteaza sa-si indeplineasca functiile obisnuite, cand

rutina vietii cotidiene dispare sau cand se intrerupe ''tacerea organelor''. Drew Leder este cel

care a teoretizat viziunea corpului drept absenta, considerand ca starea de normalitate a

corpului este una de retragere din prim planul constiintei noastre, el redevenind prezent doar in

situatii de exceptionalitate . Aceasta absenta corporala trebuie inteleasa ca fenomen

multidimensional: in buna masura, functionarea interna a corpului ne scapa, cel putin atunci

cand e vorba de o buna functionare, iar actiunea si perceptia nu sunt, de cele mai multe ori,


23/28

activitati constiente (ne deplasam, tusim, stranutam, privim, simtim fara a fi un act voluntar). In

toate aceste circumstante, corpul este absent; el redevine prezent in ceea de Leder numeste

dys-paritie (dys-appearance), adica o iesire din anonimat datorita unei dys-functionalitati, fie

ea durere fizica, o emotie foarte puternica, placere, sau nevoi fiziologice care ne reamintesc de

corporalitatea noastra. Dys-paritia corpului ne retine din activitatea in care suntem angajati, ne

instraineaza de mediul social si ne constrange la sfera limitata a corporalului.

Daca in cazurile enumerate este vorba de o dys-paritie organica, Leder descrie si o dys-

paritie sociala atunci cand privirea Celuilalt este indeosebi antitetica sau obiectivanta,

provocand atat o disrupere a interactiunii sociale, cat si a constiintei de sine corporale in obiectul

privirii. Acest aspect ne reaminteste ca acest corp absent este si un loc al vulnerabilitatii atat

fata de factorii biologici, cat si fata de forte socio-politice si ca o corporalitate tacita este o

stare dezirabila, chiar privilegiata. Pentru cei defavorizati sau cei care fac obiectul rasismului,

sexismului sau al altor ideologii ce fac apel la realitatea incontestabila a biologiei, corpul esterareori absent, privirea reificatoare a Celuilalt reamintindu-le permanent ca sexul sau culoarea

pielii, a parului sau alte caracteristici corporale le definesc existenta sociala.

Nu intamplator, multe cazuri de dys-paritie a corpului implica un sentiment de alienare, de

hiat intre corp si sine, in care corpul intruziv erupe ca obiect strain, devenind alteritatea

sinelui . O infatisare fizica problematica, pe care individul o considera obiect permanent al

atentiei celor din jur si pe care o resimte adesea ca fiind disruptiva fata de adevarata sa natura sau

personalitate, aduce corpul in prim plan intr-un mod dureros, zadarniceste existenta sociala aindividului si ii altereaza relatiile cu cei din jur, si cu sine. Incorporand privirea alienanta, care

fixeaza defectul fizic (real sau perceput), devenim incapabili sa traim cu prezenta noas tra fizica

si ii constientizam tot mai mult miscarile si infatisarea.

Deoarece corpul este definit si delimitat prin evaluarile si proiectele Celuilalt, il

simtim drept strain de sine. Mai mult, un astfel de corp devine un obstacol pentru existenta

cotidiana a individului: dys-paritia organica limiteaza capacitatea fizica si, asemenea dys-

paritiei sociale, poate reorganiza si chiarsubmina relatiile cu ceilalti.

Modernitatea corpului

In fine, importanta corpului creste exponential in aceasta perioada marcata de progres

tehnologic, comodificare si preocupare pentru consum. O data cu disolutia marilor narative ale

modernitatii, individul isi cauta un sentiment de stabilitate si coerenta, pe care crede a-l fi gasit in

propria corporalitate. Corpul devine o materie bruta, maleabila dupa bunul plac al posesorului,

un ultim refugiu pentru capacitatea de actiune si exercitiu al vointei (agency). Jean Baudrillard

(1998) scria chiar ca trupul, ca taram al dorintelor, devine unul din telurile mantuirii, care in

functiile sale ideologice inlocuieste sufletul. Corpul desemneaza pozitia sociala (statut, gen,

varsta etc.) si procura indicii externe despre starea morala, emotionala, spirituala a individului.


24/28

Relatia sinelui cu corpul se transforma in relatie de proprietate: am un corp, nu mai sunt un

corp. Avem acum un corp ca imagine a corpului; ca referent al schimbului permanent intre noi si

ceilalti; proiectie si apropriere. Corpul este oglinda tuturor instantelor simbolice (limba, arte,

mituri etc.), locul de origine al intregii productii simbolice si al activitatii culturale, signifiantul

universal pentru ca este multidimensional si polimorf. Corpul este un seismograf simbolic

sensibil la toate registrele culturale, dar si prisma sau ecran care se interpune in toate relatiile

noastre cu ceilalti, cu lumea.

Noul context social, cultural si politic proiecteaza in prim plan corpul, drept punct de

ancorare a sinelui postmodern, si modifica regimurile de control si gestiune ale acestuia. Dupa

cum remarca Anthony Giddens, inainte, corpul era doar un aspect al naturii, guvernat in mod

fundamental de procese doar marginal supuse interventiei umane. Corpul era un dat, sediul

adesea inconvenabil si inadecvat al sinelui. Odata cu invazia crescanda a corpului de catre

sistemele abstracte toate acestea se modifica. Corpul, asemeni sinelui, devine un loc alinteractiunii, aproprierii si reaproprierii, legand procese organizate reflexiv si cunoasterea

specializata, ordonata sistematic. [...] Gandit candva drept locatie a sufletului, corpul a devenit

totalmente disponibil pentru a fi "prelucrat" de influentele modernitatii tarzii.

Controlul tot mai precis asupra functionarii corpurilor noastre, gratie progresului stiintei,

este dublat, in mod paradoxal, de pierderea oricaror certitudini metafizice. Dupa cum plastic se

exprima David Le Breton, absenta lui Dumnezeu permite cautarea unei scantei de divin in

noaptea corpului . Intoarcerea omului spre corpul sau in cautarea unor raspunsuri nu este unfenomen fortuit, ci o reactie la conditiile unei epoci ce sta sub semnul incertitudinii; Jean-Claude

Kaufmann pune importanta tot mai mare a corpului in relatie cu o sete de concretete

caracteristica modernitatii: intr-o lume in miscare si in fata unui sistem de valori sovaielnic,

realitatea cotidianului este realitatea suverana, care se afla pur si simplu aici si nu cere o

verificare suplimentara, prezenta imperativa, care se organizeaza in jurul lui aici al corpului

meu si al lui acum al prezentului meu.

Cautand sa disipeze o angoasa flotanta, individul crede a gasi in corp, locul diferentei

sale si al rupturii de ceilalti, certitudinea ultima . Implanturi, grefe, chirurgie plastica, clonare,

sunt cateva dintre fenomenele care ne transforma radical intelegerea corpului si determina o

permanenta renegociere a eticii. Stiinta si tehnica, fidele proiectului lor de a controla lumea,

incearca, in aceeasi miscare paradoxala, sa elimine corpul si, totodata, sa-l imite. Pe de o parte,

sa-i depaseasca limitele, sa-l reconstruiasca, sa intervina in procesele sale. [...] Loc al fragilitatii,

al mortii, al imbatranirii, ceea ce trebuie combatut in primul rand, pentru a evita pierderea.

Chris Shilling evidentiaza aparentul paradox al situatiei: avem in prezent posibilitatea de a

exercita un grad fara precedent de control asupra corpului nostru, dar in acelasi timp traim intr-o


25/28

era ce a pus sub semnul indoielii cunoasterea cu privire la ceea ce sunt corpurile si la cum ar

trebuie sa le controlam.

David Le Breton vorbeste (cf. supra) despre o tripla ruptura in care corpul modern este

implicat: ruptura dintre subiect si ceilalti (o structura sociala de tip individualist), dintre subiect

si cosmos (materiile prime ce compun corpul nu au nici o corespondenta in alta parte), dintre

subiect si sine insusi (a avea un corp mai mult decat a fi propriul corp) . In fond, corpul ca

element izolabil al omului, caruia ii imprumuta chipul sau, nu poate fi conceput decat in

structurile sociale de tip individualist, unde oamenii sunt despartiti unii de altii, relativ autonomi

in initiativele lor, in valorile lor. Corpul functioneaza ca o frontiera ce delimiteaza in fata

celorlalti prezenta subiectului. Daca modernitatii ii sunt specifice ruptura dintre om si ceilalti

(odata cu emergenta structurilor individualiste) si cea dintre om si cosmos (individul nu se mai

gandeste pe sine intr-o descendenta si concordanta cu natura), falia care-l desparte pe om de

corpul sau merita o atentie aparte. Aventurile moderne ale omului si ale dublului sau au facu tdin corp un fel de alter ego. [...] Grija moderna pentru corp, in cadrul umanitatii noastre

asezate, constituie un inductor neobosit de imaginar si practici . Modernitatea aduce corpul in

prim plan si face din el incinta subiectului, locul limitarii si al libertatii sale, obiectul privilegiat

al unei modelari si al unei vointe de control. Bryan Turner, la randul sau, surprinde foarte

elocvent tensiunea care structureaza existenta (corporala si nu numai) a individului in societatile

moderne, intre doua procese contradictorii care, pe de o parte produc si armonizeaza trupul, iar

pe de alta parte il elibereaza pentru placerile hedoniste ale spiritului caracteristic societatii deconsum.

Indepartandu-se tot mai mult de a fi un corp, in modernitate, individul ajunge la a avea un

corp, cu toate consecintele aferente. Corpul se disociaza de subiect si e perceput ca fiind unul

din atributele sale. Societatile occidentale au facut din corp un bun, mai degraba decat o sursa

identitara . Daca, dupa cum subliniaza Anthony Giddens, in societatile traditionale, corpul era

un aspect al naturii, guvernat intr-un mod fundamental de procese care doar marginal puteau fi

subiect al interventiei umane, in modernitate, corpul este mult mai frecvent tratat drept un

fenomen ce trebuie modelat, decorat si antrenat ca expresie a identitatii individuale, devenind

astfel responsabili pentru designul propriilor corpuri . Intrebandu-se asupra rolului corpului in

societatea moderna, Jean-Claude Kaufmann sugereaza ca trupul a devenit un suport de

identificare esential, care explica deci caracterul foarte personal al deciziilor in ceea ce il

priveste.

Identitatea personala si corpul devin "proiecte organizate reflexiv" care trebuie modelate

din pluralitatea complexa de optiuni oferite de modernitate, fara o indrumare morala ; Giddens

vorbeste chiar despre un lifestyle, adica un set relativ integrat de practici pentru care un individ

opteaza pentru a da o forma materiala unei anumite narative identitare.


26/28

Sub masca unei eliberari a corpurilor, modernitatea pune in scena un elogiu adus

corpului tanar, sanatos, suplu, igienic, adica acel corp care exhiba, disciplinat, valorile

cardinale ale modernitatii, cele promovate de publicitate (sanatatea, tineretea, seductia, supletea,

igiena) . Foucault vorbeste despre o noua modalitate de investitie care nu se mai prezinta in

forma controlului prin represiune, ci a controlului prin stimulare: "Dezbraca-te! Dar fii suplu,

aratos, bronzat!" . Kaufmann considera, la randul sau, ca eliberarea corpului este una falsa,

functionand ca o simpla compensatie (in spatii strict delimitate, cum sunt bazele sportive sau

plaja), intr-o societate care, dimpotriva, neaga corpul. Asistam la aparitia unor noi proceduri,

mai putin vizibile, de control al miscarilor, care accentueaza mecanismele de excludere, pornind

de la norme de tinerete si frumusete. Prin urmare, "eliberarea" nu duce, adesea, decat la

inasprirea normelor privind aspectul corporal [...] si deci la intretinerea, in mod mai mult sau

mai putin clar, a unui dispret fata de sine la cei care nu pot produce, dintr-un motiv sau altul,

semnele ''corpului eliberat''. [...] S-ar putea spune ca ''eliberarea corpului'' nu va fi efectiva decatatunci cand preocuparea fata de corp va fi disparut.

Teoria sociala a ultimului deceniu pledeaza pentru o valorizare a corpului drept agent al

praxisului social, vazand in corp, inainte de toate, o relatie. Corpul este subiectiv si obiectiv,

incarcat cu semnificatie si material, personal si social, si poate fi considerat "infrastructura

materiala" pentru producerea sinelui, apartenentei si identitatii . Prin urmare, corpul acesta

material, biologic, viu, este baza si liantul interactiunilor noastre sociale, interfata senzoriala a

prezentei noastre in lume. Exista o cunoastere corporala (body knowledge), discursuri pe carecorpul nu doar le mijloceste, ci le produce, naratiuni ale suferintei si bolii, toate acestea

subsumate unei experiente a in-corporarii (embodiment).

Corpul-simbol, corpul-text, corpul-agent, corpul-absent, corpul-genizat, corpul-

interactiune, corpul-discurs toate sunt fete ale aceluiasi Corp, decupat de interese ontologice si

epistemologice diferite. Corpul nu este un concept care poate fi definit, cel putin nu decisiv; el

poate fi decriptat doar partial, din anumite unghiuri care pun in lumina anumite aspecte. In plus,

o prima eroare metodologica posibila este aceea de a vorbi, in general, despre corp ca si cum ar

fi o entitate neutra, universala, generica, si, mai ales, imuabila: Corpul. A vorbi despre corp

implica, deja, o reificare: vorbim simultan despre concept si despre realitatea pe care o

reprezinta.

Dubla determinare, biologica si culturala, a corpului, mostenirea carteziana, de care

gandirea moderna nu s-a eliberat complet niciodata, presiunile sociale, politice si culturale tot

mai acute nu fac decat sa complice cunoasterea despre corp. Pentru omul de rand, modul de

utilizare al corpului, acest mecanism, prieten, partener, obiect al placerii, loc al suferintei sau

obsesiei, ramane, in viata de zi cu zi, o improvizatie. Pentru cercetatori, noua dimensiune

narativa si discursiva a corpului nu face decat sa fluidizeze suplimentar intelegerea sa; corpul


27/28

devine un concept molecular, compozit, complex. In fine, suntem tot mai mult bombardati in

viata cotidiana cu discursuri care ne modifica treptat conceptia si experienta corpului, ne

incurajeaza sa ne "imaginam posibilitatile" si sa inchidem ochii fata de limite si consecinte. O

intoxicatie postmoderna cu posibilitati . Esteo forma de fetisism corporal, o fantezie a

auto-controlului intr-o cultura tot mai greu de gestionat, dar care, in fond, reflecta alianta

noastra cu cultura impotriva oricaror aluzii la inevitabila decadere si moarte a corpului.


28/28

BIBLIOGRAFIE

Baudrillard, Jean, Societatea de consum: mituri i structuri, Bucureti, Editura

Comunicare.ro, 2005

Eco, Umberto, Supraomul de mas, Constana, Editura Pontica, 2003

Eco, Umberto,De la Internet la Gutenberg, din Pietre pentru templul bibliologiei,

Conferin prezentat la Academia Italian pentru Studii Americane Avansate, magazin

bibliologic, 2005, nr 1-2

Marcuse, Herbert, One-Dimensional Man, Boston, Beacon Press, 1991

Ritzer, George,McDonaldizarea societii, Bucureti, Editura Comunicare.ro, 2001

Sartori, Giovanni,Homo Videns: imbecilizarea omului prin televiziune i post-gndirea,

Bucureti, Editura Humanitas, 2005

Schusterman, Richard,Estetica pragmatist: arta n stare vie, Iai, Editura InstitutulEuropean, 2001

consumul si societatea de consum

Documents