Spataru Mihaela PetronelaClasa a XI-a CGST Videle

L` hiver

C’est très triste l’hiver. La vie est passée. On est entouré par un monde sombre, le blanc froid de la neige et la piqûre terrible de la glace.

L’hiver vole l’espoir. Même le mois de décembre, avec ses lumières et son esprit

de Noël, est rendu seulement une façade brillante. Il y a, c’est vrai le Noël, les

personnes heureuses, les enfants qui rient, et les chansons et les cloches. Mais les

gens qui n’ont personne, qui n’ont rien, succombent à l’embrasse terrible de

l’hiver.

Les êtres humains ne sont pas les seules à être fragile. Il semble que tous les

animaux essayent de se cacher ou de trouver de la chaleur. Même les fleurs sont

mortes et les arbres perdent leurs feuilles.

Moi, je reste, comme une sentinelle je reste – fort devant le vent qui attaque

mes branches nues. Je restais ici toujours et j’ai vu beaucoup d’hivers. C’est très

difficile des fois à se battre contre leur désespoir. Mais, avec les années, j’ai appris

une leçon: De commencement, quand les pétales des roses tombent comme le sang

sur la neige, à la fin, quand un peu de chaleur dégèle mes racines, c’est seulement

une partie petite du cycle des saisons – les printemps retourneront toujours.

Spataru Mihaela PetronelaClasa a XI-a CGST Videle

Iarna…

Este iarnă foarte trist. Viaţa a trecut. Este înconjurat de o lume întunecată, de zăpadă alb rece şi gheaţă musca teribil.Fură de iarnă speranţă. Chiar şi în decembrie, cu lumini şi spiritul Crăciunului, în care se face doar o faţadă strălucitoare. Nu există Crăciun adevărat, oameni fericiti, copii râzând, şi cântând şi clopote. Dar oamenii care nu au unul, care nu au nimic, pentru a sucomba îmbrăţişa teribile ale iernii.Oamenii nu sunt singurii care urmează să fie fragile. Se pare că toateanimalele încerca să ascundă sau să găsească de căldură. Chiar şi florile au murit şicopacii îşi pierd frunzele lor.

Mă odihnesc, rămân ca o santinelă - vant puternic, înainte de atacul meuramuri goale. Mi-ar rămâne aici pentru totdeauna şi am văzut multe ierni. Este foarte dificil pentrutimp pentru a lupta împotriva disperării. Dar, peste ani, am învăţat o lecţie dinIniţial, atunci când petale de trandafir cad ca de sânge pe zăpadă, în cele din urmăatunci când un pic de căldură se topeste rădăcinile mele, aceasta este doar o mică parte a ciclului anotimpuri - primăvară a reveni mereu.