compozitii vegetale
DESCRIPTION
frttgreyy5TRANSCRIPT
ANEXĂ PROIECT
AMENAJAREA ZONEI DE INTRAREÎN CÂMPUL FLORICOL AL STAȚIUNII
DIDACTICEV. ADAMACHI DIN CADRUL U.S.A.M.V. IAȘI
Roşu Claudiu- PetruGrupa 469
An IV
CUPRINS
Partea I:
1. Condiţii naturale ale zonei amenajate 1.1. Amplasarea terenului1.2. Condiţii pedologice1.3. Condiţii climatic1.4. Vegetaţie existent
2.Condiţii social-economice 3. Memoriu justificativ
3.1. Bilanţul suprafeţelor 3.2. Analiza estetică a vegetaţiei existente 3.3. Prezentarea şi justificarea soluţiei generale de amenajare 3.4. Principii de compoziţie folosite la proiectare 3.5. Circulaţia şi funcţionalitatea compoziţiilor 3.6. Vegetaţia propusă 3.6.1.Descrierea speciilor folosite în compoziţiile vegetale 3.6.2.Justificarea folosirii vegetaţiei propuse în amenajare
Bibliografie
Partea II (Piese desenate) :
1. Plan general de amenajare 1: 1002. Plan detaliat de amenajare 1: 50
1. Condiţii naturale ale zonei amenajate
1.1. Amplasarea terenului
Ferma horticolă "V. Adamachi" este o componentă a Staţiunii Didactice a
Universităţii de Ştiinţe Agricole şi de Medicină Veterinară Iaşi, căreia îi este subordonată
administrativ şi managerial şi este situată pe versantul adiacent Dealului Copou,
integrându-se în zona de silvostepă a Podişului Moldovenesc. Faţă de universitate, ferma
se află la o distanţă de 200 m Nord - Vest şi înglobează terenul agricol dintre Grădina
Botanică şi Liceul "V. Adamachi".
Staţiunea Didactică „V. Adamachi" din cadrul U.S.A.M.V. „Ion lonescu de la
Brad"- Iaşi a luat fiinţă în anul 1975 prin HCM nr. 15, când toate institutele agronomice
din ţară au fost dotate cu baza tehnico-materială necesară instruirii studenţilor în condiţii
de producţie şi efectuarea de cercetări în domeniul agriculturii. Suprafaţa deţinută de
Staţiunea Didactică este de 509 ha teren agricol, producţia şi cercetarea fiind organizate
în cadrul a trei ferme cu profil diferenţiat, corespunzător specializărilor de pregătire. Baza
tehnico-materială cuprinde construcţii productive şi de interes general, plantaţii viticole şi
pomicole, mijloace mecanizate pentru executarea lucrărilor agricole. Ferma horticolă nr.
3 „V. Adamachi" a S.D. este amplasată în partea de NV a Municipiului Iaşi, fiind
încadrată între coordonatele geografice de 47°10' - 47°15' latitudine nordică respectiv, de
27°30' longitudine estică.
1.2. Condiţii pedologice
Relieful şi microrelieful terenului se diferenţiază prin forme pozitive şi negative,
formate din: platouri largi cu panta de 2-3%, versanţi cu panta de 10-25% şi văi înguste,
cu altitudini cuprinse între 80 m şi 180 m. Gruparea terenului agricol pe principalele
forme de relief şi categorii de pantă, a evidenţiat următoarea distribuţie: 22 ha sunt situate
pe platouri, versanţi şi văi cu panta de 0-10%; 21 de ha pe versanţi cu panta de 10-15% şi
11 ha pe versanţi cu panta de 15-25%. Expoziţia celor trei versanţi din fermă este diferită,
această particularitate a facilitat prezenţa unor aspecte de microclimat prin apariţia
îngheţurilor şi brumelor.
Sub aspect geologic, ferma didactică, este aplasată într-o regiune cu structură de
platformă, ceea ce înseamnă că straturile naturale de roci nu sunt cutate, ci apar sub
forma unor pânze înclinate uşor către S-E. Peste acestea urmează roci sedimentare de
vârste din ce în ce mai noi până la suprafaţă, iar ultimele fiind depuse sub formă de
complex de argilă şi marne cu intercalaţii de nisipuri fine, de apele mării sarmaţiene. Pe
unele terase, complexul argilo-mărnos este acoperit de luturi loessoide.
Substratul litologic
Este reprezentat prin marne sarmaţiene luto-argiloase, în diferite stări de
salinizare. Pe unele pante mai erodate se observă petice de soluri salinizate de coastă
denumite de N. Bucur (1960) soluri salifere. Aceste soluri sunt formate pe marne mai
puternic salinizate ieşite la suprafaţă. Partea înaltă a dealului Copou este acoperită de
depozite de luturi loessoide, aduse şi depuse de Bahlui, formând terasa superioară a
acestuia.
Din analiza condiţiilor de formare a solurilor din cadrul centrului pomicol Copou,
rezultă că solurile s-au format sub influenţa climei de silvostepă, reliefului deluros,
rocilor, vagetaţiei lemnoase şi ierboase, apelor subterane şi de suprafaţă precum şi a
intervenţiei antropice. Din punct de vedere morfologic deosebim următoarele tipuri de
sol: cernoziom degradat format pe luturi loessoide, cernoziom degradat format pe marnă,
sol cenuşiu de pădure şi soluri salifere.
În cadrul fermei didactice ,,V. Adamachi” Iaşi predomină cernoziomul cambic.
Acest tip de sol are o textură luto-argiloasă, cu un conţinut al fracţiunii granulometrice de
argilă ce variază între 33,3 şi 38,2 %. În funcţie de sistemul de întreţinere al plantaţiilor,
ogor negru sau înierbare de durată, structura este granulară, respectiv poliedrică
subangulară mijlocie. Frecvenţa cea mai mare a macroporilor, coprolitelor şi
cervotocinelor se înregistrează la înierbarea de durată, unde activitatea râmelor
(Lumbricus terrestris L.) este mai intensă. Numărul mare de macrospori rezultaţi în urma
activităţii organismelor, a descompunerii rădăcinilor de plante şi continuitatea porilor,
măresc permeabilitatea solului şi viteza de infiltrare a apei provenită din precipitaţii.
Reacţia solului este slab alcalină, valorile pH-ului fiind cuprinse între 7,5 şi 8,2.
Valoarea maximă a pH-ului se înregistrează la nivelul orizontului de acumulare a
carbonatului de calciu.
Conţinutul solului în humus se încadrează în intervalele 0,54 - 5,60 % la
înierbarea de durată şi 0,86-2,90 % la ogor negru. Valori mai mari înregistrate la
înnierbarea de durată, în special pe adâncimea de 0-19 cm, se datorează aportului
însemnat de materie organică reprezentată de sistemul radicular al plantelor perene,
precum şi a părţilor aeriene ce rămân la suprafaţa solului, cu rol de mulci după cosire.
Valorile conţinutului în azot total s-au corelat în general cu cele de humus.
Distribuţia pe profil a azotului total la înierbarea de durată, evidenţiază rolul plantelor
perene în fixarea azotului, contribuind la diminuarea pierderilor prin levigare.
Conţinutul de potasiu mobil se încadrează în intervalul 173-405 ppm, în timp ce
fosforul mobil are valori de 6-37 ppm. Solul pe care a fost amplasată experienţa şi în care
s-au efectuat observaţiile, este cernoziom cambic (tip ce ocupă 80% din suprafaţa
fermei), ce prezintă o morfologie de tipul Ap-AmD1-A+B-Bv1, iar principalele
caracteristici sunt prezentate în tabel.
Distribuţia fracţiunilor granulometrice, a carbonatului de calciu şi a humusuluipe profilul cernoziomului cambic
Granulometric fraction distribution, calcium carbonate and humus on a cambic chernozem profile
Adâncimea(cm)
Or. Ped.
Fracţ. granulometrice (mm, %) Humus
(%)pH
CaCO3
(%)0.02 - 0.2
0.002 -002
< 0.002
0 1 2 3 4 5 6 70-12 Ap 36,85 24,8 38,35 3,52 6,55 -12-38 AmD1 42,15 22,5 35,35 3,24 6,64 -38-48 A+B 40,55 23,75 35,7 2,15 6,9 1.448-63 Bv1 41,85 24,55 33,6 - 7,3 3,27
În concluzie, solul participă din plin, prin proprietăţile lui, la dezvoltarea plantelor
şi la calitatea producţiilor pomicole din această zonă.
Relieful, destul de accidentat şi predominanţa suprafeţelor în pantă, fac ca apele
pluviale şi cele provenite din topirea zăpezilor, să se scurgă repede pe o serie de suprafeţe
de scurgere îndreptate către văile apropiate şi transportate apoi mai departe în Valea
Cârligului, Valea Rufenilor şi Valea Rediului.
Conţinutul mare de argilă al solului ajută la îmbibarea lui cu mai multă apă, dar şi
la uscarea rapidă a acestuia. Alternanţa scurtă şi repetată de zile liniştite şi zile cu vânt,
face ca uscarea solului primăvara să se facă în scurt timp.
Apele subterane ies la suprafaţă în izvoare de coastă şi în izvoare de văi, cu un
debit variabil.
Izvoarele de coastă alimentate din pânzele de apă freatică de deasupra păturilor de
marnă, mai impermeabile provoacă la schimbările de pantă mai abrupte denivelări de
teren, alunecarea, fragmentarea şi vălurarea coastelor. Apele din izvoarele de coastă şi de
vale au un conţinut de cloruri şi sulfaţi destul de ridicat, astfel, cu timpul, straturile de sol
de la suprafaţă se salinizează prin concentrarea apei în săruri, datorită evaporării. Apele
din izvoarele de coastă au provocat şi întreţinut salinitatea locală a coastelor şi salinizarea
solului din văi. Se recomandă captarea apei din izvoarele de coastă spre a opri şi
preîntâmpina alunecările de teren.
1.3. Condiţii climatice
Clima unei regiuni se caracterizează prin valorile medii normale ale tuturor
elementelor şi fenomenelor meteorologice calculate pe o perioadă îndepărtată. Acţionarea
în complex a indicatorilor climatici dintr-un anumit ecosistem, creează posibilitatea
stabilirii unor relaţii funcţionale exprimate prin indici ai căror valori reliefează gradul de
extindere în cultură a speciilor pomicole din zona analizată.
Regimul termic
Temperatura este un factor limitativ pentru toate speciile pomicole şi are un rol
determinant în ceea ce priveşte desfăşurarea proceselor vitale ale plantei: absorbţia şi
transportul nutrienţilor, fotosinteza, respiraţia activitatea enzimatică etc. influenţând
astfel parcurgerea perioadei de repaus şi a fenofazelor de creştere şi fructificare a
pomilor.
Valoarea medie anuală a temperaturii multianuale la Iaşi în perioada 2001-2010
este de 10,4 0C (tabelul 4.2.) luna cea mai rece a anului fiind ianuarie cu – 2,33 0C, iar
cea mai călduroasă, luna iulie, cu temperatura medie anuală de 22,29 0C. La suprafaţa
solului minima absolută coboară până la – 35 0C.
1.4. Vegetaţia existentă
Vegetaţia existentă este formată din specii floricole cultivate şi destul de bine
întreţinute, însa nu este facută o sistematizare concretă a zonei. Vegetaţia spontană nu
este intr-o formă destul de bună, formată din specii neîngrijite. Dintre speciile existente
menţionăm: Hibiscus syriacus, Cotinus coggygria royal purple, Cyperus alternifolius,
Imperata cilindrica, Festuca glauca, Aster novi-belgii, Alyssum maritimum, Rudbeckia
fulgida și Iris pseudacorus.
2. Condiţii social-economice
Acest spaţiu pe care urmeză sa-l amenajăm reprezintă proprietata unei instituţii de
învaţământ universitar, care deserveşte ca spaţiu de recreere pentru studenţii acestei
instituţii. Spaţiul va mai avea şi uz didactic, fiind şi un exemplu pentru noii studenti. În
acest spaţiu nu vor avea acces decât studenţii şi personalul facultaţii.
3. Memoriu justificativ
3.1. Bilanţul suprafeţelor
Suprafaţa totală : 730.4 m2
Suprafaţa verde (Sv) totală+ suprafaţa bazin (Sb) : 350 m2
Suprafaţa construită (Sc) totală : 340,40 m2
Suprafaţa parcelă 1 : 23,25 m2, dintre care:
Sv=17,25 m2
Sc= 6,00 m2
Suprafaţa parcelă 2 : 102,56 m2, dintre care:
Sv=100,00 m2
Sc=13,00 m2
Sb= 1,60 m2
Suprafaţa parcelă 3 : 243,00 m2, dintre care:
Sv=236,60 m2
3.2. Analiza estetică a vegetaţiei existente
Vegetaţia existentă nu se prezintă în cea mai bună formă posibilă, iar dispunerea
ei nu a fost facută după criterii peisagistice bine stabilite. Unele dintre aceste specii pot fi
păstrate şi puse în valoare prin asocierea cu specii noi. Vegetaţia dispusă în jurul
bazinului este neuniformă şi nu pune în valoare prezenţa apei printre aceste elemente,
astfel se crează o discordanţă. Se propune îndepartarea speciilor degarnisite.
3.3. Prezentarea şi justificarea soluţiei generale de amenajare
Spaţiul care urmează a fi amenajat este o suprafaţă plană.Soluţia aleasă constă în
amenajare unui spaţiu care în prezent nu este bine pus la punct. Destinaţia prioritară a
terenului va fi cea de odihnă şi recreaţie a studenţilor.Amenajarea va îndeplini funcţia
sanitară şi cea decorativă. Spaţiul bazinului a fost recondiţionat, vegetaţia fiind înlocuită
cu nuferi. A fost amplasată o pergolă cu locuri de stat pentru a deservi şi la învăţat.
Gazonul, aflîndu-se într-o stare mai puţin bună, a fost reînsamanţat, iar zona traseului a
fost dalată corespunzător. Porţiunile de teren au fost plantate cu specii floricole care să
menţină decorul pe toată perioada anului.
3.4. Principiile de compoziţie folosite la proiectare
Amenajarea se face ţinând seama de un anumit principal de compoziţie valabil
pentru toate stilurile:
- stabilirea proporţiei (principiul proportionalităţii) corespunzătoare
diferitelor părţi faţă de ansamblu şi a detaliilor faţă de elementul dominant al
compoziţiei. Proporţia s-a realizat în plan orizontal.
- centrului de compoziţie i se subordonează toate celelalte elemente ale compoziţiei. Axa
principală duce la centrul de compoziţie.
- înlăturarea monotoniei cât şi evitarea unei mari varietăţi de forme şi culoare. Tonurile
deschise realizate prin plantarea florilor.
- principiul functionalităţii. Acest principiu s-a realizat prin dispunerea elementelor care
corespund cerinţelor, funcţiilor într-o compoziţie organică.
- principiul compatibilităţii. Pentru a fi compatibile cu locul unde este amplasată
amenajarea s-a optat pentru următoarele funcţii: acces dalat, relaxare, odihnă,compoziţii
florale divers colorate ,pergolă şi bazin decorative.
- principiul unităţii. Acest principiu presupune o multitudine contopită bazată pe o
concepţie dominantă care realizează legătura între părţile componente într-un întreg şi în
acest mod se obţine în final unitate în diversitate.În această amenajare, ca principii, se
evidențiază compoziţia de culori, contrastul, echilibrul, simetria, asimetria, proporția sau
ritmul. De toate acestea trebuie să ținem cont în decorarea unei zone, stabilind relații cu
diverse efecte între petele de suprafață plană și elementele spațiale, creând astfel diferite
compoziții.
3.5. Circulaţia şi funcţionalitatea compoziţiilor
Circulaţia în cadrul spaţiului amenajat se face pe poarta de acces principală, cea
de la stradă, iar toate compoziţiile excluzând zona 1 sunt amplasate pe partea dreaptă.
Traseul către pergolă şi locurile de stat se face printr-o succesiune de dale înierbate.
Materialul utilizat pentru realizarea (pavarea) aleilor este piatra.
3.6. Vegetaţia propusă
3.6.1. Descrierea speciilor folosite în compoziţiile vegetale
Acer palmatum
Begonia semperflorens
Clematis niobe
Nigela damascena
Tulipa gesneriana
Narcissus pseudonarcissus
Aster novi-belgi
Iris hollandica
Iris sibirica
Salvia splendens
Coreopsis maritima
Cosmos bipinatus
Hosta plantaginea
Yuca filamentosa
Lavandula angustifolia
Hibiscus syriacus
Tagetes patula
Antirrinhum majus
Nymphaea alba
Gazonul va fi realizat din plante rustice rezistente la călcat şi care nu sunt pretenţioase la
expoziţie.Plantele care vor alcătui peluza sunt:
- Festuca - plantă perenă care are o durată relativ mare de viaţă, rezistenţă
medie la călcat şi dă un covor vegetal fin.
- Poa - plantă perenă care dă un covor vegetal rezistent la călcare dar cu un
aspect mai grosier.
- Lolium - cu specia perenne - instalare şi creştere rapidă, rezistenţă relative bună la
călcare, dă un covor destul de fin.
3.6.2. Justificarea folosirii vegetaţiei propuse în amenajare
În cadrul acestei amenajări am ales o vegetaţie care prin asocierea culorilor şi a
portului crează o armonie deosebită. Influenţa vegetaţiei asupra sănătăţii poate fi directă
şi indirectă. Vegetaţia a fost dipusă în stil liber peisager încercandu-se să se creeze pete
de culoare pe acel spaţiu verde monoton. În spatele parcelei 3, ca şi cap de perspectivă al
compoziţiei am sugerat să se planteze un arbore care pe langă faptul că este decorativ,
acesta desăvârşeşte compoziţia. Amenajările peisajere imprimă unui anumit teritoriu o
deosebită valoare decorativă, apreciată prin satisfacţia pe care o realizează omul faţă de
vegetaţie care datorită componentelor (tulpini, ramuri, lujeri, flori, fructe, seminţe), dau
impresia unui lucru bine organizat; unui lucru compus în care părţile se subordonează în
mod armonios pentru a pune în evidenţă fiecare compoziţie ceea ce înseamnă frumuseţe.
BIBLIOGRAFIE
SANDU Tatiana, 2012 – Lucrări practice – Arboricultură ornamentală
SANDU Tatiana, 2007 – Arboricultură ornamentală, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi
POPESCU V.; CHIRA Lenuţa; DEJEU L, 2007 – Producerea materialului săditor pentru legume, pomi şi viţă de vie, Editura M.A.S.T.
MILESCU I,; A. SIMIONESCU; G. ROŞIANU, 1997 – Cartea pădurarului, Editura Muşatinii, Suceava
Referinţe online:
http://amfostacolo.ro/temperaturi.php?in=botosani-romania&sid=1342
http://www.weatherbase.com/
http://www.profudegeogra.eu/
http://www.kmaik.lt/
http://www.agrias.ro/
http://www.pomifructiferi.ro/