COMPLIANTA LA TRATAMENT (ADERENTA TERAPEUTICA)

Rolul informarii si instruirii bolnavului → realizarea unei compliante optime si a succesului terapeutic. Directiile de informare si instruire a bolnavului se refera la:

Scopul tratamentului si efectele farmacoterapieiCe simptome si tulburari vor dispare si candDozele si modul de administrare al medicamentelorCalea de administrare, modul corect de administrareMomentul optim de administrare raportat la mese si bioritmul circadian Intervalul dintre administrari

Precautii si contraindicatii raportate laConducerea autoAlimentatie, alcool, tutunAutomedicatie

Reactii adverse previzibile ale medicatieiManifestari, gravitate, durataRaportarea imediata a aparitiei RA

Complianta (aderenta) = comportament al pacientului care joaca un rol fundamental in succesul sau esecul final al oricarui tratament.Controlul compliantei (corectitudinea respectarii prescriptiei de catre bolnav) trebuie efectuat atent.Complianta → esentiala pentru o farmacoterapie eficienta si sigura Non complianta poate antrena:

ineficienta tratamentuluimanifestarea efectelor nedorite ale medicamentelor

Imbunatatirea aderentei pacientului la tratament si optimizarea compliantei → masuri aplicabile pe parcursul tratamentului.

Compliantacomportament al pacientului - un rol fundamental in succesul sau esecul final al oricarui tratament;conditie necesara (nu si suficienta) pentru succesul terapeutic

Oricare dintre aspectele non-aderenteirefuzul total de a lua medicamentelesubdozarea substantiala a unui medicament eficacedozarea intermitentaintreruperea prematurasupradozarea

⇒ eficienta clinica redusa (chiar absenta) ⇒ riscuri substantiale ale tratamentului

Farmacistul ofera sfaturile necesare pentru a evita nerespectarea tratamentului, care în mod obişnuit se traduce prin:

diminuarea dozelor, administrarea neregulată, suprimare anumitor administrări, adică abandonul temporar sau complet al tratamentului;mărirea dozelor, mărirea frecvenţei administrărilor, diminuarea intervalelor de administrare, cumulul dozelor pentru “o vindecare mai rapidă”

Farmacistul contribuie considerabil la calitatea respectării tratamentului

Esecul compliantei poate fi determinat de doua categorii de factori:

NeintentionaliUitareaNeintelegerea regimuluiBariere de limbajBoli cu afectare cognitiva

Intentionalipacientul se simte mai bine si crede ca nu mai are nevoie de medicamenteFrica de efecte secundarePerceperea medicamentelor ca lipsite de eficacitateRegim considerat prea complicatFrica de dependenta

Complianta (aderenta terapeutica) include:Comportamentul pacientuluiComportamentul mediculuiComportamentul sistemului medicalFactori familialiFactori psihosocialiFactori culturali

Ameliorarea complianteiGrad ridicat de

comunicare medic-pacientComunicare farmacist-pacient

Cauze frecvente ale nerespectării tratamentului

Prescripţia de forme galenice inadecvate la vârstnici poate antrena un subdozaj sau un supradozaj (de ex.: proasta utilizare a unei pipete) sau la suprimarea medicamentului (de ex.: supozitorul).la copii pot duce la accidente grave (comprimatele la copiii sub 3 ani)

Farmacistul trebuie să informeze pacientul cu privire la funcţionarea dispozitivelor speciale destinate administrării anumitor medicamente (aerosolii dozatori, distribuitorii de pudră de inhalaţie, sisteme de aplicare a unguentelor, supozitoarelor etc.)

Buna manipulare a acestor dispozitive Garantia eficacitatii terapeutice optimeEvitarea efectelor indezirabile, uneori grave

Pierderea acuităţii vizuale şi diminuarea dexterităţii la vârstnici influenţează direct comportamentul de respectare a posologiei.

Mai mult de 50% dintre bătrâni nu urmează corect prescripţia şi aproximativ 25% se înşeală în mod “involuntar”

Proprietăţi organoleptice inadecvate ale medicamentelor pot antrena neacceptarea sa, în special la copii

Efecte secundare usoare (ex.: uscarea gurii,constipatie,tuse, etc) pot determina pacientul să oprească medicaţia

• Repartiţia administrărilor în cursul zilei poate fi inadecvată pentru o persoană care îşi urmează activitatea profesională şi în timpul bolii; soluţia „practică” adoptată de pacient va fi: - fie cea a cumulului de două doze (de ex.: aceea de amiază cu aceea de dimineaţă), - fie cea a modificării ritmului administrărilor (de ex.: suprimarea uneia dintre ele).

• Calea de administrare. • Căile rectale şi cele locale sunt de obicei prost urmate.• Aceste căi sunt adesea considerate, în mod eronat, de către

pacient ca fiind “minore”.• Farmacistul trebuie să explice rolul acestor căi de administrare a

căror alegere a fost în interesul terapeutic.

• Contextul psihologic şi mediul bolnavului

• o patologie gravă face adesea obiectul unei bune complianţe, mai ales dacă această maladie este cunoscută ca vindecabilă;• pentru unii pacienti nr. pilulelor si regimul de administrare reprezinta un memento dureros asupra conditiei lor si acesti pacienti pot incerca evitarea acestui memento prin suspendarea medicatiei;• dimpotrivă, bolile benigne sau simptomele izolate (ex.: diaree, constipaţie, etc.) fac obiectul aproximărilor, adică a “tentativelor” terapeutice ale pacientului;• anumiţi pacienţi reduc sau chiar suspendă tratamentul (din iniţiativă personală), făcând dovada că ei sunt mai puţin sau chiar deloc bolnavi.

• Pierderi de memorie

În cazul “pierderilor de memorie” (care pot fi si de origine iatrogenă), farmacistul va avea grijă să înregistreze în scris sfaturile şi recomandăriile aferente prescriptiei.

Prin insoţirea unei prescripţii cu informaţii scrise, farmacistul se asigură că pacientul va urma corect tratamentul.

• Vârsta, sexul şi nivelul de educaţie

- Persoana mai în vîrstă care “nu a fost niciodată bolnavă” probabil nu-şi va urma tratamentul, chiar dacă se prezintă la farmacie pentru eliberarea reţetei.

Fie că medicamentul este important (ex.: cardio-vascular) sau mai puţin important, el poate fi considerat ca “drog” de către bolnav şi deci, sursă de efecte nocive.

- Femeile sunt mai consecvente in tratament decât bărbatii.

• Medicul poate constitui cauza indirectă a unei nerespectări a tratamentului.

- o reţetă complicată, nepotrivit explicată (sau incorect scrisă) sau un tratament prelungit fără vizite la control sau un efect nedorit “nedefinit” (ex.: creşterea în greutate etc.) pot determina pacientul să modifice ritmul si/sau posologiile administrărilor prescrise.

- este de datoria farmacistului să “rectifice” aceste probleme explicand mai detaliat tratamentul.

O prescripţie cu mai mult de trei medicamente împedică respectarea tratamentului, mai ales dacă acesta este pe o durata mare de timp.

Concluzii

Farmacistul trebuie în mod imperativ să prevină bolnavul asupra oricărei iniţiative personale de modificare a tratamentului.

Dacă o problemă practica compromite planul terapeutic, bolnavul trebuie să îşi înştiinţeze medicul curant, singurul abilitat să înlocuiască un principiu activ sau să modifice protocolul terapeutic.

Daca farmacistul identifică un risc de nerespectare, el trebuie să avertizeze bolnavul că această atitudine îl expune unei nesiguranţe majore privind şansele de vindecare, adică favorizează o evoluţie severă a patologiei.

Complianta nu depinde doar de medicamentele care sunt administrate ci si fundamental de persoana care ia aceste medicamente, adica de atitudinile constiente si „fanteziile” inconstiente ale pacientului cu privire la medicamente si boala, de atitudinea familiei si a grupului social de care apartine pacientul fata de boala si medicamente.

Pacientul este ultima si cea mai importanta veriga in obtinerea succesului terapeutic; chiar daca prescriptia este foarte corecta, atat din punct de vedere al continutului cat si al formei, tratamentul este ineficient in cazul in care complianta pacientului nu este satisfacatoare.

Tolerabilitatea, ameliorarea timpurie, usurinta in utilizare – factori importanti care concura la complianta pacientului.

Strategiile de crestere a compliantei au un mare potential de reducere a costurilor ingrijirilor de sanatate si a suferintei personale.