COMPLEXITATEA ȘI PARTICULARITATEA ÎN PIAȚA PRESTAȚIILOR TURISTICE

Piaţa turistică reprezintă o componentă a pieţei, în general, şi a pieţei serviciilor, în special, având o serie de caracteristici cu acestea, dar şi o serie de trăsături particulare determinate de specificul activităţilor în acest domeniu.

Potrivit conceptului general, piaţa turistică este reprezentată de totalitatea

tranzacţiilor sau a actelor de vânzare – cumpărare al căror obiect îl constituie produsele turistice.

Poate fi definită, totodată, ca sferă de confruntare a ofertei turistice materializată în producţia specifică, şi cererea turistică ca expresie a nevoilor, dorinţelor şi aspiraţiilor clienţilor.

Această abordare evidenţiază de fapt, cele două laturi ale pieţei turistice- cererea şi oferta.

Complexitatea pieţei turistice, ca rezultat al faptului că produsul turistic are un conţinut aparte, fiind alcătuit din bunuri şi servicii, din elemente tangibile şi elemente intangibile.

Ca elemente tangibile ale produsului turistic putem enumera: hotelul, restaurantul, mijloacele de transport, alimentaţia şi băutura, ambarcaţiunile, sălile de jocuri etc.

Ca elemente intangibile ale unui produs turistic putem enumera: atmosfera şi ambianţa, metodele de servire a mesei, agrementul sau distracţia.

Piaţa turistică se află la intersecţia pieţei bunurilor cu piaţa serviciilor, preluând particularităţile de manifestare ale acestora.

Fiecare din cele două componente ale pieţei turistice (elementele tangibile si elementele intangibile) au o structură complexă şi o varietate de forme de concretizare. Astfel, transportul se diferenţiază după mijloacele utilizate în: transport rutier, naval, aerian, cu autoturisme; echipamentele de cazare se diferenţiază după tip în: hoteluri, campinguri, pensiuni, dar şi după confort; atracţiile turistice se diferenţiază după conţinut în: resurse naturale şi resurse antropice.

Din aceste considerente, rezultă posibilitatea infinită de diferenţiere şi segmentare a pieţei turistice.

De asemenea, din punct de vedere al conţinutului, produsul turistic include: elemente eterogene – servicii furnizate de condiţiile naturale, de echipamente, de forţa de muncă, prezentate sub forma unui " pachet " rezultat din activităţile unui număr mare de producători/ofertanţi, ceea ce accentuează caracterul complex al pieţei.

Particularitățile în piața prestațiilor turistice

Oferta turistică poate fi definită prin valoarea serviciilor şi bunurilor finale create de sectorul turistic în timpul unei perioade determinate, de regulă un an.

În literatura de specialitate mai există şi alte definiţii mai apropiate de specificul acestei activităţi. Astfel, oferta turistică reprezintă ansamblul atracţiilor care pot motiva vizitarea lor de către turişti; sau elementele de atracţie care motivează călătoria şi cele destinate să asigure valorificarea primelor.

Trebuie precizat că oferta turistică nu se limitează numai la elementele potenţialului natural şi antropic, la acestea se adăugă şi mijloacele de producţie a serviciilor turistice, respectiv baza materială şi forţa de muncă necesară, iar după unii autori şi condiţiile de comercializare.

De fapt, totalitatea bunurilor şi serviciilor create în sfera turismului definesc producţia turistică.

În aceste condiţii sfera de cuprindere a ofertei este mai mare decât cea a producţiei, incluzând elementele de atracţie şi baza materială care sunt transformate în produse turistice efective prin acţiunea forţei de muncă în momentul formării cererii. Oferta turistică are, astfel, o existenţă de sine stătătoare, este fermă, are o structură bine definită, în timp ce producţia nu poate exista în afara ofertei, este efemeră şi se realizează numai pe măsura manifestării cererii.

În sinteză, oferta turistică se compune din:

potenţialul turistic (atracţiile naturale şi antropice) situat într-un anumit spaţiu geografic, deci dependent de teritoriu, cu o anumită structură, valoare şi capacitate;

baza materială specifică (respectiv, mijloacele de cazare, alimentaţie şi agrement) şi infrastructura generală;

forţa de muncă, care prin număr, structură, nivel de pregătire �determină valoarea producţiei;

serviciile - forma sub care se prezintă de cele mai multe ori �produsele turistice.

Aceste elemente ale ofertei se pot prezenta distinct, alcătuind o ofertă separată (ex: oferta locurilor de cazare, de transport, de tratament, de odihnă, de agrement) sau împreună, în diverse combinaţii, sub forma pachetelor de vacanţă.

Particularităţile ofertei:

Complexitatea şi eterogenitatea datorate faptului că oferta şi producţia turistică sunt alcătuite dintr-o varietate de elemente. Aceste elemente se diferenţiază din punct de vedere:

• al conţinutului, putând fi grupate în elemente atractive (resursele turistice) şi elemente funcţionale ( echipamentele şi serviciile);

• al comportamentului, unele fiind rigide (atracţiile turistice, echipamentele), altele fiind variabile (serviciile turistice);

• al sectorului economic din care provin (industrie, agricultură, transport).

Cu toate că oferta, şi în special produsele turistice au un caracter unitar, complexitatea şi eterogenitatea sunt specifice tuturor elementelor componente.

Creşterea diversificată a ofertei – consecinţă a eterogenităţii componentelor sale şi, în special, a rigidităţii.

Rigiditatea se manifestă sub diferite forme:

imobilitatea produselor turistice, acestea neputând fi expediate în �vederea întâlnirii cu cererea şi realizarea consumului, motiv pentru care se impune deplasarea turistului spre locul ofertei;

imposibilitatea stocării produselor turistice în vederea satisfacerii unor nevoi viitoare sau acoperirii unor oscilaţii bruşte ale cererii;

capacitatea limitată în timp şi spaţiu a atracţiilor turistice, a �echipamentelor şi a forţei de muncă.

Cererea şi consumul turistic

Ca parte componentă a pieţei turistice, cererea turistică reprezintă dorinţa consumatorului pentru un anumit produs turistic, dublată de posibilităţile şi decizia de a-l cumpăra.

Cererea turistică este expresia unei nevoi, răspunde unei aspiraţii către un produs turistic, susţinută de posibilitatea de a-l cumpăra, manifestată la reşedinţa turistului.

Consumul turistic, ca expresie a cererii efective, reprezintă ansamblul cheltuielilor făcute de subiecţii cererii pentru cumpărarea de bunuri şi servicii cu motivaţie turistică.

În privinţa raportului dintre cerere – consum, situaţia se prezintă astfel:

consumul turistic are o sferă de cuprindere mai mare decât cererea, deoarece şi în cazul turismului se poate vorbi de autoconsum (ex: vacanţe petrecute în locaţii de reşedinţă secundare, vizite la rude şi prieteni, consumuri turistice subvenţionate pentru pensionari, elevi, studenţi etc.)

faţă de ofertă, consumul turistic are o sferă de cuprindere mai redusă, fiind echivalent cu producţia. Cu alte cuvinte se produce numai ceea ce se consumă, produsele turistice, datorită caracterului lor intangibil, neputând fi stocate în vederea unor vânzări sau consumuri ulterioare.

Din punct de vedere al conţinutului, cererea se formează la reşedinţa permanentă a turistului şi se deplasează spre locul ofertei, iar consumul se manifestă numai în sfera ofertei.

Sezonalitatea activităţii turistice

Turismul exprimat sub forma cererii şi consumului înregistrează în evoluţia sa o serie de fluctuaţii. Unele au caracter continuu, fiind provocate de dinamica unor factori de tendinţă sau de schimbările rapide în domeniul tehnicii, altele au caracter alternativ datorat unor condiţii naturale, stări conjuncturale sau modalităţii de formare a cererii.

Aceste variaţii de durată sau repetabile, cu implicaţii superficiale sau profunde se manifestă prin repartizarea inegală în timp şi spaţiu a numărului de turişti, şi respectiv a necesarului de servicii turistice.

Oscilaţiile sezoniere ale activităţii turistice sunt determinate de condiţiile de realizare a echilibrului cerere – ofertă şi se concretizează printr-o concentrare mare a fluxurilor de turişti în anumite perioade ale anului calendaristic.

Sezonalitatea în turism are o serie de particularităţi datorate dependenţei cererii faţă de condiţiile naturale, caracterului nestocabil al serviciilor turistice, rigidităţii ofertei. Astfel, variaţiile sezoniere ale activităţii turistice sunt mai accentuate, au implicaţii directe şi indirecte, iar posibilităţile de atenuare a lor sunt relativ limitate şi presupun eforturi mari din partea organizatorilor de vacanţe.

Se pune tot mai mult problema atenuării acestei sezonalităţi, găsirii unor mijloace care să stimuleze desfăşurarea călătoriilor pe durata întregului an, reducerea concentrării în anumite perioade şi prelungirii sezonului turistic.

Amploarea oscilaţiilor sezoniere are consecinţe, atât asupra dezvoltării turismului şi eficientizării acestuia, cât şi asupra altor ramuri ale economiei cu care turismul se află în relaţii de intercondiţionare.

În ce priveşte activitatea turistică, Sezonalitatea se reflectă, pe de o parte, în utilizarea incompletă a bazei materiale şi a forţei de muncă, influenţând negativ costurile şi calitatea serviciilor turistice, termenul de recuperare a investiţiilor, iar pe de altă parte, în nivelul scăzut al satisfacerii nevoilor turiştilor, afectând frecvenţa călătoriilor.

Concentrarea cererii pentru călătoriile în anumite perioade ale anului duce la suprasolicitarea mijloacelor de transport, a spaţiilor de cazare şi alimentaţie, determinând o calitate redusă a prestaţiilor, creşterea tensiunilor în relaţiile dintre vânzători şi consumatori.

Din punct de vedere al turistului, sezonalitatea are implicaţii de ordin psihologic şi economic. Aglomeraţia din mijloacele de transport sau de pe căile rutiere, în cazul călătoriilor cu mijloace proprii, riscul negăsirii unui loc de cazare corespunzător dorinţelor, timpul mare de aşteptare pentru obţinerea unor servicii provoacă turistului oboseală psihică şi fizică, diminuând efectele recreative ale vacanţei.

De asemenea, influenţele negative asupra turistului şi bugetului acestuia au şi preţurile serviciilor oferite, situate mult peste posibilităţile financiare ale turistului, precum şi lipsa concordanţei dintre nivelul preţurilor şi calitatea serviciilor oferite.