A/asandre @umas

Rdzboiul femeilor vol tlTRdzboiul femeilor vol 2[2

Cavalerul D'Harmental vol LPCavalerul D'Harmental vol 2/2

Sfinxul Rogu vol L13

Sfinxul Rogu vol 2BSfinxul Ro-su vol 3F

Laleaua neagriCavalerul reginei vol LPCavalerul reginei vol 2[2Regina Margot vol LBRegina Margot volRegina Margot volColierul reginei volColierul reginei vol

2B3BLB2B

Alesarudre @umas

tnlrerul wfiifitivol 3

Autor: Alexandre DumasTitlu original: Le collier de la reineTitlu: Colierul reginei 3/3Editor Dexon Office, Bucure5tiEditie completatd gi revizuitd

@ by Dexon Office, 20L8Toate drepturile pentru aceastd versiune aparlin Dexon Officelnformaf ii, comenzi rambursEmail dexonoffice@gmail.comwww.aldopress.rotsBN 978-973 -7 01-7 52-9

Descrierea GIP a Bibtiotecii Nationate a RomdnieiDUMAS, ALEXANDRE

Colierul reginei / Alexandre Dumas. - Bucuregti :

Dexon, 20183 vol.rsBN 978-973-701 -763-5Vol.3. -2018. - ISBN 978-973-701-T52-9

821.133.1

Capitolul 62Chitanfa lui Boehmer gi

actul de recunoattere al reginei

Rezultatul acestei vizite noctume fbcutd pamfletarului Reteau deVillette se v62 numai a doua zi qi iatd, in ce fel.

La ora qapte diminea[a, doamna de La Motte ii trimise reginei o scri-soare care conlinea chitanla giuvaergiilor.

Aceastd piesd importantd suna astfel:

,,Subsemnalii recunoastem cd ni s-a inapoiat colierul de diamante pe<'are il vdndusem inilial reginei cu suma de un milion Sase sute de mii delivre, diamantele nefiindu-i pe plac maiestdlii sale, care ne-a despdgubitde osteneala Si cheltuielile avute, ldsdndu-ne suma de doud sute cincQecicJe mii de livre, pe care am primit-o.

Semnat: Boehmer ;i Bossange. "

Liniqtitd in privinla afacerii care o frdmdntase atdta vreme, reginainchise chitan{a intr-un scrin gi nici nu se mai gdndi la ea. Dar printr-ostranie contradiclie cu a-cest bilet, bi.jutierii Boehmer gi Bossange primir6,cloud zile mai tdrziu, vizita cardinalului de Rohan, care era neliniqtitosupra pldfii primei rate stabilite intre vdnzdtoi gi regina. Domnul deIlohan il gdsi pe Boehmer acasd la el, pe Quai de I'Ecole. Dacd scadenlaprimului termen ar fi trecut, plata fiind in intdrziere sau nefiind onoratadcloc, chiar de dimineali ar fi trebuit sd se dea alarma in tabdra bijutierilor.[)ar, contrar tuturor agteptirilor, in casa Boehmer totul respira calmul gi

rlomnul de Rohan fu fericit sd observe cd valelii il introduc cu surAsul pehuze, iar cAinele il intdmpind ddnd din coadd. Boehmer iqi primi ilustrulclient, plin de mullumire.

- Ei bine - deschise vorba primul - asldzi era termenul de platd.l)cci regina a platit?

- Nu, monseniore - rdspunse Boehmer. Maiestatea sb nu a pututtln banii. $ti!i cd domnul de Calonne a fost refuzat de rege. Toatd lumeavorbeqte.

- Da,toat5 lumea vorbeqte, Boehmer qi chiar acest refuz m[ aducenici.

g A/e,sandra @uma

- Da - continud bijutierul - maiestatea sa este extraordinard qi are

toatd bundvoinfa. Neput6nd pla{i, a garafltat datoria qi noi nu cerem maimult.

- Ah, cu atdt mai bine! exclami cardinalul. A garantat datoria, zicl?A, foarte bine, dar... cum?...

- in felul cel mai simplu qi mai delicat - replicd bijutierul - intr-unfel cu totul regal.

- Prin intermediul acelei spirituale contese, poate?

- Nu, monseniore, nu. Doamna de La Motte nici micar n-a apdrut,iat6 ceva ce ne-a mbgulit in mod deosebit pe domnul Bossange gi pemine!

- N-a apbrut?! Contesa n-a apdrut?... Totuqi, te rog s[ crezi,domnule Boehmer, cd este amestecata qi ea. Orice idee bun6 trebuie sE

vind de la contes6. Nu vreau, desigur, sd r[pesc nici un merit maiestbfiisale.

- Monseniorul va judeca singur cdt de amabild qi delicatd a fostmaiestatea sa cu noi. Circulau zvonuri despre refuzul regelui de a aprobacele cinci sute de mii de livre; am scris doamnei de La Motte.

- Cdnd asta?

- Ieri, monseniore.

- $i ce-a rispuns?

- Eminenla voastrd nu gtie nimic? intrebd Boehmer, cu o impercep-tibild nuanfb de respectuoasd familiaritate.

- Nu, sunt trei zile de cAnd n-am alrrt cinstea de a o vedea pe doamnacontesd - rdspunse prinful.

- Ei bine, monseniore, doamna d.e La Motte a rdspuns cu un singurcuvAnt: AEteptali!

- In scris?

-Nu, monseniore, prin viu grai. Scrisoarea noastrd o ruga pe doamna

de La Motte sI vd ceari o audienla gi s-o previnb pe regin[ cd se apropietermenul de platd.

- Cuv6ntul Agteptali era foarte potrivit - spuse cardinalul.

- Deci am aqteptat, monseniore qi aseard am primit de la regin6, prin-tr-un curier secret, o scrisoare.

- O scrisoare? Adresati dumitale, Boehmer?

- Sau mai curdnd un act de recunoagtere a datoriei in toatd regula,monseniore.

- Sd vedem! ceru cardinalul.

- Ah, vi l-aq ardta dacd n-am fi jurat, asociatul meu qi cu mine, sd nu-lardt5'mnimdnui.

- De ce?

@olierul reginci 3 7

- Pentru cd aceasta a fost condifia pe care ne-a impus-o insdgi regina,monseniore; vedeli gi dumneavoastrS, maiestatea sd ne recomandd sd

pastrdm secretul.

- Ei, asta schimbd lucrurile gi sunteli nigte oameni fericili, domnilorbijutieri, dacd aveJi scrisori de la regin6.

- Pentru un milion trei sute cincizeci de mii de livre, monseniore -replicd ironic giuvaergiul - putem avea...

- Nici crt zece, nici chiar cu o sutd de milioane nu poli avea unelelucruri, domnule - rosti cu severitate prelatul. In sfdrgit, avefi deci ogaranfie sigur6?

- Cat se poate de sigurS, monseniore.

- Regina iqi recunoaqte datoria?

- Clar qi cu forme in regul6.

- $i se angajeazd sd pldteasc6...

- Peste trei luni, cinci sute de mii de livre; restul in decursul semes-trului.

- $i... dobdnzile?

- Oh, monseniore, un cuvdnt al maiestd{ii sale le garanteazd: Sd

.facem, addugd cu generozitate maiestatea sa, sdfacem afacerea intre noi;excelenla voastrd inlelege perfect recomandarea: nu veli avea de ce sdvd pldngeli. $i semneazd! Vedefi dar, monseniore, cI din acest moment,atdt pentru mine cdt qi pentru asociatul meu, este o chestiune de onoare.

- Sunt deci chit fa!6 de dumneata, domnule Boehmer - spuse cardi-nalul, incdntat. Pe curdnd , o altd afacere !

- Oricdnd va binevoi excelenla voastrd sd ne onoreze cu incre-derea sa.

Observafi insd cd aici a lost mdna scumpei noastre contese...

- Suntem profund recunoscltori doamnei de La Motte, monseniore

;;i domnul Bossange qi cu mine am cdzut de acord s6-i recunoaqtemrneritele in clipa cAnd colierul va fi achitat in intregime si vom primi baniiin numerar.

- Sst, sst! flcu cardinalul. Nu m-ai inleles.

$i se urcd in trdsur6, insolit de ploconelile respectuoase ale intregiicase.

$i acum putem sd scoatem masca. Pentru nimeni statuia n-a rbmasnedezvelitd. Ceea ce-a fbcut Jeanne de La Motte impotriva binefrcdtoareisale, a inleles toat6 lumea vdzdnd-o cd se servegte de pana pamfletaruluiIteteau de Villette. Bijutierii sunt linigtili, regina nu e roasd de scrupule,cardinalul nu bdnuiegte nimic. Se cdgtiga trei luni pentru infbptuirea fur-tului qi crimei; in aceste trei luni, fructele otrdvitoare se vor coace inde-ajuns pentru ca mdna nelegiuitd sd le poatd culege.

A/asandro @unas

Jeanne se intoarse la domnul de Rohan, care o intrebd cum a procedat

regina pentru a potoli astfel pretenfiile bijutierilor. Doamna de La Motterdspunse cd regina fficuse giuvaergiilor o confidenfd, cd le recomandase

sA pestreze secretul, cd o regin6, chiar cdnd pldteqte, e nevoitl sd o facb

in iain6, cu atdt mai mult trebuie sd se ascundd atunci c6nd cere credit.Cardinalul conveni cb are dreptate qi intrebd in acelaqi timp dacd suverana

iqi amintea de bunele sale intenfii. Jeanne iiprezentdin asemenea termenirecunoqtinla reginei, incdt domnul de Rohan fu mult mai entuziasmat ca

bdrbat galant decdt ca supus; ii fu stimulat mai mult orgoliul decdt devo-

tamentul.Dupb ce duse la bun sfhrqit convorbirea, Jeanne se hotdri si se intoarcd

linigtitd acasd, sb intre in contact cu un negustor de pietre scumpe, sd

vdndi diamante in valoare de o sutd de mii de scuzi 9i sd plece in Angliasau aiurea, unde ar putea sd trdiascd pe picior mare cu aceastd sumd

timp de cinci sau qase ani, dupi care, fbri sd se mai teamd de ceva, atincepe sd vdndS in mod avantajos restul diamantelor, bucatd cu bucata.

Dar nu merge totul cum vrei. Dupb primele diamante pe care le ardt[ ladoi experfi, uimirea acestor arguqi qi rczewa lor bdgard spaima in pose-

soare. Unul oferi o sumb neinsemnatL, altul se extazie cdnd se uita lapietre, spundnd cd n-a vilzttt in viafa lui altele mai frumoase decdt poate

in colierul ficut de Boehmer.Jeanne se opri. incd un pas gi s-ar fi ftadat. intelese cd imprudenla,

intr-un asemenea caz, insemna ruina, ca ruina insemna stdlpul infamiei qi

inchisoare pe viald. B[gdnd diamantele in cea mai ascunsd dintre tainife'hotdri sd-qi frureascl arme de apdrare atit de solide, arme de atac atdtde ascufite, incdt, in caz de rdzboi, toti cei ce vor dori sE lupte cu ea sIfie invinEi dinainte. 36 fie mereu inghesuita intre dorintele cardinalului,care va c[uta neincetat sd qtie qi lipsa de discrelie a reginei, care se val6uda mereu ca a refuzat, era o primejdie de moarte. Un singur cuvdntschimbat inffe regind qi cardinal qi totul ar fi ieqit la iveal6. Jeanne se

liniqtea gdndindu-se c5, indrdgostit de regin6, cardinalul era, ca tofi indr6-gosti{ii, legat la ochi gi, in consecinld,va cddeain toate capcanele pe care

i le va intinde viclenia purtind masca amorului. Dar capcana va trebuipusi de o mdnd abil5 gi prezentatdastfel, incdt ambii interesali sd cadd

ea. Trebuia ca regin5, in cazul cdnd ar fi descoperit furtuI, sd nu indrdz-neascd s5 se pl6ng[, iar cardinalul, descoperind ingelEtoria, s[ se simtdfdrd apdrare, pierdut.

Era o loviturd de maestru pregdtitd unor adversari care aveau de lainceput aplauzele galeriei asigurate.

Jeanne nu didu inapoi. Era dintre acele firi qfiezdtoare care impingriul pdnd la limita extremd. Un singur gdnd o preocupa din acest moment:

@olieru[ reginei 3 e

acela de a impiedica o intrevedere intre cardinal qi regina. Atdta timp cdtea, Jeanne, se va afla intre ei, nimic nu era pierdul dacd in spatele ei vorschimba, fie gi un singur cuvdnt, acel cuvdnt ii va n6rui Jeannei toateqansele de viitor, qanse clddite pe un trecut frrd.patd.

,,Nu se vor mai vedea - hotiri doamna de La Motte. Niciodatd! $itotuqi - iqi obiectb singurb - cardinalul va dori s-o revad6 pe regina, vaincerca. Sd nu agteptdm sd incerce - gdndi vicleand. S6-i inoculSm ideea,sd vrea s-o vad6, sd i-o cearl insistent, s[ se compromitd cer6nd. Da, dardacd se compromite numai e1?"

Gdndul acesta ii pricinui o dureroasd nedumerire; DacE se compro-mitea numai cardinalul, regina se putea dezvinovdli; ea, regina, qtie sE

vorbeascd rdspicat; ;tie atdt de bine sb smulgd masca de pe felele ipocrite!Ce este de fbcut? Cb regina sd nu poati acrrza, trebuie sd nu poat6 des-

chide gura; ca sE inchidd gura, trebuie si existe congtiinfa unei vinovafii.Numai acela nu indrdzneqte sd-l acuze de hofie, in fafa tribunalului, pe

valetul siu, care, la rdndu-i, a fost impins de acest valet s5 fbptuiascd elinsuqi o crimi la fel de dezonoranti ca gi hofia. Domnul de Rohan s[ fiecompromis in legiturd cu regina qi este aproape sigur ci in viitor gi reginava fi compromisd de cdtre domnul de Rohan. Numai hazardul sd nu-iapropie pe cei doi interesali sd descopere secretul. La inceput, Jeanne se

inspdim6nti infala stdncii uriage pe care singurl qi-o suspenda deasupracapului. Sd trdieqti zi de zi, gdfrind ingrozita, sub ameninfarea unei astfelde cdderi. Da, dar cum si scapi de spaimd? Fugind, exil6ndu-te, trans-portdnd intr-o lard striind diamantele din colierul reginei.

Sd fug6! Lucru destul de uqor. O trdsurd bund qe procurl in zece ore;atdt cdt dareazd un somn bun al Mariei-Antoaneta; atdt cdt ii trebuie car-dinalului sd cineze cu prietenii gi pdnd cdnd se trezeqte dimineala. Doar sIvrea qi goseaua se desftqoard,infa\a Jeannei; doar sd vrea gi caldardmulse aqterne nesfdrqit sub picioarele inaripate ale cailor. Jeanne va fi liber5,sbndtoasd gi teafbrd in zece ore.

Dar ce scandal! Ce ruqine! Disp5rutd, deqi liber6; in siguranld, darproscrisd. Jeanne nu mai este o femeie din lumea bun5, este o hoa!6 con-damnatd in lipsd, pe care justifia nu o poate atinge, dat o aratd cudegetul,care nu-i stigmatizald cu fierul roqu al cdldului, fiindcd este prea departe,insi opinia publicd o prinde in gheare gi o face ftrdme. Nu, nu va fugi.Jeanne hot6ri sd aibd cutezanla de a rdmAne. Hothri aceasta mai ales cdndintrevbzu posibilitatea de a erea, intre cardinal gi regin6, o solidaritateniscutd din spaimd pentru ziua cdnd, unul sau celdlalt ar vrea s[ bage deseam6 c5 s-a sdv6rqit un furt in imediata lor apropiere.

Jeanne se intrebb ce profituri varealiza in doi ani de pe urma favo-rurilor reginei qi a dragostei cardinalului; evaluase cfutigul acestor doud

to A/aenrudro @unas

reuqite la cinci sau gase sute de mii de livre, dupd care dezgustul, dizgtatiaqi uitarea vor pune capit favorurilor, importanlei 9i influenlei sale.

,,Cdqtig, fald de planul meu, intre qapte gi opt sute de mii de livre" -igi spuse contesa.

Vom vedea cum acest suflet intunecat iqi va croi intortocheatul drumcare trebuia sd sfhrgeascd prin a o acoperi de ruqine pe ea, prin a-i aduce

la disperare pe al1ii.

,,Trebuie sd rdmdn la Paris, sd supraveghez cu atenlie jocul celor doiactori; si nu-i las sdjoace decdt rolul care convine cel mai bine intereselormele; sb aleg momentul cel mai propice ca sd fug; fie cdnd voi fi trimisdcu vreun comision de regin6, fie cdnd voi simli cd mi pdndeqte dizgralia."

56-l impiedice pe cardinal sd aibd orice legdtura cu Maria-Antoaneta.IatS prima dificultate, deoarece domnul de Rohan este indrdgostit, este

prin!, are dreptul si intre la maiestatea sa de mai multe ori pe an 9i pentru

cd regina, o cochetd dornicd de complimente, de altfel, recunoscdtoare

cardinalului, nu se va feri dacdva fi cdutatS. Mijlocul de a despbrli cele

doud ilustre personaje il vor fumiza evenimentele. N-aveai decdt sd con-

tribui la desfbgurarea lor.Nimic nu va fi mai potrivit, mai abil, decdt sd-i a!d!e reginei orgoliul.

Fdrd doar qi poate cd unele avansuri mai indrdznele din partea cardina-lului vor jigni o femeie susceptibild. Firilor asemdndtoare cu a reginei leplac omagiile, dar se tem de atacuri qi le resping.

Da, metoda nu putea da greq. Sfbtuindu-lpe domnul de Rohan sd facideclaralii nestdvilite, acest lucru ii va produce Mariei-Antoaneta dezgustqi antipatie care vor indep[rta pentru totdeauna nu pe prin! de prinlesa, cipe blrbat de femeie. in felul acesta, Jeanne va avea impotriva cardinaluluiarna cu care ii vaparaliza toate migcdrile in marea zi abdtLliei.

Fie. Dar iatd din nou aceeaqi problemS; incazul cAnd cardinalul devineantipatic reginei, este scos din lupta doar cardinalul; virtutea reginei con-

tinud sd strdluceasc[, cu alte cuvinte pozi\ia acestei prinfese este in6rit6 $iea dobdndeqte acea libertate a cuvdntului care face mai uqoara orice acu-

zalie qi da greutate autoritblii. Este nevoie deci de o dovadd atdt impotrivadomnului de Rohan, cdt gi a reginei; este nevoie de o sabie cu doud tdi;uricare rdneqte qi in dreapta gi in stdnga, care rdnegte ieqind din teacd, care

rdneqte sfrrdmdnd insdqi teaca. Este nevoie deci de o acuzatie care s-o

facd pe regind sd se ingdlbeneascd, iar pe cardinal s6-l facd sd roqeascS, o

aouzalie care, cdnd va fi rostitd, s5 o spele de orice altd bdnuiald pe Jeanne,

confidenta celor doi principali vinovali. Este nevoie deci de o uneltire,la addpostul cdreia Jeanne sd se poatd retrage la timpul gi locul potrivit,spundnd: ,,Nu m6 acuzali dac6 nu vrefi si vd acuz qi eu, nu md distrugelidacd vreli si nu vd distrug qi eu. L6safi-mi banii qi vd las onoarea".

@olierul reqinei 3 lt,,Meriti sI caut solulia ;i o voi cduta - igi zise perfida contes[. Voi

incepe chiar de azi."$i intr-adevdr, doamna de La Motte se l6sd pe perne, se trase mai spre

Iioreastri, inc[lzindu-se la soarele bl6nd qi, inprezenla lui Dumnezeu qi afbcliei sale, incepu sd caute.

Capitolul 63Prizoniera

in timp ce contesa se frdmAntd astfel, in timp ce ea visa, in stradaSaint-Claude, chiar in fafa casei locuitd de Jeanne se petrecea o scen5 cutotul diferitd. Domnul de Cagliostro, v6 amintili, o adipostise in vechiulpalat al lui Balsamo pe fugara Oliva, urmlritd de polilia domnului deCrosne. Ingrijoratd, domniqoara Oliva acceptase cu bucurie prilejul de asciipa in acelaqi timp de polilie qi de Beausire; triia deci retrasS, ascunsd

i;i inspdimdntatd, in aceastd locuinfd misterioas[. Cagliostro o coplegisecu aten{iile lui; ii era plScut tinerei femei sd fie ocrotitl de cdhe acest maresenior, care nu cerea nimic, dar care pdrea cd aqteapti foarte mult. Numaic6, ce aqtepta oare? IatE ce se intrebd in van biata singuraticd.

Pentru domniqoara Oliva, domnul de Cagliostro, care il imblAnzisepe Beausire gi ii trdsese pe sfoard pe agenfii poli{iei, era un fel de Dum-nezeu salvator. Era qt un adevdrat indr[gostit, deoarece o respecta. Amo-rul-propriu al Olivei nu-i ingdduia si cread[ despre Cagliostro cd ar aveaalte planuri in privinla ei dec6t sb o facd metresa lui. Este virtutea femeilortard virtute sd creadd cd sunt iubite qi respectate. Trebuie sd ai o inimlprea vegtejitl, prea stearpd ;i moarti ca sd nu te mai aqtepli la dragoste gila respectul care urmeazd dragostei.

Oliva incepu'deci sd-gi construiascb rninunate castele in Spania dinlundul palatului sdu de pe strada Saint-Claude, castele himerice in carebietul Beausire, trebuie s-o mlrturisim, iqi gdsea rareori locul. Astfel,diminea{a, inconjurata de toate podoabele cu care Cagliostro ii mobilasecabinetul de toaletS, ea juca rolul doamnei din lurnea mare qi nu trdiadecdt pentru acea atd a zilei cdnd Cagliostro venea, de doud ori pe s5p-liimdnd, sd se informeze dacb viata i se pare mai uqoar5. Atunci, in fru-rnosul sdu salon, ?n mijlocul unui lux real, al unui lux rafinat, miculacreatur[, niucitd, igi spunea cI totul in viafa sa dinainte fusese deziluzie,greqeal5, c5, in pofida afirmaliei moraliqtilor: ,,Virtutea aduce fericirea",cl i mpotrivS, fericirea aduce intotdeauna virtutea.

Din pdcate, in implinirea acestei fericiri lipsea un element indispen-sabil pentru ca fericirea s[ dureze. Oliva era fericiti, dar se plictisea. Cd(i,

12 Absmdro Qumat

tablouri, instrumente muzicale nu o amuzau indeajuns. Cdr"tile nu erau

destul de ugoare, iar cele care ii pldcuserd le citise prea repede. Tablourile

sunt mereu aceleaqi o datd ce le-ai privit - aga judecd Oliva, nu noi -iar instrumentele muzicale nu scot dec6t strigate, niciodata o melodie, inmdna negtiutoare care le atinge.

Trebuie s-o spunem deschis: Oliva nu intdtzie s5, se plictiseascd

crunt de fericirea sa gi adesea regreta p6n6 la lacrimi acele minunate

dimineli petrecute la fereastra din strada Dauphine c6nd, cu privirea sa

ca un magnet, ii fbcea pe trecatori s6-9i inalfe tofi capetele. $i ce dulciplimbSri in cartierul Saint-Germain, c6nd sandala cocheta, ridicand pe

iocul de doud gchioape piciorul cambrat gi voluptos, fbcea cd fiece pas al

frumoasei femei sd fie o victorie qi smulgea admiratorilor un mic strigat

fie de spaimd, cdnd ea aluneca, fie dorinlb, i6nd i se zdtea, nu numai

piciorugul, ci gi glezna.Iatd carc erau gandurile intemnilatei Nicole. Este adevarat c6 ageniii

domnului coman-dant al poliliei erau oameni de temut, este adevdrat cd

azilul in care femeile se sting intr-o sordidd captivitate nu se compara cu

prizonieratul trecStor qi plin de farmec din stradS Saint-claude. Dar de ce

mai eqti femeie qi de ce mai ai dreptul de a fi capricioasd dacd nu ca sd te

revolli impotriva binelui gi s6-l schimbi in riu, cel pufin in vis? $i-apoi,cel ce se plictiseqte vede totul in negru. Nicole il regreta pe Beausire,

dupd ce regretase libertatea pierdutd.Ne afldm intr-o zi neagrd gi enervantd, in care Oliva, lipsitd de orice

tovdrfuie Ei distraclie de mai bine de doud siptSmani, intra in cea mai

nesuferitd fazaaplictiselii. Siturdndu-se de toate, neindrdznindnici sd se

aratelafereastra, nici s5 iasd, incepu s6-9i piardd pofta de mdncare, dar nu

si pofta de a visa care, dimpotrivd, sporea pe mdsur[ ce cealaltd scddea.

inlcest moment de zbucium moral primi, cu totul pe neaqteptate, vizitalui Cagliostro.

El intr6, dupd obiceiul s6u, pe portifa din dos a palatului 9i veni pringrSdinila de curdnd amenalata sd batd la obloanele apartamentului ocupat

Ie Oliva. Patru lovituri date la intervale stabilite era semnalul convenit

dinainte pentru catdndra femeie sd tragd zdvontl, pe care ea ceruse sd i-lpund ca i6 se simtd in siguranla fa{a de orice vizitator inarmat cu chei.-Olivei

nici nu-i trecea prin cap ce inutile erau masurile menite sd-i apere

virhrtea, pe care de multe ori o gdsea apdsdtoare.

La semnalul dat de Cagliostro, deschise cu o iuleala care dovedea cdt

de mare nevoie avea de cineva. Vioaie ca o micd paiziand, se repezi incalea nobilului temnicer ca sa-l imbrd-fiqeze Ei, cu o voce iritat6, spartd,

sacadatd, strigS:

-Aflali cd mb plictisesc, domnule!

@olierul reginei 3 13

Cagliostro o privi cldtindnd ugor capul.

- Te plictiseqti... - spuse el, inchizdnd uqa. Pdcat, scumpa meacopild, iatd o pacoste cumplitd!

- Nu-mi place aici. Md sting.

-Adevdrat?!-Da,

am gdnduri negre.

- Lasd, las6! zise contele, mdngAind-o cum ar fi mdngdiat un prepe-licar. Dacd nu te simli bine aici, nu fi prea rdu supdrata pe mine. Pdstreazb-firndnia pentru domnul comandant al poli,tiei, el este dugmanul dumitale.

^ Me exasperafi cu calmul dumneavoastrd, domnule - se r5!oi Oliva.lmi place mai mult o ceartd zdravdnd decdt asemenea dulcegdrii; tot-deauna gbsili mijlocul de a mb liniqti gi asta md face sd turbez de furie.

- Mlrturiseqte cd eqti nedreaptS, domnigoard - ripostS Cagliostro,aEezdndu-se departe de ea, cu acea afectare a respectului sau a indife-rcnlei care avea un efect atAt de mare asupra Olivei.

- PAi dumneavoastrdva da mdna si vorbili - zise ea. Plecali, venili,rcspirali; viala dumneavoastrd se compune dintr-o serie de pldceri lalibera alegere, pe cdnd eu vegetez in spafiul in care m-afi inchis; nu respir,ci tremur. Vd previn, domnule, cd sprijinul dumneavoastrd este de prisostlaci nu m-ajuta s5 nu mor.

- Sb mori?! Dumneata?! rosti contele, zdmbind. Haida-de!

- VA atrag atenlia cd va purtafi foarte rdu cu mine, uitali cb iubescprofund, cu pasiune pe cineva.

- Pe domnul Beausire?

-Da,pe Beausire. Vd spun sus gi tare c6-l iubesc. De altfel, nu v-am

tscuns-o niciodat[. Doar nu v-a!i inchipuit c5-1 voi uita pe scumpul meulleausire?

- Atet de pufin mi-am inchipuit acest lucru, incdt m-am ftcut luntrepi punte ca sd am gtiri din partea lui pe cdte sd !i le-aduc.

-Ah!- Domnul de Beausire - continul Cagliostro - este un b6iat fer-

rnecdtor.

- Firegte! il aprobd Oliva, care nu vedea unde bate contele.

- Tdnbr gi drdguf...

- Nu-i aqa?

- Plin de imaginalie...

- infldcdrat... Pufin cam prea brutal pentru mine, dar... cum ;tie sb

iubeasc6, ;tie qi sd p"d"pr.ur"l

- Vorbe de aur. Ai tot atdta suflet citd minte gi tot atdta minte citaliumusele; gi eu care qtiu asta, eu care ocrotesc tot ce este iubire pe lume

- mdnia mea - m-am gdndit sd te apropii de domnul de Beausire.

L4 A/aeandro @unat

- Nu aveafi aceast6 pdrere acum o luni - zise Oliva, cu un zdmbet

silit.

-Dragd copil6, e firesc ca orice bdrbat galant, care vede o fiinla drb-

gdlaql,sb incerce si-i placd, mai ales dacd este liber cum sunt eu. Cu toate

astea trebuie sd recunoqti c6, dacdli-am ftcut un pic de curte, n-a fost de

lungd durat6, nu?

- E adevdrat * replicd Oliva, cu acelaqi ton. Cel mult un sfert de or[,

-Era firesc sd rnd retrag, vdzindcdt de mult il iubeqti pe domnul de

Beausire.

- Ei, nu vd mai bateli joc de mine!

- Nu, pe onoarea mea, mi-ai rezistat straqnic.

- Ah, nu-i aqa? strigd Oliva, incdntatl cd fusese prinsb in flagrantdelict de rezistenld. Da, recunoaqteli cd amrezistat'

- Era efectul firesc al dragostei pe care o porfi in suflet - rosti fleg-matic Cagliostro.

- Dar nici n-a!i perseverat in dragostea dumneavoastrd - ripostlOliva.

- Domniqoard, nu sunt nici destul de betran, nici destul de urdt, nicidestul de prost, nici destul de sdrac pentru ca sd indur sd fiu refuzat sau

infrdnt; l-ai preferat intotdeauna pe domnul d9 Beausire mie, am simlitasta qi m-am resemnat.

O, nicidecum, nicidecum! il asigurd cochet6" Aceastd faimoasdasocialie pe care mi-ali propus-o, qtili foarte bine, dreptul de a-mi oferibraful, de a mi vizita, de a-mi face curte pe fa[L, nu 15sau oare loc niciunei speranfe?

$i zicdnd aceste cuvinte, infama iqi afinti ochii arzltori, care lene-

viserd prea indelung, asupra vizitatorului ce p6rea gata s[ cadS in curs6.

- Mdrhrrisesc cd nimic nu-!i poate scdpa - rdspunse Cagliostro.

$i se prefbcu cd-qi pleacd ochii pentru a nu fi mistuit de flScdrile ce

!6qneau din privirile Olivei.

- S[ revenim la Beausire - spuse ea, jignitd de indiferenla contelui.Ce face? Unde este scumpul meu prieten?

Atunci Cagliostro continu[, privind-o cu o urmd de timiditate:

- Spuneam c[ ag vrea sb te-ajut s5-l intdlneqti.

- Nu, nu despre asta vorbeafi - murmurd ea, disprefuitoare - insi,deoarece mi-o spuneli, o iau ca qi cdnd ar fi aga. Continuafi. De ce nu l-a!iadus cu dumneavoastrI? Ar fi fost un gest caritabil. El e liber.

- Pentru ci - rdspunde Cagliostro, frrd sb ia in seamd ironia -domnul de Beausire, care caqi dumneata e inzestrat cu prea multd imagi-nafie, are gi el o micd incurcdtura cu polilia.

@olierul regiilPi 3 15

- $i el? lipd Oliva, pilind; de data asta deslugise un s6mbure deadevdr.

- Ce-a ftcut? bdigui tdndra femeie.

- O incdntbtoare qmecherie, o scamatorie absolut ingenioasS, o festd,cum o numesc eu, dar nu gi indivizii ursuzi ai domnului de Crosne...ljtii doar cd domnul de Crosne nu inlelege de glum6; ei bine, dumnealornumesc asta un furt.

- Un furt?! exclamd Oliva, speriatd. Dumnezeule!...

- Un fuit bunicel insS: asta dovedegte cd bietul Beausire are un gustlbarte ales.

- Domnule.., domnule... pi l-au arestat?

- Nu, dar il cautd.

- Jurafi-mi cd nu este arestat, cI nu-l ameninJa nici o primejdie!

- Pot sijur cd inc6 nu este arestat; in privinla punctului doi ins6, nupot sd-mi dau cuvdnful. $tii gi dumneata, copild dragd, ca atunci cdnd egticTautat, urmdrit, c6nd egti linta unor cercetbri, cu chipul, staturd qi toatecelelalte binecunoscute semnalmente ale sale, dacb domnul de Beausiresc va ardta, copoii il vor mirosi numaidecAt. Gdndegte-te ce lovitur6rndiastri ar fi pentru domnul de Crosne sd te prindd pe dumneata datoritdtlomnului de Beausire gi pe domnul de Beausire datoritd dumitale.

- Ah, da, da, trebuie negregit sd se ascund6! Bietul bdiat! Am sd

m-ascund qi eu. Ldsali-md sb fug din Franfa, domnule. Faceli-mi acestscrviciu; pentru ci aici, vedeli dumneavoastrd, inchisa, mi inbbuq qi nunrai rezist, aga cd intr-o buni zi am sd fac vreo imprudenfd.

- Ce nume;ti dumneata imprudenld, scumpa domniqoard?

- Sd ies... s[ iau pufin aer.

- Dar bine, draga prietenS, nu trebuie sd exagerezi; egti palid5 qi veisl'6rgi prin a-fi pierde infloritoarea-li sbndtate. Domnul de Beausire nu teva mai iubi. Nu! Ia oricdt aer vrei, distreazd-te privind trecdtorii...

-Aga!... lipd Oliva. Vdd cb v-amdezamdgit gi cd vrefi sd mi ldsafi inplata Domnului. Vb incurc, poate?

- Pe mine? Eqti nebun6! De ce sI mb incurci? intrebi el, pe un tontlc gheaf6.

- Pentru ca... un blrbat care are chef de o femeie, un bdrbat atdt deimportant ca dumneavoastrd, un senior atdt de frumos cum suntefi, aretlreptul sd se infurie qi chiar sd se simt[ dezgustat daci o fiinli frrd minteca mine il respinge. Ah, nu md pdrdsili, nu mi duceli lapierzanie, nu mdprivili cu ura, domnule!

$i tdnira, tot atdt de ingroziti pe cdt fusese de cochet6, igi incol5cihralul in jurul gdtului lui Cagliostro.