colectivul de redacŢie...nicolae paul mihail , radu valcu, fiul compozitorului radu serban) și...
TRANSCRIPT
-
1
COLECTIVUL DE
REDACŢIE:
DIRECTOR
ROŞU ALEXANDRU
REDACTOR ŞEF
PEIA ALIN IONUŢ
REDACTOR
APIPIE ŞTEFAN IONUŢ
TEHNOREDACTOR -
TĂNASE DANIELA
GRAFICIAN -
ANDREI CĂTĂLINA
CUVÂNT ÎNAINTE - pag.2
ŞCOALA MEA , VALORI ADĂUGATE- pag.3
CARACALUL , ORAŞUL MEU PENTRU TINE- pag.4
TEATRUL NAŢIONAL DIN CARACAL,OPERĂ MONUMENTALĂ UNICĂ ÎN ROMÂNIA- pag.6
INTERVIU CU UN CAMPION – pag.7
JURNAL DE OLIMPIADĂ – pag.8
DEZVOLTAREA DURABILĂ – EXEMPLU DE BUNE PRACTICI - pag.9
CALCULATORUL, UN VICIU - pag.11
PREȚUL SOCIETĂȚII INFORMAȚIONALE – EFECTE ASUPRA SĂNĂTĂȚII- pag.12
SFATURI PENTRU PĂRINȚI- pag.13
DISCRIMINAREA UCIDE VISE – pag.14
POVESTEA IOANEI -pag.15
DE LA LUME ADUNATE - pag.16
-
2
CUVÂNT ÎNAINTE
Dragi cititori, indiferent de vârstă, vă rugăm să pătrundeti cu indulgenţă în paginile acestei
reviste. Încercăm să exprimăm gândurile noastre, să vă arătăm preocupările noastre şi numai timpul
poate fi un critic obiectiv.
Bune sau mai puţin bune, aceste pagini au fost scrise cu pasiune de noi, elevii redacției firmei
de exercițiu ,,BIOTERRA“ SRL, in cadrul proiectului POSDRU/175/2.1/S/151627 - ,,IDEE pentru o
societate bazată pe cunoaștere” .
Proiectul urmăreşte să contribuie la creşterea gradului de ocupare pentru viitorii absolvenţi de
învăţământ secundar, prin furnizarea de asistenţă, consiliere profesională şi realizarea de activităţi cu
caracter practic în vederea orientării acestora în carieră şi o inserţie mai rapidă pe piaţa muncii.
FE BIOTERRA SRL are ca obiect de activitate editarea de reviste și fiecare dintre noi şi-a adus
contribuţia la întocmirea revistei cu același nume, la redactarea ei şi de asemenea experienţa ne va
învăţa tot mai multe. Știm că cea mai mare descoperire a tuturor timpurilor a fost aceea că omul îşi
poate schimba viitorul doar schimbându-şi atitudinea. Avem convingerea că această revistă poate
schimba atitudini, poate fi un nou pas spre educaţie, și un nou pas în a fi dornici de a evolua. Un nou
început în şcoala noastră .... De aceea, am considerat oportun că trebuie, cu toţii, să avem o altă
atitudine, o reală deschidere către noi orizonturi, orizonturi culturale , orizonturi eco,orizonturi sociale,
menite să ne ofere satisfacţii profesionale pe care, poate, nici nu le gândim, orizonturi în care avem
posibilitatea să ne alegem calea succesului, orizonturi care pot fi atinse cu uşurinţă de orice elev dornic
să cunoască, să înveţe şi să se informeze.
Ne bucurăm că facem parte din echipa FE BIOTERRA SRL și că avem oportunitatea de a ne
dezvolta abilitățile cognitive și antreprenoriale în cadrul proiectului ,,IDEE pentru o societate bazată pe
cunoaștere” .
Redacția BIOTERRA
Scrie să nu pierzi florile gândului tău, pe care, altfel le ia vântul!
Nicolae Iorga
-
3
ŞCOALA MEA ,
VALORI ADĂUGATE
,, OMUL NU DEVINE OM DECÂT
PRIN EDUCAŢIE “(I.Kant)
COLEGIUL AGRICOL”
DIMITRIE PETRESCU”
face parte din patrimoniu
public al oraşului Caracal,
aşezat in partea partea de est
a oraşului în zona industrială
si are ca Domeniu prioritar al
formarii profesionale
„Resurse naturale si protectia
mediului”.
De la înfiinţare şi până
în prezent, Colegiul Agricol „
Dimitrie Petrescu” Caracal a
valorificat tradiţiile
învăţământului agricol din
zona de sud a ţării noastre.
Intenţia de a construi
un local de şcoală pentru o
instituţie de specialitate
datează din anul 1923, când
Ministerul Cultelor si
Instrucţiunii publice a hotarât
sa înfiinţeze şcoli normale în
toate capitalele de judeţ( la
acea vreme Caracalul era
resedinţa județului Romanaţi).
Finalizarea lucrărilor
construcţiei s-a realizat dupa 6
ani, în 1929, an din care a
funcţionat şcoala normală, apoi
din anul 1945 – Gimnaziul
industrial.
Învaţamântul agricol –
pe meleagurile Caracalului –
au început cu anul şcolar 1948-
1949, când noul profil al şcolii
- Şcoala Medie Tehnica de
mecanizare a agriculturii –
avea durata de 4 ani.
În anul 1955 profilul
şcolii se schimbă în Şcoala
Medie Tehnica de Agricultură
din Caracal, dupa numai un an,
şcoala se transformă în Şcoala
Profesionala Agricola.
Perioada 1955-1965
este caracterizată de
framântare şi nesiguranţa
pentru învaţământul românesc
şi în consecinţăşi pentru
învaţământul agricol.
Din 1965 Şcoala
Profesională Agricolă cu
durata de 3 ani a funcţionat în
paralel cu învaţământ seral fară
frecvenţă si de maiştri pâna la
1 septembrie 1959 când s-a
unit cu Şcoala Tehnică
Agricolăşi s-a constituit
Centrul Şcolar Agricol.
În 1966 s-a dat unităţii
şcolare denumirea de Liceu
Agricol cu profilele :
agronomie (5 ani), îmbunătaţiri
funciare (5 ani), contabilitate şi
merceologie agricolă (4 ani),
în 1970 unindu-se cu Şcoala
profesională de mecanici
agricoli (3 ani), având peste
1500 de elevi.
În anul 1975, Şcoala a
primit denumirea de Liceul
Agro-Industrial, având ca
forme de învaţamânt : liceu –
curs de zi ( peste 700 de elevi),
serala profesionala (peste 300
de elevi), învaţamânt postliceal
şi şcoala de maiştri.
În anul 1988 instituţia
primeşte numele de Dimitrie
Petrescu, personalitate de
seama a învaţamântului agricol
românesc, nascut în Caracal la
05 octombrie 1860 – tatal,
prozatorul Cezar Petrescu.
Să ne imaginăm, iubiți cititori,
că putem vizita școala fără să
fie nevoie de un protocol
deosebit, într-o zi de muncă,
strecurîndu-ne nevăzuți prin
toate încăperile ei.
Pătrundem în holul de
onoare cu largi deschideri
dominate de stâlpi care susțin
sala de festivități, și-n același
timp creează o perspectivă
deosebită pereților laterali.
Aceștia susțin câteva tablouri
ale unor elevi, precum și
fotografiile unor olimpici.
O microexpoziție
numismatică, cu exponate
aduse de elevi, întregește
ansamblul holului.
Privită din acest unghi
școalanoastră reconstituie
riguros și pe cât posibil ,
complet, etapele devenirii în
succesiunea generațiilor de
profesori, ingineri, maiștri,
elevi, părinți, care au contribuit
la configurarea , pe cale vie a
acestui lăcaș.
Generații și generații vin și
pleacă, urma tăcerii lor prin
matca stupului păstrându-se
rece, doar în documentele care
consemnează viața unei școli.
Interviu cu domnul Director
al C.A. „D. PETRESCU”
MOISE GHEORGHE
-
4
CARACALUL ,
ORAŞUL MEU
PENTRU TINE Istoricul Romanaţiului
Dumitru Botar, fost profesor
al liceului nostru vorbeşte
despre CARACAL , oraşul
care ascunde şi legende mai
puţin cunoscute aşa cum a
scris şi in cărţile domniei
sale.
Dacă un regizor
talentat ar fi dorit să-şi
plaseze acţiunea unui
scenariu cu un subiect
privind de altădată, un décor
mai potrivit decât Caracalul
deceniilor 5-8, nu şi-ar fi
găsit.
De altfel, Mihail
Drumeş, scriitorul
generaţiilor de liceeni
romantici a avut ca puncte de
plecare, în câteva romane,
întâmplări auzite pe aici, cu
eroi care au existat pe aceste
meleaguri.
Multe au fost
evenimentele remarcabile din
istoria neamului nostru şi
multe localităţi din ţară au
trăit direct aceste mari
mişcări ale istoriei.Unul din
oraşele care a cunoscut de
aproape marile frământări ale
acestui minunat pământ
românesc, a fost oraşul
Caracal, care şi-a gravat
pentru totdeauna numele în
istoria patrie.
Ca aşezare
omenească, oraşul datează
încă din perioada comunei
primitive, afirmaţie
confirmată prin numeroasele
urme material găsite cu
ocazia săpăturilor
determinate de lucrările de
modernizare a oraşului.
Toate acestea ne
determină să afirmăm că pe
aceste locuri, omul s-a
stabilit din cele mai vechi
timpuri, că oraşul şi ţara au
existat dintotdeauna.
Prima atestare documentară
despre Caracal datează din
17 noiembrie 1538, din
timpul domnitorului Radu
Paisic(1535 – 1545). De
atunci oraşul Caracal s-a
afirmat ca centru economic,
social şi cultural al Olteniei
şi al ţării devenind la un
moment dat curte domnească
pentru Mihai Viteazul(1593
– 1601), care avea în
Romanaţi mai multe
proprietăţi.
În Caracal aşa cum
am scris şi cartea mea “FII
ROMANAŢIULUI” s-au
născut o serie de personalităţi
ale stiintei, artei si culturii
romanesti: scriitorii Virgil
Carianopol, Haralamb Leca ,
Nicolae Paul Mihail , Radu
R. Serban (alias George
Valcu, fiul compozitorului
Radu Serban) și Radu
Serban -fiind doar cateva
nume de palmares ale urbei.
Tot din oraşul nostru
a plecat şi vestitul haiduc
Iancu Jianu, figură legendară
a istoriei noastre, a cărui casă
există şi în prezent în Caracal
- chiar vizavi de sediul
Muzeului Romanaţiului.
Caracalul este
posesorul unor clădiri de
patrimoniu naţional cu
valoare arhitecturală
deosebitădintre care pot să vă
enumăr: Teatrul Naţional,
Tribunalul, casa
Titulescu.Aflate la
intersectia propriului lor
destin, aceste monumente din
patrimoniul istoric al
municipiului Caracal, oraș
care poartă numele abia
șoptit al melancoliei, se
străduiesc să reziste de-a
lungul timpului .
Aşa cum am spus şi
în cartea mea “Poveştile
Caracalului” apărută în anul
2012 prin ţară circulă tot
felul de legende despre aşa
zisele “minuni” ale
Caracalului. Din păcate pentru cei
care le spun, ele sunt doar
simple poveşti. Oltenii care
sunt oameni plini de umor le-
au creat şi de-a lungul vremii
ele au ajuns să fie rostite în
multe situații în special cu
prilejul unor agape.
Se spune printe altele
că la Caracal s-a răsturnat
carul cu “proşti” ceea ce
însemna de fapt că în vremea
aceea transportul se făcea cu
carul cu care se plimbau şi
cei care erau “deştepţi”, iar
faptul că s-a răsturnat la
Caracal îl putem considera
un accident de circulaţie care
se putea întâmpla oricui. De
fapt se spune că în carul care
venea de la Islaz unde
izbucnise Revoluţia de la
1848, când o căruţă cu
participanţii la evenimentele
-
5
menţionate s-ar fi răsturnat,
din cauza entuziasmului
generat de victoria
Revoluţiei, într-o intersecţie
de la marginea oraşului
Caracal dinspre Corabia.
Răsturnarea atelajului cu
„prostimea“, pe vremuri
oamenii din popor, chiar a
avut loc, doar că, de la
cuvântul “prostime” - la
“proşti”, nu a mai fost decât
un pas pentru oamenii de
rând, care nu făceau diferenţa
între înţelesurile celor doi
termeni.
Tot la capitolul
„mituri reale“ din Caracal se
încadrează şi cel despre
ceasul din gară, ce are
înscrise patru linii în dreptul
orei 4. Aşadar, ora este
indicată prin însemnul „IIII“,
nu „IV“, cum se obişnuieşte.
Potrivit explicaţiilor
specialiştilor în istorie de la
Muzeul Romanaţiului din
Caracal, ceasul a fost realizat
de către faimosul ceasornicar
francez Paul Garnier, care a
trăit în perioada 1801-1869,
şi care a folosit aceeaşi
reprezentare a orei 4 pe toate
ceasurile sale ce se regăsesc
în multe locuri publice din
lume. „Ceasul din gara
Caracal este un mit care
poate fi foarte uşor analizat
deoarece este o marcă de
ceas care era foarte
cunoscută la vremea când el
a fost cumpărat şi montat.
Cimitirul de pe
strada Învieriieste şi el un
subiect îndelung disputat.
Istoricii zonei afirmă că,
după ce au studiat hărţile
vremii, pot spune cu
siguranţă acum că acesta se
află amplasat încă din anul
1869 pe aceeaşi stradă
Carpaţi, care există şi în
prezent sub acelaşi nume.
Deci, mitul a fost infirmat
deoarece nu ar exista indicii
despre vreo stradă a Învierii
care să aibă legătură cu
cimitirul. Printre legendele
care s-au dovedit a fi
adevărate se numără şi
povestea despre un incendiu
ce ar fi cuprins, la un
moment dat, cazarma
pompierilor din Caracal.
Astfel, în ziarul „Vulturul“,
apărut în Caracal pe 1
decembrie 1928, a fost
publicată o ştire ce vorbea
exact despre incidentul
anterior menţionat.
Un alt mit dovedit ca
fiind real este cel referitor la
faptul că în Caracal ar fi
existat o puşcărie amplasată
pe strada Libertăţii. Ei bine,
acest lucru este dovedit că a
fost adevărat de o hartă de la
1896 a oraşului Caracal, ce
indică faptul că, la acea
vreme, a existat o stradă cu
denumirea respectivă, acum
redenumită strada Iancu
Jianu .
Pe fosta stradă
Libertăţii pe care se afla
arestul Tribunalului
Romanaţi.
Oraşul Caracal
ascunde şi legende mai puţin
cunoscute. Una dintre aceste
poveşti se referă la faptul că
vestitul haiduc Iancu Jianu, a
cărui casă există şi în
prezent, şi-ar fi construit un
tunel care se întindea pe sub
pământ, de sub casa lui, pe o
distanţă de kilometri întregi.
În ceea ce-i priveşte pe
locuitorii din Caracal,
aceştia se mândresc cu
poveştile care circulă pe
seama urbei şi spun că, în
acest mod, oraşul lor este
mai cunoscut decât altele
mult mai mari din ţară..
Cu un trecut
apreciabil, cu un prezent
evident ,Caracalul este
oraşul meu pentru tine!
Interviu cu Istoricul -
Profesor DUMITRU
BOTAR
Realizat de Roşu Alexandru
-
6
TEATRUL
NAŢIONAL DIN
CARACAL,OPERĂ
MONUMENTALĂ
UNICĂ ÎN ROMÂNIA Teatrul Naţional din
Caracal reprezintă principalul
element arhitectural
reprezentativ al judeţului Olt în
domeniul culturii. Iar locul nici
nu putea fi ales mai bine,
respectiv în capitala culturală a
judeţului.
Adevărată bijuterie
arhitectonică, imobilul ridicat
acum un secol stă mărturie a
imaginaţiei, hărniciei şi paşiunii
pentru frumos a locuitorilor
acestor zone.
În vara anului 1896, istoria
Caracalului consemna: „S-a pus
piatra de temelie a Teatrului
Naţional menit a aduce
propăşirea culturii locuitorilor
Caracalului”, ca să se înalţe, în
inima Romanaţiului, un
impunător edificiu arhitectonic.
La acea vreme, în Europa s-au
construit un număr impresionant
de teatre. România, în aceleiaşi
perioade şi-a ridicat propriile
edificii teatrale: Ateneul Român,
Teatrul Naţional din Iaşi, din
Bucureşti, din Cluj și din
Timişoara. Prin voinţa edililor
vremii şi din dragostea pentru
teatru a locuitorilor, Caracalul şi-
a construit un teatru la fel de
frumos şi impunător, încadrat în
acelaşi curent arhitectonic
europen, ridicat, nu întâmplător,
în zona istorică a oraşului, în
vecinătatea ruinelor Curţii
Domneşti a lui Mihai Viteazul.
“Oraşul meu natal, cu flori în
gară,/cu chioşc în parc/şi
festival/urmat de bal” – sună
versurile cântecului scris de
neuitatul Radu Şerban. Mi-am
adus aminte de ele când am primit
vestea că au fost finalizate
lucrările de restaurare şi
consolidare ale Teatrului Naţional
din Caracal” ne spune cu mandrie
istoricul Dumitru Botar , fost
profesor al liceului nostru.
Cortina acestui teatru deosebit s-a
ridicat, după 22 de ani de pauză,
la 19 decembrie, , o valoare de
patrimoniu, reintrând astfel
încircuitul naţional. Clădirea
barocă a "teatrului cel nou",
inaugurată în anul 1901, este,
înainte de toate, simbolul unei
vocaţii.
Bijuteria arhitectonică pe
frontispiciul căreia sunt
împlântate de 108 ani două
cuvinte - Teatru Naţional - stă
mărturie unei epoci cu rădăcini
adânci într-o cultură şi
civilizaţiede care ar trebui să ne
fie dor.
Clădirea are o mare
varietate şi bogăţie de ornamente
atât în interior, cât şi în exterior:
coloane angajate, capiteluri,
statui, balcoane, cupole, mari
panouri pictate cu scene idilice şi
pastorale, toate acestea
evidenţiind un baroc târziu.
Impresionează faţada principală
care, dinspre est, este animată de
un repertoriu decorativ bogat,
accentul fiind pus pe registrul
superior. Vorbind despre Teatrul
Naţional din Caracal, Nicolae
Iorga spunea: “Teatru cochet,
împodobit cu stucaturi şi
inscripţii care cheamă trupe şi o
intenţie de care trebuie să se ţină
seamă”.
A rezistat intemperiilor de
orice fel, ca astăzi să putem afla din
izvodul ce l-a sălăşluit despre
dragostea şi credinţa într-o artă a
celor ce au avut voinţă şi putere să
înalţe un templu al Thaliei.
Părea că sunt doar urmele
unei lumi de mult apuse, dar s-a
reaprins candela speranţei în
renaşterea acelei lumi prin
generaţiile ce s-au născut din ea.
Ipostaza fenomenului teatral
cunoscută din antichitate - o mască
plânge, o mască râde - poate fi
interpretată în cazul dat ca o trecere
de la necaz la bucurie. Şi doar pe
scenă să existe Tragedie şi Comedie,
spre care publicul să fie ademenit de
inscripţiile celor două intrări laterale
- Tragedie şi Comedie - ale
splendidei clădiri numite de mai
bine de un secol Teatrul National
din Caracal.
S-au văzut în acest teatru
cele mai alese spectacole: drame,
comedii, opere, operete, concerte,
conferinţe, serbări şcolare şi
naţionale, congrese, conferinţe
preoţeşti şi învăţătoreşti, şezători
literare, şedinţele ateneului, întruniri
politice etc. etc.
“Sunt oameni, faţă de care
cuvintele de recunoştinţă sunt
palide şi nu pot descrie mult prea
plinul sentimentelor noastre.
Oameni care au împlinit un vis şi
au desăvârşit un act irepetabil
pentru viitorii100 deani”
Inetrviu cu Profesor DumitruBotar
realizat de elevul Peia Alin
javascript:;http://www.craiovaculturala.ro/updata/media/341/646x404.jpg
-
7
INTERVIU CU UN CAMPION
„Mereu m-am întrebat cum e să
fii primul în lume la ceva. Nu
poţi să explici în cuvinte –
trebuie s-o trăiești.”
Vasile Daniel, multiplu
campion la tenis de camp.
La prima vedere, Vasile
Daniel, pare un tânăr ca oricare
altul. Însă, la nici 18 ani
împliniţi, Dani (cum este
cunoscut de apropiați) se poate
lăuda cu un palmares
impresionant. În cei șase ani de
când a inceput sa participle la
turnee , el s-a clasat de de mai
multe ori intre primii patru.
Daniel s-a născut la 1
august 1998 lași și-a inceput
cariera sportivă la Clubul
Palestra din Caracal.De atunci, el
are aproximativ 50 de participari
la campionate naţionale și
europene și numeroase
medalii.Pasiunea pentru tenis și-
a descoperit-o la 4 ani cand
mergea cu tatal lui la club in
timpul liber.
Despre primul său turneu Daniel
își amintește că „a fost cea mai
intensă senzaţie pe care o
trăisem vreodată. Cuvintele nu
sunt suficiente pentru a descrie
sentimentul trăit”. La 16 ani
Daniel a caștigat un campionat
naţional, prima medalie.
Care consideri că a fost cea mai
mare barieră pe care a trebuit
să o depășești pentru a dobândi
succesul profesional din
prezent?
Nu consider că au fost
bariere. Mi s-a părut lungă
așteptarea de când am fost mic și
până am avut posibilitatea sa
particip la un turneu european.
Pot spune, în schimb, că am facut
foarte multe sacrificii ca să fac
performanţă: nu petrec niciodată
îndeajuns timp cu familia sau
prietenii. Nici timp pentru
vacanţe nu prea am. Sunt plecat
des în cantonamente și la
concursuri.
Povestește-mi despre
momente când ai avut parte de
dezamăgiri. S-a întâmplat
vreodată să ratezi podiumul la
vreun concurs?
Nu merg la concursuri cu
gândul să câștig. Mereu încerc să
abordez fiecare concurs ca pe un
antrenament, să mă lupt cu mine,
niciodată să câștig. Cand câștig, e
foarte bine. Dar nu pot spune că
dacă nu câștig, consider că am
pierdut. Sau că văd acest lucru ca
pe o dezamăgire. Sportul m-a
învăţat un lucru prețios: practic,
nu pierzi nimic.
Câștigi foarte mult chiar
și din faptul că ieși pe ultimul
loc, faţă de cum ar fi fost dacă n-
ai fi participat deloc. Îmi place să
fiu cel mai bun dar nu merg să
câștig, concurez cu mine. Să fiu
mai bun decât am fost data
trecută.
Cu toții avem momente
când dăm de greu.Important e
cum le depășești. Ce te
motivează pe tine să
perseverezi?
Îmi doresc foarte mult să fiu un
om mai bun, iar prin sport am
găsit cea mai bună modalitate de
a face asta. Devii dișciplinat, o
caracteristică a multor oameni de
succes. Ajungi să te cunoști
foarte bine, să îţi înțelegi limitele
și să înțelegi cum să le depășești.
Tenisul te pune în situaţii în care
nu te-ai afla în viața de zi cu zi.
Ca să poţi câștiga, trebuie sa îți
cunoști foarte bine limitele.
Ai schimba ceva în
trecutul tău profesional?Ce
anume?
Îmi trăiesc visul. Iar acesta este
unul dintre cele mai frumoase
sentimente din lume. Nu aș
schimba nimic, din acest
motiv,nu am niciun regret.
Descrie-ne, în câteva
cuvinte, atmosfera de la un
campionat.
Pentru mine, un campionat este
un prilej extraordinar de a
cunoaşte oameni cu aceeaşi
pasiune ca a mea. În acele
moment, simt că mă aflu într-o
cu totul altă lume, în care toţi
împărtăşim aceleaşi dorinţe.
POT, ÎMI DORESC,
SUNT!
Aceşti termeni definesc
personalitatea unui adevărat
campion, conştient că norocul
vine doar atunci când
antrenamentul întâlneşte
oportunitatea.
-
8
JURNAL DE
OLIMPIADĂ Olimpiadele şcolare
sunt dintotdeauna piatra de
încercare a elevului care
doreşte să atingă un standard
de cunoştinţe superior. Ani
de muncă susţinută, pasiune,
aspiraţia spre
autoperfecţionare şi nu în
ultimul rând abilitățile sunt
atributele comune tuturor
olimpicilor.
Anul acesta,
Olimpiada Națională de
Agricultură s-a desfăşurat în
perioada 6-10 aprilie şi a fost
găzduită de Colegiul Agricol
„Dimitrie Petrescu” din
Caracal unde au participat 85
de elevi din clasele a XI-a şi a
XII-a şi 35 de profesori din 37
de judeţe ale ţării.
Echipajul judeţului
nostru a fost compus din
Roșu Alexandru , clasa a XI-a
și Zamfir Sorin, clasa a XII-a
elevi ai liceului nostru, iar de
la Colegiul Agricol Carol I
din Slatina, elevul Stan
Lucian , clasa a XI-a.
Pentru a ne împărtăşi
impresiile şi experienţa
dobândită pe parcursul celor
câteva zile petrecute cu
ocazia Olimpiadei Naţionale
de Agricultură, Alexandra
Roșu ne prezintă jurnalul de
olimpiadă.
,, Fiecare experienţă
este ca un mic suvenir pe care
îl adaugi la cutia cu amintiri a
sufletului tău. Anul acesta am
avut onoarea de a
reprezentajudeţul Olt la
Olimpiada Naţională de
Tehnologii. Deși școala mea
era gazda acestui eveniment,
zâmbetele oamenilor minunaţi
pe care i-am întâlnit şi
momentele de neuitat m-au
marcat pofund.
Cu mari emoţii, ne-am
prezentat în prima zi , la
proba teoretică. Pe faţa
tuturor participanţilor se
putea observa un amestec de
teamă, speranţă şi încredere.
Cele trei ore de foc au trecut
şi cu toţii ne-am simţit uşuraţi
pentru un scurt timp. Totul s-a
desfăşurat într-o atmosferă
specifică concursurilor
naţionale, corectitudinea şi
respectul fiind la înălţime;
subiectele au fost dificile, dar
interesante.
În clipa în care am
primit subiectele, am început
să înţeleg mai bine faptul că
fiecare persoană asimilează
de-a lungul vieţii o serie de
cunoştiinţe pe care le
sintetizează atunci când este
nevoie.
Ziua a doua a fost
dedicată vizitei în Centrul
Universitar Craiova, instituție
care dezvoltă o veche
colaborare cu școala mea.
După întâlnirile cu specialiștii
de la Facultatea de
Agronomie și Gradina
Botanică ne-am deconectat de
febra concursului și am
petrecut câteva ore în
frumosul Parc ,,Nicolae
Romanescu”.
Proba practică din a
treia zi, a avut un specific
aparte, deoarece, pe lângă
informaţii şi raţionamente, a
trebuit să dăm dovadă de o
perspectivă estetică
particulară, care se obţine
prin practică vastă, muncă şi
o percepţie realistă.
Nu am obţinut
rezultatul la care am sperat,
dar asta nu mă opreşte să
încerc şi anul viitor. Pot
spune că am avut doar de
învăţat.Îmi doresc să am
această oportunitate şi anul
viitor pentru că o olimpiadă
naţională evidenţiază clar
diferenţele dintre o simplă
competiţie şi o experienţă
care îţi lărgeşte orizontul de
cunoaştere.
Felicit elevul Lucian
Stan de la Colegiul Agricol
Carol I din Slatina pentru
locul I obținut la domeniul
Creșterea animalelor și mă
bucur că a reprezentat cu
cinste județul meu.
Sunt mândru că
școala mea a făcut față
cerintelor organizarii uacestui
eveniment asfel încât elevii
participanți să petrecă câteva
zile minunate pe meleagurile
oltenești și să aprecieze
frumusețea acestor locuri.
Cred că reușita unui
examen sau concurs constă în
seriozitate și perseverență sau
așa cum spunea T.Edison:
„reuşita presupune1% talent
şi 99% muncă”.
Elev Roșu Alexandru
-
9
DEZVOLTAREA DURABILĂ
EXEMPLU DE BUNE PRACTICI
„Să privim încă o dată
pământul acesta drag pe care
foşnesc plopii şi cântă
ciocârlia, să-i arătăm mai mult
decât oricând dragostea
noastră… Să-i privim munţii şi
păsările în norul de lumină ce
s-a deschis asupra lui, să-l
învăluim într-o dragoste mai
adâncă şi mai fierbinte”
Geo Bogza
"Dezvoltarea durabilă
este acel proces de dezvoltare
care răspunde nevoilor
actuale fără a periclita
capacitatea generațiilor
viitoare de a răspunde
propriilor nevoi. [.....] Pentru
ca dezideratul dezvoltării
durabile să poată fi atins,
protecța mediului va constitui
parte integrată a procesului
de dezvoltare si nu poate fi
abordată indepedent de
acesta." (Declaratia asupra
Mediului si Dezvoltarii, Rio de
Janeiro, 1992)
A discuta despre
problemele mediului
înconjurător nu ajută decât să ne
ușurăm conștiința și nu
rezolvăm nicidecum impactul
negativ asupra planetei și asupra
generațiilor viitoare.
Educația ecologică
trebuie să fie un proces activ,
continuu, desfășurat în toate
mediile, clasele și categoriile
sociale, iar școala trebuie să fie
,,coloana vertebrală” care
direcționează și conturează
formarea unui comportament
adecvat față de mediul natural.
Drumul către formarea
unei conștiințe, culturi si
civilizații ecologice este lung,
dificil, trece obligatoriu prin
modelarea educațională a
personalitații umane și este bine
să fie început de la o vârstă
fragedă iar noi, elevii si cadrele
didactice ale Colegiului Agricol
,,Dimitrie Petrescu”- Caracal avem o tradiție în inițierea și
derulareă de proiecte și
programe educaționale
ecologice.
Din vremi de ieri.....
În perioada 2008 -2010
proiectul interjudețean
,,SALVAȚI NATURA! ” inițiat
de prof. Dadulescu Viorica ,
derulat în colaborare cu
Universitatea din Craiova prin:
Facultatea de Ingineria
Mediului, Facultatea de
Agronomie, Facultatea de
Horticultură, Gradina Botanică
și Stațiunea de Cercetare si
Dezvoltare – Caracal s-a
dovedit a fi un exemplu de bune
practici în domeniul promovării
dezvoltării durabile.
Participarea la acțiuni de
colectare selectivă a deșeurilor
(,,Nimic nu se pierde, totul se
transforma”) amenajarea de
spații verzi în curtea școlii
(,,Harta verde a
Colegiului Agricol ,,Dimitrie
Petrescu”), producerea de
produse ecologice ( cu sprijinul
Stațiunii de Cercetare și
Dezvoltare a Agriculturii –
Caracal și a sponsorilor),
distribuirea de pliante, fluturași
și postere, sesiunile de referate
si comunicări, expoziția de
-
10
creație plastica ,,Natura - prin
ochii copiilor”, vizite la
instituțiile implicate au
constituit forme trainice de
educație comportamentală pro-
ecologistă.
Încununarea muncii
depuse s-a materializat prin
obținerea locului III la Gala
Premiilor pentru Mediu,
eveniment organizat în
decembie 2010 la București de
Ministerul Mediului și ECOTIC
.
Din vremi de
azi......salvăm viitorul
Conceptul de dezvoltare
durabilă semnifică atitudinea
generației prezente față de
satisfacerea propriilor necesități
prin utilizarea echilibrată a
resurselor.
Atingerea obiectivelor
dezvoltării durabile nu se
poate realiza fără o schimbare
de mentalitate a oamenilor și
fără comunități capabile să
utilizeze resursele în mod
rațional și eficient și să
descopere potențialul
economic al economiei,
asigurandu-se prosperitate,
protecția mediului și coeziune
socială.
Si cum nici nu poate fi
vorba de un revers al
tehnologiei sau de stagnarea
dezvoltării din punct de vedere
științific, trebuie să găsim
soluții să menținem în limite
cât mai reale echilibrul cu
natura și să reparăm atât cât
este posibil daunele ce le-am
creat până în prezent în această
lume vie fără de care existența
noastră ar lua cu totul alte
dimensiuni.
Educația pentru
cetațenie activă înseamnă un
set de practici și de activități al
căror scop este de a pregăti cât
mai bine tinerii și adulții
pentru a participa activ la viața
comunității prin asumarea și
exercitarea drepturilor și
responsabilităților lor în
societate.
Alternativa oferită astăzi
învăţământului prin metoda
proiectelor, lărgeşte orizontul de
cunoaştere al copiilor, oferind
posibilitatea învăţării ideii, că
nimic din ceea ce făureşte omul
pe pământ nu este întâmplător-
,,a înţelege natura înseamnă a
înţelege viitorul, iar a face ceva
pentru salvarea naturii, atât de
ameninţată astăzi, înseamnă a
contribui la fericirea omenirii”
(Eugen Pora).
ElevAndrei Cătălina
-
11
CALCULATORUL – UN VICIU
Un adolescent dintre
milioanele de adolescenți
din lume. Cu ce este el
diferit de ceilalți? Dacă i-
am cere să ne povestească
viața lui, ar putea începe
așa: „Sunt Cosmin P., am
18 ani, și sunt dependent de
calculator”. Așa ar putea
începe povestea
adolescentului care, din
cauza drogului electronic,
calculatorula avut de suferit.
A intrat la cel mai bun liceu
din oraș la profil real cu o
medie foarte mare, deși a
absolvit ciclul gimnazial la
o școală dintr-un sat din
împrejurimi. Fiind un copil
inteligent, a reușit să intre
la un liceu de elită, dar
„prietenia” cu computerul
încă de pe la 10 ani i-a dat
viața peste cap. Acum este
elev la un liceu tehnic.
Părinții băiatului au
divorțat de câțiva ani.
Băiatul a fost crescut numai
de mamă, o femeie sub 40
de ani. Se poate spune că lui
Cosmin i-a lipsit autoritatea
tatălui încă din copilărie.
Cosmin a făcut o pasiune
pentru computerul său la
scurt timp după ce i-a învățat
tainele, refugiindu-se în
fața lui și câte 10 ore pe zi,
imediat ce se întorcea de la
școală. Nici nu mânca, de
cele mai multe ori, își arunca
ghiozdanul pe unde se
nimerea, deschidea
calculatorul, intra pe
messenger sau skype și stătea
la taclale cu prietenii sau își
găsea cunoștințe noi.
În cea mai mare parte a zilei
era nesupravegheat, mama sa
având serviciu și venind seara
acasă. Bunica mai încerca ea
săraca să-i spună să-și facă
lecțiile, să mănânce, „să-l
lase bolii de calculator”, dar
nu avea nicio autoritate în
fața lui Cosmin. Îi răspundea
obraznic, având întotdeauna
grijă să aducă în final
argumentul „suprem”: „Dacă
mama stă pe messenger, eu
de ce n-aș sta! “Când mama
venea acasă, îl ridica imediat
pe Cosmin de la calculator, și
asta, nu pentru că acesta ar fi
petrecut prea multe ore în
fața calculatorului, ci pentru
că ea însăși ardea de
nerăbdare să vorbească pe
internet cu cunoscuții și chiar
cu necunoscuții.
Fiind convins că nu
face nimic rău dacă stă în
fața calculatorului cât vrea
el și pentru că mama îl lăsa
să facă ce vrea, bucurându-
se chiar că băiatul ei nu bate
bulevardele, ci lucrează la
computer, Cosmin ajunsese
să se închidă în camera lui,
să nu mai comunice cu
nimeni. Nu mai vroia să
iasă să se joace cu prietenii
afară, își lovea și amenința
surioara mai mică, pentru că
i se părea că-l deranjează.
Apropiindu-se
sfîrșitul semestrului I din
clasa a IX-a , mama a
început să-i atragă atenția că
ar fi bine să mai lase
calculatorul și să se apuce și
el de învățat, dar toate astea
cu jumătate de gură sau cu
amenințări că-l stâlcește în
bătaie, dacă nu termina cu
rezultate bune , că doar ea
nu muncește de se spetește
ca să țină un trântor în
casă. L-a amenințat chiar că
va pleca cu tastatura și
mouse-ul la serviciu, că-i va
lua cablul, dar... nici un
folos.
Chiar înainte de teze
Cosmin a fugit de acasă
luând 200 lei si bijuteriile
bunicii (că oricum nu-i mai
trebuie!!!) . Mama, intrând
pe messengerul baiatului a
aflat cu stupoare ca acesta
era șantajat de Cristi, un
,,prieten” de pe mess care il
amenința ca îi trimite
mamei sale filmulețul de la
,,băuta” din barul aflat în
-
12
apropierea școlii dacă nu îi
da 500 lei. După ce ,,s-a
achitat de datorie” el a stat
ascuns câteva zile la cel mai
bun prieten, Andrei , în
vreme ce toată lumea, de la
părinți, rude și până la
profesori, îl căutau
disperați. Mama a aflat că
băiatul are o mulțime de
absențe, chiar se afla în
pericol să rămână repetent.
Normal că în această
situație,fiind incapabil să se
mai concentreze și aproape
absent, Cosmin a obținut
note mici, fiind
exmatriculat la liceul la care
învață și acum .
Consecințele grave
ale acestui viciu au fost
legate de transformările din
comportamentul lui
Cosmin. Băiatul prietenos,
respectuos și comunicativ
ajunsese agresiv, umbla
mereu încruntat, de parcă o
lume întreagă îi stătea
împotrivă, evita să
vorbească cu cineva, nu
vroia să mai iasă din casă.
Se îndepărtase de realitate,
pentru el realitatea era cea
din jocuri și filme. Dacă pe
calculator, pe messenger era
degajat, avea chef de vorbă
la nesfârșit, atunci când se
întâlnea, din întâmplare, cu
cineva, se bloca, nu își mai
găsea cuvintele. Și modul în
care vorbea era ciudat:
neavând timp să mai
citească, vocabularul lui
rămăsese la nivelul vârstei
la care calculatorul i-a
devenit partener de viață.
Când trebuia să scrie la teze
sau lucrări, scria așa cum se
scrie în limbajul virtual (de
exemplu, shi în loc de și,
adik în loc de adică).
Au trecut doi ani si
acum Cosmin este un baiat
responsabil, comunicativ ,
vesel si plin de viața.
Este elev in clasa a
XI-a la același liceu tehnic
si se pregătește pentru
Olimpiada Națională –
Domeniul Economic. Au
fost mulți care l-au ajutat,
care l-au iubit si care i-au
arătat acest drum.
Calculatorul a
devenit un obiect oarecare
din casă, care este folosit,
făra însă a trece de limitele
măsurii .
Cu sigurantă, tu si mii de tineri ca tine vă regasiți in ,,câteva’’ din ipostazele prezentate.
Ce e de făcut?
OPREȘTE-TE.GÂNDEȘTE-TE. ÎNCEARCĂ SĂ LIMITEZI TIMPUL PE CARE ÎL PETRECI
JUCÂND … ȘI NU UITA CĂ E DOAR UN JOC!
Elev: Peia Alin Ionuț
PREȚUL SOCIETĂȚII INFORMAȚIONALE
EFECTE ASUPRA SĂNĂTĂȚII
Odata cu dezvoltarea tehnologiei, utilizarea calculatorului a
devenit primordială în viața fiecarei persoane. Profesia, nevoia sau
plăcerea îi determină pe cei mai mulți să petreacă numeroase ore
în fața calculatorului. Deși ne simplifică foarte mult viața și
munca, utilizarea computerului în exces are oserie de efecte
negative asupra organismului.
Persoanele care petrec ore în șir în fața calculatorului, se izolează,
devin introvertite, renunță la prieteni și ieșiri și consideră că orice
efort fizic este inutil, pot fi considerate dependențe de acest obiect.
Un astfel de comportament poate avea consecințe negative asupra
stării fizice, dezvoltării psiho-cognitive, relațiilor și interacțiunii
sociale.
Stând de vorbă cu
domnul Conea Cristi,
medic la Spitalul
Municipal Caracal am
aflat care sunt cele mai
importante dintre efectele
calculatorului asupra
sănatății fizice și mentale
ale copilului.
-
13
1. Insomnie: te întrebi deseori de ce, atunci când ești foarte obosit nu poți adormi și stai cu ochii pe
pereți o noapte întreagă? Unul dintre motive poate fi utilizarea calculatorului, în special seara;
acesta poate deregla ritmul organismului tău și suprima eliberarea de melatonină, hormonul care
reglează somnul.
2. Sindromul vederii de calculator: utilizarea constantă a computerului poate conduce la ceea ce
se numeste sindromul vederii de calculator, ale carui simptome sunt senzația de oboseală vizuală, de
usturime, dureri de cap, ochi uscati sau incetoșați. Motivul este acela că unul dintre efectele
calculatorului asupra ochilor se traduce in diminuarea ratei de clipire, permițând luminii ecranului
să afecteze și mai mult ochiul. Se recomandă pauzele dese si reducerea luminii exterioare si
interioare.
3. Dependenta: fie ca e vorba despre s media, jocuri, seriale, chiar si materiale educative
internetulne condamnă la izolare. Viața socială și tot ce implica ea are in computer cel mai puternic
concurent… și se pare ca nu face fată.
4. Tromboza venoasa profunda: statul la birou pentru o perioada lungă de timp încetinește
circulația sângelui, determinând formarea de cheaguri care pot intră în fluxul sangvin și cauza
embolie pulmonară. La fel ca si în cazul mersului des cu avionul, circulația deficitară este unul
dintre efectele indirecte ale calculatorului asupra sănatății, motiv pentru care se recomandă să
consumi multă apă și sș te ridici frecvent de la birou pentru a face câțiva pași.
5. Postura greșită: folosirea excesivă a laptopului sau postura greșită la birou pot conduce la
scolioză și, automat, la dureri mari de spate, gât sau mijloc. Recomandat este să îți menții spatele si
gatul drept, bratele pe lânga corp, sprijinite de mânerele scaunului și să păstrezi un contact complet
al tălpilor cu podeaua.
6. Dureri de cap: inevitabilul poate fi ocolit intr-o oarecare măsură printr-o distanță de minimum
50 cm față de monitor, poziționarea acestuia la nivelul ochiului, o postură corectă și o pereche de
ochelari de protecție. Durerile constante de cap reprezintă poate cel mai frecvent dintre efectele
calculatorului asupra noastră, iar acestea conduc către o dispoziție proastă sau un nivel de stres
crescut care, la rândul lor, afectează starea generală de sănatate.
Amintește-ți că există viață și dincolo de ecranul viu colorat, viața ta pe care uiți cum să o
trăiești cu fiecare zi care trece
SFATURI PENTRU PĂRINȚI
Copiii şi tinerii sunt cei mai înfocaţi utilizatori ai Internetului, calculatorul şi telefonului mobil
integrându-se deplin în viaţa lor cotidiană. Pentru ca ei să poată beneficia de aceste instrumente extraordinare fără
a se expune riscurilor, cel mai important lucru pe care îl puteţi face este să vă implicaţi alături de copii în
cunoaşterea noii lumi digitale.
1. Descoperiţi împreună Internetul!
2. Stabiliţi împreună cu copiii reguli de utilizare a calculatorului şi telefonului mobil
3. Nu restricţionaţi excesiv şi fără justificare accesul la calculator şi la internet!
4. Aşezaţi calculatorul în camera cea mai accesibilă. .
5. Discutaţi despre riscurile la care se pot expune dacă acceptă întâlniri cu persoane necunoscute cu care au
comunicat prin email, chat sau telefonul mobil.
6. Asiguraţi-vă de faptul că ştiţi parolele de acces la e-mail-ul copilului dumneavoastră sau paginile web
personalizate
7. Încercaţi să aflaţi mai multe despre „prietenii online” ai copiilor, aşa cum doriţi să-i ştiţi şi pe cei din lumea
reală.
8. Amintiţi-le copiilor că nu tot ceea ce citesc sau văd pe Internet este adevărat
9. Împărtăşiţi din experienţa dumneavoastră şi altor părinţi
10. Pentru a înlesni navigarea în siguranţă pe Internet a copiilor, folosiţi programe
de filtrare specializate sau utilizaţi filtrele motoarelor de căutare preferate.
Sursal www.sigur.inf
-
14
DISCRIMINAREA
UCIDE VISE
„Toate ființele umane se nasc
libere și egale în demnitate și în
drepturi.Ele sunt înzestrate cu
rațiune și conștiința și trebuie
să se comporte unele față de
altele în spiritul fraternității.”
(Art.1 din Declaratia Universala
a Drepturilor Omului al
Natiunilor Unite)
Discriminarea este
acțiunea prin care unele persoane
sunt tratate diferit sau lipsite de
anumite drepturi în mod
nejustificat, pe baza unor
considerente neîntemeiate.
În România, potrivit legii
nr. 324 din 14 iulie 2006, prin
discriminare se înțelege orice
deosebire, excludere, restricție
sau preferință, pe bază de rasă,
naționalitate, etnie, limbă,
religie, categorie socială,
convingeri, sex, orientare
sexuală, vârstă, handicap, boală
cronică necontagioasă, infectare
HIV, apartenență la o categorie
defavorizată, precum și orice alt
criteriu care are ca scop sau efect
restrângerea, înlăturarea
recunoașterii, folosinței sau
exercitării, în condiții de
egalitate, a drepturilor omului și
a libertăților fundamentale sau a
drepturilor recunoscute de lege,
în domeniul politic, economic,
social și cultural sau în orice alte
domenii ale vieții publice.
Şansele egale reprezintă
tratarea oamenilor în mod egal,
corect, prin înlăturarea
barierelor şi refacerea
echilibrului.
Efectele discriminării
asupra copiilor:
- Scăderea self-esteemului
/ imaginii de sine - este un cumul
de sentimente de inferioritate, pe
care copilul îl interiorizează,
atunci când aude că nu e în stare,
că nu e bun, atunci când i se arată
că e în plus în clasă. Copilul
începe să se perceapă mai prejos
decât ceilalți și nu-și mai
apreciază progresul. În funcție de
cât de frecvent e supus
discriminării, este posibil să
ajungă la izolare în grup și chiar
la abandon școlar.
- Agresivitatea -
discriminarea este, în toate
condițiile, un act de agresiune
împotriva celui discriminat. Este
foarte posibil ca un copil să
răspundă cu agresivitate, la rândul
lui, în încercarea de a se apăra.
Agresivitatea se poate extinde, ca
reacție de răspuns, la orice tip de
interacțiune cu profesorii sau
colegii, dar și în alte contexte.
- Anestezia sentimentelor
- poate fi determinată de
prejudecățile celorlalți. Dacă,
orice ar face, copilul rămâne
“țiganul tot țigan”, dacă oricât ar
fi progresat el este “un
handicapat” sau “nebunul”, se va
obișnui să ignore feed-back-ul, să
își blocheze sentimentele pe care
acesta le generează, astfel încât să
blocheze suferința.
- Negarea apartenenței la
identitate - fie că vorbim de
identitatea etnică, fie că vorbim
de identitatea dată de orientarea
sexuală, copilul va tinde întâi să
ascundă cine este,apoi poate să își
nege lui însăși această
apartenențăși va căuta alte
identități,ceea ce îi poate provoca
tristețe, frustrare sau furie.
- Depresia - suspus
stigmatului, copilul poate dezvolta o
stare de tristețe profundă. Poate
deveni apatic (“ce sens are să
învăț”), dezinteresat de orice se
întâmplă în jur, pesimist, exagerat
autocritic (“nu știu să fac nimic
bun”), își poate ignora orice succes
și, în final, fără a primi asistență, se
va auto-izola de restul grupului.
- Dependența de substanțe
(alcool, tutun, droguri) - în cazul
elevilor de gimnaziu sau de liceu,
lipsa de recunoaștere a eforturilor, a
progreselor și etichetarea lor
continuă îi poate determina să-și
satisfacă nevoile emoționale prin
consum și abuz de substanțe, mai
ales în condițiile în care el devine
cool, capătă noi prieteni, poate părea
mai “matur” în ochii colegilor.
Tulburările de alimentație (bulimia,
anorexia)
- Anxietatea este instalarea
unei stări de neliniște, teamă difuză,
fără un motiv bine determinat, care
alimentează stări de frică legate de
diferite subiecte. Pot apare frica de
spații largi, de a ieși din casă, de a
utiliza transportul în comun etc.
Uneori, aceste frici, denumite fobii,
devin atât de intense, încât persoana
dezvoltă blocaje în a acționa, la
examene, în fața unor persoane sau
în diverse perioade dificile.
Elev Apipie Ștefan Ionuț
-
15
POVESTEA
IOANEI
Ei bine, Ioana este o
adolescentă ca oricare alta.
Este elevă în clasa a XI-a la
Liceul de artă, secția pian. Îi
place la nebunie. Îi mai place
sa se plimbe oriunde, fie in
parc, fie pe străzile aglomerate
ale orașului. Îi plac cățeii, îi
place să citească în troleu cu
Ipod-ul în urechi, îi plac
lucrurile simple, dar profunde,
îi place să iubească și să i se
răspundă la sentimente. Este o
fire OK, nu îi plac limitele și
nici oamenii răi. Urăște să i se
spună ce să facă și nu îi place
să renunțe la lucrurile care îi
plac.
Dar ea .... e singură, cu mama,
cu tata si frații, care o iubesc
necondiționat, și totuși nu-i
este de-ajuns, vrea mai mult și
găsește soluția salvatoare:
,,MINCIUNA – dedublarea
personalității.
Ea descoperă că pot fi două
persoane într-un singur corp și
trăiește în două lumi: o lume
bolnavă, plină de viruși,
spaimă, durere, furie,
deznădejde și o lume care nu
este a ei și care și-ar fi dorit să
fie, în care există mâine, o
mulțime de vise de nemurire și
povești nebune cu feți frumoși.
Privește în oglindă, vede și-i
place ce vede. Nimic din ce
vede nu o sperie pentru că răul
care o macină înăuntrul său nu
i-a luat limpezimea ochilor,
catifelarea obrajilor,
strălucirea zâmbetului. Îi plac
clipele când ochii colegilor de
liceu se lipesc cu admirație de
ea. Primește acestea ca pe un
omagiu, le merită, știe bine!
Dar tot la fel de bine știe, că
dacă ar afla ce taină poartă cu
ea, ar rămâne singură, cu
lacrimi mai triste ca lacrimile
ploilor de toamnă târzie, ar fi
discriminată, stigmatizată.
Dacă ar putea, Ioana și-ar
spune povestea așa:
Afară era frig, groaznic de
frig, apoi.. frigul, gerul,
gheaţa au coborat in sufletul
meu.
Mama a avut curajul să-mi
spună crudul adevăr.
– Eşti infectată HIV.
A fost doar o confirmare a
bănuielilor mele.
Încet, încet am inţeles de ce
merg la un anume medic,
spital, am înţeles lacrimile din
ochii mamei, seara la culcare
cand ziceam “Tatăl Nostru”,
am înţeles rostul pastilelor şi
am înţeles că dacă vreau
sătrăiesc, trebuie să am grijă
de mine.
Am devenit mai responsabilă,
raţională si ceea ce nu mă
aşteptam, nu acuz pe nimeni.
Am puterea să merg înainte,
să visez, să doresc, să iubesc
şi am credinţă in Bunul
Dumnezeu că va avea grijă de
noi.Si mulţumesc mamei că a
avut puterea să-mi spună şi
mulţumesc pentru fiecare zi
trăită.
Frumoasa fată ar dori să
spună povestea ei și, asemeni
Ioanei D’Arc, să îmbrace
armura războiului, să ucidă
răutatea, ignoranţa şi să aducă
iubire, încredere, bunătate şi
înţelegere în lume, în lumea ei
şi în lumea lor , a celor ce se
cred nemuritori.
Ioana nu vrea să trăiescă în
minciună dar ea știe că
discriminarea ucide vise,
speranţe, schilodeşte suflete.
Toate visele, toate iluziile vor
fi spulberate, iar ea va
rămâne confuză ca un călător
în ceaţă, încercând să
regăsească drumul pierdut din
cauza furtunii. ÎI este teamă
că va fi respinsă sau ocolită,
va fi tristă, nesociabilă și
neîncrezătoare în ea și în
ceilalți. Viitorul ei este incert,
tremurător ca o frunză şi
tulbure ca o mare înspumată.
Discriminarea va continua
să fie atâta timp cât preferăm
să ne ascundem de realitate,
atâta timp cât preferăm să fim
pe margine, niciodată
implicaţi. Atâta timp cât vom
şti să compătimim fără să
acordăm sprijin,
discriminarea va încolţi în
inimile şi în gândurile
noastre şi va crește mereu, ca
neghina ce nu a fost stârpită
la timp din lanul de grâu, iar
acum a acaparat toată
recolta.
Elev: Andrei Cătălina
-
16
DE LA LUME ADUNATE...
♣ Natura ne aseamană, educația ne deosebeste.
(Confucius)
♣ Cei care educă copiii sunt demni de mai multă
onoare decât cei care le dau viață; de
aceea pe lângă viață, dăruiți copiilor
și arta de a trăi bine, educându-i.
(Aristotel)
♣ Educația este ceea ce supraviețuiește după ce
tot ce a fost învățat a fost uitat.
(Burrhus Frederic Skinner)
♣ Un om cu cunoștințe, dar needucat este ca și
un inel de aur pus în botul unui porc.
(Jan Amos Komensky)
♣ Scopul educației este acela de a schimba o
minte goală cu una deschisă.
(Malcolm Forbes)
♣ Educația este mișcarea din întuneric spre
lumină.
(Allan David Bloom)
♣ Prostia este o suferință nedureroasă a
inteligenței.
(Emil Cioran)
♣ Prostul se simte în largul lui numai în turmă,
prostia celorlalți il stimulează!
(Costel Zagan)
♣ Dacă prostia ar produce suferință, sunt
oameni care ar trebui să umble pe ulită urlând
de durere.
(Mihail Sadoveanu)
♣ Prostia, când se uita în oglindă, își spune:
Ce deșteaptă sunt!
(Radu Herjeu)
♣ E greu de suportat prostia, chiar și pe vreme
frumoasă.
(Vasile Ghica)
♣ Ataci o părere a unui prost și te trezesti cu
prostul întreg în discuție.
(Nicolae Iorga)
♣ Daca toată lumea ar învăța carte, n-ar mai
avea cine să ne tragă ciuboțelele.
(Ion Creanga)
♣ Învățătura este ca aurul - are preț oriunde.
(Epictet)
♣ Nu pentru scoală, ci pentru viată invățăm.
(Seneca cel Tanar)
♣ Repetiția este mama învățăturii.
(Quintilian)
♣ Rădăcinile educației sunt amare, dar fructul
este dulce.
(Aristotel)
♣ Silește la învățătură mintea ta și urechea ta la
cuvinte iscusite.
(Solomon))
♣ Ne dorim să-l vedem pe copil căutând a-nvăta,
iar nu învățătura căutând copilul.
(George Bernard Shaw)
-
17