ce este hiv/sida
TRANSCRIPT
Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale al Republicii Moldova
Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic Medicină Preventivă, Centrul SIDA
INSTRUCŢIUNE
Privind profilaxia intraspitalicească a infecţiei
HIV/SIDA în practica medicală
Chişinău - 2006
Instrucţiunea este elaborată de Centrul Naţional Ştiinţifico -
Practic de Medicină Preventivă, Centrul SIDA Instrucţiunea este destinată lucrătorilor instituţiilor medico-
sanitare publice şi departamentale din Republica Moldova şi are menirea de a informa lucrătorii medicali privind aplicarea şi respectarea precauţiilor universale în scop de reducere a infecţiei HIV/SIDA în instituţiile medico-sanitare.
Autori: Ştefan Gheorghiţă, Ecaterina Rotaru, Nicolae Bordeniuc
Referenţi: Viorel Prisăcari - epidemiolog principal al MS şi PS, şef catedră
epidemiologie USMF "Nicolae Testemiţanu, dr. hab. şt. med, profesor universitar, "Om emerit al Republicii Moldova"
Gabriel Obreja - dr. şt. med., conferenţiar universitar USMF "Nicolae Testemiţanu.
2
CUPRINS :
1. Introducere…………………………………………………………..…… 4 2. Scurt istoric………………………………………………………….…… 4-5 3. Riscul profesional de contaminare cu HIV a personalului medical ……… 6 4. Strategii de reducere a riscului transmiterii HIV………………………… 6-7
4.1. Precauţiile universale (PU) ::::::::::::…………………………………. 7-8 4.2. Aplicarea precauţiilor universale ………..…………………………… 8 4.2.1. Utilizarea echipamentului de protecţie adecvat, corect, complet…… 8-9 4.3. Spălarea mâinilor şi a altor părţi ale tegumentelor………………… 9-11 4.4. Prevenirea accidentelor şi a altor tipuri de expunere profesională… 11-124.5. Prevenirea lezării tegumentelor cu ace sau instrumente tăioase…… 12-13
5. Produsele biologice pentru care se aplică precauţiile universale…………. 14 6. Realizarea măsurilor de protejare…………………………………………. 14-15
6.1. Realizarea măsurilor în caz de accident……………………………….. 15-167. Prevenirea transmiterii infecţiei cu HIV în maternitate………………… 16
7.1.Precauţii universale (PU)……………………………………………… 16 7.2.Recomandări specifice………………………………………………… 16 7.3.Spălarea mâinilor……………………………………………….……... 17 7.4.Înţeparea cu ace şi alte accidente……………………………………… 17 7.5.Precauţii pentru personalul medical care prezintă leziuni
cutanate……… 17
7.6.Precauţii pentru femeile gravide care lucrează în sectorul medical.…….
17
7.7.Materialele şi produsele ce urmează a fi aruncate…………………… 17-18 8. Prevenirea transmiterii infecţiei cu HIV în stomatologie……………… 18
8.1.Riscul transmiterii HIV între stomatologi şi pacienţi…………………. 18 8.2.Transmiterea HIV de la pacient la stomatolog………………………… 18 8.3.Seroprevalenţa HIV în rândul stomatologilor……………………….…. 18 8.4.Transmiterea HIV de la stomatolog la pacient………………………… 19 8.5.Contactul cu sânge în timpul tratamentului stomatologic…………… 19 8.6.Frecvenţa accidentelor profesionale la stomatologi…………….…….. 19 8.7.Prevenirea expunerii profesionale faţă de sânge în serviciile de
stomatologie……………………………………………………….………… 19-20
9. Prevenirea transmiterii infecţiei cu HIV în cadrul transfuziilor……… 20 10.Prevenirea transmiterii infecţiei cu HIV în dializă……………….……….. 21 11.Prevenirea transmiterii infecţiei cu HIV în laborator…………………… 22 12.Prevenirea transmiterii infecţiei cu HIV în serviciile de morgă şi anatomie patologică/histologie ………………………………………………
23
13. Precauţii pentru chirurgi, ortopezi în sala de operaţie……………….…… 24 14. Implementarea precauţiilor universale…………………………….……. 25 15. Tabelul - 2 26 16. Recomandări de expunere profesională care fac obiectul PU.…………… 27-2817. Bibliografie………………………………………………………………. 28
I. ÎNTRODUCERE
3
SIDA şi efectele sale privite din punctul de vedere al personalului
medical şi paramedical sunt un mare motiv de îngrijorare. Datorită intervenţiei directe în plăgi, traume, fracturi, care necesită manopere instrumentale, personalul medical de toate specialităţile sunt în mare pericol de contaminare şi echipele de lucru trebuie să aplice măsuri suplimentare de protecţie a lor, dar şi a pacienţilor lor. În acelaşi timp, personalul medical trebuie să asigure o îngrijire de înaltă calitate pacienţilor lor, inclusiv celor cunoscuţi a fi HIV pozitivi.
Problema infecţiei cu HIV în ceea ce îi priveşte pe toţi medicii şi asistentele medicale, indiferent de profil şi în mod special pe chirurgi, în timpul practicii manoperelor invazive, are două aspecte principale:
1. Mijloacele prin care se asigură îngrijirea pacienţilor în cele mai bune condiţii;
2. Căile de protejare pentru ei însuşi şi colegii lor de echipă concomitent cu acordarea îngrijirilor medicale de cea mai înaltă calitate tuturor pacienţilor, indiferent de statusul serologic HIV al pacienţilor.
Epidemia de SIDA pune corpul medical în situaţia de a lupta cu o boală incurabilă, cu o răspândire de proporţii greu de imaginat sau de controlat şi care încă nu este bine cunoscută.
II. SCURT ISTORIC DESPRE HIV/SIDA
Primele cazuri de infecţie cu HIV/SIDA oficial au fost înregistrate în SUA în 1982. Iniţial, părea o boală specifică unor anumite grupuri de populaţie (homosexuali, narcomani), dar, în scurt timp, a devenit o boală majoră de de sănătate publică în toată lumea.
1983 – Centrul de Control a Bolilor (CDC) Atlanta, SUA, elaborează
definiţia SIDA. 1983 – Luc Montoagnier (Franţa) şi ulterior Robert Gallo (SUA) izolează
virusul HIV. 1983, decembrie – sunt declarate, de către CDC, 42 cazuri de SIDA la
copii. 1985 – guvernele unor ţări europene iau decizia ca sângele donat să fie
testat pentru a se exclude infectarea lui cu virusul HIV. 1987 – OMS anunţă Programul Global SIDA (GPA).
1987 – este declarat primul caz de infectare cu HIV a unui cetăţean al
Republicii Moldova. 1987, mai – este creat laboratorul de diagnostic SIDA, iar în octombrie
1998 este constituit Centrul Republican de Profilaxie şi Combatere SIDA al R. Moldova.
4
1993, 25 mai – Parlamentul Republicii Moldova adoptă legea nr. 1415.XII “Cu privire la profilaxia maladiei SIDA”.
1995 – Guvernul Republicii Moldova aprobă programul Naţional de profilaxie şi combatere a maladiei SIDA şi bolilor sexual transmisibile.
În perioada 1987 – 2002 în republică s-au efectuat circa 5,4 mln analize la HIV/SIDA.
2001, 18 iunie – Guvernul Republicii Moldova aprobă Programul naţional de profilaxie şi combatere a infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală pe anii 2001 – 2005.
2001, iunie NewYork – a XXVI-a sesiune Specială ONU adoptă Declaraţia privind ataşamentul la combaterea HIV/SIDA
2002 – 2005 – Fondul Global SIDA/TB/ Malarie şi Banca Mondială pentru realizarea strategiilor şi activităţilor anti HIV/SIDA.
2005, 05 septembrie Guvernul Republicii Moldova aprobă Programul naţional de profilaxie şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală pe anii 2006 – 2010.
Ce este HIV/SIDA
HIV (Human Immunodeficiency Virus = virusul imunodeficienţii
umane) este un virus care determină în timp SIDA la persoanele pe care le infectează.
SIDA – Sindromul de Imunodeficienţă Dobândită, manifestări de boală (semne şi simptoame) ce apar prin prăbuşirea imunităţii (în special distrugerea limfocitelor T) determinată de infecţia cu HIV.
Pentru Republica Moldova infecţia HIV/SIDA continuă să rămână o
problemă prioritară de sănătate publică. Pe parcursul anilor 1987 – 2005 au fost depistate 2782 cazuri a infecţiei HIV/SIDA. Din numărul total al persoanelor infectate cu HIV, diagnosticul “SIDA” s-a confirmat la 220 persoane, au decedat – 106. În ultimii ani s-a schimbat caracterul procesului epidemic al infecţiei HIV/SIDA. Până în 2000 procesul epidemic al infecţiei HIV/SIDA a fost determinat preponderent de răspândirea infecţiei în rândul persoanelor consumatoare de droguri injectabile. Din 2001 se manifestă scăderea ponderii utilizatorilor de droguri de la 78,10% la 35,8 în 2005 şi sporirea proporţiei celor infectaţi pe cale heterosexuală de la 18,57 % în 2001 la 60,96% în 2005. A crescut numărul femeilor infectate cu virusul HIV de la 26,72 % în 2001 la 60,96% în 2005. S-au înregistrat cazuri a infecţiei HIV în rândul gravidelor (7 femei în 2003, 38 - în 2004 şi 71 în 2005, şi respectiv a copiilor infectaţi perinatal din mame HIV pozitive (2 în 2002, 4 - în 2003, 5 în 2004 şi 10 în 2005).
5
III. RISCUL PROFESIONAL DE INFECŢIE CU HIV A PERSONALULUI MEDICAL
Nu există prea multe studii care să evalueze riscul de infecţie cu HIV la personalul medical după o expunere accidentală la sânge infectat, dar cele existente relevă un risc de 0,3% după expunerea percutană.
Într-un studiu larg, efectuat de CDC în peste 200 de spitale din statele Unite, pe 1373 persoane urmărite după o expunere transcutană (înţepătura de ac sau tăietura cu bisturiul) în 1995, riscul a fost 0,29%.
Dar riscul acesta variază în funcţie de mai mulţi factori: - tipul de ac (chirurgical, cu lumen); - dimensiunile acului; - profunzimea leziunii; - volumul de sânge implicat; - titrul încărcăturii virale sanguine; - terapia antiretrovirală a pacientului de la care a provenit sângele
infectant; - stadiul de evoluţie al pacientului de la care provine sângele; - durata contactului profesional cu persoanele infectate; - echipamentul de protecţie utilizat; - educaţia medicală (sanitară) privind protecţia muncii; - frecvenţa expunerilor profesionale; - tratamentul profilactic.
Au fost efectuate studii în vitro pentru a stabili volumul de sânge transmis prin accidente profesionale prin ace. Astfel s-a constatat că volumul de sânge este mai mare în cazul înţepăturii adânci.
Acele cu lumen sunt mai periculoase decât cele fără. Trecerea acului prin mănuşa de protecţie scade riscul de infecţie.
În orice caz, foarte importanţi sunt 3 factori. - încărcătura virală a sângelui infectant; - răspunsul imunitar al individului expus riscului de infecţie cu HIV; - tratamentul profilactic antiretroviral. Pentru a evalua totuşi apariţia unei posibile infecţii cu HIV după
expunere s-a recurs la identificarea ARN şi ADN viral prin utilizarea reacţiei lanţului polimerazic (PCR) în paralel cu testarea anticorpilor anti-HIV prin testele ELISA.
Astfel, din 133 de cazuri de expunere la sânge infectat cu HIV pe cale parenterală, s-au înregistrat 3 cazuri pozitive prin PCR cât şi prin determinarea Ag p24 şi culturi, iar clinic au rămas sănătoşi.
IV. STRATEGII DE REDUCERE A RISCULUI TRANSMITERII HIV
Sângele sau alte fluide (lichide) ale organismului care conţin sânge, indiferent de pacient, reprezintă un risc de infecţie. Precauţiile universale
6
se referă şi la spermă, secreţii vaginale, lichid sinovial, pleural, peritonial, pericardic, amniotic, ţesuturi şi organe. Nu intră în această categorie: fecalele, secreţiile nazale, lacrimile, sputa, sudoarea, urina, conţinutul vărsăturilor – atâta vreme cât nu conţin sânge vizibil (urme de sânge). 1. Se consideră că toţi pacienţii sunt potenţial infectaţi cu HIV indiferent
de afecţiunea pentru care se adresează la serviciile de asistenţă de orice profil.
2. Să presupunem că personalul medical ar lucra cu toţi pacienţii testaţi în prealabil pentru HIV. Nici în acest caz personalul medical nu este în siguranţă, deoarece o parte din pacienţii seronegativi se pot afla în aşa-zisa ”fereastră imunologică” când sunt contagioşi, dar negativi în ELISA.
3. Nu toate unităţile medicale au posibilitatea de a testa HIV rapid şi în plus personalul care asigură îngrijirea urgenţelor medicale, chirurgicale, ortopedice, traumatologice nu-şi poate permite să aştepte rezultatele unor asemenea teste pentru a se apropia de pacienţi.
4. Concluzie: Instruirea şi respectarea precauţiilor universale constituie în prezent singura măsură de a reduce riscul profesional de infectare cu HIV.
4.1. PRECAUŢIILE UNIVERSALE (PU) SCOPUL APLICĂRII PU : prevenirea transmiterii infecţiilor cu cale de transmitere sanguină, la locul de muncă al personalului medical CONCEPTUL de PU se referă la : −sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile tuturor pacienţilor sunt considerate infectate cu HIV, HBV şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere parenterală (sanguină); −toţi pacienţii potenţial infectaţi cu HIV, HBV sau alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere sanguină, deoarece: • cei mai mulţi dintre purtătorii de HIV, HBV şi alţi agenţi microbieni sunt
(a)simptomatici şi nu-şi cunosc propria stare de portaj; • testarea sistematică pentru HIV şi HBV s-a dovedit neeficientă şi chiar mai mult,
o încălcare a drepturilor omului la viaţa privată; REGULI de bază în aplicarea PU: • se consideră că toţi pacienţii potenţial infectaţi; • se consideră că sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu
HIV, HBV (virusul hepatitei B); • se consideră că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt
contaminate după utilizare. CONTACTUL tegumentelor şi mucoaselor cu următoarele produse TREBUIE considerate LA RISC:
7
-sânge; -lichid amniotic, lichid pericardic, lichid peritonial, lichid pleural, lichid sinovial,
lichid cefalo-rahidian; -spermă secreţii vaginale; -ţesuturi; -orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sînge;
4.2. APLICAREA PRECAUŢIILOR UNIVERSALE SE REFERĂ
LA: 4.2.1. UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE PROTECŢIE
ADECVAT, COMPLET, CORECT: • DEFINIŢIE "ECHIPAMENT DE PROTECŢIE": bariera între
lucrător şi sursa de infecţie, utilizată în timpul activităţilor care presupun riscul de infecţie;
• CATEGORII DE BARIERE utilizate pentru precauţiile universale:
• MĂNUŞI a) CÎND? - anticiparea contactului mâinilor cu sângele, lichide biologice contaminate, alte lichide biologice cu urme vizibile de sânge, ţesuturi umane;
- abord venos sau arteria; - recoltarea de LCR - contact cu pacienţii care sângerează, au plăgi deschise, escare de
decubit, alte leziuni cutanate; - manipularea după utilizare a instrumentarului contaminat în vederea
curăţirii, decontaminării. b) FELUL MĂNUŞILOR -de uz unic; -chirurgie; -examinare internă; -sterile;
-intervenţii care implică un contact cu regiuni ale corpului în mod normal sterile; uneori sunt necesare mănuşi duble; -abord vasculr prin puncţie; -tegumentul pacientului cu soluţie de continuitate; -manipularea unor materiale potenţial contaminate;
-nesterile, curate - examinări curente, care implică un contact cu mucoasele, dacă nu există o recomandare contrară;
-reutilizabile; -manipularea de materiale contaminate; -curăţenie, îndepărtarea de produse biologice contaminate;
-de uz general, menaj, de cauciuc: activităţi de întreţinere, care implică un contact cu sângele şi alte produse biologice considerate
8
a fi contaminate, curăţire şi decontaminare instrumentar, material moale, suprafeţe contaminate.
- mărime potrivită. c) MOD DE FOLOSIRE -schimbare după fiecare pacient;; -după folosire se spală mai întâi mâinile cu mănuşi, după care
acestea se îndepărtează, prinzând marginea primei din exterior, aruncând-o în containerul pentru colectare şi apoi prinzând-o pe cealaltă,cu mâna liberă prin interior, scoţând-o cu grijă şi aruncând-o în acelaşi container aflat la îndemână;
-după îndepărtarea mănuşilor, mâinile se spală din nou, 10-15 secunde, chiar dacă mănuşile nu prezintă semne vizibile de deteriorare în timpul activităţii încheiate;
-mănuşile de unică utilizare nu se reutilizează, deci nu se curăţă, dezinfectează;
-mănuşile de uz general se pot decontamina şi reutiliza, dacă nu prezintă semne de deteriorare (perforare, învechire cauciuc etc.).
• HALATE OBIŞNUITE - în timpul tuturor activităţilor din unităţile medicale. • ŞORŢURI, BLUZE, IMPERMEABILE
- completează portul halatelor atunci când se anticipează producerea de stropi, picături, jeturi cu produse biologice potenţial contaminate, protejând tegumentele personalului medical din: - secţii cu profil chirurgical; - laboratoare; - servicii de anatomie patologică, medicină legală; - unele activităţi administrative; - servicii de urgenţă. • MASCA protejează:
- tegumentele; - mucoasele: bucală, nazală ale personalului medical prestator.
• PROTECTOARE FACIALE de tipul: - ochelari; - ecran protector protejează:
- tegumentele; - mucoasele: bucală, nazală, oculară. • ECHIPAMENTE DE RESUCITARE protejează mucoasa
bucală în timpul instituirii respiraţiei artificiale. • BONETE-simple (textile) sau impermeabile • CIZME DE CAUCIUC
4.3. SPĂLAREA MÎNILOR şi a altor părţi ale tegumentelor - importantă;
9
- cel mai important şi uneori singurul mod de prevenire a contaminării, a diseminării agenţilor microbieni. - CÂND? - la intrarea în serviciu şi la părăsire a locului de muncă; - la intrarea şi la ieşirea din salonul bolnavului; - înainte şi după examinarea fiecărui bolnav; atenţie la bolnavii cu mare receptivitate; - înainte şi după aplicarea fiecărui tratament; - înainte şi după efectuarea investigaţiilor şi procedurilor invazive; - după scoaterea mănuşilor de protecţie; - după scoaterea mănuşilor folosite la locul de muncă; - înainte de perceperea şi distribuirea alimentelor şi a medicamentelor administrate per os; - după folosirea batistei; - după folosirea toaletei; - după trecerea mâinii prin păr; - după activităţi administrative, gospodăreşti. - CUM? - îndepărtarea bijuteriilor (inele, brăţări), a ceasurilor; - unghii îngrijite, tăiate scurt; - utilizarea de apă curentă şi săpun pentru spălarea obişnuită; - două săpunari consecutive, - în cazuri de urgenţă este permisă utilizarea de antiseptice ca înlocuitor al săpunului, dar nu ca rutină; - în unele situaţii spălarea este completată de dezinfecţia mâinilor: după manipularea bolnavilor septici, a bolnavilor contagioşi şi a celor cu imunodepresie severă; - înainte şi după efectuarea tratamentelor paramentale (în abordurile vasculare şi efectuarea de puncţii lombare este obligatoriu portul mănuşilor), schimbarea pansamentelor (atenţie! - mănuşi), termometrizare intrarectală, clisme, toaleta lehuzei (atenţie! - mănuşi); - după efectuarea toaletei bolnavului la internare; - după manipularea şi transportul cadavrelor; - înainte şi după efectuarea examenelor şi tratamentelor parenterale, ORL, stomatologie şi, în general, înainte şi după orice fel de manoperă care implică abordarea sau producerea unor soluţii de continuitate (atenţie! - mănuşi). - spălarea şi dezinfectarea mâinilor şi portul mănuşilor de unică utilizare este OBLIGATORIU în următoarele situaţii: - recoltarea de produse biologice pentru examinări de laborator, sau în alte scopuri; - efectuarea puncţiilor lombare sau vasculare; - la orice manoperă prin care se vine în contact cu sânge, secreţii şi excreţii ale asistaţilor; - examene şi tratamente stomatologice,
10
- tuşeul vaginal, tuşeul rectal; - sondaje, cateterizări vezicale; - tubaj gastric, duodenal, alimentarea prin gavaj; - intubaţie oro-traheală; - endoscopie; - toate intervenţiile chirurgicale; - asistarea naşterilor; - aplicarea şi îndepărtarea cateterelor venoase şi arteriale. - ŞTERGEREA, USCAREA este OBLIGATORIE - cu hârtie prosop; - prosop de unică întrebuinţare. 4.4. PREVENIREA ACCIDENTELOR ŞI A ALTOR TIPURI DE
EXPUNERE PROFESIONALĂ 4.4.1.EXPUNEREA PROFESIONALĂ - prin inoculări percutante; - înţepare; - tăiere; - contaminarea tegumentelor; - contaminarea mucoaselor;
- în timpul: - efectuării de manopere medicale invazive cu ace şi instrumente ascunse; - manipulări cu produse biologice potenţial contaminate; - manipulări ale instrumentarului şi a altor materiale sanitare, după utilizarea în activităţi care au dus la contaminarea cu produse biologice potenţial infectate; - prin intermediul: - instrumentelor ascuţite; - materialului moale; - suprafeţelor, altor materiale utilizate în activitatea din unităţi sanitare; - reziduurile din activitatea medicală; 4.4.2. METODE DE PREVENIRE • obiecte ascuţite - reducerea de manevre parenterale la minimul necesar; - colectarea imediat după utilizarea în conteinere rezistente la înţepare şi tăiere, amplasate la îndemână şi marcate corespunzător, pentru: - pregătire în vederea utilizării; - de evitat scoaterea de ace din seringile de uz unic. • lengerie - manipularea cât mai puţin posibil a lengeriei contaminate cu sânge şi alte produse biologice, potenţial contaminate; - sortarea şi prelucrarea echipamentului de protecţie potrivit, în spaţii special destinate; - colectarea în saci impermeabili, la nevoie dubli, marcaţi în mod corespunzător;
11
- evitarea păstrării lor îndelungate, înainte de prelucrare; - asigurarea unui ciclu corect şi complet de prelucrare - decontaminare; • curăţenie şi decontaminare: - folosirea mănuşilor la îndepărtarea urmelor de sânge, alte lichide biologice sau ţesuturi; - decontaminarea iniţială cu substanţe clorigene, îndepărtarea cu hârtie absorbantă care se colectează în containere sau saci de plastic marcaţi; - dezinfecţie cu soluţie germicidă; - uscarea suprafeţei prelucrate; - folosirea de tehnici standard, în vederea efectuării curăţeniei, sterilizării, decontaminării echipamentului medical, a pavimentelor, pereţilor, mobilierului, veselei, sticlăriei, tacâmurilor. • reziduuri infectante: - neutralizare prin ardere sau autoclavare; - colectare - recipiente impermeabile, marcate pentru diferenţierea clară prin culoare şi etichetare; • igiena personală: - spălarea mâinilor (vezi pct.2); - spălarea altor părţi ale corpului care au venit în contact cu produse biologice potenţial contaminate sau cu alte materiale potenţial contaminate; - evitarea activităţilor cu risc de expunere;
- existenţa de leziuni cutanate; - prezenţa unui deficit imunitar; - graviditate;
- asistenţă de urgenţă, principii: - viaţa pacientului este preţioasă; - este obligatorie aplicarea precauţiilor universale;
- chiar şi în situaţii imprevizibile se vor asigura cele necesare respectării principiilor precauţiilor universale. Tabelul 1: Riscul de infecţie cu HIV, HBV, HCV. HIV HBV HCV Volumul minim de sânge necesar pentru transmiterea infecţiei
0,1ml 0,00004 ?
Riscul de infecţie după înţeparea cu ac folosit la pacient infectat
0,3% 1-37% 0-7%
Supravieţuirea virusului în mediul ambiant
72 ore 1-24 săptămâni ?
12
• 4.5. PREVENIREA LEZĂRII TEGUMENTELOR CU ACE SAU INSTRUMENTE ASCUŢITE • niciodată nu îndoiţi, rupeţi sau reacoperiţi cu capişonul un ac folosit, ci
aruncaţi-l în recipientul special destinat. • Plasaţi instrumentul tăios în recipiente imediat după folosire şi
respectaţi normele stabilite pentru dezinfectarea şi sterilizarea lor. • evitaţi mânuirea inutilă a instrumentelor tăioase 4.5.1. PREVENIREA EXPUNERII PLĂGILOR DESCHISE ŞI A
MEMBRANELOR MUCOASE: • acoperiţi leziunile tegumentelor cu pansament impermeabil pentru
lichid (leziunile prelucrate cu sol. alcoolică de iod, acoperiţi cu leucoplast, îmbrăcaţi mănuşi);
• purtaţi mănuşi de protecţie în cazul contactului eventual cu sânge sau alte fluide organice sau când se mânuiesc asemenea probe.;
• spălaţi-vă mâinile (în mănuşi) cu apă şi săpun imediat după orice contact cu sânge sau alte fluide organice;
• probele de sânge sau de alte fluide organice vor fi plasate în recipiente rezistente, care să nu permită scurgerea conţinutului în timpul transportării lor. Evitaţi contaminarea suprafeţei exterioare a recipientelor;
• aspirarea cu gura a lichidelor în pipete este interzisă (se înlocuieşte cu sisteme mecanice);
• lengeria murdărită de sânge sau alte fluide organice va fi transportată în saci impermeabili (lucrătorii vor purta mănuşi de protecţie şi halat special);
• în caz de incizii ne vom folosi de trusa anti- SIDA, unde va fi permanent;
- apă oxigenată 3%; - alcool 700; - sulfacil de natriu 30%; - leucoplast, mănuşi;
• în caz de înţepare, tăiere în timpul lucrului cu sânge sau alte fluide organice spălaţi-vă mîinile cu săpun, scoateţi mănuşile. Favorizaţi scurgerea de sânge din plagă. Spălaţi bine mâinele. Prelucraţi locul cu un tamponaş cu apă oxigenată 3% şi aplicaţi această soluţie pe 2 min, acoperiţi locul lezat cu leucoplast şi îmbrăcaţi alte mănuşi;
• în caz extraordinar de expunere a mucoaselor (buze, gură) cu sânge sau alte fluide organice se spală bine sub apă curgătoare şi se aplică alcool de 70o timp de 2 min;
• ochii se spală bine sub apă curgătoare cu un tampon de vată şi se picură 2-3 picături sol. sulfacil de natriu 30%, sau protargol 1%.
4.5.2. PREVENIREA TRANSMITERII PRIN INSTRUMENTE CONTAMINATE:
13
• toate instrumentele vor fi dezinfectate, curăţate şi sterilizate conform standardului.
• educaţi pacienţii să apeleze după injecţii numai la personalul calificat şi numai cu seringi şi ace de unică folosinţă.
4.5.3. ÎNTREŢINEREA SUPRAFEŢELOR: • îndepărtaţi picăturile de sânge sau alte fluide organice de pe suprafeţe
folosind apă oxigenată 4% cu detergent (5 gr. detergent la 1 litru de 4% H2O2);
• asiguraţi spălarea suprafeţelor cu detergent precum şi dezinfectarea lor. 4.5.4. ASIGURAREA CAPTĂRII PRODUSELOR CONTAMINATE: • Cele lichide, după dezinfecţie, pot fi turnate în instalaţii sanitare
destinate (WC-uri); • Cele solide (pansament, ţesuturi umane etc.) vor fi incinerate sau
dezinfectate în recipientul special cu sol. clorură de var 5% timp de 2 ore.
ASIGURÎND CU STRICTEŢE CELE EXPUSE VE-ŢI ASIGURA SĂNĂTATEA DUMNEAVOASTRĂ ŞI A PACIENŢILOR.
V. Produsele biologice pentru care se aplică precauţiile
universale - Sângele sau produse biologice care conţin sânge vizibil sau se presupune a conţine sânge. Transmiterea virusului HIV şi a virusului hepatitei B (HBV) este dovedită la personalul medical. Sângele este un factor important de transmitere a virusului HIV şi HBV dar şi de alţi agenţi patogeni. Prevenirea infectării este posibilă prin protejarea cu mijloace de protecţie, iar în cazul HBV şi vaccinarea. - Sperma şi secreţii vaginale, care sunt implicate şi în transmitere sexuală a HIV şi HBV. - LCR, lichid sinovial peritonial, pericardic, amniotic. Riscul transmiterii HIV şi HBV nu este sigur, dar e posibil în cazul existenţei de leziuni cutanate expuse contactului cu lichidele respective. Produse biologice pentru care nu se aplică precauţiile universale
Fecale, secreţii nazale, lacrimi, sudoare, spută, urină, vărsături - dacă nu conţin sânge. Riscul de transmitere a HIV şi HBV este extrem de redus sau poate chiar inexistent, deşi virusurile au fost detectate în aceste produse biologice.
Precauţii faţă de alte produse biologice în diferite situaţii
14
Laptele matern - a fost implicat în transmiterea HIV şi HBV, dar nu şi la personalul medical. Mănuşile sunt necesare doar în situaţii speciale (ex.: băncii de lapte uman).
Saliva persoanelor infectate cu HBV poate conţine ADN viral în concentraţii de 1/ 1000-1/ 10000.
Mănuşile nu sânt necesare în timpul hrănirii sau ştergerii salivei de pe faţă, dar se impun în cazul controlului cavităţii bucale şi în activitatea stomatologică
VI. REALIZAREA MĂSURILOR DE PROTEJARE
I. Asigurarea locului de lucru cu truse „Anti SIDA”, alte materiale (sol. de alcool 702; H2O2 – 3%; sol. sulfacil de natriu (albucid) – 30% sau protargol 1%; colargol 3%; K2MnO4 – (praf) în soluţie 0,005% (se prepară extempore), leucoplast, mănuşi, vase pentru prepararea dezinfectanţilor, lăzi pentru materialele şi instrumentarul utilizat.
II. Folosirea cărturară şi corectă a mijloacelor şi echipamentului de protecţie. • mănuşile • măştile • protecţia ochilor • halatele şi şorţurile
III. Respectarea strictă a măsurilor igienice. IV. Prelucrarea (dezinfectarea) operativă a pielii, mucoaselor, hainelor în
urmă contaminării cu lichidele biologice. • pielea • mucoasele ochiului, cavităţii bucale • hainelor de muncă
V. Dezinfectarea şi sterilizarea instrumentarului medical şi de laborator. (SR 42-2-21-85 ordinul nr. 264 din 19.09.98; nr 140 din 30.04.98; nr. 53
din 21.03.2001; nr. 327 din 04.10.05, metoda simplistă (recomandări din iunie 1995 CNŞPMP).
6.1. ÎN CAZ DE ACCIDENT
Persoanele afectate din echipa operatorie părăseşte sala de operaţie pentru spălare: 1. Pielea înţepată sau tăiată:
se scot imediat mănuşile se favorizează continuarea sângerării se aplică alcool 70o sau H2O2 3% se aplică un pansament din material de protecţie impermeabil se pune o pereche de mănuşi noi
15
2. Contactul mucoaselor cu sânge şi alte lichide (cavitatea bucală, mucoasa ochilor) se spală abundent cu apă curgătoare sub get se aplică soluţii de: o sulfacil de natriu 30%; sol. Protargol 3% (prelucrarea
mucoasei ochilor) o sol. de K2MnO4 0,005% (prelucrarea mucoasei cavităţii
bucale şi a pielii) o sol. H2O2 3% (prelucrarea pielii) o alcool 70% (se clăteşte cavitatea bucală)
3. Echipamentul murdărit cu sânge şi alte produse se scoate în aşa fel ca să nu vină în contact cu pielea, se pune la dezinfectare.
4. Suprafeţele stropite cu sânge se dezinfectează cu soluţie de clorură de var, cloramină 3%, H2O2 - 4% cu detergent, alcool – 70% de două ori cu interval de 15 min., după ce se spală cu apă)
5. Imediat despre accident se aduce la cunoştinţa şefului de secţie, asistentei principale.
se face un test la HIV după 3,6,9,12 luni (conform Instrucţiunii cu privire la supravegherea de dispensar nr. 01-9/1568 din 16.12.98).
dacă sursa de sânge din cadrul incidentului respectiv este seropozitivă (cunoscută ca HIV pozitiv) se aplică tratament profilactic cu preparate ARV (vezi instrucţiunea privind expunerea profesională accidentală a lucrătorilor medicali).
VII. PREVENIREA TRANSMITERII INFECŢIEI CU HIV ÎN MATERNITATE
7.1. Precauţii universale
Personalul medical va considera toate pacientele ca fiind potenţial infectate cu HIV.
Precauţiile universale previn transmiterea infecţiei cu HIV, HBV şi alte virusuri transmise prin sânge atât la personalul medical, cât şi la paciente.
Precauţii de rutină se vor lua şi faţă de secreţiile vaginale, care sunt implicate în transmiterea sexuală a HIV, deşi nu au fost implicate în transmiterea profesională la personalul medical.
7.2. Recomandări specifice
- să se poarte mănuşi când se atinge sângele, alte fluide, mucoase tegumente lezate, instrumentar murdar de sânge sau de alte produse
16
biologice (de exemplu: amniotomie, examen ginecologic, asistarea expulzării fătului, examinarea placentei, etc.);
- să se poarte mănuşi când se recoltează probe de sânge, când se pun perfuzii. Aceste mănuşi sunt puse cu scopul de a proteja personalul medical; nu sunt necesare mănuşi sterile, ci mănuşi curate, care se schimbă la fiecare pacientă. După scoaterea mănuşilor urmează de fiecare dată spălarea mâinilor;
- să se poarte şorţ de plastic în cursul manevrelor care presupun stropirea cu sînge sau alte produse biologice (ex. amniotomie, expulzie, operaţie cezariană, tăierea cordonului ombilical);
- să se poarte mănuşi şi şorţ de plastic şi când se ia nou-născutul, care are pe tegumente lichid amniotic şi poate fi şi sânge;
- placenta se pune în container special, pentru a împiedica răspândirea sângelui;
- trebuie asigurată protecţia ochilor, gurii şi nasului în situaţii în care se pot produce împroşcări sau stropiri cu sânge.
7.3. Spălarea mâinilor
Conform Protocolului de spălare pe mâni. Anexa nr. 16 la ordinul MS şi PS nr. 327 din 04.10.05. „Cu privire la implementarea tehnologiilor oportune în asistenţa perinatală şi perfecţionarea măsurilor antiepidemice şi de control al infecţiilor nozocomiale în Maternităţile Prietenoase Familiei”.
7.4. Înţeparea cu ace şi alte accidente
Trebuie să fie luate permanent măsuri de prevenire a înţepării cu ace sau a tăierii cu diverse instrumente tăioase. Aceste accidente se pot solda cu transmiterea HIV. Studii în acest sens arată că riscul de infectare a personalului medical în caz de înţepare cu ace murdare de sânge infectat este de sub 1%.
Recomandări privind utilizarea acelor: - după folosire, acele vor fi manipulate cât mai puţin posibil, pentru
a preveni înţepările accidentale; - când se folosesc ace de unică utilizare, acestea nu trebuie repuse
în teaca de plastic pentru că există un risc mare de înţepare; - imediat după utilizare, puneţi acele, lamele, bisturiile sau orice
instrumentar ascuţit, în containere rezistente, nepermeabile şi nepenetrabile, aşezate în imediata apropiere, cât mai la îndemână;
- în cazul unei plăgi produse accidental cu instrumentar medical contaminat, se forţează sângerarea, apoi se spală bine cu apă şi săpun şi se pansează.
7.5. Precauţii pentru personalul medical care prezintă leziuni cutanate
Personalul medical care prezintă leziuni cutanate sângerânde sau dermatite exsudative trebuie să acopere complet şi sigur leziunile
17
respective cu material de protecţie impermeabil. Dacă acest lucru nu este posibil, nu va participa direct la îngrijirea pacienţilor şi nici la manipularea instrumentarului.
7.6. Precauţii pentru femeile gravide care lucrează în sectorul medical
Femeile gravide în calitate de personal medical nu sunt expuse la un risc mai crescut decât restul personalului. Unii autori consideră că un anumit grad de edem cerebral ce se poate instala la femeile gravide poate să le scadă performanţele profesionale într-o oarecare măsură.
7.7. Materialele şi produsele ce urmează a fi aruncate
Materialele şi produsele solide ca: scutecele de unică folosinţă, tifoanele, vata, materialele de laborator, produsele patologice, piesele anatomice sunt considerate infectate, recomandându-se sterilizarea lor.
Produsele lichide ca: sângele, lichidul amniotic, secreţiile şi excreţiile se drenează în containere sigure şi apoi se varsă în sistemul de canalizare după inactivarea chimică.
VIII. PREVENIREA TRANSMITERII ACCIDENTALE A HIV ÎN STOMATOLOGIE
Precauţiile universale sunt recomandate în toate domeniile de activitate medicală, inclusiv în cabinetele stomatologice, deşi datele statistice epidemiologice existente arată că transmiterea HIV este redusă în stomatologie. Riscul de expunere a stomatologului este însă mare în privinţa altor agenţi patogeni virali sau bacterieni.
Deoarece riscul există, au fost cunoscute numeroase strategii de reducere a transmiterii infecţiilor în serviciile de stomatologie.
8.1. Riscul transmiterii HIV între stomatologi şi pacienţi
Pentru a evalua riscul de transmitere a HIV în serviciile de stomatologie, ca în orice serviciu medical, este nevoie de date epidemiologice de supraveghere, de seroprevalenţă, studii retrospective privind seroconversia post expunere etc.
Oricum, până în prezent nu există date suficiente care să satisfacă toate exigenţele în aprecierea riscului de transmitere a HIV între stomatologi şi pacienţi şi invers.
8.2. Transmiterea HIV de la pacient la stomatolog
În anul 1995, CDC-Atlanta acumulase date privind 143 de cazuri din personalul medical raportate prin sistemul de supraveghere naţional asupra infectării profesionale cu HIV.
18
Dintre aceştia, 6 au fost dentişti. Aceşti 6 au fost clasificaţi ca infectaţi cu HIV fără a întruni criteriile de infectare profesională, dar nu au putut fi identificate nici alte riscuri de infecţie.
8.3. Seroprevalenţa HIV în rândul stomatologilor
Date care să poată servi la determinarea prevalenţei infecţiei HIV în rîndul stomatologilor au fost colectate cu prilejul întâlnirii anuale ale Asociaţiei Stomatologice Americane (American Dental Association = ADA) şi în zonele geografice cu incidenţă crescută cu SIDA.
Astfel s-a văzut că seroprevalenţa HIV în rândul stomatologilor variază între 0 şi 1%.
Este încurajator faptul că studiile efectuate nu sugerează o rată crescută a infecţiei cu HIV pentru stomatologi (aproximativ 0,09% după ADA, 1986-1992).
8.4. Transmiterea HIV de la stomatolog la pacient
Această situaţie este posibilă în timpul procedurilor invazive cu risc crescut efectuate de către stomatologi bolnavi de SIDA. Este vorba de un caz raportat în 1990 în SUA. Studiul epidemiologic, însoţit de investigaţii de laborator extrem de sensibile au demonstrat posibilitatea că unul din cinci dintre pacienţii unui stomatolog bolnav de SIDA să fi fost infectaţi de către acesta. Este de altfel singurul caz studiat atât de amănunţit şi tot singurul caz în care este incriminat sensul stomatolog – pacient. De menţionat că este vorba în exclusivitate de paciente...
8.5. Contactul cu sânge în timpul tratamentului stomatologic
Expunerea profesională la sânge şi infecţiile pe care acesta le poate produce este posibilă şi la stomatolog.
Înţelegerea naturii, frecvenţei, circumstanţelor expunerii au importanţă în evaluarea fiecărui caz în parte. Cele mai multe date statistice vin din domeniul expunerii transcutane (percutane), care constituie şi riscul cel mai mare de infectare.
8.6. Frecvenţa accidentelor profesionale la stomatologi
Studii retrospective şi prospective privind accidentele profesionale la stomatologi, chirurgi buco-maxilo-faciali şi asistente, efectuate de CDC-Atlanta şi ADA au arătat că expunerile accidentale sunt mult mai reduse la această categorie profesională faţă de cei care lucrează în chirurgia generală şi ortopedie.
Un exemplu este dat de un studiu recent efectuat de CDC în New York şi care arată că rezidenţii stomatologi au avut aproximativ două expuneri accidentale la 1000 de ore de lucru, spre deosebire de rezidenţii de chirurgie generală care s-au expus în medie de 34 de ori în 1000 de ore de muncă.
19
Instrumentarul cel mai des implicat în accidentele profesionale este reprezentat de: - bisturie şi cuţite de laborator;
- ace de seringă; - chiurete; - alte obiecte ascuţite.
8.7. Prevenirea expunerilor profesionale faţă de sânge în serviciile de stomatologie
Sângele şi saliva tuturor pacienţilor trebuie să fie considerate de stomatolog a fi infectate.
Se va accentua în mod special asupra următoarelor precauţii: Purtarea mănuşilor chirurgicale pentru a preveni contactul cu mucoasa bucală, masca şi ochelarii de protecţie pentru a preveni contactul cu picături de sânge, de salivă, de fragmente de dinte, de gingie etc.
Se vor folosi aspiratoare rapide , pentru a se reduce posibilitatea stropirii.
Aşezarea pacientului într-o poziţie cât mai comodă, atât pentru pacient, cât şi pentru stomatolog, este de asemenea importantă; Instrumentarul manual va fi sterilizat după fiecare pacient pentru ca saliva cu sângele pacientului pot fi aspirate în aceste piese, mâner etc. Piesele care nu pot fi sterilizate vor fi flambate intens după ce au fost bine spălate şi dezinfectate chimic şi clătite. Acest instrumentar trebuie flambat la începutul fiecărei zile de lucru şi după fiecare pacient.
Sângele şi saliva de pe instrumentarul folosit în gura pacientului, vor fi spălate temeinic şi cu grijă.
Mulajele se spală atât după scoaterea din gura pacientului, când sunt trimise la laboratorul dentar, cât şi înainte de introducere în gura pacientului.
Deoarece s-a majorat numărul instrumentelor dentare, pentru fiecare trebuie cunoscută modalitatea de dezinfectare. • Echipamentul stomatologic şi suprafeţele dificil de dezinfectat
(echipament radiologic) care pot fi contaminate se înfăşoară în material impermeabil şi impenetrabil (ex: plic de plastic) pentru a fi protejat. Învelişul respectiv se înlocuieşte cu unul nou la fiecare pacient;
• Inspectarea mâinilor este foarte importantă pentru a descoperi cât mai promt orice leziune cutanată, pentru a fi tratată şi protejată şi cu plasture, nu doar cu mănuşa de cauciuc (conform Regulilor sanitare de supraveghere a IMSMP nr. 59-71 din 20.06.1990).
IX. PREVENIREA TRANSMITERII ACCIDENTALE A HIV ÎN
CADRUL TRANSFUZIILOR
20
În ţările dezvoltate este încurajată autotransfuzia. Donarea de sânge de către membrii familiei nu a dovedit o reducere a riscurilor legate de transfuzii.
În serviciile chirurgicale, ortopedie, ginecologie etc., trasfuziile de sânge trebuie limitate pe cât e de posibil, potenţialul de transmitere a HIV sau a virusului hepatitei virale B existând în cazul transfuziilor cu sânge heterolog (a nu se uita perioada de „fereastră imunologică”).
Petru reducerea transmiterii infecţiei cu HIV, HBV, HCV, HVD sau cu alte virusuri prin transfuzii se iau măsuri îndreptate asupra donatorilor de sânge, respectiv se efectuează anamneza medicală şi socială. Orice categorie cu risc de expunere la infecţii cu HIV sau cu alte virusuri se exclude de la donarea de sânge, chiar dacă testele sunt negative. Aceasta se efectuează, în cazul donatorilor multipli, de fiecare dată, cu ocazia fiecărei donări.
Donatorului de sânge i se oferă consiliere pre donare cu îndeplinire a chestionarului donatorului..
Testele pentru diverşi anticorpi (anti-HIV, anti-HCV), pentru antigene (AgHBs) îndepărtează de la donare pe aceia care sunt identificaţi a fi infectaţi sau chiar numai suspectaţi de a fi infectaţi. În Republica Moldova tot sângele este testat pentru HIV, HVB, HVC, sifilis şi alţi indicatori.
. Transplantul de organe şi/sau ţesuturi, însămânţările artificiale cu spermă, transmitere a HIV, estimându-se în prezent un risc de 1/un milion.
Pentru reducerea transmiterii HIV prin transplant toţi donatorii de organe şi/sau ţesuturi trebuie să fie evaluaţi în privinţa riscurilor de a fi infectaţi cu HIV şi testaţi pentru anticorpi anti-HIV. Intervievarea trebuie făcută cu chestionare standartizate pentru a nu omite nici un factor de risc, indiferent de donator.
- Persoanele cu comportament "la risc" nu vor dona sânge, spermă, lapte, organe sau ţesuturi (ex: cornee, piele, cord, plămân, pancreas, ficat, rinichi, os etc.)
- Donatorii de organe (de exemplu de oase) sunt retestaţi după 90 de zile şi abia după acest interval, dacă serologia pentru HIV se menţine negativă, osul poate fi transplant.
- Pentru reducerea transmiterii HIV prin oase păstrate prin congelare se efectuează următoarele:
- anamneza medicală şi socială; - testul pentru anticorpi, antigene HIV (Polimerase-chain-reaction nu este obligatorie dacă s-au testat antigenele virale); - teste pentru hepatita B (antigene şi anticorpi); teste pentru sifilis; - necropsie completă pentru a determina atât cauza morţii, cât şi alte
afecţiuni, inclusiv cercetarea ganglionilor, culturi microbiologice multiple din organul de transplantat.
21
X. PREVENIREA TRANSMITERII ACCIDENTALE A HIV ÎN DIALIZĂ
Persoanele infectate cu HIV care necesită dializă pot beneficia de aceasta în unităţile specializate care au obligaţia principală de a preveni transmiterea nozocomială a infecţiei. Se iau măsurile de precauţie universale privind sângele şi alte produse biologice la toţi pacienţii, indiferent de serologia pentru HIV.
Măsurile de dezinfectare a aparatelor de dializă şi a tubulaturii sunt cele obişnuite. În plus au apărut soluţii dezinfectante special pentru aparatele de dializă.
La pacienţii infectaţi cu HIV se poate efectua hemodializa peritonială fără a se lua măsuri suplimentare şi fără izolare faţă de ceilalţi pacienţi.
Dializorul se goleşte şi se dezinfectează după fiecare dializă. Dializorul individual nu va fi folosit niciodată la un alt pacient.
Practic, protecţia anti-HIV este asigurată în secţiile de dializă prin respectarea tehnicii de protecţie împotriva infecţiei cu HBV.
XI. PREVENIREA TRANSMITERII ACCIDENTALE A HIV ÎN LABORATOARE
Sângele şi alte produse biologice provenite de la toţi pacienţii vor fi considerate infectate. Pe lângă precauţiile recomandate până acum, pentru cei care lucrează în laboratoare, se recomandă următoarele:
- Toate eşantioanele de sânge sau de produse biologice vor fi puse în containere sigure care să prevină scurgerea sau răspândirea în timpul transportului. Se va acorda atenţie deosebită la recoltarea şi colectarea probelor biologice pentru a nu se contamina faţă exterioară a containerelor, bonurilor de analiză care însoţesc fiecare probă, precum şi containerul în care se transportă probele colectate.
- Toate persoanele care manipulează probe de sânge sau produse biologice (chiar şi scoaterea dopului de la o eprubetă) vor purta mănuşi. Mănuşile şi ochelarii de protecţie se vor purta dacă există posibilitatea contactului cu stropi de sânge sau cu alte produse biologice. Mănuşile şi mâinile se spală după terminarea lucrării probei respective.
Pentru activităţi de rutină (ex: examen histologic sau culturi microbiologice) nu este necesară o cameră securizată. Totuşi, încăperi cu anumite destinaţii, sunt necesare pentru activităţi în cursul cărora se pot răspândi picături. Acestea includ: centrifugarea, amestecarea, agitarea, mixarea, etc.
22
- Pipetarea mecanică se aplică pentru toate lichidele din laborator. Pipetarea cu gura nu trebuie utilizată.
- Folosirea acelor şi seringilor trebuie limitată doar la situaţii fără alternative şi atunci se vor respecta recomandările referitoare la prevenirea accidentării cu ace.
- Suprafeţele de lucru din laborator vor fi decontaminate cu dezinfectante chimice adecvate după îndepărtarea urmelor de sânge sau de alte produse biologice şi după terminarea lucrului.
- Materialele contaminate folosite pentru analizele de laborator vor fi decontaminate înainte de refolosire sau vor fi puse în saci sau containere, în concordanţă cu posibilităţile şi politica unităţii medicale referitoare la inactivarea materialului medical folosit.
- Echipamentul de laborator contaminat cu sânge sau alte produse biologice va fi bine curăţat şi dezinfectat înainte de a fi reparat sau transportat în vederea reparării.
- Toate persoanele îşi vor spăla mâinile după terminarea activităţii în laborator şi îşi vor scoate echipamentul de protecţie (halat, pantofi, calotă, etc.) înainte de părăsirea laboratorului.
- Nu se mănâncă, nu se bea şi nu se fumează în laboratoare, indiferent de profilul acestora şi indiferent de gradul ierarhic al personalului medical.
Regulile generale de aplicare a precauţiilor universale trebuie completate cu:
- colectarea flacoanelor care conţin produse biologice în containere marcate, care se împiedice răsturnarea, vărsarea, spargerea;
- evitarea contaminării pereţilor exteriori ai flacoanelor colectate; - utilizarea echipamentului potrivit cu prestaţiile laboratorului: - mănuşi; - mască, ochelari de protecţie, ecran protector, - halat, şorţ impermeabil, bonetă; - spălarea atentă a mâinilor (vezi pct. 4.3.); - utilizarea de echipamente de pipetare automate, semiautomate, pentru
înlăturarea tehnicilor de pipetare cu gura; - atenţie la utilizarea de material ascuţit în activitatea de laborator; - curăţenia, dezinfecţia, sterilizarea în mod corect, standardizat; - instrumentarul contaminat, colectare, decontaminare: - chimică; - fizică (ardere); - autoclavare. - aparatura defectată - decontaminarea înainte de reparare; - la terminarea activităţii, echipamentul utilizat rămîne în laborator pînă
la colectare şi îndepărtare în vederea prelucrării;
23
XII. PREVENIREA TRANSMITERII ACEDENTALE A HIV ÎN SERVICIILE DE MORGĂ ŞI ANATOMIE PATOLOGICĂ /
HISTOLOGIE
Pe lângă precauţiile universale expuse se recomandă în plus: - Toate persoanele care efectuează sau ajută la efectuarea necropsiilor
sau a altor manopere, vor purta mănuşi, măşti, ochelari de protecţie, halat şi şorţ impermeabil, precauţii cunoscute în prezent şi în scopul protecţiei faţă de virusul hepatitei B. Este preferabil ca materialele de protecţie să fie de unică folosinţă.
- Instrumentarul şi suprafeţele contaminate în timpul activităţii respective, vor fi dezinfectate chimic de fiecare dată.
- Piesele histologice vor fi fixate în formol. - Îmbălsămarea cadavrelor prin tehnicile cunoscute este suficientă. - Adoptarea unor tehnici de necropsie cât mai corecte, atente şi
preventive poate reduce riscul de alunecare sau de derapare a pieselor anatomice şi de stropirea cu sânge. Nu trebuie folosite fierăstraiele electrice şi trebuie eliminate tracţiunile pe calotă. Este bine să existe personal bine instruit care să fie desemnat ca la sfârşitul programului să ducă în condiţii corecte instrumentarul şi echipamentul de unică utilizare la incinerare.
Nu se foloseşte instrumentar de necropsie deteriorat, pentru a evita astfel accidentele (conform Regulamentului privind gestionarea deşeurilor medicale, nr. 05-00 din 14.12.01).
XIII. PRECAUŢII UNIVERSALE PENTRU ORTOPEZI, CHIRURGI ÎN SALA DE OPERAŢIE
1. Nu vă grăbiţi, pentru că vă puteţi accidenta. 2. Îmbrăcaţi echipamentul chirurgical care include:
• încălţăminte impermeabilă • ochelari • două sau trei rânduri de mănuşi în cazul unui pacient HIV pozitiv • în cazul operaţiunilor laborioase (politraumatism) cu multe
instrumente tăioase se recomandă o pereche de mănuşi de bumbac (mănuşi din cauciuc, bumbac şi iarăşi din cauciuc)
• mască chirurgicală • protecţia capului, atât a ochilor, a gurii cât şi a feţei • şorţ impermeabil
3. Să folosească mânere cu protecţie la instrumentar tăietor. 4. Să nu gesticuleze cu acul în mână. 5. Să nu transmită din mână în mână instrumente tăioase sau înţepătoare,
acestea se transmit în tăviţă. 6. Să nu anunţe cu voce tare când se transmite un instrument. 7. Să ia măsuri suplimentare de protecţie când examinează o plagă (o
fractură tăiată).
24
8. Scoaterea atentă a capişonului de protecţie de pe ac, deoarece 60% din înţepături au loc în rezultatul acestei proceduri.
9. Acele de cusut plaga să fie luate cu pense şi suport special. 10. Înainte de a înnoda este necesar de a înlătura acul, scoţând aţa din el 11. Neadmiterea personalului cu plăgi la administrarea intervenţiilor
chirurgicale 12. Suprafeţele stropite cu sânge şi alte lichide să fie dezinfectate. 13. Periodic (la fiecare 30 min.) de verificat dacă sângele sau alte produse
biologice au penetrat sau contaminat echipamentul de protecţie. 14. Nu se părăseşte sala de operaţie până când nu se scoate echipamentul
în aşa fel, ca să nu se atingă nimic, (nici telefonul) pentru că există riscul de contaminare a coridoarelor şi saloanelor, inclusiv a medicilor.
O dată cu creşterea incidenţei HIV în rândul populaţiei va creşte şi
riscul de infectare a personalului medical. Asigurarea măsurilor de aplicare a precauţiilor universale şi instruirea în acest sens, deşi pare să consume nejustificat sume enorme, protejează personalul faţă de HIV şi de toate celelalte virusuri pe care le poate transmite sângele. În plus, dacă personalul medical rămâne sănătos şi neinfectat, acesta nu va deveni sursă de infecţie pentru populaţie (familie, parteneri sexuali, donare de sânge etc.).
XIV. IMPLIMENTAREA PRECAUŢIILOR UNIVERSALE Modalitatea de implementare al precauţiilor universale Administraţia instituţiilor medicale trebuie să asigure o politică de: - Orientare iniţială şi de instruire continuă a lucrătorilor medicali, inclusiv studenţi şi cadre didactice - în privinţa epidemiologiei, modului de transmitere, prevenirii infecţiei HIV şi a altor infecţii transmise prin sînge, şi a precauţiilor universale faţă de toţi pacienţii. - Punerea la dispoziţie a tuturor celor necesare pentru reducerea riscului de infectare cu HIV şi alţi agenţi patogeni de sânge. - Supravegherea respectării măsurilor de protecţie. Când se constată nerespectarea acestora, se impune reinstruirea şi dacă este necesar şi măsuri administrative. - Colaborarea cu asociaţiile profesionale în scopul de a asigura protecţia personalului medical. - Instituţiile medicale nu trebuie să aştepte să li se stabilească o politică locală de urmat, ci trebuie să şi-o stabilească singure şi să' asigure condiţiile de aplicare. •
•
25
• Desen 1: Modalităţile de transmitere a infecţiei HIV în instituţiile medico-sanitare
Tabelul 2: Precauţii universale în îngrijirea tuturor
pacienţilor.
PACIENŢI INFECTAŢI
PERSONAL MEDICAL
PACIENŢI NEINFECTAŢI
INSTRUMENTAR MEDICAL
Procedura Spălarea mâinelo
r
Mănuşi de
protecţie
Halat de protecţie
Mască de protecţie
Ochelari de protecţie
Anamneza, discuţii cu pacientul
Ajustarea ritmului unei PEV deja montate
Examinarea pacientului fără a atinge sânge, alte produse biologice
X
Examinarea pacientului cu atingerea sângelui, mucoaselor, alte produse biologice
X X
Recoltarea de sânge X X Montarea de catetere venoase, puncţii venoase
X X
Aspirare X X X Se folosesc: halate, mască,ochelari de protecţie, dacă seprevede stropirea cu sânge saualte produse biologice
Montarea de catetere sau sonde pe diverse căi
X X X Se folosesc: halate, mască,ochelari de protecţie, dacă seprevede stropirea cu sânge saualte produse biologice
Manipularea de materiale X X X Se folosesc: halate, mască,
26
de orice fel, murdare ochelari de protecţie, dacămaterialele par a fi intenscontaminate
Intubarea şi/sau endoscopia X X X X X Montarea de accesorii arteriale
X X X X X
Operaţii sau orice intervenţii de urgenţă care pot produce stropirea cu sânge sau alte produse biologice
X X X X X
Notă: Deoarece persoanele de orice vârstă şi orice profesie pot fi infectate cu HIV, este necesar ca precauţiile universale să se aplice faţă de toţii pacienţii.
XV. Recomandările în cazul expunerilor profesionale faţă de produsele biologice care fac obiectul PRECAUŢIILOR
UNIVERSALE
1. ATITUDINEA ÎN CAZUL EXPUNERILOR PROFESIONALE CU PRODUSELE BIOLOGICE CARE FAC OBIECTUL PRECAUŢIILOR UNIVERSALE
1.1.INOCULAREA PERCUTANĂ, înţepătură, tăietură: - scoaterea imediat a mănuşilor
- stimularea sângerării locale; - spălare la get cu apă curentă timp de 5 minute; - aplicarea de antiseptice, dezinfectante, spălarea cu apă şi săpun sau
detergent. - aplicarea unui pansament din material de protecţie
1.2.EXPUNEREA MUCOASELOR - clătirea gurii cu apă curgătoare (gargarisme); - clătirea mucoaselor oculare cu apă curgătoare sau ser fiziologic. - se aplică soluţii de: - sulfacil de natriu 30%; sol. protargol 3% (prelucrarea mucoasei ochilor) - sol. de K2MnO4 0,005% (prelucrarea mucoasei cavităţii bucale şi a
ochiului) - sol. H2O2 3% (prelucrarea pielii) - alcool 700 (se clăteşte cavitatea bucală)
1.3. Echipamentul murdărit cu sânge şi alte produse se scoate în aşa fel ca să nu vină în contact cu pielea, se pune la dezinfectare.
1.4. Suprafeţele stropite cu sânge se dezinfectează cu soluţie de clorură de var, cloramină 3%, H2O2 - 4% cu detergent, alcool – 70% (de două ori cu interval de 15 min., după ce se spală cu apă)
27
1.5.RAPORTAREA EVENIMENTULUI - şefului de secţie, asistentei superioare din secţie; - imediat după expunere,
- înregistrarea datelor de identificare a pacientului sursă (dacă este posibilă identificarea); - momentul, felul expunerii; - primul ajutor.
2. ŞEFUL SECŢIEI decide: - asupra personalului; - asupra pacientului;
- consiliere şi consimţământ pre-test; - testarea privind statutul imunitar şi infecţios (HBV, HIV) în dinamică; - supraveghere clinică, profilaxie (vaccin HBV), tratament, complicaţii ale expunerii.
Dacă pacientul refuză testarea, sau dacă sursa de expunere este imposibil de identificat:
- consiliere pre-test personal; - testare în dinamică, supraveghere clinică.
Administraţia instituţiei medico-sanitare publice este abilitată să stabilească măsurile administrative corespunzătoare în cazul înregistrării infecţiei intraspitaliceşti a HIV/SIDA în instituţie conform Instrucţiunii “Cu privire la măsurile de prevenire a infectării cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) în caz de expunere profesională accidentală a lucrătorilor medicali”.
Bibliografie
1. Recomandări pentru prevenirea transmiterii HIV în practica medicală – S. Petrea, Ajutor pentru sănătatea copiilor din România, ARAS, World Vision, USAID, Bucureşti, 1993.
2. GHID de prevenire a transmiterii HIV în practica medicală – S. Petrea, Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Comisia Naţională de Luptă Anti-SIDA, Programul Naţional de Luptă Anti-SIDA, Editura ALL, Bucureşti, 2002.
3. Prevenirea transmiterii HIV în practica medicală – informaţii pentru viitorii asistenţi medicali, Editura Romanian Angel Appeal, Bucureşti, 2002.
4. Buletin informativ – privind situaţia in infecţia HIV/SIDA – CNŞPMP, Centru SIDA, 2003, 2004, 2005.
5. Legea Republicii Moldova “Cu privire la profilaxia maladiei SIDA – 1993.
28
6. Ordinele MSşiPS nr. 280 din 10.12.1993, „Cu privire la perfecţionarea măsurilor de profilaxie a maladiei SIDA”,
7. nr. 311 din 29.12.1997, „Cu privire la perfecţionarea asistenţei medicale persoanelor infectate cu HIV, bolnavilor cu SIDA şi măsurilor antiepidemice”,
8. nr. 140 din 30.04.1998, „ Despre perfecţionarea măsurilor de combatere şi profilaxie a infecţiilor nozocomiale”,
9. nr. 264. din 21.09.1998, „ Despre intensificarea activităţilor de combatere a hepatitelor virale B,C,D în Republica Moldova”.
10. nr. 327 din 04.10.2005, „Cu privire la implementarea tehnologiilor oportune în asistenţa perinatală şi perfecţionarea măsurilor antiepidemice şi de control al infecţiilor nozocomiale în Maternităţile Prietenoase Familiei”,
29