capitolul%2bi ok

8/17/2019 Capitolul%2bi Ok

1/23

A N A L I Z A E C O N O M I C O - F I N AN C I A RĂ

11

C A P I T O L U L I

ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE ALEANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

1.1. Importanţa analizei economico-financiare în cadrulmecanismului conducerii firmei

Activitatea oricărei firme, se desf ăşoară într-un mediu dinamic şi agresiv.Problemele fundamentale cu care se confruntă fiecare firmă sunt, în principal,stabilirea şi consolidarea locului pe care aceasta îl ocupă în spaţiul economic

concret în care activează, obiectivul major spre care se îndreaptă, costurileimplicate şi şansele de izbândă. Astfel, firma este determinată să se raportezepermanent la cererea de piaţă, trebuie să anticipeze mişcările concurenţei, să-şiautoevalueze resursele de care dispune şi să acţioneze în direcţia creşteriieficienţei utilizării acestora etc. În spaţiul socio-economic în care activează,

întreprinderea trebuie să-şi probeze permanent viabilitatea, capacitatea deconcurenţă şi adaptare, performanţa economico-financiară. Un rol deosebit înacest sens revine analizei economico-financiare, aceasta fiind un instrument desupraveghere a activităţii şi performanţelor firmei.

Analiza economico-financiară s-a impus în teoria şi practica economică dreptun instrument indispensabil pentru realizarea obiectivelor pe care le urmărescatât cei care gestionează firme, cât şi toţi agenţii externi (investitori, bănci, stat,clienţi, furnizori, agenţi de asigurare, etc.) care sunt interesaţi de mersulafacerilor firmei.

Etimologic abordând problema, cuvântul analiză provine din grecescul analisi,care semnifică desfacerea unui obiect sau unui fenomen, faptică sau mentală, înpărţile sale componente, în elementele sale simple1.

Prin metodologia, procedeele şi tehnicile specifice de care dispune, analizaeconomico-financiară concură la diagnosticarea stării diferitelor procese şifenomene, le descoperă structura, stabileşte relaţiile de cauzalitate, factorii care

1 Gheorghiu Al., Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Ed. Economică,

Bucureşti, 2004, p. 18


2/23


12

le guvernează, descoperă legile formării şi dezvoltării lor, iar pe această bază oferă conducerii posibilitatea adoptării deciziilor privind îmbunătăţireaactivităţii în viitor.


3/23


13

1.2. Tipurile de analiză economico-financiară

Analiza cercetează lucrurile şi fenomenele, descoperă structura lor internă,stabileşte relaţiile de cauzalitate, fapt ce permite nu numai evaluarea la unmoment dat, dar şi mişcarea în viitor ca urmare a tendinţei, condiţiilor noi,acţiunii umane.

Analiza privită ca metodă generală de cercetare reprezintă descompunerea unuifenomen sau obiect în părţile sale componente, respectiv elementele salesimple.

Obiectul descompunerii pe părţi sau elemente îl constituie un rezultat sau omodificare a rezultatului faţă de o bază de comparaţie.

În primul caz, rezultatul se poate exprima prin relaţia:

Y = ∑=

n

i

Xi1

, unde:

Y = rezultatul exerciţiuluiXi = elementele constitutive ale rezultatului

În cazul al doilea, modificarea rezultatului se poate exprima prin relaţia: Y = Y1 – Y0

În teoria şi practica economică, analiza se corelează cu sinteza care permiterealizarea reunirii elementelor unui obiect sau fenomen într-un tot realizându-secercetarea lor sub aspectul unităţii.

În activitatea de cercetarea fenomenelor şi proceselor economice trebuie să seţină cont de complexitatea lor care vizează anumite aspecte, ca de exemplu:

- acelaşi efect poate fi produs de cauze diferite;- aceeaşi cauză poate produce efecte diferite- efecte diferite prin combinare pot da o rezultantă a unui complex

de acţiuni sau forţe;- în fenomenul ce se analizează pot apărea însuşiri sau caracteristici

pe care nu le-au avut nici un element al fenomenului.


4/23


14

În funcţie de diferite criterii se pot distinge mai multe tipuri de analiză economică2:

A. După raportul între momentul în care se realizează analiza şi cel aldesf ăşurării fenomenului:

a. Analiza postfactum (postoperatorie) sau analiza activităţii(realizării obiectivelor);

b. Analiza previzională sau prospectivă.

Analiza postfactum vizează trecutul şi prezentul în timp ce analiza

previzională vizează viitorul unui obiectiv.Analiza previzională presupune determinarea evoluţiei viitoare a unui fenomeneconomic având la bază cercetarea factorilor precum şi a relaţiei de cauzalitate.Analiza postfactum se bazează pe variabile cunoscute şi certe, cea previzională se bazează pe variabile presupuse şi incerte.

B. După urmărirea însuşirilor esenţiale sau a determinării cantitative aunui fenomen:

a. Analiza cantitativă;b. Analiza calitativă.

Analiza cantitativă presupune cercetarea fenomenului prin determinăricantitative exprimate prin greutate, volum, număr, durată, etc.

Analiza calitativă urmăreşte esenţa fenomenului, astfel încât, în procesul deanaliză se trece de la o esenţă mai puţin profundă la una mai profundă.

C. După nivelul la care se desf ăşoară:a. analiza microeconomică;b. analiza macroeconomică.

Analiza microeconomică se desf ăşoară la nivelul întreprinderii şi aelementelor ei ca sistem şi studiază comportamentul individual sau cel al

întreprinderii în activitatea economică şi rezultatele obţinute.

2 Gheorghiu Al. (coordonator), Analiza activităţ ii economice a întreprinderilor, EDP, 1982,p. 23


5/23


15

Analiza macroeconomică studiază fenomenele la nivelul ramurii economice,la nivelul economiei naţionale sau mondiale apelând la mărimi globale sauagregate.

D. După modul de urmărire în timp a fenomenelor:a. analiza statică;b. analiza dinamică.

Analiza statică studiază fenomenele la un moment dat evidenţiind relaţiiledintre elementele şi factorii care determină o anumită poziţie a fenomenuluicercetat.Analiza dinamică cercetează fenomenele economice în schimbarea lor,

evidenţiind poziţia acestora într-un şir de momente.

E. După criteriile de studiere a fenomenelor:a. analiza tehnico-economică;b. analiza economico-financiară;c. analiza financiară.

Analiza tehnico-economică îmbină abordarea tehnică cu cea economică.Analiza economico-financiară combină rezultatele activităţii economice cucele ale activităţii financiare.Analiza financiară vizează fluxurile financiare care se formează la nivelulfirmei.

F. În funcţie de delimitarea obiectului analizat:a. analiza pe ramuri, pe unităţi organizatorice(întreprinderi, grupuri

de întreprinderi, holdinguri):b. analiza pe probleme (CA, rentabilitate).

1.3. Conţinutul analizei economico-financiare. Etape.

Procesul de analiză economico-financiară reprezintă inversul evoluţiei reale afenomenului. Conţinutul procesului de analiză poate fi redat în următoareleetape3:

3 Mărgulescu D., Vâlceanu Gh., Cişmaşu I., Şerban C., Analiza economico-financiară, Ed.Fundaţiei „România de mâine”, Bucureşti, 1999, p. 19


6/23


16

1. delimitarea obiectului analizei sau, altfel spus, constatareafaptelor, fenomenelor, rezultatelor efectuate prin metode de evaluareşi calcul, în timp şi spaţiu, cantitativ şi calitativ;

2. determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenuluistudiat; Elementele reprezintă părţi componente ale fenomenuluianalizat (ex: costul produsului pe articole de calculaţie). Factoriireprezintă forţe motrice care determină un fenomen (ex:productivitatea muncii faţă de producţia exerciţiului). Cauzele reprezintă modalităţile care explică apariţia unui fenomen ex: omăsură tehnico-organizatorică duce la reducerea pierderilortehnologice.

3. stabilirea factorilor presupune determinarea corelaţiei dintrefiecare factor şi fenomenul analizat cât şi a corelaţiei dintre diferiţiifactori care acţionează;

4. măsurarea influenţelor diferitelor elemente sau factori; Înaceastă etapă intervine analiza cantitativă cu scopul măsurăriiinfluenţelor, al rezervelor interne, al stabilirii cât mai exacte arezultatelor.

5. sintetizarea rezultatelor, stabilirea concluziilor şi aprecierilorasupra activităţii de analiză efectuată;

6. elaborarea măsurilor ce constituie decizia menită să asigurefolosirea optimă a resurselor.

Parcurgerea acestor etape asigură caracterul complet şi ştiinţific al analizei.

1.4. Factorii care explică rezultatele activităţiieconomice

Orice firmă, indiferent de profilul ei, în desf ăşurarea procesului economic seconfruntă cu o multitudine de factori. Aceştia nu acţionează izolat, ci îninterdependenţă, într-un sistem de legături închegate. Identificarea lor necesită cunoaşterea exactă a căii de formare a rezultatului, a legăturilor cauzale internea fenomenului analizat.


7/23


17

Factorii care determină rezultatul activităţii unui agent economic pot fi grupaţi în funcţie de mai multe criterii, şi anume4:

I. după natura lor:- factori tehnici;- factori tehnologici;- factori organizatorici;- factori economici;- factori social-politici;- factori demografici;- factori psihologici;- factori biologici;

- factori naturali.II. după caracterul lor în cadrul unei relaţii cauzale:

- factori calitativi;- factori cantitativi;- factori de structură.

III. după modul cum acţionează:- factori cu acţiune directă;- factori cu acţiune indirectă.

IV. după efortul propriu al întreprinderii:- factori dependenţi de efortul propriu;- factori independenţi de efortul propriu.

V. după gradul de sintetizare:- factori simpli;- factori complecşi.

VI. după izvorul acţiunii lor:- factori interni sau endogeni;- factori externi sau exogeni(de ex. inflaţia).

VII. după stadiul circuitului economic:- factori specifici aprovizionării;- factori specifici producţiei;- factori specifici vânzării producţiei.

4 Dalotă M., Dalotă S., Analiza şi evaluarea firmei, Ed. Orizonturi universitare, Timişoara,2000, p. 14


8/23


18

VIII. după posibilităţile de previziune:- factori previzibili(cerţi sau determinabili);- factori imprevizibili(aleatori).

IX. după intensitatea acţiunilor:- factori dominanţi(cheie);- factori secundari.

1.5. Metode şi tehnici de analiză economico-financiară

În procesul său de derulare, analiza economico-financiară utilizează mai multe

procedee şi metode specifice sau împrumutate din alte ştiinţe. Acestea se potgrupa în două categorii, şi anume: metode ale analizei calitative şi metode aleanalizei cantitative.

1.5.1. Metode şi tehnici de analiză calitativă

Analiza calitativă are ca obiect de bază stabilirea elementelor şi a relaţiilor lorstructurale, a factorilor şi cauzelor care explică fenomenul, a relaţiilor decondiţionare dintre fiecare factor şi fenomenul studiat, precum şi dintre factoriicare acţionează5, sau altfel spus, aceasta vizează esenţa fenomenului, depistarealegăturilor cauzale.

Metodele şi procedeele de analiză calitativă sunt6:1. Comparaţia;2. Diviziunea şi descompunerea rezultatelor;3. Gruparea;4. Generalizarea rezultatelor.

1. Comparaţia

Orice rezultat al activităţii firmei nu se apreciază ca o mărime în sine ci, înraport de anumite criterii sau baze de comparaţie. Acestea pot fi de mai multefeluri, şi anume:

5 Gheorghiu Al., Analiza activităţii întreprinderilor industriale, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1967,p. 256 Dalotă M., Dalotă S., op.cit., p. 17


9/23


19

- comparaţii în timp;- comparaţii în spaţiu;- comparaţii în funcţie de un criteriu prestabilit (plan, standard,

etalon, statistici, etc);- comparaţii cu caracter special.

Pentru a se putea asigura comparabilitatea datelor, acestea trebuie să aibă uncaracter omogen, să fie exprimate într-un etalon unic şi să fie determinate după o metodologie unitară.

2. Diviziunea şi descompunerea rezultatelor

Rezultatele reflectate prin diferiţi indicatori se divid, se descompun, pentru a

asigura profunzimea studierii faptelor. Diviziunea şi descompunerea factorilorse poate face în mai multe criterii:

- în timp;- după locul de formare;- pe părţi componente.

3. Gruparea

Prin grupare, colectivitatea cercetată este despărţită în grupe omogene deunităţi, după variaţia uneia sau mai multor caracteristici.

4. Generalizarea rezultatelor.

Generalizarea reprezintă o metodă calitativă de reunire într-un ansamblucoerent, a concluziilor studiului factorial7. El se realizează în cadrul studiilor defezabilitate şi de evaluare.

1.5.2. Metode şi tehnici de analiză cantitativă

Analiza cantitativă are rolul de a cuantifica influenţele elementelor saufactorilor care explică fenomenul.

Pentru separarea influenţelor factorilor se pot folosi diferite metode:1. Indicatorii economico-financiari;2. Indicii;

7 Mărgulescu D. (coordonator), Gheorghiu Al., Analiza economico-financiară a societăţilorcomerciale-metode şi tehnici, Ed. Tribuna economică, Bucureşti, 1994, p. 30


10/23


20

3. Coeficienţii (ratele) de structură, echilibru şi eficienţă;4. Ratele;5. Tehnicile scorurilor;6. Metoda substituirilor în lanţ;7. Metoda calculului matricial;8. Metoda ABC;9. Metoda cercetării operaţionale;

10. Metoda analizei regresionale;11. Metode sociologice.

1. Indicatorii economico-financiari reprezintă o modalitate de măsurare afenomenului prin care acesta capătă o dimensiune cantitativă sau calitativă.

De exemplu:CA = M + ΣΣΣΣqv*p, unde:

CA = cifra de afaceriM = mărfurile vânduteqv = produsele vândutep = preţul de vânzare, exclusiv TVA

În acelaşi timp, pentru a măsura diverse laturi ale activităţii economice, seutilizează zeci de indicatori care la rândul lor pot fi comparaţi, descompuşi,grupaţi în concordanţă cu scopul analizei.

2. Indicii reprezintă o metoda frecvent utilizată în analiza fenomeneloreconomico-financiare, cu ajutorul căreia se stabileşte dinamica faţă de o bază fixă sau o bază în lanţ, se construiesc ritmuri, se fac aprecieri asupraperformanţelor unei firme.

3. Coeficienţii de structură, echilibru şi eficienţă se obţin prin raportarea uneicomponente la ansamblul fenomenului cercetat8:

Ki =∑ i

i

e

e, unde:

Ki = coeficientul de structură

8 Mărgulescu D., Vâlceanu Gh., Cişmaşu I., Şerban C., op.cit., p. 47


11/23


21

Coeficienţii de eficienţă rezultă din compararea eforturilor depuse curezultatele obţinute sau invers:

Ke = Efort

Efect sau Ke =

Efect

Efort , unde:

Ke = coeficient de eficienţă

Coeficienţii de echilibru se determină ca raport între două mărimicomparabile, cu semnificaţie în termeni de echilibru economic sau financiar.

De exemplu:

K = I KpKp

+ , unde:

K = coeficientul autonomiei financiare;Kp = capitalul propriuI = împrumuturile pe termen mediu şi lung

4. Ratele reprezintă un raport între două mărimi comparabile. De exemplu:

Rc = 100*CA

P, unde:

Rc = rata rentabilităţii resurselor consumate

P = profitulCA = cifra de afaceri

În cazul ratelor se disting patru categorii operaţionale de bază, şi anume:

- rate de structură;- rate de gestiune;- rate de echilibru;- rate de eficienţă.

5. Tehnica scorurilor reprezintă o metodă de analiză discriminantă cu care seoperează în mediul extern al firmei, de regulă în bănci. În teoria economică aufost elaborate o serie de modele bazate pe metoda scorurilor, dintre care cele

mai cunoscute sunt: modelul Altman, modelul Conan şi Holder, Loeb şi Partier,etc.


12/23


22

6. Metoda substituirilor în lanţ permite cuantificarea contribuţiei diferitelorelemente sau factori la formarea şi modificarea rezultatului faţă de un nivel decomparaţie. Metoda presupune respectarea următoarelor principii9:

a. substituirea factorilor se face obligatoriu în ordinea: factorul de ordincantitativ, factorul structural şi factorul calitativ.

b. operaţiile de substituire se efectuează în mod succesiv, nu simultan;c. un factor substituit rămâne în această poziţie şi în operaţiile ulterioare.

Exemplu:A. ÎN CAZUL UNUI PRODUS DE FACTORI;B. ÎN CAZUL UNUI RAPORT DE FACTORI.

A. ÎN CAZUL UNUI PRODUS DE FACTORI:

Presupunem o funcţie de forma:

F = a*b*c*d

Ne propunem, de exemplu, să analizăm cărui fapt se datorează variaţiafenomenului „F” în raport cu o bază de comparaţie (∆F=F1-F0) prin prismaacţiunii celor 4 factori direcţi mai sus menţionaţi.

Vom avea următoarele relaţii:

F0 = a0*b0*c0*d0F1 = a1*b1*c1*d1

În ansamblu, variaţia fenomenului economico-financiar analizat se determină ca urmare a diferenţei:

∆∆∆∆F= F1-F0 = a1*b1*c1*d1 - a0*b0*c0*d0

În acest moment avem mai multe situaţii:

1. când exprimarea variaţiei este în mărimi absolute:

- influenţa factorului „a”:

9 Gheorghiu Al., Analiza activităţii întreprinderilor industriale, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1967,p. 35 şi Iosif Gh. N., Analiza economico-financiară a firmei în domeniul agroalimentar, Ed.Tribuna Economică, Bucureşti, 2000, p. 30


13/23


23

∆F(a) = a1*b0*c0*d0 - a0*b0*c0*d0 = (a1-a0) *b0*c0*d0 - influenţa factorului „b”:

∆F(b) = a1*b1*c0*d0 – a1*b0*c0*d0 = a1* (b1-b0) *c0*d0

- influenţa factorului „c”:

∆F(c) = a1*b1*c1*d0 – a1*b1*c0*d0 = a1* b1* (c1-c0)*d0

- influenţa factorului „d”:

∆F(d) = a1*b1*c1*d1 – a1*b1*c1*d0 = a1* b1* c1 *(d1-d0)

Aşadar, ∆∆∆∆F = ∆∆∆∆F(a) + ∆∆∆∆F(b) + ∆∆∆∆F(c) + ∆∆∆∆F(d)

2. când rezultatul supus analizei este exprimat în procente, ∆∆∆∆F este deforma:

∆F = 1001001000

1

0

01−•=•

−

F

F

F

F F


100*)%(0000

00000001

d cba

d cbad cbaaF

•••

•••−•••=∆

- influenţa factorului „b”:

100*)%(0000

00010011

d cba

d cbad cbabF

•••

•••−•••=∆

- influenţa factorului „c”:

100*)%(0000

00110111

d cba

d cbad cbacF

•••

•••−•••=∆

- influenţa factorului „d”:

100*)%(0000

01111111

d cbad cbad cbad F

•••

•••−•••=∆


14/23


24

Aşadar, ∆∆∆∆F% = ∆∆∆∆F%(a) + ∆∆∆∆F%(b) + ∆∆∆∆F%(c) + ∆∆∆∆F%(d)

B. ÎN CAZUL UNUI RAPORT DE FACTORI

Presupunem o funcţie de forma:

F =b

a

Vom avea următoarele relaţii:

F0 =0

0

ba F1 =

1

1

ba

În ansamblu, variaţia fenomenului economico-financiar analizat se determină ca urmare a diferenţei:

∆∆∆∆F= F1-F0 =1

1

b

a -

0

0

b

a=

10

1001

bb

baba −

∆F = 1001001000

1

0

01−•=•

−

F

F

F

F F

I. Când exprimarea se face în mărimi absolute la numărător:


0

01

0

0

0

1 )(b

aa

b

a

b

aaF

−=−=∆


01

101

10

1101

0

1

1

1 )( )(bb

bba

bb

baba

b

a

b

abF

−=

−=−=∆

Aşadar, ∆∆∆∆F = ∆∆∆∆F(a) + ∆∆∆∆F(b)


15/23


25

II. Când exprimarea se face în mărimi absolute la numitor:- influenţa factorului „b”:

∆F(b)=1

0

b

a -

0

0

b

a=

10

1000

bb

baba −


1

01

1

0

1

1 )(b

aa

b

a

b

aaF

−=−=∆

Aşadar,

∆∆∆∆

F =∆∆∆∆

F(a) +∆∆∆∆

F(b)III. Când rezultatul este exprimat în mărimi relative (%), iar factorulcantitativ se află la numărător:

∆F (%)= 1001001000

0

0

0

1

1

0

0

0

0

1

1

0

01•

−=•

−

=•−

a

b

b

a

b

a

b

a

b

a

b

a

F

F F


∆F%(a) = 1001000

0

0

0

0

1

0

0

0

0

0

1

•

−=•

−

=a

b

b

a

b

a

b

a

b

a

b

a


∆F%(b) = 1001000

0

0

1

1

1

0

0

0

1

1

1

•

−=•

−

=a

b

b

a

b

a

b

a

b

a

b

a

Aşadar, ∆∆∆∆F% = ∆∆∆∆F%(a) + ∆∆∆∆F%(b)


16/23


26

IV. Când rezultatul este exprimat în mărimi relative (%), iar factorulcantitativ se află la numitor:

∆F (%)= 1001001000

0

0

0

1

1

0

0

0

0

1

1

0

01•

−=•

−

=•−

a

b

b

a

b

a

b

a

b

a

b

a

F

F F


∆F%(b) = 1001000

0

0

0

1

0

0

0

0

0

1

0

−=•

−

=a

b

b

a

b

a

b

a

ba

ba


∆F%(a) = 1001000

0

1

0

1

1

0

0

1

0

1

1

•

−=•

−

=a

b

b

a

b

a

b

a

b

a

b

a

Aşadar, ∆∆∆∆F% = ∆∆∆∆F%(a) + ∆∆∆∆F%(b)

7. Metoda calculului matricial se aplică în cazul existenţei unor relaţiideterministe de produs sau raport între fenomenul analizat şi factorii deinfluenţă.

Separarea influenţei factorilor prin metoda calculului matricial ţineseama de ordinea de intercondiţionare a factorilor10.

8. Metoda ABC se foloseşte frecvent în analiza stocurilor, a costurilor, aputerii de negociere a întreprinderii cu furnizorii şi clienţii, a cifrei de afaceri,etc. Ea presupune studierea unui fenomen prin acordarea de importanţe identice

10 Niculescu M., Diagnostic economic, vol. 1, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, p. 70


17/23


27

tuturor componentelor sale care nu au un grad de utilitate echivalent efortuluide investigare depus.

Metoda ABC permite o analiză selectivă a componentelor unui fenomen saurezultat în funcţie de poziţia lor în cadrul întregului. Etapele aplicării metodeisunt11:

- definirea fenomenului şi a parametrului specific acestuia;- stabilirea valorilor parametrului specific;- clasarea componentelor fenomenului investigat după o logică

ABC (în ordinea descrescătoare a parametrului specific);- determinarea valorii cumulate a parametrului specific;

- determinarea celor trei grupe de semnificaţie ABC;- reprezentarea grafică a fenomenului cu ajutorul curbei ABC.

9. Metoda cercetării operaţionale se utilizează în adoptarea deciziilor în cazul în care intervin numeroşi factori care trebuie avuţi în vedere. Modelele cele maides utilizate sunt: programarea liniară, programarea dinamică, metoda PERT,lanţurile Markov, procesele Poisson, metoda Monte Carlo, etc.

10. Metoda analizei regresionale se utilizează atunci când între variabileledependente şi cele independente ale unui fenomen există o dependenţă probabilistică. Formulele matematice utilizate de această metodă poartă denumirea de funcţii de regresie, care pot fi de mai multe feluri:

- cu un factor independent:o liniară: y = ax + bo parabolică: y = ax2 + bx + c

o hiperbolică: y = a + x

b

o semilogaritmică: y = a*bx o logaritmică: y = a*xb

- cu doi factori independenţi: y = a0 + a1x1 + a2x2

- cu mai mulţi factori independenţi: y = a0 + ΣΣΣΣ aixi

11 ibidem, p. 62


18/23


28

11. Metodele sociologice pun în evidenţă factorii indirecţi sau cauzeleprezumtive, care conduc la obţinerea de informaţii esenţiale pentru realizareaunui diagnostic corect şi eficient. Cele mai des utilizate metode suntchestionarul şi interviul.

1.6. Sistemul de informaţii – premisă a realizăriianalizei economico-financiare

Analiza economico-financiară nu se poate realiza în lipsa informaţiilor dincadrul şi din afara societăţii analizate. În funcţie de locul de unde provin acestea

se clasifică în:1. Informaţii din interiorul societăţii, obţinute în special din

documentele financiare de sinteză: bilanţ, contul de rezultat, anexe,precum şi din contabilitatea de gestiune, norme de fabricaţie,legislaţie fiscală şi economică, etc.;

2. Informaţii din exteriorul societăţii, cum ar fi: a. din reviste, cotidiene, magazine, periodice;b. colocvii, conferinţe, congrese;c. relaţii cu clienţii, furnizorii;d. cumpărarea şi analiza de eşantioane;e. organisme furnizoare de informaţii de sinteză, etc.

Cerinţele care trebuie respectate de informaţii sunt: utilitatea, exactitatea,profunzimea, valoarea şi costul.


19/23


29

REZUMAT

Prin metodologia, procedeele şi tehnicile specifice de care dispune, analizaeconomico-financiară concură la diagnosticarea stării diferitelor procese şifenomene, le descoperă structura, stabileşte relaţiile de cauzalitate, factorii carele guvernează, descoperă legile formării şi dezvoltării lor, iar pe această bază oferă conducerii posibilitatea adoptării deciziilor privind îmbunătăţireaactivităţii în viitor.

În funcţie de diferite criterii se pot distinge mai multe tipuri de analiză economică:

A. După raportul între momentul în care se realizează analiza şi cel aldesf ăşurării fenomenului:

a. Analiza postfactum (postoperatorie) sau analiza activităţii(realizării obiectivelor);

b. Analiza previzională sau prospectivă.

B. După urmărirea însuşirilor esenţiale sau a determinării cantitative aunui fenomen:

a. Analiza cantitativă;b. Analiza calitativă.

C. După nivelul la care se desf ăşoară:a. analiza microeconomică;b. analiza macroeconomică.

D. După modul de urmărire în timp a fenomenelor:a. analiza statică;b. analiza dinamică.

E. După criteriile de studiere a fenomenelor:a. analiza tehnico-economică;b. analiza economico-financiară;

c. analiza financiară.

F. În funcţie de delimitarea obiectului analizat:


20/23


30

a. analiza pe ramuri, pe unităţi organizatorice (întreprinderi,grupuri de întreprinderi, holdinguri):

b. analiza pe probleme (CA, rentabilitate).

Conţinutul procesului de analiză poate fi redat în următoarele etape: 1. delimitarea obiectului analizei; 2. determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului

studiat;3. stabilirea factorilor;4. măsurarea influenţelor diferitelor elemente sau factori;5. sintetizarea rezultatelor, stabilirea concluziilor şi aprecierilor

asupra activităţii de analiză efectuată;6. elaborarea măsurilor ce constituie decizia menită să asigure

folosirea optimă a resurselor.

Metodele şi procedeele de analiză calitativă sunt:1. Comparaţia;2. Diviziunea şi descompunerea rezultatelor;3. Gruparea;4. Generalizarea rezultatelor.

Analiza cantitativă foloseşte diferite metode:1. Indicatorii economico-financiari;

2. Indicii;3. Coeficienţii (ratele) de structură, echilibru şi eficienţă;4. Ratele;5. Tehnicile scorurilor;6. Metoda substituirilor în lanţ;7. Metoda calculului matricial;8. Metoda ABC;9. Metoda cercetării operaţionale;

10. Metoda analizei regresionale;11. Metode sociologice.


21/23


31

TESTE GRILĂ PROPUSE

1. După raportul între momentul în care se realizează analiza şi cel aldesf ăşurării fenomenului, analiza poate fi:

a) analiză microeconomică;b) analiză postfactum ( postoperatorie);c) analiză statică;d) analiză previzională sau prospectivă;e) analiză cantitativă.

2. După modul de urmărire în timp a fenomenelor analiza poate fi:a) analiză statică;b) analiză dinamică;c) analiză microeconomică;d) analiză macroeconomică;e) analiză previzională.

3. Factorii care explică rezultatele activităţii economice, după caracterul lor încadrul unei relaţii cauzale pot fi:

a) calitativi, cantitativi şi cu acţiune directă ;b) calitativi, cantitativi şi cu acţiune indirectă;c) calitativi, cantitativi şi de structură;

d) simpli, complecşişi dominan

ţi (cheie);e) cantitativi, interni şi externi.

4. După criteriile de studiere a fenomenelor analiza poate fi:a) analiza pe ramuri, pe unităţi organizatorice;b) analiza pe probleme;c) analiza tehnico-economică şi economico-financiară;d) analiza financiară;e) analiza dinamică.

5. Metodele şi procedeele de analiză calitativă sunt:a) comparaţia;

b) gruparea;c) ratele;d) coeficienţii de structură;


22/23


32

e) diviziunea şi descompunerea rezultatelor.

6. Metodele şi procedeele de analiză cantitativă sunt:a) comparaţia;b) gruparea;c) ratele;d) coeficienţii de structură, echilibru şi eficienţă;e) diviziunea şi descompunerea rezultatelor.

7. Metodele şi procedeele de analiză cantitativă sunt:a) metoda ABC;b) gruparea;c) tehnicile scorurilor;d) coeficienţii de structură, echilibru şi eficienţă;e) diviziunea şi descompunerea rezultatelor.

8. Metoda calculului matricial se aplică în cazul când:a) între variabilele dependente şi cele independente ale unui fenomen

există o dependenţă probabilistică;b) se presupune studierea unui fenomen prin acordarea de importanţe

identice tuturor componentelor sale care nu au un grad de utilitateechivalent efortului de investigare depus;

c) se pun în evidenţă factorii indirecţi sau cauzele prezumtive, care conduc

la obţinerea de informa

ţii esen

ţiale pentru realizarea unui diagnosticcorect şi eficient;

d) existenţei unor relaţii deterministe de produs sau raport între fenomenulanalizat şi factorii de influenţă.;

e) adoptarea deciziilor se iau în cazul în care intervin numeroşi factori caretrebuie avuţi în vedere.

9. Metoda ABC se aplică în cazul când:a) între variabilele dependente şi cele independente ale unui fenomen

există o dependenţă probabilistică.;b) se presupune studierea unui fenomen prin acordarea de importanţe

identice tuturor componentelor sale care nu au un grad de utilitate

echivalent efortului de investigare depus.;


23/23


33

c) se pun în evidenţă factorii indirecţi sau cauzele prezumtive, care conducla obţinerea de informaţii esenţiale pentru realizarea unui diagnosticcorect şi eficient.;



10. Metoda analizei regresionale se aplică în cazul când:a) între variabilele dependente şi cele independente ale unui fenomen

există o dependenţă probabilistică.;b) se presupune studierea unui fenomen prin acordarea de importanţe

identice tuturor componentelor sale care nu au un grad de utilitateechivalent efortului de investigare depus.;

c) se pun în evidenţă factorii indirecţi sau cauzele prezumtive, care conducla obţinerea de informaţii esenţiale pentru realizarea unui diagnosticcorect şi eficient.;



11. Metoda substituirilor în lanţ se foloseşte:

a) în cazul în care evoluţia fenomenului analizat este cresc

ătoare;b) în cazul legăturilor de tip determinist de tip raport;

c) în cazul legăturilor de tip determinist de tip produs;d) în cazul legăturilor de tip determinist puse în evidenţă de modele

aditive;e) în cazul legăturilor de tip determinist puse în evidenţă de modele

substractive.

capitolul%2bi ok

Documents