cap8 gazele naturale sub comunism (1948-1989).pdf

8/18/2019 cap8 GAZELE NATURALE SUB COMUNISM (1948-1989).pdf

1/93

Capitolul 8

377

8. GAZELE NATURALE SUB COMUNISM (1948-1989)

Utilizarea gazelor naturale a parcurs o trecere succesivă de la o utilizare regională

(1909-1947) la una naţională (1947-1958), continuând la nivel transnaţional (1958-1974) şi intercontinental (după 1974).

Mediul economic. Începând cu anul 1949 economia românească a trecut printr-un puternic proces de restructurare: întreprinderile au fost naţionalizate, proprietăţileagricole au fost colectivizate, s-a instaurat un control riguros asupra tuturorcomponentelor economiei etc.

Sovieticii doreau transformarea României într-un stat cu precădere agrar, intrândîn contradicţie cu liderii de la Bucureşti care aveau intenţia dezvoltării şi a segmentului

industrial. În programul înaintat de Gheorghiu Dej prin „calea românească deconstituire a socialismului”1 se puneau practic bazele noii economii româneşti, oeconomie în care ramura industrială urma să aducă venituri considerabile. Acest

program va conduce şi la dezvoltarea sectorului energetic din România, contribuindastfel într-o foarte mare măsur ă la dezvoltarea şi consolidarea sectorului gazier.

În perioada 1951-1989, dezvoltarea economiei s-a desf ăşurat pe baza planurilorcincinale şi era centrată pe dezvoltarea industriei. Prin politica şi strategia oficială avremii se dorea lichidarea decalajelor de dezvoltare economică dintre zone, regiuni,

1 Constantinescu, N.M., Revolu ţ ia industrial ă în România, în: Politica PCR. de industrializare socialista a ţării.(Coordonator loan V. Totu), Bucureşti,1978


2/93

Gazele naturale sub communism (1948 – 1989)

378

judeţe şi apropierea nivelului dezvoltării economico-sociale a acestora, crearea uneistructuri moderne a economiei în profil de ramur ă, departamental şi teritorial, în careindustria să aibă rolul central2. Se dorea atragerea şi folosirea raţională în procesuldezvoltării a resurselor disponibile din fiecare zonă şi unitate teritorială. Realizareaacestor deziderate a fost afectată de conceperea dezvoltării industriale axate în special

pe industria grea, cu toate implicaţiile negative care au însoţit-o, în ceea ce priveşteansamblul şi structura economiei moderne, dar mai ales nivelul de trai al populaţiei.

Transpunerea în fapt a modelului producţiei industriale bazat pe industria grea s-aconcretizat într-un efort investiţional, realizat prin for ţarea investiţiilor în acest sens, îndefavoarea consumului populaţiei şi cu preţul unor profunde dezechilibre sectoriale.Efectuarea unor investiţii mari (45-46% din totalul investiţiilor realizate în economiaromânească) a condus la sporirea numărului de întreprinderi.

Dezvoltarea extensivă a industriei a antrenat importante modificări în structura populaţiei ocupate, în sensul creşterii numărului populaţiei ocupate din industrie.

Sub aspect strict cantitativ rezultatele sunt remarcabile, dar ele au fost însoţite denumeroase neajunsuri de ordin calitativ, care s-au manifestat cu deosebire între anii1980-1989.

Sporirea fondurilor respective a avut loc paralel cu un proces de creştere a graduluide uzur ă fizică şi morală, prin aceasta urmărindu-se micşorarea ratei amortizării şiimplicit a costurilor de producţie. Menţinerea în funcţiune a utilajelor cu grad avansatde uzur ă fizică şi morală s-a r ăsfrânt negativ asupra economiei româneşti, materializată

prin creşterea consumurilor specifice de energie, a rebuturilor, costuri mari deîntreţinere şi reparaţii etc3. Acestea, alături de alte aspecte, au condus la realizarea unor

produse de calitate scăzută, necompetitive.Alocarea investiţiilor ramurilor menţionate mai sus, ramuri preferate ale politiciiindustriale din perioada comunistă, s-a f ăcut şi cu preţul neglijării (sacrificării) altorramuri industriale. Oferta scăzută din toate produsele pe piaţa internă a dus la apariţia“ pie ţ ei paralele”, a preţurilor de speculă şi la scăderea nivelului de trai.

Contractarea unor datorii externe, cu deosebire în devize convertibile în anul 1960,aduce o datorie de 10,2 miliarde dolari în anul 19804. Împrumuturile au fost contractateîndeosebi pentru cumpărarea de utilaje şi materii prime şi au compensat deficitele

balanţei comerciale în intervalul 1960-1980, cu sacrificarea balanţei de plăţi. După anul1980, şi în special după anul 1985, se procedează la plata datoriei externe anterior

contractate. Devizele necesare sunt procurate fie prin for ţarea exporturilor, fie prinsubdimensionarea importurilor. Diminuarea producţiei de petrol şi reducerea

2 Motaş, V., Dezvoltarea exploat ării gazelor naturale în România, în “ Petrol şi gaze", an 6, 1957, nr. 9-10

3 Chisăliţă, D., Trilema lumii contemporane, Editura Universităţii Sibiu, 19994 Tufescu, V., România, Editura Academiei, Bucureşti, 1980


3/93

Capitolul 8

379

importurilor a determinat folosirea gazelor naturale cu precădere în economie, for ţândexploatarea acestuia.

Criza economică şi necesităţile de gaze naturale ale României din anii ’80 aureadus însă ţara noastr ă tot mai aproape de politica Moscovei, în ciuda neînţelegerilor

privind concepţiile de democratizare şi restructurare dezvoltate de către liderul sovieticMihail Gorbaciov, în politica de perestroika.

Cu toată dezvoltarea economico-socială în decursul perioadei 1950-1989, lasfâr şitul acesteia, România se situa pe o poziţie marginală în ierarhia ţărilor europene,între nivelul de dezvoltare al ei şi cel al ţărilor dezvoltate cu economie de piaţă, existândmari decalaje în ce priveşte principalii indicatori economici şi sociali5.

Cadrul juridic. Pachetele de legi emise în perioada ‘45-’49 (Legea pentrureforma agrar ă, Reforma monetar ă, etc.) au creat suportul legal pentru instituireamonopolului statului în economie, trecerea la o economie condusă de la centru, prin

instituţii înfiinţate în acest scop. Astfel, prin Legea din 5 aprilie 1947 este înfiinţatMinisterul Industriei şi Comer ţului prin reorganizarea şi contopirea MinisteruluiEconomiei Naţionale, a Subsecretariatului Aprovizionării, a Comisariatului Preţuri, AComisariatului pentru Comer ţ Exterior şi a Subsecretariatului Industrie de stat, iar prin

Legea de la 1 iulie 1948 este înfiinţată Comisia de Stat a Planificării6. Acestea au f ăcutca întreprinderile, începând cu anul 1948, să-şi desf ăşoare activitatea pe bază de

programe lunare de producţie.În anul 1949 este instituit monopolul statului asupra comer ţului exterior prin

Decretul din 28 iulie 1949, fiind înfiinţată Camera de Comer ţ Exterior a României7.

Constitu ţ iile României adoptate în anii 1923 - 1938 au tratat zăcămintele de gazeîn mod diferit. Astfel, Constitu ţ ia României din 1938, adoptată la 27 februarie, prevedeala art. 17 că “ zăcămintele miniere precum şi bog ăţ iile de orice natur ă ale subsolului

sunt proprietatea Statului. Se exceptează masele de roci comune, carierele de materialede construc ţ ii şi depozitele de turbă , f ăr ă prejudiciul drepturilor dobândite de Stat pebaza legilor anterioare. Totodat ă drepturile câ ştigate în favoarea Statului pe bazaactelor de concesiune încheiate până în prezent se respect ă”. Cele trei Constituţiiadoptate în perioada comunistă din 13 aprilie 1948 (art. 6), 27 septembrie 1952 (art. 7)şi 21 august 1965 (art. 7) tratau zăcămintele de gaze în mod similar: “ Bog ăţ iile de orice

natur ă ale subsolului, izvoarele de energie natural ă , minele, …. constituie proprietatede stat, bun comun al poporului”.

5 Unger, R., Political Economy after Communism and Neo-Liberalism: The Better Futures of the Perpheral Economies,Viena 1994

6 Moldovan, R., Studii de istorie economică, Editura Academiei, Bucureşti, 19837 Lupu, M., Istoria economiei na ţ ionale a României, Editura Didactică şi Pedagogică, 1974


4/93


380

După naţionalizarea întreprinderilor din anul 1948, racordarea de noiconsumatori era aprobată de Consiliul Superior de Partid în cadrul politicii decombustibil valabilă pentru perioada respectivă.

În perioada 1950 s-a pus problema înlocuirii lemnelor de foc şi s-au racordatlocuinţele dotate cu sobe. Ulterior, aprobarea de noi consumatori se f ăcea de cătreÎntreprinderile comunale de distribuţie a gazului în limita cotelor avizate de MinisterulIndustriei, Petrolului şi Chimiei. Acest început de reglementare a fost apoi legiferat prinHotărârea Consiliului de Miniştri 1018/1959 privind reglementarea extinderii reţelelorde distribuţie şi a consumului de gaz metan8. Acestea prevedeau înlocuirea arzătoarelorneraţionale.

Apariţia acestei Hotărâri precum şi modificarea Codului Penal prin introducereaunui articol nou ce prevedea sancţionarea celor care execută instalaţii de gaze f ăr ă aprobări legale au constituit un sprijin puternic în reglementarea consumului de gazdupă anul 1960.

Conştientizarea avantajelor gazelor naturale, cât şi volumul descoperirilor din aceavreme face ca în septembrie 1963 HCM nr 856 să se prevadă înlocuirea combustibiluluilichid şi solid prin gaze.

Prima reglementare9 privind gazele naturale apărută pe teritoriul României a fost Regulamentul asupra mă sur ărilor de siguran ţă pentru instala ţ ii de distribuire şiutilizare a gazelor naturale, în industrie şi la consumatori casnici, care a intrat învigoare în anul 1931 prin decizia Ministerului Industriei şi Comer ţului. Acestregulament a fost în vigoare 29 de ani până în anul 1960, interval în care a fost revizuitşi completat de trei ori:

• în anul 1960, sub egida Comitetului de Stat pentru Construcţii, Arhitectur ă şiSistematizare (C.S.C.A.S), a apărut “ Normativul pentru Distribuirea şi Utilizarea

Gazelor Naturale” (N.D.G.N.), aprobat prin Ordinul 487 al C.A.C.A.S. şi M.I.P.C. cuindicativul 33.01.1960

• în anul 1962 acest normativ a fost revizuit prin Ordinul CSCAS nr. 349 privindindicativul N.D.G.N. I6-1962 şi a fost înlocuit de:

o Normativul pentru Proiectarea şi Executarea Re ţ elelor şiinstala ţ iilor de Gaze Naturale (N.P.N.G.) indicative I6-1969 aprobat

prin Ordinul C.S.C.A.S. 170/1969

8 Idem, Considerente privind regimul juridic al gazelor naturale de-a lungul timpului în România, în „ Jurnalul de Petrol şiGaze”, nr. 3/Aprilie 2003, pag 36 – 429 Gabriel, G., Distribu ţ ia şi utilizarea gazelor naturale, Editura Tehnică, 1972, pag.33


5/93

Capitolul 8

381

o Normativul pentru Între ţ inerea şi Exploatarea Re ţ elelor de Distribu ţ ie Gaze Naturale (N.E.G.N.) aprobat prin OrdinulComitetului de Stat pentru Economia şi Administraţia Locală.

În anii ’60 în comisiile de lucru ale CAER s-a luat hotărârea realizării unuinormativ de gaze naturale care să devină document de consultare pentru toate ţărileCAER. Ca material de bază s-au considerat normele ruseşti (SNIB). Fiecare ţar ă a venitcu propria propunere. G. Gabriel care a efectuat studiul pentru România a ar ătat că normativele ruseşti sunt depăşite şi a prezentat o normă tehnică în care se lua înconsiderare dimensionarea conductelor de distribuţie plecând de la curgerea reală agazelor. S-a demonstrat că pentru a obţine cea mai bună şi economică dimensionaretrebuie să se folosească regimul de curgere. Totodată se introduc pentru prima dată factorii de simultaneitate obţinuţi experimental.

Normele de distribuţie prezentate de România au fost acceptate ca documentreprezentativ pentru toate statele din CAER, deşi situaţia nu a convenit sovieticilor 10.

Publicarea anumitor păr ţi din acest normativ de către autorul său în reviste despecialitate din Franţa, Germania şi Italia a adus recunoaşterea autorului prin diverse

premii şi distincţii acordate. Normativul I.6 /1969 a ajuns din punct de vedere tehnic pe primele locuri din lume ca valoare11.

Cele două normative au fost revizuite şi îmbunătăţite în anii 1976, 1986, 1998,2003.

În economia socialistă planificată care a existat în România, până în anul 1989,conducerea activităţii din domeniul gazier se realiza în baza Ordinelor MinisteruluiPetrolului, astfel încât cadrul juridic în domeniul gazier era sărac, decretele emise înaceastă perioadă reglementând cu precădere consumul de gaze, randamentele aparateloretc.

Utilizarea şi valorificarea superioar ă a gazelor naturale, în condiţiile rezervelorlimitate de gaze, impunea folosirea raţională a cantităţilor de gaze naturale. Înconcordanţă cu acest deziderat a fost elaborat Decretul 243/1978, privind regimuldistribuţiei şi consumului de gaze naturale12.

În baza acestui Decret, se prevedea încadrarea tuturor consumatorilor în cantităţileanuale, trimestriale şi lunare, care se acordau prin repartiţii Ministeriale, precum şi avizeşi acorduri privind deciziile rezidenţiale emise pentru aprobarea consumului de gaze.Totodată se prevedea folosirea gazelor naturale doar pentru chimizare şi doar în

procesele cu flacăr ă deschisă unde nu se pot folosi alţi combustibili. Înfiinţarea de noidistribuţii de gaze naturale se putea face numai în scopuri industriale, aprobate prinDecret al Consiliului de Stat.

10 Gabriel, G., Memorii filmate, CD 411 Ibidem12 Chisăliţă, D., Evolu ţ ia organiza ţ iilor din în dustria gazier ă română sub comunism 1948 – 1989 (1), în „ Jurnalul de Petrol şi Gaze”, nr. 9/Septembrie 2002, pag. 38 – 39


6/93


382

Situaţia politică. După anul 1947 ţara noastr ă a prezentat o evoluţie for ţată către

comunism, în care se pot identifica câteva etape de dezvoltare:• 1948 – 1964 – perioada preluării, organizării şi consolidării puterii de către

comunişti în cadrul unui proces specific de stalinizare; • 1965 – 1974 – perioada unei relative destinderi interne; • 1974 – 1989 – perioada regimului ceauşist, de esenţă neostalinistă.

Începând cu anul 1948, comuniştii au avut drum liber în România pentruintroducerea modelului stalinist în toate componentele societăţii. Prin mijloaceeconomice şi politice, uneori paşnice, alteori violente, reprezentanţii comunişti auacţionat nestingherit împotriva tuturor for ţelor care militau pentru pluralism şidemocraţie. Adept al dirijismului economic,aşa cum a reieşit încă din documenteleConferinţei din octombrie 1945, Partidul Comunist a luptat împotriva proprietăţii

particulare în economie.

În perioada 1948 - 1989 în România a activat un singur partid politic, PartidulComunist Român, care desemna la fiecare 5 ani cu ocazia organizării congreseloracestuia membrii Marii Adunări Naţionale şi preşedintele partidului şi al ţării.

Naţionalizarea industriei, realizată în perioada 1948 – 1949, colectivizareagospodăriilor ţăr ăneşti (1949 – 1962), impunerea planurilor cincinale pentru controlulriguros al economiei, industrializarea for ţată (1965 – 1980) au fost doar câteva din„ac ţ iunile politice ale PCR”13.

Până în anul 1976 Partidul şi securitatea nu au pătruns în structurileorganizaţionale din Gazul metan, fapt datorat profesionalismului conducerii care nu au

permis acest lucru, ţinând la etica profesională şi conducând relaţii de parteneriat cureprezentanţii Ministerului, a căror verticalitate îi determina să afirme: „Ce să căuta ţ ivoi acolo? Ce vă bă ga ţ i?”14 cu toate rigorile partidului unic din România. Acestechilibru se strică în anul 1967 odată cu numirea lui Vasile Lucaci la conducereaCentralei de Gaz Metan pe criteriul politic, acesta deţinând în cadrul MinisteruluiPetrolului funcţia de Şeful Organizaţiei de Partid pe Minister. Numirea în anul 1969 alui Ion Dumitru, fost ministru adjunct a condus la formarea în cadrul Centralei agrupurilor directorului general I. Dumitru şi cele ale directorului adjunct V. Lucaci, care

pentru a-şi consolida poziţiile foloseau orice mijloace în defavoarea Centralei GazuluiMetan15. Pentru a se stabiliza situaţia, în anii ’80 Partidul îşi numeşte proprii oameni la

conducerea Centralei pentru a face ordine.

13 Buzatu, G., Mircea C., Agresiunea comunismului în România. Documente din arhivele secrete, 1944- 1989, I – II,Bucureşti, Editura Paidea, 199814 Simescu, N., M ărturii filmate, CD 515 Ibidem


7/93

Capitolul 8

383

După confruntările cu URSS privind caracterul exclusiv agrar al ţării, România îşiîncepe cursa industrială, care va fi continuată de Nicolae Ceauşescu, succesorul lui Dejla conducerea Partidului şi a Statului. Ceauşescu a promovat o politică internă şiexternă de relativă liberalizare a regimului comunist (1965 – 1974), acesta pozând într-un campion al libertăţii şi independenţei16.

Vizitele efectuate de Ceauşescu în China şi Coreea de Nord, în anul 1971 l-audeterminat să lanseze celebrele Teze care practic proclamau reîntoarcerea la sistemul

politic totalitar. După 1972, Guvernarea Ceauşescu a suferit modificări, care s-auaccentuat formând în final un regim represiv însoţit de o ofensivă ideologică şi

propagandistică, în care cultul personalităţii a jucat un rol decisiv. Aşa-zisul socialism adevenit o guvernare de familie care a reuşit să subordoneze total, mai ales după Congresul al XIII-lea (1979), Partidul Comunist. Ajungând preşedinte, NicolaeCeauşescu a exacerbat orientarea naţionalistă şi a condus un regim neostalinist,caracterizat prin represiune politică şi poliţienească rar întâlnită în Europa17.

Impunându-şi controlul asupra întregii societăţi româneşti, PCR a acţionat pentrureorganizarea aparatului de stat ce trebuia să servească scopurilor politice.

Intervenţia politicului în activitatea societăţilor a condus la impunerea unoroameni a căror singur ă idee era obţinerea unui „ciolan” şi care ulterior deveneau loialicelor care i-au propulsat. Această situaţie s-a perpetuat la toate nivelele şi singuradorinţă era controlul, indiferent de consecinţele tehnice, economice şi sociale.

După anul 1980, regimul comunist se confruntă cu mari probleme de ordineconomic, social etc., peste care se suprapune megalomania conducătorilor, toateconducând la scăderea nivelului de trai şi la profunde insatisfacţii în rândul maselor.

Pe marginea nemulţumirilor populaţiei se declanşează evenimentele din decembrie1989 care vor conduce la r ăsturnarea puterii şi instalarea unei puteri „democratice”.Anul 1990 este marcat de renaşterea partidelor istorice şi apariţia unui mare număr de

partide politice noi. Acelaşi an aduce primele alegeri libere după 50 de ani.

Conjunctura internaţională. Dorinţa de expansiune teritorială a Germaniei,alături de interesele teritoriale ale altor ţări ca Ungaria, Bulgaria, URSS etc., au fostcauzele declanşării celei de-a doua conflagraţii mondiale.

16 Bozga, V., s.a. Istoria economiei na ţ ionale, Bucureşti, Academia de Studii Economice, 199617 Buzatu, G., Mircea C., Agresiunea comunismului în România. Documente din arhivele secrete, 1944- 1989, I – II,Bucureşti, Editura Paidea, 1998


8/93


384

Tratativele desf ăşurate la Moscova, la 8 mai 1945 se încheie cu Acordul sovieto -român privind schimbul de mărfuri şi colaborarea economică publicată în MonitorulOficial nr. 133/1945. În baza acestui acord au fost create societăţi mixte sovieto -române, numite SOVROM, care au cuprins o serie de domenii importante aleeconomiei româneşti şi au ajuns în scurt timp să deţină o însemnată pondere îndomeniile respective. Societăţile mixte erau bazate teoretic pe principiul aportului egalde capital al păr ţilor. Partea sovietică de capital era formată18, în principal, din “averile

germane” din România, care potrivit Conferinţei de la Potsdam din 1945 şi Tratatuluide pace încheiat între România şi Puterile Aliate şi Asociate, reveneau URSS. Ulterior

participaţia sovietică la societăţile respective s-a majorat şi cu unele materiale şi utilaje proprii. Au fost astfel înfiinţate 16 asemenea societăţi.Înfiinţarea vestitele SOVROM-uri, începe19 cu societatea SOVROM-Petrol la data

de 17 iulie 1945, prin care industria petrolier ă românească era lăsată la cheremul rusesc,SOVROM Banc la data de 6 august 1945, SOVROM-Transport la data de 19 iulie1945, SOVROM-Gaz la data de 20 martie 1946, SOVROM-Lemn la data de 20 martieiulie 1946, SOVROM-Film la data de 20 martie 1946, SOVROM-Chim la data de 1august 1948, SOVROM-Tractor la data de 1 august 1948, SOVROM-Cărbune la datade 4 iulie 1949, SOVROM-Construct în anul 1949, TARS (Transporturi aerieneromâno-sovietice) la data de 8 august 1949, SOVROM-Utilaj Petrolier la data de 15august 1952, SOVROM-Naval în august 1952 şi SOVROM-Uraniu în august 1952.

DECRET nr. 87 din 8 martie 1949

18 Constantinescu, N.N. (coordonator), Istoria economică a României, vol I, Editura Economică, Bucureşti, 199819 Constantiniu, F., O istorie sincer ă a poporului român, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1997


9/93

Capitolul 8

385

pentru infiintarea societatii anonime sovieto-romana "Sovromgaz", pentru explorarea, exploatarea, transportul, prelucrarea, desfacerea gazelor

naturale si a produselor rezultate din prelucrarea lor

EMITENT: MAREA ADUNARE NATIONALA

PUBLICAT IN: BULETINUL OFICIAL nr. 5 din 9 martie 1949

PREZIDIUL MARII ADUNARI NATIONALE A REPUBLICII POPULARE ROMANE:

In temeiul art. 44 pct. 2 si art. 45 din Constitutia Republicii Populare Romane,

Vazand decizia Consiliului de Ministri cu Nr. 196 din 1949,

Emite:

ART. 1

Se ratifica conventia intre Guvernul Republicii Populare Romane si Guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, privind crearea unei

societati anonime pe actiuni sovieto-romana pentru explorarea, exploatarea, transportul, prelucrarea, desfacerea gazelor naturale si a produselor rezultate din

prelucrarea lor, impreuna cu anexele ei, semnata in Bucuresti la 29 Ianuarie 1949.

ART. 2

Prin efectul prezentului decret, se considera infiintata, fara a mai fi nevoie de nici o alta informatie Societatea Anonima Sovieto-Romana

"Sovromgaz", pentru explorarea, exploatarea, transportul, prelucrarea, desfacerea gazelor naturale si a produselor rezultate din prelucrarea lor, de la data de 29

Ianuarie 1949, ea functionand pe baza actului constitutiv, a statutelor care fac parte integranta din prezenta lege.

ART. 3

Societatea "Sovromgaz" se considera legal constituita si are personalitate juridica prin efectul prezentului decret fara a mai fi necesara

autentificarea actelor sau indeplinirea unei alte formalitati, putand fi inscrisa atat in registrul comertului cat si la tribunalul Ilfov, pe baza unei simple cereri

facute in acest scop.

ART. 4

Societatea "Sovromgaz" este scutita de orice taxa de timbru si inregistrare, catre Stat, judet, Camera de Comert si orice autoritate publica la

infiintarea si inregistrarea ei, atat si in ceea ce priveste actiunile ce se vor emite.

De asemenea se scutesc de aceleasi impozite si taxe de timbru si inregistrare, aporturilor ce s-au adus si ce vor fi aduse ulterior in aceasta societate,

fie direct in bani sau in natura, fie sub forma de fuziune, absorbtiune, lichidare, etc., in termen de doi ani de la semnarea conventiei intre U.R.S.S. si R.P.R.

Guvernul Republicii Populare Romane nu va incasa taxe vamale sau impozite, pentru instalatiile, utilajul si materialele ce se importa in Romania,

in contul acoperii varsamintelor, ca aport al grupului sovietic.

ART. 5

Evaluarea aporturilor in natura se va face de catre o comisie de experti in care reprezentantii ambelor state, Sovietic si Roman, vor fi in numar egal

in conformitate cu art. 7 al conventiei referitoare la infiintarea societatii.

Dat in Bucuresti la 8 Martie 1949.

C.I. PARHON MARIN FLOREA IONESCU

Ministrul finantelor, Ministrul minelor si petrolului,

Vasile Luca Miron Constantinescu

Ministrul justitiei,

A. Bunaciu

Aşa cum am ar ătat aportul sovietic la aceste SOVROM-uri era constituit din bunurile germane din România trecute în posesia URSS cu acordul Angliei şi SUA laconferinţa de la Yalta..


10/93


386

La Conferinţa de la Yalta din 4 – 17 februarie 1945 prin în ţelegerea conducătorilorcelor trei mari puteri – SUA, Anglia şi URSS (F.D. Roosvelt, W. Churchill, I.V. Stalin),dominaţia sovietică asupra Europei Centrale şi de Est a fost practic acceptată.

Societatea SOVROM-Gaz cu sediul în Mediaş a fost înfiinţată cu scopul de aexploata cele mai mari trei câmpuri de gaze din România şi folosirea acestora pentru

producerea negrului de fum şi a produselor chimice. O altă societate înfiinţată a fostSOVROM-Petrol, care avea ca obiect de activitate exploatarea şi prelucrarea petrolului,dar şi a gazelor asociate. În urma unor acorduri bilaterale între păr ţile contractante în 25septembrie 1954 sunt lichidate 12 dintre ele, între care şi SOVROM-Gaz. SOVROM-urile şi-au încetat activitatea prin cedarea către guvernul României a participaţiilorsovietice în aceste societăţi. Ultimul SOVROM desfiinţat a fost SOVROM-Petrol înanul 1956. Forma de colaborare prin societăţile respective nu s-a dovedit a fi adecvată

pentru partea română, lichidarea lor prilejuind stabilirea unor sume de banidispropor ţionat de mari faţă de aportul efectiv al păr ţii sovietice.

În primul plan cincinal, 1951-1955, se prevedea intensificarea cercetărilorgeologice, sporirea volumului lucr ărilor de să pare a sondelor, mai ales a celor deexplorare, care trebuia să reprezinte peste 40% din totalul metrilor să paţi. S-au introdus

prospecţiunile geofizice pe scar ă largă, explorarea zăcămintelor se executa după sistemul sovietic al profilelor paralele, longitudinale şi transversale. Dacă Moldova afost ocolită din cauza condiţiilor grele de să pare, acum devenea al doilea centru

petrolifer al ţării. Pe Valea Prahovei s-au descoperit şi s-au pus în valoare importantezăcăminte de profunzime.

S-a introdus metoda de să pare rapidă, de să pare cu turbină, care a permisrealizarea unor viteze de să pare de 2-3 ori mai mari faţă de cele obţinute prin să parearotativă. Metoda să pării cu turbină, în care nu se mai roteşte întreaga garnitur ă desă pare, ci numai sapa, a permis aplicarea sistemului de să pare a sondelor cu înclinaremare dispuse ca amplasament de suprafaţă în grupe. Metoda de să pare cu apă, com-

binată cu metoda de să pare rapidă, a permis atingerea vitezei comerciale de 7.640 m pelună, montajul în blocuri mari, mutarea turlelor în picioare, mecanizarea operaţiilor desă pare şi montaj, brigăzile complexe de montaj

După al doilea r ăzboi mondial, în sfera de influenţă a fostei URSS, în care se aflaşi România, s-a procedat la o politică de autoizolare, prin constituirea unei organizaţiide colaborare economică şi tehnico-ştiinţifică multilaterală între ţările din sfera

respectivă, concepută şi ca o replică la Planul Marshall şi la integrarea economică interstatală occidentală ce începea să se contureze. Astfel, în ianuarie 1949 s-a înfiinţat20 Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER). Membrii fondatori, alături de URSSşi România au fost: Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia şi Ungaria, ulterior aderând: RDGermania, Mongolia, Cuba, Vietnam. Scopul acestei organizaţii era coordonarea

20 Georgescu, T., România între Yalta şi Malta, Bucureşti, Editura Şansa, 1993


11/93

Capitolul 8

387

planurilor de dezvoltare a economiilor naţionale, specializarea şi cooperarea în producţie, coordonarea principalelor cercetări ştiinţifice şi tehnice care prezintă interesreciproc. În cadrul acestei organizaţii, pe lângă organele de conducere, s-au constituitComisiile permanente pe ramuri care se întruneau periodic şi analizau situaţia şi

perspectivele respectivei ramuri inclusiv în ceea ce priveşte gazele naturale.

În anul 1970 se înfiinţează Banca Interna ţ ional ă de Investi ţ ii (BII), la 10 iulie1970, ai cărei membri sunt Bulgaria, Cehoslovacia, Cuba, Mongolia, Polonia, RDG,România, Ungaria, URSS şi Vietnam. Obiectivul activităţii ei este de a concentraresursele destinate investiţiilor industriale şi de altă natur ă din ţările membre interesatede a acorda credite pe termen lung şi mijlociu, în ruble transferabile, pe durată maximă de 15 ani. Prin constituirea BII s-a urmărit şi lărgirea bazei de materii prime, energie şicombustibil, unul din principalele obiective finanţate de ea fiind construirea conducteide gaze Orenburg – graniţa de vest a URSS, în lungime de 2.700 km.


12/93


388

Acest proiect presupunea ca fiecare ţar ă să-şi construiască propria por ţiune din

conductă prin for ţe proprii urmând ca în viitor să beneficieze de gaze naturale livrate deURSS. Această înţelegere nu se adresa şi României, fiind singura ţar ă care îşi construia

propriul tronson de conductă, fiind plătită pentru această operaţie. Această situaţie se

datora unor înalţi funcţionari ai ministerului, care la primele discuţii cu sovieticii dinanul 1964 privind acest proiect au susţinut sus şi tare că acest proiect nu prezintă interesfiindcă „ România plute şte pe o mare de petrol şi doarme pe o pernă de gaz”, după cumdeclara mai târziu Baibakov – şeful CSP al URSS21.

La 29 noiembrie 1970, la Giurgiu, se semnează22 “Conven ţ ia Interguvernamental ă româno-bulgar ă pentru tranzitarea de gaze din URSS în Bulgaria”, aprobată prinH.C.M. nr. 55 din 27 ianuarie 1971, care prevedea:

- ca plata proiectării, construirii şi lucr ărilor de întreţinere şi reparare a conductei pe teritoriul României să fie asigurată de partea bulgar ă;

- conducta să fie proprietatea statului român, având durata de serviciu de 30 de

ani din momentul punerii în funcţiune, aceasta fiind asimilată şi cu durata devalabilitate a Convenţiei;

21 Simescu, N., M ărturii pe band ă, CD 622 *** Bro şur ă de prezentare a companiei SNTGN TRANSGAZ SA Media ş, Tg. Mureş, 2004


13/93

Capitolul 8

389

Derularea prevederilor Convenţiei Interguvernamentale se va realiza în baza unuicontract, de către întreprinderile specializate de comer ţ exterior (ICE ROMPETROLBucureşti şi VTSP NEFTOHIM Sofia).

Produc ţ ia de gaze pe plan mondialÎn tabelul de mai jos prezentăm producţia de gaz în anul 1969 în ţările

producătoare de gaz din lume. Cantitatea de gaz extras a crescut de la 3.219 mil mc înanul 1938 la 947.609 în anul 1969. Romănia s-a menţinut în plutonul marilor ţări

producătoare de gaz din lume, deşi coborând de pe locul trei pe locul patru.

Tabelul 8.1. Producţia de gaz în anul 1969Ţara Mil mcArgentina 5.328 0.56Austria 1.488 0.15Brazilia 1.248 0.13Canada 62.424 6.58Franta 6.516 0.68Germania 8.910 0.94Iran 2.784 0.29Italia 11.976 1.26Iugoslavia 730 0.07Japonia 2.160 0.22

Mexic 17.220 1.81Olanda 21.852 2.30Polonia 3.922 0.41România 24.087 2.54SUA 584.628 61.69Ungaria 3.235 0.34URSS 181.121 19.11Venezuela 7.980 0.84Total 947.609 100

Semnarea la 21 iunie 1974, la Sofia23, a “Conven ţ iei generale cu privire la

colaborarea în valorificarea zăcământului de gaze condensate de la Orenburg şiconstruirea conductei magistrale de gaze Orenburg-grani ţ a de vest a URSS şi livr ărilede gaze naturale din URSS ”, între Guvernele Bulgariei, Ungariei, Poloniei, României,

23 *** 30 de ani de tranzit interna ţ ional şi 25 de ani de import gaze naturale, Sinaia, 2004


14/93


15/93

Capitolul 8

391

Această Convenţie a intrat în vigoare la data semnării şi a acţionat în decursulîntregii perioade de valabilitate a Convenţiei Generale.

Pe plan internaţional în această perioadă au loc două mari crize energetice, în anii1973-1974 şi respectiv 1981-1982, care determină modificări în politica multor ţări(identificarea unor surse alternative de energie viabile, diversificarea furnizorilor deenergie, orientarea spre industria uşoar ă, creşterea eficienţei instalaţiilor etc.).Politica dusă de preşedintele de atunci al României duce la pierderea numeroaselorfacilităţi pe plan mondial şi izolarea ţării.

În anul 1986, la 29 decembrie la Moscova se semnează26 “Conven ţ ia întreGuvernul României şi al URSS privind tranzitul pe teritoriul României al gazelornaturale din URSS către Turcia, Grecia şi alte ţări”, care prevedea construirea de către

partea română a unei conducte de 1220 mm x 187 km x 55 bar, pentru transportulgazelor naturale pe teritoriul României. Gazele predate de URSS în punctul Isaccea(graniţa cu Ucraina) vor fi transportate de partea română şi predate reprezentanţilorURSS în punctul Negru Vodă (graniţa cu Bulgaria). Fosta URSS urma să plătească

26 *** Bro şur ă de prezentare a companiei SNTGN TRANSGAZ SA Media ş, Tg. Mureş, 2004


16/93


392

servicii de transport gaze naturale, pentru tranzitarea teritoriului României, lacapacitatea comandată a conductei magistrale, sub formă de gaze naturale livrate înRomânia. Convenţia interguvernamentală privind tranzitul de gaze pentru Turcia,Grecia şi alte ţări, a intrat în vigoare la data semnării şi va fi valabilă până la 31decembrie 2011.

În baza acestor Convenţii s-au încheiat27 Contracte comerciale între Întreprinderilede Comer ţ Exterior ale URSS şi României (IUCE SOIUZGAZEXPORT Moscova şiICE ROMPETROL Bucureşti), pentru fiecare relaţie comercială: servicii tranzitBulgaria, servicii tranzit Turcia şi cumpărarea de gaze naturale.

După anul 1985 în URSS începe un proces de restructurare, cunoscut în literaturade specialitate sub denumirea de Perestroica, ideologie care aduce numeroasedeschideri în politica internă şi externă a URSS. Aceasta determină schimbări radicaleîn toate ţările satelit ale URSS în perioada 1987-1989. Ultima dintre aceste ţări a fostRomânia (22 decembrie 1989).

Ca urmare a renunţării la sistemul unui singur partid şi a dorinţei tuturor ţărilor din

estul Europei de democratizare, se deschid noi tendinţe care-şi vor pune amprenta atâtasupra vieţii economico - sociale şi politice din ţările respective, cât şi asupra evoluţieieconomice europene şi mondiale.

În anul 1990, din iniţiativa franceză, este semnat, de către 42 de ţări, statutulBăncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), instituţie care reunea pentru

27 Ibidem


17/93

Capitolul 8

393

prima dată ţările din estul şi vestul Europei, având ca principal obiectiv promovareainvestiţiilor în Europa centrală şi de est.

Produc ţ ia de gaze pe plan mondialÎn tabelul de mai jos prezentăm producţia de gaz în anul 1990 în ţările

producătoare de gaz din lume. Cantitatea de gaz extras a crescut de la 947.609 mil mcîn anul 1969 la 1.930.000 mil mc în anul 1990, România menţinându-se în plutonulmarilor ţări producătoare de gaz din lume, coborând totuşi de pe locul patru pe loculşapte.

Tabelul 8.2 Producţia de gaz în anul 1990Ţara Mil mcCanada 124.000 6,40Franta 3.000 0,15Germania 23.100 1,20Iran 25.000 1,29Italia 17.100 0,88Mexic 26.100 1,35Olanda 82.500 4,27Polonia 3.400 0,17România 29.200 1,51SUA 502.000 26,00Ungaria 4.600 0,24

URSS 815.300 42,24Venezuela 23.000 1,20Total 1.930.000 100,00

În anul 1947 se înfiinţează Institutul de Petrol şi Gaze Bucureşti cu profesori

celebri: Gheorghe Suciu – termotehnică, Spacu – chimie, Robu V., - procese şi aparate,Raşev – tehnologia aparatelor.


18/93


394

1.1 Organizarea activit ăţ ii de exploatare şi valorificare a gazelor naturale

Centrala de Gaz Metan Bucureşti. În baza Deciziei nr.59/9 iulie 1948 aMinisterului Minelor şi Petrolului, a luat fiinţă Centrala de Gaz Metan cu sediul în

Bucureşti şi cu o Direcţie a Exploatărilor în Mediaş. Prin aceeaşi Decizie s-a înfiinţat şisocietatea SOVROMGAZ cu sediul în Mediaş.

Centrala de Gaz Metan a avut aproximativ acelaşi obiect de activitate ca alSONAMETAN-ului:

- explorarea şi exploatarea (captarea, transportarea şi distribuirea) gazului naturaldin zăcămintele aflate în Bazinul Transilvaniei cu excepţia zăcămintelor: Sărmăşel,Copşa Mică şi Bazna);

- realizarea de conducte pentru transportarea şi distribuirea gazului natural în

centrele de consumaţie de pe teritoriul ţării şi exploatarea acestor conducte.Centrala de Gaz Metan a funcţionat până în anul 1949, când s-a transformat în

Întreprinderea de Stat Gaz Metan cu sediul în Bucureşti având în continuare Direcţia deExploatare în Mediaş.

Organizarea Centralei de Gaz Metan Mediaş

SOVROMGAZ Mediaş. În anul 1948 a luat fiinţă SOVROMGAZ cu sediul înMediaş, în baza Deciziei nr.59/9 iulie a Ministerului Minelor şi Petrolului.

Bazna Copsa Mica Sarmasel

SANTIERELE

DE

GAZ

SECTIA

NEGRU DE

FUM

Copsa Mica

FABRICILE

CHIMICE

-Copsa Mica

-Tirnaveni

Fabrica

Metalurgica

Copsa Mica

Directia Exploatari

Medias

Regionala

Medias

Regionala

Brasov

Regionala

Manesti

Directia

Transport Gaz

Brasov

Directia

Distributii Gaze

Bucuresti

Directia

CentralaBucuresti

Director General

Ministerul Industriei


19/93

Capitolul 8

395

La data de 29 ianuarie 1949 se încheie convenţia între Guvernele României şi aleURSS-ului privind înfiinţarea Societăţii Anonime Sovieto-Române SOVROMGAZ.

Nou creata societate urma să se ocupe de explorarea, exploatarea, transportul, prelucrarea şi desfacerea gazelor naturale şi a produselor rezultate din prelucrareaacestora. Motivaţia care a stat la baza înfiinţării societăţii a fost: „ Avându-se în vedereexperien ţ a în domeniu, grupul sovietic urma să aducă în România instala ţ ii, utilaj şimateriale necesare bunului mers al activit ăţ ii din acest domeniu”.28

Obiectul de activitate al acestei societăţi a fost:-exploatarea zăcămintelor de gaz Sărmăşel, Bazna şi Copşa Mică, orizonturile

superioare;-exploatarea întreprinderilor de producere a negrului de fum şi formaldehidei de la

Copşa Mică.Societatea SOVROMGAZ a fost înfiinţată în baza Acordului sovieto-român de la

Moscova/1945, prin care s-a convenit ca patrimoniul german existent pe teritoriulRomâniei, şi care revenea fostei URSS, să fie “investit ” în 16 societăţi mixte româno-sovietice.

Societatea SOVROMGAZ era condusă de doi ingineri sovietici, restul personalului fiind român. De remarcat că şeful serviciului geologic era renumitulgeolog Vasile Câta.

Societatea SOVROMGAZ a funcţionat până în anul 1954, când, în baza H.C.M.nr. 2147/9 noiembrie 1954, s-a desfiinţat, cele trei zăcăminte fiind preluate deÎntreprinderea de stat “ Partizanul P ăcii” Mediaş, iar fabricile de producere a negrului

de fum şi formaldehidei de la Copşa Mică s-au unificat devenind o unitateindependentă.

Intreprinderea de Stat „GAZ METAN” Bucureşti. Întreprinderea de Stat GAZMETAN Bucureşti a luat fiinţă în baza Decretului 46/05.02.1949, cu sediul la Bucureştişi o Direcţie de exploatare cu sediul la Mediaş.

În anul 1949 prin H.C.M. nr. 1049/30.09.49 activitatea de distribuţie a gazelor afost trecută din coordonarea acestei întreprinderi, în subordinea primăriilor or ăşeneşti.

Întreprinderea a funcţionat până în anul 1950, când a fost divizată în două întreprinderi: Partizanul Păcii, respectiv Flacăra Păcii.

28 Scânteia, an XVIII, nr. 1344 / 7 februarie1949


20/93


396

În baza Deciziei nr. 313/20.06.1950 a Ministerului Minelor si Petrolului a luatfiinţă Flacăra Păcii cu sediul în Braşov, care a funcţionat până la data de 31.12.1950când a fost preluată de Partizanul Păcii Mediaş.

Întreprinderea de stat PARTIZANUL PĂCII Mediaş. În baza Deciziei nr.313/20. 06. 1950 a Ministerului Minelor si Petrolului a luat fiinţă Partizanul Păcii cusediul în Mediaş, care la data de 31.12 1950 a preluat Flacăra Păcii cu sediul în Braşov,în baza Deciziei nr. 137/06.03. 1951 a Ministerului Minelor si Petrolului, constituindu-se societatea Partizanul Păcii, Întreprindere de Stat cu sediul în Mediaş, care avea caobiect de activitate explorarea, exploatare, construirea conductelor magistrale şitransportul gazelor naturale, întreţinere-reparaţii şi confecţii utilaje, executarea delucr ări de construcţii montaj industriale şi civile, executarea de transporturi tehnologiceşi de marf ă precum şi aprovizionare tehnico-materială.

Societăţile care activau în domeniul gazier în anul 1950

Întreprinderea de stat Partizanul Păcii, a preluat în anul 1954, în baza H.C.M.

2147/09.11.1954, şi activitatea SOVROMGAZ- ului.Această întreprindere avea în subordine 6 oficii cu sediul în Mediaş, după cum

urmează:-Oficiul transport gaz-Oficiul foraj-Oficiul ateliere centrale

i

n

i

s

t

e

r

u

l

I

n

d

u

OVROM

GAZ

edias

artizanul

Pacii

edias

lacara

Pacii

rasov

ANTIERELE

E

AZ

ECTIA

EGRUDE

UM

opsaMica

ABRICILE

HIMICE

CopsaMica

Tirnaveni

abrica

etalurgica

opsaMica

armasel azna

S

antierulNoulSasesc

S

antierulDeleni

S

antierulNades

S

antierul

C

etateadeBalta

irectia

ransportGaz

rasov

egionala

edias

egionala

rasov

egionala

anesti

egionala

luj


21/93


22/93


398

În anul 1952 ing. Muş Orest fost director tehnic la Societatea Româno-Americană un manager adevărat şi un tehnician deosebit, a fost trimis de conducerea Ministeruluila Societatea Partizanul Păcii, iniţial ocupând postul de şef al Oficiului de extracţie.

În celelalte Oficii regăsim în funcţii de transport: Oficiul de transport îl avea

conducător pe Jung Matei, Oficiului de aprovizionare Dobrescu Ion, Oficiul construcţiicapitale îl avea director pe maistrul Feer, Oficiul ateliere centrale pe ing. Papp Sabin.

Trustul de Extracţie a Gazului Metan – Mediaş. Începând cu 1 iulie 1956, în baza Ordinului Ministerului Industriei Petrochimice nr. 128/10.07.1956, s-a înfiinţatTrustul de Extracţie a Gazului Metan în locul fostei Întreprinderi de stat PartizanulPăcii, cu sediul în Mediaş.

Oficiile din cadrul societăţii Partizanul Păcii s-au transformat în întreprinderispecializate având personalitate juridică.

Astfel Trustul de Extracţie a Gazului Metan a avut în componenta sa 7întreprinderi:

-Întreprinderea transport gaz metan Mediaş -Întreprinderea foraj Mediaş -Întreprinderea ateliere centrale Mediaş -Întreprinderea construcţii şi montaje Mediaş -Întreprinderea extracţie gaz metan Mediaş -Întreprinderea transport auto Mediaş

-Întreprinderea aprovizionare Mediaş Modul de funcţionare a Trustului consta în alocarea de fonduri de la CSPÎntreprinderea de transport gaz metan şi Întreprinderea de extracţie gaz metan, pentrurealizarea obiectivelor prevăzute în planurilor anuale sau cincinale aprobate, care angajaalte întreprinderi specializate aşa cum erau cele de foraj, construcţii şi montaj, transportaprovizionare şi confecţii pentru realizarea acţiunilor achitându-le contravaloarealucr ărilor realizate.

Trustul a funcţionat o perioadă scurtă de timp între 01.07.1956 - 30.06.1957.

Direcţia Generală a Gazului Metan Mediaş. Urmare a dezvoltării industrieigaziere, la data de 01.07.1957, în baza H.C.M. nr. 754/16.05.1957, Trustul de Extracţiea Gazului Metan s-a transformat în Direcţia Generală a Gazului Metan cu sediul înMediaş.


23/93

Capitolul 8

399

Organizarea Direcţiei Generale a Gazului Metan

Obiectul de activitate al Direcţiei Generale a Gazului Metan a fost:-forajul sondelor-extracţia şi transportul gazelor naturale;

-întreţinerea şi exploatarea conductelor magistrale de gaz metan şi a instalaţiiloraferente;

-confecţionarea şi repararea de utilaje, instalaţii şi unelte pentru sectorul gazier;-confecţionarea aparatelor şi arzătoarelor de gaze;-efectuarea transporturilor auto tehnologice şi de marf ă;-executarea lucr ărilor de construcţii montaj;-aprovizionarea tehnico-materială;-asigurarea şi pregătirea for ţei de muncă.Conducerea Direcţiei Generale a Gazului Metan era asigurată de un Comitet de

direcţie şi de un director.Directorul general al Direcţiei Generale a Gazului Metan a fost numit Pascariul

Alexandru – ing de foraj de o asprime şi o sobrietate nemaipomenită , care provenea dinactivitatea de petrol, iar director tehnic L. Kiş

Întreprinderea de extracţie a fost condusă de Dumitru Casieru care era maistrusudor, om cu multe aplicaţii pe latura practică şi care s-a înconjurat de oameni de bună

I.E.C.M.G.M.

Medias

Intreprinderea Foraj

Medias

I.C.M.G.M.

Medias

Intreprinderea de Extractie

Medias

Intreprinderea Ateliere

Centrale

Medias

Uzina Mecanica Medias

I.T.A.G.M Medias -BAT Media

Intreprinderea de Transport

Gaz Metan

Medias

Centrala Gazului

Metan Medias


24/93


400

calitate profesională, a ştiut să îndrume şi a creat un climat favorabil dezvoltăriiindustriei. Ing. Muş Orest a ocupat funcţia de Director Tehnic în Intreprindereaextracţie gaz metan Mediaş. În anul 1967 la conducerea întreprinderii de extracţie senumeşte pentru prima dată de la naţionalizarea societăţii un inginer în persoana luiCoban Constantin.

La conducerea ECMGN se găsea în funcţia de director Dumitru Hulpoi, sudor şiing. şef. Jung Matei care provenea din structura SONAMETAN unde a deţinut funcţiade Director al Societăţii de Distribuţie a Gazelor Sighişoara. Între cele două persoane deconducere era o relaţie armonioasă29 fiind delimitate foarte bine atribuţiile acestora.Este de remarcat că directorul, care chiar dacă provenea din rândul muncitorimii şi aveasprijinul politic al clasei din acea vreme, se ocupa de problemele administrative fiind unom cu foarte mult bun simţ şi nu intervenea în partea tehnică condusă cu profesionalismde inginerul şef. Inginerul Jung a introdus în anul 1962 o metodă de promovare careconsta perfecţionarea continuă a oamenilor atât prin specializări la faţa locului cât şi

prin cursuri de profil. Totodată pentru fiecare angajat cu studii superioare, dar cu precădere pentru cei care doreau să avanseze pe linie profesională era obligatoriutrimestrial să se realizeze câte o lucrare cu o anumită tematică, supusă analizării uneicomisii de specialitate, acestea constituind indicatori folosiţi alături de alţi indicatori la

premierea şi promovarea personalului.

În anul 1967 aşa cum s-a întâmplat la Întreprinderea de extracţie şi la celelalteîntreprinderi, s-a trecut la înlocuirea directorilor numiţi politic cu specialişti dindomeniu. Astfel, la conducerea ECMGN este numit Drug Vasile, la IMCM Gr ădinaruLeontin, la Întreprinderea de Foraj Indrei Liviu.

În anul 1959 la conducerea Atelierelor Centrale ale gazelor naturale a fost numitGheorghe Mureşan, care a condus această entitate până în anul 1983, reuşind să transforme atelierele într-o modernă unitate de producţie, efectuând toate activităţile deconstrucţii montaj, reparaţii, construirea echipamentelor şi instalaţiilor etc. Esteinteresant că în anul 1959 în cadrul Atelierelor Centrale erau doar 2 ingineri, iar func ţiade inginer şef o deţine d-l Sledinski, deşi acesta nu avea studii superioare. În cadrulAtelierelor Centrale s-au remarcat: ing. Macedon, tehn. Sledinski, tehn. Sumilaş.

Direcţia Generală a Gazului Metan a funcţionat în subordinea MinisteruluiPetrolului în perioada 01.07.1957 - 30.09.1969, sub îndrumarea directă a DirecţieiTehnice conduse de un mare om, directorul Joni Ionescu, laureat al premiuluiAcademiei, care a fost iniţiatorul introducerii în industria de Petrol şi Gaze a staţiilor decompresoare folosind agregate turbocompresoare (a iniţiat în anul 1956 un schimb întreRomânia şi Elveţia petrol – contra know-how). În cadrul ministerului, la diverse nivele,

29 Simescu, N., M ărturii pe band ă, CD 5


25/93

Capitolul 8

401

în funcţie de conţinutul dosarului de cadre pe care-l deţinea fiecare, se găseau oamenideosebit de bine pregătiţi: prof. Nicodimescu, Protopopescu, Hănciulescu, Gabor,Pacoste, V. Motaş. Totodată se poate afirma că am avut miniştrii înţelepţi pentru faptulcă îi lăsaU pe oamenii de meserie să discute problemele tehnice.

Un contemporan spunea despre conducerea societăţilor din domeniul gazelornaturale în primiI ani de după naţionalizare despre oamenii deosebiţi care au condusdestinele gazului metan, într-o perioadă zbuciumată când dominaţia clasei muncitoareera evidentă: „ Poate că a fost norocul gazului metan. Poate că a şa erau oamenii, darni şte oameni absolut deosebi ţ i”.30 AceştiA au fost oameni cu o cultur ă vastă, cântând înorchestre de camer ă în timpul liber, participând la acţiuni sportive, sociale şi care s-auocupat şi încercând să creeze oameni deosebiţi, având o cu totul altă cultur ă despremuncă.

Un aspect important era cel legat de munca prestată de gaziştii din acele vremuri

în care se lucrau trei duminici consecutive, iar cea de a patra era liber ă împreună cu altetrei zile. Munca începea la ora 6.am. şi se termina atunci când se termina lucrul început.Alături de angajaţii permanenţi se recurgea la încheierea unor contracte de prestăriservicii cu echipe de dulgheri din Covasna şi Harghita – pentru lucr ările de dulgheriesau cu echipe de „ţigani alămori” pentru lucr ări de instalaţii şi cazane.

SOVROM-Petrol Bucureşti. După naţionalizarea diferitelor societăţi petrolieredin România (11 iunie 1948), care aveau ca obiect de activitate secundar şi extragereagazelor naturale şi chiar distribuirea acestora (ASTRA Română, STEAUA Română

etc.), acestea au fost reunite în două societăţi: Petrolifera Muntenia, cu sediul înBucureşti şi un sediu tehnic la Câmpina şi Petrolifera Moldova, cu sediul în Bucureşti şiun sediu tehnic la Moineşti, ulterior devenite SOVROM-Petrol Bucureşti31. În anul1949, din cadrul acestor societăţi se desprinde activitatea de distribuţie care trece laConsiliile locale.

În anul 1955 s-a încheiat un acord prin care partea sovietică din cadrul Societăţiide SOVROM-Petrol trecea în patrimoniul României, respectiv al Ministerul Industriei,Petrolului şi Chimiei.

În cadrul acestei societăţi s-a remarcat un om deosebit ajuns după anul 1955 să

activeze în cadrul societăţilor de gaze naturale din Mediaş, în persoana lui MihaiConstantinescu. Acesta a început ca sondor şi a atins cea mai înaltă funcţie, de şef alforajului pe întreaga ţar ă, profesor şi şeful catedrei de să pare a sondelor în Institutul de

30 Ibidem31 *** 135 ani de industrie petrolifer ă în România, PETROM RA, Muzeul Republican al Petrolului Ploieşti, Ploieşti, 1992


26/93


402

Petrol şi gaze, fiind primul care a propus şi apoi realizat prima sondă deviată la ŞuţaSeacă.

SOVROM-Petrol Bucureşti ca şi Direcţia de Petrol Bucureşti (din 1956) aveauîn obiectul de activitate32: cercetarea geologică, forarea sondelor de petrol, extragerea şi

transportul acestuia, dar şi a gazelor dizolvate în acesta. Gazele asociate erau colectateîn schelele de extracţie şi livrate în Sistemul Naţional de Transport Gaz.

Alături de Direcţia de Petrol Bucureşti, care avea ca obiect de activitate şiextracţia gazelor asociate, ulterior livrate Sistemului Naţional de Transport Gaz şisocietăţilor auxiliare (cercetare, operaţii speciale etc.), începând cu anul 1974 apare onouă societate IEC ROMPETROL Bucureşti, specializată în operaţiuni de comer ţ exterior în domeniul petrolului şi gazelor naturale.

Convenirea la nivel de Guverne a construirii unei conducte de transport gazenaturale din fosta URSS în Bulgaria, în anul 1974, care să tranziteze teritoriul Românieişi precum exploatarea acesteia urma să se desf ăşoare prin IEC ROMPETROLBucureşti.

Ulterior, amenajarea zăcământului de la Orenburg şi livrarea de gaze naturale defosta URSS, în schimbul participării României la amenajarea acestuia, s-au derulat prinaceeaşi societate.

Creşterea participării IEC ROMPETROL Bucureşti la activitatea gazier ă dinRomânia s-a accentuat în anul 1989 odată cu darea în exploatare a celei de-a douaconducte de gaze ce tranzitează România pentru Turcia, Grecia şi alte ţări din Balcani.

IEC ROMPETROL Bucureşti este o întreprindere specializată în comer ţ internaţional, fiind intermediarul Centralei Gazelor Naturale în activitateainternaţională, beneficiind de comisioane pentru activitatea desf ăşurată.

Centrala Industrială a Gazului Metan Mediaş. În cadrul măsurilor adoptatede Conferinţa Naţională a Partidului Comunist din 1967, privind îmbunătăţirea formelororganizatorice şi conducerii societăţilor s-a pus problema restructur ării DirecţieiGenerale a Gazului Metan.

În baza prevederilor Decretului nr. 652/26.09.1969, a H.C.M. nr. 1886/26.09.1969 şi ale Ordinului Ministerului Petrolului nr. 669/01.10.1969, Direcţia Generală aGazului Metan s-a transformat în Centrala Industrială a Gazului Metan cu sediul laMediaş, ca singur ă unitate specializată pe ramur ă, care a avut în structur ă:

32 Ivănuş, G., s.a. Istoria petrolului în România, Editura AGIR, Bucureşti, 2004


27/93

Capitolul 8

403

a) Unităţi cu gestiune economică proprie-Întreprinderea de Extracţie Gaz Metan Mediaş;-Întreprinderea de Exploatare a Conductelor Magistrale de Gaz Metan Mediaş;

b) Unităţi cu gestiune economică internă în cadrul centralei

-Întreprinderea de Foraj Gaz Metan Mediaş;-Întreprinderea de Construcţii Montaje Gaz Metan Mediaş/Brasov;-Uzina Mecanică Mediaş;-Întreprinderea de Transporturi Auto Gaz Metan Mediaş;-Baza de Aprovizionare Gaz Metan Mediaş;

c) Alte unităţi:-Grupul Şcolar Petrol Mediaş;-Policlinica Gaz Metan Mediaş.

Organizarea Centralei Industriale a Gazului Metan Mediaş

Centrala Industrială Gaz Metan Mediaş a avut următorul obiect de activitate:-forajul sondelor;-extracţia, transportul şi controlul utilizării gazelor;-confecţionarea aparatelor şi arzătoarelor de gaze;-efectuarea transporturilor auto;-executarea lucr ărilor de construcţii montaj şi instalaţii;-aprovizionarea tehnico-materială.

Pentru o mai bună desf ăşurarea a activităţii s-a înfiinţat în anul 1965 la Ploieştiun nucleu pentru coordonarea activităţii pe toată zona extracarpatică, care a funcţionat

până în anul 1969.

În anul 1969 Şcoala de Artă şi Meserii din Mediaş se transformă în Liceul Petrol,sub conducerea ing. Lupu Ioan, care a reuşit să pună bazele unei şcoli cu oinfrastructur ă nemaintâlnită în perioada aceea.

I.E.C.M.G.N.

Medias

Intreprinderea Foraj

Medias

I.C.M.G.M.

Medias


Medias

-Uzina Mecanica Medias

-I.T.A.G.M Medias

-BAT Medias

-Scoala de Gaz Medias

Centrala Gazului

Metan Medias


28/93


404

Director general al Direcţiei Generale a Gazului Metan a fost numit VasileLucaci (originar din judeţul Suceava) în anul 1965, când fiind director în minister a fosttrimis de Ion Dumitru la conducerea Direcţiei. Directorul tehnic al direcţiei era OnofreiUngureanu, un deosebit specialist, dar care având legături cu fracţiuni legionare în anii’50 nu era văzut bine de organele de partid33.

În anul 1969 ing. Vasile Lucaci cedează scaunul de director general fostuluiministru adjunct Ion Dumitru (născut în Ariceşti – judeţul Prahova), în schimbul

postului de director general adjunct. Această mişcare s-a f ăcut pentru a-i asigura lui IonDumitru o ieşire la pensie onorabilă (mai avea 3 ani până împlinea vârsta de

pensionare) şi datorită faptului că în minister s-a restructurat postul său, iar la niciunadintre celelalte Centrale nu a fost dorit. Acesta din urmă nu avea studii superioare avândmeseria de fochist, activitate desf ăşurată la bateria de cazane a sondelor. Cu toate că

provenea din rândul muncitorilor avea o inteligenţă nativă.

Venirea lui Dumitru la Mediaş a condus la apariţia „ g ăştilor pe care le manipulacum dorea el ” fiind un tip r ăzbunător, în plasa lui căzând mai mulţi ingineri între care şiiniţiatorii studiului privind rezervele de gaze din România.

Între I. Dumitru şi V. Lucaci a început o luptă, datorită divergenţelor de opinie caurmare a diferenţelor de generaţie. Această situaţie s-a reflectat negativ asupra activităţiiCentralei de Gaz Metan şi a condus la transferarea lui V. Lucaci la trustul de forajBolintin.

Un coleg al dânsului aprecia: „ Numai de gur ă era bun”, având o repulsie puternică faţă de persoanele care aveau studii: „ Diploma ta e bună de aruncat ”34, sau

într-o şedinţă la Ministerul Petrolului i se adresa colegului Joni Dumitriu „ Joni până în gât m-am săturat de inginerii vo ştri”, r ăspunsul ironic al acestuia neîntârziind„ Domnule Ministru inginerii sunt de la gât în sus”35.

Cu tot comportamentul său organele de partid locale l-au susţinut pe Dumitru înactivitate f ăr ă a-şi da seama de „noul suflu care începea să pătrund ă în Gazul Metan”36

Activitatea se desf ăşura greoi datorită lipsei mijloacelor de comunicare, autilajelor, maşinilor etc. În anii ’60 în Direcţia Generală a Gazului metan se găseau doar10 staţii de emisie recepţie cu o fiabilitate foarte scăzută, rata de defectarea fiind foartemare. Posturi telefonice existau doar la sediile primăriilor, situate adesea la kilometrii

depărtare de locaţia sondei în foraj şi acestea puteau fi folosite doar între orele 700 –1700, în restul timpului oamenii trebuind să se descurce singuri, ceea ce presupunea un

33 Coban, C., M ărturii pe band ă, CD 7, minutul 2134 Mureşan, G., M ărturii pe band ă, CD 1, minutul 4535 Simescu, N., M ărturii pe band ă, CD 6, minutul 2536 Coban, C., M ărturii pe band ă, CD 7, minutul 23


29/93

Capitolul 8

405

bun plan de aprovizionare, oameni cu calificare înaltă şi profesionalismulconducătorilor de lucrare. Exista un singur camion Universal 650 şi un tractor caredeservea o întreagă secţie a cărei rază de activitate depăşea 100 km, buna organizare

permiţând acoperirea nevoilor. Maiştrii nu aveau acces la maşini chiar şi ingineriifoloseau rar traseul pentru deplasări, acestea adesea efectuându-se cu mijloace detransport în comun sau alte mijloace proprii.

Dată fiind raţionalizarea alimentelor, pentru lucr ătorii care lucrau în şantiere,alimentaţia era foarte precar ă, în raza localităţii în care îşi desf ăşurau activitatea li sealocau alimente (pâine, ulei, zahăr). Cu toate acestea se „lucra cu un alt drag demuncă”, banii fiind ceea ce-i motiva pe oameni, majoritatea proveniţi din mediul rural,unde veniturile erau reduse.

Începând cu 01.06.1970 în baza Ordinului Ministerului Petrolului nr.497/1970 în

obiectul de activitate al centralei a fost inclusă şi activitatea de cercetare-proiectare prin preluarea în structura sa organizatorică a Centrului de cercetare proiectare Mediaş.

Activitatea de extracţie era realizată de Întreprinderea de Extracţie, care f ăcea parte din structurile organizatorice ale Centralei Industriale a Gazului Metan şi avea caobiect de activitate descoperirea rezervelor de gaze din Bazinul Transilvaniei şiexploatarea zăcămintelor de gaz metan de pe întreg teritoriul ţării37.

37 *** Studiu privind îmbunăt ăţ irea organizării activit ăţ ii de extrac ţ ie a gazului metan, Arhiva ROMGAZ, Dosar nr.174/1973

Sectia Medias

Punere in productie

Sectia Sarmasel

Sectia Deleni Sectia Tg Mures

Brigada Medias

Punere in productie

Bazinul Transilvaniei

Sectia Craiova Sectia Finta

Sectia Roman Sectia Buzau

Brigada reparatii

extra-Carpati

Intreprinderea deExtractie Medias


30/93


406

Era o întreprindere care „ se conducea după principiul gestiunii economice proprii”, având personalitate juridică, cont de decontare propriu, drept de a încheiacontracte şi r ăspundere materială pentru fondurile fixe şi celelalte mijloace de dotaţie38.

Întreprinderea de Extracţie avea în exploatare atât zăcămintele de gaz metan din

Bazinul Transilvaniei cât şi cele din extra-Carpaţi. Pentru buna desf ăşurarea a activităţiiîntreprinderea era organizată în 7 secţii amplasate în mijlocul principalelor zăcămintegazeifere din România39.

În anul 1971 la iniţiativa d-lor Coban Constantin şi Pavlovschi Neculai serealizează şi se prezintă un studiu pentru limitarea extracţiei de gaze din zăcămintele dinRomânia urmare a creşterii periculoase a consumului de gaze naturale comparativ cunivelul descoperirii de noi rezerve. Astfel, s-a ar ătat că în sectorul siderurgic dacă lipsecocsul se insuflau gaze naturale, în industria chimică se foloseau gazele ca materii

prime, dar de asemenea se foloseau foarte multe gaze pentru producerea energie

electrice şi termice, care se raportau ca fiind folosite în industria chimică, Gazelenaturale trebuiau folosite doar pentru antamarea flăcării în centrale electrotermice, darîn fapt ele erau folosite din plin la producerea energiei electrice etc. Toate celesemnalate anterior produceau grave dezechilibre ale balanţei curente, dar puneau în

pericol câmpurile de gaze exploatate adesea peste ritmuri raţionale40. Acest material,deşi bine documentat nu a fost pe placul Ministerului Petrolului şi al CSP-ului, fapt ce adeterminat efectuarea unei anchete sub conducerea Institutului de la Câmpina. Acesta,după analizarea datelor prezentate, şi ţinând cont de prevederile Ministrului şi ale CSPîn ceea ce privea consumul de gaze, a ar ătat că „ situa ţ ia nu este chiar atât de gravă şică se mai poate continua în ritmul actual timp de câ ţ iva ani”41. Atât Ministerul

Petrolului cât şi CSP-ul, care dacă accepta concluziile studiului se găsea în situaţiarecunoaşterii unor dezechilibre în balanţa energetică au susţinut: „nu avem încotrotrebuie să acoperim cererea din balan ţ a energetică”42.

În anul 1971 la conducerea Întreprinderii de extracţie este numit directorPavlovschi Neculai.

La 1 ianuarie 1971 Întreprinderea de extracţie dispunea de 96 de structuridovedite gazeifere, din care 59 situate în bazinul Transilvaniei şi 37 situate în extra-Carpaţi43. Producţia principală a gazelor naturale pentru consum era realizată de sondeledin bazinul Transilvaniei, zăcămintele din extra-Carpaţi fiind folosite mai mult ca„ zăcăminte tampon” cu rolul de a contribui la asigurarea cu gaze în special pentru

38 Svoronos, P., Contribu ţ ie la monografia industriei gazului metan din România, 197539 Arhiva ROMGAZ SA, dosar 21, f.240 Coban, C., M ărturii pe band ă, CD 741 Ibidem42 Ibidem43 Arhiva ROMGAZ SA, dosar 21, f.3.


31/93

Capitolul 8

407

acoperirea vârfurilor de consum. Totodată la sondele de pe structurile din extra-Carpaţise întâmpinau o serie de dificultăţi: viituri de nisip, apă, condensat etc. La acestea seadaugă faptul că sediile secţiilor Craiova, Finta, Buzău şi Roman se găsesc la maredepărtare de sediul întreprinderii, nebeneficiind de asistenţă tehnică permanentă de lacentru. Pe baza acestor considerente, în anul 1971 Conducerea Centralei Industriale aGazului Metan propune44 înfiinţarea a încă unei Întreprinderi de Extracţie a Gazelor

Naturale cu sediul în Bucureşti, subordonată de asemenea Centralei Industriale aGazelor Naturale. Această propunere a fost respinsă, Întreprinderea de extracţiereorganizându-se în anul 1973 odată cu reorganizarea Centralei Industriale a GazuluiMetan.

Organizarea Întreprinderii de Exploatare a Conductelor Magistrale deTransport Gaz Metan

Desf ăşurarea activităţii de transport a gazelor naturale se realiza prin 7 secţii deexploatare care prestează activitate în cele 35 de judeţe, str ă bătute de conductelemagistrale, fiecare secţie având în componenţă 5-6 sectoare45.

Un gazist deosebit a fost Ionică Corobea – şeful secţiei de transport gaze dinMediaş, catalogat de colegii de generaţie: „ gazist din fraged ă tinere ţ e, devotat gazuluimetan, deosebit organizator, absolvent al şcolii de arte şi meserii, o legend ă vie a

44 Ibidem, f.445 Arhiva ROMGAZ SA, dosar 121

Sectia

Medias

Sectia

Brasov

Sectia

Cluj

Sectia

Cimpina

Sectia

Craiova

Sectia

Bacau

Sectia Deva

Intreprinderea deExploatarea a Conductelor

Magistrale de

Gaze Naturale

Centrala Gazului

Metan Medias


32/93


408

gazului metan excelent organizator, omul potrivit la treaba potrivit ă , bun în lucrul cuoamenii”46.

Centrala Industrială a Gazului Metan organizată în subordinea MinisteruluiPetrolului pe principiul gestiunii economice proprii, cu personalitate juridică, a

funcţionat în perioada 01.10.1969 – 31.04.1973.

Societăţile comunale de gaz metan. După naţionalizarea SONAMETAN(09.07.1948), aceasta a funcţionat ca societate cu capital de stat la Mediaş sub

denumirea de Centrala Gazelor Naturale, care avea în subordine şi activitatea dedistribuţie a gazelor.

46 Simescu, N., M ărturii pe band ă, CD 6

SERV PLANIFICARE

SERV PERSONAL

SERV APROVIZONARE

SERV ORGANIZAREA

MUNCII

SERVADMINISTRATIV

CFI

+

OF JURIDIC

DIRECTOR

SERV

CONTABILITATE

SERV

FINANCIAR

CONTABIL SEF

SERV

CONTROL

TEHNIC

SERV

TEHNIC

SERV.

MECANIC SEF

SERV.

ABONATI

SECTIA

PRODUCTIE

RETEA

SECTIA

PRODUCTIE

LUCRARI

INSTALATII

SECTIA

PRODUCTIE

VERIFICARI

INSTALATII

INGINER

SEF


33/93

Capitolul 8

409

În baza Decretului 46/05.02.1949, se înfiinţează Întreprinderea de Stat GazMetan cu sediul la Bucureşti şi cu o Direcţie de Distribuţie a Gazelor la Bucureşti, carecoordona activitatea distribuţiilor de gaze din toate oraşele ţării.

În anul 1949 prin H.C.M. nr. 1049/30.09.49, activitatea de distribuţie a gazelor a

fost trecută din coordonarea acestei intreprinderi, în subordinea primăriilor or ăşeneşti.

Întreprinderea comunală de distribuţie a gazelor trebuia să funcţioneze pe baza principiului „ gospod ăriei chibzuite” potrivit prevederilor Decretului nr 199/14.05.1949.

Obiectul de activitate al întreprinderii era:-distribuirea gazului metan;-construirea de reţele de distribuţie a gazelor naturale şi de staţii de reglare

măsurare;

-construirea de branşamente pentru gaz metan la abonaţii industriali şi menajeri;-construirea de instalaţii interioare pentru gaz metan la abonaţii industriali şimenajeri;

-asistenţă tehnică la consumatori.Întreprinderea era condusă de un Director şi personalul de conducere ajutător,

Inginer şef şi Contabil şef, numiţi prin decizia Comitetului Executiv.

Necesarul de muncitori la secţiile de producţie unde se lucrează în regie se stabilea pe bază de normative tehnice de personal în funcţie de diver şi indicatori.

În anii ’60 în cadrul Institutului de Construcţii s-a început un proces de

sistematizare a oraşelor din România47

în cadrul cărora s-au sistematizat reţelele dedistribuţie din Ploieşti, Sibiu, Mediaş, Timişoara, Tg. Mureş sub conducerea luiGheorghe Gabriel.

În anul 1954, ca urmare a directivelor CSP s-a impus un ritm alert construiriireţelelor de gaze, astfel normele zilnice prevedeau ca fiecare inginer instalator să efectueze 5 branşamente pe zi sau o instalaţie interioar ă (măsurare, desenare, breviar).

La Bucureşti s-au distins ing. Gheorghe Munteanu – inginerul şef al distribuţiei degaze, Traian Ichim, Gicu Dimitriu, Gheorghe Gabriel.

Centrala Gazului Metan – Mediaş. În baza H.C.M. nr. 367/09.04.1973 a fostînfiinţată Centrala Gazului Metan cu sediul în Mediaş prin reorganizarea fostei CentraleIndustriale a Gazului Metan.

47 Gabriel, G., M ărturii filmate, CD 3


34/93


410

Structura organizatorică a Centralei Gazului Metan, după aplicarea Decretului162/11.05.1973, cuprindea:

a) Întreprinderi cu personalitate juridică:-Întreprinderea de Extracţie Gaz Metan Mediaş;

-Întreprinderea de Exploatare a Conductelor Magistrale de Gaz Metan Mediaş;-Întreprinderea de Montaj Conducte Magistrale Braşov;

b) Unităţi f ăr ă personalitate juridică:-Schela de Foraj Mediaş;-Depozitele de Aprovizionare Mediaş;-Uzina Mecanică Mediaş;-Centrul de Cercetare-Proiectare Mediaş;-Baza de Transporturi Auto Gaz Metan Mediaş;-Grupul de Şantiere Construcţii Montaj Mediaş;c) Alte unităţi:-Grupul Şcolar “Petrol” Mediaş;-Policlinica Gaz Metan Mediaş;


Gaz Metan

Meduas

Intreprinderea Exploatari

Conducte Magistrale de

Gaz Metan

Medias

Intreprinderea Montaj

Constructii Magistrale

Brasov

-Tirnaveni

Schela de Foraj

Medias

Depozite de Aprovizionare

Medias

Uzina Mecanica

Medias

Centrul de Cercetare

si Proiectare

Medias

Baza Transporturi

Auto de Gaz Metan

Medias

Grup Santiere

ConstructiiMedias

Ministerul Industriei


35/93

Capitolul 8

411

Organizarea Centralei Gazelor Naturale (1973)

Dacă înaintea constituirii Centralei Gazelor Naturale (1973) în activitatea detransport, cea care presupunea o arie mare de lucru, existau 8 secţii de exploatare la caredistanţa maximă între sediul secţiei şi cel mai îndepărtat punct tehnologic nu depăşea

150 km, după noua organizare din anul 1973, au r ămas doar 4 secţii cu încărcare şiresponsabilităţi foarte diferite (secţia Mediaş şi Bucureşti au fiecare o rază de activitatece depăşeşte 300 km)48. Totodată reorganizarea din anul 1973 a adus reducereanumărului celor 39 de formaţii operative de lucru la 27, acestea activând în 35 de

judeţe.

Organizarea activităţii în anul 1973

Întreprinderea de Extracţie Mediaş, era o întreprindere cu personalitate juridică,care era alcătuită din 10 secţii, 5 amplasate în Bazinul Transilvaniei şi alte 5 amplasateîn afara Arcului Carpatic49.

Organizarea activităţii de extracţie a gazelor naturale

Prin intermediul acestor unităţi, întreprinderea îşi desf ăşoar ă activitatea pe omare parte din teritoriul ţării, cuprinzând 21 de judeţe. Aceste secţii aveau în exploatare96 de structuri din care 59 în Bazinul Transilvaniei şi 37 în extra-Carpaţi.

48 Arhiva ROMGAZ SA, dosar 21, f.249 49 Arhiva ROMGAZ SA, dosar 22

Sectia Medias Sectia Bucuresti Sectia Cluj Sectia Bacau

Sediul Central

IECMGN Medias

Sectia Deleni Sectia Craiova Sectia Roman

Intreprinderea deExtractie Medias


36/93


412

Amplasarea sondelor din extra-Carpaţi pe o mare suprafaţă îngreuna conducereaactivităţii directe de producţie şi urmărirea realizărilor zilnice.

Principala greutate care intervenea în activitatea de conducere a extracţiei dinzonele extra-Carpatice, era faptul că sediile unor secţii se găseau la mare depărtare de

sediul central al întreprinderii.Secţiile de producţie existente până în anul 1973, acopereau, prin intermediul

celor 43 de formaţii de lucru, toate zonele de extracţie de pe teritoriul ţării în cele mai bune condiţii, unităţile respective fiind rezultatul unei evoluţii de zeci de ani, cu oeficienţă ridicată.

Distanţa maximă a celui mai îndepărtat punct de lucru faţă de sediul secţiilor dela care porneau deciziile şi intervenţiile în caz de avarii era de 150 km, ceea ce dădea

posibilitatea înlătur ării cu operativitate a tuturor deranjamentelor intervenite. Reducereanumărului secţiilor de la 7 la 3, iar cel al formaţiilor de lucru de la 43 la 20, au condus la

greutăţi legate de transmiterea cu întârziere a diagramelor pentru calculul producţiei,deplasări lungi etc.

După preluarea activităţii de distribuţie a gazelor naturale de către CentralaGazului Metan, această activitate se desf ăşura prin unităţi specializate organizate însubordinea Centralei Gazului Metan Mediaş, astfel:

a) Întreprinderea Reţele şi Instalaţii de Distribuţie Gaze Naturale (I.R.I.D.G.N.)Bucureşti, având în componenţă 8 regionale (secţii) astfel: 3 cu activitate înmunicipiul Bucureşti, inclusiv sectorul agricol Ilfov, judeţele Călăraşi,Teleorman şi Constanţa şi 5 în teritoriu (regionale).

b) Întreprinderea Reţele şi Instalaţii de Distribuţie Gaze Naturale (I.R.I.D.G.N.)Tg Mureş, având în componenţă 2 exploatări ca unităţi f ăr ă personalitate

juridică cu sediul în Cluj şi Sibiu şi 4 regionale subordonate directîntreprinderii.


37/93

Capitolul 8

413

Organizarea activităţ

ii de distribuţie a gazelor naturale în anul 1975

Reorganizarea întreprinderilor de distribuţie s-a realizat asemănător unităţilor dedistribuţie PECO.

Uzina Mecanică Mediaş, în baza prevederilor H.C.M. nr.367/09.04. 1973 a trecutin subordinea Centralei de Mecanizare si Utilaj Minier Ploieşti până la data de01.07.1974, când în baza Ordinului Ministerului Minelor Petrolului şi Geologiei nr.487/18.03. 1974 a fost preluată de Centrala Gazului Metan.

Centrul de cercetare-proiectare Mediaş a fost transferat la I.C.P.P.G. Câmpina înconformitate cu prevederile Decretului nr. 42/1974 şi a Ordinului Ministerului Minelor

Petrolului şi Geologiei nr. 312/1974.

Sectia Bucuresti Sectia Calarasi

Sectia Teleorman Sectia Craiova

Sectia Pitesti Sectia Ploiesti

Sectia Brasov Sectia Galati

IRIDGN Bucuresti

Regionala Cluj Regionala Turda Regionala Baia Mare

Sectia Cluj

Region ala Sib iu Reg ion ala Med ias

Reg ionala A lba Reg ionala Hu inedoara

Regionala Timisoara

Sectia Sibiu

Regionala Iasi Regional;a Bacau

Regionala Tg Mures Regionala Ludus

IRIDGN Tg Mures

Centrala Gazelor Naturale

Medias


38/93


414

Baza de Transporturi Auto Gaz Metan Mediaş a fost desfiinţată începând cu data

de 01.05.1974 prin Ordinul M.M.P.G. nr.677/1974 şi comasată ca secţie laÎntreprinderea de Montaj Conducte Magistrale Braşov.

Grupul de şantiere construcţii montaj Mediaş a fost desfiinţat prin OrdinulM.M.P.G. nr. 449/1973 şi trecut ca şantier în subordinea Intreprinderii de MontajConducte Magistrale Braşov.

Policlinica Gaz Metan Mediaş a fost transferată la Ministerul Sănătăţii prinOrdinul M.M.P.G. nr.840/03.07.1973.

Începând cu luna februarie 1974 s-a înfiinţat în structura organizatorică aCentralei Gazului Metan, în baza Ordinului M.M.P.G. nr. 111/01.02.1974 “Oficiul deCalcul” Mediaş - unitate f ăr ă personalitate juridică.

Începând cu data de 01.01.1975 Centrala Gaz Metan a preluat activitatea de

distribuţie a gazelor naturale de la Consiliile populare în baza prevederilor H.C.M. nr.1718/30.12.1974, fapt care a impus în mod obiectiv crearea în cadrul centralei a“Dispeceratului Naţional de Gaze Naturale” ca direcţie generală, organ prin care seaplica politica statului de distribuire raţională a gazelor naturale în economie.

Structura organizatorică a Centralei Gazului Metan Mediaş după preluareaactivităţii de distribuţie cuprindea:


39/93

Capitolul 8

415

a) Întreprinderi cu personalitate juridică:-Întreprinderea de Extracţie Gaz Metan Mediaş;-Întreprinderea de Exploatare a Conductelor Magistrale de Gaz Metan Mediaş;-Întreprinderea de Montaj Conducte Magistrale Braşov;

-Întreprinderea de Reţele şi Instalaţii de Distribuţie a Gazelor Naturale Tg.Mureş;-Întreprinderea de Reţele şi Instalaţii de Distribuţie a Gazelor Naturale Bucureşti.

b) Unităţi f ăr ă personalitate juridică:-Schela de Foraj Mediaş;-Uzina Mecanică Mediaş;-Depozitele de Aprovizionare Mediaş;-Oficiul de Calcul Mediaş;

-Autobaza Gaz Metan Mediaş.

c) Alte unităţi:

-Grupul Şcolar “Petrol” Mediaş.

Obiectul de activitate al Centralei Gazului Metan era foarte larg: cercetareageologică pentru gaze naturale; forajul sondelor, extracţia gazului metan; exploatareaconductelor magistrale, a reţelelor şi instalaţiilor de distribuţie a gazelor naturale;

construcţii montaj, montaje de conducte magistrale şi reţele de distribuţie gaze;cercetări, proiectări, prestări de servicii în legătur ă cu aceste activităţi, realizarea deechipamente de reglare şi ardere, reparaţii de utilaje şi instalaţii specifice industrieigazului metan.

Organele de conducere ale Centralei gazului metan au fost:

a) Conducerea colectivă:-Adunarea generală a oamenilor muncii;

-Consiliul oamenilor muncii;-Biroul executiv al oamenilor muncii. b) Conducerea curentă:

-Directorul general.

Reorganizarea activităţii gaziere prin înfiinţarea Centralei Gazului Metan în anul1973 a adus şi o serie de greutăţi generate de noua formă de organizare.


40/93


416

Decretul 162/1973 a luat ca model al organizării unităţile ramura construcţii demaşini. Ideea de r ăspândire teritorială a unor organizaţii economice nu a fost luată înconsiderare în aplicarea acestui Decret.

În perioada 1973 – 1983 directorul general al Centralei a fost Popovici Virgil,

(născut la Racoş judeţul Braşov) care avea marea calitate de a asculta pe toată lumea şiadesea spunea „ şi mata ai dreptate şi mata ai dreptate, după care el st ătea, cugeta şialegea solu ţ ia.”50

A fost o personalitate a gazului metan, absolvent al Institutului de Petrol şi Gazeşi al Facultăţii de Drept, doctor în ştiinţe inginereşti, unul dintre oamenii care a

participat la efectuarea forajelor în toate câmpurile de gaze confruntându-se adesea cusituaţii limită din punct de vedere tehnic sau conjunctural. Este interesantă poziţia luată de acest om, în timpul unui accident mortal petrecut sub ochii directorului general alCentralei din aceea vreme, Pascariu Alexe, care fiind pe punctul de a fi arestat pentru

cele întâmplate, solicită lăsarea în libertate a directorului său asumându-şi el vinanenorocirii întâmplate.

În anul 1976 Ministrul Minelor Petrolului şi Geologiei Trofin, a ar ătat pentru prima dată necesitatea existenţei informaţiilor privind cum, ce, cât şi unde se produce,respectiv cum, ce, cât şi unde se consumă, ridicând prima dată problema constituiriiunui Dispecerat Naţional de Gaze în cadrul Ministerului. Pentru organizarea acestuia aufost efectuate câteva schimburi de experienţă la Dispeceratul Naţional de Gaze dinMoscova, la Dispeceratul de Gaze de la Berlin şi la Dispeceratul de Gaz şi Electricitateal societăţii Gas de France. Acest dispecerat s-a desprins în anul 1979 de la Minister şi

s-a reorganizat în cadrul Centralei Gazului Metan cu sediul în Bucureşti. Şefuldispeceratului a fost numit Iancu Geangălă care a fost destituit un an mai târziu. Laconducerea dispeceratului a fost numit pe o perioadă scurtă 1980 – 1981 NicolaieSimescu, iar pentru perioada 1981 – 1990 Iliescu N.

Astfel, vom puncta în continuare câteva neajunsuri la care s-a ajuns după reorganizarea activităţii.

În baza Decretului nr. 171/16.05.1983 privind îmbunătăţirea activităţii îndomeniul industriei extractive de petrol şi gaze şi a Decretului nr. 92/1984 privindîmbunătăţirea organizării activităţii unităţilor de construcţii montaj, Centrala Gaz Metan

Mediaş se reorganizează având următoarea structur ă organizatorică:a) Unităţi cu personalitate juridică:-Schela de Foraj Mediaş;-Schela de Foraj Tg. Mureş;

50 Conduratu, B., M ărturii pe band ă, CD 2


41/93

Capitolul 8

417

-Schela de Producţie Gaze Naturale Tg. Mureş;-Schela de Producţie Gaze Naturale Ploieşti;-Întreprinderea de Exploatare Conducte Magistrale de Gaz Metan Mediaş;-Întreprinderea de Reţele şi Instalaţii de Distribuţie a Gazelor Naturale Tg.

Mureş;-Întreprinderea de Reţele şi Instalaţii de Distribuţie a Gazelor Naturale Bucureşti;-Întreprinderea de Antrepriză şi Montaj Conducte Magistrale Braşov;-Întreprinderea Mecanică pentru Gaz Metan Mediaş.

b) Unităţi f ăr ă personalitate juridică:-Baza de Ateliere şi Transporturi Mediaş;-Baza de Aprovizionare Mediaş;-Oficiul de Calcul Mediaş.c) Alte unităţi:

-Liceul Industrial “Petrol” Mediaş.

cap8 gazele naturale sub comunism (1948-1989).pdf

Documents