Capitolul 8Partea a II-a

Notarea clădirilor

Reprezentarea clădirilor. Vederi şi secţiuni

Întocmirea desenelor pentru construcţii

Dispunerea proiecţiilor (STAS 614-76)

În desenul tehnic de construcţii, reprezentarea obiectelor serealizează prin metoda proiecţiilor, obiectele fiind proiectate peplane de proiecţie imaginare.

Obiectul se consideră plasat în cubul format de planele deproiecţie, numit cubul proiecţiilor.

După proiectarea obiectului se desfăşoară suprafaţa cubuluirezultând şase proiecţii diferite, numite vederi. În proiecţieortogonală paralelă, dimensiunile şi poziţia în spaţiu a obiectuluireprezentat se pot determina în cele şase proiecţii.

1

2

3 4

5

6 vederea din faţă - proiecţia obţinută după direcţia 1, pe planul de proiecţie vertical din spate; vederea de sus - proiecţia obţinută după direcţia 2, pe planul de proiecţie orizontal de jos; vederea din stânga - proiecţia obţinută după direcţia 3, pe planul de proiecţie lateral din stânga; vederea din dreapta - proiecţia obţinută după direcţia 4, pe planul de proiecţie lateral din dreapta; vederea de jos - proiecţia obţinută după direcţia 5, pe planul de proiecţie orizontal de sus; vederea din spate - proiecţia obţinută după direcţia 6, pe planul de proiecţie vertical din faţă;

1 3 6

2

4

5

Propunere

Pentru reprezentarea obiectului, se alege mai întâi vederea principală (vederea din faţă), iar celelalte vederi se grupează în jurul vederii principale.

În desenul tehnic de construcţii, vederile sunt:Vederea principală este vederea din faţă, 1, obţinută pe

planul de proiecţie vertical din spate, numită elevaţie.Vederea de sus în jos, 2, obţinută pe planul de proiecţie

orizontal de jos este numită plan.Vederile laterale, respectiv vederea din stânga, 3 - obţinută

pe planul de proiecţie lateral din stânga şi vederea din dreapta, 4 -obţinută pe planul de proiecţie lateral din dreapta, poartă numele de vederi de profil.

1 3

2

Reprezentarea secţiunilor

Secţiunea este o reprezentare a construcţiei presupusăintersectată cu plane imaginare, paralele cu unul dinplanele de proiecţie pe care construcţia este reprezentată.

Urmele planelor de secţionare pe planele de proiecţie senumesc trasee de secţionare.

În desenul de construcţii seutilizează:

secţiuni propriu-zise, în care sedesenează numai intersecţia dintreplanul de secţionare şi elementulpropriu-zis;

secţiuni cu vedere, în care sedesenează şi proiecţia elementelor cese găsesc în spatele planului desecţionare şi a căror reprezentareeste necesară pentru o mai bunăînţelegere a obiectului. Acestea sereprezintă cu linie continuă subţire.

Traseul de secţionare se reprezintă cu linie-punct mixtă (tip H -linie-punct subţire şi linie continuă groasă la capetele traseului, sau înlocurile de frângere ale acestuia).

La secţiunile cu vedere, direcţia deprivire se indică prin săgeţi care suntperpendiculare pe traseul de secţionareşi se sprijină cu vârful pe segmentelegroase.

În cazuri speciale, pentru a reducenumărul planelor de secţionare, sefoloseşte decalarea planelor desecţionare, astfel încât să fie cuprinseporţiunile caracteristice ale acestora.

A A a

B

B

b

Exemplu de secţiune decalată.

Elementele secţionate se conturează cu linie groasă.

B

B

B - B

În desenul tehnic de construcţii termenul de secţiuneeste asociat secţiunilor verticale.

Secţiunea verticală printr-o construcţie poate fi:- transversală, perpendiculară pe dimensiunea mai

mare;- longitudinală, paralelă cu dimensiunea mai mare.

B

B′

A′

A

a

b

c

B - B′ A - A′

Executarea secţiunilor transversale începe cu trasarea liniei nivelului-reper, notat cu ±0,00.

Faţă de nivelul de reper se trasează:- infrastructura, partea clădirii situată sub cota ±0,00;- suprastructura (numită elevaţie), partea clădirii situată

deasupra cotei ±0,00.

Reprezentările în secţiune trebuie să dea informaţii despre: alcătuirea clădirii pe verticală; înălţimea încăperilor; grosimea planşeelor; desfăşurarea scărilor etc.

Planurile de construcţii

Fazele de lucru la întocmirea planurilor şi secţiunilor

Releveul şi schiţa

Reprezentarea construcţiilor şi a elementelor de construcţiidin beton şi beton armat

Reprezentarea construcţiilor şi a elementelor de construcţii din lemn

Reprezentarea construcţiilor şi a elementelor de construcţii metalice

Planurile de construcţii

Principalele planuri pe care trebuie să le conţină un proiect tehnic (de execuţie) sunt:

a) Planul de situaţie - Pe un plan topografic se reprezintă: forma şi dimensiunile construcţiei; modul de amplasare pe teren a construcţiei, în raport cu alte obiecte sau elemente naturale ale terenului; orientarea clădirilor şi posibilităţile de acces la ele; dimensiunile terenului şi modul de ocupare al acestuia; vecinătăţile.

b) Planul de trasare - serveşte la aplicarea pe teren a proiectului de execuţie şi se întocmeşte la scara planului de situaţie de ansamblu a construcţiei proiectate. Planul de trasare indică: conturul clădirii; axele principale şi secundare ale acesteia; distanţele dintre punctele clădirii şi reperele principale

Planul de trasare trebuie să cuprindă: puncte ale reţelei geodezice existente în tonă; baza de trasare; puncte de nivelment; punctele caracteristice ale construcţiei; forma, dimensiunile şi poziţia construcţiei proiectate; elementele geometrice de trasare a construcţiei.

c) Planuri de execuţiePlanurile de execuţie reprezintă vederi şi secţiuni ale clădirii

şi ale elementelor de construcţie din care aceasta este alcătuită.

Se deosebesc următoarele planuri de execuţie: planuri de arhitectură; planuri de rezistenţă; planuri de instalaţii; secţiuni; detalii de execuţie; planurile organizării de şantier.

Planurile de arhitectură cuprind: secţiuni orizontale prin fiecare nivel; faţadele construcţiei; detalii; plan de mobilare.

Din planurile de arhitectură trebuie să rezulte: împărţirea clădirii pe fiecare nivel; dimensiunile încăperilor; grosimea zidurilor şi a pereţilor; poziţia uşilor şi a ferestrelor; poziţia coşurilor de fum, a canalelor de ventilaţie, etc.

Planurile de rezistenţă cuprind:

planul de fundaţii; planul de cofraj al planşeelor pentru subsol şi pentru

etajele curente; planurile de armare ale planşeelor; planul de şarpantă.

Planurile de instalaţii cuprind:

planurile instalaţiilor sanitare (alimentare cu apă, canalizare, apărare contra incendiilor, evacuarea deşeurilor); planurile instalaţiilor electrice: de iluminat, de forţă (pentru aparate sau utilaje), de curenţi slabi (pentru telefon, sonerie, etc.), de protecţie (paratrăsnet); planul instalaţiilor de încălzire; planul instalaţiilor de ventilaţie; planul instalaţiilor de ascensor (unde este cazul); planul instalaţiilor de alimentare cu gaze (unde este cazul); planul instalaţiilor de aer comprimat (unde este cazul).

Secţiunile se execută în planuri verticale prin constructie în punctele cele mai importante ale ei.

Detalii de execuţie sunt reprezentări la o scară mai mareale construcţiei sau ale elementelor de construcţii care nu apar cu suficientă claritate în planurile de arhitectură şi de rezistenţă.

Trebuie să permită citirea corectă a desenului de către constructor pentru: stâlpi, grinzi, îmbinări speciale; tâmplării; izolaţii finisaje.

Planurile organizării de şantier cuprind:

amplasamentele depozitelor de materiale; amplasamentele baracamentelor; amplasamentele parcurilor de utilaje; amplasamentele drumurilor de acces; sursele de alimentare cu apă, instalaţii electrice de iluminat şi de forţă a şantierului.

Fazele de lucru la întocmirea planurilor şi secţiunilor

Întocmirea planurilorPrima etapă constă în trasarea axelor de simetrie ale

construcţiei;În a doua etapă se trasează cu linii subţiri zidurile portante

exterioare şi interioare, ţinând seama de poziţia lor faţă de axele de trasare, apoi se desenează zidurile despărţitoare, respectând grosimea liniilor standardizate;

În a treia etapă se stabileşte şi se trasează poziţia uşilor şi ferestrelor, a scărilor, a coşurilor, a instalaţiilor;

În etapa a patra se trasează conturul elementelor secţionate, se duc liniile de cotă şi se face cotarea cu notaţiile necesare.

Întocmirea secţiunilor Executare secţiunilor transversale:- prima etapă - trasarea nivelului de reper;- a doua etapă - faţă de nivelul de reper se trasează fundaţiile şi

soclurile;- în etapele ulterioare se desenează, cu linie subţire, zidurile

exterioare, nivelul superior al planşeelor şi acoperişul;- se completează cu grosimea planşeelor şi înălţimea centurilor;- în continuare se desenează zidurile intermediare, uşile şi

ferestrele secţionate, apoi elementele care apar în vedere: uşi, ferestre, balcoane, etc.

- în ultima etapă se îngroaşă contururile elementelor secţionate, se poşează elementele de beton armat secţionate, se completează cu toate elementele cotării.

Releveul şi schiţa

Definiţii, scop, clasificarePrin releveu se înţelege operaţia de măsurare şi desenare la scară a

elementelor din care este alcătuită o clădire sau un ansamblu de clădiri sau de lucrări existente.

Un releveu se realizează cu scopul de a servi drept bază pentru întocmirea proiectelor necesare la refacerea sau transformarea unei clădiri sau a unor ansambluri de construcţii (clădiri, căi de comunicaţii, lucrări de artă etc.).

O condiţie esenţială pe care trebuie să o îndeplinească releveul este aceea ca el să fie întocmit cu multă precizie pentru ca situaţia din teren să fie reprezentată cât mai exact.

Elemente pentru elaborarea schiţelor

Schiţa este elementul de bază în realizarea unui releveu.Ea se execută cu mâna liberă, pe hârtie simplă sau cu caroiaj,

folosind un creion moale.La elaborarea schiţei nu se folosesc instrumente de măsurat

dar se păstrează proporţiile între dimensiuni, astfel încât desenul să fie realizat la o scară aproximativă, convenabilă în raport cu mărimea hârtiei pe care se întocmeşte schiţa şi cu gradul de complexitate a obiectului reprezentat.

Pentru a uşura elaborarea schiţelor, se poate folosi un caroiaj temporar, trasat pe ambele direcţii (din 10 în 10 sau din 20 în 20 mm), cu linii subţiri care, după terminarea schiţe, pot fi şterse.

Efectuarea măsurătorilorPrima fază a elaborării unui releveu o constituie schiţa fiecărei

vederi şi secţiuni.Urmează măsurarea dimensiunilor elementelor trecute în schiţă. Măsurarea se face cu ruleta sau cu metrul, bine întinse, pentru a

evita citiri eronate. Releveul încăperilor trebuie să conţină atât dimensiuni parţiale cât şi

dimensiuni generale. Dimensiunile parţiale vor fi citite succesiv la aceeaşi poziţie a ruletei.

cb

ac

ba

a+b+c

Pentru determinarea exactă a poziţiei pereţilor unei încăperi dreptunghiulare se măsoară atât laturile cât şi cele două diagonale; se realizează astfel un sistem de triunghiuri nedeformabile care contribuie la redarea exactă a pereţilor în plan (a).

Pentru încăperi poligonale, măsurarea se face în raport cu punctele de reper alese, O1 şi O2 (b).

ba

a

fdbc

a e

O1 O2b

Grosimea pereţilor se poate determina indirect,x = c - (a + b),prin diferenţa dintre lungimile cumulate şi cele parţiale

ale reperilor adiacenţi.

x

c

ba

Reprezentarea construcţiilor şi a elementelor de construcţii din beton şi beton armat

Reprezentarea grafică se face: pe planuri de ansamblu pe planuri de detaliu.

Succesiunea operaţiilor în desenarea planurilor se realizează după principiul general de care trebuie să se ţină seama la întocmirea desenelor tehnice şi anume, acela de a porni de la reprezentarea de ansamblu către reprezentarea de detaliu.

Scările la care se desenează planurile de ansamblu şi detaliile sunt:

pentru planurile de cofraj şi de armare, în funcţie de complexitatea şi claritatea desenului, scările utilizate sunt: 1:50; 1:20; 1:25 sau 1:100; pentru detaliile de armare: 1:20; 1:25; 1:50; sau, în funcţie de complexitatea şi claritatea desenului 1:10; 1:5; 1:2; pentru desenele de montaj pentru prefabricate: 1:20; 1:25; 1:50;1:100; sau 1:200.

Planurile de fundaţii

Planul de fundaţii se reprezintă printr-o secţiune cu unplan orizontal de proiecţie, cu vedere de sus (proiecţiaobţinută după direcţia 2), secţiune realizată prin construcţiela faţa superioară a fundaţiilor sau deasupra cuzineţilor(fundaţiile stâlpilor).

În planul de fundaţii apar reprezentate toate elementeleverticale portante intersectate de urma planului de secţiune(stâlpi, pereţi de beton, pereţi de zidărie), conturulcuzineţilor, a soclurilor, a fundaţiilor.

Pe planul de fundaţii cotarea se face astfel: se trasează axele construcţiei şi se reprezintă poziţiile fundaţiilor faţăde axe; se înscriu dimensiunile în plan ale: stâlpilor, grinzilor de fundaţie, cuzineţilor, tălpilor de fundaţie şi distanţele dintre tălpile fundaţiei se înscrie cota săpăturii pentru fiecare talpă (în cote relative).

În spaţiul rezervat textului se înscriu într-o notă următoarele cote: nivelul de reper, ± 0,00, în cote absolute; nivelul terenului natural şi nivelul terenului sistematizat, în cote absolute şi în cote relative; natura şi caracteristicile ternului de fundare; nivelul maxim al apei subterane.

Fundaţie izolată

Vedere in plan

Fundaţie izolată - Sectiune

Fundaţie continuăVedere in plan

Fundaţie continuăSecţiune longitudinală

Fundaţie continuă – Secţiune transversală

Planul de cofraj

Planul de cofraj al unui planşeu se reprezintă printr-o secţiune realizată prin construcţie cu un plan orizontal de proiecţie, cu vedere de sus (proiecţia obţinută după direcţia 2), considerând armăturile nemontate şi betonul neturnat.

Planul de cofraj cuprinde: toate elementele de construcţii verticale portante ale planşeului (stâlpi, pereţi de beton, pereţi de zidărie); conturul elementelor orizontale (grinzi, buiandrugi).

Elementele de beton se reprezintă astfel:

stâlpii se reprezintă în secţiune prin haşurarea sau prin înnegrirea suprafeţei transversale; diafragmele (pereţii de beton) se scot în evidenţă prin înnegrire; pereţii din zidărie portantă se reprezintă prin haşuri interioare longitudinale cu echidistanţa de 1mm; secţiunile verticale, executate prin planşeu în zone caracteristice, se reprezintă rabătute în planul orizontal al cofrajului.

Pe planul de cofraj cotarea se face astfel:

se înscriu dimensiunile în plan ale elementelor reprezentate, poziţiile în plan faţă de axele de trasare şi distanţele între acestea; se înscriu cotele generale; se înscriu în cote relative: cota nivelului superior al plăcii, cota de nivel maximă; grosimea plăcilor se cotează astfel:

dacă majoritatea panourilor de placă au aceeaşi grosime, aceasta se înscrie în titlul desenului; dacă grosimea plăcilor diferă, notaţia se înscrie pe diagonala fiecărei plăci.

Plan cofraj – Structură în cadre

Plan cofraj – Structură zidărie portantă

Planurile de armarePlanurile de armare se întocmesc pentru toate elementele din

structura de rezistenţă a clădirii: planşee, grinzi, stâlpi.Cotarea şi notarea armăturilor se face conform standard

SR ISO 4066-96.Modul de armare se indică astfel:

direct pe planul de cofraj, realizându-se un plan de cofraj şiarmare; pe un plan de armare separat, dacă nu este posibilărealizarea unui plan comun cu cofrajul.

Reprezentarea şi cotarea armăturilor în planul de armare serealizează în funcţie de tipul elementului şi al armăturii.

Se desenează câte o bară din fiecare tip, consideratărabătută în planul cofrajului; Deasupra fiecărui tip de bară (lacca. 0,5 mm distanţă) se înscriu, în ordine, următoarele: marca barei - se înscrie într-un cerc cu diametrul de 7mm,trasat cu linie continuă subţire; numărul de bare identice, pentru fiecare marcă; diametrul barei, în mm precedat de simbolul Φ; lungimile parţiale, în cm, adică lungimile porţiunilor drepte debare; lungimea totală, notată L, în cm.

Fiecare tip de bară extrasă se cotează cu toate lungimile parţiale scrise deasupra sau dedesubtul segmentelor cotate, fără linii de cotă.

Lungimile parţiale ale segmentelor de bară se măsoară pe axă. Lungimile parţiale ale etrierilor se măsoară la faţa interioară.

Lungimea totală a unei bare rezultă din suma lungimilor parţiale rotunjite la centimetri întregi, plus lungime ciocurilor, totul rotunjit la multiplu de 5 cel mai apropiat.

Fiecare marcă se reprezintă de două ori astfel: montată în element la poziţia din realitate, cu distanţa dintrearmătură şi faţă de elementul de beton (grosimea betonului deacoperire); extrasă în afara elementului, prin translaţie, la o distanţăoarecare pe verticală, în cazul barelor longitudinale şi peverticală sau pe orizontală pentru bare transversale (etrieri).

Pentru plăci, modul de cotare a armăturilor se indică astfel: direct pe planul de cofraj, realizându-se un plan de cofraj şi armare; pe un plan de armare separat, dacă nu este posibilă realizarea unui plan comun cu cofrajul.

La armăturile din plăci numărul barelor asemenea se dă prin numărul total de bare pe o porţiune (prin numărul de bare pe metrul liniar de placă sau prin echidistanţa dintre bare).

La plăcile armate pe două direcţii se specifică convenţional pe două axe rectangulare, direcţiile pe care se montează armătura pe fiecare rând.

Armătura de repartiţie se desenează fie ca tip de bară rabătută în planul cofrajului, fie printr-o linie cu duble săgeţi la capete pe care, deasupra căreia se scrie cuvântul repartiţii, iar dedesubt se trece marca barei, numărul de bucăţi asemenea pe metrul liniar, diametrul.

Plan armare placă

Pentru grinzi, în secţiune transversală, poziţionarea barelor se indică: a) în tabele aşezate deasupra şi dedesubtul secţiunii transversale -

numărul de căsuţe va fi egal cu numărul maxim de bare montate la partea superioară, respectiv inferioară a grinzii;

b) cu linii de indicaţie.

Armare grindă– Secţiune transversală

Detaliile de armare, în vedere şi în secţiune se reprezintă considerând armătura montată şi betonul transparent.

În detaliile de armare se reprezintă: conturul elementului de beton armătura montată în element armătura extrasă pentru fiecare tip de bară.

Armare grindă – Secţiune transversală

Pentru stâlpi, detaliile de armare pot fi înlocuite cu tabele în care se reprezintă secţiunea transversală pentru fiecare nivel.

La cotarea detaliilor de armare se dau: dimensiunile elementului de beton grosimea betonului de acoperire poziţia de coborâre a fiecărei bare înclinate, de la marginea reazemului lungimea călăreţilor distanţele pe care se pun etrierii deschişi sau închişi poziţiile înnădirilor barelor de rezistenţă lungimea de petrecere a barelor nivelurile caracteristice în cote relative.

Fiecare planşă de armare se completează cu un tabel al extrasului armăturii reprezentate.

Reprezentarea construcţiilor şi a elementelor de construcţii din lemn

Reprezentarea construcţiilor şi a elementelor de construcţii metalice