¿5 1

l i f URI s s s s e :

E s e de dóue ori i n t r ' o l u n a , a d e c a in 1 s ì 15 d u p a c . v. in fo rmatu de o cóla sì j u m e t a t e . — p r e n u m e r a t i u n e sè se a d r e s e z e la r e d a p t i u n e , l oca lu lu a c e s t e i - a : S t r a f a poştei vechie nr . 1 . e t a g i u l u 1. n r

P r e t i u l u de p r e n u m e r a t i u n e p e n t r u p r o v i n c i e l e a u s t r i a c e : Sa anu 5 fl. la % de anu 3 fl. 5 0 cr.; peni anu 7 fl., la de ami 3 fl. 5 0 cr. v. a. — P r e n u m e r a t i u n e l a t r e i l u n e n u se p r imesce . — M a n u s c r i p t e l e n

A t à t u m a n u s c r i p t e l e , c â t u s ì b a n i i de ".. n r . 96 . , p e n t r u R o m a n i a s ì s t r a i n e t a t e la

p te l e n e p u b l i c a t e se a r d u .

A.uln 11. 1 8 « . . / „ / . w ^ , , » - /ft M-^-y A . -Pest1 a 113. Fauni.

Buchetu de suvenire. D eparte sum de tine copila 'ncantatore,

Copila angeresca, ce nu te potu u i t a ! Depar te , unde ceriulu norosu sî fara sore,

A v ru tu de langa tine in gele-a m'aruncâ.

D a r ' totu nu uitu eu insa schinteo'a cea dieesca, Ce l icărea odată in ochii tei ceresci,

Candu me priviai cu zimbetu de inima fraţi e'sca, Sî me lasai a crede c â : scii se me iubesci.

Candu 'mi dîceai cu dulce „iubirea nostra f ra te ! „Nu este altu-ce 'n lume, decâtu ce totu dorimu,

„Decâ tu o gradinitia, cu rose rourate , „De ceriulu pr imaverei sub care vietiuimu.

„Decâ tu o dumbraviora ca visulu de frumosa, ,)In carea sbora veselu o pasere de maiu,

„Sî inca insotîta de-o a l f a multu voiosa, „Ce saltă 'n desfătare, ca sufletulu in raiu.

„Sî-aceste paseri f ra te! suntu spiritele nostre , „Ce-sî afla nut rementulu in dulcele amoru,

„ P r e care voi adese d'in inimcle vostre, e> , , 'Lu face-ti ca se sbore la sinulu fâra doru.

„Cum n'ati sci frat iore! câ-amoru-e dumbravior 'a „Ce ne cuprinde 'n brat ie ca pe ai sei copii,

„Candu ne primblâmu la luna, candu sorbi tu câ vior'a „Ambrosia ceresca pe budie v e r g u r i i " . . . .

Sî-aci, aci a m a t a ! t recu sî in liniscire, Tacu sî de-odata, par ' ca dar ' inim'a-tî ba teâ ,

Sî eu a tunci ca angeru gus tâmu o fericire, Gus tâmu ce inimior'a-mi de multu, de multu dorea.

Asia, asia-mi dîceai tu copila gra t iosa! Sî eu nenorocitulu, per iâmu de dragulu teu,

Candu i a t a ! c â : d'in ver 'a ce-a fostu asia frumosa, Remane simplu n u m a i . . . . ce am in senulu meu.

Remane-adecă gelea, ce vecinicu, vecinicu dore, Sî inimior'a-mi arsa de foculu ce-a nu t r i t u ;

Câci paseri le tomnei, doiosele cocore Se ducu, se ducu depar te la locu mai f e r i c i t u . . . .

Sî lun'a cea de nopte se pune pe 'ntr is tare , Sî ventulu de cu sera cum sufla frigurosu,

Sî rou'a demanetii divine-a fi brumare , Sî or 'a cea mai neg ra nc suna dorerosu.

3

A h ! 6r 'a cea de gele a tr istei despăr ţ i re , Candu eu doriâmu copila! aâ-mi dai unu saruta tu ,

Se-ti d îcu „adio" 'n u rma cu lacremi de iubire, Sî-apoi se plecu cu sortea la d rumu indelungatu.

D a r ' n u ; câci tu sî a tuncea erai colo pe dealulu L a vie 'a cea gemenda de mul t î culegători

F a r ' e u : de-atunci incoce, petrecu cu idealulu Creatu d'in s u v e n i r e a . . . . buchetulu celu de flori!

Ci, lasa, câ mai fi-va, mai fi-va primave'ra, Sî eu, oh eu atuncea de nou cu tine-oiu fi,

M'oiu face rundunica , cerca-voiu cuibu-mi iara, Sî tu vei fi soti'a cu care-lu voiu togmi.

Atunci apoi me crede : iubirea va fi flore, Sî eu cu t ine d r a g a ! a ei miros i tor i ;

Câci vomu trăit câ b rad î i su' zon'â cu recore, Ca paseri le 'n codru su' ceriulu fara n o r i ! ! !

V. Rusu.

Mediculu celu mai bunu. „Lumea si omenii intr'ensa s'a stricatu de

to tu; tenerimea de astadi scie mai multu d'in scól'a esperiintielor decâtu sciau odinióra betra-nii ; oulu e mai intieleptu decâtu gâin'a.

Sì asta e dreptu ! Aceea nu nu-p va documenta ninienea, câ

in tempulu de deinuîtu atare damicela tenera de 13 — 1 4 . ani sè fie de totu inamorisata, unu june de 1 6 — 1 7 . ani sâ tréca prin focu si apa pen­tru o damicela pre carea o iubesce, o adoréza, — apoi daca sè si intemplà câta odata, astu-feii# de intemplari erau rare.

Astadi? Astadi nici câ e mirare, ba tocma e unu lau-

datoriu pentru o damicela tenera daca ea va potè aretà corespundintie câtu mai multe, insa nu cu amice, ci cu amici, cu teneri si cu barbati, cârora li-a juratu amoru eternu, si in urma i-a insielatu pre toti ; — iar d'in contra tenerulu, care nu e in stare a povesti avânturi si caşuri picante de ale sale, nici câ se anumera intre tenerii esperiati si copti la minte.

Si eu am zacutu in ból'a acést'a, ca toti te­nerii de pe tempulu m e u ; anotàmu si eu d' alătu­rea cu valurile rapitóre a lumei schimosìte, — si eu am facutu destule nebunii , intre altele si aceea, câ i n c a c a t e n e r u de 16. ani, am fostu amo-rosu in Otili'a ! ah Otilia ! ce dulce n u m e , mai dulce decâtu nectarulu, mai imbetatoriu decâtu ambrosi'a! Lasatî-me, se-lu mai rostescu odata, se resune prin munti si prin câmpii numele Oti­lia, t i l ia, . . . ilia . . . lia . . . ia . . . a, ah ! ciocâr-li'a inimei , corabi'a fericirei, lucéferulu vietiei mele pe marea viforósa a pasiunilor ! unde esci ?

T u nu-mi respundi! n u , pentruca esci de­parte de adoratoriulu sî de sclavulu t e u , nu-mi

l£y*

audî cuvintele, nu, pentru câ suntemu intr' o de­părtare de 50. miluri de pamentu unulu de altulu.

Asia este! noi suntemu departe de o-l-alta; insa asia e mai bine, baremu nu te mai vedu, ba-remu ochii tei nu me voru mai farmecă intru atjit'a ca sè-miperdu mintea,, precum operdusemu "candu- té-arrì îuTbrra prmiàdata, tu carea mi-ai ju­ratu amoru eternu, carea m'ai iubitu — precum dîsesi — mai tare decâtu iubesce sórele azurulu cer iu , decâtu iubescu pescii ap'a curgător e ; aceste tòte au fostu minciuni, câci tu m'ai insie* la tu , tu esci necredintiósa sî acuma potè te vei lauda altor'a cu avânturile amoróse ale tale !

Vedu câ nici tu nu esci mai buna decâtu eele-1-alte femei, sì tu esci necredintiósa, ca ori care d'in soiulu t e u , ti-ai t ienutu juramentulu fidelu, m'ai iubitu cu ardóre . . . pana candu veni altulu, dupa care te-ai maritatu!

Intru adeveru Otili'a s'a maritatu, maritatu, dupa unu f lâcâu, . . . ah blastemu "

Aceste cuvinte mi-le rosti fratele sî amiculu meu Danescu intr' o dì de Vinere , (dioa neferi­cita pentru amorosii insielati !) cu unu tonu de totu oratoricu, insa asia, câtu nu mai poteà se continueze de ragus î tu , ci s'a aruncatu pe unu divanu ostenitu in trupu si sufletu de luptele stra-ordenarie, ce le avuse cu sîne insusi candu s'a convinsu despre necredinti'a Otîliei.

N u e mai mare nacasu, decâtu candu esci ocupatu, si-ti vine pe capu atare amicu alu teu nebunitu de nebuniile teneretieloru sa le , inde-siertu te silesci a scapa de elu, càci nu e cu po-tintia mai alesu intre nisce cercustâri precum eram noi romanii intre straini in Pesta, si asia vrendu nevrendu fui silitu a me interesa de fratele Danescu, ca sè-lu potu capacità despre pàsiurile

: G-QJl

cele greşite a sale seu se cautu moduri cum asi pote indepartâ ide'a amorului d'in capulu lui.

— Apoi ce-i cu Otili'a? 'Iu intrebai. — Da nu sci i? vedi frate me si seuitasemu

se-ti spunu, câ Otîli'a despre carea nu se potu incuibâ in inim'a mea nici unu dubiu pana astadi, e măritata, ea, carea m'a iubitu cu ardorea Vesu-viului, cu suferintiele desperantiei, ea, carea a fostu from6sa ca idealulu lui Petrarca, tenera ca ra6'a, alba. ca neVa si farmecat6re ca radiele lunei ar­gintie in sere de vera, — d î c u : ea e necredinti6sa, ea m'a insielatu.

— Asculta-me frate se-ti povesteseu dela inceputu.

Acuma dedui de mare potca. cugetâmu, insa amicu pentru amicu multe face, me resolvii, se-lu ascultu pana in capetu, p6te voiu afla ceva modu de vindecare pentru fratele Danescu.

„In U r b e a mare o-am vediutu primadata candu esiâ d'in beserica, oh ce angera bela, ce filomela 'ncantat6re, ce ochi, ce sprincene, ce făp­tura die^sca, in carea trebuia se se in amoriseze teneru si betranu asemenea; insa mi-a esitu d'in fire, incâtu nici nu cugetâmu la aceea, se me ina-morisezu in ea ; insa sortea asia a voi tu , ca dupa' absolvirea studiiloru se-mi alegu carier'a de drep­turi, si ca in vacatiune totuşi se me ocupu cu ceva, am fostu recomendatu la mai mulţi advo­caţi de acolo; firesce eu intru adeveru am si me-ritatu recomendarea cea mai caldurosa! pentru; câ eu le sciâmu tote câte sunt de lipsa se le seie unu teneru cultu dupa mod'ade astadi, eu sc iâmu: a manca si a bo bine, in cârti nu me intreceâ nice unu „Spie ler ," in biliardu eram escelinte, in tea­tru, si baiu eu eram eroulu, eu critisâmu fâra crutiare ori ce lucru femeescu seu barbatescu, de si nu-lu pricepeâmu mai bine decâtu pricepu limb'a tatardsca, — eu aveâmu datoriele cele mai mul te , eu eram venatoriu premiaţii etc. etc. cu unu cuventu atâtea calităţi fromose sunt demne de lauda, deci am meritatu recomendatiunea; si vedî bine câ eu peste cate-va dîle am si fostu aplicaţii in cancelari'a dlui advocatu Brusturescu.

Candu intru in servit iu, me intrdba dnulu principalu:

— Ai scrisore buna dle Danescu'? — Cam bunisi6ra dle Brusturescu, eu celu

putienu o potu ceti, respunsei. — Vom probă, indata, continua principalulu,

Otil ia! striga dupa acea, ada-mi f6rfecele de pe mesa!

52<SH

. *<^g§

— Otil ia? cugetâmu, frumosu nume, suna destulu de bine, 6re si dens'a e asia de from6sa?

Intre aceste z u r r r ! . . . . f6rfecele cadu pe mesa; d'in ceriu cadiura aceste? eu tresarii, me uitu inderetru, si ah dieule! ce vedu ? O fiintia angeresca, ce nu e de pe pamentu , o fromsetie minunata, — ah Otî l ia! pre carea o vediui cu câte-va dîle mai naînte esindu d'in beserica. Dulce Otil ia! vino draga, mai vino inc' odată, mai ada o pareche de forfece, se te vedu mai b ine! tu esci idealulu, sufletulu, amorulu si cugetulu meu, vino ! ada-mi o p£na si hârtie, se descriu actele de pe m£sa. — Fericite sunt f6rfecile aceste! ele au sentîtu cum curge sângele 'nfocatu prin venele Otiliei, si eu nici câ o potui strenge de m a n a ; ce pecatu — cugetâmu — câ nu sum si eu atare acu s£u forfeca pe meVa Otiliei.

Trebuia se convinu cu ea cu ori ce pretiu, sperâmu amore recipr6ca, sciindu câ fericiţi sunt cei ce spereza; speranti'a mi-a fostu uniculu refu­giu intre valurile pasiuniloru mele.

Dupa o am^diadi me aflu in gradin'a cu flori a principalului m e u , si spre bucuri'a cea mai mare a mea vine mai târdiu si Otili'a; i-am cu-lesu unu buchetu de flori fromose, mi-am luatu cutezare a-i esplicâ insemnetatea fie-carei flore deosebitu; i -am spusu, câ ast'a insdmna amoru a d6u'a credinti'a firma, a treia amiciţ ia eterna, am facutu asemenare intre ea si 'ntre flori, i-am dîsu câte si mai câte cuvinte from6se, — iar' ea me asculta cu plăcere , si numai d'in candu in candu se uita in ochi la mine , si observai câ totud^un'a 'i rosiesce fati'a in semtiulu nevino­văţiei sale.

Am conveniţii mai adeseori cu ea si in te­atru. Se jocâ d'in intemplare Romeo si Juli'a, si eu spre nefericirea mea cea mai mare , mi-am luatu locu chiaru lenga Otili'a, lenga ea era sor'a mumei sa l e . si asia m'am sentitu mai liberu a vorbi mai pre largu cu Otilia despre fromseti'a piesei teatrale Romeo si Julia, incâtu noi n'am fostu cu atenţiune la cele ce se 'ntempla pe te­atru. Candu esîramu, Otilia cam pe de a furisiulu se scapă de dîce suspinandu:

— A h ! d'asi fi Ju l ia ! — Si Romeo cine se fie from6sa Otîlia ? o

intrebai cu incetu, se nu ne auda nici Zefirulu. — Romeo ? ah Romeo ! Ea se uita la mine, nu mi-a grâitu nimic'a,

insa am priceputu câ R o m e o , amantulu Juliei sum e u !

Candu eram apr6pe de cas'a lor, dîsei eu : 3* »-)

— A h ! d'asi fi Romeo! E a nu grâi nimica, insa o intrebai: câ fi-

re-ar ea Ju l ia? Cautatur'a si respunsulu ei cu „ d a f t m'a facutu mai fericitu decâtu m'ar face averea lumii intregi.

M'am convinsu d'in destulu câ Otili'a me iubesce , precum o iubiâmu si eu pre e a , mai târdiu ne-am dechiaratu cu t6ta solemnitatea, si am juratu, câ amorulu nostru va fi eternu, si dupa absolvarea studiilor mele juridice juramen-tulu nostru va fi intâritu, si binecuventatu de preotu.

40 . de epistole i-am scrisu in decursu de doi ani, ea mi-a respunsu in 35. de epistole , pline de amoru, de credintia, si de juramentu. Cele 5. d'in urmaremasera — fara respunsu din partea e i ; si acuma 'mi vine la cunoscintia, câ Otîli'a s'a m a r i t a t u ! . . . . O h ! eu o-am iubitu ca dora nime­nea altulu pe pamentu , o iubescu si acuma, incâtu dora 'mi voiu per de mintea, si o voiu iubi pâna la m6rte! Totuşi Otili'a m'a ins ie latu! ! !

Trecură doi ani, de candu mi-le povesti aceste fratele Danescu, care vescediâ din dî ce mergea , nu-si afla desfătare in nimic'a, teatru, baiu, preumblare, escursiune, conveniri amicabile s£u petreceri erau pentru elu nisce unelte de cari nu se interesa, si nu se tredi d'in ide'a ficsa a lui, câ Otili'a si acuma 'lu iubesce , si cumca nu e| posibilu, ca ea se-si fie frantu juramentulu.

Eram deci silitu a cautâ mediu-loce, cu cari se-lu potu scapâ de bol'a acest'a; mi-am facutu planuri peste planuri , fara ca se aiba vre-unu efeptu. Tempulu — cugetamu — 'i va fi medi-culu celu mai bunu insa tote insadaru, elu era totu celu de demultu.

Am cugetatu de nou si am facutu pe planuri o luna intriga si multiamita ceriului, si amicului nostru Teodorescu, câ mi-a sucesu a-lu aduce pe fratele Danescu la deplin'a cunoscintia, câ amo­rulu junetiei arareori e duratoriu, si la convinge­rea, câ damicelele arareori sunt credintiose.

Mi-a venitu la cunoscintia câ Otilia s'a ma­ritatu dupa cutare negutiatoriu in T e m i . . . . a Planulu mi-a fostu a caletori cu Danescu la T e m a, si se-lu convingu câ Otîli'a n'a fostu demna de amorulu lui.

Ne punemu pe carulu feratu, si descalecâmu in Tem a la o ospetaria de frunte.

Tocmai in vecinetate locuia amiculu meu 4 T e o d o r e s c u doctorii de medicina, care cu unu

anu absolvise mai de graba studiile sale decâtu eu si se asiediase in Tem a; elu prandiâ la ospetari'a, in carea descalecâremu noi.

L'am intrebatu si de un'a si de alt'a pre amiculu Teodorescu, despre care insemnu atât'a, câ era unu teneru escel inte , cu ta lentu , si cu anima buna, si ce e mai de frunte, asemenâ d'in crescetu pâna 'n tălpi cu Danescu.

Suntemu toti trei la cina, candu unu servi-toriu vine la mediculu Teodorescu, si i aduce, vorba dela o domne morb6sa, se o cerceteze de locu.

— Inchinatiune d6mnei, spune câ indata sum la ea, respunsa Teodorescu servitoriului.

— Fromosa e baremu bolnav'a t a la carea esci chiamatu? 'Iu intrebai.

— Casetorita de doi ani, si nu-mi mai da pace cu secaturele sale, frate! crede-me câ n'are nici unu morbu , ci numai idea ficsa, câ N. N. nu-o mai iubesce , X. Y. nu-i mai scrie, Z. W. nu-i mai face visite, si câ ea more de dorerea ani-mei, si ce sciu eu de ce ? destulu câ totudeun'a 'i dau nisce pravuri se-i-se mai aline sângele.

'Lu intrebai de ameruntulu pre Teodorescu despre pers6n'a morb6sa, si despre referintiele ei, si spre bucuri'a mea cea mai mare 'mi veni la cunoscintia, câ acest'a e Otili'a.

Peste doua minute fusei g a f a cu planulu, m'am intielesu cu mediculu, care era gat'a a co­mite ori-ce pentru restaurarea sanetâtii lui Da­nescu. • Pre Danescu in alta di 'lu punu in gala, se

'mtoraca in curatu, si fiindu câ esemenâ prdtare cu mediculu Teodorescu, 'lu induplecaramu ca elu se m&rga in loculu medicului la Otili'a.

— Asia e, dîsa Danescu, eu voiu merge, ca se me convingu intru adeveru, ore mai pastr&za ea numai o schinteâ d'in amorulu câtra mine, si se o mustre consciinti'a candu me voiu provoca la juramentulu ei.

Ce cugetaţ i , frumose cetitore ce sentiesce la astufeliu de conveniri neasceptate feme'a ne-credinti6sa ?

E u peste o ora me preparâmu de caletoria câtra Pest 'a; vine fratele Danescu, si Teodorescu; am beutu unu pocalu de vinu pentru amiciţ ia, fara a grâi ceva despre sucesulu espeditiunei.

In urma ne luâramu dioa buna dela medi­culu nostru, ne-am pusu pe o careta pâna la carulu feratu.

P e cale ne-am aprinsu sugârile, si-lu intre-bai pre Danescu, cum l'a primitu Otilia!

— Bine ! forte bine ! planulu a fostu minu­naţii, respunsa elu ridiendu primadata de doi ani, la ce tare m'am imbucuratu.

— Cum ti-se 'mpare de ea? — Ea inca e femee, ca ori care, eu sum feri­

ciţii, si dau multiamita lui Ddieu, câ ea s'a mă­ritaţii dupa altulu sî nu dupa mine , baremu acuma nu insiela pre nimenea decâtu numai pre barbatulu e i !

Asta fu medicin'a si invetiatur'a cea mai buna pentru Danescu, care nu-si mai frânge ca-pulu cu Otilia! M. B.

Despărţirea miresei. n diorii dilei vedu, prin gradina

Cum se preumbla o blânda dîna, O féta bela cu ochiu udatu.

E a e mirésa sî adi se duce, O viétia nóua departe-i luce,

L a flori odată a mai int ra tu .

„Remasu bunu dara, sorori iubite, De min' plantate , de min' gr i j i t e ;

F i t i sanatose, suave flori! Oda tă inca, oh gradinit ia ! Mai da-mi o rosa, o garofitia i

Ca mai nainte de-atâtea ori.

Adio rosa, adio georgina, Garofa, viola, adio cuprina,

Adio s t ra tu verdayle maior

Salv^oJpBIfea *î Masaniello

Adio muscata, ce stai tufitie, Sî bosuioce sî schinteitie,

Bojoru sî ruja sî tu l ipanu!

Cându vine ver 'a cu a sa dulcetia Sî ve desccpta iar ' la vietia,

Sî 'n tota pomp'a voi ve o rna ţ i ; Cându intra tomn'a, sî b rum 'a rece Ve spune aspru, câ florea t rece :

Atunci pre mine nu me u i t a ţ i ! " . .

Fet i t i 'a tace, greu plânsu o 'nneca, Oftându in sine apoi se pleca,

Se str inga 'n brat ie iubitulu s t ra tu . Ca pietrii scumpe, pe flori sclipesce

resc 'a roua, ce le nutresce , Ori dor' sî ele au lacr imatu ?

Zacharia Boiu,

Icòna istorica dupa Duguè.

(Urmare.)

I I I .

L a ferést 'a unei colibe cam sermane de pescariu, si tuata la t iermurea m a r e i , sta unu barbatu cu manele incrucisiate pre peptu , cu capulu afundatu, — perdutu in cugete.

Nu depar te de elu siedeà o fota reparandu o mreje mare , ast 'a a fostu Madone. Dens 'a vediti iara pre Sal­vator, sî intielesà câ acest 'a vase plece la cale. P e n t r u ce parasi elu asia in pr ipa cetatea, — de ast 'a nu l'a intre • batu ; densulu atinsa obscuru ceva despre pericole cari i amenintia, daca va mai remane, sî ast 'a fu destulu, — ma Madone acumu singura poftea depăr ta rea lui, sì se roga lui Ddieu câ sê-lu indepar te , ca asia sê fie scapatu, ma­c a r a sé nu-lu mai veda nici odinióra. Amórea se incuibasa in anim'a ei, — insa amórea acést 'a a fostu adevera ta sî

c) curata.

é e&ara

Astadi t rebuia se calatoresca Salvator, — calea ' lu ducea preste unu munte aprope, acolo poteâ ea se-lu mai diarcsca odată.

„ F r a t e ! " dîsa ea punendu lucrulu la o par te , „mre-j e a e ga t ' a . "

Respunsu nu u rma nici de câtu. „Tomas , — cu voiu se le mânu acumu caprele

afara." F ra te l e i facu semnu d'in capu câ e „bine."

j ,.Sî tu me lasî astfeliu se me d u c u ? Ce-tî e ? T u [ cautî asia triştii ?" intrebâ ea ingrigiata.

M a s a n i e l l o , — asia 1' numea poporulu p re T o m a s A n i e l l o (silab'a d'in urma d'in „ T o m a s " adao-gandu-se la conume) — imbratiosiâ pre sora-sa, insa nu dîsa nimica.

£ - :>0 -f

Madone sciă, câ fratele ei candu 'si avea „6r 'a tri­s t a" mai bucurosu era singura. Dens 'a 'lu paraşi .

Masaniello arunca o cău tă tura d'in feresta. Acolo se iunalt iau ihnaintea ocLiloru lui turnuri le cele vechi ale fortaretiei St. Elino. — „O," suspina elu, „acest 'a forta-r e t i a ! l a t a cumu sta spendiurandu-se de stanca, si aine-n in t i a to re , ca unu nuoru greu asupra capului nostru. Ddîeu o-ar pote nemici, sî nu face, — deci omenii t rebue se se apuce de lucru! Jugu lu e nesuportaveru, — au tota I tal i 'a se devină la sepa de lemnu ? De abia avemu vest­minte cu cari se ni acoperimu trupulu, sî de'ca Spaniolulu va continua a culege dare presto dare , adî mane nu vomu fi alta fara numai unu schcletu alu unui sclavu ce se misica !"

„O," continua elu dupa o pausa, „candu Neapole ar deveni libera prin mine, prin unu calicu prostu sî misiclu ! — E u siefulu unei conspiratiuni, — eu, unu pescariu se-r an tocu ! — Madone me intre'ba ce-mi lipsesce. O ! eu sum forte debatutu, si descuragiatu, pen t ru câ scntiescu câ capulu meu nu le pote cuprinde tote aceste cuge t e ; — adese-ori 'mi vine, ca sî cumu m'ar apuca o ametiela, — ca sî cumu m' aru impintenâ nescari fiori de friguri, unu deliriu. Insa eu le am sî orele mele de fala, — aceşti Idalgi străluciţi, carii p re mine, ca pre unu cersi-toriu, me impingu d'in cale, nu-si intipuescu, câ eu mane potu se-i calcu sub pitiorele mele ! — ast 'a innaltia pep-tulu ." — Sî s ta tur ' a subţire a pescariului se redicâ cu fala, — elu era acumu de totulu altu omu, ca sî niaina-inte, candu săruta pre Madone, sî repara mrejile sale.

,.Eu avui unu visu," mormăi elu, „mi-se pareâ câ siedu pre tronu, — Masaniello era regele Neapole i ,— O — eu asi pute se ducu mari lucruri ia indcp l in t f^ daca a r fi voitu Dd ieu ; — insa — la ast 'a nu sum coptu — eu potu numai se ine lasu a mc ucide; f t oumpl tauru se repediesce cu capulu inante in perT^^ie,-voiu face ca taurulu ."

„Se vedemu-câ tu de tari s u n t e m u , " moi spre a u d i a , continuandu-sî monologulu, „Neapole 10,000 bărbaţ i , Pro t ida 2000, Pausil ippe 600, s o c i e t i , t e a d e m o r t e 1200, — si b a n d a lui Pie t ramala .

„Celu putienu 1500," intregi o voce adencâ crţida calcululu junelui Neapolitanu.

Celu ce intra, por ta vestmintele unui pescar iu ; insa o cău tă tu ra la fati'a rafinata de banditu arctâ , câ portulu era numai o masca.

„P ie t ramala ! T u in Neapole! L a lumin'a dilei !•' Str iga Masaniello necrediendu ochilorU sei.

„ E u vinu d'in palatulu Innaltiei sale alu Vice-re-gelui ."

„Câ ta t e m e r i t a t e , " oschiainâ Masaniello totu fi csandu cu uimire pre strainu.

„Avui acolo ce-va treba, — avui firesce sî unu pasu-por tu liberii," surisa acesta cu laudarea.

„Ce-va t r e b a ? " „Apoi , — d a ! " respunsa hotiulu cu nepăsare lu-

andu-si unu scaunu. „Avui o audiintia pr ivata la pictorele Carraccioli , companionulu lui Ribeira, — beuramu vinu minunaţii, pitiorele le piiseramu pre mesa, si divaniramu ca doi amici betrani . — Facu ramu sî unu te rgu micu. — Apoi — eu nu fusei leniosu, — ast 'a nu e anteia 6ra câ densulu are lipsa de mine ."

„Despre ce e vorb 'a ?"

! „Elu 'mi oferédia o suma rotunda, — sî eu 'lu scapu

de vederea unui individu, de care nu i prea place." „Unu omoru !" sari Masaniello de pe loculu seu. „Ai gâci tu-o." „Misielule !" „ H m ! cum d î s e s i ? " surisa Pie t ramala , ca sî cum

n'ar fi audî tu bine. „Te-a i ui ta tu de tocmeal 'a nòs t ra ?" in t rebâ Masa­

niello cu-seriotitate. „Nici de câtu. T u ai cercatu alianti 'a nòst ra in fa-

vòrea unei loviture de s tătu ; eu m'am apromisu, sî-mi voiu tine cuventulu. T u cugeti câ meseri 'a nòstra nu e cuviinciòsa pentru acest 'a operaţ iune s a n t a , voiesci sè faci d'in noi ómeni de omenia, santi, — apoi, — eu nu facu nici o g reu ta te — am apromisu."

„ D a r ' apoi ?" „Mai ascépta put în te lu ," 'lu intrerupsa banditulu ;

„noi ne-amu tocmitu, ca astadi dupa apunerea sòrelui sè fiinu ai tei. Acelu omu mòre mai nainte. Dupa ce a apusu sórele, i conchiamu pre omenii mei, sî cu toţii ne inflaca-ramu pent ru l ibertate, pent ru Neapole, si pent ru totu ce voiesci tu. — Deci dara acelu omu pana a nu apune só­rele t rece preste munte , sî vine in revirulu meu, — elu e perdutu ; — vine mai târdiu, cu a tâ tu mai bine pent ru densulu, in acestu c a s u ' i reintorcu banii lui Carracciol i ."

„ T u vrei se-lu ucidi ?" „ P e n t r u acea sum plat i tu ." Insa ast 'a e o infamia." se infiora Masaniello. „Pah ! sâ nu ne certamu pentru concepte." „Insa pen t ru ce a-lu uc ide? — Pen t ru c e ? " „ P e n t r u câ m»»m datu vorb'a. — Sî noi avemu con-

c^mtia^

elu.

> r » î nu-lu pote nemicu mân tu i ? " Ba, — es te . "

'.ce!." icsmdtaa banditulu cu unu tonn maguli-urf.yenii aici ca sé-ti dovedescu, câ Masaniello iriăi pretiuitu decâtu toţi Carracciolii lumei. Eu

_ «pune numele omului. — jura - te câ-lu cunosci, sî Tmu crut ià ."

lU'lu ch i ama?" intrebâ Tomas repede. respunsa banditulu ficsandu-lu pre M^tyi' Uosa,

„ P r e acest 'a nu-lu cunoscu." „Asia t rebue sé mòra ." „ E u nu sciu," dîsa Masaniello, „insa acestu omoru

me face ingrigiatu." „ P a h ! " replica banditulu, „elucalatoresce la Rom'a,

nime nu scie pen t ru ce, — se dice câ ar fi unu Spionii ." „Ast 'a ar fi de a se cerca mainainte ." „Se va intemplâ cu tòta formalitatea roceruta ," su­

risa banditulu, candu — to tdeodată sî t resari de locu. Se audi unu tropotu de cài. „Drace , — potè 'mi suna mie ast 'a ," fii cugetulu mo­

mentanii alu lui. „Vinu intr ' a còce," eschiamà Masaniello grabindu

la feresta. „Carraccioli e capace de ori-ce fapta b las tamata ,"

mormăi P i e t r ama la , sari pe feresta a fa ra , sì disparii in putiene minute.

Masaniello cauta in afara, — fric'a lui fu nefondata. O dama, petrecuta de servitoriulu ei, se opri innaintea co­libei, sî se cobori.

Pres te eâte-ya secunde intra in chilia, — sì 'si re-dicà velulu.

„ E r m o s a ! " s t r iga Masaniello, — densulu recunoscu in aceea dama pre sora-sa, — pre aceea sora despre carea dîsa Madone lui Salvator câ e mòrta pent ru familia. Sî acuma sta dens'a innaintea pescariului, nu seraca, nu cer-sìtóre, ci infrumsetiata cu metasa, sì juvele. Masaniello o-a salutatu cu recéla sì falosla ca pre o straina.

„F ra t e . F r a t e , g ra t ia !" str iga ea aruncandu-se la pitiórele lui.

„ T u mai traiesci, — ruşinea, — mus t ra rea consciin-

guru, regele Francie i a doritu se me veda. Fer ic i rea mea fu întemeiata."

„Ce Ermosa , — tu esci o actrice ( t ea t r a l i s t a ) i " s tr iga Masaniello incrucisiendu-si manele.

„ P r e bina me numescu Lucret i 'a ," continua dens'a. „Actrice, dici tu, sî-lu rosteci cuventulu acest 'a cu

dispretiu n'ai dreptu. E u sum falosa cu acestu titulu, ca re 'mi aduce avere, iritatiune, nedependintia, sî gloria. E u nu cunoscu vietia, carea ar fi mai frumosa, mai incanta-tore . Orchestrulu incepe, — mult îmea asce'pta, — mii de lumini lucescu, flori se a r u n c a , bravo se striga, mii de triumfuri pretiose ti-se îmbie, cari pentru o anima femeesca au mai multa valore, decâtu galanteriele reci, seu cur te­niri supraficiale. Acolo, F r a t e , e o muiere intr ' adeveru o regina adorata , sî a totu potinta. — Ast 'a fu, ce mi-s'a a re ta tu in visurile teneretieloru mele, — acuma o găsii. — T u sermane, omu de omenia! care 'ti reparedî mrejile tale, sî te ingrigesci pen t ru dio'a de m a n e , care poti se traiesci fara ambiţ iune, doru, sî pofta; — tu nu me vei pricepe nici candu."

„Mai departe , mai depar te , " str iga Masaniello cu i u t î m e ; — sor'a atinsa, fara se scie, o corda delicata a interiorului seu.

„ E u nu remasei lungu tempu in F rane i ' a , " cont inua Ermos 'a „la ocasiunea anteia me reintorsei in Itali 'a. — D e unu anu locuescu in Rom'a, sî sub numele Lucre t i ' a cresce renumele meu sî faim'a mea pe dî ce merge. In Rom'a in-tielesei mai anteiu câ mum'a mea a moritu, unu servu credinciosu me incunoscintiâ despre t 6 t e , ce se intem-plasera dupa aceea. — Amice, — miseri 'a aici sî-a ajunsu capetulu, — asia este ," adaosa ea, observandu câ Masa-

„Es te . — D a c a fet'a mea se va re intorce ," dîsa ea, n i e l lo face o misicare negat iva, „dreptulu teu ince'ta aici,

tiei nu te-a omoritu inca ? " detuna elu. — „Aici in acest 'a chilia mori mum'a nostra !"

„Cru t i a -me!" Iu rogâ ea, sî se siliâ a apuca man 'a fratelui ei.

„Se te crutiu !" s t r iga elu sî pasi inderetru, „ tu ni-ai desonoratu numele, ni-ai facutu rusîne, — ce vrei a i c i ? "

„Te rogu se me-ierti, f ra te !" grâii dens'a. „ T u ai dusu — pre mum'a nos t ra in mormentu , "

respunsa elu intunecatu. „ D e candu te-ai depar ta tu , densa deveni totu mai debi la , — serman 'a muiere fu sî far' de aceea destulu desputer i ta pr ' in lucrulu celu g r e u ! Ochii ei se s tengeau in lacreme, inim'a ei se rumpeâ de suspinuri , sî intr ' o deminetia, — aici la ferest 'a acest 'a, — in bratiele mele 'si-a da tu sufletulu."

„M'a b las tematu ?" — ErmoVa t r emura la acest 'a în t rebare .

„Ba, — amorea o-a facutu o rba . " „A vorbitu despre mine ?" suspina Ermos ' a respi-

randu a sila.

„si nu va fi de totu perduta , atunci se cuprindă loculu meu la Madone, — se i fie a do'a muma ."

„ O ! eu j u r u . " „Stai ," o in t rerupsa fratele, „tu nu esci demna de

acest 'a." „Se me asculţi anteiu, sî dupa acea se j udec i . " % „Cum te-ai pote tu e s c u s â ? " < „Asculta-me Tomo ! Candu eram o copila, — tu scii

câ visamu de o lume frumosa incantatore, — colib'a ace­st 'a era pent ru mine pre angusta , — bucuriile casnice nu me îndestulau, me suiamu pre munte , cautamu la marea cea nemărgini ta , sî daca vedeamu vr'o pasere sburandu in aeru, doriamu a me pote depăr ta pre aripele ei. Cuge­tele mele nu erau pre atuncea pecatose, — faptele mele se fa cura dupa aceea. Diavolulu me ispiti. U n u j u n , unu domnu mare vorbi despre amore cu mine, me orbi cu d6-nurile, cu promisiunile, sî minciunele sale. E lu me rogâ ca se mergu cu elu, sî eu 'lu petrecui la Franc i ' a . Acolo cu­getai, câ voi fi aflatu icon'a visuriloru mele ; insa ah ! me insielai, me insielai in elu, numai decâtu cunoscui chiaru, câ anim'a Iui erâ rece plina de egoismu, sî de tote dilele. D e abia sentisemu sarcin'a catusîloru mele , le sî rupsei. Ceriulu m'a ajutatu, sî aducerea aminte de voi mi-a adusu bine cuventare. — Nu cadiui mai a fundu ; la alunecos'a lumecautamu cu ochi reci sî aspri . Smint 'a mea cea d' anteia m'a scapatu de altele urmatore . — Singura, in me-diloculu strainiloru, sî fara sprigiona, a t rebui tu se-mi ajutu mie insa-mi. Mi-a succesu. — Iubirea de lucru, cu-ragiulu, sî fâl'a m'a facutu de le am invinsu t6te pedecele. — Avui unu tonu bunu, — noroculu mi-a favoritu, —

^pas'ii pre bina ( teatru) . Mi-s'a aplaudatu , — regele sin-

— tu 'mi poti denega totu, insa Madone, icón'a aces t 'a cu ra ta a teneretieloru mele, sor'a cea fragedu amara, e a mea, o muma mi-o-a incredint iatu."

„ D a c a tu nu esci detotu perduta , — dîsa mor ibun-<Ta," a runca Masaniello.

„O, eu nu sum aceea ce o dîci. F r a t e , candu cutediu rsè-ti cautu in fatia, candn cutediu a veni iara , nu .potu se fiu perduta . O, eu nu sum nedemna de voi, — eu sum născuta de nou,"

„Sî cine a produsu-o acest 'a minune '?" „Amorea, fratele meu ." „Iara-s i a m o r e a ? " surisa Masaniello cu ironia. „O, nu asia a m ó r e , ca sî ceea-l-alta, — acest 'a

amóre lamuresce anim'a ," sioptl ea rosîndu. „ Insa are totu acelasi scopu ?" satiriza elu. „Asculta-me. In t r 'o séra esîndu d'in teatru, d'in in­

templare convenii alci in Neapole cu unu barba tu . — den­sulu s tătea rad îmatu de o columna, sì cauta la mulţ ime cu o cău tă tu ra a tâ tu de falnica, atâtu de despretiuitóre, in-câtu 'mi pe t runsa inim'a. — Densulu nu-mi vediù inca fati'a, nu me cunósce, nu me iubesce, — sî eu mi-asi dà viéti 'a pentru elu. O ! elu e eroulu, idealulu meu — Sal­vator !"

„Ce dîci ?" eschiainà Masaniello, „cumu 'lu chiama ?" „Salvator Rosa ." „Elu calatoresce la Rom'a ?" „Asia este, as tadî ." F r u n t e a lui Masaniello se întuneca, — 'si adusa

aminte de cuvintele banditului. „Pot î sè-lu retieni pana astadî sér'a ?" in t rebà elu

cu o iutîme batetóre la ochi pen t ru sora

„ E u l'am vediutu plecandu la cale. — Insa ce-ti es te — me inspaimentedi ?"

„Candu va fi sositu colo pre muDte — e mor tu" dîsa Tomas tr istu, a re tandu cu man'a la munţii îndepărtaţ i .

„O Ddieulu meu !" s tr iga ea ingalfedîndu. „Unu bandi tu e condusu ca s<5-lu ucidă," continua

Masaniello. „De unde o scii tu as t 'a ? — Tomas, — e ast 'a

d r e p t u ? — Nu — nu — tu vrei s e m e infrici, se me cerci ," — t r emura dens'a.

„Dorere ! eu o sciu ast 'a dela insusi ucigatoriulu condusu," respunsa elu cau tandu la ea cu compătimire.

„ T u 'lu cunosci ?" „ D a . " „Oh asia 'lu poti sì mântui . Tomo ! te j u r u . . !" „ E p ré t â r d î u , " suspina elu pa t runsu pana la inima

de fric'a mortala ce se esprima p re fati'a ei. „ F r a t e ! pen t ru ce ? P e n t r u ce pre târdiu ? — To tu

ce dici e o gâc i tura ." „Nu intrebà !" respunsa elu posomoritu.

„Masaniello !" sî dens'a se arunca la pitiórele lui, „pe numele maicei nostre te j u ru , scapa- lu ."

„E lu e unu spionu alu ducelui Arcos !" replica Ma­saniello surdu.

„E lu ! — sî Spaniolii suntu cei ce vreu se-lu ucidă ; sî totuşi se fie densulu unu spionu !" dîsa ea desperandu.

„Ast 'a e d r e p t u ! — Spaniol i i?" mormaiiMasaniel lo, „unde mi-a fostu mintea ? — Bine, spune-mi ce sé facu ?"

„Scr ie . " „ E u nu sciu scrie, — daca asi a v è u n u s o l u siguru." „ E u am unu calu, voiu merge s ingura ." „ F a asia !" str iga elu, sî luâ o cruce de pre gru-

madii sei, „areta-o ace'st'a hotîloru, sî li spune : Masani­ello asia voiesce, ca elu se t raésca !"

Ermós 'a luâ crucea sî se repedî afara. „O p a t i m a ! " suspina Masaniello cau tandu cu me­

lancolia dupa ea, — „inim'a mea e l ibera de ea, — eu nu voiu cunosce-o neci candu. — Amóre ! E u mi iubescu nu­mai patr i 'a !"

(Va urma.)

Concerti! romanescu in Pest'a. T u b r a v u l e R o m a n e Mai eredi câ esci perdutu '?

Muresiaml.

I n viéti 'a popórelor cadiute este câ ta unu momentu, candu fiii credintiosi a lor la cugetulu sî la aducerea aminte de v i r tu tea sî glori 'a s t răbuni lor , 'si r ecu legu t ò t e se fie superba cu tenerimea romana ! poterea sp i re tua la , 'si indupleca ac t iv i ta tea , sî cu d e % t iermuri re stabila, cu voce innalt iata s tr iga : V o e s c e s î v e i p o t e , l u c r a s î v e i a v e .

Sî acest 'a e semnu bunu ! Semnulu : câ poporulu, care orbeca mai nainte in

abisulu nopţii, sî a zar i tu d'in depăr ta re aproprierea lu-minei binefecatore, cu a cărei ajutoriu spereza câ va pote scapâ d'in labirintulu intunerecului , — nu e perdutu .

A tuncea se apuca cu mane cu peciore de tote me-diu-locele spre eliberarea sa d'in lantiurile nesciintiei, — indemna sî pre cei ce dormu inca somnulu de demanetia , sâ se scole si se urmeze celoralalti p re campulu lucrări i , in bratiele naturei , sî acolo se lucre cu diligintia pana candu luce sorele.

Pa tu lu lenevirei e bas 'a t rendaviei sî isvorulu tu tu-ro ru relelor, ce inneca tote nesuintiele nobi le , sugruma spiritele, sî le impedeca de a se innalt iâ la acelu g radu a demnităţi i omenesci, unde se concentre'za totu ce e no-bilu, fromosu sî delectatoriu !

Romanii paresescu patulu lenevi re i , se apuca de fapte demne de geniulu romanilor.

Sal tâmu de bucuria, candu vedemu câ tenerimea nos t ra a pas î tu pe campulu nobihi a luptei spirituale, sî ne face se sperâmu intr ' u«u viitoriu cu multu mai suri

b diatoriu ca celu pana de acuma.

S S ^ >

In 24 . januariu

Sé ne intórcemu insa la objeptulu scrierei nostre, sî ne vomu convinge despre adeverulu, câ naţ iunea in t réga

romanii d'in Pest 'a avură o petrecere 5. fauru

cordiala séu mai bine d îcandu : o serbatóre nat iunala . Juriş t i i romani dela Univers i ta tea de aicea, unindu-

si 'poteri le sale musicale, ce se aflasa intre ei, au formatu unu orchestru (banda) si sub conducerea dlui Ioane Branu de Lemény dupa o eserci tare de câteva sep temane , a pasîtu la publicu.

In sér 'a aminti ta dedura unu concertu inpreunatu cu cantare sî declamatiuni in sal 'a hotelului „ la Archi-ducele Stefanu," sî s'a esecutatu inpres in t i ' a unui publicu preste totu numeroşii, sî elengantu. l a t a

P r o g r a m ' a . „ U v e r t u r a d ' in o p e r ' a T a n c r e d", esecutata

de Ioane Lemény, Ioane Siepetianu, P a u l u Rotariu, Trifu Graitia, Dionisiu Poinariu, Ioane I a n c u , Ioane Porut iu , Samuilu Tolnay sî Stefanu Per ianu.

„ R o m a n 'a" , dantiu romanescu, esecutatu de susu-numitulu orchestru.

„ V ó c e a u n u i o r b u " , declamata de V. Popu. „R o m a n t i a" de Meyerbeer , esecutata de or­

chestru. „ D e s t é p t a-t e R o m a n e " , poesia de A. Mure-

sianu, esecuta ta de cuartetulu yoca lu , de I. Vulcanii, Porut iu , Per ianu, Popoviciu, Poinar iu si Daminescu

„M u t 'a d e P o r t i c i " esecutata pre violina de Ioane Siepetianu si acompaniata p re piano-forte de D r 'a I r en ' a Nedelcu.

C a n t u 1 u p e c u r a r i u 1 u i" , esecutatu de or­chestru.

„S t e f a n u sî P o e t u l u", poesia de Bolintinianu, declamata de Ionu Iovitia.

„A c u m e m i e d i u l u n o p ţ i i", aria d'in Roma-ni'a de Constantinii de Saligny, esecutata pre piano-forte de Stefanu Per ianu.

„ M i - a j u n g a d i l e t r i s t e " , esecutatu de cuar-tetulu vocale.

„ R o m a n u l u m a r e " , poesia satirica de Iul ianu Grozescu, declamata de autoriu.

„6-me> A i r v a r i e " de C. de Ber io t , esecutata p re violina de Ioane Lemény sî acompaniata pre piano­forte de Stefanu Per ianu.

„ O m u l u f r u m o s u " , poesia de A. Muresianu, declamata de Ioane Lemény .

„ D u e t u " de flaute, esecutatu de P . Rotariu s ì T . Gaitia.

„A r d e l e n e sì B a n a t i e n e", jocuri romanesci , esecutate de orchestru.

„G l a s u l u R o m a n u l u i", poesia de A. Muresi­anu, declamata de Pau lu D r a g a .

„ M e r s u l u l u i M i c l i a i u E r o u l u " , esecutatu de orchestru.

Nu voimu a face o critica asupr 'a domnilor dile­tanţi , pent ruca asta o-ar amuţi aplausele cele iusufletîte sì dechiaratiunile cele favoritóre a pspetîlor, ce erau de

» u:i^:si: că suocsuîu n roatu fplenfiidu si peste tòta asceptarea nòstra . Music'a a fostu esecutata cu tòta acuratet i 'a in armoni 'a cea mai buna, incâtu cu­getai câ audi o banda regulata sì esercitata de mai mult i ani, iar declamatiunile, au fostu bine nimerite in câtu dlu Lemény sî D r a g ' a meri ta tòta recunoscinti 'a. „Romanulu m a r e " in mai multe locuri produsa ilaritate si plăcere prin espresiunile lui comice. Chorulu inca s'a portatu bine.

Iar ' domnisiór'a Nedelcu intru a tâ t 'a a meritaţii plăcerea publicului, incâtu acest 'a poftisa repetarea piesei.

In t r e publiculu numerosu a fostu mai multe persóne renumite si cu védia , precum Iluştrii b a r b a t i : Domnii Antoniu, Georgiu, Mihailu de Mocioni, Simeonu Popovi-c iu , Emanui lu G o s d u , Ioane Dobreanu , Sigism. Popu, Magnificii D. Vine. Babesiu, Gavrilu Mihali, Spect. D . Demitr iu Nede lcu , S. Romanu, Dem. Bradeanu, I. Vor-nica cos. r. capitanu, I . Andre iu e r. locutiitoriu, Nic. loannoviciu, S. Nedelcu sì mai multi onorat ior i ; iar d' intre d ó m n e : I lus t r 'a D . de Gosdu, Sig Popu. Mihali D . Nedelcu, S. Romanu, Ioanoviciu tote cu familia.

Observâmu aicea : câ I lus t r 'a Dómna de Gosdu unic'a d'intre tote d'in crescetu pana 'n tâlpi a fostu im­braca ta in vestminte nat iunale romanesci, (dee Ddieu ca toti paşii ei se fie asemenea cu a Domnei repausate , pre carea tenerimea pent ru semtiulu nat iunalu celti rarii a ei o-a gelitu 2. septem&ne!)

Concertulu a t ienutu dela 7. pana la 11. óre. Dupa aceea a urmatu unu banchetti străluciţii sî

peste totu elegantu ; firesce n 'au lipsitu mai tâ rd iu toaste peste toaste pline de sentiemintele cele mai calduróse na-tiunali, voi'a tenerimei, bucu iua óspetìlor ajunsa gradulu celu mai innaltu sî numai dupa 3. óre părăsiră tenerii sal'a, careâ s'a prefacutu in sala de jocu, de unde n 'a lipsitu jocurile nat iunale. j

Dio'a de 24. j anua r iu va fi o dioa de dulce suvenire j pentru toti romanii d'in Pes t ' a cari vediura si aud î ra re- j sul tatulu celu splendidu a nesuintiei nobile, ce o intre- j prinsa tenerimea romana de aicea. j

Dlui Lemény 'i rostimu multiamita publica pent ru : neobosi ra iui silmtia, tac tulu sî iinéti'a cu care acondusu | tòta a rangearea . !

Acest 'a a fostu concertulu celu d'intâiu in capital a ! Ungariei , in care s'au produsu romani innaintea unui pu- ' blicu numerosu romanu !

Voesce sî vei potè, lucra sî vei ave, acest 'a sé ne fie credeulu, caci numai asia va fi romanulu mare sî po-ternicu ! ! M. B.

Icón'a mamelor/"*) V'at i uitatu ore vre-odata cu a tenţ iune in ochiulu

unui copilu V — l'ati asemenatu 6re cu ochiulu enui omu, preste care a t recutu unu lungu sîru de ani cu grijile sî voluptăţile Ioru, eu sperantiele, dorintieîe sî incelatoriele lorii ? ! — Precum ne a t rage privirea unui lacu limpede, prin ale cârui unde poti se privesci pana in fundu, sî in suprafati 'a câruia se refrange firmamentulu cu stelele sale : as ia ne a t rage dulcea, bland 'a sî liniscita p r i v i r e a unui ochiu de copilu nevinovaţii .

^ O pace ne tu rbura ta vedemu in aceea privire, o pace măre ţ i a , d 'mnaintea căreia fâra voie se inclina i n i m a nostra, care totu deodată cu durere ne s p u n e : câ pote acesta pace nu va dura multu. câ pote tempestele furiose ce au se intîmece curatulu seu ceriu, se aduna deja pe ori-zonte ca se sgudue liniscit'a adencime, unde pana acuma inca zacu adormiţi demonii dureri lor a griiei si a pas-siunei. b J r

Nu potè dura acésta pace copilarésca, ce se baséza numai pe necunoscinti 'a lumei sì a vietiei Cu tòte aceste totu am voii. se o conservamu juneloru inime a tâ tu de multu precâtu se pote, sî nu vedemu fâra mâhnire, candu miseri'» casnica, pecatulu, seu usiorintia parintiiloru go-nescu pre mititei prea t impuriu d'in edenulu copileriei ; cându incarca aripiórele fluturatice ale juneloru loru inime cu g r i j e . cu triste sperant ie sì dorintie vane, ca se nu pota sborà d'in flore in flòre precum natur 'a o voesce.

De unde vine câ durerea ce o vedemu pre fati'a unui copilu ne a t inge mai mul tu de câtu ori-care al t 'a ?

*) Ar t i eo lu lu a c e s t ' a in c â t u - v a t a i e in sfer 'a j u r n a l e l o r ce se o c u p a m a i m u l t u cu p e d a g o g i ' a , ' lu p r imi ra rau in sa in colonele Auro ­r e i m a i a l e su p e n t r u ide i l e cele fromóse sî sub l ime ce c u r g u p e s t e i n t r e g u l u eupr insu a l u i .

Red. > a** c

ca vani ta tea sî cocheteri 'a se nu ne supere la nimenea a tâ tu , de câtu candu le vedeuiu la o fiintia ce dupa etate a r debuì sé fie inca copila ? — F a r a indoéla d' acolo, pen­tru câ simtîmu câ durerea, pre fati'a aceea este unu óspe nep lacu tu , câ vanitatea sî cocheteri 'a va desecà aceea inima j u n a ce era menita se porte numai flórea iubirei.

Oh unu copilu fericiţii ! In totu imperiulu frumosului si alu plăcutului nu este nimicu mai frumosu si mai demnu de iubire decâtu unu copilu fericitu ! Ori câtu de incrediuti am fi in fericire, ori câtu de triste aru fi esperi-entiele nostre in viétia ca se ne fie facutu sé ne dubi tamu de amórea lui Domnedieu, si de valórea ómeniloru : privi­rea unui copilu fericitu ne reda încrederea in fericire, credinti 'a in Domnedieu sì in ómeni, — caci in copilu ve-demu câ fericirea, bucuri 'a, pacea si credinti 'a sunt Io-cuitórele pamentului, fiindu ca sunt fiintie cari au debu-intia de a traii cu densele ca cu unice elemente potrivite a l o r ; — si aceste fiintie sunt copiii.

Inime iubi tóre! cum sé nu fiti inpinse de dorinti 'aiesemple le potè dà o créscere de binecuventatu. E a pote de a intre t îne fer icirea, pacea sî credinti 'a in copilaşii 'se invetie pre copilele ei chiara laJocur i le loru, la ordine, vos t r i? — cum n'ati fi zelóse a depăr ta cu seriositate totu sî drepta te , la blandetie sî iubire sì sé depăr teze tempu-ce ar potè intunecà ceriulu junet iei lo ru , — totu ce ar riu ori-ce vitiu ce ar potè macula curatieni 'a inimelor potè face cunoscutu inimele loru cu par tea umbrósa a j une : ea le potè invetià prin propri 'a ei viatia si portare , v ie t ie i? ! | c a : Omenii sunt buni, nu debue sé ne incrodemu intrensii,

S'ar potè respunde ; de ce acest 'a amăgire ? ce folo- ; c i debue sè-i iubimu sì sè-i onoramu ; caci ah ! a invetià sesce daca inim'a unui copilu, a unei j une fete este t înuta 'ge iubesci p re omeni, s ingura este o adevera ta fericire ! ! in nesciinti 'a cea mai grósa despre aceea ce este nede-j N 'a r potè fi unu modu mai bunu de crescere, nu e spar t i ta de viét ia? — ce folosesce sé invetie a crede c â l a l t u l u care sé asigure fericirea copilăriei sì totu de odata „toţi ómenii sunt buni? - ' — potè nu va cade tocmai cu aceea a vietiei intregi, decatu a invetià capiii se i u b é s e a

O mama ce voesce a conserva multu tempu copilu­lui seu fericirea copilăriei sì a junetiei : n 'are datorintia usióra de inplinitu. E a debue sé veghieze neincetatu, chiaru si asupra propriiloru ei sentieminte sî espresiunea loru, asupra fie-cârui euventu alu ei càci nu ordinile, nu instrucţiunea sî pedepsele direpte sunt influintiatóre pe simţirile copilului, — nu, ochiulu seu ageru nu scapa nici o observa t iune; — van i ta tea , mani 'a ur 'a nedrepta tea , tote vitiurile, si nebuniile le pote implanta o mama in ini­m'a copilului ; nu câ 1' aru instrui in aces ta , dar ' permi-tendu-si-Ie ea insusî. L a d'in contra 'i sta totu astfeliu in poterea ei d' asi cresce copilulu in simplicitate, bunetate , dreptate , pietate, sì in tòte virtuţi le, practisandu-le ea in-susi, càci unu copilu care nu vede de câtu binele, nu pote deveni reu, si unu copilu bunu este unu copilu fericitu !

Baetii mai totu deauna in june t ie sunt depar ta t i de mamele loru ; — feteloru insa, care s tau pana la o eta ta mai innainta ta in casa parintésca, mam'a prin bunele ei

a tâ tu mai usioru in cursele ceioru rei ? ! L a acest 'a întrebare este in adeverii cam greu de a

respunde, câci cine ar pote afirma, câ încrederea sî nevi-novati 'a n' au fostu incelate nici odata ? — Insa totu de­odată cine pote nega, câ in cele mai multe caşuri în­crederea sî nevinovaţi 'a sunt scuturi de diamantu ce respingu sagetîle înveninate.

Buneta tea adevera ta carea. nu crede in reu — pen­t ru câ insusî este depar te de densulu — influentieza sî chiaru asupra ceioru co sunt intimi cu reulu, sî a câror devisa este minciun'a, sî incelatoriea.

Ce usioru se pote insulta unu copilu! — Dar ' cine este in stare s'o faca ? Nici omulu celu mai barbaru nu este in destulu de crudu pentru acesta. Unu copilu — fiinti'a cea mai debila, cea mai fâre ajutoriu — totu este s iguru ; nevinovati 'a lui, credinti 'a lui 'lu âpera de pericle, de cari n 'ar pote scapâ pr'in nepotinti 'a sî neesperiinti 'a sa.

I n adeveru câ cine banuesce reulu, 'lu pote incon-giurâ. Insa nu pote fi unu aperatoriu mai tristu in inim'a unui copilu, de câtu banuel 'a ! O feresca-se num'a d' a p lan ta b a n u e l a in inima copilului s eu , câci unde e banuela, d' acolo fuge geniulu fericirei; — ea este o po­vara ingrodîtore impusa fragedei fiintie, o greuta te ape-satore desub carea cu greu va pote resarî seminti'a binelui sî a fericirei!

aie. cu mm-p r e o m e n i i

Nu ve temeţi câ vieti'a, cu im-ielaeiunile ciunele si defectele sale, tablourile sale ue smm crime, v'ar face de rusîne, sî ar face chiaru pre copii vo­ştri sâ ve impute, câ daca i-ati invetiatu a iubi pre omeni, precându debuiâ se le insuflaţi banela si ne 'ncredere pentru densii. — Nu simtîti câ o astfeliu de imputare ar fi preste potintia, precâtu nu pote unu avutu ce ar fi fu-ra tu de diece ori, se doresca a deveni cersî toriu, — pre a tâ tu nu pote o inima iubitore se doresca miseri'a unei inime i n e m i ca a 6 m e n i 1 o r u !

Nici o iubire, nici chiar iubirea de omeni nu este legata de perfecţiunea obiectului ei. — Iubirea usiureza mulţimea peca te lo ru , ea sufere t o t u , ea spereza totu, suporta totu cu paciintia, deci ea este unic'a, carea ne face domni de adeverat 'a fericire pre acesta iume fromosa, dar totdeodată plina de defecte; — ea singura este in stare se ne faea a ne bucura chiaru sî in betranetie, de ferici­rea copilăriei, adecă : de pacea ne turbura ta , care este ne­despărţ i ta de credinti 'a in omenire !

„Astfeliu eresceti dar copiii voştri, feţele vos t re : pen t ru iubire, pent ru iubire durabila, iubire iertatora, sî in chipulu acest 'a pent ru unic 'a fericire in viatia !'•'

Craiovu. Emilia Skrzeszewski.

Cununa de varietăţi. (?) î n d r e p t ă ţ i r e a f e m e i l o r in America, I intr 'o mesura mare. Asia de esemplu in Washington la

a d i m a n e va fi egala cu a bărbaţ i lor ; càci datin 'a, de a j deregatoriile regimului sunt aplicate forte multe femei, à intrebuintià femei la unele deregatorii , începe a se lati | despre carii se dice, câ scriu cu multu mai curatu si mai A

. <v» « ^ 5 3

regulatu decâtu bărbaţii , si fiindu-ca ele câpeta plata mai putiena, regimulu economiseza in totu anulu câteva mii de florini. — L a noi ar fi inca pre tempuria emanciparea femeilor, insa cine scie peste unu secolu unde ne va duce civilisarea!

(?) I n V e n e t i'a nu se vorbesce despre nimic'a asia desu. ca despre o escedare a studintilor dela Universi­ta te Unu cetatienu teneru din Padu ' a cu ocasiunea nuntei sale, t ramisa o scrisore la „cbrpulu studinti lor ' prin carea i invita cu tota onorea la ace'st'a serbare. Stu-dintii pr imiră invitarea, sî câtu de mare fu mirarea mire­lu i , candu in dio'a cununiei vede o massa de studinti representandu-se innainţea lui cu fericitâri si salutar i cordiale. Mirele si-a esprimatu dorerea sî părerea de reu, câ nu-i pote primi pre toti de ospeti , neavendu a tâ t 'a locu in locuinti 'a sa, si câ elu cehi multu asceptâ o de-

1 putat iune alesă din sinulu ior. Eh ! tote fura insadaru, l studintii nu voira nici se auda de escusârile mirelui, ei

pret insera se fie provediuti cu tote t rebuint iosele , câci din contra vor dâ cu pietri in tote feresteîe pe unde va trece mirele cu mire's'a candu se va intemplâ eununi'a, — se sî indepar ta ra toti, descalecara la o ospetaria sî se t rac ta ră pe cont 'a mirelui, iar ' ser 'a iluminaţi de spirituîu

î vinului, eroii noştri o apucară cât ra teat ru , si pret insera ; biiete de in t rare totu pe cont 'a mirelui, ce insa nu li se l incuviint iâ; facura deci o larma ne mai audita, sî numai | dupa in t repunerea politiei se potîi molcomi t ene r imea ; | firesce vre-o câţi-va, carii erau gur ' a satului, cadiura in | prinsore, pre cari apoi tenerimea totuşi i seosa cu for-' ti 'a d'in manile politiei. — Juven tus ven tus ! I (?) Angli 'a si Amer i ca , aceste doa anteluptatorc a I inventiunilor. de .dip.^irn». «-^î p t n n l e y . a nn'*9 «~*.n a l t ' a it» [ privinti 'a perfept iunâni orologelor ; tota sîlinti 'a lor insa j e : a inventa orologiuri câtu mai bune, cari trediescu pre j dormitoriu dupa placulu acestui-a. Unu principe d'in I Prussi 'a a fostu cu mul tu mai practicii decâtu Anglezii si | Americanii. E lu adecă invitasa mai multe persone innalte | la o venare sociala, insa venarea nu se potu intemplâ in I dio'a detiermurită, pentruca ospetii toti dormira bine pana ) pe la 10 — 1 1 . ore demaneti 'a . Principele mâhnitu dara, l spre incungiurarea a unei neplăceri ca acest 'a, ser 'a pusa \ sub patulu fie-carui ospe câta unu cocosiu, cari demane-| t i 'a in diori de dioa începură a cantâ o meliodia asia de I clasica, câtu ospetii spariati se puseră 'n peeiore si care J de care se siliâ se scape câtu mai iute d'in cosiulu coco-| silor. Scopuîu fu ajunsu, si i lar i ta tea ospetîlor a fostu f nespusa asupr 'a orologelor acestor practice, i (?) U n u f u r t u m a r e s'a intemplatu in lun'a [ t recuta pe o t r ă su ra a calei ferate in Elsasi'a. Doi domni \ erau in cuponulu de clas'a I . si se t rac ta unulu p re altulu j cu tabacu, candu ia ta câ unulu d'intre ei, dupa ce a lua tu , j o prisa de tabacu, adormi, sî nu s'a mai t redî tu pana peste

o. ore. I tiósele sale; orologiulu, lantiu! u si anelulu de auru, bu ; gelariulu cu 3000 fl. portufoiuîu cu 15,000 fl. per i rà t a ra : urma.

(?) B a i u filantropicii se va t inè in 27, fauru ; in Lugosiu prin reuniunea femeilor romane spre ajutora-\ rea jurist i loru si a studintilor romani. Credemu câ ba-\ lulu, pe lenga tòte relele, ce ne asuprescu in u rm 'a sèce-i tei, pentru scopulu acestu nobilii, va fi desu cercetatu.

Corespnndintia. Oradea-Mare 22. lauuariu. 1864.

Onorata Redapt iune !

Bine a dîsu cine a disu, câ nebuniile ómeniloru 'si ajungu culmea in ca rne l ega , adecă : pecandu omenii n 'au gr ige de nimic'a ci numai de petreceri . Asia e ! P e ­la noi Domnule, in saìónele cele mar i a ospetariilor in tòta septeman'a câta de 2—3-ori poti vede eleganti 'a cea mai splendida, balur i peste baluri, petreceri peste petre­ceri in desharmoni 'a cea mai mare .

Asia e lumea, si omenii nu sunt mai buni in tr 'ens 'a . Aceste le amintii numai pentru ca publiculu ro-

manu sé nu créda câ pe la noi n'ar fi viétia sociala ; ba este dieu sì inca prémulta, càci noi multiamita celui d'in-t ru innaltime, in Bihoru avemu o intielegintia frondósa la numera sî la capacitate, apoi unde este intielegintia, acolo t rebue sé fie sì viétia sociala, si conveniri amicabile ; insa pent ru aceea depar te sé fie de noi a cugeta candu-va la o c o n v e n i r e a d e v e r a t u r o m a n é s c a , unde frate cu frate de acel'asi sânge si sòrte, romanu cu romanu sè pota s t renge mana de cointielegere, se ne svatuimu de­spre un'a séu a l f a cu tòte câ mediu-lócele de ori-ce feliu de soiu sé fie acele, nu ne l ipsescu; insa pe lenga tòte câ sentimu cu toţii t rebuint i 'a neapera ta de a ne consolida la o petrecere amicabila, sî pe lenga tòte câ pe ici si co­lea se audia óresicare proieptu de casina, unde se avemu jurnale si cârt i romanesci spre la t î rea cunoscintielor nòstre, — clor mim u ; o casina ar fi de lipsa mai alesu sî pent ru aceea- ca prcotîinea nòstra de pe sate venindu adeseori la Orade , sè aiba ocasiune a se cunósce mai de aprópe cu intieleginti 'a nòstra, ca apoi asia sé se indemne câtu se potè mai multi de a se prenumerà la jurnale si cârti , a contribui ia ori-ce scopu nobilu si filantropicu, sî asia am potè forma o clasa intei iş inta mai mare carea se fie spriginitóre sì ajutatóre in la t î rea cunoscintielor, a sciintielor si a ori-ce, ce este nat innalu, atl incea am potè conta to tudéuna la activitatea acestei cìnse, sì mi ne-am resfira poterile care incòee care incoio.

Proieptuiu casinei insa nu se mai apropie neacum la realisare, dar nici ceiu put ienu la desbatere mai de aprópe nu fu luatu.

Potè va veni tempulu candii vom fi si noi toti etito-tii mai cu multa consciintia in privinti 'a culturei si lite-raturei nòstre na t iuna lepana acuma insa abia a treia par te a inteligmtiei se p renumera ìa jurnale le romanesci ; asi potè numi persóne cu stare, si cu védia, ìa carii nu vei aflà in casa numai câta unii j t i rnalu n e r o m a n u.

Apoi ce sé mai asceptamu dela ei ? Am avutu aicea candu-va si o societate de leptura candu vediti ca e senguru, si jefuitu de tòte pre- v + t ì ~ - ™ c ^ m - v a

sale: o r n l r , « r i , , l „ . U n t i ? , h , „i n . „ « l „ l „ A» ^ botezata a jminne! Oradane studiose la gimuasiulu supe­riora. Societatea acesta ineepusa a lucra cu multa lauda pela anii 1852-3. Ce lucra de a t u n c e a ? E u nu sciu, p6te vor sci alţii carii s?au mai aprope de e a : credu insa câ proverbiulu romanu „ d e 1 a c a p u s e ' m p u t e p e s c e l e " e adevera tu !

Vedeţi ce viatia sociala avemu noi ?

Fioriceanu.

G â c i t u r ' a d'in numerulu I . însenina : „Cosinitia" si o-au resolvitu

bine următorii domni si domne : D . Ecatar in 'a Moldovanu in Comorisce; D. Emilia

Skrzeszewsky in Cra iova ; D. Pave lu Chinesu in Gravor-di 'a ; D . Mari 'a Cernet iu in Mosnit i 'a ; D . Dionisiu Ca-dariu in Chiseteu; Casin'a romana in Naseudu ; Vasiliu Zor lent ianu in Berzov'a.

Masime si reflesiuni morale. * Constanti 'a intieleptiloru nu e altu-ceva decâtu o

ar te , prin carea ei 'si inchidu agitaţiunile in anim'a loru. * Cei condemnati la morte a re ta câta-odata o con-

stantia si o despretiuire câtra morte, carea in adeveru nu e altu-ceva decâtu infiorarea d'a privi la ea ; asia se pote d î c e ; câ constanti 'a si despretiuirea acest 'a este pent ru spiritulu loru acea, ce e legarea pentru ochii loru.

* Filosofi'a triumfa usioru asupra nenorociriloru tre­cute si viitore, insa cele de presentu triumfa asupr 'a ei.

* Mai multa ver tute se recere pentru de a sustiene fericirea decâtu nefericirea.

* De n 'amu ave noi insine nici o erore, n 'amu afla i a tâ t ' a desfătare candu o observâmu aceea in alţii. !

* De n 'ar esiste in noi neci unu felin de superbia,] nu ne-amu câii de a altor 'a.

* Suberbi 'a (mandri 'a) e egala in toti omenii, dife-i r int i 'a e numai in mediîoce si maniera d'a o a r e t â :

* Omulu vorbesce pu t tnu Candu nu vorbesce clm elu vani ta tea .

* Omului i mai place a se blama pre sine prin vor­bire de câtu a nu vorbi nimica.

* Precum este caracterulu omeniloru intielepti a vorbi put înu si a dîce mul tu : asia e d'in contra a narodi-loru a vorbi multu, si a nu dice nimica.

* E mai pre alţii.

* For tun ' a ne corege de mai multe erore, pre cari mintea nu le-ar sci corege.

* Sunt omeni ale câror meri tu consiste in aceea câ dîcu sî facu nebunii si cari ar strica tote decumva si-aru schimba conduit 'a.

* Se pare, câ faptele nostre au stele fericite si ne­fericite, cărora debue se ii a t r ibue o par te mare a lau-deloru sî a defăimărilor in cari se inpartasiescu acele d'in par tea omeniloru.

* Nu esiste nici o in templare asia de fericita, câ ne-intieleptii se nu t r agă d'in ea dauna.

* F o r t u n ' a le intorce tote spre binele acelora pre cari 'i favoreza.

* Adeverulu nu face atâta bine in lume câtu reu face, candu apare.

* Cuvenint i 'a e pentru aceea, ce e mintea sanetosa pen t ru intieleptiune.

Doine.

!

greu a nu fi guvernaţ i i decâtu a guverna

Voi frumose fioridre înce ta ţ i de-a in f lo r i . . . Voi stelutie lucitore înce ta ţ i de-a mai luc i ! Ca-a mea mundra

A'ncetatu de-a me iub i ! ! !

I I

Noptea-e rece . . . . venlulu bate . . . Domne sânte ce se facu ? !. . . L a v'ro por ta de-asi sî bate Cine m'aru primi cu d ragu ?! Decandu maic'a, sî-alu meu tata Colo-afara odihnescu, N'amu pe nime'n lumea la ta Toti cu toţii me urescu !!

Paulu Draga.

Telegrafulu redaptiunii. (?) D e i E m i l i a S . i n C r a i o v a . M u l t i a m i t a p e n t r u

cele t r a m i s e . T e v e d e m u bucuroş i i t o t u - d e a u n ' a . D l u i S t e f a n u G - a l l i a n u in L a p u s i u l u u n g . Novei ' a

„ A m o r n l u s i n a t u r ' a " d ' in c a u s ' a ocupa t i u n e i n ò s t r e , ce s'a Î n g r ă m ă ­d i t ă l a no i cu i n c e p u t u l u a n u l u i IIOII. i a c a nu o-am p o t u t o r e v e d e ; a c u m a i n s a v a v e m ia r e n d u c â t u se potè mai mie' , s i a m i i c e a ne vom d à p ă r e r e a de sp re a c e s t u e l a b o r a t u ; dec i s î p a n a a t u n c e a r.e r o g â m u de i n d u l g i n t i a .

M a i m u l t o r u d o m n i s ì d ó m n e . P r e ce i ce n e o n o r é z a cu e l a b o r a t e , 'i r o g â m u ca sè n i le t r a m i t a p â n a in cape t t i ; càc i a l -t u c u m d'in o f r a c ţ i une nu p o t e m u j u d e c a : óre po tu se v e d a l u m i n a , a u b a ? firesce câ facemu e scep t iune in p r i v i n t i ' a co labora to r i lo r o r d e n a r i desp re ca r i s u n t e m u c o n v i n s i câ n i i m p a r t a s i e s e u lucvâri i n t e r e s a n t e .

D 1 u i P r o f . S . i n X a s e u d u . Ara p r i m i t u cu m u l t a bu­c u r i a no te le , ce ni le-a i t r amis i ! ; le vom i n t r e b u i n t i à c â tu m a i cu­r e n d u . P r i m e s c e m u l t i a m i t ' a co rd ia l a a nòs t r a , sî n e e s p r i m â m u bu-cur i ' a cea m a i m a r e , c a n d u t a l e n t u l u , de sp re c a r e m u l t e froiuóse a m a u d î t u , iese la l u m i n a . — In p r iv in t i ' a note lor s ì a c a n t u r i l o r popo­ra le vom face paş i i cuvi inc ioş i , n i v a p a r e forte b i n e , d a c a T i vom potè fi i n t r u a j u t o r i u . Mai p r e l a r g u in e p i s t o l a p r i v a t a .

D l u i i . i n B ! a s i u . Ni p a r e r eu câ a s t a d a t a ve r su r i l e d T a l e nu le po te tnu c o m u n i c a ; ' T i r e e o m e n d â m u s t u d i e r e a poeţ i lor r oman i , s î n u m a i d a c a ve i cunósce pe d e p l i n a sp i r e tu lu poes ie lor , sé" pas i e sc i la pub î i cu ; dec i n u m a i d i i i g i n t i a !

D l u i G a v r i l u M . i n S i b ' i i . In pro tocolu lu n o s t r u sub n u m e r u l u 2 4 7 . aflanm i n s e r a n a t u numele : Domnisiór 'a . Eufimi 'a M . . . , fiic'a Cons i l . de fluantie in Sîbii ; " — d a c a n u m e l e aces t ' a c to tu ace l ' a p e n t r u ca re a i b inevo i tu a T e p r e s u m e r à a c u m a : T e r o g â m u a ne m s c i i n t i a , s é -T i po t emu u r m à d i s p u s e t i u n e a .

D l u i V . B . i n A b r a d i . D r . S t . d ' in E o s i ' a e p r e n u m e -r a t u la foi'a n ò s t r a ; cui sé t r a m i t e m u d a r a e s e m p l a r i u l u D e m n e i E l e n a P . d ' in Abrudu ?

P e n t r u s c i i n t i a p u b l i c a ne dec l i i a r âmu s d a t a p e n t r u t o t u d é u n ' a . câ „ D e s l e g a r e a g â c i t u r e l o r " n u m a i de la p r e n u -m e r a n t i i fóiei n ò s t r e o p r i m i m u .

Propr ie tarul , redaptoru respundietoriu sì edatoriu : IOANICHIU MICULESCIL,

I Mai a v e i n u pucine e s e m p l a n e d'in anulu trecuţii.

Cu t i p a r i u l u l u i : E M E R I C U B A R T A L I T S . - 3