Metoda Bobath se adreseaza tratamentului asa-ziselor ,,paralizii spastice”. Mijloacele terapeutice se bazeaza pe doua principii:- Inhibitia sau suprimarea activitatii tonice reflexe, cu rezultatul reduceri si reglarii tonusului muscular.- Facilitarea integrarii reactiilor superioare de ridicare si echilibru in secventa dezvoltarii lor adecvate, urmata de un progres in activitatile elementare.Este esential ca in tmpul tratamentului sa dam pacientului cit mai multe senzatii posibile asupra tonusului, posturii si miscarii.Trebuie sa-l ajutam cu miinile noastre sa experimenteze senzatia mai multor posturi si miscari normale diferite.Pozitiile reflex-inhibitori sunt total sau partial opuse posturii initiale anormale a pacientului.Asezarea pacientului intr-o pozitie reflex-inhibitorie nu reduce spasticitatea.La inceput pacientul rezista si sasticitatea poate fi mai mare decit inainte.Ajustarea pacientului la noua sa pozitie, este cea care da rezultatul dorit.Odata cu descresterea spasticitatii prin mentinerea pozitiei reflex-inhibitorii, rezistenta cedeaza.Kinetoterapeutul poate sa reduca in acest moment asistenta sa pasiva.La sfirsit va fi posibil sa ia miinile de pe pacient, lasindu-l sa-si controleze singur noua pozitie.in acest mod pacientul isi cistiga treptat controlul asupra posturii sale spastice si invata sa iasa din aceasta postura.Pozitiile reflex-inhibitorii sun variabile in functie de pacient, de forma spasticitatii lui si de virsta.La fiecare pacient va trebui cautata calea adecvaa de inhibitie, pozitia cea mai avantajoasa pentru libertatea miscarilor.Pentru mai autentica intelegere, oferim un citat de Bobath: ,,Secretul tratamentului consta in alegerea cu grija si gradarea pozitiilor reflex-inhibitorii, avind in vedere ca pacientul va trebui sa le adopte singur, fara dificultate.Perioada initiala de ezistenta este urmata de o perioada de liniste si ajustare”.

Conceptul Bobath a fost dezvoltat de Berta Bobath, un medic german care a emigrant in SUA in anii ’30, impreuna cu sotul sau ceh, neurolog si psihiatru. In SUA, Bertha Bobath s-a specializat in probleme neurologice si a deschis un centru pentru copiii cu tetrapareza spastica. 

La acea vreme se credea ca persoanele afectate de o boala neurologica nu pot sa-si revina complet sau sa-si recapete abilitatile pierdute. In cel mai bun caz, aceste persoane erau incurajate sa-si exerseze abilitatile ramase. In cel mai rau caz, reabilitarea nu era nici macar recomandata, in idea ca nu ar fi decat o pierdere de timp.

Dar descoperirile revolutionare ale Berthei Bobath au aratat ca persoanele afectate de leziuni neurologice pot sa-si imbunatateasca starea si sa-si recapete, cel putin partial, abilitatile pierdute. Mai mult decat atat, dr. Bobath a promovat abordarea holistica, ce sustinea ca organismul functioneaza ca un intreg si ca unele abilitati pot fi recuperate desi partea corespunzatoare a sistemului nervos nu mai functioneaza corect.

Acestea sunt si astazi ideile de baza ale conceptului Bobath:

Persoanele cu afectiuni neurologice isi pot imbunatati abilitatile locomotorii.

Abordarea holistica este ideala.

Bobath insasi spunea intr-un interviu ca tehnica ei este “o noua modalitate de a aborda problema, de a observa, de a interpreta ceea ce face pacientul pentru a stabili ce este necesar si ce este posibil sa recupereze. Noi nu ii invatam anumite miscari, noi facem ca aceste miscari sa fie posibile”.

Metoda Bobath poate fi utila persoanelor cu accident vascular cerebral, tetrapareza spastica, Parkinson, scleroza multipla, leziuni cerebrale, probleme de echilbru, leziuni ale maduvei, etc.Baza conceptului Bobath sta in facilitarea miscarii de catre fizioterapeut. El nu trebuie sa-l invete pe pacient cum sa faca o miscare ci sa o faciliteze. Acest lucru este posibil prin alungirea muschilor scurti, prin mobilizarea articulartiilor rigide, prin intarirea muschilor slabiti. Sau, mai simplu, prin stabilizarea partilor instabile si prin mobilizarea celor rigide.

Unei personae cu afectiuni neurologice ii este greu sa invete noi miscari singura sau sa le perfectioneze pe cele deja existente fara ajutorul unui fizioterapeut. Specialistul ii ofera ocazia de a exersa miscarile intr-un mediu sigur.

Prin metoda Bobath, fizioterapeutul invata pacientul cum sa se miste intr-un mod cat mai eficient pentru a-si conserva energia, a micsora gradul de “uzura” al corpului si a reduce durerea pe care o simte.  

Scopul este ca pacientul sa-si educe mintea si corpul pentru a reusi sa se miste mai usor, implicand cat mai multe parti ale corpului, folosind toate miscarile pe care poate executa deja  si incercand sa-si imbunatateasca abilitatile locomotorii.

Daca o parte a corpului nu poate fi folosita corespunzator pentru ca este rigida sau dureroasa, fizioterapeutul va  ajuta la gasirea unui echilibru si va incerca sa gaseasca o modalitate prin care toate partile corpului pot participa la miscare.

O sedinta de terapie dureaza, in medie, o ora. Mai intai pacientul va trebui sa informeze specialistul cu privirile la evolutia sa de la ultima sedinta si pana in prezent si eventualele probleme in tampinate. Apoi fizioterapeutul atinge corpul pacientului, cautand zone rigide sau slabite care provoca probleme in miscare. In functie de ce a gasit, el va incerca sa miste o incheietura rigida, sa alungeasca un muschi rigid, scurt, sa scurteze un muschi prea lung si prea slab. De asemenea, specialistul poate ajuta pacientul sa capete incredere intr-un picior care pare sa nu-i sustina greutatea, il poate invata sa se concentreze pentru a-si putea folosi un picior in momentul potrivit ca sa produca exact contractia necesara mersului.

Scopul fiecarei sedinte este acela de a imbogati repertoriul de miscari al pacientului si de a-i oferi increderea necesara in propriul sau corp.

Locomoţia reflexă – baza terapiei Vojta 

Prin folosirea terapeutică a locomoţiei reflexe, se poate ajunge, la pacienţii cu o afecţiune a

sistemului nervos central şi a aparatului locomotor, – cel puţin parţial – la modele de mişcare

elementare, aceasta însemnând că ele devin iarăşi accesibile. Locomoţiile reflexe sunt activate „pe

cale reflexă“. „Reflex“,  în sensul locomoţiei reflexe nu se referă la modalitatea coordonării

neuronale, ci la stimuli externi, aplicaţi terapeutic, precum şi la răspunsurile de mişcare definite şi

întotdeauna aceleaşi,disponibile imediat, în mod automat. 

La terapia Vojta, terapeutul aplică pacientului, aflat în decubit ventral, dorsal sau lateral, o

presiune  ţintită, pe anumite zone ale corpului. Astfel de stimuli duc, la om, – indiferent de vârstă –

în mod automat şi fără iniţiativă proprie, adică fără o conlucrare activă, voluntară, a celui vizat, la

două complexe de mişcare: 

Târârea reflexă din decubit ventral şi Rostogolirea reflexă din decubit dorsal şi lateral. Târârea

reflexă duce la un fel de mişcare de târâre, pe când rostogolirea reflexă începe din decubit dorsal,

trecând apoi prin decubit lateral în aşa numitul mers patruped. 

În locomoţia reflexă se ajunge la o activare coordonată, ritmică a întregii musculaturi scheletice, şi

la o implicare a diferitelor nivele de comandă ale sistemului nervos central. Reacţiile motorii

regulate, şi cu o desfăşurare ciclică, obţinute prin stimuli de presiune aplicaţi în anumite poziţii de

lucru, sunt la nou-născut pe deplin declanşabile şi pot fi reproduse adesea. 

Toate mişcările motorii, care apar la om în dezvoltarea prinderii, rostogolirii, mersului patrupedic,

ridicării în picioare şi mersului sunt abordate astfel în  mod vizibil. Ele sunt, conform profesorului

Vojta, prezente la copii, într-un anumit stadiu al dezvoltării, în care aceştia nu posedă încă spontan

aceste însuşiri.

Prin aplicarea terapeutică a locomoţiei reflexă, sunt activate funcţiile musculare necesare mişcările

spontane din viaţa de zi cu zi – intrate în funcţie în mod involuntar, – în special de la nivelul coloanei

vertebrale, dar şi la braţe şi picioare, mâini şi labele picioarelor, ca şi de la nivelul feţei.

Profesorul Vojta a considerat că la un pacient, prin declanşarea repetată a acestor mişcări „de tip

reflex“ , se ajunge la  „deblocări“ sau „noi căi de acces“ în interiorul reţelelor nervoase funcţional

blocate dintre creier şi măduvă. 

Scopul aplicării terapeutice a locomoţiei reflexe

Prin aplicarea locomoţiei reflexe se urmăreşte ca, componentele elementare ale verticalizării

umane şi deplasării, aceasta însemnând: 

1. Echilibrul corpului în timpul mişcărilor („coordonare posturală“)

2. Ridicarea corpului, împotriva gravitaţiei 

3. Mişcările cu scop precis, de apucare şi păşire, ale membrelor („mişcare fazică“)

să devină din nou accesibile şi utilizabile. 

Diferenţa faţă de alte tehnici şi metode fizioterapeutice 

La terapia Vojta nu sunt exersate funcţii de mişcare, ca prinderea, rostogolirea de pe spate pe

abdomen sau mersul. Mai curând, activarea terapeutică a locomoţiei reflexe, mediază accesul, prin

intermediul sistemului nervos central, la modele de mişcare parţial singulare, necesare pentru o

anumită mişcare sau acţiune. 

După tratamentul Vojta, aceste modele parţiale îi sunt disponibile spontan pacientului. Prin

repetarea regulată a „mişcării normale“ stocate în creier, este împiedicată antrenarea mişcărilor de

eschivare. Acestea ar fi în orice caz doar un înlocuitor pentru „mişcarea normală“ propriu-zisă, care

este de dorit. 

Activarea reacţiilor vegetative şi a altor reacţii automatizate.

Cu ajutorul locomoţiei reflexe pot fi activate şi influenţate, pe lângă reacţiile „mari“, de natură

motrică, şi anumite reacţii ca:

Mişcarea globilor oculari (oculomotricitate)

Mişcări ale limbii şi mişcări ale maxilarului (motricitate orofacială)

Precum şi funcţii vegetative ca:

Reglarea funcţiei vezicii şi a intestinului

Respiraţia

Suptul şi deglutiţia

Locomoţia reflexă şi legătura cu dezvoltarea motorie ideală

Modelele parţiale ale locomoţiei reflexe cuprind toate componentele dezvoltării motorii ale omului

până la mersul independent. Prin aplicarea regulată a terapiei Vojta, se realizează „deschiderea

căilor“ pentru aceste modele parţiale în sistemul nervos central, astfel încât, starea de activare

realizată prin terapie este menţinută o perioadă de timp, şi mişcările spontane ale copilului /

adultului vor fi influenţate în mod pozitiv.

Experienţa clinică a demonstrat că, după o activare prin locomoţia reflexă, unui pacient (copil /

adult) îi stă la dispoziţie o poziţie a corpului cu mult mai bună – ba chiar normală. Acest lucru îi

oferă pacientului şi o siguranţă emoţională crescândă, în confruntarea cu mediul înconjurător şi în

acumularea de noi experinţe

Terapia Vojta la copil

Terapia Vojta poate fi aplicată în aceeaşi măsură atât la sugari, cât şi la copii. Indicaţia rezultă pe

baza diagnosticului medical şi a scopului terapeutic formulat în consecinţă. 

Cele mai bune rezultate sunt obţinute atunci când la pacient nu s-au dezvoltat şi fixat deja, aşa

numitele modele motrice înlocuitoare. La pacienţii aflaţi în faza de fixare a „motricităţii

înlocuitoare“, scopul terapiei este activarea şi menţinerea modelelor de mişcare fiziologice, precum

şi rechemarea şi integrarea modelelor de mişcare anormale nefixate încă în desfăşurarea motrică

normală până la stăpânirea deplină a motricităţii voluntare.

Plânsul sugarului în terapia Vojta

Starea de activare dorită terapeutic se exprimă la sugar în timpul terapiei adesea prin plâns. Acest

lucru induce părinţilor o stare de iritare, făcându+i să presupună că îi provocăm copilului lor

„durere“. Plânsul este la această vârstă un mijloc de exprimare important şi adecvat al micilor

pacienţi, care reacţionează astfel la o activare neobişnuită. De regulă, după o scurtă perioadă de

adaptare, plânsul nu mai este aşa intensiv şi în pauzele dintre exerciţii ca şi după terapie, sugarii se

liniştesc direct. La copii mai mari, care se pot exprima verbal, plânsul, de asemenea, nu mai apare. 

Despre terapia Vojta la adulţi

La adulţii cu afecţiuni dobândite, care prejudiciază coordonarea periferică şi central nervoasă a

mişcării, terapia Vojta poate fi folosită atât în faza acută a bolii, asta însemnând deci foarte

devreme, ca şi în reabilitatea ulterioară.

Folosirea târârii reflexe la adulţi

Cu ajutorul terapiei Vojta este stimulat din nou accesul la modelele de mişcare odată sănătoase, cu

scopul prevenirii efectelor secundare ca durerea, limitarea funcţionalităţii şi forţei. Ca efecte

însoţitoare dorite, în urma respectivei terapii, pleacă impulsuri cu rol de activare a unor funcţii

corticale mai înalte (motivaţie, concentrare, rezistenţă, stimularea limbajului, diversitate,

senzorialitate şi psihic). 

Ţelul cel mai înalt al terapiei Vojta este reconstrucţia competenţei zilnice a pacientului. Aceasta

înseamnă, că tratamentul trebuie să-l facă pe pacient din nou capabil să participe în modul cel mai

bun posibil la toate activităţile, în familie, şcoală, profesie,  timp liber şi în acelaşi fel, nevoilor sale.

Spectrul efectelor terapiei Vojta

De spectrul larg al efectelor terapiei Vojta, profită pacienţi de toate vârstele cu boli în întregime

diferite, ca spre exemplu:

pareze cerebrale

scolioze ale coloanei vertebrale

displazii şi luxaţii ale articulaţiei şoldului

Chiar şi la tulburări cerebrale de mişcare pregnante, sunt influenţate şi modificate clar, în sens

pozitiv, mecanisme de verticalizare sau funcţii de sprijin precum şi aptitudini comunicative. Terapia

Vojta poate fi aplicată ca bază în fizioterapie la aproape orice tulburare de mişcare, ca şi la o

multitudine de boli, ca spre exemplu:

Tulburări centrale de coordonare la vârsta sugarului

Tulburări de mişcare ca urmare a leziunilor sistemului nervos central (Pareze cerebrale, apoplexie,

scleroză multiplă ş.a.)

Paralizii periferice ale braţelor şi picioarelor (de exemplu pareze de plex brahial, spina bifida, leziuni

medulare ş.a.)

Diferite boli musculare

Îmbolnăviri şi limitări funcţionale ale coloanei vertebrale, ca spre exemplu diformităţi ale coloanei

vertebrale (Scolioze)

Leziuni ortopedice / traumatologice relevante ale umărului şi braţelor, şoldului şi picioarelor

Tratamentul dezvoltării defectuoase a şoldului (displazii / luxaţii de şold)

Probleme ale funcţiilor respiratorii, deglutiţiei şi masticaţiei

Contraindicaţii ale terapiei Vojta

Terapia Vojta nu se foloseşte la:

Îmbolnăviri acute febrile, respectiv inflamatorii

Vaccinări cu vaccinuri vii la indicaţia medicului (de regulă 10 zile dupa vaccin)

Existenţa sarcinii la pacienţi

Anumite îmbolnăviri, ca spre exemplu boala oaselor de sticlă, boli de inimă ş.a.

La toate bolile care limitează starea generală a pacientului, terapia Vojta se foloseşte în funcţie de

posibilităţile de solicitare ale acestuia, pe o durată mai scurtă, dar nu trebuie întreruptă.

Efectele terapiei Vojta asupra dezvoltării şi comunicării pacientului

Prin terapia Vojta se ajunge la modificarea pozitivă a coordonării mişcărilor la prindere,

verticalizare, mers independent şi vorbire. Ca urmare a acestei modificări, copilul sau adultul este

apoi în măsură să-şi exprime mai uşor şi mai amplu dorinţele şi nevoile, precum şi să şi le realizeze

spontan. Pacienţii sunt mai puţin frustraţi, acţionează mai fericiţi şi mai mulţumiţi. Copii mai mari

sau adulţii sunt de părere că după terapia Vojta se simt „mai uşori“ când execută mişcările. Un

astfel de sentiment, profund pozitiv, duce la capacităţi comunicative vizibil îmbunătăţite. În general,

terapia Vojta îi oferă pacientului posibilităţi clar îmbunătăţite pentru învăţarea motrică în

confruntarea cu mediul înconjurător.  

În afară de terapia Vojta, nu este necesară o observare permanentă şi o intervenţie corectivă din

partea părinţilor, astfel  încât sugarul, respectiv copilul, să se poată mişca liber şi spontan. Conform

principiului Vojta, nu există „posturi greşite“, care ar putea periclita succesul tratamentului.

Prin „facilitarea” funcţiei posturale şi de mişcare în sistemul nervos central al sugarului şi copilului,

obţinută prin terapia Vojta, capacitatea de mişcare îmbunătăţită a acestuia, realizată în secvenţele

terapeutice zilnice, puţine şi scurte, poate fi menţinută de regulă pe tot parcursul zilei. 

Ca rezultat, acest lucru stimulează şi dezvoltarea independenţei micului pacient faţă de adult.

Acesta este un scop dorit al terapiei. În acelaţi timp terapia Vojta promovează părinţii în

competenţa lor părintească: copilul află în timpul terapiei zilnice Vojta afecţiunea fizică şi o

siguranţă mediată de părinţi. Terapia Vojta întăreşte astfel relaţia părinte – copil şi duce la

câştigarea de experienţe noi şi extinse din partea copilului

Dozarea şi intensitatea de lucru în terapia Vojta

Locomoţia reflexă este o terapie extrem de eficientă, fireşte însă neobişnuită şi foarte solicitantă

pentru sugari şi copii mici. Ca multe alte metode fizioterapeutice, şi terapia Vojta presupune cerinţe

considerabile din partea părinţilor şi aparţinătorilor. 

Ca terapia Vojta să fie încununată de succes, ea trebuie efectuată la sugar şi copilul mic, de mai

multe ori pe zi. O şedinţă de terapie durează între cinci şi douăzeci de minute. 

Rolul părinţilor / aparţinătorilor în terapia Vojta

Întrucât părinţii, respectiv aparţinătorii, efectuează terapia de mai multe ori pe zi, le revine rolul

hotărâtor în terapia Vojta. 

La un pacient adult efectuarea terapiei Vojta poate fi preluată de soţ/soţie, partener de viaţă sau de

persoane apropiate. În acest caz terapia se va efectua de regulă de mai multe ori pe săptămână.

Iniţierea şi efectuarea terapiei Vojta

Pe lângă afecţiunea de bază, efectul şi prin acesta succesul terapiei prin metoda Vojta este

determinat de intensitatea şi precizia ei. După indicarea terapiei Vojta de către medicul curant,

terapeutul Vojta concepe un program individual, stabilind împreună cu pacientul/părinţii scopurile

terapiei. Programul terapeutic este apoi adaptat la intervale regulate în conformitate cu evoluţia

pacientului.

 

Iniţierea exactă din partea terapeutului Vojta, dă

mamei siguranţă în efectuarea terapiei acasă

Iniţierea în vederea executării terapiei Vojta de către părinţi, respectiv aparţinători, are loc de

regulă neîntârziat, astfel încât terapia să poată fi începută şi acasă, realizându-se intensitatea

necesară acesteia.

Indiferent de vârstă pacientul va fi prezentat apoi în mod regulat la  cabinetul fizioterapeutului

Terapia Vojta în echipa terapeutică interdisciplinară

Profesorul  Vojta vedea în coordonarea automată a posturii corpului condiţia de bază pentru

stimularea pacientului în privinţa capacităţii de a experimenta, a percepţiei, vorbirii, învăţării

ş.a.m.d. În acest fel terapia Vojta îmbunătăţeşte condiţiile pentru alte măsuri terapeutice,

pedagogice, logopedice, ergoterapeutice şi altele. Astfel terapia Vojta ocupă un loc important, de

bază în cadrul echipei terapeutice interdisciplinare.

Cum este demonstrat efectul terapiei Vojta?

Terapia Vojta şi-a dovedit eficienţa pe plan mondial la mulţi pacienţi, începând de la sugari până la

adult. Mişcările reflexe observate de profesorul  Vojta, efectul lor şi succesul lor terapeutic au fost

cercetate ştiinţific şi confirmate empiric. Pe lângă aceasta există câteva studii separate, bazate pe

evidenţe.

Cercetări privind efectele psihice ale terapiei Vojta

Efectele presupus negative ale terapiei Vojta, în special pe plan psihologic, asupra dezvoltării

senzomotorii şi asupra comportamentului comunicativ şi social al sugarilor, respectiv al copiilor

care beneficiază de această terapie, au fost cercetate de diverşi autori. În acest sens o atenţie

deosebită a atras comparaţia cu copii care nu au beneficiat de terapia Vojta şi cu copii care au

beneficiat de alte terapii precum şi efectele acestora asupra relaţiei mamă – copil. Aceste studii au

arătat că terapia Vojta nu atrage după sine efecte negative d.p.d.v. psihologic, ci din contră poate

avea mai mult efect pozitiv pe plan psihic.

Cine aplică terapia şi diagnosticul Vojta?

În cadrul Societăţii Internaţionale Vojta (IVG) s-a format o echipă calificată de fizioterapeuţi

formatori şi medici. Această echipă, care parţial a fost formată încă de profesorul Vojta însuşi,

pregăteşte de mai mult de 40 de ani terapeuţi Vojta şi medici calificaţi , în toată lumea, care la

rândul lor pot trata în mod calificat pacienţi cu terapia Vojta. Întrucât terapia Vojta este efectuată în

mare parte de părinţi acasă, este foarte economică financiar.  

Formarea de terapeuţi şi medici Vojta 

Fizioterapeuţii Vojta recunoscuţi pentru terapia sugarilor şi copiilor, au absolvit cu succes un curs de

formare profesională după standardele şi normele Societăţii Internaţionale Vojta (IVG), cu o durată

de 8 săptămâni, respectiv 6 săptămâni pentru cei care lucrează cu adulţii.

Condiţia prealabilă pentru a urma acest curs, este o pregătire de specialitate ca fizioterapeut sau

medic, ca şi o experienţă de minim 2 ani, pe căt posibil cu sugari, copii, respectiv adulţi cu posibile

probleme neurologice. Pe lângă aceste cursuri de formare profesională, sunt organizate pentru

medici cursuri de perfecţionare cu durata de o săptămână în ceea ce priveşte consultul neurologic

al nou-născutului şi sugarului după diagnosticul Vojta.

Formarea de fizioterapeuţi şi medici Vojta conform standardelor şi liniilor directoare ale Societăţii

Internaţionale Vojta este,  în Germania, indicată şi recunoscută de casele de asigurări de sănătate. 

Specializarea profesională a medicilor şi fizioterapeuţilor Vojta

Pe lângă cursurile de perfecţionare pentru fizioterapeuţi, sunt organizate pentru medici cursuri de

specializare, cu durata de o săpămână, în consultul neurologic al nou-născutului şi sugarului după

diagnosticul Vojta.

Societatea Internaţională Vojta (IVG) oferă în mod regulat, în colaborare cu diverse clinici şi instituţii

din Germania şi din alte ţări, cursuri de reâmprospătare a cunoştinţelor şi workshop-uri Vojta,

pentru terapeuţi şi medici Vojta, bazate pe abordarea unor tematici speciale privind terapia şi

diagnosticul Vojta.

În afară de aceasta, Societatea Internaţională Vojta (IVG) oferă în Germania, în colaborare cu

organizaţiile profesionale ale fizioterapeuţilor (ZVK e.V. şi IFK e.V.), în 70 de grupuri de lucru (cu

aproximativ 1600 de terapeuţi Vojta), terapeuţilor Vojta posibilităţi de specializare cu prezentări de

cazuri şi supervizare din partea terapeuţilor Vojta - formatori ai Societăţii Internaţionale Vojta, de

mai multe ori pe an.