www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

TIPOGRAFIA ROMÂNEASCĂ DIN BUDA bine şaptezeci de ani

. Negruzzi scria lipsiau şi cărţi de tipo­

când toată lumea se arun­dasii şi perispomeni, ca ba­

căţei . matani, căci la şcoala se numai greceşte;

sfâ'''iit"liu,mu'""oooân3era la darea sufle-. câţiva ruginiţi în românism, neputân-

du-se deprinde cu frumoasele ziceri: parigorisesc, catadicsesc şi celelalte, toate în ese, creiate de diecii vistieriei, pentrucă atunci intre ei se plodia geniul,

��dd�� ����i �iu��i��u

p�:��:: J�m:��e u:�����

pe tot anul calendare cu poveşti la sfârşit, şi din când in când câte o broşură invăţătoare meşteşu­gului de a face zahăr din ciocălăi de cucuruzi sau pâine şi crohmală de cartofe ». Aceste cărţulii folositoare împreună cu Evangheliile şi alte cărţi voluminoase ieşeau din teascurile «Crăieştii tipo­grafii a Universităţii Ungare» din Buda, care în:l;estrată cu caractere româneşti de tot felul şi prevă:l;ută cu :l;elari şi cenzori români, alcătuia in aeelaş timp o tipografie românească.

Tipografia Întemeiată în anul 1577 in Nagy­szombat (Tirnavia) a fost strămutată la Buda îm­preună cu Universitatea la 1777. Aceasta s'a in­stalat în vechiul palat al regelui Matei Corvinul, din cetate, iar tipografia pe piaţa Sf. Nicolae, la câţiva paşi de catedrală, în vechea casă de piatră a lui Ioan Corvin (a feciorului ilegitim al regelui Matei) o casă cu nişte ziduri de aproape un stânjen, cu o pivniţă boltită, în care se află un puţ tăiat în s!âncă, cu apă limpede şi dulce. Aici şi-a încep,:t tipografia noua ei activitate sub conducerea VestI­tului istoric George Pray, director al Bibliotecii UniversiUţii. Această activitate a fost foarte mo­destă faţă de aceea pe care tipografia o desfăşurase timp de două sute de ani În locul ei originarj ea crescu Însă repede când peste doi ani regina Maria Ţereza i-a dăruit privilegiul editării cărţilor didac­hee pentru intreaga Ungarie. Devenind astfel un factor eminent cultural, tipografia lucra fără

concurenţă, scoţând cărţile de şcoală in toate limbile cerute, ceea ce ii asigura un venit însemnat şi statornic.

KATEKIZMUL CSE L M A R E

K U E N T R iE iliE R Y. s [

RA&SZPUNSZURY TOKMIT

PJENTRU JENV,.f;ClETURA TOTURORA KR ESTlNO· KA TOLICSIJ,OR

C lE R IL E PJf,ţ A. AlNNAlLCZATEJ, SI PII1ALUMrNA.

TIU AMP6iJUf;T�ASZ1!J . XRAlJRASZf

<it POS Z TOLIe S ES TY.

JE N B 11 D A,

Ku SZLOVEI.E KRA:JESZIWI.UJ UNtVEIt.ZSlTĂS

Trebue ştiut că instrucţia care era Încredinţată Bisericii, in timpul reginei numite, s'a reglementat dela Universitate până la cursul primar, in acelaş fel pentru toate neamurile din Ungaria. Legea

www.dacoromanica.ro

,,, BOABE DE G RÂU

aceasta înţeleaptă cerea ca pruncii fiecărei naţiuni să-şi primească începuturile instruCţiei În limba lor maternă, iar după orânduiala fiului reginei, a lui Iosif, pe lângă fiecare biserică trebuia infiin-

g��i�iileOacŞ����ă�m��eş�e

de �id�o:�b��ii��;� tantă, sunt cuprinse in lucrarea celor doi sfetnici

Intrarea tipografiei din Buda

tanţă, sunt cuprinse in lucrarea celor doi sfetnici unguri: Iosif Urmenyi şi Daniel Tresztyanszky, apărută în 1777 în formă de orânduială cu titlul de « Ratia Educatiorus » intregit3 apoi in 1806 in baza experienţelor făcute, aşa ca şcolile să stea sub inspectorii generali orânduiţi de aşa numitul Con­siliu Locurntenenţial al ţării.

Această organizaţie, model din punctul de vedere pedagogic şi metodic, s'a arătat foarte folositoare mai cu seamă în învăţământul primar. Acest învă­ţământ a luat deodată un avânt neaşteptat la toate neamurile din ţară, ajungând la manuale bune şi ieftine, necunoscute până atunci. Iată, de pildă, pe acelea care în răstimpul scurt de abia zece ani au apărut pe seama Românilor în tipografia Univer­sităţii din Buda. Cel dintâiu a fost Catehizmul tipărit la 1780 Într'o ediţie mare şi mică cu litere latineşti şi o ortografie ungurească. Această carte servea scopurile aşa numitelor «�coli naţionalnice româneşti � pentru care s'a tipărit şi o * Carte de

mân3 pentru dascăli)} in două părţi, pentru ca ei s3 ştie cum să predea cunoştinţele prescrise de regulament. Odată cu ea a apărut o aritmetică ro­mânească şi nemţească, căreia i-a urmat - în mod foarte firesc - o gramatică românească, scrisă de doctorul de ochi, profesorul Ioan Molnar dela Sibiu, şi apoi una mai mare românească şi nem­ţească, tot de el. Aceste două au fost intregite prin două bucvare, unul românesc-nemţesc şi altul numai românesc, însoţite de o carte de cetit româ­nească-nemţească şi de un catehizm întărit de Sinodul ţinut în anul 1774 şi editat acum în 1793. Azbuchile s'au tipărit ins3 şi pe table de atârnat pe pereţi cu caractere mari, iar pentru ca copiii să scrie frumos s'a făcut şi un caiet de caligrafie cu o tablă sculptată in aramă. Aceste două se vindeau cu câte un creiţar şi doi, dar ieftine erau şi cele de

ABC f � u

BUCAVNA SPE FOLOSU l..

SCOLELOR NlilMULUI ROMANESC

� 23 ),f tI"tr

m a m f n 6 t', ci) 1 fin, ium �tb[alld)c

,,' '.>1 a. ion a (�@5 c{) u [c n

jthigreid). U liga,,, bamit l,)ubuntHllfl1 etacten.

ltolltt IIng,bun!Hn 6. Ir.

, 7 9 7.

mai sus, preţul lor variind intre 5 şi 24 creiţari, afară de manualul dascălilor semnat cu 1 fiorin 20 creiţari şi gramatica mare cu 1 fiorin 30 creiţari. Cu toate acestea ea s'a desfăcut aşa de curând că, � întrebarea intrată la tipografie in toamna anulu� 1803, aceasta răspunde că gramatica românească a lUI

www.dacoromanica.ro

ANDREI VERESS : TIPOGRAFIA ROMÂNEASCA DIN BUDA ,os

Molnăr s'a ispdvit cu desăvârşire, dar de se va mai cere, autorul e gata a-i pregăti o nouă ediţie adăugită.

Odată cu aceste cărţi, tipografia a avut grijă să îndestuleze şi cerinţele oamenilor şi ale preoţilor, scoţând dela I792 încoace un Ceaslov, o Psaltire, un Molitvenic, iar în I795 chiar şi o Cazanie la toată Dumineca şi alte zile de sărbătoare, elegantă, in folio şi trei părţi, cu preţul ridicat de 4 fioriai 42 creiţari. Din această simplă listă ne putem alcătui o ideie despre activitatea rodnică a tipografiei din Buda, poate cu atât mai mult cu cât - afară de catehizm - nici una din aceste I4 cărţi n'a fost până acuma cunoscută În literatura română şi astfel ele formează o întregire binevenită la Biblio­grafia Românească Veche.

Primele cărţi din cele înşirate mai sus au fost tipărite cu buchile vechi aduse ind dela Tirnavia, darele tocindu-se cu vremea, tipografiaacumpăratîn toamna anului I795 la Viena tipografia cirilică a agentului aulic Ştefan Novakovics, aşa încât Caza­niile fuseseră tipărite cu literile aceleia. Cărţile şcolare ieşeau astfel de acum inainte şi mai frumos

��s���lr��: a f�t ���i!it iill���

t�:��

r�:1,���i�

fJ;�g;�eac�st��I��ă

dd:e��r

�����:t aca

��t�io; popoarelor din Ungaria - a pornit o eră nouă de renaştere in Întreaga ţară. Aceasta s'a înălţat prin deciziile liberale ale dietei renumite, ţinut3 după moartea «regelui neincoronat )), cu reforme folo-

ff:;:�il� l�r i::t��!� naţională a popoarelor, in

Instru"ia primară a început să se desvolte pe

�;:lg�t:�â!jc!�t���;;cle

e :r��hiz�

a:�l���: pundeau cerinţelor, a scos în 1797 o (1 Bucavnă )} mai mare, de I03 pagini, la sfârşit cu cuvinte ro­mâneşti, ungureşti şi nemţeşti, formând astfel cel mai vechiu dicţionar românesc de acest fel, pentru

care motiv reproducem din el ultima pagină. Bu­coay� e tipări.tă � litere latine. Intenţia ocâr­mUlr11 de a suprIma hterele vechi, era Însă timpurie, aşa Încât «cartea '!.e cetanie » care i-a urmat la un an

tlHMllil f�MhH1iORh

n 11 S d I O l' rOG II 'f

-f. fi ,Y, A,. c,,&, 'l'vn ... pu'l' .u. KP"'�(K� V UU&fPII!­

'r�tli� TVllor�.\�il.

1 7 9 9·

a fost tipărită iarăş cu cirilică, tot ca şi Retorica doctorului Molnar. Aceasta era o carte de aproape 300 de pagini, prin care autorul a ţinut să pună Înaintea cititorilor «învătătura graiului frumos şi a vorbei împodobite, ce să iveşte acum întâia dată in limba rumânească)) pentru ca oamenii să fie puternici in cuvântare. A treia carte de acest fel, tipărită la I799, cuprinde «observaţii de limba românească» de preotul din Pesta, Paul Iorgovici. După aceasta tipografia scoate Logica lui Bau-

�:����r u�v��;lă

d: ���nl07,la;�J��

nt�t�� da:.

torul Molnar. Cărţile româneşti dela Buda ieşind din ce in ce

mai frumos, au început să tipăreasd acolo şi alţi Români de prin locurile româneşti ale Ungariei, aşa de pildă Dimitrie Ţichindeal, preotul dela Becicherecul Mic de lângă. Arad, care tradusese în vara anului 1802 «Sfaturile a înţelegerii cei sănă­toase »-.le Sârbului Dositei Obradovici, ,tiutor de altfel şi de româneşte. iar mai târziu alţii.

www.dacoromanica.ro

,,,. BOABE DE G R Â U

Inzestrarea tipografiei costând jertfe băneşti enorme, Direcţia a ajuns în stare sl tipărească şi opere de mai multe volume, mai cu seamă biseri­ceşti, care făgăduiau un venit bun. Aşa apăru în vara anului r804 (1 Mineiul din Buda » în 12 vo­lume de mare format, fiecare cuprinzând câte o lun::!, tipărit cu negru şi roşu pe două coloane şi în doul feluri de exemplare, unul pentru Ardeal şi Ungaria, iar altul pentru Ţara-Românească, fiecare cu ah fel de prefaţă. Acolo el se vindea prin negu­stori ambulanţi, atât mai uşor cu cât ediţia s'a tipărit de pe modelul Mineiului dela Râmnic, intra­ducându-se tn text multe schimbări folositoare.

!sc1lilura doctorului Molnar

S'ar crede că o astfel de operă costisitoare a ieşit

�� �h;���

i��ă:�:��� !���::l� �����;�l�� iU���a��

vechiu colaborator al tipografiei. Contractul ace­steia cu dânsul s'a încheiat în 4 August 1802 cu 12.000 de fiorini, din cari doctorul a trimes o arvună de o mie fiorini. Ştim din înştiinţarea smeritului episcop al Argeşului, Kir Iosif, eli vestea tipăririi operei ajunsese la dânsul când se tipăriseră din Mineiu lunile Martie, Maiu şi August, pline de greşeli. Acestea indreptându-se, coalele cu erori mari s'au tipărit din nou şi tipografia a scos in­treaga lucrare la lumină in 1805 într'o ediţie de rară frumuseţe, retrăgând din comerţ exemplarele defectuoase ale primei tipăriri. La ieşirea Mineiului existând o datorie de 7060 fiorini, ea a fost acope­rită de doctorul Molnăr in două rate, pe măsură ce Încasa preţul exemplarelor, cu câte .şase flo-rint��t�: :f��:'t �����i�

� f;=��i��t�

n a;�

uJe I���

şi în câţiva ani ea a ajuns aşa de căutată încât negustorul Dumitru Orghidan din Braşov trimite tipografiei in 1810 o arvunli de o mie de fiorini ca sl o scoată din nou in o mie de exemplare. Simţind acest lucru, doctorul Molnăr s'a hotlirit să retipărească la Buda şi Octoihul, ultima sa ediţie fiind aceea din 1792 dela Bucureşti. Comanda doctorul Molnăr o făcuse în toamna anului 1805 , dar, ca să-şi vadă şi de celelalte ale sale afaceri, in primăvara anului viitor s'a prezentat tipografiei pentru ca tiparul să meargă mai bine. Abia pled însă de acolo îndărăt În Ardeal ri, in urma unei greve a zeţarilor şi a scumpete! traiului, preţul stipulat În scris nu s'a mai putut ţine de către tipo­grafie, care la ordinul ocârmuirii a fost nevoită a-I urca dela 19 fiorini coala la 26.

Vestea acestui lucru neaşteptat nu e. deloc plăcută pentru Molnar care nu putea de fel să

urce preţul la abonament al cărţii, cu toate că a recunoscut scumpirea traiului. Tipografia atunci făcu un raport ocârmuirii, cerându-i să scadă cota scumpirii, iar Molnar să consimtă ca o coală să coste numai 23 fiorini, adică numai cu patru mai mult peste preţul stabilit. Cu tocmelile acestea a trecut mai bine de un an, când tiparul Octoihului a putut incepe în ziua de I Iunie 1807. Acesta ţinând apoi aproape cinci ani de zile, a costat noo de exemplare 13.513 fiorini, din care sumă Molnăr achitând 10.000, restul a rămas să-I strângă din banii ce avea să incaseze dela abonaţi şi librari. Cartea a fost însă aşa de bine căutată, că odată cu Octoihul, Molnăr a comandat la Buda şi tiplirirea Evangheliei, pentru costul căreia a găsit şi un tovarăş, pe negustorul Stan Popovici, care în vara anului 1812 mergând la Buda, luă În primire din cele 1500 tipărite, 900 de exemplare, după achi­tarea sumei de 2000 fiorini, prin care s'a stins contul, rămânând însă o restan{ă de 7362 fiorini pe acela al Evangheliei. Molnăr n'a putut plăti acum mai mult, căci Evanghelia a ierit mai curând decât gândea -precum o mărtunseşte în scri­soarea sa din 6 Iulie 1812 -aşa că nu avea toţi' banii gata, mai cu seamli că zăcuse vreo 14 săptă­mâni de o rană primejdioasă. Tipografia arătând înţelegere faţă de expunerile doctorului, i-a îngă­duit o amânare de plată, cu rugămintea să-i tri­meată cât mai de grabă 3000 de fiorini. Dragostea de literatura română a acestui om zelos pare însă că era mai mare decât câştigul, deoarece magi-

�t::���T

ib1���

i le?�:�

n:aază m���

g;�!i�,

df� �

u���

tie 1815, lăsând multe datorii după sine. Lucrul a impresionat rău Direcţia tipografiei, căci şi ea mai avea să ia dela decedatui aproape 4000 de fiorini. Având Însă in depozit încă 486 de exemplare

��t?t�t��hp!�f���lc��":�ti�

i ��:c:!��i�Lo�:

din Arad comandă în 1829 o nouă ediţie de 500 exemplare d i n Octoih, trimiţând tipografiei un acont de 200 fiorini. Dar şi ediţia aceasta s'a vândut curând, aşa că tipografia a scos-o iar3ş în 1846 într'un volum in folio de 662 pagini, tipărit cu negru şi ro�u. Foaia de titlu a cărţIi luxoase e

Pecelea doctorului Molnu �i�6�fu�ădel� l&

e5e,a ia�

ultima pagină a prefeţei - scrisă pe vremuri de doctorul Molnăr -ne înfăţişează pe Sfântul Ioan Damaschinul sculptat în lemn, precum se vede din reproducerea redusă a planşei frumoase.

Ediţiile acestea importante cereau fireşte şi cen­zori destoinici, cu carte şi gust de tipăritură. Cel dintâi cenzor român la tipografia din Buda a fost Ion Onişor, numit În 1794 cu o leafă anuală de

www.dacoromanica.ro

ANDREI VERESS: TIPOGRAFIA ROMÂNEASCĂ DIN BUDA

CTIi<J>JlH GTr.1T 1I,llliro CII'I � p X .,-&".; f II o II :1.1

"". MM",0l10M;"Ii'., r:""� ,�,.:; h''If';�'A:t' .. ..... MIt

It � rA I> • , '1'

'"

www.dacoromanica.ro

,,. B O ABE DE G RÂ U

500 fiorini, cât aveau şi colegii săi de alte limbi. El demisionând Însă după o slujbă de şapte ani, a fost numit (în 21 Septemvrie 1804) Samuil Clain, preot al eparhiei Făgăraşului. Până la sosirea acestuia din Ardeal, corectura cărţilor româneşti În lucru o făcea George Şincai, venit în toamna

BI�ena fo mano -cato lic1 din B uda (I n cr ipta c" rei a zace S amu il Clain)

anului 1803 dela Oradea, unde se retrăsese dela Blaj, după atâţia ani de muncă şi necazuri.

Pentru munca sa de corectură lua o • diurnă ,. de un fiorin pe zi, destul pe acele vremuri patriar­hale, trăind cu mare economie. Dar era să piardă şi acest modest venit când Clain sosi În Buda la mijlocul lunii Noemvrie 1804. Atunci Şincai pre­zintă tipografiei un memoriu, în care expunând pe scurt viaţa sa de pân'atunci, atrase atenţia Di­recţiei asupra faptului că Clain fiind un om sexa­genar, însărcinat de mai marii săi din Ardeal ca să confrunte textul cărţilor bisericeşti cu originalul

:�de�li�i î�mtr

eel�e���j6� d�e

:::iz�� ş�r��r:�t!r�t�� când el mai tânăr - de 5 1 de ani - s'ar mul­ţumi cu funcţia de cenzor, obligându-se a traduce din nemţeşte şi orânduelile oficiale pe care ocârmuirea doreşte să le tipărească şi româ­neşte, precum tradusese in trecut aceea pentru

folosul vaccinatului. Memoriul a fost predat lui elain ca să·şi dea părerea dadi e în stare să corespundă ambelor oficii la care fusese numit, ori consimte ca Şincai să rămână cenzor. elain s'a arătat atât de omenos faţă de pământeanul său încât a răspuns că suferind de ochi, renunţă bucuros la stricta corectură a coalelor, voind să se ocupe cu revizia manuscriselor româneşti pentru ca ele să fie cât mai literare. A şi trăit in bună pace cu Şincai, întrucât a murit chiar în braţele sale la 13 Maiu 1806 în vârstă de 64 de ani, zăcând numai o singură zi.

După elain a fost numit revizor şi cem;or Şincai fără mare greutate. Dar primind intr'un singur an trei scrisori de invitaţie dela conţii Vass ca să meargă din nou la ei, unde va avea casă şi masă cât va tr3i, ca să poat1i lucra in linişte la Cronica sa, a demisionat în ziua de 23 Maiu 1808 cerând un certificat de slujbă. Acesta i s'a şi dat cu mare laudă în August, după ce îşi i�prăvise corecturile în curs, Împreună cu 60 de fiorini cheltueli de drum. Stabilit iarăş în castelul ospi� talier al conţilor numiţi din Sinea (Szinye) În� tr'un sat plăcut aproape de Caşovia, Şincai a stat acolo peste doi ani dealungul. La începutul anului 18II plecă însă la Oradea pentru completarea manuscrisului său. De acolo vesteşte tipografia peste un an cum că a isprăvit Cronica şi fiind ocu� pat cu traducerea ei pe limba latină, Întreabă dacă ea s'ar putea tipări cu cheltuiala Statului in am� bele limbi; iar dacă acest lucru n'ar merge, cere ofertă cât ar costa coala, tipărită in 4° în 1000 ori poate chiar in 5000 de exemplare. Direcţia tipo­grafiei felicitându-l că şi-a terminat opera, regretă că, ocupată cu editarea cărţilor didactice româneşti de lege ne unită şi unită, nu poate să o tipărească pe contul ei, dar ii face un preţ redus de 40 fio­rini coala în 1000 de exemplare, iar de s'ar tipări in 5000, coala ar costa numai 184 de fiorini.

Cas a din Buda f n car e locuia Şi na i

Şincai sosise la Buda in Noemvrie 1803 cu scrisoarea de recomanda ţie a profesorului Mihail

www.dacoromanica.ro

ANDREI VERESS: TIPOGRAFIA ROMÂNEASCĂ DIN BUDA ,,.

GSpr'\H�A llrccA�Ki'Eit ĂM'\MKI;ll ';KOp�.f1)Z'

JJI.·; tl�I\W cc:pii·r,\ T po,iLpo( "1.t1U ti( ;�HiEprf1)Z.

www.dacoromanica.ro

600 B O AB E D E G RÂ U

Tertina ditre invăţatul arhivar-istoric, Martin George Kovachich. Acesta l-a primit cu omenie, după ce i-a fost recomandat şi de către episcopul român, Ignatie Darabant, cu gândul să-i fie de ajutor În lucrările sale şi ediţiile cu care era ocupat. tn schimbul acestui ajutor literar i-a dat toată

IOTorld AXKf''};f'U.fD. WH .�T,f\MlIdQf'RA6

"roUlhHHdCDf oro OKSI'T

• W';�'I'�, WH AHH .M�Al(lf fli"H WH R�H CKfi H'I'OPli IIll ... {cz wli C"'fHCI.

A' n � ·r D H T B � D

C S Al � U A RAS U H, AI C S .1. IOrOMOHJ1X:�d.

AHII Ms .. s, .. " , .. 041 .. .,.,;' T,oH"S AIA' .5AU�.

r.i,s ;'1I'tl", • lili',\,. A� Kp"IKa Tvnorp.t.lJIit i OYHHII,'H".

'Ii'w �HII �"fu., Uuu;"" �IU� rUHSw, 'KS,t�HAW' rW"'''''I'f'H.

",' fi Y. A ti, .i 1:p"�11;1 ""·II.Hfl4li. ; 0YIIIIII',IH"SI4Î'"

A"" ni�J�. 1 8 o 6.

Întreţinerea in casa sa aproape de tipografia uni­versitară. Văzând apoi cii e om de încredere, Ko­vachich în primăvara anului 1804 îi incredinţă totodată şi conducerea gospodăriei sale. Şincai se simţia bine în casa lui Kovachich, unde trăia fără griji materiale, putând să se ocupe şi cu studiile sale istorice, căci acele pUţine scrisori, la care din când în când le făcea răspunsul, nu-i luau tot timpul, ba dimpotrivă îl aduceau în relaţie directă cu marele cerc de literaţi cu cari Kovachich stătea in corespondenţă. Şincai a şezut în casa «prea­cinstitului fi Kovachich şase luni, când - În Iunie 1804 - fu numit cenzor la tipografie, recomandat fără îndoială şi de patronul său. Primind acum însă o leafă de peste un fiorin şi jumătate pe zi, n'a mai vrut să abuzeze de bunătatea lui Kovachich, dela care s'a mutat în apropierea (,Porţii vieneze »

poate chiar in casa vecină cu a lui Kovachich, aranjându-se acolo cu o gospodărie sărăcăcioasli., dar gospodărie separată.

In noul său mediu, Şincai nu pierdu nici o ofă de muncă. Coborînd dâmbul cetăţii zilnic, În faţa palatului Universităţii se oprea adeseori pe ma� lui Dunării, la biserica romana-catolică sârbească a • Şocaţilor, tn care zăcea Clain, ca să zică o rugăciune pentru odihna sufletului său şi apoi păşea Încetinel peste podul de vase - cale de

b�ot��:.s rJiţio:tă, b���e�i�ă

s�e aj�:;t�le

iFr��� cÎsc Szechenyi. Aci el era cunoscut şi stimat, cu atât mai mult că dăruise bibliotecii un manu­scris românesc, prezentându-I învăţatului director al ei, polihistorului Iacob Ferdinand Miller ori­ginar din Braşov. Intors acasă, după amiazi lucra la tipografie, făcând corecturile diferitelor ediţii româneşti, lucru migălos şi obositor. Dar o mân­gâiere sufleteasdi avu totuş Şincai, când conti­nuând Istoria Românilor a lui Clain care a inceput să apară ca adaos la Calendarul românesc din Buda pe anul 1806, a ajuns cu ea până la pagina Bo, rămânând Însă neterminată cu plecarea sa din

n f f} Ă H H .f' "Lll"L T llrll

• .. T&I .. T. A !:. MIÎ1I 6 1H dB

.. Clarli�T6tHA6 IIlHldlH.

.'.'0. ,\. D d Trai M. 1 G) r AI 101,,111 Cn. MSfM. 11.=[ �'�:��.�;i��=:::,:{;:!;:.�:t'.i. ��r_

n ,j r T 'Ii f.

• A ., � •• .iI'...,;, .. r •••• ,..;..oy .... ,', ... "";O'Oy...v,i,..;_ ....

� L-____________________ _

Buda. Altă urmă a activităţii literare a lui Şincai a fost scrisoarea latină către geograful ungur Ioan Lipszky din r804 prin care recomandă ca în locul cirilicii să se introducă În limba românească li­terele latine; cum şi o poezie românească - tipă­rită cu litere latine - începând cu cuvintele (1 Iarna

www.dacoromanica.ro

ANDREI VERESS: TIPOGRAFIA R OMĂ NEASCĂ DIN B UDA

frate au trecut» apărută în Onomasticul oferit in 1805 de dtre tipografie palatinului Iosif. Parte activă avea Şincai şi la redactarea catalogului de manuscrise istorice ale lui Kovachich, tipărit în iarna anului 1804.

Urmaşul lui Şincai în slujba de cen%Or a fost Ioan Corneli, dar chemat de episcopul său canonic la Oradea, in locul lui a venit Petru Maior, parohul român din Reghin, numit la 27 Septemvrie 1808, după repeţitele recomandaţii din partea docto-. rului Molnar. Ca şi Şincai, Maior dorea să şadă în Buda pentru ca să-şi poată completa şi tipări lucrările sale bisericeşti şi istorice. Cea dintâi dintre aceste drţi e volumul gros cuprinzând 40 de « Propovedanii la ingropăciunea oamenilor morţi» şi cinsprezece « Didahii adică Învăţături pentru creşterea fiilor J) de zis la inmormântarea pruncilor, după ce «preoţii de obşte mai mulţi îngroapă prunci în popoarele sale decât cei in vârstă.» Acestei lucrări urmară în doi ani trei vo­lume de predici, iar În 1812 « Istoria pentru În­ceputul Românilor in Dachia)) în care pentru întâia oară se studiază amănuntele Anonimului ungur despre Români, împreună cu alte izvoare preţioase folosite de Maior in Biblioteca Muzeului Naţional, unde studia şi el- ca Şincai pe vre-

��1: de ilu��el� s:l:evT�� �f�;ţil�:n!��n��f�) in tipografie. Anul viitor publică apoi « Istoria Besericii Românilor» rămasă însă neterminată cu pagina 344. Altă carte mai de valoare Petru Maior nici nu mai tipări în Buda, ocupat fiind �i cu scrierea răspunsurilor sale in latineşte la cnticile care în răstimp au apărut despre Istoria sa pentru Începutul Românilor. Publică însă (Ia 1819) un memoriu despre ortografia română şi luă parte activă la lucrările privitoare la « Lesiconul româ­nesc-Iatinesc-unguresc-nemtesc » care apăru după moartea sa, la 1825, întregit de Ioan Teodorovici, preotul român neunit al bisericii din Pesta şi de Alexandru Theodori, Doctor în medicină, tot din Pesta, care avea o colonie mare de "Români şi Macedo-Români.

Moartea lui Petru Maior jmâmplată în 24 Fe­bruarie 1821 era jalnică şi pentru tipografie, unde se lucra de doi ani la marele dicţionar românesc, inceput Înd de Clain, după ce tipografia primise pentru el un ajutor bănesc dela episcopul din Oradea, Samuil Vulcan. De altfel Petru Maior ceruse pentru studiul său despre ortografia ro­mână, apărut pe întâile foi ale dicţionarului, un onorar de 125 fiorini şi 250 de exemplare şi pentru corectura textului latinesc şi românesc câte 5 fiorini de coală, iar pentru textul unguresc şi nemtesc numai câte doi, lucru aprobat chiar de ocârmuire.

Cu moartea ilustrului Maior s'a stins acea triadă a literaturii române care aprinsese făclia luminii tocmai ca cenwri ai tipografiei Universităţii din Buda, supt un regim filantropic faţă de tot ce

privea cultura popoarelor din ţară. Acest regim era atât de indulgent încât îngăduia până şi tipă­rirea criticilor aspre ale lui Toma Costin în 1812 privitoare la cele spuse .despre Români de profe­sorul Martin Schwartner şi chiar ale lui Maior ori mai târziu, la 1827, ale. lui Damaschin Teodor Bojind1. despre vechimea Romanilor în Dacia şi teza cum că Românii sunt urmaşii lor, fapt con­testat şi de sfetnicul Sebastian Th6k6ly şi de alţii.

Nu e mai pUţin adevărat că aceste chestiuni şi disputa ivită in urma diSCUţiei lor. pe acele vremuri interesau numai un cerc restrâns de literaţi. Lumea citea incă tot cărţi religioase şi morale, din care se tipăreau cele mai multe, precum şi istorice, geografice Ji de literatură ori ocazionale, cu ştiri despre întamplările războinice din Europa; ne­vorbind de drţuli.ile destinate poporului de rând pentru ca să inveţe din ele cum să se fereasd de boli, cum să-şi îngrijească vitele ori cum s�-şi cultive cânepa, să-şi agonisească viţa de vie sau să facă zahăr din mustul tuleilor de porumb ori din mustăreaţă de jugastru - ce impresionase şi pe Negruzzi - dându-i şi manuale pentru pră-

��::ia1ş:l��:�rrhfnt���e, s�i�ri�at

d�:r�e:t�ri J�

HG T6r 11

"TOIAIM T\

n ti T r:t; Al It r Gj r .v ,b�a. G.tIHMIP'l"HII, n, ..... ntft, II" •. '+"'.�;T�' 1,.tI ••• h�,,;.ft ...... tJ\T'"'H�r • .,

•• ·OYrir .. ,I,,; • r l>D O. ; Il>ru. � (;(1 r r,. ,,,Ci) r·

simplu. In rândul acestor tipărituri intră şi * poli­ţainica rânduială despre ciumă) din 1837. o ordo­nanţă in folio de 79 pagini, formând un adevărat tratat al ciumii, al tratamentului şi profilaxiei ei, trimisă oficial autorităţilor din ţad, in toate lim­bile care se vorbeau în ea.

www.dacoromanica.ro

6,,, BO A B E D E G RA U

Ţinând rândul celor de mai sus, prima tipări­tură românească a tipografiei din Buda in fiecare an era Calendarul, întemeiat încă de Şincai la 1806. Apoi veneau cărţile didactice în măsură ce

���t� ��::i�ea

e�aP��h{t��li J� i�!e�o�e�;:�t�r �(i��

bitor de naţie )} precum se citeşte prin dedicaţiile

Rom ulus j urâ nd

lor, sau acoperit de «cinstiţii prenumeranţi)} din Ungaria, Ardeal şi principatele române, lista că­rora - după moda vremurilor - se tipărea la sfârşitul cărţii spre veşnica pomenire. Această pomenire era şi meritată, căci numărul abonaţilor de obiceiu asigura tipărirea cărţii şi aducea adese­ori chiar un venit Însemnat autorului. Aşa, de pildă, traducătorul nenumit al cărţii lui 1. D. F. Rumpf cu titlul de «(Arătarea stăpânirei şi a caracterului lui Alexandru 1. Împăratul a toată Ros­sia» tipărită la Buda în 1815 a avut 1551 de abo­naţi din următoarele locuri: Naţionul românesc din prinţipatul Moldaviei 415. Acelaş a Ţării-Ro-

Dt:����475��in �ib��v66,ldf� ����n;�� ti(�

Timişoara 55, din Lugoj 54, din Arad 104 şi din Caransebeş 90. Din Buda 18, dintre cari Petru Maior cu 10 exemplare, din Pesta 103 şi din Viena 24.

In l�sta de faţli ne uimeşte marele număr al doritorilor de cărţi româneşti din Moldova,

îndreptăţit poate şi prin faptul că acolo în tot anul 1815 n'au apărut decât opt dirţi şi între ele nici una lumească. Cam acelaş era interesul din Ţara· Românească, unde nu apăruse nici o singud carte românească. Din Ardeal n'au fost abonaţi decât din Braşov, Sibiu şi Făgăraş, lucru cu atât mai curios cu cât Blajul era centrul culturii româneşti, cu două cărţi din anul sus numit. Banatul Timi­şoarii a dat 383 de abonaţi, pe când numărul acelora din Buda şi Pesta ne arată că În oraşul acesta din urmă, centru de negustorie, locuiau de zece ori atâţia Români ca În Buda, sediul oficiilor diferite cu mulţi cetăţeni nemţi.

vo?,r}i�:Ş��S�:C�!�:�a�i:l�ă��lela:: vi��:��u

u��; prin bâlciuri şi erau atât de căutate că au ajuns rare tocmai pentrucă au intrat in mâna poporului prin sate înfundate, de unde cu anevoie intrau in biblioteci publice ca ele să ne fie păstrate.

Una din aceste rarităţi este tipăritura unică din ultimii ani ai veacului al XVIII-lea cuprinzând cântece de dragoste cu urmâtoarele titluri: Hora fetei bâtrine. Hora nevestei tinere fetia spomenind. Celu-Î cine îi cu drăguţa în sat. Cântec după ibovnica scăpată. Hora nevestei trăind rău cu băr­batul. Celu-i cine se' nsoad pentru avuţie, nu pentru că-i dragă. Celu-ia care se plânge pentrucă s'o însurat. Celora le plac fetile şi româncile, În­cepând aşa:

Dr agosl ele ti nerele Nu s e fac din mui erele, Da di n buze s ubli rele Şi di n gr umati cu m�rge le.

Câ tu-i I ara ungure as c3 Nu-i ca fata ro mll neas că T aie ci ne ce grlqu: Şi balA r cum te od reas d.

După felul de a se exprima în limba românească, ungurismul titlului poeziei a cincea şi dialectul bănăţean al cântecelor, autorul acestor poezii trebue să fie - fără îndoială - vreun ofiţer al regi­mentului iJir-român din Banat, care IUbindu-se cu o Româncă, i-a scris aceste versuri, prin com­poziţie �i cuprins destul de bune, tipărindu-le de sigur cand îşi schimbă «cvartirul 1) precum ne spune una din poezii, fiind mutat intr'o altă garni­zoană. Aceste poezii s'au lliţit apoi aşa de mult încât au fost retipărite şi cu cirilică sub titlul: Cântecul celui ce boleaşte de dragoste.

Aceste poezii, cântate din gură �i îndreptate in­voluntar după geniul limbii romane, au devenit cântece populare, în care abia se descopere adevă­ratul lor izvor, ca, de pildă în acesta despre fata săracă, sfârşind aşa:

Ia-I i u na ca sA -Ii placă , Nu l e ui ta c3�Î săr acă ,

Car e pr e voi e s 3-li f acă , Dad-i greşi , ea să I ad,

Din dirţile lumeşti tipărite în Buda mai note:1;: Viaţa şi pildele prea înţeleptului Esop din 1812,

www.dacoromanica.ro

ANDREI VERESS: TIPOGRAFIA ROMÂNEAScA DIN BUDA 60,

Versuri la naşterea Domnului Isus Hristos din 1813 de Gheorghie Montan, învăţător in Pesta, Versurile lui Naum Petrovici din 1815 pe dosul foii de titlu cu următorul motto: Mărirea după virtute păşeşte ca umbra; iar din cele în proză, Intâmplările lui Telemah de Penelon din 1818, « de pre limba italiană prefăcute ) de Petru Maior.

Acesta fiind cel dintâiu roman tipărit româneşte, odată cu el se începuse a se tipări la Buda şi «Moartea lui Abel ) tâlmăcită din limba «franţa· zească » de Marele Postelnic Alexandru Beldiman din Iaşi, cum şi «(Tragedia lui Orest J) tradusă tot din franţuzeşte in versuri. Aceste două cărţi au avut însă o deosebită istorie, nu tocmai plăcută. Anume, pentru tipărirea lor Beldiman se învoise nu cu tipografia, ci cu macedoneanul Zaharia Kar­kaleky, care se ocupa cu vânzarea cărţilor româ· neşti prin Ardeal şi aiurea, luându-şi titlul de «(ferle-ger) adică editor·vânzător. Ca atare a in· treprins in iarna anului 18I? o călătorie in Mal· dova pentru a aduna comenzi şi Beldiman făcând cu el un contract pemru tipărirea ambelor sale cărţi, Karkaleky nu s'a prea ocupat cu indepli· nirea ei. însă zorit de boierul bănos, in sfârşit a prezentat tipografiei manuscrisele, dând li o ar­vună de 200 fiorini. Cartea Întâia s'a şi 1sprăvit până în Aprilie 1819, dar când tipografia vroia să o trimeată la Iaşi, s'a dovedit pe neaşteptate că Karkaleky nu are parale s3 achite costul ei de 997 fiorini pentru tipar şi alţi 1039 pentru hârtia am· belor opere. Karkaleky susţinând că Beldiman îi datoreşte şi alţi bani, a declarat tipografiei că va merge in Moldova să vorbească cu el. Pare însă că nu s'a mişcat din loc, aranjându·şi treburile în scris, căci Tragedia lui Orest s'a pus in lucru şi a apărut în vara anului 1820 împreună cu «Moartea lui Abel» cu anul tipăririi 1818, din economie, ca să se evite retipărirea colii Întâia a cărţii.

Karkaleky simţind că aceste ediţii au întârziat in primul rând din pricina lui, pe ultima pagină a cărţii a pus o declaraţie (cu data de 30 Iulie 1820) prin care cere scuze pentru erorile de tipar care au CI trecut prin perdeaua ochilor săi» rugând şi pe cititori «a socoti pre cum prin neputinţă ieste a să tipări Carte in lume fără greşală », scuză cu totul de prisos, căci in intregul volum de peste 250 pagini nu sunt indicate decât 17 erori. Avea insă toată vina cu Tragedia lui Orest, cu toate că Kar kale ky zicea că cartea frumoas� fiind CI cea mai întâi tipărire într'aşa mari şi lăudate versuri în limba românească J) n'a putut ie�i fără de greşeli, căci ea a fost culeasă de mână strămă. Dar Beldiman nu s'a mulţumit cu această scuză nepotrivită, de­oarece într'o carte de abia 96 pagini nu se cădea să rămână 43 de erori şi intre ele grosolane ca acestea: Tu ce aceste îmi vorbeşti, arată-mi de unde eşti? in loc de: Tu cel ce·mi vorbeşti mie, arată·mi de unde eşti (pag. 56) ori Ce·mi pasă de Clitem· nestra, în loc de: clevetiri.

La jalba îndreptăţită a Postelnicului, Direcţia tipografiei a cerut părerea lui Petru Maior în pri· vinţa greşelilor ca să se justifice Întru câtva, lucrul fiind cu atât mai mult penibil pentru dânsa cu cât Beldiman făcuse o nouă comandă pentru tipărirea altor volume, depunând chiar pentru ele (in 1821) la Agenţia austro·ungară dela Iaşi suma conside· rabilă de 2326 fiorini. Comanda se referea la Istoria lui Numa Pompiliu in două volume, ieşite tot în 1820. Tipografia lucrând acum cu mai mare grijă, a Înlăturat şi diferendul cu Tragedia lui Orest, indreptându·se greşelile ei cu mâna, înainte de expedierea cărţii.

Cu Karkaleky de altfel au avut şi alţii nemulţu­miri in tot timpul de douăzeci de ani cât a fost CI ferlegerul ) cărţilor româneşti, mai cu seamă că nu-şi făcea deconturile la vreme şi aceasta iarăş din cauză că era prea ocupat cu propriile sale lucrări literare şi intre ele cu «Biblioteca Româ· nească » proiectată de el încă din 1821 şi pornită

RomuJus În drum

apoi peste opt ani, formând cea mai veche revistă literară română.

Reproducem facsimilat din Tragedia lui Orest dialogul Clitemnestrei cu Electra pentru a cu· noaşte cum mânuia Beldiman limba româneasc.ll şi a vedea cu câte greutăţi avea să lupte, făurind

www.dacoromanica.ro

604 BO ABE D E G RÂU

cuvinte literare ca facere pentru act, cort pentru scenă şi obraz pentru persoane, introducând in limbă şi cuvintele de palat, curtizan, madama şi altele.

• ( &o ) ... HA 1I 'r 1 "'Il i('Tp".

Mi,�i. n ,,� cT.Î1I u'''JoOUAa , "";'11" • • ./IU��M c�1l c ... ,w';,.. . J.,;ro.,.. i. oru;ii .. �i ... , np. ,..;�,.. AIIIIl KOUpWKT.

� ... _���,;:_��,,!�":�?H,::�::�;�._H:�:r;,:·� :�, .��:��. . e",., K�" �11 .0.,. ,.0,. C",," /II'''K� , .�fl UOII c II' cU�I1�i�lIll

A lt o;,. 11� e. ne,"' , Mui, 110 "it M10 ,olilll" If ti i " 'T p A.

T. ';,i.k ./I�K�'" A�" d ••• .,. , ,,'1"'; M'" .,�. ��M .n�,., 1I,,�ii ,.� ; /11"100'""'"''' l'J. 'fi,,. ... c,� n, .• u�,..

�I; ./I� W M�ilKlI "",./11;"'10, ;'X KtM n�" ca'; AlIIAu..;,.,irK . W" orl1 4o,.IT. AM' /110" 1"1. tii ���,., ;, ... "''''IITllm .

C�rtilor de literatură aparţine şi CI Romulus )) al lui Lafontaine, tradus de Ioan Petrovici al Petri ,a Drepturilor ascultătoriu fi, tip�rit in trei volumaşe cu câte o ilustraţie alegorică in litografie, dintre care reproducem două mai caracteristice. Dat la tipar in 2 Ianuarie 1839 cu sentimentul « Naţiei ori cât de mică ardere a aduce _, tânărul student al Universităţii din Pesta caută să evite atât in stil cât şi În ortografie exageraţiile, mărturisind în prefaţă că: dn timpurile aceste turburate a litera­turii române ... unul cere sistema cea veche a băw trânilor noştrii, altul place să se scoată ceale după comuna p�rere netrâbuincioase literi din ortografie, unul defăimează slavonismu, altul strigă, cum că scriptorii de acum petecesc atâtea cuvinte noi, schimosite, m�scărite sau !arvate, latinisate, care el nicidecum înţelege, şi altele asemene obiecţii aduc. aşa că de toate scrâjnirile aceste nemişcat a scăpa, nu e cu putinţă.

Pe lângă ediţiile de acest fel, Românii din capi­tala Ungariei cereau şi citeau şi cărţi care se ocupau cu limba română, şi e foarte caracteristic de ob-

;:,r;:� ��nP��:j:aî�f��;�fi:t dl/:���, ���e di�

sânul scriitorilor români grămădiţi în jurul ei. Acest lucru e cu atât mai interesant cu cât ştim că bucvarul din 1797 n'a fost primit bine de publicul român, tot ca şi peste doi ani « Evangeliile » tălw rn�cite de părintele David Bir6, tipărite cu orto­grafie ungurească şi cu cheltuiala unei Românce, a Margaritei Tomeian « drept veselia ei cea suflew tească », precum ne spune foaia de tidu. Nu e cu neputinţă ca apariţia acestor două tipărituri să fi dat imbold lui Paul Iorgovici de a-şi publica in 1799 « Observaţiile de limba rumânească » prin care -poate pentru intâia oară - atrage atenţia ci­titorilor asupra latinităţii limbii româneşti, aducând

pilde «spre infrumsuţerea limbii J) în folosul Naţiei, căreia se ţine. Tot acesta era şi scopul lui Şincai când agita s:i se scrie cu litere latine, cum şi al preotului Nicolae Horga-Popovici cu ( Oglinda

���Iăd�mĂ;�� :int��It�1�1�l�fn��ui!>� �l�r::.� seţatului cu vrednicie Domnului Sighismund Edlspacher; carte tipărită cu scopul ca şi Românii să se dedea cu învăţătura « după cum prea inălţatul

:ă�i� bu�el:��a��,t�fl�l

n�i���e î�i����nJf��m��i

de treabă şi statornici, numai di îi lipseşte Învă­ţătura morală din pruncie.

E V A N G E L I I L E D U M I N E C S E L E

S l E R B E T O R I L E PRESZTE TOT ANUL,

KU

E/'lDE..J1NARE"".l PP.iA CSIN.IZTn.E.J .Il SZLG'lnJ DOAMNEJ KONZ1LlAR1S1CZEJ

M A R G A RI T EJ T O M EJ A N fR.E. Ll/>UIA RAEM LiNtASZKE AU rELMECSIT. li

DIUtPT VI!:SZELIA lE.! CSE� 5lUfLETE�SZU

�g OIlTDGIlAfIf UNGl11IE;'SZU' LA TU'ARJU AU DAT

PERIN T E L E D A V I D 6 1 & 0

UfĂENTUl.> PETRU DIN CSlfllUL PIA1\l�Z1'U.Ok.

� ______ .-.x=x ___ .. ______ _

L A B U D A. Ai doileâ pr& k..itit li afe1at TiparJu Tipetil

eo Tipogrodia�Zilat(J KreJ(fry. ' 1 9 9-

Lucru cu folos a făcut şi învăţătorul Ioan Tinw covici publicând in 1815 Cântece dumnezeeşti, văzând - precum scrie - că în multe locuri lumea s'a obişnuit a cânta in biserică, când se dă anafora norodului la praznice mari şi chiar la masă «au obicei unii a se veseli cu cântări, mai vârtos dumw nezeeşti. » Partea a doua a cărţii cuprinde versuri despre cele şapte păcate de moarte ca de pildă :

www.dacoromanica.ro

AN DREI VER E SS; TIP OGR AFIA ROM Â N EAScA DIN BU DA

Despre IIane.

Leanea e plcat de mo arte Sp� mult nu aduclto are. Carea pre o m strici fo arte Cu ceale plgubi to are.

Doi ani după această carte a apărut la Buda şi studiul candidatului de Doctor În medicină al spi· talului Universităţii ungureşti, Georgie Constantin Roja, cu titlul de «Măestria giovăsirii româneşti cu litere latineşti » cu toate că cuprinde mai multe latinisme ca ale predecesorilor săi, Şincai şi a direc· torului din Caransebeş, Grigorie Obradovici în gramatica sa română în 1806 - din care însă nu mai avem exemplare - în care se arată nemulţumit cu ortografia lui Şincai.

Luminarea norodului o slujesc şi poeJi ocazionali, ca studentul în drept al Universităţii din Pesta, Moisie Suciu in 1829, Petru Lupulov in 1834 şi

��i�r&: �� t��:�':�f!t��d�:��:a��� �tăor�:�

În Buda la r829 cu litere latine şi în faţă cu cirilică, dedicate de asemenea pretorului ungur al comita­tului Temeşului, Ioan Kover, «ca unui adevărat Patron iubitor de înfrumseţarea fericirii genului

;�bt��e��t;:ltu

I�?��1 �o�:!i ş���:�ât:�; poezii bine chibzuite. Intre acestea găsim şi una didactică, care sfârşeşte cu aceste rânduri:

TSnlrule, una l ine: Rabdl nul ca �i bine. Cel ce plnl 'n capit rabdl,

S e 'nco nunl dt 'odată !

Bota a avut ş i meritul d e a scoate î n 1836 O gramatică românească cu «modul mai uşor d'a învăţa Românul limba ungurească » , urmată în r847 de un al doilea volum cu multe convorbiri româno­ungare ţi cu două bucăţi «despre limba ungu­rească ŞI limba română », alcătuind astfel poate cel mai vechiu tratat românesc despre limba ungară. De menţionat e şi imprejurarea că volumul a apărut cu ajutorul a 559 de abonaţi, cei mai mulţi unguri, unul dintre ei, nemeşul Ioan Bohus, subscriind 50 de exemplare cu câte 30 de cruceri bucata.

Românii din Buda şi aiurea cari se interesau de cărţi istorice şi geografice, se desfătau cetind în 1814 Intâmplările dzboiului Franţozilor şi În­toarcerea lor dela Moscova, primind şi o stampă in aramă, sau Scurta adtare despre luarea Parisului, ori Trista întâmplare a cetăţii Drezda cu spargerea podului de acolo; iar pe urmă, in 1815, broşura despre Napoleon Bonaparte, eventual cealaltă cu Vrednica pomenire biruinţă sau piramidă făcută din Il3 de tunuri luate dela Francezi, cu chipul piramidei.

E interesant de ştiut d aceste broşuri au fost scrise ori traduse de insuş Petru Maior, căci, vân­zându·se bine, ele ii aduceau un venit mai mare decât salarul de cenzor. iată şi motivul pentru care

in 1815 ceruse să fie dispensat de oficiul său, in care slujea de şapte ani.

In materie de cărţi geografice apăru la Buda in 1816 Descoperirea Americii de Ioan Heinrich Kampe cu cheltuiala lui Nicola Nicolau din Braşov, tălmăcită de un iubitor de neamul românesc, care ştiind că asemenea istorii nu prea se tipărPsc pe limba româneasd (c nici toţi oamenii de acel Na­ţion au ştire » de astfel de lucruri folositoare, a crezut că face bine a le împărtăşi oamenilor; Însă intreprinderea n'a reuşit, căci volumul al doilea n'a ieşit.

Oi ni cu Go Jes cu

Mai mare succes avu cartea de călătorii a boe· rului oltean, Constantin Golescu, tipărită la Buda În 1826. Autorul muntean făcând dela 1800 în· coace patru călătorii prin străinătate, îşi tipă­reşte notele şi impresiile sale din diferite ţări pe unde a umblat, asemănând împrejurările ob­servate cu cele ale ţării sale. Aceste note sunt adesea foarte naive, dar cu toate acestea aflăm prin ele şi observaţii bune, cu amănunte neîntâlnite aiurea, descriind oraşele din Ungaria cum ii vine mai bine, pe scurt ori mai pe larg. Golescu plecând dela Bucure�ti, se opreşte la Braşov, Făgăraş, Sibiu şi apol trecând peste Sebeşul săsesc ajunge la BăI grad cu cetate vrednică de vedere şi de acolo prin Turda la Cluj cu scaunul Guberniei şi mulţi domni unguri, (c iubitori de străini ), şi apoi

www.dacoromanica.ro

... B O AB E D E G R Â U

continuând drumul prin Oradea ajunge la Pesta 'cu udiri mari, şcoli, muzee, băi şi unteatru foarte mare şi frumos, pe scena căruia incap ostaşi căIă-

�e�����r

ut���f�

e�n�';�;:ă

ur;eă v

��\�d B�:r�i

spre Viena, poposind la Pojon, unde a avut pri­lejul să asiste la ceremoniile Încoronării regelui

o • �

H C H g C II T g A C <I> l.J' I H T O f lO UlII'rp::f IUltcKliuiTJ TmUpttMI.

K ji r T O M o r si rf 'h � ,

L X. /1 il M II fi

II p " W

l ro ,i l! � 6 0 .!. ro P O � " ', dA }\1t:'(pMItA I,illo - PWM,UI'l':U'A Altii !I;I'I ., I-h ,,;x, i. 'JNM''''H''''''",P HOIoHi'I'I'opi',i Dn",Xi'.i,\"","

"""Il fiSA' UlH �f,wi� li"iu"" , O,IXl1,\\ u"i .4 H,.l,II"""', fW.''''IfIH Mr"': IN,.: ,UiMI,"" 4UII'

9"', .... n,t�" ... " că", HĂlli'it PWAU.Hi'Y'I

p�4ft

� li � A II itI? TVII��",\ Hp'4f�ri, TVllorp.l.IJl;., l 0YHrr.I,II.

" ;"'IH fliili [hIT:., 1 8 ::s ::!I

Francisc al II�lea, in ziua de 25 Septemvrie 1825, care l-au impresionat atât de mult Încât nu-şi putu opri lacrămile.

DinÎcu Golescu intors din străinătate la Buda, se vede că şi�a găsit tipărit manuscrisul cuprin� zând o «adunare de pilde bisericeşti şi filosofi­ceşti, de întâmplări vrednice de mirare, de bune moravuri, de fapte istoriceşti şi anecdote l) tălmă­cite de dânsul din greceşte, şi a fost aşa de mul­ţumit cu volumul de peste 400 pagini încât s'a tocmit şi pentru tipărirea cărţii sale de călătorii, cum şi a fasciculei formând o adunare de tracta� tele Între Rusia �i Poarta otomană cu privire la Principatele romane. Cărticica folositoare poartă de asemenea anul 1826 cu toate că ea a apărut numai la Începutul anului viitor, fiind aprobată de cenzorul Georgie Petrovici la 12 Ianuarie 1827.

E curios, de altfel, că acest Petrovici era de origină Sârb şi ca atare cenzor al drfilar sârbeşti, dar vorbind şi româneşte, făcea ocazional şi re-:���i ��

ţi��l��

m;�:���

. !C�:��g::ll�

d a�r::

ă m����

supărări şi intre ele chiar o păţanie care era greu de suportat. S'a întâmplat că Ţichindeal, care stătea in legături încă din 1802 cu tipografia din Buda, a tipărit acolo în toamna anului 1813 o broşurică cu titlul « Indreptări moraliceşti tine­rilor foarte folositoare 1) în o mie de exemplare. Cărticica editată cu cheltuiala negustorului Ioan Logofet din Timişoara era de fapt a doua parte a cărţii lui Dositei Obradovici, tipărită de Tichin­deal incă în 1808 după ediţia ei sârbească din 1788. Broşurii de mai sus s'a alăturat peste un an o carte voluminoasă de {l Filosoficeşti şi politi�

d�Şt:i8�

inc!i��

led�T��h1�d:�l

ăJr�

uâi;e��r���::�

însă în realitate traduse dintr'o altă carte a lui Obradovici, în mod servil şi fără teamă, autorul fabulelor murind nu de mult.

Ieşind aceste două cărţi, s'a dovedit pe neaştep­tate că ele cuprind idei care ar influenţa rău tine­retul care le are în mână prin preparandii şi alte şcoli. Vătămătoare erau mai cu seamă cele cu­prinse in două fabule (pe pagina 429 şi paginile 478---481) ale căr�ii cu nişte (1 idei revoltătoare şi principii primejdioase pentru liniştea publid, a statului 1) precum se spunea în adresa ocârmuirii din 17 Ianuarie 1815 adresată DireCţiei tipogra­fiei prin care se cerea ca ea să se încredinţeze, dacă Petrovici cunoaşte limba românească ori nu.

!i��� ie�!S��e� i! ���:�:�eut f��J1:rJ�

lep���;�;

in arhiva tipografiei şi nu pricepe cum ele totuş au apărut în carte, pe când manuscrisul celeilalte cărţi nu l�a primit spre cenzură şi abia acum l-a văzut pentru întâia oară.

Interogându�se factorul tipografiei, Nicolae Ve� zei, el a declarat că a primit manuscrisul cărţii cu bucluc cu ţârâita dela autorul care locuia la cen­zarul Petrovici, acesta afirmând la predarea C03-lelor scrise că ele au fost cenzurate de dânsul. S'a întâmplat că chiar cenzorul neştiind bine ro­mâneşte, întrebă pe factor de ce e vorba pe pagina 429 Încriminată, şi el spunându-i că se vorb9te de baerii din Moldova şi Ţara�Românească, l-a poruncit să culeagă textul încriminat, tot ca şi pasajele depe paginile celelalte. De fapt, la aceste

���ini�uJl:T��a�R�����:c��i �ol���: p��:;�

religie, şi deoarece aşa ceva nu a existat nici­odată, oficialitatea , n'a îngăduit -cu drept cu­vânt - să se lăţească nişte cărţi cuprinzând astfel de insinuări, tipărite pentrucă cenzorul a fost prea indulgent faţă de prietenul său şi a lăsat in carte expresii care n'ar fi trebuit să se tipărească.

Ţichindeal temându-se ca nu cumva să-şi piardă preoţia, a desminţit pe prietenul său, zicând că

www.dacoromanica.ro

ANDREI VERESS : TIPOGRAFIA ROMÂNEAS CĂ DI N BUDA 607

Petrovici nu ştie bine româneşte. T otuş a fost înlăturat din slujbă pe motivul că a scos fabulele lui Obradovici supt numele său propriu.

După acest epizod neplăcut, Petrovici o vreme oarecare nu mai făcea corecturi, dar - in lipsa altuia mai bun -tot el fusese însărcinat cu re­vizia cărţilor româneşti, învăţând poate în răstimp să scrie mai exact româneşte.

Vorbind de cenzori, aci e locul să pomenim şi de alte amănunte În legătură cu ei. Aşa, de pildă, Şincai fusese numit diurnist la tipografie în urma opiniei favorabile a lui Samuil Clain, cum inter­venise mai târziu, În 1805 şi pentru numirea lui Petru Maior. Interesant e şi gestul plăcut al preo­tului din Seleuşi, Nicolae Horga-Popovici, când comandând în 1806 tipărirea primei sale cărţi ieşită din tipografia dela Buda, trimise şi pentru cenzor cinci fiorini. Aceste onorarii erau Întot­deauna bine primite şi meritate, căci frumuseţea cărţilor depindea şi de grija cenzorilor. Nu e deci o fudulie nedreptă5ită când citim pe ultima pagină a cărţii lui Eufrosm Dimitrie Poteca despre «eu­noştinţa de Dumnezeu » tipărită în 1818 la Buda, că ea a fost îngrijită de Karkaleki «ca să iasă bine diortosită » şi cu cât mai puţine greşeli. De altfel pe dosul foii de titlu a acestei cărţi folositoare găsim următorul motto inţelept: Dacă vei cunoaşte ce este Dumnezeu, mai cu dulceaţă vei trăi.

In rândul scriitorilor dintâi cari s'au strâns pe lângă tipografia din Buda, găsim pe directorul şcolii naţionale milităreşti din Caransebeş, Gri­gorie Obradovici. Acesta trimite in 1804 trei sute de fiori ni pentru cărticica sa despre «Datorinţele a subdaţilor adidi subtpuşilor câtre monarhul lor » tipărită în 1805. Odată cu ea a apărut o aritmetică românească; iar peste doi ani o Carte de mână pentru bine orânduita economie, pe seama plu­garilor români, tradusă din limba sârbeasdi. Ace­stora le-a urmat şi altele, stând în legătură cu tipografia până la 1820.

Dintre cărţile lumeşti tipărite la Buda, cea mai mare şi poate cea mai folositoare e dicţionarul ieşit În vara anului 1825 sub titlul: d.esicon ro­mânesc-unguresc-nemţesc )) într'un volum de a­aproape 900 de pagini. Nevoia de a avea un astfel de manual, s'a simţit de mult şi tipografia primise incă din 1804 un Dicţionar românesc-latinesc­unguresc dela Ştefan Kărăssy, care însă nu s'a tipărit după critica severă a cenzorului elain. Ma­nuscrisul refuzat nu mai există, aşa că nu se poate stabili întru cât erau Întemeiate observaţiile cri­tice ale lui elain, dar e curios că odată cu acesta s'a pus ,i el să lucreze la un dicţionar identic cu cel respins. După moartea lui lucrarea a trecut in mâna protopopului din Secărâmb, Vasile Ko­losy, care a şi predat tipografiei manuscrisul li-

��:::U!�i,1�?�ţ�:a�f �bl��:n!��::ţ��â

�:�� �orul Corneli, iar după plecarea sa din Buda, de părintele Petru Maior, care în 1820 a primit 500

de fiorini pentru corectura dicţionarului şi peste

�nI�/!tt�riit:�rf�:

o:i;'��f�:: de�f�:! Îdi�8ti�

părirea cărţilor sale proprii. In urma coalei de probă a Dicţionarului, emisă

încă in 1806, tipografia primea Într'una abona­mente la monumentala operă din toate unghiurile Ungariei, pe unde locuiau Români. Totuş, ca să-,i asigure mai bine costul ei, s'a adresat în 1814 epI­scopului din Oradea, Samuil Vulcan, cerându-i o subvenţie. Acesta s'a hotărît însă numai peste cinci ani a i-o da, iar când Dicţionarul a apărut, a căpătat din el 12 exemplare. Istoricului dicţio­narului aparţine şi amănuntul că articolele nem­ţeşti şi latineşti cu literele A, B, G, H, 1 şi C au fost scrise -ori in parte adăogite -de către în-

Vă���:i����r:�lt �ş���at�t I�:: ::���:���

cari posedau încă din 1821 gramatica română scrisă pentru Nemţi de preotul evanghelic din Bod (lângă Braşov) Andrei Clemeos, tipărită Îm­preună cu un dicţionar portativ. Această operă

Bltr!lnul Teofron

fiind Însă prea mare pentru uzul şcolar, tipo­grafia scoate o gramatică germană-română de abia trei coaie, tipărită cu cirilică, având şi un mic

;�t����i�a:. d;!i::ca

m�ilit�d o�i �

it�:ă

o��i�'i: �:� sud ce ea se cerea de şcolile româneşti in care limba germană era materie obligatoare. Pentru

www.dacoromanica.ro

608 B O A B E D E G R Â U

înlesnirea şcolarilor unguri, Petru Maller tipă­reşte in 1832-33 o gramatid!. româm-ungară cu scurte tdeprinderi » ungureşti-româneşti şi un dicţionar bunicei. Cartea are şi însemnătatea deo­sebită că prezintă un cântec al poetului Alexandru Kisfaludy începând cu frumoasele rânduri :

A7. eletnek tengertbtn Ket orveny van: SZIV es uz

dând in loc de traducerea românească (In marea vieţii sunt două vârtejuri: inima şi mintea) o «tâl­cuială 1) minuţioasă a tuturor cuvintelor -pe trei

G H � r T n rl 1 l 6 H Ă H '16

l G T O f l iJ

n \ H r� M A i o r

IlPHH At',fSZP.\'Tf MZP'r�pHCHpi; d Mdlt M'i.-\'f'OP Cf<pi'n'ropH 5fKH, �'fmh" rl6l\ fo­

M�MI1i\Op AHH fOM4HH A�V6.zP44HJ Ad MA" MApf Ab'MItHZ .f.A nl5m.'

II C I Il ... 'X

A •

{} • o A. o p rl . p o H.

ftu;,'t 1fnbaftll �ur INla41ifd)tn 0ff41ilf)lt bf$ Peler Major.

ti '" n C!> !. ,1 K� 'I"n .. p+o� li. O.,";·�lrlIT:\L<'; A"� nfrT .....

1 8 2 8.

feţe -fireşte cu gândul ca poezia cu ajutorul lor să fie uşor de tradus de însuş cititorul cărţii. Ma­nualul devenind o carte didactică oficială, autorul ei a primit pentru ea un onorar de o sută de fiorini şi în patru ani cartea a avut o ediţie aclăogită.

E caracteristic de observat că odată cu aceasta, tipografia scoate şi o * gramatică practicl româno­franţozească * de peste 500 pagini, scrisă de George Vida, iar În 1847 un Lexicon de conversaţie is­toricesc-religionar de peste 700 pagini, de Ale­xandru Gavra, care a Încercat totodată şi editarea Cronicii lui Şincai, tot la tipografia din Buda.

Scopuri didactice servea şi (c Teafron sau iscu­situl sfătuitor pentru neiscusita tÎnerime 1) a lui Kampe, tradus de Ioan Teodorovici, preot la bi­serica greco-românească din Pesta şi cenzor la tipografie, in 1833/ cu O stampă în aramă cu legenda :

Fiule ! ascultl cuvintele gurîf meale : Acealea dnt partea ffiOJtenirîf tale.

Alte volume cuprind Invăţăturile morale ale lui Ioan Pap, din 1847 ori privesc economia de câmp, sădirea bumbacului, prăsirea pomilor şi altele. Notăm şi câteva cărţi bisericeşti ale lui Teodor Aron care scosese în r828 şi o «Scurtă apendice )) la Istoria lui Petru Maior şi-I găsim in tipografia din Buda ca cenZor ani îndelungaţi, până prin toamna anului 1847.

Editarea şi desfacerea acestor diferite cărţi, nu întotdeauna apărute cu cheltuiala autorilor, cereau o administraţie perfectă de colporta; şi un simţ comercial desvoltat. In această privinţă direcţia tipografiei se folosea de preo�i şi dascăli, cum şi

ibr:t:m��i��� p�iO;ad!��'V�ile

e�k���l;

Timişoara şi alţii, cari la inspecţiile lor prin şcoli strângeau abonamente şi transmiteau tipografiei

���ii:li� �:ră�ărJ�p�� ���o::afi�ains�t:�:l�

început în cetatea Buda şi după aceea În Pesta o librărie cu drţi româneşti şi ilirice, încredinţată lui Karkaleki, care se ocupa cu vânzarea lor. In Ar­deal tipografia avea la Braşov pe librarul Ioan ' luga la 1832, iar la Arad pe fraţii Bettelheim Între 1838-r844 fi pe Lazăr Dascalovici; pe când in Ţara-Romanească pe librarii din Bucu­reşti George Polizu in 1816, pe Wallbaum şi Weise Între 1834-r839, pe Murgu intre 1839-1844. pe Iosif Romanow Între 1842-r844 precum şi pe negustorul Hagi Anastasiu în 1816 ori pe directorul de tipografie Vasile Kapainia la 1840. Din Moldova tipografia primea mai rar comenzi de cărţi şi când aceasta, fără Îndoială la sfatul Postelnicului Beldiman, se hotărîse să-şi facă la Iaşi un depozit de cărţi, Mitropolitul Veniamin

�e���:-�u

a;:ttăin��� i�I�old�v�

ăt: s��ă%��:i!: Mai mare noroc avu tipografia cu Bucovina, pri­mind în lBog privilegiul de a-şi vinde acolo căr­ţile româneşti şi ilirice, aflând în profesorul din Cernăuţi, Anton de Marki, un autor şi mare pro­pagator al ediţiilor sale, iar când acesta muri in 1819 i-a urmat ca «distribuitor * tipograful Petru Ekhardt.

In felul acesta cititul s'a lăţit şi printre Români În toate regiunile locuite de ei. Nu trebue insă uitat că regele Francisc I a deschis în 1812 şcoli de institutori «pentru luminarea neamului ro­mânesc » la Arad şi aiurea, ordonându-se chiar ca profesorii să-şi tipărească cursurile şi să nu mai predea din caietele lor scrise cu mâna. Aceste dispoziţii folositoare au mărit pe neaşteptate

www.dacoromanica.ro

ANDREI VERESS : TI POGRAFI A ROMÂNEAS CĂ DI N BUDA

Litere şi ilustraţii româneşti ale tipografiei din Buda

www.dacoromanica.ro

,<O BO A B E D E G RÂ U

numărul celor cu carte, printre cari s'a lăţit din

�:r!n a C�t��� b��:Oţ�r;ru������it z��o�fo�î

ă�

jl�}���� Oradea şi Buda, unde lucrările lor ajungeau mai curând ca ori unde la tipar prin mijlocirea cenzo­filar români dela tipografia Universităţii, pe lângă

·0'i"00bo6'iC'o:::::oC<CoOo� () if tf flH Ă tI r JO :i n G tI

.r B l d J. B d .d X f i c r o c t) 1 O 6. <"i O

1' '' 0 11. ,.. 11 '- () } fr,48,HAl, UII' KA� .. lapli1 OYHrb'''�H, t) Q WH i. npKHlptni'fll ... �� �fA'� ... b'''liii. g';pi" O V iW,,","Hill'ii. WH ; i\lo"'4�lIi;'. I.J U A r � T � Q � lI ..... IA� ," l��"M"H�'. O�'�'l.,.�,,,�.� ,,!H �; 2 � :r;�:r":;�:���::�I'�:;�:;.; �'K;:I1:=�pt·iA�Z V X nA""

,

Hp-t d;.oJ;�:;"W:H T:,9���::�; .. '" K4p' C1I X Q u::,n!, ;jP��"��:�1' ���I\:';��i" {;�:�H' O O ,.. .... "�" .. ,.( u. QYi"''' , () � � � O 6 � A 5 n 0 O �. iO a; Ă ti {) () T""",H'I" 1- IIr�'"'' T .. norp�ri·' ; 0111"" f" O 1) (H<f'oiiji'H m","M'GH, O o�."""a- �,,=::o:=:oOO'::::Co:;.; CoCo'::::o�

cari ei aveau trecere. Mulţi tineri cu talent atrăgea şi Universitatea, mutată din Buda greu de ajuns din cauza podului, in 1783 la Pesta, dintre care

�:v�er���t Ya�g�;�:re���ii

I��!r6�raCă

(��leI8;!)

şi moldovanul Constantin Vârnav (în 1836) tezele de medicină, ca să nu mai repetăm numele studenţilor in drept, menţionaţi mai sus in le­gătură cu tipăriturile lor ieşite din tipografia ro­mânească din Buda.

Pe lângă cărţile bisericeşti, venitul cel mai sta­tornic il avea tipografia din calendare. Primul a ieşit pe anul 1806 făcut - fără îndoială - de Clain şi Şincai, tipărit cu negru şi roşu pe Ratru coli, nepaginat. Pe lângă partea calendaristică şi În­semnarea târgurilor din Ţara-Românească, din Banat şi din Ardeal, el cuprinde următoarele pilde: De un craiu. De un părinte şi de al său fiu. De un .birău şi de un Domn. De un Domn şi de o slugă. De un bărbat şi de moiare. De un tată şi de

de un fecior. De un om şi de vecinul lui. Apoi urmează pe opt pagini o « Vorbire intre bărbat şi muiare ») scrisă în versuri. Ultima pagină a calen­darului rămânând goală s'a umplut cu urmă­toarele stihuri ale unei păstoriţe :

Filo mel3 cu-i cânţI aşa frumos ? Au do ar3-mi s puI veaste că -Î Zambil să n3t05, Mută te, ro gute la EI prin Co prine Şti T s pune dntâ ndu-l s ă vie la mine, S 'apuce drarea pre co.as ta MunteluI Să nu ră t3ceas că veni nd la So.al a luT; Zi f, Pasă re frumoas li d nu �ă bo veas cli C 3 do rul ÎmI zice să-I zic să gdi as cli C li-s numai s ingurli de-mI p3ză s c oile Şi -I aş tept s upt Munte unde curg v3i 1e; Iad voi Mi ei lo r de cumva 1 'al i pri vi Spuneţi -mi şi mie câ nd s -ar i vi Să -I câ nt cu V i o.ara să s une s trunele Intru bucurÎe d-mT vi ne Mi rele,

Poezia care rimează bine, cred că e făcută de Şincai şi o publicăm atât mai vârtos împreună cu cuprinsul calendarului cu cât exemplarul Bibliotecii Academiei Române e necomplet şi astfel l-am descris pentru întâia oară.

Acest calendar pare a fi mers înainte până la 1822 când Alexandru Theodori a tipărit un altul cu litere latine, silit şi prin calendarul pe r818. Inovaţia n'a prins însă nici acum, aşa că Ştefan P. Niagoe, învăţătorul şcolii româneşti din Pesta, scoate un Calendar românesc pe anul 1829 în care partea calendaristică e tipărită cu litere latine, iar cea literară bilateral, adică pe o parte cu litere latine şi pe cealaltă cu buchi. Calendarului i s'a adaos apoi cu foaie de titlu şi paginaţie nouă o {( Scurtă ortografie a Limbii Dako-Române cu strămo· şeştile Latineşti Litere » de 12 pagini, tipărită însă cu cirilică, dând şi traducerea articolului in limba germană. De altfel, calendarul in 32° e tipărit după modelul almanahurilor ungureşti ieşite la modă, pe hârtie fină, cu tăietură aurită şi legat in pânză, pe care se reproduc şi cele două stampe alegorice din text «scobite » în aramă, din care una are urmă­toarea strofă grozavă cu litere latine :

C u rebdare, s erguinti a' Şi i ndemnu, afla' s perintia' Amo r ş i prin p�tr 'a res bate, La Ţera cu bo ni tate !

AsÎe ş i Ro manu o ri quare Indemne-s e la luminare !

Calendarul a ţinut câţiva ani, dar e interesant că acela pe 1832 a apărut dedicat lui Iancu Văcă­rescu, M.ar.ele,Logofe�. a Ţerei-Ro:mâ':leşti, dând .şi şase pagml dm poezule sale, retlpărlte poate dm ediţia lor din r830, pe cât ştiu azi neexistentă. Volumaşul mai cuprinde şi o biografie de 90 pagini

www.dacoromanica.ro

ANDREI VERESS: TIPOGRAFIA ROMÂNEAS CĂ DIN BUDA ... a lui « Mathia Corvinus Craiul Ungariei » scrisă de Emanoil Gojdu, formând astfel poate întâia sa scriere literară.

In răstimp tipăreşte la Buda şi Karkalekg o t: Carte de mână şi calendar » pe anul 1825, iar în anii 1836 şi 1837 scoate un « Almanah statului din prinţipatul a toată Ţara românească » adică un fel de schematism (de peste 200 pagini) cu date sta· tistice şi numele tutulor funcţionarilor precum şi câteva articole interesante scrise de Iosif Genile, profesor de geografie şi cronologie în Colegiul Sf. Sava şi alţii. Anuarul aşteptând să·şi aibă abonaţii din principatele române, formează o întregire bună a cărţii Englezului Toma Tornton din 1826, tipărită româneşte tot la Buda, cu toată probabilitatea de Dinicu Golescu, şi e păcat că a incetat cu volumul al doilea.

In timpul revoluţiei dela 1848 şi 1849 tipografia din Buda n'a scos cărţi româneşti, dar a tipărit din oficiu manifestele şi proclamaţiile guvernului ungar pentru orientarea Românilor despre activitatea sa legislativă şi apoi despre evenimentele mai de seamă ale războiului pentru independenţ3 a ţării.

După revoluţie, guvernul austriac a suprimat vechiul privilegiu al tipăririi exclusive a cărţilor româneşti şi ilirice în Ungaria prin decretul dela 14 Martie 1850. Această decizie nu însemna Însă ca tipografia să nu mai scoată cărţi româneşti, aşa că ele ieşeau şi mai departe ocazional sau când tipografia credea că va putea reînvia ceva din vremurile vechi, când cărţile ei erau căutate şi se vindeau fără concurenţă. Aşa avem din 1851 cu· vântările lui Alexandru Şterca·Şuluţiu, iar din 1858 Ceaslovul mic apărut sub titlul de (C Orariu » şi Psaltirea de aproape 500 de pagini, tipărite cu nişte buchi mari cu negru şi roşu, formând uiti· mele ediţii româneşti de lux ale tipografiei din Buda. Foarte caracteristic e şi faptul că unii din­tre clienţii vechi se adresează. tipografiei cu lu­crări neaşteptate, ba ea primeşte chiar comenzi oficiale din Principatele Unite, clişeul stemei Ro­mâniei păstrându-se până şi astăzi în cutiile ei de litere şi încă. cu deviza latinească tradusă ast­fel: .Nimic Ură Dumnezeu .• De altfel printre clienţii vechi ai tipografiei, care fireşte avea şi o turnătorie de litere, găsim şi pe Ioan Eliade din Bucureşti, comandând în 1836 nişte caractere greceşti, şi pe tipograful ieşan F. Bell cu o co· mandă de litere în lB40.

In 1861, când Ungaria a scăpat de sub jugul austriac şi a porrut o eră mai liberă spre redobân: direa constituţiei cu deschiderea parlamentul�l,

!���::�f�era s:s J!p�t��O���â�u

)) t��! �� n

uft��� ei tipăritură cu cirilice, scrisă de Ioan Papp.

Timp de zece ani tipografia din Buda nu mai scoate cărţi româneşti. Guvernul constituţional din 1867 organizează însă învăţământul primar pe o bază largă şi liberală, stabilind prin lege ca toate naţionalităţile din ţară să·şi SUSţină şcolile lor de

limbă maternă, cu obligaţia foarte firească, de altfel, ca în ele să se înveţe şi limba ungară. Pentru ca acest

�i;:l�m��fa

SăI8�� ,��t�l�

ic ��n:i!

e Ji%����e

S'

� abecedare şi «legendare », adică cărţi de citire, tra· tate de geografie şi mici catehisme, scrise de peda­pogi renumiţi ca Ladislau Nagy, Ioan Găspar,

���� �:cn�t�Y'

d�eTh!;n�����l�,

a��J�e/r���: �ti;�it;�� J:a:ll!i'

tj���ffa eJf: ��� f�:��:

ediţii până în zilele noastre. Le vom inşira la locul lor in Bibliografia Română· Ungară, care ne pre­ocupă între alte lucruri, fără să le luăm acum in seamă.

Ciasoslo\'. �olllnuifd:'. ;"'�ilP.lO!' !(. 6 t A li.

Till'i�h -t " Tiuorp.i$i"oI. -t p. ; V-tlilllpl i,..i'rtH Is'Hrb'pic'IH I � il, A, 1858. 6 I1Pollfi',.r.i 'I"IoI. ot.'Il' , 1'�Ii1 :.i,,�r��.41i·,. Acest lucru trece peste cadrul acestui studiu în

care am dorit să înfăţişăm activitatea de nespus folos a tipografiei Universită.ţii ungare din Buda, desfăşurată de ea - ca tipografie românească ­in interesul culturii şi literaturii române.

Dela catehismul românesc din 1780 timp ' de 38 de ani această tipografie a scos peste o sută de

www.dacoromanica.ro

fi O A B E D E G R A V

cărţi în 130 de volume şi dela 1818 până la 1861 cam alte o sută de volume. Spaţiul disponibil nu ne-a îngăduit să ne fi ocupat de toate aceste tipă­rituri, nici de toate bucăţile corespondenţei - im­portante fără seamăn - a scriitorilor români cu tipografia, care va apare într'o deosebită publi­caţie. Dar cred că am reuşit să arătăm că tipografia din Buda era un focar viu al literaturii române, care a adunat in jurul ei un număr mare de scriitori români, ale căror scrieri n'au putut ieşi aiurea la lumină. Aceste scrieri au avut o mare influenţă asupra contemporanilor, iar cărţile bisericeşti din Buda erau căutate pentru frumuseţea tiparului şi eleganţa lor în toate ţările locuite de Români.

Această activitate a tipografiei româneşti din Buda a1cătueşte un capitol deosebit în i�toria lite­raturii române a epocii lui elain, Şincai, Maior şi a urmaşilor lor, ceea ce merită să fie inregistrat şi pentru faptul că ea a purces dintr'un mediu străin, dar favorabil românimii şi Într'o epocă destul de lungă - înainte de Eterie - când în principatele române românismul şi limba română nu pătrunseseră Încă în toate păturile sociale in aşa fel ca printre Românii din Ardeal şi Ungaria, străini de influenţa limbii greceşti, cu şcoli na­ţionale şi dascali buni români.

Budapesta ANDREI VERESS

www.dacoromanica.ro

Bibliote� CentriiU din Blaj

BIBLIOTECA CENTRALĂ DIN BLA] Blajul a fost totdeauna un oraş de cărţi şi de

cărturari. Din clipa, in care marele sliu ctitor, VIădica Inochentie Micu, plecat de pe meleagu­rile făgărăşene ale legendarului Negru-Vodă, des­cllecă în inima Ardealului, vechiul conac de vâ­nătoare şi de necurmate chefuri « nemeşeşti » dela îmbinarea TârnaveIor îşi schimbă faţa şi menirea, ca la un semn ceresc.

In chiliile bolti te, unde odinioară slăbănogul Mi­hail Apafi al II-lea, principele Ardealului, îşi înneca plictiseala in vin, În locul magnaţilor fuduli şi nesătui, se instaleazli călugări umili şi osârdnici cari au degetele deprinse pe boabe de mătănii şi pe slove. Garafele pântecoase coboară în pivni�i pustii şi etajerele lor le ocupă bucoavnele şi ceas­loavele româneşti ale noului stăpân.

Blajul renăscut se încadreaUi în preocupările unui ideal nou : devine stâlpul de foc, prin cărţi şi cărturari, al neamului de opincari din ţara lui Gelu, Menmorut şi Glad.

Cele dintâi cărti care ne privesc in expunerile prezente, le aduce la Blaj Inochentie Micu însuş, in primăvara anului 1738, când mută reşedinţa episcopească dela Făgăraş pe malurile Târnavelor. Tânărul prelat aduce În gluga sa oltenească un

număr de peste 200 volume, cărţi rare şi pre­ţioase, pe care le lasă moştenire călugărilor ba­ziliţi din Mânăstirea Sfintei Treimi, întemeiată aci chiar de dânsul.

Numărul precis al cărţilor strămutate de Ino­chentie dela Făgăraş a fost 254, care se află con­semnate într'un catalog de mai târziu al vicarului episcopesc Petru P. Aaron. Dintre acestea 182 volume au fost ale episcopului Ioan Giurgiu, mort la Făgăraş în 1727, iar 72 ale lui Micu-Clain. Catalogul amintit mai sus poartă data 14 Iunie 1747 şi cuprinde în total 350 cărţi, aproape toate latineşti.

Anul 1747 însemnează şi văleatul la care s'a deschis noua mânăstire a Sfintei Treimi, când, pe la sfârşitul lui Iulie, se şi aşezară intr 'insa cei trei călugări cu mari nume : Silvestru Caliani, Grigorie Maior şi Gerontie Cotorea, to�i cărturari străluciţi, cu studii dela Roma şi Tirnavia (Sâm­băta Mare). Mica bibliotecă rămasă dela Vlădica Inochentie primeşte şi ea un adăpost statornic ală­turi de aceştia şi de Atanasie Rednic, care venea dela Viena cu inalte studii de filozofie şi teologie.

Ca dată a înfiinţării bibliotecii centrale vom socoti deci anul I747, când începe şi adevărata

www.dacoromanica.ro

" 4 B O A B E D E G R A U

cărturărie la Blaj prin mânăstirea cea nouă şi prin şcoalele care vin şi ele curând, la 1754.

La inceputurile de mai sus se adaug, în aceeaş epocă, volumele greceşti ale pribeagului arhiman­drit bibliofil Leontie Mosconas, care venea tocmai din insula Naxos a arhipelagului răsăritean. Cine

române, făclia de lumină şi cultură se statorniceşte pe malurile Dâmboviţei muntene.

După a�ezarea episcopiei şi deschiderea mână­stirii, Blajul, sărac În oameni la început, căci descălecătorul a găsit aci abia câţiva rândaşi între ruinele unei curţi pustii, se preschimbă curând

o vedere a Blajului vechiu, din timpul episcopului Petru Pavel Aaron (J752-1764). Tabloul e inspirat de o stamp3,

operă a xilografului Vlaicu, care s'a multiplicat în "Votiva aprec3tio" a lui Petru Tekeld

a fost şi prin ce împrejurări ajunge la curtea lui Inochentie Clain acest simpatic Grec desrădăcinat din patria lui îndepărtată, mai de aproape nu ştim. Insemnările contimporane ni-l infăţişea� ca om plăcut şi vioiu, care cu glumele lui pline de spirit inveselea adeseori masa frugală a epi-

�;l�����ji l!���a'j��lf{�r�ă l� �:aţi:tâ�: �r�?î��

credinţează importante misiuni în cârmuirea epar­hiei. El moare la 1754, lăsând şi o frumoasă avere în bani, mânăstirii care l-a ocrotit. Interesant este că dintre numeroşii călugări câţi şi-au depănat laborioasa viaţă între zidurile dela Sfânta Treime numai lui Mosconas i s'a păstrat portretul, care cu ochii lui mari, cu fruntea lată, luminoasă, Îm­podobeşte azi sala de lectură a Bibliotecii Centrale.

Din pomenitele danii, care vin din două lumi deosebite, din metropolele de cărturărie apu­seană, cercetate de Ioan Giurgiu şi Clain, şi din orientul lui Mosconas, bogat in vechile forme ie­ratice, se întemeiază prin urmare bătrâna bibliotecă mânăstirească dela Blaj, din preajma căreea răsar atâţia cărturari şi apostoli ai naţiei noastre, În­cepând cu mijlocul secolului al XVIII-lea şi până la 1859, când, deodată cu unirea principatelor

în reiu de albine harnice, care cutreeră până în depărtări nevisate după florile învăţăturii mântui­toare. Ucenicii de cărturărie dela Târnava spo­resc necontenit şi, însetaţi după lumină, îşi poartă umilinţa prin cele mai vestite centre de cultură apuseană, răvăşind biblioteci şi făcând legături cu savanţii. Din aceste « hagialâcuri » spirituale ei nu se întorc acasă nici cu minţile, nici cu mâinile goale. Işi trag hrana dela gură, cerşesc, se roagă, adună cum pot şi vin la Blaj cu desagii înfoiari de « bucoavne ». In felul acesta biblioteca mânăstl' rească dela îmbinarea Târnavelor creşte, se lărgeşte.

Incă la 12 Octomvrie 1754, În « Rânduiala cinsi· ţilor ieromonl1fi şi a şcoalelor, ce s'au rânduit să fie în mânăstirea Sfânta Treime din Blaj », se cu­prind dispoziţii oficiale referitoare la bibliotecă : «( Invăţătoriu limbilor, şi după vreme şi putinţă a ştiinţelor, Cinstitul ieromonah Grigorie (Maior), căruia se încredinţează şi bună paza bibliotecii » . (Cipariu, Acte ş i fragmente, p. 223).

Aceşti grijulii ieromonahi şi·au şi durat atunci, cu' rând după jumătatea întâia a secolului XVIII·lea, o seamă de rafturi Încăpătoare şi puternice cu geamlâcul din sârmă împletită, dintre care 10 exemplare sunt şi astăzi, după 178 ani, o intere·

www.dacoromanica.ro

ALEXANDRU LUPEANU; B IB LIOT ECA CENT RALĂ DIN B LAJ 6.,

santă privelişte a bibliotecii celei mari dela Blaj. In aceste rafturi ei au îngrămădit În special opere de teologie şi filozofie, conform cu preocupările de care erau animaţi. Se întâlnesc aci numeroase rarităţi bibliografice, începând cu o « Perrara » ve­neţiană din 1493, până la regescul tipograf « Ro­bert Stephanus ) dela Paris, ori «( Matheus Kemf­fer » din Frankfurt pe Maina. Nu lipsesc nici gramaticile franceze din Lugdunul Bataviei, do­vedind că ieromonahii cei vechi dela Blaj nu erau străini de contactul sufletesc cu întreg apusul cărturăresc.

Se păstrează şi urme că ieromonahii dela Sfânta Treime aveau legături şi cu cărturăria slavonă, cum dovedeşte cazul călugărului Isaia, zis Popa Iancu din Sâncel, care, « fiind odinioară la Kiev, foarte bine se procopsise în limba slovenească, cât au tălmăcit pre limba românească vedeniile Sfântului Grigorie ). (S. Clain la Cipariu, Acte şi fragmente, p. 107). Am credinţa că pergamemele slavoneşti ce posedă biblioteca, sunt a se pune în legătură cu drumurile lui Isaia la Chiev şi ale altora, în­torşi dela Lemberg.

chiar paraclisul curţii împărăteşti din Viena, prin punerea mâinilor lui Vasile Bojişcovici din Croaţia. Strănile le ţineau cântăreţi vestiţi, preoţi şi proto­popi români, comandaţi special pentru aceasta, din Ardealul îndepărtat. Intre privitori se afla şi împărăteasa Maria Tere�ia însăş, dimpreună cu Iosif al II-lea şi cu înalţii dignitari ai Curţii, Strălucitul paraclis imperial al Habsburgilor ră­suna atât de melodios de psaltihia dela Târnave, şi frumoasa figură de vlădică românesc, impodobit cu mantia şi camilafca bizantină, a încântat atât de mult împărăteasca asistenţă, încât, la sfârşitul liturghiei, noul arhiereu a primit în dar o cruce scumpă cu nestemate şi un inel. Tradiţia blăjană susţine că la audienţa de mulţumită, împărăteasa s'a milostivit să intrebe pe blândul ierarh, cu ce i-ar mai putea face bucurie, pentru plăcerea ce-a avut-o, asistând la consacrarea unui episcop de rit răsăritean ?

Grigorie Maior, fostul bibliotecar călugăresc

��� ���: dec��t

m�;�i ��i:ăţe�!il� ���ai���â� a dat ordin să se aleagă dubletele din biblioteca

Reşedinţa m etro po!îtani din B laj, cU.ditlln secolul al XVI-lea, locuitl de o $erie Întrugi de magnaţi unguri ,i pe urml de Mihail Apafi al II -lea, principele Ardealu lu i. Cel dintii episcop rom in care o ia in st3pinire a fost Inochentie Micu la 17:.�8

La 23 Aprilie, anul 1773, ieromonahul Grigorie imperială şi să fie oferite episcopului român cu Maior, fostul bibliotecar dela « Sfânta Treime » atâta sete de carte. Tot atunci a dat împărăteasa din Blaj, îşi primea consacrarea de episcop În şi hârtia de Înfiinţare a Seminarului IJ Sfânta Bar-

www.dacoromanica.ro

6,6 B O A B E D E G RÂ U

bara .. din Viena, destinat anume pentru tinerii români greco-catolici din Transilvania, cari, prin păstorul lor, arătau atâta râvnă spre învăţătură şi lumină.

Cărţile primite de episcopul Grigorie Maior dela Maria Terezia precum şi cele aduse din aceeaş

nale sunt cei dintâi cari adună documente privi­toare la trecutul românesc, adună hrisoave şi manu· scripte, Însemnări şi hârtii bătrâne, pe care le uti· lizează cu sistem şi cu metod, în vederea măreţului scop pe care-l servesc.

Neînţelegerile lor cu episcopul Bob sunt cu-

Sala de lecturI �i de studiu a Bibliotecii

sorginte de Ignaţie Darabant, fost superior al mânăstirii şi, mai târziu, episcop la Oradea Mare, formează o bună parte din tezaurele Bibliotecii Centrale dela Blaj. Ele se disting prin legăturile frumoase, albe, de pergament presat, care dau fiori bibliofililor incorigibili. Nu in zadar le po­meneşte cu admiraţie Samuil Clain în istoria sa.

Urmează apoi alt roiu de ucenici întorşi la vatră din metropolele apusene, seria ilustră a lu­ceferilor «şcoalei ardelene », Samuil Clain, Gheor­ghe Şincai şi Petru Maior, cu numeroşii lor urmaşi până la Timotei Cipariu.

Luceferii şcoalei ardelene îşi fixează preocupă­rile indeosebi asupra limbii şi a istoriei naţionale.

��rţ��i a��;eat;ar�: l:i

Bi!j, r:l�t:s� t;r�ri��Oti�ă�

gândul de-a dovedi, şi naţiei şi străinătăţii, că noi Românii suntem strănepoţii lui Traian şi limba noastră este graiu latin, adus de legionari de pe malurile Tibrului.

Aceşti luceferi ai redeşteptărij noastre naţio-

nascute, poate chiar prea cunoscute şi de multe ori într'o lumină falsă. Aceste altercaţii, dureroase de sigur şi pentru cei trei clirturari şi pentru arhiereu, au avut ca rezultat că cei dintâi, în zilele când s'au despărţit de Blaj cu ochii plini de la­crimi, au adunat ce-au putut din hârtiile şi cărţile lor şi le-au purtat cu trudă multă spre alte că­minuri mai prielnice. Ori poate şi mai amare; cine ar putea să ştie ? Drumurile lor duceau aproape totdeauna peste Oradea Mare unde aveau prieten şi ocrotitor pe Ignaţie Darabant, la curtea diruia, din recunoştinţă, au lăsat multe din căr­ţile şi manuscrisele lor.

Au mai rămas Însă şi la Blaj, unde voluminoasele opere netipărite ale lui Clain împlinesc singure un raft întreg dintre cele mai povarnice. Are şi Petru Maior (1 Propopadichia » în manuscris, pre­cum şi un mare dosar de acte, care, printr'o Îm­prejurare norocoasă, după rătăciri îndelungate, au ajuns iarăş unde li se cade să fie. Pe sărmanul Şincai l-a silit soarta să fie mai risipitor cu te-

www.dacoromanica.ro

ALEXANDRU LUPEANU: BIBLIOTECA CENTRALĂ DIN BLAJ 6'1

zaurele sale, care s'au împrăştiat ca făina orbului spre cele patru vânturi. Unele, din norocire, au fost găsite şi salvate, însă câte nu au pierit deo* dată cu moartea lui, care nici astăzi nu se ştie cu precizie unde a avut loc? O tradiţie din Sălaj arată comuna Bobota ca loc al morţii lui Şincai, unde i s'a arătat subsemnatului un păr mare sub care ar fi locul de odihnă a dispărutelor oseminte. Şi mai spun bătrânii de·acolo, că «popa )) pribeag care a inchis ochii în marginea şoselii din spre Ţara Ungurească, lângă o moară, avea alături o

�;:�;㠺f��z�la

c�rl;�1t��

t��n

c����:I�n!:�i:r:�

N'am avut putinţa să le caut, însă dacă de fapt există, e de mirare că ele n'au ieşit nici până astăzi la iveală !

Un mare .merit al urzitorilor şcoalei cărturăreşti dela Blaj, este că ei ştiu să se încadreze, chiar dela început, în marele fluviu al vieţii româneşti de pretutindeni, ţinând contact, peste munţi şi peste graniţi, cu productele spirituale ale cărtu* rarilor moldoveni şi munteni. Biblioteca Centrală dela Blaj are in copii bine păstrate « Cronica l)

românească a « Invăţăturilor l) lui Neagoe· Voevod către fiul său Teodosie· Vodă. Neobosiţii iero· monahi dela Sfânta Treime reprezentau, in col* ţişotul ferit dela Târnave, sufletul românesc co· pleşit şi apăsat aiurea, care îşi găsea aici o gură de izbucnire, În împrejurări mai prielnice, dupli ce se stinseseră cronicarii şi arhiereii cărturari de pe versantele opuse ale Carpaţilor.

Avem dovadă precisă in colecţiile de manuscrise ale bibliotecii foştilor călugări, că operele Moldo· venilor şi ale Muntenilor erau cunoscute la Blaj încă de pe la 1757, precum o spune, de pildă, nota originală de pe « Hronicul » lui Cantemir : «Acest Hronic prefăcându*1 l-am scris precum se vede, eu Constantin robul lui Dumnezeu şi dascăl al şcolii româneşti din Blaj ... Inceputu*s'au a să scrie În anul 1756 Septemvrie 8 şi s'au săvârşit în anul 1757 Martie 13 )1.

Altă dovadă dă ieromonahul Samuil Clain în a sa « Scurtă cunoştinţă a istoriei Românilor )) pă· strată la Blaj, unde avem cea mai veche relaţie «Despre scriitorii cei din Români ), amintindu·se nume şi opere vechi, pe care istoricii noştri li·

Vedere din sala r.!.fturilor, in depoi:it. In fală biblioteca canonicului Victor Smighelschi.

��l·v����:�I�

io�;���M��d��vi!h�I�:�

n����u��i

alte manuscrise care dovedesc legăturile indicate. Tot aici se p3strează şi cea mai veche traducere

terari nu le cunosc, ori le·au dat uitării cu totul. Harnicul cărturar dela Blaj le cunoştea însă fără Îndoială, pe care dacă biblioteca mânăstirească dela Blaj nu le mai are astăzi, vina este a multelor

www.dacoromanica.ro

6,' B O A B E D E G RÂ U

devastări pe care. le-a suferit ea dela străini în 1848-49 şi chiar şi dela ((prieteni », Timotei Ci­pariu îl ceartă cu grele cuvinte pe însuş Şincai pentrucă a dăruit bibliotecii Ţării Ungureşti « Dip­tieonul » mitropoliei din Alba-Iulia, care nu era al său, ci al arhivelor dela Blaj. (Arhiv pentru fi­lologie şi istorie, p. 204).

2), {"'''-"I;.­�I!.;"'-'T� JNJrA J 2),..".,..,,;

1 '1';? �'$'" • .

\ ti=======it

Un manusctipt al drturarului Samuil Clain: "Logicl acum fmâiu pre limba românească preficută de Samil Clain iero­manah dela Blajiu anul Domnului I781, scrise în Viena

Austriei"

Incheind partea care se referă la biblioteca cea veche mânăstirească din Blaj, însu mată astăzi în Biblioteca Centrală, cred că este potrivit să citez următorul pasaj din istoria părintelui Samuil Clain:

« Acestea aşa întocmindu-se, clerul in săborul ce s'au ţinut în Blaj in 26 Ian. 1738, au făgăduit că va da la zidirea S. Mănăstiri şi a şcoalelor În timp de 5 ani 25,000 f1orini, sub cinci condiţii, intre carele se cuprind şi acestea : ca călugării să fie după ritul grecesc, adecă vasiliteni însă uniţi,

��;l��l,c:r��:a

Sd�to�i�� s�ă l!e a

r:�1t�! :���� mentele literale, adecă scrisorile clerului şi ale neamului românesc ». (Cipariu, Acte, p. 95).

Citatul grăieşte mai limpede decât orice comen­tar şi arată cum s'a înţeles rostul călugărilor dela Sfânta Treime chiar inainte de a fiinţa În plă­nuita metropolă culturală dela imbinarea Târ­navelor.

Iar cum au inţeles călugării să fie «instrumente literale » ale neamului ne·o arată Timotei Cipariu, în cuvântarea sa rostită la 30 Ianuarie 1855 În catedrala din Blaj, în amintirea alor 100 ani dela deschiderea şcoalelor din Blaj : « Unde a putut sămânţa aruncată de economul cel bun, să aducă fructe mai insufleţite, de cum a adus sămânţa revărsată în acest loc, ce se părea cel mai steril

o paginli din "Hronicul vechinii Rom5no-Moldo-Vlahilor" copiat de Costandin dasclil al Şcolii rom!nqti dela Blaj

şi mai rău cultivat? Unde s'au văzut cândva oste­neli şi sudori mai bine răsplătite ? Unde seceriş mai mulţumitor, decât pe acest câmp înţelenit şi unde lucrători aşa de puţini se văzură la început ? Unde s'au pututlcândva cu aşa pUţine mijloace a se câştiga efecte mai Însemnătoare, de cum ne arată istoria acestui loc şi acestor şcoale? ».

www.dacoromanica.ro

ALEXANDRU LUPEANU: BIBLIOTECA CENTRALĂ DIN BLAJ 6'0

Călugării dela Sfânta Treime, adăugim noi, atâta timp cât au putut să fie « măreaţă plantă verde, înfloritoare )), « scrisorile neamului )) bine le·au păzit şi le·au gospodărit; biblioteca 101' este o pioasă mărturie de gândurile şi preocupările care i ·au frământat, rodind un seceriş atât de bogat in ogorul neamului.

In afară de vechea bibliotecă a baziliţilor, Bi· blioteca Centrală din Blaj mai cuprinde o seamă de alte biblioteci, destul de numeroase, care s'au infiripat in decursul timpurilor, independent de cea călugărească, �i care, mai pe urmă, in anii de dinaintea războ1UluÎ s'au contopit într'una sin· gură, care le însumează pe toate. Cele mai în· semnate au fost : Biblioteca Seminarială, răsărită in preajma şcoalei de preoţie, utilizată îndeosebi de către profesorii de teologie, Biblioteca Mitro· politului Şulutiu, Biblioteca Vancea, Bibliotecile

o pagin:1 din manuscriplUl pergament, scris in limba medio-bulgari, secolul XIV-XV.

Bunea şi Ioan Micu·Moldovanu, Biblioteca me· dicului Erdelyi dela Orăştie, Biblioteca Mitropoli· tului Mihalyi şi altele mai noui şi mai pUţin bogate.

Cea mai vastă şi mai preţioasă parte din biblio· teca bătrână dela Blaj o alcătuesc însă cărţile il" Părintelui filologiei române », care a fost, fără

îndoială, cel mai mare bibliofil al nostru din se· colul al XIX·lea. Foamea de cărţi a lui Timotei Ci­pariu s'a manifestat chiar din cea mai fragedll. copilll.rie. Născut În comuna PlI.nade lângă Blaj (1805), puiul de ţăran s'a simţit curând atras spre carte şi slove, binişor înainte de vârsta la care Încep alţi copii şcoala. In aceastll. privinţă

�.:;��. ---� o pagini din liturgierul drbesc, grecesc şi romSnesc din sec. XVII, pe care l-a aflat Cipariu pe masa ofilerului aus­

triac ce-i devaslase biblioteca.

sunt foarte interesante relaţiile pe care ni le dă ucenicul şi bunul său prieten de mai târziu, Ioan Micu-Moldovanu, care i-a rămas până la moarte credincios admirator şi continuator. Cităm:

« Este minunat. putere-am zice unic modul, cum a câştigat Cipariu primele sale cunoştinţe ».

Tatăl său, care uitase mai de tot ce a învăţat în pruncie, l-a Învăţat a cunoaşte buchile după metoda veche, «az, buche, vede » etc. Atât a fost tot: că bătrânul nu ştia mai mult. Ani Întregi s'a frământat Cipariu, ca dela cunoaşterea buchilor să treacă la cetit ; dar nu putea În perire. Nu-i venea În minte să truncheze numele literelor şi să împreune laolaltă numai pe cele dela inceput. Ani a petrecut el Întru această stăruinţă. tortu· rătoare şi, in urmă, a Învins. Când era de 6 ani,

www.dacoromanica.ro

,,, B O A B E D E G R Â U

într'o seară stând la vatră, studia gros, la « zăg­neata » focului, şi învârtind foile abecedarului, a dat peste un cuvânt, care l-a putut ceti, « Ca şi când mi-ar fi căzut o ceaţă de pe ochi, îndată am inceput a ceti fără nici o greutate oriunde, în toată cartea. Bucurie mai mare nu am avut in toată viaţa. Sărind prin casă am strigat tatălui meu : Tată, eu ştiu ceti! »,

Profesorul de atunci Basiliu Raţiu, văzându-l că are dor de a ceti şi cu litere latine, i-a dat

Canonicul TimOleiu Cipariu (tablou in uleiu păstrat in sala de lecturii il Bibliotecii)

prezent un elementariu român cu latine, in care erau tipărite şi literele germane. Frate-său mai mare i-a arătat de vreo două ori, care literă ce sunet are. De aici incolo a mers de sine: că având memor�a distinsă, Întâiu a Învăţat de rost seria literelor, apoi tot combinând şi numărându-Ie in carte, a învăţat a cunoaşte valoarea fiecărui semn. Cetitul cu latine i-a fost apoi numai jucărie.

Uşor a mers şi cunoaşterea alfabetului unguresc şi nemţesc, şi cetitul în limbile acestea, Întru care lucru frate-său i-a fost de-ajutor.

Tot acesta l-a introdus în declinările latineşti. In etate de 7-8 ani Cipariu ştia ceti româneşte cu latine şi cirile, ungureşte şi nemţeşte, -�tia dntările bisericeşti şi le cânta perfect, cunoscand şi mai multe podobii. Dela mamă-sa, care era o ţesătoare distinsă, a învăţat lucruri femeieşti. El

chindisea cu acul flori şi forme de cele mai fru­moase, la mâneci, ciupaguri şi cătrinţe, - şi ne­vedea orice forme prin iţe.

Când era de 10 ani, a intrat în şcoalele din Blaj, unde fu înscris in a 2-a elementară : că din cate­hism şi aritmetică nu învăţase nimic.

Peste 4 ani i-a picat in mână o gramatică latină a lui Alvar!, unde se aflau multe «( radices ), adică vorbe latineşti cu etimologia lor indicată nu numai în limba latină, dar şi în Gea grecească. Aici a văzut că unele litere grece seamănă cu cele ci­rilice, fără nici un ajutor străin a învăţat a ceti grece�te.

Avand memorie colosală, piese cetite odată, mult de două ori, le ştia de rost.

In etate de 15 ani ştia pe Horaţiu întreg, iar cu I6 ani avea Iliada şi Odisea în degete, - deşi pe atunci greaca de loc nu se propunea în şcoalele de aici.

Paralel cu greaca şi latina a studiat şi limba ita­liană, încât pe Dante îl cunoştea ca şi pe Homer şi Horaţiu.

Când era de 12 ani a dat de un călindariu, în care numele lunilor erau pe recto scrise cu litere jidoveşti, iar pe versa cu de cele latine: lanuarius etc. A cugetat În sine: ce e scris aici latineşte, aceea trebue să fie dincolo jidoveşte. Auzise el din cineva, că jidovii cetesc dela dreapta spre stânga. Atâta îndreptar i-a fost de ajuns, ca să pună bază cetirii cu litere jidoveşti.

CU I8 ani ajunse în seminarul teologic unde ebraica se propunea de un profesor bun, cu nu­mele Teodor POP, care a tradus Psaltirea de pe original şi a tipărit-o cu litere latine. Cu ajutorul acestui profesor a învăţat cumsecade limba e­vreiască, apoi mergând pe picioarele sale şi-a în­suşit şi limba arabică, - încât intru amândouă limbile acestea scria, ca şi româneşte.

Cu 21 ani incepu cariera sa de profesor, între împrejurări pUţin favorabile : că plata lui anuală de 160 coroane nu-Î permitea nici măcar să-şi lumineze totdeauna chilioara dela bradul mână­stirii, din care cauză studiile şi le făcea, când se putea, la lună. « ( Unirea ), număr festiv, 24 Iunie 1905, p. 222-223).

Autenticitatea informaţiilor de mai sus nu va putea fi contestată de nimeni, Îndeosebi dacă luăm în considerare şi următoarea mărturisire semnată de acelaş bun cunoscător şi coleg in cărturărie : «( Au trecut 60 de ani de când l-am cu­noscut prima oară, peste 30 de ani am fost, zicând aşa, în atingere zilnică cu dânsul şi totdeauna am admirat şi admir şi azi de o parte talentul extraor­dinar al lui, de alta stăruinţa de fier ce a avut din frageda sa copilărie şi nu l-a părăsit nici la adânci bătrâneţe ) .

N e putem uşor imagina c u c e râvnă ştia să adune un asemenea om cărţile ! Cele pe care a putut să le găsească in bibliotecile dinainte existente În Blaj repede i-au fost cunoscute şi i se păreau

www.dacoromanica.ro

ALEXANDRU LUPEANU: BIBLIOTECA CENTRALĂ DIN BLAJ

prea puţine, prea strâmte pentru orizonturi ca ale sale. Râvneşte altele, care îl fascinează şi-l chiamă. Incă profesor tânăr fiind, simte că la Aiud se află de vân:tare biblioteca răposatului episcop evangelic-reformat Samuil Bodola, căr­turar cu mare nume in timpurile acelea. Şi Ci­pariu nu se odihneşte până nu cumpără dela

compactorul L&sey biblioteca de peste 100 vo­lume, pe care o duce la Blaj Încărcată în care.

Incepe apoi seria călătoriilor sale, intre care prima este în Muntenia la 1836, împreună cu George Bariţiu. Cu această ocazie face legături cu cărturarii timpului şi mai ales cu Eliade Ră­dulescu şi Iancu Văcărescu, dela cari primeşte tot ceea ce se putea găsi atunci, tipărit în româ­neşte, la Bucureşti. Ca vânător de « bucoavne ) ce era, foarte repede găseşte pe Iibrarul IOSll Romanov, cu care rămâne ani de zile in legătură cumpărând dela dânsul o mulţime de cărţi, plătite cu sume foarte frumoase. Tot prin acest Romanov,

care-Î trimite adeseori lungi socoteli de cărţi cum­părate, îşi ţine Cipariu un agent statornic la Ţa­rigrad (Simion Petru). Acesta, venind la Bucureşti, îi aduce « cărţi arabice » şi În alte limbi orientale, pe care Romanov le trimite la Blaj. Cărţile din Orient îi făceau lui Cipariu bucurie deosebită şi spre bătrâneţe aproape nu făcea altă lectură decât

�i�ăo�:�el�e

n����e J: ���ţlo:�e �:���r�a e��t���

pe care le posedă Biblioteca Centrală din Blaj, in­cepând dela foile de trestie din Tibet şi până la splendidul manuscript persan, impodobit cu ilu­straţii de o neÎntrecută coloratură.

o parte din biblioteca c1lugilrilor bazilili, cu duJapuriJe originale

Contimporanii lui Cipariu narează cu deosebit de interesante amănunte călătoria pe care ar fi făcut-o dânsul La Constantinopol, călare pe calul protopopului Alimie BIăsianu (după altă versiune, publicată şi În « Unirea » 1905, No. 25, p. 221, calul a fost al săteanului Petru Frăţilă din Sâncel) prin anii IB4o-45. Ciudatul « negustor de substan­tive », cum a fost poreclit de către Braşoveni, a

www.dacoromanica.ro

,,, B O A B E D E G R Â U

cerut intr'o zi, cu împrumut, calul protopopesc al colegului său intru dăscălie şi, sub cuvânt că nu face decât o raită până la Sibiu, Cipariu n'a mai fost văzut multe luni pe la Blaj. Ce obidă din partea protopopului, pentru cal ! Când s'a ivit totuş în lungul paenei de către Secaş, pe unde

anului 1841 Cipariu cere Guvernului regesc al

;of�f��a�:[c:����f!dd:� al�r��uR�şauC:S�a<!:�: scriptele persane, arabe şi turceşti, pe care le cum­părase însuş din Orient pentru studiile sale şi i-au fost confiscate la vama austriacă din Turnu

Roşu. Şi mai avem paşaportul No. 505 din 29 Iulie 1841, eliberat de guvernatorul Ardealului şi semnat de Adam Rhedei, profesorului de limbi orientale Timotheus Cipariucare intenţiona să călătorească în Valachia, iar de acolo la Constantinopol. Paşa­portul poartă vizele până la Bucu­reşti, unde expozitura austriacă cu No. 823 din 22 August lB41 pune viza pentru Giurgiu spre Constanti­nopol. La 9 Septemvrie acelaş an Timoteiu Cipariu se găsea însă tot la Bucureşti.

Tradiţia de mai sus nu are, de si­gur, prea mare importanţă. Rămâne insă faptul că Cipariu avea in bi­blioteca sa cel mai mare stoc de cărţi şi manuscrise orientale din întreg Ardealul, care se păstrează şi astăzi.

In Ardeal cele mai mari biblio­teci în jumătatea întâia a secolului al XIX-lea erau: Bruckentaliana din Sibiu, Battyianiana din Alba-Iulia şi Telekiana din Târgu Mureş. Fru­moasă bibliotecă avea şi episcopia română unită din Oradea-Mare ră­masă după moartea episcopului Sa­muil Vulcan. Nu vom uita nici bi­blioteca Muzeului Transilvănean din Cluj. Pe acestea însuş Cipariu le-a socotit Între cele vrednice de amintit. (Arhiv p. filologie şi istorie, p. 234).

O paginii. din manuscriptul perun "Firdusi" , cu i1ustfaJii

Inainte de 1848-49, după cele de mai sus, poate fi i�irată numaide­cât biblioteca lui Tlmoteiu Cipariu dela Blaj. Mărimea şi importanţa ei pot fi apreciate considerând sfâşie­toarea durere pe care a simţit-o pro­prietarul ei după devastările din anul revoluţiei ardeleneşti. In 4 Noemvrie 1848, Cipariu plecă la Si­biu, luând cu sine 20-30 manuscrise mai scumpe Ji 2-3 cărţi tipărite, «( iar celelalte Iăsandu-le acasă în grija

întoarce drumul Sibiului, calul protopapului BIă· sianu era numai piele şi oase sub povara năstruş­nică a unor desagi colosali, înfoiaţi cu cărţi şi cu bucoavne ! Cipariu, slab şi el şi pârlit, îl mâna din urmă, apostoleşte, intorcându-se din cetatea lui Constantin de pe malurile Bosforului !...

N'am putut incă verifica tradiţia care, in orice caz, este caracteristică pentru foamea de cărţi a lui Cipariu. Fapt neîndoios este însă, că in iarna

lui Dumnezeu )). In Decemvrie mai transportă la Sibiu aproximativ 1000 volume. Din acestea 800 volume i-au fost jefuite de către un « prieten 1>, fostul preot militar în armata lui Bem şi mai târziu căpitan de honvezi, 1. Munteanu din Sar­căli. (jud. Bihor), care le-a transportat in Unga­ria, creându-şi o bibliotecă celebră cu care se mândrea adesea.

Din biblioteca rămasă la Blaj insurgenţii unguri,

www.dacoromanica.ro

ALEXANDRU LUPEANU: BIBLIOTECA CENTRALĂ DIN BLAJ 6"

ostaşii austriaci şi « prietenii )), chiar şi cei din Blaj, i-au mai jăcmănit vreo 4000 volume. « Din toate cărţile nouă, ce mai rămăseseră acasă, şi care erau aşezate În vreo 5 tece şi 2 armarii, in număr de vreo 4000 volume, qupă intoarcerea

�uea afl�is!tic�n ���!� ��c:lfolz.� !

alliar��:;;:ti:� armariul cel mare, care conţinuse singur cel purin 1000 volume nouă, in 8° şi alte formate mai mici, deschizându-l nu aflai decât lard şi alte victualii de ale soldaţilor austrieci călţunari cari erau în­cortelaţi in casele dinapoi, unde era armariul, şi unde-i aflai lucrând la ciobote, când intrai prima oară în casă, ca să-mi vizitez păreţii despoiaţi 1).

Continuăm tot din Cipariu : « Iar În casele dinainte, pe masă inaintea unui

lieutenant, aflai trei volume : unul era Hammer's Redekunste Persiens; altul una liturgie manu­scriptă in trei limbi, greceşte, sărbeşte şi româ­neşte, cu miniaturi elegante în 4°, legată în piele; iar de al treilea nu-mi mai aduc aminte ce a fost. Liturgia era toată lacerată ! Ce căutau aceste cărţi pe masa unui ofiţeraş? Ce destin le sta inainte, dacă veniam mai târziu ? Ce destin vor fi avut altele mai Înainte. Las să judece fiecine şi să-şi Închipuiască ce impresiune va fi făcut aspectul acestor rămăşiţe asupra unui om, care până aci pre tot anul spenda mai mult de jumătate din veniturile sale pre atari obiecte, ce le văz acum cu ochii pradă evenimentelor funeste, fără repa­raţiune 1). (Arhiv, p. 669-670).

Amintim că, din norocire, biblioteca pe care o cumpărase Cipariu dela Aiud şi era aşezată În 4 tece mari, În podul casei, a scăpat. I-a mai scăpat şi gazda din Sihiu 200 volume, iar dela Munteanu din Sarcău a scos, cu proces, la 1852, volume II2, din 800. Din acestea o parte cel pUţin, trebue să se găsească la liceul din Beiuş unde au ajuns după moartea lui Munteanu.

Intenţionat am dat o intindere mai mare de­vastărilor din 1848-49, ca să se întrevadă măcar, importanţa cărţilor pe care le-a pierdut Cipariu

bili�tr:�l�i. g:in

o lâV:;!lâ88�1&��:r� ş��:tir:1ă���

fără îndoială, dacă nu valoarea, cel puţin stocul cărţilor, pe care ni le-a lăsat moştenire cu testa­ment în regulă.

Foarte preţioasă achiziţie a făcut Cipariu cu tablele cerate romane dela Roşia Abrudului, pe care le primise dela prmopopul Simion Balin, şi asupra cărora a scris însuş mai multe studii şi comunicări. Ele se păstrează şi astăzi în Biblioteca Centrală, însă după moartea lui Cipariu au suferit multe stricăciuni. Inainte de ce ar fi fost predate bibliotecii, se păstrau înghesuite într'un săculete de hârtie dintre acelea În care împachetează bă­canii orezul şi măslinele ! Acum au parte de grija cea mai bună şi sunt ţinute sub lacăt, scutite şi de incendii.

Biblioteca lui Cipariu are raionul său aparte

şi cărţile sunt aşezate în rafturile originale, ca de alrfel toate celelalte biblioteci, pe care le-a moştenit Biblioteca Centrală.

Foamea de cărţi a lui Cipariu a moştenit-o în deplină măsură ucenicul şi marele său admirator, vestitul Moldovănuţ (Ion Micu Moldovanu), bunul prieten al Academiei Române şi al d-Iui Ion Bianu, venerabilul ei preşedinte. A îngrămădit şi acest al

L E S I C O N ROMĂNESCU-LĂTINESCU-UNGURES­

CU- NEMrESCU

L E X I C O N V ALACHlCO • LATINO • HUNGAlUCO .

GERMANICVM

A PLUSIBUB AUcroBIBUB DlCORBU. ftJGIIUA. ET AHPLlU8 ANNOB.UM ELABOBATUN EST.

B U 1) A E T�,. .. ' 8iuI!tw... T�!"'ţr-ph, •• ReJioac t;""'«0I1.1L' 1I\U*1..""".

t B 2 6.

Foaia de titlu a "Lexiconului de Buda 18a5, la care a lucrat In cu mai mare pane cănllr.arii dela Blaj

doilea mare bibliofil al Blajului stocuri intregi de unice şi rarităţi, pe care le simţia şi le cumpăra dela orice depărtări sau oricât de dosite şi de ascunse ar fi fost. Micu Moldovanu avea predi­lecţia în deosebi pentru tipărituri vechi bisericeşti şi nu este mic numărul acelora pe care le-a salvat şi pentru (1 Vechea bibliografie românească )I de Bianu-Hodoş şi pentru posteritate. In acest scop a iniţiat �i o anchetă oficială prin bisericile arhi­episcopiel blăjene, care ne-a lăsat prima listă a tu-

www.dacoromanica.ro

6'4

BO

AB

E D

E e

RÂ

U

www.dacoromanica.ro

ALEXANDRU LUPEANU: BIBLIOTECA CENTRALĂ DIN BLAJ '"

tular tipăriturilor şi manuscriptelor ce se păstrează În străni şi prin podurile de biserici. Listă foarte interesantă, care este cea mai grăitoare dovadă de leg3turile sufleteşti dintre ţinuturile de dincoace şi de dincolo de munţi. E de prisos poate să mai amintim, că Moldovănuţ ne-a lăsat cel mai mare număr de cărţi româneşti, aproape tot ce s'a ti­părit mai de seamă între 1850-1890 la Români, nu numai istorie şi ştiinţă, ci şi opere literare, ediţii prime. Credinciosul ucenic al lui Cipariu punea mare preţ pe orice însemnare şi petec de hârtie. Aduna şi punea grămadă, umplându-şi toate sertarele şi colţişoarele locuinţei. Abia te puteai urni de hârtii şi prin cămări, prin pod, prin cele mai mici unghere. La bătrâneţe, barba de fuior a moşneagului se purta peste marea de c3rţi şi « hărţoabe J) ca un impresionant stindard al cărturăriei româneşti. Biblioteca mai are Încă o serie întreagă de lăzi care conţin hârtiile simpati­cului mag. Rând pe rând coboară la masa de lucru şi desvelesc atâtea momente importante din viaţa noastră culturală, literară şi economică.

Un pios cuvânt de recunoştinţă merită aici şi mult regretatul Mitropolit Victor Mihalyi, care încă a îmbogăţit biblioteca dela Blaj cu multe comori bibliografice, dintre care vom aminti nu­mai Cartea de rugăciuni, in manuscript, a lui Gheorghe Ştefan fostul Voevod al Moldovei, mort printre străini, in exil, în Stetinul Pomeraniei. Şi a imbogăţit-o cu frumoasele tece de lux şi cu le­g3turile minunate ale cărţilor, pentru care subţirele nobil maramureşan avea atâta atracţie şi plăcere.

Cu aceeaş cinste am putea să amintim şi biblio­tecile mitropoliţilor Alexandru Sterca Şuluţiu şi

�o:�e�acn����nl:��� J� i::a:i�:�������i

r���t;� şi străine. Actualul mitropolit lnalt-Prea-Sfinţia-Sa Dr. Vasile Suciu, insuş bibliotecar un timp, incă a înzestrat biblioteca centrală cu câteva rarităţi foarte preţioase.

In afară de productele tipografice, care prezintă un caleidoscop dintre cele mai variate, şi ca intindere in spaţiu şi ca vechime, amintind şi numai tiparniţele româneşti din toate ţinuturile unde s'a cultivat vreodată acest nobil meşteşug, biblioteca centrală dela Blaj mai cuprinde şi o bogată secţie de arhivă, cu material În cea mai mare parte inedit. Aici aflăm vasta corespondenţă a lui Timoteiu Cipariu cu atâţia prieteni cărturari din Întreaga Europă, corespondenţa lui Simion Bărnuţiu, Axente Severu, George Bari{iu, Baron Urs de Margina, Ion Micu Moldovanu şi ale altor cărturari şi conducători sufleteşti ai naţiei noastre din secolul al XIX-lea şi de mai 'nainte. E o lume întreagă aci, încuiată În însemnări şi observaţii care vor lămuri cu timpul atâtea Îm­prejurări nebuloase din istoria noastră culturală, politică şi socială. Ele sunt păstrate cu cea mai severă grijă şi se lucrează de mulţi ani la aranjarea şi inregistrarea lor.

Ca informaţii generale despre starea actuală a Bibliotecii Centrale din Bla;, Încrestăm că ea este aşezată în clădirea capitulară din faţa catedralei. Localul a fost clădit în baza unei hotărîri a Capit­lului Bobian, din 8 Februarie I9II, şi a fost ter­minată in Iulie 1912. Pe vremuri era aci casa în care a locuit Timoteiu Cipariu şi Ion Micu Mol­dovanu, iar tradiţia susţine că intr'o căSUţă care era in fundul curţii şi-a avut locuinţa şi George Şincai, când era director al Şcoalelor Naţionale primare din Transilvania. Biblioteca centrală a inceput să se instaleze în noua clădire in primăvara anului 1916, fiind bibliotecar d-l Zenovie Pâc1i­şanu, azi la Bucureşti.

Biblioteca dispune de o sală mare, lungă, cu pitoni intermediari, unde sunt aranjate rafturile; are o sală de lectură şi studii, amenajată cu cele

o parte din biblioteca Mitropolitului Ioan Vancea

necesare, şi o anticameră, care serveşte provizor ca muzeu bisericesc şi de etnografie. Un catalog modern, cu fişe după autori, stă la dispoziţia cer­cetătorilor. Partea de arhivă este grupată in dosare pe chestiuni şi persoane. Mult material e sub aranjare.

www.dacoromanica.ro

'''' B O A B E D E G R Â U

Durere do biblioteca nu dispune de fondurile necesare pentru ca s!i-şi poată spori inventarul prin cumpărări, ţinând pas cu nouile apariţii de cărfi din ţară şi străinătate. Din acest motiv suntem avizati aproape numai la publicaţiile Academiei Ro­mâne şi la eventuale alte donaţii generoase. Cumpă­rături noui se fac numai cele absolut necesare. Fon­durile vechi ale bibliotecii, care la 1917 se cifrau la 2.200 coroane anual, nu trec nici astăzi cu mult peste 40.000 lei, suma din care abia se suportă

chiria şi intreţinerea localului. Criza care innăbuşă azi lumea, apasă greu şi asupra acestei vechi in­stituţii cu atâtea graiuri din trecut. Nădăjduim însă şi vremuri mai bune, ca tezaurele adunate cu atâta jertfă şi hărnicie de marile figuri culturale ale Blajului istoric, să poată fi puse în lumina pe care o merită.

ALEXANDRU LUPEANU Directorul Bibliotecii

Teascul cel vechiu al tipografiei din Blaj care lucru�ă aci Intre anii 1750-1835. Azi se păstrează în sala cea mare a Bibliotecii împreunil cu clişeele silpate In lemn, care au

servit ca i1ustra[ii In tipilriturile bisericqti bHljene.

Fotografiile din acest studiu : FOlo Prffl

www.dacoromanica.ro

'"

F R U S A L I A CRONICA IV

. SUntul Paşle'�cu sosit-a, L-a trimis S�plnul Firii, Tat31, FiuL M;\ntuirii, Din voinţa lui Isus •.

De îndată ce ne scularăm din patul cel mare de paie şi mulţumirăm văcarului, ne indreptarăm toţi trei spre celelalte gospodării. Căsuţe albe de ţară, răspândite ici-colea sub marea ameninţare a timpului. Ce poftă de mâncare in dimineaţa aceea !

Apăsa de-asupra pădurii un afurisit de nor negru, care te făcea să gâncleşti la un cuib de bandiţi, dar lăutarul Giorgione zise că nu era decât un vis plin de zăpadă. - Nu vedeţi -zise, -visele sculate din paturile acestei omeniri orizon­tale ?

In fund de tot, deasupra mării, rătăcea un no­ruleţ alb şi roz, abia ieşit din culcuşul de vise al unei fecioare.

Dar ce foame ! Bietul Gonzaga, aproape strivit sub greutatea contrabasului, asculta chior3itul ma­lelor corpulentului său frate şi câteşi trei p!işeam

�âe���d

îrir��fl�;��r

�is�ar�l�tns�w:�f ��r�d�� porc.

t De dep;lrte-avur1m vene Că Iăiarăţi ieri purcelul; Pentru noi ce parte este ? Şunca grasă-ori drn!ilelul ? t.

Era o viaţă afurisită, o ştiu, dar ce simpatic ar!ita Giorgione ! Cu toate că erau mai mult de douăzeci şi patru de ore de când ne găseam Îm­preună, imi pl!icea omul ăsta cu pântecul sonor şi cu vioara şi mai sonoră, care, sbârcit cum era, semăna a şoriciu vechiu.

Cel!ilalt, slabul Gonzaga, era un tip cu totul altfel, mai tăcut, mai serios. Gârbovit şi de nimic, părea, când făcea să sforăie contrabasul, că scar­pină burta unui elefant.

Veneau în toţi anii de Bobotează, de prin partea bălţilor din Comacchio, unde, ziceau ei, st!ipâneau mari ţinuturi de vânătoare. Când mă gândesc la raţele pe care trebue să le fi împuşcat ei doi cu vioara şi contrabasul, Îmi vine să plâng. Frumoşi tipi de mOiieri ! Cu hainele jerpelite, uşor de mulţumit pană a se sătura numai cu ceapă, culţi ca Păcală şi Diogene, contemplativi până a dormi sub cerul liber şi sub recea diadernă a Carului Mare, aveau o înfăţişare atât de modest!i, atât de modeste virtuţi, încât păreau două biete lighioane, cum şi erau.

- Eu sunt un mare prieten al poporului, ­Spunea odată Giorgione intr'o cârciumă; -îl iu-

besc pe acest rebel adversar al meu. De ce mi-ar fi frică de el? N'ar fi, prin urmare, drept să-mi impart cu el proprietatea? Dă-mi de băut, vită, -zise unui ţăran bătrân care-l asculta În extaz, dă-mi nişte vin de-al tău ! Să nu se spuie că popu­larului Giorgione îi este scârbă de paharul unui ţăran.

In dimineala aceu Inotală de Ianuarie ieşirăm din păduricea de pini.

-Dumnezeu ştie, -zise altădată parohului din Sfânta Maria, care-I zărise apropiindu-se cam prea mult de coteţul său turcesc, -Dumnezeu ştie dacă fratele Gonzaga se supune cu asprime postului ce ne-am impus.

ştia toate cele nou!i porunci pe din afară şi pescuia găini cu bobul de porumb înfipt in un­diţă.

- A şaptea, să nu furi, -aducea atunci aminte credinciosul Gonzaga.

Zicea adesea : - Eu am s!i trec in istorie cu numele de Gior­

gione al VII-lea.

www.dacoromanica.ro

'" B O A B E D E G R Â U

Era măreţ. După el, vioara o avea intrupată în suft,et şi zicea d. blituse, ca soldat, cea mai puterrucă tobă a regimentului. . �ând, î? dimine�ţa aceea Înorată de Ianuarie, tcşlrăm dm pădurlcea de pini, răsunătoare de sgomotu! undelor, mi se p3ru că Mistralul

Tln1ra Terna lII1 lui pe genunchi.

aducea din marea agitată atât de mult miros bun de peşte �ă t� puteai Înneca În el, şi intrebai pe marele GlOrglone dacă nu era cumva nimerit să ne potolim foamea :

_ Ai să te saturi Îndată, o, copil lacom - îmi r�p'unse. E ciudat, - adăugai, că În toatt expe· dlţl11e mele trebue să am o haită atât de mâncă­cioasl!.. Tu vii ca să cânţi, vii ca să auzi sfâşietoarea m� vioară sau .. ca, să-ţi saturi lăcomia? Ager ca m�tretul, mănancl ca p?rcul ; eşti oare un porc miStreţ ? Gonzaga ! Nu ţi se pare di vezi colo la conacul frumoasei Tereza o mare mulţime de ţ�­rani şi un dric ? Dadi v� plac puii fripţi şi maca­roanele cu sos de măruntaie şi vinul tămâios şi mierloii la frigare şi cârnaţii vârtoşi, hai s� mer­gem într'acolo, că de sigur trebue să fi murit

:f���t�r:�cd�r�!ân, b�rbatul tinerei Tereza,

$ Gloria in ucdsis Dco, Se-au:ia dndnd In aer.

Iar plslorii u 'mrccuu Sl 2SCUlic acel cintec •.

• Când ,ajunserăm pe şoseaua mare, toţi sătenii

Imbrăcaţl de sărbătoare, ca s� meargă la înmor­mântare, ne ieşiră înainte.

- Iată Iău,t�rii, iată l�utarii ! - strigară. - Ce vorbiţi ! - răspunse Giorgione, - noi sân-

tem, cum s'ar spune, privighetori călătoare, Go�ga îşi .priyi cont�abasul, �i poate că in

acea chpă se gandl la o biată pnvlghetoare răcită care ar avea mormăitul ursului.

Când intonarăm cântecul: $ Bucuraţi-vJ, creşlini, Fîîndc1 dracu-i disperat

ne ieşiră inainte femeile rugându-ne să tăcem. Tereza, văduvioara, svârlea până una-alta cu pietre într'un cioclu plictisit care-şi vedea de treabă.

Go��:a� ce e asta ? -întrebă mirat prietenul

- E un obiceiu, - răspunse Giorgione. Dadi-mi Ugă,duiti c'o, să plângeţi, mergem la masă.

ŞI aşa se ŞI în�âmpIă. După ce fu ridicat mortul, ne rugar� s� verum sus ca să ajutăm la jelit, cum zi­ceau, femeIle; �tunci, nu ştiu, fie di pierdusem nădejdea de mancare, fie urletul grozav din casă, �u marea poftă de râs înăbuşită inainte, sau pi­Cioarele pe care, mi le trase amicul Gonzaga după aceea, tot ce ştiU este că m� topii de plâns.

- Sărmanul, era aşa de bun ! - Şi atât de dibaciu la târg ! - Un inger ! - Era bătrân ! - Ba de loc, se ţinea bine ! - Beteşugurile ! - Era bogat ? - Mângâe-te, Tereza I Tânăra Tereza, văzându-mă plângând pe tl­

cutele într'un, colţişor, veni spre mine plină de dragos!e ; apoi ,mă �uăA P� ge?unchi şi mă, ţinu cu capul mtre cel dOI sanI, atat de rotunZI şi atât de plini şi atât de mlădioşi, că incet-încet adormii

fe��{ ����::e u;ri;t�!"r fl��

rW�' �ri�ii:u�y.eş::â�d mă t�ezii, văzui pe amicul Gonzaga care se uita la • ml�e, dar se uita cu atâta pismă şi cu atâta mahOlre, că mi-ar fi venit din nou să plâng, dadi vocea lui Giorgione din bucătărie nu ne-ar fi chemat pe toţi la masă, zicând di desnădăjduita de T ereza avea nevoie s� se înt�rească cu o ciorbă bună. A Inainte să ne aşezăm la mas�, trebuia să fac Insă pentrl;' s�fletul răposatului o rugăciune lungă c� peste ,c1Ocizeci de rnătănii, pe care parcă mi-ar fi prescns-o doctorul ca să-mi îmblânzească sto­macul.

Sub caleidoscopica acrobaţie a norilor, în casa aceea mare, tremurătoare in bătaia vânturilor, mâncarăm ca fiarele, Amicul Gonzaga, pus la

www.dacoromanica.ro

FABJO TOMBARI ; FRUSALIA .,.

răspântie Între iepurele la cuptor şi puii fripţi, sfârşi prin a îmbrăţişa ambele străzi salvatoare; Giorgione, a cărui autoritate se coborîse până la a servi pe tori, îşi umplea cu atâta furie farfuria, că părea îndrăcit. - Mănâncă, - îmi zise, - mă­nâncă, pentrucă dacă soseşte moartea când om fi la fructe, n'am trăit de geaba, - şi bea, bea mai mult decât un marinar al Marei Britanii l

Trebuia să vezi feţele bieţilor ţărani. Păreau luminate de farfurii. Ii auzii vorbind nelămurit tot de mort, apoi de un drumeţ venit cu o seară mai înainte pe furtună, ca să aducă nenorocire, după care îi auzii pomenind de mai multe ori numele lui Argest.

- Cine e Argest ? - întrebai. - Bietul paracliser, la care voi, haimanalelor, ii

ziceţi Arge. Inţelesei că Arge se îndobitocise din băutură,

de patima frumoasei Tereze pe care n'a putut s'o ia de nevastă. Precum, pe vremuri, păstorul Damon se imbolnăvise de pe urma Nisei şi umbla suflându-şi inima pe ţevile naiului, tot aşa, de curând, bietul Argest, servitor de călugări, o bău pe T ereza în vin.

Amicul Gonzaga atât de mult Îşi luase la inimă această poveste, că sfârşi prin a se îmbăta şi el. Aşa că, după ce vântul se potoli şi o pornirăm pe afurisita de potecă, printre văgăuni, trebui să iau eu În spinare instrumentele popularului Giorgione şi ale fratelui Gonzaga, care ascunsese un cârnat În pântecul comrabasului. Deo gratias.

Ajunserăm la parohie pe Înoptate şi toţi boii mării mugeau încă, deşi vântul, ca un vkar de departe, parcă-i chema cu fluerul ca să-i Îndemne să se adape. Inainte să ajungem în sat, cântarăm din nou:

I De-;!\i vedea voi Prunculelul Cum In iesle-;!cum se jO;!c1 Cu Iosif şi cu M;!ri;!! Ce frum�l-i c1rdişi;! J •.

In pragul căsuţei unde lucrau fetele pescarilor se găsea Arge, beat turtă, bietul nenorocit l

- A fost la ţărani şi l-au îmbătat ca pe un cocoş. Du-te-acasă, Arge, - îi zise o fată. Arge. îşi luă sacul în spinare şi, după ce salutli femeile, plecă intonând un Te-Deum.

Mi-aduc aminte de statura lui slabă, şchiopă­tândli, asemenea unui urangutan, proiectând o umbră neagră printre posomorîtele colonade de stejari, şi de glasul puternic În imnul către Dum­nezeu:

• Te Deum lAudamus: Te Dominum con/itemur. Te aeternum Patrem Omnis terra wneratur'.

Giorgione ar fi vrut să mai cânt, dar nu voii nici să aud. Eram băiat, e adevărat, însă ochii

dulci ai acelor fetiţe de croitorie mă făceau să mă rU1inez. Atunci, folosindu-m!i de noapte, băgai mana in tăietura cea mai largă a contrabasului, scosei cârnatul, imi infipsei dinţii în el şi o luai �ieu�� �e

ra�v:�niJin� un câine ciob!inesc care

Pe pod mli oprii să răsuflu. Plutea Încă in aer cântarea solemnă a lui Arge, sărmanul rătăcit din dragoste ; apoi auzi1, de sus, glasul celor doi biefi oameni cari răguşi ţi, se năpusteau cu toată puterea asupra strofei din urmă:

I Salutim pe toati lumu, S;!lutim pe tOli şi tOllte, Pe flleli �i pe nepOllte Din voinţ2; lui !sUI 1.

In Frusalia nu e nimeni care să nU-fi aducă aminte de ciudliţeniile celor doi trubadurl pe cari soarta a vroit să-i nască cu sufletul pribeag şi plin de cântece şi de năluciri Într'o epocă atât de mecanică.

Arg� işi lui ucul in spinare �i, dupice saJutl femeile, pled inton!nd un Te-Deum.

- Nu mai rămâne nimic altceva din vechi decât stelele, - zise Giorgione. Şi e adevărat. Păstrez încă dipla-i uscată atârnată pe perete lângă birou.

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

Când intri în cimitirul nostru, la dreapta, pe p�mânt, în dosul mormântului lui Sigismund, este o lespede care zice aşa:

AMICULUI GONZAGA BATTIFERRI FRATELE SĂU ERNEST ZIS GIORGIONE I-A PUS ACEASTĂ

LESPEDE PE CHELTUIALA SA.

Ceva mai încolo, in dosul puţului, alături de mormântul Lorensilor, tot pe pământ, este încă o lespede : AICI ZACE ERNEST BATTIFERRI ZIS GIORGIONE şi un drăcuşor a adăugat cu un cărbune :

ĂLA CARE A PUS LESPEDEA FRATELUI SĂU.

CRONICA V

- Un pocal, şase cârIlăţei, un pui. Să fie cârnaţi straşnici ca ăi de iarna trecută şi vinul să fie vechiu, pentrucă la bâ1ciu e mai bine să te duci cu stomacul plin. Ce-are aface dacă soarele, mai jos decât cel mai scund deal al Frusaliei, bate încă pe Gange şi dacă umbra clopotniţei e lungă? Dacă vinul ăsta-i tare, nu ţi se pare, vă­tafe, că s'ar putea bea şi disdedimineaţă?

Vătaful, de altfel, e de părerea mea. De două ceasuri se găseşte sus pe dealuri. E ceasul şapte dimineaţa, şi cred că e de pe acum beat frânt, dar vorbeşte de mare senină, de aer curat, de minte

De doul (:easuri se gbeşte sus pe dealuri.

limpede, de unde pot să văd că treburile lui au să meargă mai bine decât ale mele, pentrucă eu n'am nimic de făcut.

- Acum ar trebui să mergem să mâncăm în bucătărie, - îmi spune vătaful ; - tot luând locuri

jerpelitii ăştia aproape că ne-au impins dela masă.

Cerşetorii cu pricina sunt pe drum de ieri; i-am întâlnit azi noapte furişându-se de-alungul zidurilor ca o mâsgălitură de tufiş sub lună. S'au adunat aici din toate părţile Italiei, iar azi dimi­neaţă, în zorii zilei, când cocoşul Terezei abia cântase, ieşiseră afară în străzile care forfoteau. Unii apăreau din gropi, alţii de sub arcade, alţii din poduri de fân, toţi gata, la răsăritul soarelui, să dea asalt trecătorilor.

Dar din ce dărâmături să fi ieşit atâta omenire nenorocită ?

- Vătafe, ce zici dumneata, are să ţie timpul ? Mai bine să-I ţiu de vorbă pe vătaf, căci alt­

minteri mănâncă şi bea el tot. Dar vătaful dă din cap; nu vorbeşte, dă din cap. Cu capul arată marea, colo, lucind ca nouă În soarele de vară, şi arată frasinii şi ulmii cari Îşi înalţă vârfurile in zare . . . şi mănâncă. Un cârnăţel printre dinţii lui de lup îi stă ca o ţigare de foi.

- Mă rog, domnilor, - ne spune cerşetorul de-alături, - pot să vă ofer o bucată de caşcaval de-al meu, care nu se găseşte pe aici?

- Mulţumesc, nu. - Nu vă jenaţi. Cred că nu e prea măgulitor să primeşti pomană

dela un cerşetor. - Mulţumesc, da, - răspunde vătaful; şi mă­

nâncă şi caşcavalul orbeţului. Dar uite brigadierul. Cerşetorii, mişcându-se

cum pot mai bine pe bănci, salută mustăţile bri-ga����'l;e

b���:di��c�ti�U�: �!�: ��ri i���1:�i

de mare sărbătoare pentru Frusalia noastră, eşti aşa de innăcrit şi Într'o dimineaţă aşa de senină, eşt� aţi_��;t�����t

t�, nevasta spatele azi noapte?, adăugă vătafu!.

- Lasă glumele, lasă glumele, nu admit glume !, răspunse brigadierul.

- Azi e zi de multă muncă pentru mine. Sper,­ne zice incet, - sper să pun mâna pe un derbedeu de pungaş de buzunare. Dar aţi auzit trista ştire care azi, mai mult decât bâlciul, ocupă atenţia tutulor?

- Nu, nu, spune-ne-o ! - Nu ştiţi nimic de ffando ? - Ei ? - Vorbiţi încet, pentru Dumnezeu, - sfătui

www.dacoromanica.ro

FABIO TOMBARI : FRUSALIA ." brigadierul. Nando a . . . cum să spun . . . a bine­cuvântat pe fata lui Hieronim, şi acuma Hieronim a venit să-I caute aici, în mijlocul bâ1ciului, pe seducător, ca să-I facă praf.

- Ce vorbeşti? - Da, da, să-I facă praf, şi e datoria voastră

de J?rie�eni co�uni să evitaţi Frusaliei priveliştea unei crime pasIOnale. Eu nu pot să intervin decât după fapt. Nu e aşa?

Vorbea bine brigadierul, dar eu treaba o ştiam chiar din gura lui Nando : in ciuda lui Hieronim care nu vroia nici să audă de o astfel de partidă, Nando, într'o bună zi, ca un etou, ti binecu­vântase fata sub stejari.

Când ieşii pe stradă, bâlciul era în toiu. Precum anticii impingeau catapultele isbind porţile cetă­ţilor, tot aşa, in cârduri, oamenii aceia mergeau înainte pe străzi. Ciocnirea avea loc intotdeauna la răspântii, şi odată cu ciocnirea, izbucnirea râsetelot, vorbelor şi înjurăturilor.

Niciodată nu se văzuse atâta lume la Frusalia. O spuneau până şi bătrânii; niciodată atâta lume, nici atâta ceapă, nici atâtea vaci la bâlciu. Câţi străini ! Toată Italia era acolo in ziua aceea. Cu bogăţiile ei, culorile, mizeriile şi cântecele ei, era acolo toată patria.

de C�if�utm:�e

pi�n;�b7�r!e ::r�ulpIi

�:i;i

ep:!:�

sare, nu e oare un fruct tipic al acestui pământ aspru şi gustos ? Şi cerşetorii cari, cu scânce­tele lor ca nişte cântece de liturghie îşi arată tu­tulor nenorocirile, nu vorbesc toate dialectele noa­stre? Savantul acela, cocoţat colo, care îşi îmbie gălăgios leacul de bătături şi chiamă şi momeşte, este Frusalia. Când unul din Frusalia se urcă pe. un scaun, sunteţi rugaţi să ascultaţi lucruri mmunate.

Dar unde s'o fi vârît Nando? Trebue să-I scăpăm pe băiat. Dar Nando nu-i de găsit. In atâta învălmăşeală nu văd decât feţe obosite de ţărani şi abia ici-colea câte un obraz surâzător de marinar. Ce mult trebue să fi umblat, bieţii ţărani ! Au încă semnele pe ciobote. Unii au încă firele de iarbă de pe răzoare lipite de tălpi, alţii, nămolul torentelor, iar alţii, praful drumurilor mai albe. Pe feţele lor curge sudoarea. Şi când te gândeşti că toată lumea asta dela ţară s'a adunat aici ca să se lase jecmănită !

De fiecare ţăran, sunt aici, pe măsură, treizeci şi doi de hoţi. Şarlatanul il înşeală, fiindcă şarla­tanul a studiat la universităţile din Padova şi Bolonia ca să inventeze acele medicamente mira­culoase, lumină şi glorie a ştiinţei contemporane, pentru care motiv acelar medicament serveşte atât la bătături cât şi la dmţi şi durere de stomac. Veniţi, veniţi, plugari ! Ştiinţa este un lucru, ştiinţa, care unde te ajunge, te vindecă. Aveţi bătături la mâini, bătături la picioare, batatura pedi, tumori la stomac ? Părinţii dumneavostră

au tremuriciu ? Viţeaua este melancolică? Nu ml!.-

;!;t�;ten�� ::uii�;::�ă ��tr�

e��ncinată nevasta,

Ţăranii comentează. Un altul, urcat pe un automobil, aruncă flăcă­

rile iadului şi suduiej are o retorică mai vulgarl!., dar mai eficace. Trebue sli fie din Forli. Ia să-I

C1nd itŞu pe slradJ, bilciul era in loio,

ascultăm: - Voi, - zice, - trebue să-i mulţumiti Sfântului Petru, voi, fiindcă, zice vechiul testa­ment, când Dumnezeu a făcut pe om din argilă, s'a gândit să-I facă pe ţăran . • Să-i facem ochii pe genunchi », zise el Sfântului Petru. « Veşnic Pă­rinte, nu », rlispunse Sfântul Petru, .pentrucă mă­răcinii i-ar scoate ochii ». Căci dacă Sfântul Pe­tre nu vă ajuta, v'am fi văzut sărind pe câmp ca greierii.

Ţăranii râd. Aşa face şarlatanul ca să-I convingă pe bietul

�ăr:an�ă �ibi���:' d�i�ia�:!;ă��i :U::r:u�e %��� la loterie ca să-hspitească: ceea ce nu face mila, face loteria. Vânzătorul de pepeni ţinteşte la maţ. Pe dată ce izbuteşte să dea tifos sau holeră, este împăcat; şi cu un cuţit strălucitor, la fiecare cinci minute sparge capul unui pepene, ca toţi să vadli din ce sânge se trag feliile de vânzare. Cârciu­marul, sărăcuţuI de el, caută şi el să omoare pe

www.dacoromanica.ro

'" B O A B E D E G R Â U

vreunul din ţărani, dar nu-i merge, pentrucă nu tot ce vinde este otravă, doar apa nu-j otravă !

Sigură, dimpotrivă, este lovitura pungaşului de buzunare.

sta�a:c!� �in�\ab;l�i:�a e�r��?:�o�:���a�ţi ��

blestemaţii ăştia de Romanioli strigă şi se fră-

_ Prieteni, am făcut-o J -xise HiHonim arund.nd pe mad cuţitul lncli plin de sânge.

mântă pentru voi din vârful căruţelor şi al bară­cilor ? Sunt daţi dracului Romaniolii ăştia ! Plini de iscusinţă şi de foc. Unul singur face gălăgie cât cincizeci, iar colo sus pe căruţă, cu negrul şi cu şarpele, dintele, fie bun sau stricat, ţi-l scoate.

Nu vezi, aş spune unuia dintre aceşti ţărănei

�� nOf�ri, ����:ă:!�ţăcU

t��i�ţ/u�;i�:ral���iave��

ţi-o pipăie unde e mai moale ? Să n'o duci să danseze la jocurile alea; femeia ta, bucură-te tu de ea, colo sus, acasă la tine, tu singur, În frun­zişul tău.

Dar iat3.-1 în sfârşit pe Nando cu nasul în aer înaintea barăcii.

- Nando, - ii strigai, - fugi, că Hieronim e la bâ1ciu !

Dar Nando nu răspunse ; dădu din umeri şi se pierdu in mulţime.

Atunci, văzând că orice leac era zadarnic, mai de grabă decât să mă las stors În învălmăşeală, mă intorsei la cârciumă.

In fumul a cincizeci de lulele, ca într'o ceaţă mirosind a vin, bărbaţi şi femei de ţară mâncau pepeni verzi şi purcel fript, flecărind şi sorbind paharf, de parcă ar fi fost vrăjitori şi vrăjitoare in mare veselie. In acea lume şi amestecătură, colo În capul mesei, Împreună cu maestrul de muzică şi cu secretarul, ,edea brigadierul cu mus­tăţile mari În sus. Vorblau de Nando şi de Hie­ronim, de siluiri şi de crime.

- Domnule brigadier, - ii zisei deodată, -în piaţă s'a săvârşit un furt. Vino !

- S'a furat un portofel? Mi-o spunea inima ! - Nu; s'a furat femeia-uriaş. - Vrei să Înţelegi sau nu vrei să Înţelegi, -

urlă atunci brigadierul, făcându-şi drum prin ceaţă, - vrei să înţelegi că am să-ţi crăp obrazul cu sabia ? !

- Mulţumesc. Ce onoare, mă gândeam, să am în duel un

adversar ca brigadierul ! Un om cu spada in mână, privirea piezişă şi mustăţile ca turla, chiar dacă pierde pantalonii, rămâne rotuş un fel de erou. kja mă gândeam, pe când toat3. lumea din cârclum3. Ucea loc unui oarecare, care desfăcân­du-se din mulţime, cu un cuţit mare şi plin de sânge in mână, intră Înăuntru. Se auzi un ţipăt. Era Hieronim.

- Vine să se predea, - anunţă brigadierul. - Prieteni, am făcut-o ! - zise Hieronim arun-

când pe masă cuţitul încă plin de sânge. - Acuma sunt cu voi, daţi-mi voie să mă duc să-mi pun haina.

- Lasă politeţele, - porni brigadierul inain­tând un pas, - şi Iasă prietenii. Eu sânt în acest moment justiţia, iar dumneata acuzatul. In nu­mele legii, te declar arestat !

- Şi cu ce drept mă arestezi ? - protestă Hie' ronim.

- Cum? N'ai ucis ? - ripostă brigadierul. - Da, răspunse celălalt. - Cu acest cuţit? - Cu el. - Dar, sfinte Dumnezeule, explică-te ! Cui i-ai

tăiat beregata ? - se grăbi să intrebe domnul pri­mar.

- Ei asta-j ! Am tăiat purceaua pentru cântaţi. Nu sunt cârnăţar?

Brigadierul se clătin3.. Asemenea unui pomuleţ care, luat pe neaşteptate de vânt, n'a avut timp să-şi Înfunde rădăcinile, brigadierul şovăi.

Totul În el se mişca, afară de mustăţi, care, atât de bine pomădate, ar fi putut sfida fulgerele.

- Dar noi credeam . - Credeam . - Ce anume credeaţi? - întrebă Hieronim. - Credeam că uciseseşi pe Nando, seducă-

torul fetei tale !

www.dacoromanica.ro

FABIO TOMBARI: FRUSALIA '" Aici Hieronim izbucni in râs. - Se poate, - zise el, - să u6d eu pe băr­

batul fetei mele, pe tatăl viitorului meu nepotel? Haida de, să bem! Nando s'a dus acuma să ia pe fii-mea ca să vadă bâlciul şi Duminica vii­toare, domnule primar, o să venim cu toţii la dumneata pentru contractul de căsătotie. Ei, bri­gadiere ! In ziua nunţii ai să vii şi dumneata sll bei un pahar de vin.

Brigadierul tu7i. - Uite, - zise, - am sll viu la masă, dar sll-ml dai voie să-ţi spuiu că nu eşti om de cuvânt. Spuseseşi eli ai să-I omori pe hai­manaua aia şi trebuia să-I omori. Nici măcar o crimă la Frusalia ! Ce zici de asta, domnule pri­mar? Nici mllcar o crimă !

- Eu cred, -zise domnul primar, - că pen­tru un târguşor ca al nostru o omucidere ar fi prea mult. Ar fi de ajuns un furtişag, ca să ne dea pUţină celebritate.

ţin�:�n�

U;r�

l:rimarul dădu să iasll şi noi ne

In piată vântul se asvârli cu zarvă mare asupra umbrelelor dela tejghele şi asupra barăcilor, cu mare zarvă. Doamne, ce urlete sălbatice şi ce prăfărie! Era ca şi cum o sută de draci nevăzuţi s'ar fi suit pe barăci şi pe pomi. Unii smulgeau pânule de cort, alţii scuturau ramurile, alţii tră­geau frânghiile, aruncau in aer bazmale, muşa­male, icoane j şi intra praf, nu glumă, in ochii ţăranilor. Dintr'un mare buchet pestriţ se des­prindea din când În când câte un balonaş. Nu

ştiu de câte înlesniri se bucurară în acel moment pungaşii de buzunare.

Iar brigadierului, cum era, cum nu era, îi dis­păru sabia. Un furt sau o glumă?

- Domnule primar, imi pare rău că trebue să-mi dau demisia, - zise brigadierul, - nu se poate stăpâni un sat de seducători fără o sabie.

In acea mare harababură, din căsuţa lui Hiero­nim ieşi Nando la braţ cu logodnica. Cu fusta in aer, logodnica pardi era dusă de vânt. Hie­ronim, privindu-i, râdea de ei cu poftă. Peste câteva luni, avea să fie plină de tot de lapte ca o frumoasă nud de cocos.

Ce frumoasă pereche ! Erau la târg atâtea vaci, atâtea juncane, atâtea mânzoace frumoase late in şolduri cum trebue să fie o bună fătătoare şi era şi fata lui Hieronim.

Brigadierul îşi răsuci mustaţa ca să poată sa­luta mai bine perechea.

- Ce rotunjoară e, - observă Terenţiu spiţe­rul - ce cură a făcut fie-ta ?

- S'a dus s'o ia Nando, - zise Hieronim, ­fiindcă ei ii era ruşine să iasă singură.

- Nici sub stejari n'a fost singură, - observă doctorul Terenţiu, - şi, ca Eva, a muşcat din mărul care nu creşte din stejar.

O suflare de vânt luă din gura lui Terenţiu cuvintele, apoi cu vântul veni şi o ploaie toren­ţială.

Dar n'a fost decât o ploaie trecătoare, o glumă. Fetişcanei lui Nando i se văzură chiloţii şi unui preot i se Întoarse pe dos umbrela.

CRONICA VI

Eram 7ase in ziua aceea sus şi nu ne gândeam să ne mal întoarcem. Fâşâia peste capete argintul magic al păduricii de măslini, iar zarea părea mai largă. O zi eroică, ziua aceea: un graur la şase ! Singurul graur din Întreaga Frusalie il im­puşcasem noi, şase. Tot trăgând cu puştile in măslini, i-am pregătit preotului terenul pentru cules.

Zic eu: - Mergem sll găsim vinul preotului ? - Mergem, - îmi răspund prietenii, - dar fi­

gura s'o faci tu. - Bună ziua, părinte, ia spune, e chiar adevă­

rat că viile de jos, pe terase, îţi dau un vin ca în paradis?

Preotul inţelese vorba din sbor şi râdea de pe prispă cu mici izbucniri ca un câine care latră.

- Dacă aveţi într'adevăr atâta dorinţă să gus­taţi vinul meu, veniţi sus, că am eu grijă să vă cherchelesc. Casa mea nu e a mea, ci a tutulor.

Era frumoasă casa preotului. Mare ca o mâ-

�!�.e J� �;r:de

c:e u�as!�:ja;re��l�; ��t �������

coase, ca sfinţii din icoanele lor.

- Ia spune, portretul ăsta al marelui Ieremia este de autor?

- Nu, ştiţi, este o copie, o copie frumoasă şi nimic mai mult.

- Şi în patul ăsta mare, de două persoane, dormi chiar dumneata ?

- Nu, servitoarea. Când vine pe la ea in vi­zită mama ei, dorm Împreună, ea şi mă-sa. Eu dorm acolo, pe pătuţuI ăla mic din odaia mea. Priviţi-o, chilia mea, mică, dar plină de Înţe­lepciune.

- Ce de cărţi ! Atâtea cărti şi o fereastră care dă spre Adriatica. Frumoasă mare astăzi, dar nu ţine ! O aţâţă. Prea mulţi nori.

- Vedeţi lada asta veche ? - zise preotul, ­este o valoare şi o arr intire : mi-a dăruit-o Lorens, Într'o Sâmbătă după amini când, vorbind despre călătorii fantastice şi despre Orient, păpam im­preurd un munte de fasole; şi ploua, mi-aduc aminte. Dumnzeu să-I ierte!

- Amin ! Eu mă uitam in cealaltă odae unde dormea

servitoarea, la patul mare de lemn împestriţat.

www.dacoromanica.ro

'34 B O A B E D E G R A U

Era minunat ! S!I. fi fost singur, aş fi sărit pe el să mă dau de-a-berbeleacul; în loc de asta, intrai în odaia preotului ca să vorbim de cărţile lui.

E poetic sfinţia sa ! - Pe când dumneavostră eraţi jos şi făceaţi răsboiu sub măslini, - ne zise, -

�:c:r��c;litil J�ri��n�f�� ��p�ti�i� ��ili���i ;J:

Eram şase in ziua aceea sus �i nu ne g!lndeam si ne mai intoarcem.

mlaştine1e fantaziei. Şi dumneavoastră trăgeaţi cu puştilej dar în cine trăgeaţi, că n'a trecut nimeni ? ­încheie râzând; apoi ne dădu să bem.

Ce bun era vinul, bun de tot, tare, e adevărat, dar veritabil ca un RomaniaI. In schimb timpul era tulbure. Un timp de privit dela adăpost de pe cheiu, iar nu de pe puntea corăbiei. Cine ştie cum petreceau frumoşii delfini făcând salturi În largul mării !

Marea, neagră din cauza prăpăstiilor adânci, inourate, care-o Întunecau, era toată vărgată de c1ăbuci ca unul care spumegă de necaz şi de ură. Marele contrast al vânturilor părea reprezentat pe mare de acele două culori de apă înfuriată şi zbătută, pe care bărcile, după ce coborau pânza mare, alergau la adăpostul cheiurilor, in jos, spre Frusalia.

Peste pUţin avea să plouă. - Vrei să-mi împrumuţi, Prea Sfinte, cartea

asta groasă despre Marea Intelepciune?

- Şi ai s'o citeşti? - Nu, am să mă ajut cu scoarţele ei mari ca

să-mi feresc capul de ploaie. - Doar n'ăţi vrea să vă duceţi acasă acuma,

pe timpul ăsta ? ! - zise preotul. - Dumneavoa­stră sunteţi prizonierii mei şi vă ţin aici. Cât des­pre cină, nu vă îngrijiţi, căci un fleac de pui se frige numaidecât.

- Dar uite, - răspunse pentru toţi Andrei, ­dumneata, părinte, ne îndatorezi fără să ne putem plăti. Ne tratezi cum trata Regele Artur pe eroii lui, dar pe la noi nu vrei să vii deloc. Nu primim decât dacă hotărîm aici toţi şapte o masă intr'o seară la Frusalia.

- Nu, nu! - intrerupse preotul. - Prizonieri sunteţi şi vă ţin; cât despre despăgubire, un prânz primesc, cu plăcere, dar o cină, nu. Eu seara târziu nu dau pe-afară.

- ŢiMe poate frică de hoţi? - Hoţi la Frusalia nu sunteţi decât voi, cari

furaţi săbii şi fete. - Atunci de stafii?

- Ce de drli ! At�tea drţi şi o fereastri care di spre Adriatica.

- Nu mi-e frică de nimic, dar după ce soarele apune, mă simt mai bine la mine acasă. Nu ştiu dacă-i adevărat, dar mi-e atât de frică de câinii adevăraţi, că până şi cei inchipuiţi mă înspăi­mântă. - Aici zâmbi puţin, apoi zise intorcânM

www.dacoromanica.ro

FABIO TOMBARI : FRUSALIA '" du-se spre mine: - Dumneata trebue să cunoşti

:av��

ea b:� �;�::� �l

u O�a

ei�!���a

C�� dto��Ş�� Bocacio şi nu-ţi aduci aminte ? Din atâtea nuvele scrise ca să ne vorbească de rău, pe noi oamenii bisericii, e una singură În care vorbeşte de un anume N!istase, care se duce la Chiassi şi vede printre pini un cavaler fugărind o fată pe care o ucide şi o dă pradă câinilor. Şi pe aici se istori­seşte cam acelaş lucru. In orele nopţii, în timp ce sub stejari cresc in taină ciupercile, În orele când câinii de ţară se duc la oraş făd botniţă ca să conspire contra hingherului, iar În tufişuri se Întâmplă anumite lucruri care nu se pot spune, drumurile, sub picioarele vreunui beţiv întârziat, incep să se mişte ca şerpii şi să danseze tarantela, făcând la răspântii un aşa fel de nod el nu-ţi mai poţi da seama unde te afli. Şi atunci, din pădurea de molift a Ravenei se răspândeşte În toată Italia o haită de căţele slabe şi înfometate, gonite din urmă de un diavol, ca să muşte pulpele sufletelor neîngropate, o ştiu, dar chiar dacă nu sunt căţele1e pe drumuri, beţivii şi câinii nu lip­sesc, iar eu sunt mai liniştit la mine acasă.

Pe la şase seara începu să tune şi să plouă, după ce norii, fără ştiinţa noastd, se Îngrămă­diseră toţi deasupra parohiei.

- Aida, Aidaaa ! - urlă preotul căutând-o cu ochii dela fereastră.

- Oooooo !

Aid�u�:: �� ����in�,i��â�-t��i

l��� �ia���;r��:

pătă sub cerul nemărginit, şi era toată Înrourată. Aida, ca o prună. Cine ştie ce fragedă îi era guriţa !

Minunată este furtuna, când poţi s'o priveşti stând lângă cămin în timp ce măslinele verzi, în tigaie, au parcă un miros mistic, iar sarea sfârâie şi pocneşte. Minunată de privit e furtuna când valea Îndepărtată, muiată de ploaie, parcă s'ar vedea printr'un pahar cu apă. In ce amestec se pierd la inceput, colo în vale păstorii şi ceilalţi ! Aburesc boii când se opintesc să smulgă din no­roiu carul şi fuge turma de oi spre ţarc. Dar marea se infurie şi se sbuciumă, atâta e de mare chinul fără sfârşit.

- Sfinţia ta, cârnaţii dumitale de casă sunt, zău, minunaţi. Pipăraţi, e adevărat, ca un abate din secolul al XVIII-lea, care şi-a răsturnat pe haine marea tabachere.

vi�IŞis��fr��i:dl �: S;;cii

î�:?a�t��ecbu�u:ă

em��

nânce bine de tot ! Dar toţi şapte, mâncând ca diavolii, În acel

iad, făceam un tărăboiu cât o sută. - Ştii că ai o femeie frumoasă in casă, Prea

Sfinte ? - zise Andrei. - De, e mai mult bună decât frumoasă, - în­

dreptă preotul i - rânduită ca o maică. Aţi văzut în câtă ordine ţine odăile şi face paturile ? Bravo. Aida ! Adu-ne graurii şi salata.

Când eram la grauri, când eram la grauri, cerul izbucni într'un şivoiu de lacrimi, aşa că mân­cadm graurii ca În sgomotul unui apropiat torent În creştere. Şi mi-aduc aminte că în timp ce mâncam mă dusei de mai multe ori la fereastr!i să privesc valea şi furtuna.

Cum urcau coasta În întunerec, bătrânii măslini

Pe la ,ase seara Incepu 5li tune şi 5li plouJ.

impovăraţi, bietele suflete ! Dar ce mare păcat au săvâ1it măslinii ca să pribegească astfel o veş-

�c�f��el:��ta D��tn���?��e��e��ş f�l.

b�g�� gheboşi, alţii �chioapătă, alţii se ajută doi câte doi la urcuş, ŞI toţi îşi arat1i rănile adânci, ca ale lui Mordrec, prin care trec raze de soare. Câte unii, căzuri la pământ, n'au să se mai ridice.

Minunată e furtuna în timp ce sub căminul medieval se Învâlvorează şi bubuie sălbatica fla-că� trl��� �����b,.t���g�:i�d

�-�:s�fl����ască, din cele pe care regii le dădeau baronilor. Trăiască Aida şi Sfinţia Sa ! . - Ascultă, Prea Sfinte, am de făcut o spove­danie, - zic eu. - Dumneata ai fost prea drăguţ cu noi, ca să-mi mai pot ascunde remuşcarea care mă roade de atâţia ani.

Toţi mă ascultau în linişte. - Ala cu pisica sunt eu, - adăugaiu.

www.dacoromanica.ro

6,0 B O A B E D E G R Â U

- Ast3-Î bună ! Şi cine-ar fi putut să fie dacă nu cel mai zvăpăiat, cel mai ştrengar din Frusalia? Şi cum ţi-a dat in gând să-mi faci şotia aia ? ­mă întrebă Sfinţia Sa.

- Uite, vezi, sunt lucruri pe care le ticluiesc noaptea. Am născocit-o În pat cu aceeaş bucurie cu care un general ilustru plănueşte un masacru; iar in zorii dimineţii, când mama abia se deştep­tase ca să frământe pâinea, mă sculai. Nu era nimeni, aşa că paşii mei treziră toţi cocoşii din vecini. Luai o felie de salam şi un sac, şi mă du­sei in grădina Jui Lorens. Cotoiul dintre pisicile lui veni indată după mirosul salamului, şi îl prin­sei şi-l băgai în sac. Era Duminică, şi in biserică trebuia să se facă o slujbă mare cu imnuri şi su­nete de orgă; şi urcai până aici. In sac cotoş* manul sufla ca un barbar în cimpoiu, şi nu*ţi ascund că, intrând în biserică şi văzând-o aşa de împodobită, cu frumoasele odoare şi cu prapurele de aur, îmi tremurau picioarele. Ce înseamnă

���l:��t�!c�e;�U��g�ă

c��a�uf:i ��������n

o���

burdufului. Ce s'a întâmplat pe urmă, ştie toată lumea. Dar de ce mi-a părut mai rău decât de tă­răboiul ăla, a fost că dumneata ai ieşit sgâriat peste tot până la sânge. Mă ierţi ?

- Ei fie, ştrengarule I Dar sigur că te-ai dus numaidecât să te spovedeşti ?

- Numaidecât! Nu puteam să rămân cu acea mare nelegiuire în mine. Iar când duhovnicul meu află treaba, grohăi În dosul gratiei ca un mistreţ. Şi pentrucă am râs, n'a vrut să-mi ierte păcatul. Dar dumneata mă ierţi ?

- Lucruri trecute, lucruri trecute. Hai să bem, să trecem peste ele !

Dar nu mai era vin la masă şi, pentrucă Aida lipsea, Sfinţia Sa se sculă şi se duse în pivniţă.

- Vreţi �ă facem o altă poznă părintelui ? ­zic eu.

- Da, da, hai să i-o facem ! - Zice că acasă la el nu-i e frică şi noi o să-i

punem spaima' n pat. Nando, ia vătraiul ăla, şi du-te de-I pune in patul părintelui.

- Fugi de-acolo ; e proastă gluma asta ! Ne aşteptam dela tine la una mai bună.

Dar Nando se duse totuş şi puse vătraiul intre un cearceaf şi celălalt în pătuţul preotului.

- Şi-acum, băieţi, ţineţi-vă să nu râdeţi, fiindcă o să bage de seamă.

Zece zile mai târziu ne*am Întors iar la parohia de sus. Părintele era pe cerdac, unde pregătea borhotul pentru purcea În bătaia crivăţului care îţi ingheţa sufletul. Aida nu era acolo.

- Veniţi ! Veniţi ! - strigă preotul când ne văzu; - mai am câte un clondir de golit.

Şi ne duse în bucătărie, lângă foc. - Ce văd, - zise Andrei către Sfinţia Sa, ­

ai cumpărat un vătraiu nou? - Da, că bine zici; în ziua când aţi fost aici,

mi-a dispărut vătraiul. L-aţi furat voi? Ne venea să plesnim de râs. Pozna izbutise

de minune. Numai Nando, care luase parte activă la glumă, nu înţelegea. Când îşi aduse aminte de patul cel mare de două persoane, izbucni in râs.

- Pentru Dumnezeu, băieţi, - ii rugam pe când preotul era dus după vin, - pentru Dum­nezeu, nu râdeţi, căci posna asta e mai urâtă, de-o sută de mii de ori mai urâtă şi mai răută­c10asă decât posna cu cotoiul !

Părintele veni indată lângă foc. Aducea un vin nou, roşu, de liturghie. Unul din vinişoarele umoristice, înţepătoare şi vaporoase, cu un gus­tuleţ amărui în fund.

CRONICA VII

In toţi anii, odată pe an, spre sfârşitul lui Mar­tie, Giovanni se distra. O distracţie care se ivea odată cu zorile şi care se prelungea apoi, prin­tre flecăreli şi pronosticuri, până în noapte, ca pe urmă să se piardă printre ceţurile visurilor.

Intre casă, care, cum toată lumea ştia, era în timpul piraţilor un turn de pază, Între acel turn dărăpănat şi grupul sonor de pini, tocmai pe malul mării, în mijlocul tufişuriJor de rosmarini şi de molotru sălbatec, acolo era locul lui.

- Ia spune, n'ai de ce să te plângi - îi zi* ceau; - rosmarinul e al tău, caperele îţi cresc pe zidul casei şi mirosul de sardele îţi vine de-a dreptul din mare. Ai mezelicul şi mirodeniile.

Câteodată ii lipsea pâinea. Destul ! Numai dacă vântul, cum era drept, îşi

�rr�.

a E��d���=j�:a

��ţ�is���lu��;::a d;���

e�: ���

care coboară din munţi şi mângâie iarba : un suflu.

Şi ciocârliile treceau. Şapte, opt deodată, în câte-o dimineaţă chiar mai multe, până la cincizeci; se desprindeau din cer cu pieptul deasupra mării, se oglindeau puţin in ape şi se repezeau jos. Un băieţaş, fiul cantonierului, le speria, le făcea să-şi ia zborul ; destinul, ajutând firea rea a oamenilor, le făcea să se prindă în iţele plasei.

Giovanni era mulţumit. Sufletu-i crud şi strâmb, pe care o nesfârşită mizerie il făcuse de răută­cios, găsea în acele cărnişoare ceea ce întotdeauna căutau cei puternici: sânge şi bani. Şi era mul­fumit. Fericit nu, fericit nu fusese niciodată, fi­mdcă fericirea există numai în sufletele albe ale sfinţilor şi ale celor blânzi, iar el era grozav. Singurul lucru bun al sufletului lui era pUţina săl­băticie care-i venea dela necontenitul traiu sub cerul liber, sub stele, in apropierea acelei mări câteo­dată potolită şi totuş tragică, sub cerul care era toată ştiinţa lui prin marile studii ce le făcuse

www.dacoromanica.ro

FABIO TOMBARI: FRUSALIA '" acolo sub nori şi desele urmăriri în văzduh ale

���;:,r�ă�d ri�e���ef; s�����:: ca�d i�s�:���, �:;

mereu în cer ca ingerii. Şi totuş era poet. Dacă atingea coardele sentimen­

tului, îi venea din suflet câte un bun acord: ră­suflul mării, dnrul unei privighetori care-şi dă drum patimii sub stele, motivul pastoral al mun­telui, o poftă bolnăvicioasă de dragoste. Mai cu seamă aceasta; dar el, poetul, era urât, ingrozitor.

Bădăran, greoiu, strâmb, cu un craniu mare care-i betegea faţa, faţa pământie, mărăcinoasă da­torită bărbei roşietice, crescută pe nimerite, ca �i caperele de pe zid, pe bărbie şi de-asupra nasulUi; un mers de urs, o pereche de ochi de bou. Şi apoi era un biet nenorocit. Dacă se uita cineva la el, era ca să-I compărimească sau ca d se mân­gâie cu nenorocul celuilalt. Trecuse prin toate me­seriile, iar acum făcea pe paracliserul. li ziceau cioclul târgului şi încă nu desfundase o groapă, de trei luni de când servea biserica şi cimitirul. Câş-

Casa lui, cum tO'1l1 lume. ştia, era in timpul pil"illilor un turn de pau

tiga pomana pe care i-o Ucea parohul. Ingenun­chiat la liturghie la picioarele altarului, făcea milă. Privea florile, potirul, masa pusă pentru anticul rit al anticii cine : «mâncaţ;, aceasta-j carnea mea; beţi, acesta-j sângele meu >1; şi el aştepta. Zicea răs-

punsurile latineşti printre dinţi, făcea rugăciunea ca un infometat ; ritul nu-I sătura, ii făcea poftă. Şi când, in bucătărie, parohul milos ii da pUţin din mâncarea lui, îl vedeai aplecat pe strachina de ciorbă, ca un nor greoiu peste lacul murdar pe o vreme urâtă de toamnă. Sorbea din strachină ca o trombă marină : sugea.

Acasă pâinea îi era toată hrana. Putea el să nă­dăjduiască o femeie, o familie ?

Din mustul în fierbere care se chiamă ome­nire, el era drojdia. De câte ori, însă, din iazul nenorociţilor unde era îngropat, tinereţea lui se răzvrătise ! Era deajuns un fâşiit de fuste pe stradă, o voce subţire în vale, un pas femeiesc prin fron­ziş, ca toate visele lui de douăzeci de ani să-şi ia zbo­rul. Dorinţele lui impalpabile căpătau forme, prin-

�ee��i!��!�:il�; l�[a:rIa��tJ� �rb��d�: i�:�

îşi închipuia o ploaie puternică şi o biată fiinţă sleită şi udă leoarcă cerând adăpost. Iar el o În­grijea În vis, ii mângâia aurul părului, ii încălzea mâinile şi picioarele cu răsuflarea, ca viţelul din Betleem. Ce vis de dragoste!

Şi fu aşa: când Bice, înapoiată nu de mult în sat, veni în seara aceea să culeagă, lângă fântână, cicoarea pentru cină, şi avea faţa scăldată În la­crimi, el i se înfipse înainte cu picioarele crăd-

www.dacoromanica.ro

." B O A B E D E G R A U

oate şi, ca un cavaler rătăcitor prin pustiurile Cor­novaliei, ii zise: - Te iubesc.

Acum, inchipui ţi-vă, după un an de căsătorie, pe Giovanni al nostru. Nu mai e de recunoscut. E mai bine îmbrăcat şi mai vesel. E adevărat că in unele seri, când se întoarce dela muncă, e cam

Şi fu drblt� mare In ziua aceea ,i vizduhul se zgudui de sunete.

obosit, aş zice chiar frânt, dar sufletul îi e mai bun şi ochii îi sunt mai senini. Munca de săpător e grea, e vorba să schimbi faţa pământului, zice el, şi e adevărat, dar la capătul săptămânii în­gădue, Î.n sfârşit, un oarecare mic lux.

De fapt Giovanni fumează. Are o lulea ameri­cană, de cele scurte, şi când se arată la fereastra care dă spre mare, cu luleaua În gură, pare UD căpitan de vapor de cursii lungă pe punte. Când se arată spre munte, pare un vesel boiera� într'o vilă. Adevărat este că serveşte încă parohia şi că nevasta lui munceşte de dimineaţa până seara, dar În sfârşit, când iese fum din lulea, Înseamnă că iese fum şi din căldare, şi pe unde iese fumul, în sus pe coş, ies şi gândurile. Singurul gând îngri­jorător al lui Giovanni este că Bicea lui e prea palidă şi slăbuţă. Mai palidă de cât o văzuse În vis, dar şi mai blondă. Cu atât mai drăgălaşă, deci.

Intr'o seară, când Giovanni era pe prag uitân-

du-se în zare, ea se apropie de el fricoasă ca o oaie, îl scutură de braţ şi surâse. Apoi se pip3i pe pântece.

In seara aceea ţăranii împrăştiaţi pe câmpuri şi marinarii inapoiaţi de pe marea liniştită, ţinând-Q pe mal, auz.id. 5unând Angelus-ul cu puterea cu care se trag clopotele la incendiu.

Dar ajunul Paştilor . • . ! Era unul din ajunu­riIe de o sută de ori mai frumoase decât sărbă­toarea. Se presimţea in aer, Paştele, se mirosea în florile galbene-aprinse ale şanţurilor, in iarba udă din petrişuri. Inaintea tuturor, În Frusalia, l-au simţit cocoşii. Şi cântau ciocârliile din partea locului.

Giovanni, În dimineaţa aceea, inainte să se urce în clopotniţă, ţinuse in văzduh cu fluerul o cio­cârlie, peste o jumătate de ceas. Fluerase fără in­trerupere ca s'o ţină în înălţimea cerului, cu o fluerătură limpede, voioasă, puternică, ce-ar fi oprit în loc şi un vultur. Apoi se urcase în clo­potniţă. In apropierea celor două clopote legate şi gata să se înalţe la ceruri pentru vestirea zgo­motoasă a Invierii, Giovanni se simţise un erou, un apostol. Care din atâtea clopote ale văii avea să dea cel dintâi vestea? Giovanni o spusese: - Eu nu desleg clopotele până când voi, femeilor, nu-mi faceţi semn dela fereastr3 că fiul meu s'a născut. Dacă-i băiat, fluturati în aer o batistă co­lorată; dar dacă-i fată, ferească Dumnezeu, scu­turaţi o cârpă aibă. A d-tale, Roza.

Tremura, colo sus, printre clopote. Se uita din când în când la fereastra casei, a turnului care se desprindea roşu, peste pata negricioasă a mo­lifţilor; fixa marea care părea de argint ; câmpia de zmaragd, câmpia cu Încreţituri verzi, glo­rificată de soare ; vedea drumul alb pe care alergau ciucurii de praf, şi fierbea: ca un şoimar care Într'o frumoasă zi senină are de gând să dea dru­mul laţurilor vulturimii.

Ce aer de sărbătoare peste tot ! De acolo, de sus, ar cuvânta lumii: - Domnilor, fiul meu e aproape să nască, are să fie bălaiu ca mamă-sa, are să se numească Giovanni, fiindcă e un nume norocos. Eu sunt tatăl. Vreau să fie vânător ca mine. La masă, are să mănânce între mine şi nevastă-mea Bice, care nu va mai avea de ce s1!. munceasdL Are să muncească Giovanni, adică eu. Eu am să muncesc pentru toţi, pentrucă ştiu să mânuesc sabia săpătorului mai bine decât un general. N'are să fie nevoe să se facă paracliser, n'are să tre­buiască să se facă cioclu, are să se facă lucrător. O zice tatăl ! Şi are să fie, zău, un băiat frumos, fiindcă Bice e frumoasă.

Aiura ca un nebun, bietul Giovanni ! Discursul lui către lume era un delir : prea era luminoasă marea şi sufletul lui plin de sărbătoare. Când văzu deschizându-se fereastra casei, simţi un cutremur în sânge. O văzu pe Roz:a care agita în aer o cârpă albă: Giovanni - fiul se născuse fată !

www.dacoromanica.ro

FABIO TOM.BARI; FRUSALIA '" Şi atunci bunul clopotar se răzvdti : singur ca

un Dumnezeu. Ce-i păsa lui dacă parohul mai avea treabă şi dacă nu bătuseră încă orele unsprezece ju­mătate? Are să le bată el. Se agăţă de frânghii ca unul care se înneacă, sări din boltă în pătratul clopotelor şi puse mâna pe ciocane. Suna puter­nic, suna ca să adune lumea, suna ca pentru re­voluţie. Paştele veni pe neaşteptate, ca o lovitură de stat, cu nişte lovituri seci, îndrăcite, care pă­reau un concert de fierari. Se revărsa peste văi, năvălea satul, se intindea spre vile, răsuna pe mare. Frusalia îl simţi dintr'odată pe pălărie ca un nor de îngeri, şi fu sărbătoare mare in ziua aceea şi văzduhul se cutremură de sunete.

Bietului paroh, care protesta încurcat, Giovanni nu-i dispunse; scobori în fugă scăricica şi goni spre casă. In odaia de sus văzu fetiţa, roşie, pe care femeile o sdUdau in albie, şi pe Bice in pat, printre rufe, cu faţa suptă. Se duse jos in bucă­tărie, desprinse un tunuleţ, încărcă amândouă ţe­vile cu balistită, piper şi moloz şi ieşi spre mare.

Cu acel scuipă-foc În mână părea un tâlhar aurit de soare.

Nu era nici ţipenie de om. Toată acea mare sărbătoare orientală de lumini

bizare şi de colori scânteetoare era colo, in faţă, pe marea pustie, spre slăvirea şi la îndemâna oricui s'ar fi simţit erou. In faţa acelei poezii de argint,

����r!c�'�i �e:�tfetr�:!�.rşf���a

��: �����! orbit de soare, ca un şoim căruia i s'a scos gluga, se simţi regal până la despotism şi, lovind tunu­leţul, plezni liniştea cu două lovituri de salvă spre răsărit.

Bum ! Bum! Numai două lovituri, fiindcă i se născuse o fată.

Dad i s'ar fi născut un băiat, ar fi tras tot două lovituri.

(urmează) FABIO TOMBARI Din italieneşte de Gino Lupi li Lauaro Lax

Cu desene de J. Ttf)doraea Sion

www.dacoromanica.ro

c R o N 1 c A Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii

OM UL ŞCOALE/. - Au trecut douhec:i de ani de cInd o pream1rire a omului, d;lr a fost şi o pream1rire ;1 aljedmIn­Spiru Haret ;1 pleut, inainte de vreme, dintre noi. A fost tului. Am iubit cu toţii mai mult ŞCO;l./;!. Ne-;lm simţit m;li parc:l un prilej, care numai se aljtepta, al i.tbucnirii cuvin- aproape de ea. Am Bcut În tainli oarecare legăminte. lelor de preţuire. Şcoala Intreagli, dela grldinile de copu !ati cuvIntul Ministrului Instrucţiej, d_1 D. Gusti, rostit

D. Paciurfa : Spiru Harel

pln1 la univerllitate, s'a acoperit de stuguri. Era o ti a pl­fintelui ei. Cine ne arund dojana eli nu ,tim d fim recu­nosdtofi trebuia sli fie Intre noi In acele zile de Decemvrie. Ar fi dpitat mai multI IncredEre şi şi-ar fi retras cuvintele. Toate ziarele ,i revistele au scris pagini sau numere Intregi, cercurile de profesori şi asociaţiile invliţlitoreşti, preoţii şi femeile ortodoxe, laicii şi oficialitatu s'au Intrecut s1 f;ld ;lceastl serb .. re ;1 amintirii dt mai ald1 fi mai a tutulor, postul de radio a umplut vlzduhul de ;lceealj veste. A fost

in Aul;l Fund;lţiei Regele Carol, ca o caracte­riure a omului şi ;1 operei lui:

Spiru Haret, are ne adunli astliti u d ne aducem aminte de el şi de ceea ce a insemnat pentru ţarli, cu prilejul implinirii a douhec:i de ani dela moarte, are parte de o supremli satisbc­lie. A fost pânli Intr';lt!!;1 omul şcolii, indt il identifidm cu C;I l/i in fiorul pentru om simţim fiorul pentru instituţie. Institulia, care are o vi;lţli şi o insemn1tate mai mare decât a nO;lStd, îl poartli cu ea peste vremuri. E una din marile leCţii de ordin ce!liţenesc, pe care ne-o dl, din panteonul oamenilor cu merite superioare ai nea­mului nostru, profesorul l/i omul de Stat Spiru Haret.

E explicaţiaacelui cult, care Inconjoarl aceste pErsonalitliJi, cult care net1g3duit illnconjoară şi pe el. Noi nu facem ast1ti altceva dedt sl-1 mlrturisim l/i sl îngrijim de transmiterea lui, intreaga şco;lll romlntilSd, in numele dreia am dreptul l/i datoria să spun acest adevlr.

Trei cred c1sunt c;ltllcteristicilevieţii şi ;lctivi­tllii lui Spiru Haret, are ni le fac, pe una şi pe alta, atJt de preţio;lSe.

Haret aducea în viaţa publid şi in retolvarea problemelor şcolare o conceptie şi o metodi ştiintific1.

Toatl pregltirea şi flptura lui erau de om de ştiinţi pozitivi, care lucrează cu valori mate­matice şi caplti ceva din siguranţa şi ncindu­plecarea lor, pln1 In cele mai din urml fibre ale fiinţei.

Nu e rar, e lucru firesc şi obişnuit, ca la conduceru departamentului �Ielor s1 fie un om de ştiinţi. E mult mai rar, Ins1, ca omul de ştiinţi s1 se plistreze cu aceeaş disciplină şi obiectivitate in faţ;l nlvalei concretului şi d nu se l;lSe ispitit sau chiar dominat de metoda biurocratid oportunistă.

Hare! a vrut, şi in mare mlsurli a putut, d implineasd aceasti misiune pentru public şi

.. c:est deziderat inalt şi fecund pentru colegi şi iniţiaţi. Cu ti ,tiinţ;l a dus o lupti În imprejurlrile cele mai grele, şi a biruit.

Plecase de departe, tocmai dela stele, dela Kepler, Newton l/i Laplace, dela Invariabilit .. tea marilor axe ale orbitelor planet .. re, şi a ;ljuns, pe o linie continuI şi UrI sl se abat1, la Mecanica Sociali. In cea dintJiu el ince;lrcli sli descopere legile spaţiului şi s1 cuprind! firmamentul; In cea de a doua cerc:etew legile soc:ietliţii ,i aut1 s1 cuprindl pe om şi viaţa lui In grup.

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A

Mecanica Socială e din 1910, ca un testament al vielii ştiin­

lifice aplicate la viaţa practică, şi din aceeaş tendinţă nobilă şi divină a omului de ştiinţă ca s'o domine şi să-i dea o indrumare raţională. Matematicianul devenea, pentru necesi­tate şi ca o concluzie necesară : sociolog.

Pe sociologie, afirmă Haret cu tărie, trebue să se Întemeieze ceea ce se numeşte politică, ce adeseori, adaugă el, • nu este decât un ţesut de furişări de mici fineţi, de mici intrigi, de mici Înfamii, in loc de a fi ceea ce ar trebui să fie: o ştiinţă foarte grea, clădită pe baze sigure şi solide •. Şi Haret se întreabă: fNu va veni nici odată ziua în care această ştiinţă va fi con­stituită < Sperăm

Şi aşa a scris el • Mecanica Socială 1, căci, iarăş cu propriile-i cuvinte : • Nu există nici un singur om de Stat demn de acest nume, care să nu fie izbit de insuficienţa mijloacelor de care dispune, pentru a rezolva greutăţile pe care le întâlneşte la fiecare pas În viaţa popoarelor"

Greutăţi care de sigur, ies din complica1ia iarăş a problemelor, dar şi din ignoranţă . • Igno­ranţa, care afirmă axiomatic Haret, este cauza, că foarte adeseori înşişi oamenii de Stat cei mai iluştri sunt constrânşi a conta mai mult pe şanse şi neprevăzut decât pe propria lor ştiinţă ',

Inaintea noastră se găseşte, cum spune el spre sfârşitul Mecanicii Sociale, violenţa naturii omeneşti, care trebue să fie stăpânită de civili­taţie. Haret s'a pus in serviciul acestei culturi pentru toţi, şi in această noţiune de înglobare socială a descoperit pătura de temelie a ţării şi a neamului românesc, pe ţărani.

Urmărirea pentru intâia oară a problemei pe ambele ei planuri, şcoaJl şi acţiune socială, sau cum s'a păstrat dela el in terminologia noastrli pedagogică, activitatea uttaŞcolar3, e un merit care ii aparţine intreg. Pentrucă cei mai lipsiţi şi cei mai numeroşi erau lăranii, iar agenţii de inrâurire, cu rlidăcini adânci intre ei, erau preotul şi inv1ţătorul, planul de lucru se impunea dela sine.

Sistemul celor trei coordonate: economice, morale şi intelectuale, care stau in cea mai strânsă leglitură, se întrepătrund şi pe care noi le dez­voltăm a�d in: biologice, economice, morale şi spirituale, au creat o singură legiuire, organi­zaţie şi tehnică.

Satele au Inceput sli fie răscolite şi Încadrate într'un program urmărit cu o voinţă şi cu o incredere care nu se putea să rămân1fără răsunet.

. Aceasta a fost a doua caracteristică şi tărie a lui Spiru Haret, care trăia la inceputurile aCţiunii lui publice in romantismul vag şi general ţărănesc, de unde trebuia să se desprindă, dup3 multe lupte şi după răsturnările din urmă, idealul ţăr3nist. Ţăranul, ca preocupare ideală şi practică, pentru sine şi nu pierdută şi secundari in preocupările generale de Stat.

A treia caracteristică, şi nu ştiu dacă nu cea mai scumpă, e concepţia de datorie a omului de Stat şi Insuşirile lui, aş tice, de Inalt funCţionar public.

Ştiin!a evoluiad şi duce cu sine, ca o uriaşi metropol�,

cimitirele ei de constructii şi de ipoteze. St�rile sociale se schimb:i şi trec peste atâtea formule care nu puteau sli se desvolte până la sfârşit atunci când au fost rostite pentru întâia dat:i. Dar pilda unei personalităţi şi a jeruei ei pentru un ideal se păstrează neschimbată. Haret ne d�, mai cu seamă, această pildă in implinirea până la sacrificiu a datoriei, În ascultarea pân3 la urm3, de o convingere, in lupta pentru cât mai mici capitulări În legătură cu oamenii, în d,ldura pe

D. Paciurea : Beethoven

care se pricepea s'o dea din rleeala ordonati a atmosferei lui siderale, in Insufleţirea şi in interesul stârnit pretutindeni pentru preocupirile lui cardinale, făcute preocupările Ministerului, pe care cu atâta strălucire trainici l-a condus în trei rânduri.

Inaintea. acestei pilde ne inchin3m astăzi, urmaşii lui şi ti aducem amintirea pioasli a intregului corp didactic şi a mi­lioanelor de copii care umplu de tinereţe şi de nlidejde şcolile unei ţliri mai mari decât o visase, dar pentru a clrei mărire, in3lţare şi demnitate şi-a pus tot sufletul şi toată personali­tlIitea şi în al d,rei viitor avea o profundi şi n�clintitli incredere.

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

COMEMORAREA LUI PACIUREA.- Salonul oficial de drAsndi tratate cu un meşteşug şi cu o uşurinll de pensulA, gravurli şi desen din tOilmna acti1sta, a ildl15 douli noutAli: are e cu totul noul. Scene, flori, ţlrani, capete, coloane şi lntliil, chiar putinţa deschiderii, dupli desfiinţarea hotlirîtli arhitecturi, peisagii şi interioue, Nina Arbore şi Blillicescu, astli primJvar�, şi a doua, expozilia retrospectiva Paciuru. Delavrancea şi Lucreţiil Silion, Ghialli şi Viorescu, Iosif şi

Salonul a fost cu deosebire bun. PVi1te el tnsliş uebuinţil Nichita, Cantacuzino şi Hrandt AVilkian. E o intrecere in concentrlirii Într'un spaţiu mai restrlns a dus la indepAnarea frumuseţe, cue îndnri, Bcută În cea mai mare pilne din alb lucrArilor de a doua mlnl. Marii maeştri au linut sli fie faţi şi negru, dilr impletiti adesea şi In culorile gingqe ale şi s1 sprijine ca nişte cariatide aşezlimântul de arti vechiu vopse1elor de api.

/

Cu acest pril ej o silli s'a Indlinat amintirii lui Paciurea. A fost cao slirblitorire il sculpturii, care e, la fel cu milterialul ei, mai mult rece şi depirtatA. Hotirlrea s'a luat tncli de astlivar�, Intr'o alee a cimitirului Belu. Cei din urmli bulg�ri de p�m5.nt acoperiserl sicriul sculptorului mon pe neaşteptate. Clţiva din cei foşti faţli ne-am desflcut de mulţime şi ne-am dus si-i regbim spiritul in Adormirea Milicii Domnului de bronz delil morm5.ntul familiei Stolojan. Ne-a venit atunci in gand că trebue flcut ceva pentru utistul pleCi1t dintre noi şi isprava mâinilor lui meniti sli iasli din vremelnide şi s'o Slip5.neaseli. Ni s'a pArut eli lucrul cel mai potrivit era aceasti expoziţie retrospectivi şi, pentrucă în mijlocul celor c5.1iva se gbea insuş Ministrul Artelor, propunerea a guit şi mijloacele implinirii. Teodorescu Sion şi Jalea s'au ostenit sli desco­pere lucrnrile risipite şi si le i1Şeu intr'un tot organic, aşa cum, la aparilia lor, fiecare In parte nu Iba si se blinuie. Padurea s'a ridicat din izolarea lui, jumlitate voitA, jumlitate impusi, ca un creator singuratic şi puternic, ve.şnic ln du­tare, felurit şi neaşteptat. Câte un cap de copii pri­veşte nevinovill şi alb, cu un glt preil lung, pilreli lnlilţat peste ceva, peste un gilrd sau peste propriii ani, ca si vadi dincolo, In vlihnlişagul mi­nunat al vieţii. Un sfinx iese din neguri cu faţa ind neJlimuriti, ,i se Intinde sli spuie o vorbli, poate 53. rosteaseli Intrebarea la care nici un drumeţ nu ,tie si rlspundA, Intrebarea mori ii, din buze subţiri de femee. Ludlian a scos din adincuri o mânli ca d-şi sprijine capul prea greu de bolnav, In care destrlimarea a �i ince­put. Lebrun se uiti, cu fruntea puţin Incre-litli, la un glnd pe care îl vede proiectal In afară şi nu-I mai recunoaşte. Prin colţuri se Incolli­cesc himere sau se saltli Intr'un zbor neputin-

Nifla Arbore : Portret dos, bufnile îşi aprind ochii, zei ai rlizboiului îşi Inalli coiful de cap de moft. O fati trece,

acum de zece ani. Conştiinţa primejdiei i-a Ucut nu numai duc:l.nd in doul uldoare o bliuturl care nu poate fi de pe aC1:st d alerge cu toţii, dar si!. striluceaseli şi cu bucAţi în adeviir pim5.nt şi trebue si se fi USCilt de mult. E lumea lui Padurea, rare. Iati pe Petraşcu, in dteva desene colorate, unele pline t3.iat3. din fanterie. şi scufundându-se din nou, cu patimli, de nostalgie şi altele de umor; pe PaUady, cu perspective de In ea. Ca la intrarea peşterii din Parcul Carol, uriqul e in­case ,i de Slrizi, intr'o strlivezime Urli pereche; pe Ştefan l�nţuit şi se uiti la dna adormitli, cu toati frAmlntarea Popescu, în urmlirirea liniilor arabe; pe Tonil%i1, pe Steriade, muti a muşchil or. Puterea din ei, vliditli tuturor ochilor, pe Teodorescu Sion. Jiquide, care a luat premiul Palade, a nu-i ajuti la nimic. A fost Ungli am şi a vizut-o, a pus pus alAwri c5.teva scene cilricaturaIe, eliutând contrastul atit m5.n .. , ca s'o SCOiltă din temnilele ei amorfe, dar o lasli în umbre şi lumini dt şi In atitudini. Mac Constantinescu, pentru alţii mai fericiţi şi pleacl. A fost SOafta artiswlui, premiat de Ministerul AneJor, 3 adus dela Roma cilpete şi şi a fost Si soart3 omului Padurea. Noi nu puteam mai mult, mişcliri de fiare, de grlidini zoologice sau de peşteri preistorice. peste voinţa care (lcea parte din trecut, a zeilor şi oamertilor, Soroceanu are neaşteptate nuduri in jeluri albastre �i in- decât sli injgheblim de desp5rlire aceastli expoziţie, ca

www.dacoromanica.ro

CR

ON

IC

A

www.dacoromanica.ro

'"

BO

AB

E

DE

GR

AU

.= ] � � �

�

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A

Şlt/an Popt$Cu : La cafenta

www.dacoromanica.ro

." B O A B E D E G R A U

niiJu! figuri iJi episo;lde in poarta de bron�, lrasă după ti, a din vina poftei incete de ţară. P�te ci luaseră cei1;1.!ţi insem-mormSntului. niri! Tragerea ace�la de inimi imi cretlta sufletul.

Cu toale acestea ;iffi incercat sli facem mai mult. Gindul II ascult pe CaDea vorbind de viaţa Dellci. Cormou.ni suri ne-a venit Tn aceeaş grldin1 li sufletului, care e cimitirul &Iu, iJi pelicani greoi se Înal� peste liniile cOlite ale Dun1rii din fi In aceeal/ zj de rlnu.s bundelaartisl. Padurea lucrase într'un harl". F�ie p.lpur�ul. Apar cunOftinţt b�tin., mai de atelier dela Muzeul Arnan, pus la IndemSnli de Ministerul mull, şi apare expediţia de cinematogr;l.f sonor il Ulei sau Artelor. Acum atelierul dmSnea gnl, numai cu II. femee fotograful artist, BerIllmik. cu raiul lui de plis�ri. Geografia Intr'un perete, o femee ca un suflet, lisat acolo de vechiul îşi incearcă tinereşte puterile de descriere. Peretele se des· locuitor. S'a hotărît să se dea o bun!! Paciurea aldtuitli chide In fund şi prin ei se desflişoarli Intreg linutul bogat In din folosinţa atelierului şi dintr'un ajutor in bani de 2000 frumuseţe, In vegetaţie şi în vietlili de tot felul, al Dunlirii de de lei pe lum timp de doi ani, celui mai bun absolvent jos. Ne uitlm toţi lacomi şi nici nu lulm aminte cli ne afU.m

La deschiderea cursurilor dela COlllllanla (pc estradă dela stânga spre dreapta : d-nii V. Lepldatu; amiral I. Blllinescu; D. Gusti, Ministrul Instrucţiei; Ap. D. Culca; inspector şcolar, T. NiţA)

al şcoalei de arte frumoase din Bucurq:ti, secţia sculpturli, numai sub vraja cuvântului unui cunoscător şi profesor. E unde Paciurea fusese până la urmă profesor. Juriul s'a o lume acolo care ne aşteaptă, aşteapti nu numai curiozitatEa oprit la Bor'U Caragea, Caragiov al nostru dela Balcic, băia- noastrli turisticl, ci setea de Intreprindere şi incleştirile de tul Inalt şi negricios, iute la Inot şi frăm1ntlitor necontenit, acliune. Sborul cormoranilor ,i al pelicanilor se linişteşte. spre mirarea localnicilor, al lutului. Un om dela Mare a ve- Ne Întoarcem cu un fior de hollrlri. nit, ca să lucreze in umbra maestrului, sub clilliuza amintirii Jean Bart se aşead in fala Dunlrii, ca inaintea unui cu· lui pline de Intrebiri şi de nelinişti. Numele lui Paciurea, ca noscut din copilărie. O priveşte şi·i ,pune fără nicio silinţă Intr'un răzor al recunoştinţei, va fi mereu viu, cei pUlin intre toate tainele. Pierde chiar din vedere si se mai întoarcli la deţinitorii acestei burse. noi. Ne-a uitat. Nu mai sunt în lume dedt ea şi el. Coman-

dorul care a străbătut-o cu vasele albe ale marinei noastre ŞCOALA APEI. - Iată cli un vechiu gând, care pirea militare şi a păscut-o la Galaţi sau la Sulina ca incercat că-

foarte lndepărtat, se împlineşte ! Intr'o saH!. aşeutl in amfi· pitan de port, ni se desveleşte un adevărat diplomat, la el tntru, treizeci, patruzeci de ascultlitori atenţi inchipue în- acad In toate tratatele În legiturli cu fluviul, dela 1829 plinli tliia şcoalli a apei. Sunt deocamdati numai inviţători din la convenţia gurilor, care ne-a dat intiia comisie interna-sate şi o�e din valea Dunării sau de pe malul mării. Iau ţională a Dunlirii, intocmitl provizoriu pentru un an dupi parte la o probă de învă�mânt regional. Cu unul din ei, rAzboiul Crimeei şi pacea dela Paris şi In funclie şi astăzi, dela o şcoală de pe Argeş blitulă de vânt, am venil asnoaple sau pâni la cealaltă comisie intemalională, din susul apei, in tren. Era foarte speriat el pierduse Itcliile din ziua întâia, dar al rhboiului mondial. In mişcarea umerilor şi a plelelor

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A 647

drunte noi incerclm sli ghicim şi pe cellUalt Jun Bart, care aplirli in drlile lui, in cele trecute ca şi in cele viito;lre, tot at�t În Datorii uitate şi in Prinţesa Bibiţa cât în monumen­taJul Europolis, aplirli Dunlirea noastră cât �ece tratate. E pentru noi, aşa cum nu vrea d ne priveasd şi cu fluviul prin br.lţele mişcate ca nişte ar1tăto;lre, un fel de Istros, �eu vechiu şi lal1 al celei mai iubite şi bineUdtoare ape româneşti.

Ieşim apoi sli dlUlăm un loc pentru Aquariul Constanţei şi ne oprim la casa lipit1 de mal din faţa Ca�inoului. Marea e pâcloas1 şi bate in stânci Uri incredere. Parcă ar binui d punem la cale o Înlănţuire de un nou fel a ei. In e1m1ruţe de sticlli, cu apii marinii mereu pro."l.Spiită adud pe ţevi, au sl plUleasd măreţ, să priveascl nemişcat sau sli �burde printre panglicile algelor, dupli fire, peştii adlincului. Ca un sca­fandru, plin de brumă, meduza are sl-şi coboare şi si-şi urce clopotul din care at�rnli ciucurii neliniştiţi ai braţelor. Broaştele ţestoase au sl taie deacurmezişul, ca o umbră gll­bue, fereastr.l albastrli slropiti de bobiţele de aer. Scoicile au sli scr1şneaseli puţin din bu�ele testului lor sidefat şi sli se infunde şi mai mult în nisip. De sub pietre bureloase cra­bii au s1 stea la pând1.

Aici, pe eoşurile inalte aidoma unor cata'l:!e, se ridica fu­mul dela buelitliriile restaurantului, atunci când inainte de rl�boiu, Cninoul d1dea de mlincare la amini şi seara clien­ţilor lui. Acum dţiva ani, 1927 sau 19a8, când s'au drbl­torit cei cinci�eci de ani de viaţ1 româneasd ai Dobrogii, in aceeaş sală .sprijinită pe st!llpi de fier cu capiteluri dan­lelate, a fost ramur.l ştiinţifid a expo:iţiei. Cl1direa şi-a tot dutat ind dela �idire un rost şi nu l-a găsit. Nu vlid altul mai potrivit şi mai statornic decât acela pe care i-I vrem de rândul acesta, de Aquarium al Întâiului nostru port şi oraş de vară la mare. Directorul staţiunii hidrobiologice e intre noi şi ne arată plin de incredere putinţele. La cuvântul lui, sala se imparte in secţÎÎ şi se acopere de coleeţiile ei vii. Il Iăs1m si fael un plan şi ne leglm sus, in biurourile Ligii Navale, din fostul Hotel Carol, si punem la cale tot ce pu­tem şi ce nu putem, ca sli-I împlinim.

P!lnă atunci alerglim intr'o caravană de automobile pe şo­seaua Mamae:i cu toţi ascultătorii şcolii, ca si vedem Insti­tutul Hidrobiologic. De pe micul promontoriu, blitut de doul miri, clidirea stli cu o muchie mai mult duşmlnoasl dlte drum. Chiar inaintea intrlirii ei şoseaua coteşte, dată indlirlit de golful larg in care albeşte departe Mamaia cu pavilioanele şi casde ieşite din nisip, ca o vedenie amigitoare. VânlUl slirat loveşte aici Ură mili smuls din burdufuril e lui răsă­ritene. Incearcl şi acum geamurile cu o sg�ll�ire rece. Sli­liIe au rafturi cu borcane etichetate, În care %aC in spirt lo­cuitorii plini la dou3 sute de metri ai �pei, de unde incepe marea mo�rtli sul fu roasă, sau mese întinse cu aparate şi undte ciud�te. Ochii de ciclop ai ştiinţei rliscolesc adâncurile. Mare�, atât de Inchisă, îşi desveleşte ascun�işurile. Un biolog pontic, suit pe un scaun, ca să fie vli%ut de tOţi, 13mureşte şi arati. S'aude afarli b3taia valurilor. E ca şi cum le-ar durea acest glas şi ar incerca sli-I acopere. Glasul continuă.

La doulizeci de paşi de Institut e o colonie de pescari. Prinsoarea plasdor şi cârJigelor ei trece întâiu pe aici. In­ulm in clsuţele, încropite parcl din ce·a cules de pe aceste Întinderi drace, crivliţul, şi pe care tot crivălul te miri eli nu le ia cu o suflare. Lut prlifos, lemn pUlred, tinichea ruginiti, loale din zdrenţe. Numai plasele pescarilor Înlinse la uscal

strălucesc de noutate şi de ingrijire. Parc3 şi casele au fost prinse În ele şi aruncale în acesl colţ numai ca un adăpost vremelnic de mizerie. InstitulUl nu poate rămâne multă vreme cu o asemenea colaborare. EI e dator să-şi creen o colonie de pescari model, nu de oameni adunaţi din toate ungherele Dobrogii, Aoaloliei şi Rusiei, ci de romini, In nÎ.fte clldiri părăsite vecine aşezăm în minte întâia şcoaJă de pescari a ţlrii. Mutlim pe-aici visurile noastre mai vechi dela Balcic, din preajma portului pescărescdela Tusla. Implinirea lor se apropie.

ARHIVA PENTRU ŞTIINŢA ŞI REFORMA SO­CIALA. - Pentru intâia oară revista Institutului Social Ro­mân iese într'un singur volum pe un an intreg. E ca o incu­nunare de activitale pentrucl anul e anul al zecelea. Inseamn� o Înlilţime, 6.000 de pagini pentru o revist3 de ştiinlă ! Cele zece volume incep sl aib� În bibliotecli un loc al lor, care se vede. Amintirile vin şi ele, blilr�neşte,

Icoană zugrlivitl pe lemn, tip Gherasim zugravul. (Anica Dadon, Casa 5:01, Cornova-Orhei, primită de pomană la

înmormântarea mazilului Neculai Dumitriu, Casa 190)

M'am trezit in 1918 membru aJ unei Asocialii pentru Stu­diul şi Reforma Sociall, la a cirei alclituire, la Iaşi, în refugiu, nu putusem sli iau parte, de vreme ce rlimlisesem in Bucu­reşti . • Intiia mu sarcini a fost să ingrijesc de tipărirea nouei reviste a Asociaţiei, , Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma So­ciaU •. Sunt cincisprezece ani de-atunci şi, afară de o Intre­rupere de un an, când a Ucut aceeaş treabl Nae Ionescu, am rămas acdaş secretar de redacţie. Am încep\lt la tipo­grafia ' LuceaUrul t, care nu era ce este astăzi, cu studii adu­nate intre Bucureşti şi Iaşi, cu hârtia de leşie şi de cenuşli nedată la ciur, de dupli rlizboiu, cu lucdtorii abia demobi· !i%ali şi mai deprinşi să puie cartuşul In puşcă decSt litera in vingalac. Am inceput cu un nu mir de 300 de pagini de

www.dacoromanica.ro

'4' B O A B E D E G R A U

mare form.lI, dupl care a urmat un nunUc dublu 1 Fascicolele pentru recen:z:ii le luam dela librliria militari din Bucurel/ti, care sunt aproape volume �i concentrarea to grupe colective foarte bine aprovizionat3 cu noutăţile germane, şi le trimeteam

In Gura Cheilor la Runcu-Gorj se exploatead .piatra. pentru fabricarea varului. Această exploatare a llirgit puţin extremitatea sudicl a Cheilor. Plină la cariere, cale de o $utli-doul de metri (Incepind dela capătul sudic), e UD drum de care, pe sub mal.

in Moldova, unui om care nu mi cunoştea şi pe care nu-I cunoşteam. AşlI am fllcU[ cunoştintli, Urll si!. ne vedem, cu d-l D. GUlIti, preşedintele As�ţieil.

Arhiva a Incercat dela ÎncepuI şi a izbutit do dep�easc1 Asociaţia ;Il c1tti organ UiI. 10 ea urma si tiplireasc1 in in­tiiul dnd membrii, dar dela Îndile numere ei n'au fost sin­guri. In foile revistei s'au Intllnit, Într'o colaborare mai largi, oameni ai casei şi străini. Puteau sectiile Institutului d-şi p3sttttt cam acelaş cadru şi dte un secretar general jurist de literă. d veghe:te ca nimeni sll nu pltrundă prin ruptura vreunui articol de statut. ' Arhiva . " i deschidea primitoare paginile. Institutul îşi căpăta aici nişte colaboratori neaşteptati şi se ţinea in legătură cu oamenii de cercetare, cari, dintr'o pricină sau alta, rlimâneau In afara lui. Aceeaş metodă au ur­mat","" şi acelaş uzultat l-au avut mai tiuiu, in alt domeniu, conferinţele publice ale Institutului. Saturn glinditorul s'a in­conjurat de un ind colorat dupl care ochiul II recunoaşte In colţul depărtat de cer unde lşi străbate incet, printre alte stele, cercul prescris. Sunt mlindru că, În tot acest timp, am fost martor, şi nu numai martor la toată stdiduinţa care a dat Ilrii o nouli mare publicaţie periodicA. Iad., elilltor cu verdele Saturn sunt �i eu!

Nu vreau s3 vorbesc de laudtle care s'au adus . Arhivei t. Ea e intMa nQaSttl\ revistă sociologicli, nu numai ca datli de apariţie. Publicaţiile Înrudite, care au pornit la drum pe ur­mele ei, at1t la Cluj elit şi la Iaşi, untle cu caracter strict uni­versitar, iar altele de popularizare, n'au putut s'o ajungă. Ele au ajutat-o, ca nişte puncte de reper intr'o perspectivA. Au văzut atunci, şi cei nai pUţin atenţi, elit e de InaltI şi de sin­guratică. Au fost renume ştiinţifice care s'au nliscut aici şi altele care au dat ce au avut mai bUD In opera lor. Sociologi străini, ai Americii �u ai Germaniei, ai Franţei sau ai Elveţiei,

au vorbit pentru Intlia oarl ţArii prin • Arhiva •. Şi elind s'a crezut eli ea nu mai poate dec1t cd mult sl se repete, s'a arAtat deodată innoitli, cum o dovedqte �i numlrul care dli prilej acestor eliteva d.nduri. Chiar învinuirea care i se aduce e un semn al preJuirii pe care a izbutit si şi-a câştige. Atât prietenii elt şi neprietenii se plâng laolaltli eli revista iese la prea mari intervale. Numărul din urmă, de o mie de pa­gini, a fost aşteptat un an. lntlile studii au fost date la tipar In Noem­vrie 1931 şi revista a fost gata abia la I:S Decemvrie 193:1. Se cer credin­cioşi, ca să aibă atl",. rAbdare. t Arhiva. şi-i are!

In drum spre mormânt : mlirul, crucea, praporul (Tlitaru)

Int1rzierea nu e propriu zis int1r­ziere şi monumentalitatea nu e o masivitate de acoperire şi cerere indi� rectl de iertare. Ind. una se leagl �i e explicatI de cealaltă. _ Arhiva . n'a fost niciodată publicolţia dtorva con­tribuţii intlmplltoare. De vreme ce

mai mari a celor patru numere din revistă elite ies intr'un materialul mai mult a prisosit decât a lipsit, o apadţie la an, s'au făcut apoi tradiţie, respectatli şi astăzi. Unele clirţi soroc, cele p.uru numere pe an in cacte trimestriale, ar fi

www.dacoromanica.ro

Rodica Maniu: Ftmti din Runcu

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A " .

fO$t foarte uşor de re;diut. Dintr'un spirit de construcţie un grup neqteptat: Arhiva monografieI. Ea Insumnl comu� unitari, vidit şi in conformaţia şi activitatta Institutului nicarea intiilor re2:ultate dup1\. şapte ani de cerce tiri monogra� Social Rom!n însuş, care cere umt;ate în diversitate, revista fice pe teren, prin echipe speciale de cercetltori inarmaţi cu cauti s1\. ;aduci de fiec;are datli o imagine a acestui principiu. o metodl proprie. E chiar Şcoal;a Gusti in sociologie, care I,i D;ac1 ceva, chiar un element secundar, împiedic1 re;aliurea face deodatl drum in r:lnduri strlnse, intliia ,coa15. sOOo10-lui, ' Arhiv;a . Îşi reface aproape materialul şi preferli si aliteple. gic1 romlneasc1. Nu e de mirare c1 ea a dat caracterul intre­Când iese, ea este însli aşa cum a vrut sl fie. Daci n'a putut Într'un numlir simplu şi la porunca formall a ca­lendarului, izbuteşte in douli, în trei sau, ca acum, in patru ,i la o datli corespurultoare. Atunci ins:!. e intr'a­dev::l.r o trecere in revistl a tutulor preocup1rilor sociologice ale vremii, at1t in ţari dt şi În striinătate. Ori­zontul e nespus de larg ,i privitorul se bucură de el cu toatl increderea . • Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Sociali . apare astfel nu numai ca un organ al unei societlţi ştiinţifice, dar şi ca o publicaţie organiel, bine legati in toate incheieturile ei.

In numlrul din urmli, e;a şi-a adaus o noul lature. Pinl acum revista a­ducea regulat un grup de studii pro­priu 2:ise, de caracter general, dar strict sociologic, un grup de cercetliri legislative şi un grup de cercetlri documentare. Incheierea acestor trei Ţlr5.ntasca (invlrtit1 spre stinga - piciorul drept în centru, piciorul st.:lng inapoi),

grupuri:o Uceau contribuţiile de legă- la FUlldu-Moldovei In Bucovina. Din . Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Social3 1. turl cu alte discipline sau preocuplri inrudite, care se Inmlnun- gului an al publicaţiei şi el a cerut la Jnt� ei Palii un spaţiu chiausubrubricaMişcăriiideilor.Ceeaceurma oglindeadinamica de şase sute de pagini. Rivna îi era mult mai mare. Se Inţelege sociologiei a vremii, recenzii, cronici, buletin ;a.I activitlţii In- acum şi de ce ' Arhiva t ;a luat aceastl Infălişare şi stI ca un stitutului, buletin bibliografic. In anul al zecelea şi-a făcut loc monument In clmpul publicisticii româneşti.

Teatru, muzică, cinematograf, radio

COLINDE, COLINDE. - Astlzi de dimineaţli, ctl mai vechiu liceu pe care il avem, Colegiul naţional Sflntu Sava, şi-a serbat patronul. Eram In salI atlţia din foştii elevi de acum treizeci şi chiar patruzeci de ani. Am %ărit la un coli barba albli de patriarh de ambele Testamente, a lui Gala Galaction. Erau şi profesori de-atunci, cari se urcl şi astlzi pe catedrl. Uite pe Floru, verde incll, pe S[lvcescu, la fel de speriat, pe Fotino, tot aşa de nesigur. Numai noi, Jnv1ţliceii lor din zilele frumoase, ne-am schimbat şi am Imbltrinit. Pentru m1relia şi oboseala lor de zei, corul din fund e tot aşa de frem.:ltltor şi de vioiu. Ieri ti aIeltuiam noi. Acum ne-au luat locul alţii. Nimic din ce-am fost nu ,'a p1slra!. Foştii noştri dasclli ne privesc şi surJd politiCOiJi, flrli si-şi ;aducll insI aminte dtuş de puţin de noi. Fugaces labuntur anni J

SUnw! din intiile vremuri ale creştinism ului trebue 51 fit şi el, in duh, între noi. Tot tÎneretul acuta care i-a luat numele şi II dl din mlnl In mini de peste două sute cinci%eci de ani, pentruei! ntr'o bun1 :ti şi-a deschis casa de invlţlturli in umbra turielO! bisericii lui, ii apJd amintirea ca nişte zglobii copii de cor. Mi-a pJrut insi riu, stind între sutele de şcolari, de plirinţi şi de profesori, d nimeni nu s'a gândit doi rosteasd tare numele şi 53-i spunJ vreun episod din vial�, care sliA

intoarcl şi aevea fntre noi. La biserica lui b1trinJ, :.iditl In veacul al şaselea de Justinian, au Mtut drumul din Ierusalim spre marginea deşertului pietros, dUlUi din cei de fal1. De ce nu se ridicli unul, Galaction de pildă, să ne povesteasd de biblioteca unde sunt clIrli dela noi, fn chirilica infloritli de cancelarie domneasc.:l, sau de paraclisul boltit cu mormintul sUntului, de unde Însă trupul i-a fost luat de Cruciaţi şi dus la Venelia? Poate c.:l la toate acestea şi la altele mai frumoase glndesc nu numai eu, şi Sf:lntul ctitor e mulţumit.

Copiii sunt şi ei. Pe 11ngl recitliri de versuri şi mişdri ritmice, ei dntl. Colinde vechi Invie, cu glasuri fragede în­gereşti, dar deşteaptă ecouri ad5nci şi de demult. Se apropie

siirblitorile c.:lntecului, care sunt la noi Crliciunul, cu Ajunul, ca un prolog, şi cu Pluguleţul, ceva mai tirziu. Atunci cade şi stagiunea de o luni intrugl de teatru popular, care Incepe la Sflntu Niculae şi fşi plimb1 pe ulilele albe de iarnI ale calendarului apucat de noi, steaua �i vicleimul, cu stelarii, ciob;anii ,i irozii cu chivlre de aur, plnl în tiua Bobotezei. Datinele acestea nu trebue l1sate s3 se piardl. Şcolile sunt in Intiiul rind datoare sI nu Ingldue sl se scufunde In inoi­rii e zilei moştenirea scumpI de ;artl dela stdmoşi. Dou3 mi­Jioane şi jumJtate de suflete inseamnA ceva. Ceea ce 3r începe

www.dacoromanica.ro

6'0 B O A B E D E G R Â U

1::11 un semn toate acele două milioane şi jumătate nu poate nici si Itead nebigat de seamă nici si nu lase urme. Atâţia sunt fns1 iJCOlarii români de toate feluril e cari se glsesc asll1zi ,i se vor găsi mâine şi in toate 2i1ele anului În toate şcolile ţării. Ca la o singură ridicare de bagheti, ei pot să înceapi si dnte în aceeaş clipă, acelaş dntec, in două şi jum1tate mi­lioane de glasuri. lată un cor fn 5tate să umple pimintul, cel pUţin pământul nostru românesc, şi s!i deschidi pUţin şi cerul, ca să tragă In fugi cu urechea ingerii: , NouA azi ne-a răsărit, Domnul Iisus Hristos ....

Ministerul Şcoalelot se pregăteşte s!i trimeată un îndemn pentru aplrare.t acestor şi ::IIltor m�teniri dela înaintaşi. Mu­zica româneasd s'a bucurat şi ea de învierea, care ne-a adus din adâncurile neamului, o now. literaturi şi un nou suflet. Foarte mult ne-a venit şi ::IIici din Ardeal şi din Banat. Cerce­tiri lI'au făcut, d.ntece populare s'au cules, compoziţii pro­prii în spiritul lor s'au scris, de Romtni şi de strAini. Gin­diţi-vă d pâni şi un compozitor de atât de adâncă şcoală apusună cum e George Enescu, a intrat in muzicA plin de RapllOdia lui rominli. Vidu, Kiriac, Cucu, trecuţi dela com­poziţie 1::11 ::IIlcătuirea de coruri, sunt a doua treaptă. Bela Bart6k şi culegltorii Arhivei fonogramice ai Ministerului InstruCţiei,

ai Societlţii CompoZitorilor Români şi ::IIi SeCţiei monografice a Institutului Social Rom!n, sunt cu de-a treia. Mai lipsesc valurile de glasuri care să ia aceste Inceputuri şi să le scoată In lume, pe toate drumuril e ţării. E vorb.t de cele două mi­lioane şÎ jumitate de şcolari, drora le-a venit rindul. Să in­ceapl cu colindele Cdciunului I E o slrbitoate a copilului, cu deosebire şi pard numai a lor. Ei pot să aibă marele rost s1 facă din muzid, ceea ce a ajuns la alte popoare, o parte din viaţa naţionalA. Auziţi cum incepe mireaţa colindă dntatl de vucurile uitate : • Nouă azi ne-a răsărit, Domnul Iisus Hristos ! •.

CIFRE CULTURALE. - S'a vorbit de o indoită crizl a cinematografului: una ca formulă de arti şi prin urmare de prodUCţie, iar alta. ca mijloc de ::IItraCţie a publicului şi prin urmare de circulaţie. Cea dintâi, oricit de mare ar fi legitura Intre am1ndouli, nu privqte RomAnia, care nu e o ţarI de fabricare a filmului. Ea îşi pllteşte, în fiecare an, striinAtălii plăcerea acestui spectacol, In formă de chirie a materialului artistic importat, şi de plati de aparate şi piese de maşini, cu o sumA care e foarte greu de calculat precis, dar se apropie de o jumitate de miliard de lei. In Inţelesul acesta, cinematograful rămtne cel mai scump spec­tacol al nostru. Cel puţin jumAtate din veniturile lui trec hotarul. Oricât ar fi crescut cinematograful cercul din care se recruteazli spectatorii tuturor reprezentaţiilor de teatru şi de concerte, scoaterea unei asemenea sume din întrebuin­ţarea Înlerni nu se poate si nu se rlisfrlngă intr'o strimto­rare a intreprinderil or de arti cu caracter Daliona!. Partea din bugetul fiecărui individ menitl anual, şi la noi şi in alte lliri, trebuinţei de desfătare esteticA e cam aceeaş. Dad se ia din ea prea mult pentru o singură ramură, suBr celelalte. In Romln/a această turburare de npartilie e de două ori durEtoasli; ea se face in folosul unei organi:tAri În care nu avem niciun amestec.

Pln!! acum şi deoamdati n'avem nici o măsură de În­dreptare. Ar trebui numai si fim impotriva cinematografului şi si dutlim să-I ingrlidim, ceeace ar fi absurd. EI e o formă

de rostire a civilizaliei contimpol'3ne �i o cerinţă populară, pe care n'are nimeni nici dreptul nici putinţa să le iDăbuşe. E ca �i cum am vrea să ÎmpÎedicăm, din aceleaşi motive, deşi În alt domeniu, pătrunderea automobilului. Mi se pare d şi el ne costă peste doui miliarde anual. care inseamnă un tribut plătit cu entusÎasm industriilor străine. Pentrud cinematograful insă repre:dnti mai mult decât o simpli Îm­bunătăţire materială şi ajunge o �coală a mulţimii, nu ne e îngăduit s3 rlmânem nepăslitori in lafa desvold.rii pe care o ia. De dnd cu filmul sonor şi vorbit, problema capiti o inf3ţişare nouă şi grabnică. Niciun popor de cultură nu mai vrea să intreţie o Operl în alti limbă, şi Opera este un spectaco.1 de lux pentru foarte pUţini. Cum i se poate cere să rabde la infinit un teatru pentru toţi, care la noi numai În Bucurqti are 50 de săli, umplute de câte patru, cinci ori pe ti, iar în toati ţara 500, dnd in acest teatru se vorbeşte şi se dntl in toate graiurile pimAntului, afară de graiul pro­priu ? Chiar dacă poporul anonim, furat de farmec, ar db­da-o şi mai departe, cei cari vorbesc in numele lui nu pot d nu-I trexeasd. Trebue si ne îndreptim spre o pro­ducţie proprie. Suotem datori s'o punem intr'un program apropiat de realid.ri culturale. Şcoala inceputurilor, pentru actori, scenarii şi regisud, ne-o va da străinitatea, aşa cum tot ea ne va da şi fondurile. Un impo%it, foarte uşor de dus, le va crea. Nimeni nu va putea pretinde, nici chiar ai in­teresaţi, d un film, pentru care se plittljte un milion de lei romAneşti casei produdtoare, nu e in stare si '"Verse, ca o contribuţie la crearea filmului naţional, o sumă să %icem de :10.000 lei. Socotind numai 300 filme impozabil e anual, prin lăsarea la o parte a celor culturale, s'ar ajunge la o sumi de 6 milioane, realizată cu o jertfi aproape nesimţită.

In ce priveşte a doua criză, aceea de circulaţie, ea se vă­dqte foarte uşor în statistica filmului in RomAnia. De unde in 1930 au intrat la serviciul de cem:ud 1.035.89<> metri de film, In 1931, 938450, În 193::11 cantitatea a făcut un adevArat sah in sddere : 709.309. Procentul de micşorare trea de

::11:('/0' Pe lingi filmele originale Intr'un singur exemplar, se adaugi şi 277.080 metri de copii, ceeace e destul de pUlin.

Statistica filmului în t93::11 mai deschide !nsă şi alte pers­pective. Dupi Daţionalit::llte, in frunte sll1 mereu filmul ame­rican cu 3:16.593 metri, Numaidecât dupl el vine filmul german cu 291.969 metri. In 1930 raportul era acesta: fil­mul american 573.520 metri şi filmul german ::1154.486. Dupi In::llintarea neaşteptată din 193I, filmul german ar fi trebuit si lase cu mult în urmA pe concurentul de peste ocean. S'a Inttmplat însA ceva anul trecut, nu In cererea publicu­lui, ci in organitare::ll de desfacere ::ll prodUCţiei germane, care a adus aceastl surprizt. Un fapt care vorbeşte pentru noi In folosul filmului ::IImerican e d la un numAr de ::1146

de filme el n'a avut dedt 3 respinse, cu 4500 metri, pe când filmul german la 180 de filme a avut 5 respinse, cu 1::11,039 de metri; iar, dad punctul actsta de vedere, de po­liţie moralI, nu convinge destul, iati şi un al doilea. Din totalul de filme, 625.674 de metri au fost filme de spec­tacol obişnuite, iar 83.635 au fost filme culturale. Din acestea filmul american singur reprn:intă 55.097 de metri, pe cind filmul german, atAt de aproape de el la metrajul total, n'are decât 15.::1141. E vorba in mare parte de jur­nalul sonor, echivalat cu filmul documentar şi cultural, În care strliluctljte Paramount, du e vorba şi de producţia mai

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A 6"

:aproape de ceil cuhllrilli propriu zisi a Covorului fermecal Fox, cu vederi şi cu obiceiuri din toati lumu.

Dintr'un loul de 4!H filme au fost respinse 8, :adică Iii cam 40 de filme intrate pe fiecare luni, mai pUlin de unul. Nu se poate zice că cenzura românească a filmelor nu e milOild. DilcA nu s'ar line socotulă de tăielurile pe Cilre le practid., de obiceiu destul de discret, in unele din fil­mele incuviinţate, şi de unele indreptIri de titluri, ea ar putea fi invinuită d evoluiad spre un simplu birou de in­registrare. Ceeace n'ar fi euct, pentrucl numai existenţa ei şi fiurea unor anumite criterii de judecat:!. regulamen­tead viaţa filmului, Ură s!i mai fie astfel nevoe de o in­tervenţie deadreptul. Cenzufil, ilre o acţiune preventivlt mai insemnată decât cea represivl. Amintesc in aceastl privinţl chestia filmelor cu uniforme, mai illes ilustriace, ruseşti şi

germane, care inundaserl intr'un timp piaţ2 rominească a cinematografului, Ele apf02pe au displrut uti:i. Casele de filme, cu frica cenzurei inaÎnte, nu le mai fabrid..

In ordinea cantitativl după origină 2 filmului rulat in România in 1932, Iara însăş işi menţine locul cel din urmă. Cum am spus, intiiul şi ill doileil loc il phtread SUtele Unite şi Germaniil, cee2ce e firesc, pentru el amlndouă sunt l.ăril e de cea mai milre productie. Franla urmead cu 69.069 metri, la o deplrt:are catastrofală. Urmead mult m2i in­dirăt It2lia, cu 13.068 metri. Dar de ce Romlnia, cu 3.800 de metri, stA chiar in urma Danemarcii, care ne-a trimes 4.810 metri ? Pentruc3 Romlnia, spre deosebire de aproape toate Iările globului, nu vrea nici si'i cuno:asc1 ce :ar fi :aceea o politică :a filmului romlnesc !

Turism, sport, educaţie fizică

o ARHIVA DE FOTOGRAFll. - Dac3 cineva intri, nu Ca drume1, cunoşteam destui şi cu unii chiar ilm mijlocit num:ai 12 expotiţiil e de privelişti tomlnq;ti ale Direcţiei conlucrarea. Era inlAia formă de activitate a noului Presei, din care a anct:a a rimas deschis.ă şi o parte din De- serviciu. In fillil sumelor tOI mai mari chehuite pe copii de cemvrie, dar chiar in laboratorul cu odăi negre şi in depo­zitul plin de cutii şi de rafturi din Şoseaua Bonaparte, îşi dă mai bine seama de fapta dvârşită. Ceeace vede pe pe­relii unei săli sunt cel mult 200 de fotografii mArite, alese dupl insemnltate documentad sau frumuseţe de exeCUţie, Dincolo fşi d.ă seama de altceva.

Dintr'o trebuinll mai mult mlruntl, de punere la inde­m;!,na publiciJtilor sau eliltorilor strlini de vederi din p.d, a iq;it treptat un întreg serviciu şi o adevArarA uhivl foto­grafid romAneasel. Ea Incepe să fie, in domeniul ei, tot aşa de însemnată ca seclia de stampe a Academiei Rom;!,ne sau ca Arhivele St:atului, pentru hirtii vechi, şi ca o biblioteel, pentru manuscrise şi elrli. Avem p;!,nă acum c;!,teva mii de puncte şi de momente, care ne plstrea%l Inflţiprta plm;!,n­tului şi omului rom;!,nesc, Alre mii şi mii de mii li se vor adluga. La fel ca în cazul depozitului legal pentru produ­sele tiparului, ele trebuesc aşezate in mai multe plrţi, Un foc nenorocit nu trebue si şteargă orice urmi a unei ase­menea bogAţii. Mă Indoesc, de pildă, el serviciul a trimis, Academiei Române din fiecare fotografie fAcuti plnl acum c;!,te doul exemplare, cu ilrlraru locului şi datei, N'u fi rău s'o fad, şi cât mai cur5.nd, Obliga1ia legaU exisrl; cea moralA e cu atit mili poruncitoare.

Am urmărit cu drag, şi Ind dela incepul, îojghebarea aceslei arhive. Cred el i-am fost şi de OilreCate ajutor, aşa cum imi este ta astb;i de unul foarte mare. Atâtea din fo­tografiile publicate de I Boabe de grâu t sunr datorite ei Sunt toate cele cu indicatia: Fotopress. Cite odatl nu ml mullumesc sl cer din ceea ce are, ci il iau chiar pe fotograf, pe nepregetltorul Vesa, într'o upediţie de ceasuri sau de zile, In Bucurq;ti sau in lul, ca si capAt ce-mi trebue. E o dragoste cam scump plllită, dat ea foloseşte !uturor şi e, de aceea, bine vltzută. Coperta Catalogul IIi

Pilrcli-I vid pe AI. Bădlull, secretarul de redaclie de pe vremuri al I Gindirii 1, unde ne-am întâlnit, intrebândll-mA fotografii, comandate diferiţilor priprietari de clişee, şi in ,i pe mine, ca pe arâ[ia alţii, despre fotografi şi colecţii de fala lipsurilor 10! mai des şi mai dureros constiltilte, gindul fOlogufii, iltlt din ţara veche c;!,t şi din nouile păm5nlllri. organidrii unui atelier (otogrilfic propriu a venit dela sine.

www.dacoromanica.ro

'" B O A B E D E G R Â U

Expo.tilia de fotografii dela I Canea Rom:llleasd I Fotoprus

Munţii Apu.s�ni FOloprus

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A '"

El a avut dela întâii paşi norocul oamenilor: r!lvna şi entu­siasmul *r de aprins al noului biurocrat, literatul Al, 81-d�uţl, şi priceperea tehnicl şi gustul uşor de desvoltat al fotografului de rasl, moţul Vesa. Nu mai amintesc, fireşte, de Inţelegerea pe care a gbit-o numaidecât la Eugen Filoni, Directorul Presei, Url care Bldluţl ar fi continuat poate sl alerge dupl materie pentru revista lui şi sl secatl sau de adlea ori sl lase in ea greşelile de tipar ale linotipiştilor fan­tezişti. Aşa, iatl-I asl3zi pe Bua:gi sau pe Retezatu, urcin­du-şi dimensiile tot mai respectabile şi aparatele şi cutiile cu provitii fotografice spre locurile cu frumoas3 vedere, mâine �burând prin aer cu carlinga avionului indrcatl de acelaş material pentru o expoziţie la Poznan sau o expediţie inru­ditl la Belgrad. Olimara avea orizontul mai strimt decât obiectivul fotografic şi cerneala şi-a rbplltit mai puţin cre­dinciosul decât camera obscuri, Prin scrisul ară hotare el r3mlnea romăn şi închis In ţarl; prin fotografia striCI şi obligator naţională, omul s'a internaţionalizat şi a ajuns tot aşa de extern ca şi Ministerul pe care il serveşte. Era atunci un mldular Ugăduitor al unei generalii de scriitori şi e, In noua rev3rsare de mlnuitori de condeiu ajunşi la majorat sau În preajma lui, de pe acum peste generaţii. In locul ro­manelor cu privelişti sufleteşti, Inseilate cu tinereasd neso­cotire a legilor sufletului omenesc Ură vârstl'i, iat3 prefeţele unei noui estetici a turismului, cu documentul sigur şi de oricine controlabil al priveliştilor plminteşti. B�d3uţ3 e de acum inJuntrul serviciului şi una cu el ca un vierme gras de ml-

tase in scumpa lui urzeaU, injurubilând şi depănănd firele din coconii ca şofranul şi ca soarele.

A cincea expoziţie de fotografii a avut ceva deosebit faţ3 de celelalte. Ea a încercat nu numai să adud noui vederi,

dar să se fad regională. N'au mai fosl fotografii din loatl ţara, ci mai ales din Haleg şi din Munţii Apuseni. O lume nouă, mai patriarhală şi maj spăjm� a fost scoasl din poe­nele ei inalte, cu revărsări de oi, cu răspântii de stânci detu­nate şi de tJuri, cu sarici dace sau cu obrazuri femeeşti de

lapte şi de viorele, E un pământ şi sunt nişte oameni pe cari cei mai mulţi dintre noi nu l-am cllcat niciodată. Se cunoştea

acest lucru şi din curiozitatea stirnită in vizitatorii neobişnuit de numeroşi ai E:xpo�iţiei din Sala Ileana a Cărţii româneşti. Niciodată o expoziţie romlneascl de fotografii n'a strins atlta lume �i n'a Ucut at!lta vâ1d. Dela elevii de liceu şi plnă la Capul Ţării, toti au adus prin prezenţi şi prin cu­vântul de intelegere dovada marelui ei folos.

E un semn d planul, mai de mult pus la cale, al plimbării acestui fel de expozitii şi prin alte oraşe, şi cel puţin prin Chişinău, Cernăuţi, Cluj şi Timişoara, trebue Infăptuit dt mai repede. In deosebi, secţia Touring Clubului din Cluj s'a adtat gata să colaboreze. Alte societlţi din celelalte oraşe vor face cu dragă inimă acelaş lucru, pentruca Intreprinderea d nu rlmlnl, cum nu estE, numai oficială,

Ţara se cunoaşte rău pentru eli nu se mişel destul. IatJ gbit mijlocul ca s'o facem sl se plimbe sub toţi ochii. Să nu-I mai am!lnăm !

www.dacoromanica.ro

'54

EDUCAŢIA POPORULUI IN ALTE ŢĂRI A D A U S

E d u c a ţ i a poporu lu i i n O l anda o privire generali asupra educaţiei poporului i n Olanda

trebue sli de;! la iveală o mare varietate de metode ca şi de instituţii. Cel mai bun lucru e, poate, ca aceslea d fie aşetoate potrivit cu scopurile şi mijloacele pe care le imrebuinţead. Instituţiile pot fi implrţite În trei grupe principale:

Grupa A: Activitatea prin leCţii, conferinţe şi cursuri de conferinţe.

GrupaB:Activitateaprincărţi. Grupa C: Activitatea prin

mijloace artistice : recitaluri, concerte, repre:tentaţii de tea­tru "i expoziţii; căl3torii.

Aceast1 Împărţire este Imr'a­ts't artificiall intrudt dtferitele institulii întrebuinlează adesea in a«laş timp două sau chiar trei metode. S'ar mai putea intreba daci nu se poate face o imp3rţireşi pe temeiul carac­terului mai mult sau mai puţin elementar al educaţiei care se urmlreşte. Imr'un înţeles, o asemenea linie poate si fie trasi In legătură cu clasa de public adult pe care cautl s'o ajute ilUtituţiile. De pildl, şi vorbind In general, Clminele poporului "i IlUtitutul de educaţie al po­porului, înfiinţate de partidul social-democr.at în colabor.are cuCongresul UniunilonindicaJe din 1935, au In vedere mai cu seaml clasele muncitoreşti şi

tart a mintii; cuv!ntul minte Iwt Inu'un 1fildes dt mai larg. Deosebire;!. nu este numai o chestiune de cuvinte. Prin educaţie se inţelege o pn:gltire cu un SCOp anumit. Mişcan:a de desvoltare a minţii Inl1turl [\ astfel de pregAtire formaU cu un scop anumit. Ea In«arel d facă mai bogate vieţile adulţilor, adud.ndu-Je în contact cu ceea ce artiştii şi gânditorii au crut mai bun, cu mişclrile politice şi sociale din toatli lumu, cu

t omenirea in devenire •. FoaMe rar se c;lutl suceuul practic In viaţ;!. sau lnrâuriru de-Oi-drep­tul asupra pub licului adult. Institutul socialist singur n:­cunoaşte deschis că scopul lui este sli preglteasclipentrusocia­lizare c1aseJe muncitoreşti şi s! intemeieze o noul civiliuţie pe principii socialiste.

Se poate acum arunca o privire de Intreg asupra acestui cimp de activitate. Nu e vorba s3 se cuprindl toate felurile de lucru săv.5rşit, ci mai cu seamă sli se dea o impresie de căile, m i j l o a c e l e şi Intin-

tuitin Octomvtie 1926. Institu-clasa mijlocie mai draci. Marea Moară de vs'nt olandeZI ţiile repre:tentate în ea au In instituţie naţionali, Societatea ce priveşte religia un caracter de bine public (Nut van het Atgemeen) care î�i intinde activitatea neutral, afarl de grupa dela Woodbroken (Barchern). Cu asupra ţlrii intregi, sate "i oraşe, se îndreaptă in mare pafle elICe excepţia bibliotecilor publice, mişcările romano-catolică "i ţlrani şi c1asa mijlocie mai slr.ad. Pe l.5ngă acestea, Universi- protestantă elm"n in abrl. Romano-catolicii in deooebi sunt tlţile populare (Extensiunea universitară), cu toate cl lucreau foarte inaintaţi; ei îşi au propriile universităţi populare, îndeobşte mai mult pentru clasele culte, n'ar recunoaşte că cursuri de conferinţe şi cluburi muncitoreşti. activitatea lor n'ar urmări si atingă şi pe meseriaşi sau clasa mijlocie mai ducă. In acelaş fel, bibliotecile care fac parte din societatea Het NUl vat! het Aigemeen, şi care sunt cele mai vechi aşeuminte de acest fel ale ţlrii, cauti d puie la in­demân1 lecturi bună unui public mai pUţin pregătit dedt o fac bibliotecile publice, ceea ce nu inseamnl că acestea din urmă au sli uite publicul de care are grije bibliotecile Socie­tlţii de bine public. Cum se vede, o linie reală nu se poate trage In acest domeniu.

Ca să se în\eleagl lucrul săvârşit In ţară, trebue si se ştie ci ceea ce s'a flcut pentru adulti nu trebue cu una sau doui excepţii si se caucteriuu ca educaţie, ci numai ca desvol-

Grupa A: uera, conferinţe li cursuri de conferinţe

Cea mai simpli forml de instrucţie e repreuntatl de cla­sele de «tit şi scris pentru adulţi. Cu toate că astlzi procentul adultilor care nu �tiu si ceteasd şi să scrie ute in Olanda, din fericire, foarte sclzut şÎ scade mereu, mai existl un oare­care numit de adulţi analfabeţi. Pentru predarea scrisului şi cetitului se organizează cursuri in localit�ţile mai însemnate cu ajutorul subvenţiilor date de autoritllile locale. In Am­sterdam autoritlţile municipale au infiinţat o şcoall care pune in mhură pc adulţi să urmue tot felul de leCţii cu caracttr elementar.

www.dacoromanica.ro

jENNY KRAFT: EDUCATIA POPORULUI IN OLANDA '"

In ce privClJte lec1iile in are se predau un învăţămâ.nt fost implinită In toată ţara mai bine de un secol de cele 320

ceaI, ele se înt�lnesc in ' Căminele noastre _ (Ons Huis), de secţii ale societăţii Het Nut !lun het AIgemwl. O bună mi�care care pune greutatea pe colaborarea claselor mai bine parte din conferin1e au avut ani dear�ndul mai mult un ca-educate ale poporului pentru ajutarea lui spre o tot mai bună racter diletant, ele fiind ţinute de vorbitori locali, un Insemnat stare. Atunci clnd, Inainte de sUrşitul secolului din urmi, număr din ei invăţători. Fiecare comitet de secţie era cu totul s'a infiin\at intAiul Cămin al poporului in Amsterdam, mul- liber si aleagi atit subiectele cAt şi conferinţiarii. Starea cul­

Unul din canalele pitoreşti ale Amsterdamului

lumitl unei bogate subvenţii făcuti de un mare negustor indi3n, doamna care a luat iniţiativa in scris şi in vorbă, Helen Mercier, a dat Insemnătate c3racterului voluntar al spriji­nului din partu conduc1torilor claselor mai educate in fo­losul fraţil or şi surorilor mai pUlin fericite, clrora c.liminul 3ve3 să le fie menit. In acest clmin din Amsterdam ,'a lucrat şi se lucreaz.li foarte variat pentru vitit3tori şi studenţi de am­bele sexe, m3i in vâ.rstă şi mai tineri, lucrul pentru femei cuprinzând cusutul, mOdele, reparaţia hainelor, buc�tăria, gl­tirea locuinţei, ingrijirea copiilor. Se dau cursuri regulate de fi:tid şi chimÎe, limbă, istorie şi 3rtmeticl; toate acestea destul de elementare ca s!i corespundă cerinţelor unor oameni cari n'au putut să urmeu decât cursurile şco.a1elor începă-

turii In fiecare ţinut trebuia În mod necesar si apară In valoarea conferinţelor !inute. Dar In timpul celor 40 de ani din urmă comitetul central al societăţii, pllnuind o reinviere a sco­

purilor urmărite, a lucrat din greu la ridicarea nivelului ge­neral al conferinţelor, mai cu seamă prin selecţia anuală a subiectelor şi a vorbitorilor şi prin punerea lor la Înde­mln�.

Cu toate că activitatea prim:ipal1 a Universitiţil or populare constă in organiurea de cursuri-conferin!e, ea nu InUtură nici ţinerea de conferinţe răslele. Ele se ţin adesea tn leg3-turl cu reprezentaţii de teatru sau de concerce, aş.a înd.1 pa.rticipanţii le pot urmlri cu mai mult! uşurinţă. Aceeaş metodă e folosită de uociaţiile al elror singur scop este sA dea o desfătare artistiel membrilor (teatrală, muzicală, pla­stică), precum şi de clminele poporului. Cursuril e de conferinţe începute de Het Nut şi de clminele poporului au ajuns pre­

ocuparea principală in activitatea Universit�lilor populare, dintre care cea dindi a fost infiinţată la Amsterdam In 1913 şi 21 sunt unite acum intr'un oficiu central, Uniunea Uni­versit31ilor Populare. Programele dinainte se deosebesc intre ele a11t prin numărul şi felurimea subiectelor, datorită mij­loacelor financiare avute la îndemină -In unele oraşe se dau subvenJii din fonduri municip31e locale - cAt şi prin num3rul membrilor �i elevilor, după cer/nlele locale şi după starea generali cultural.li. Unele din aceste programe numără pină la 60 şi 80 de subiecte, împărţite in diferite serii. Acum mai de curlnd Univtfsităţile populare Impart programele lor in două grupuri; unul pentru acei elevi a elror educaţie

a luat sUr.jit cu şcoala elementară şi altul pentru aceia cari

toare. Aceste lecţii se dau în una sau dou! sesiuni şi se aleg Mu:teul Colonial din Amsterdam în vederea unor 3numite meserii.

In legltură cu conferinlele despre tot felul de subiecte, au primit şi o educ3ţie complimentară; un num�r de cursuri unele !inute cu ajutorul di3potitivelor, s'a făcut obiceiu sunt comune pentru ambele grupe. in aceste cămine a să aib� o conferint� In fiecare s3ptămin1, Nu se poate t3gldui faptul cl numărul asculdtorilor cari iar vizitatorii să puie întrebări [3 sUrşitul conferinţei. Cu mult urmează al doilu grup de conferinţe este în cele m3i multe in3inte de înfiinţarea unui asemenea c1min pentru popor localitili cu mult superior celui dintâiu. Imrudt urmărClJte in Olanda, sarcina ţinerii de conferinţe pentru mulJime a educalia poporului, mişcarea de utensiune universitari. se

www.dacoromanica.ro

6,6 B O A B E D E G R Â U

g�eşte st;l.njenit! de faptul el activitatea ei nu este intr'adev:l.r terit au adus câteva universităţi populare la înfiinţarea de popularii. Cauza acestei, experienţe nu e greu de gbit; ea Sili aşa numite cluburi de lucru sau clase de discuţie, ca acelea 1n caracterul inv31ământuiui din şcolile complimentare, care puse la cale de d-l Albert Mansbridge, care dau bune telul-pilni la apariţia sistemului Dalton, nu urmilrea decât si pre.- tate acolo unde merg. Dar cea mai mare parte din elevi pre-dea copiilor ceutul, scrisul şi sacolitul şi o anume câtime feră d nu se încarce de nicio greutate, nici de aceea a lulrii de !;unoştin,e generale, dar n'a duta.! niciodată sli deştepte de insemn:l.ri despre ce aud, şi metoda introdud ca s1I. li se

dea la fiecare curs un rezumat, cautli să În!liture această lipsă personală. Atâta timp cât şcolile n'au să sufere o întreagă schimbare, in ace1aş înţeles, aşa Încât elevii să se deprindă să lucreze singuri la propria lor edu\:aţie, n'are să fie cu pu· tinţă o întoarcere a publicului dela atitudinta lui pasivă de astă.:d la una activă.

Viaţa de club, care în general are o Înrâurire de stimulare asupra membrilor, este numai o preocupare a căminelor poporului. Există cluburi de şah şi de table, cluburi de ex­cursii, un club de istorie naturală, un club de fotografie, un club de radio şi un club de discuţii; se pune la \:ale un club pentru femeile lucrătoare şi SOţiile de meseriaşi, cu un caracter de educaţie. Există şi coruri şi cluburi teatrale şi de orchestre şi În întregul lor ele au o putere de tnviorare a propriei activităţi a membril or. Dansul şi cultivarea jocului popular au ajuns în aceste cămine un punct de pro-gram.

Vedere din Volendam O bună parte din timpul şi lucrul întrebuinţate de con-ferenţiari cu pregătirta conferinţelor, în practică înseamnă

În ei simţul propriu de căutare şi dorinţa de continuare a timp şi lucru pierdut. Sunt mii de oamenii cari nu pot să activităţii intelectuale. In afară de aceasta, sunt foarte pUţine urmăreascli regulat conferinţele. De aceea publicarea de ma-subiecte ştiinţifice astăzi care să poată fi urmărite fără stă- gazine, al căror scop e răspândirea de lectură folositoare, pânirea principiilor de clipetenie ale ştiinţelor naturale, şi ca, de pildă, de către societatea De Wereldbibliothuk, men-fără familiaritarea cu desvoltarea istorică atât politicli şi so- ţionată cu 4 B t. Cea din urmă formă de desvo[tare a con· cială cât şi naturală. De aceea majoritatea ctlor a căror in· ferinţei e conferinţa la radio. Şi în această ramurA lucrează strucţie şcolară s'a sfârşit odată cu şcoala primară, n'au nici Het Nu.l van het Aigemeen, care in cei din urmă 40 de ani interes nici pregătire pentru desvoltarea cunoştinţelor ştiin- s'a pătruns tot mai mult de desvoltarea sarcinei ei de dipe-ţifice sau generale prin cursurile oferite, şi una din preocu· tenie şi care, mulţumită unui număr de peste 27.000 de mem· pările de d.petenie care va cere luarea aminte a comitetului bri, e în stare din punct de vedere financiar să lucrue pe un olandez al Asociaţiei Internaţionale pentru educaţia poporului plan mare. Ea a colaborat la ald.tuirea unei coleCţii de dia· va fi organizarea de cursuri speciale care să adud. această pozitive pentru conferinţe, care numără astăzi 3S.ooo de parte a populaţiei În state să se POOltă folosi într'adevlir de pe exemplare şi se împrumută în toată ţara. Ca mijloc de aju-urma activităţii de extensiune universitară. Aceasta va ddea tor pentru radio se trimit scurte rezumate pe un foarte mic tn mare parte În sarcina dminelor poporului, Htt Nur şi a prej, subscrutorilor. E prematur să se vorbeascli despre re-Institutului social democrat, atât prin cursuri elementare sau zultate, dar micul ajutor care se dă, stă sub temerea că SCUf-prin cluburi de cetire, lIlja cum au lucrat in Amsterdam intre timea necesară la asemenea conferinţe prin radio încurajează anii 188g--1894, înainte de deschiderea celui dintai dmin superficialitatea, marea primejdie a menta lităţii de astă:ti. al poporului. Pregătirea adul�lor, cari n'au decât o şcoală Aducind un anumit sistem tn aceste conferinţe, comitetuL elementară, ca să fie În stare să-şi Însuşiasd. un material lui NUl speră să pre1ntâmpine pornirea spre superficialitate. ştiin�fic mai complicat, este mai cu seamă scopul secţiei de Trebue să amintim de publicaţia lui Het NUl, o minunată educaţie de pe lângli bine cunoscutele uzine de lămpi elec· revistă lunară, Volkscmtwikkeling, care aduce discuţii asupra lriet ale Societ3ţii Philips din Eindhoven, dar ea n·a fost or- metodelor şi greutăţilor din câmpul educaţiei, in fo[osul cor-ganÎZată până acum sistematic În altă parte. Un alt punct pului profesoral şi al conferenţiarilor. in discuţie r3mane daltonitarea mişdrii de extensiune uni-versitară Însăş, ceeace Înseamnă să se fad din elevi mai mult Din Internat. Handbook Jenny Kra/t

decât nişte simpli ascultători şi să li se punlL pe propriii umeri din englezeljte de Emanoil Bu,uţa sarcina propriei desvoltări. Rapoarte şi discuţii În această ma-

www.dacoromanica.ro

..

BOABE DE GRAU REVISTA LUNARA ILUSTRATA DE eUL TURA

A N U L I I I 1 9 3 2

www.dacoromanica.ro

C U P R I N S U L

A r t i c o l e GR. ANTIPA,

ION BREAZU ,

COLOMAN MIKSZATH,

ŞT. DIMITRESCU ,

FR. ŞlRATO,

V. C. HRISICU ,

COLOMAN MIKSZATH,

AL. BUSUIOCEANU,

LUCIA BORŞ ,

IORDAN IOVCOV,

AL. TZIGARA-SAMURCAŞ ,

V. BOLOGA ,

MARCEL ROMANESCU,

IORDAN IOVCOV,

ADRIAN MANIU, M. TEIŞANU,

FR. REBHUHN,

IORDAN IOVCOV,

G. BREAZUL,

LUCIA BORŞ ,

Marea noastră . (CU 27 figurj şi 2 h3qi)

Teatrul Naţional din Cluj (cu II figuri şi a desene)

Săliştencele (III) din ungureşte de Avram P. Todar

(cu 6 desene de D�miCln)

Pinacoteca Naţională din Iaşi (cu 15 figuri)

Muzeul de artă natională Carol 1 (cu u figuri şi 14 desene)

Câteva ctitorii româneşti in Bulgaria . (cu is figuri)

Săliştencele (IV) . (cu 5 desene de Dtmian)

Colecţia Regală de pictură (cu 16 figuri şi o planif!i nellgră : Carol IX de Fr. C1Duet)

Azilul Elena Doamna . (cu 22 figuri)

Nopţi la Hanul din Antimovo (1) . (din bulgăreşte de V. C. Hrisicu,

cu 9 desene de 1. TeodQrescu�SiQn)

Fundaţia Universitară Carol 1 (cu 12 figuri)

Instiww\ de Istoria Medicinei, Farmaciei şi de Folk1or medical din Cluj

(cu 36 figuri) Monumente româneşti la Stambul .

(cu '4 figuri) Nopţi la Hanul din Antimovo (Il).

(din bulgărqle de V. C. Hrisicu

cu 4 desenE de 1. Teodorescu-Sion)

Muzeul Arnan (cu :l::J figuri şi o planşă colorală: Dalila in negru de Th. Arnan)

Grădinile Bucureştiului . (cu :l:g figuri)

Nopţi la Hanul din Antimovo (III) (din bulgăreşlt de V. C. Hn"sicu, cu 9 desene de 1. Teodorescu-Sion)

Arhiva fonografică . (cu :J7 figuri)

Biblioteca V. A. Ureche (cu 45 figuri)

Pag.

39

74

88

97

129

'47

.66

'94

2°5

257

321

www.dacoromanica.ro

IV

IORDAN IOVCOV,

CONST. MOISIL,

IORDAN IOVCOV,

MARCU BEZA,

BARBU TEODORESCU,

EMANOIL BUCUŢA,

IORDAN IOVCOV,

SANDU TELEAJEN ,

FABIO TOMBARL

ANDREI VERESS ,

AL. LUPEANU,

FABIO TOMBARI ,

Nopţi la Hanul din Antimovo (IV) (din bulgl�şle, de V. C. Hrisic:u, cu 8

duene de 1. Teodorescu-Sion)

Bucureştii Vechi . (cu 64 figuri şi o planşă colorată: Turnul Co11ii)

Nopţi la Hanul din Antimovo (V) (din bulglireşte de V. C. Hrilicu, cu 10 desene de 1. Teodorescu-Sion)

Ur�ân;�tir::e��i. ��v��n�el.e

. S�n�i

,şi

. la

(cu 27 figuri şi o planşă. colorat.5.: Portretul lui Constantin Brăncovunu)

Tipografia Olteană . (cu 9 figuri)

Monitorul Oficial (cu t8 figuri)

Pag.

368

425

449

474

Nopţi la Hanul din Amimovo (VI) 488 (din bulglrq:tt de V. C. Hrisicu, cu 9 desene de J. Teooorescu-Sitm)

Teatrul Naţional din Iaşi 521 (c;u 36 figuri)

Frusalia (1) 566 (din italienqtt de Gina Lupi şi Laztoro Lax, cu 10 desene de 1. Teodortscu-Sion)

Tipografia românească din Buda 593 (cu :J5 figun)

Biblioteca Centrală din Blaj , 613 (cu 18 figuri)

Frusalia (II) . 627 (din i!alieneş!e de Gino Lupi �i Lazzaro Lax, cu l:;j desene de 1',Teodorelcu-Sion)

www.dacoromanica.ro

e r o n c a

Cărf/� Conferinte, Congrese, txpo:d(ii o sut3 de ;Ini de iubire de OlImcni (cu o planş3 coloutl: Marele B:\n Nlisturel Herescu de N. Grigorescu) 52 C;\ntec scit . p O bibliotecl\ de şcolari 53 Bunul samaritean minor (cu o figuri) '54 Coresponden12 şcolar3 55 Propaganda (cu o figud şi o plan» neagră: Portret de copil de Demi/lll) 107 S�pt3m;\na lui Coşbuc log Un nou Danle romlnesc Biblioteci populare .

Biblioteca publid din BraşOII .

Şcoli de tipografie .

Sculptorul Georgescu

Centenarul lui Goethe (cu un desen de Maria Pand Buest!.!) Ginduri despre Goethe. Versuri in româneşte de Goethe.

Schiller dIre Goethe

Societatea bulguo-romiÎnS (cu o figur�)

Un poet deJa miazlno;apte

Ecouri Romane (C\I 3 figuri) . Cei trei magi

Scriitorii la BudaptSla (cu :2 figuri) O îndrepure

Bibliografia român�-ungar�

Arlişlii s;aşi (cu 7 figuri) .

Ziua temperau!ei la Br;aşov (cu 2 figuri)

In memoriam Biserica vrlbiilor (cu 4 figuri)

lmpolriva lui Dumne:eu .

'" '" , ,' , ,' "7 ,,8 '7' '77 '78 '79 .8, .8, .8, .87 " , " , ,,8

Universitatea şi serviciul social la sate (CU ::l figuri �i o planşe neagră : Poarl� cu s!teni din Poiana Sibiului) :149 Hasdeu, omul (cu o figu�) . 298 Istori:l la rliscruce .

Castelul cu poeţi (cu 3 figuri)

Reviste literare

Romlnii din Banatul Jugoslav

Un portret necunoscut al lui Miron Costin

Indicatorul st3tistic (cu o hartl slatisticl) Ne�tiinla de carte (cu ::1 figuri)

starelul de şapte:eci de ani (cu o figurl) Drumuri noui (cu o figurI)

Societăţile culturale şi şcoala. Salonul oficial (cu 3 figuri ,i o pl.a� cobratl: Biserica Antim de P. AmoIlDCu) . . Un pictor sas (cu 3 figuri)

La inceputul noului an şcolar (cu o figurl) . . Vecinătăli culturale (cu 4 figuri).

'99 '0.

'0'

'04 'o,

,.o ,08

' " 377 377 37' ,80

43' 437

www.dacoromanica.ro

VI

� Iordan IOllcov (cu o figurii) 440 Adunarea Astrei (cu 4 figuri) 497 Pe vlile Man.murC1/ului (cu 10 figuri) Congrese ,odaie (CU " figuri) '50'5 Carlu clr\ilor (cu 5 figuri) 510 C. IUdulucu-Moltu, om de cultu� (cu 4 figuri) 512

Amintirea lui Părl/an (cu 3 figuri) �jl5 Boabe de gdu (cu o h3rtil statistid) 5'7 Dupl 500 ani la Mănăstirea BisuÎll1 (cu 8 figuri) 579 Senatul cuhun.l (cu o figurii) . 582

Ţichindeal Gurii de Aur 583 Agru (cu :l: figuri) S8S Iconarul Sava Moga (cu l figuri şi o planş1 colorat3. : Icoan3 pe stitll) 586

Fabio Tomb:ui, FrusaliOl şi Boabe de Grâu (cu o figurii) 588 Cartta romlrti la Berlin (cu 2 figuri) 59' Omul şcolii (cu o figură) 640

Comemorarea lui Padurea (cu 8 figuri) 642 Şcoala apei (cu o figud) 646

Arhiva pentru Ştii"!a şi Reforma Socială (cu o planşl coI0[;l13 : Torcătoorele de Rodica Maniu) 647

Tea/ru, Mu�iclJ, Cinema/ogra!, Radio

Un bun contribuabil (cu 2 hlrţi statistice) . Zile de tEatru bulgar R�ul studioului Filmul sovietic (cu 4 figuri) FilmE balcanicE (cu 4 figuri) ColindE, colindE Cifre culturalE

Cămine de odihn3 . Seri ale amintirii (cu 6 figuri) Seclii de turism Excursii şcolarE (cu o figură) . Porturi şi sporturi (cu 2 figuri) Tinerimea română Altfel de literatură descriptivă Biserica din Boiana (cu o figură) CrucEa căato;l.rE

Ţ urism, Spori, Educatie {i2.Îcti

Privind cum curge Dunărea (cu 4 figun) . România maritimă şi ([uvial! (cu 2 figuri) ReisefOrer durch Rumlinien O Bruges·Ja-Morte de Ja Dunăre . Căauza Ceahlăului (cu o figură) Oraşul dela Mare (cu 3 figuri) Priveliştile romăneşti (cu 2 figuri) . La Sibiu intre cercetaşi (cu o figură) Satul românesc (cu 4 ligun) . O arhiv� de fotografii, (cu 3 figuri)

Cronica scrisl de Em(llloii Bucu/a

,6

,Sg ,8,

44' 649

6"

" ,8 "

'"

'"

"4

'ss 256

'"

'" ,84

444

444

446

447

'" '" Os'

www.dacoromanica.ro

Educatia poporului În alte tări sau la alte neamuri Z. CASTREN: Educalia poporului in Finlanda (1). din englezeşte de Emll/III;I Bucura (cu

4 fipri) . 61 STEPHEN GASELEE : Universitatea din Cambridge (cu 6 figuri), din engJe�eşte de Emonoi/

Bucura 124 Z. CASTREN: EducaJia poporului in Finlanda (II) (cu 3 figuri), din engleuşte de

Emanail Blu;uţa 190 Z. CASTREN: EducaJia poporului in Finlanda (III) (cu 3 figuri), din engle�eşte de

Emanoil Bucura JENNY KRAFT: Educa!ia poporului in Olanda {Il, (cu 4 figuri), din engJe�eşte de

Emanuil Bucura.

3'7

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro