blagaa

3
Lucian Blaga este poetul filosof care a creat prin opera lui 2 universuri distincte: unul liric si altul speculativ, poezia constituindu-se astfel ca o insusire de rationamente, fara a fi strict conceptuale.„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este una dintre cele mai reprezentative poezii cu valoare de arta poetica din lirica romanesca interbelica, Lucian Blaga exprimandu-si conceptia despre poezie prin prisma unor repere de ordin filosofic, nuantand foarte clar inca de la inceput faptul ca datoria creatorului in fata unui mister nu rezida in elucidarea acestuia ci in potentarea a tot ceea ce este neinteles.Acest poem deschide volumul de debut „Poemele luminii”fiind vizibile elementele de factura expresionista care corelate cu elemente anticipative ale creatiei filosofice, ne ajuta sa intelegem ca „Eu nu…” se constituie ca o confesiune a crezului artistic.Caracterul de arta poetica poate fi desprins inca din titlu, mai ales ca actul este perceput ca o modalitate prin care eul liric se raporteaza la lume sau la Universul in care treieste. Caracterul programatic al acestei poezii evidentiaza atat crezul artistic a lui Blaga cat si faptul ca poetul se autodefineste si defineste poezia, lirismul fiind subiectiv sau reflexiv, existand in acelasi timp un raport de identitate intre eul liric si poet.Inca din titlul poeziei putem percepe crezul poetului, acela de a nu distruge misterul, ipoteza confirmata de asocierea pronumelui personal pers 1 singular”eu” cu verbul predicativ”nu strivesc” si cu metafora-simbol”corola de minuni”.Avand in vedere ca pentru poet, misterul este echivalat cu o corola putem intelege ca tainele din Univers sunt interesante si frumoase, cu atat mai mult cu cat poetul nu se poate percepe pe sine si nici lumea dinafara, dincolo de mister.Titlul se repeta in primul vers al poeziei, devenind element de recurenta, rolul acestuia fiind de a accentua mesajul implicit confesiunea eului liric.Din punct de vedere structural, aceasta poezie este bazata pe 3 raporturi antitetice: „eu-altii”, „lumina mea-lumina altora”, „corola de minuni- flori,ochi,buze,morminte”. Se pare ca pentru poet, misterul

Upload: anda-flavia-muresan

Post on 18-Dec-2015

224 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

bac

TRANSCRIPT

Lucian Blaga este poetul filosof care a creat prin opera lui 2 universuri distincte: unul liric si altul speculativ, poezia constituindu-se astfel ca o insusire de rationamente, fara a fi strict conceptuale.(Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este una dintre cele mai reprezentative poezii cu valoare de arta poetica din lirica romanesca interbelica, Lucian Blaga exprimandu-si conceptia despre poezie prin prisma unor repere de ordin filosofic, nuantand foarte clar inca de la inceput faptul ca datoria creatorului in fata unui mister nu rezida in elucidarea acestuia ci in potentarea a tot ceea ce este neinteles.(Acest poem deschide volumul de debut Poemele luminiifiind vizibile elementele de factura expresionista care corelate cu elemente anticipative ale creatiei filosofice, ne ajuta sa intelegem ca Eu nu se constituie ca o confesiune a crezului artistic.(Caracterul de arta poetica poate fi desprins inca din titlu, mai ales ca actul este perceput ca o modalitate prin care eul liric se raporteaza la lume sau la Universul in care treieste. Caracterul programatic al acestei poezii evidentiaza atat crezul artistic a lui Blaga cat si faptul ca poetul se autodefineste si defineste poezia, lirismul fiind subiectiv sau reflexiv, existand in acelasi timp un raport de identitate intre eul liric si poet.(Inca din titlul poeziei putem percepe crezul poetului, acela de a nu distruge misterul, ipoteza confirmata de asocierea pronumelui personal pers 1 singulareu cu verbul predicativnu strivesc si cu metafora-simbolcorola de minuni.Avand in vedere ca pentru poet, misterul este echivalat cu o corola putem intelege ca tainele din Univers sunt interesante si frumoase, cu atat mai mult cu cat poetul nu se poate percepe pe sine si nici lumea dinafara, dincolo de mister.(Titlul se repeta in primul vers al poeziei, devenind element de recurenta, rolul acestuia fiind de a accentua mesajul implicit confesiunea eului liric.(Din punct de vedere structural, aceasta poezie este bazata pe 3 raporturi antitetice: eu-altii, lumina mea-lumina altora, corola de minuni-flori,ochi,buze,morminte. Se pare ca pentru poet, misterul ar reprezenta si o sursa inepuizabila de inspiratie, considerand ca nu ar putea exista ca artist decat daca in Univers exista mister. Asadar, poezia si poetul depind de mister, acest adevar filosofic fiind probat de convingerea poetului filosof ca durabilitatea si forta creatiei sunt strict raportate la aceasta atitudine.(Pronumele personal eu apare de 5 ori in poezie devenind termen cheie sau codul de intelegere al mesajului poetic, datorita caruia, poezia poate fi redusa, prin tehnica ingambamentului la 2 propozitii: eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte.(Pentru a percepe caracterul programatical acestei poezii, precum si faptul ca poetul se confeseaza, tinand cont si de elementele structurale, se impune sa ne raportam la verbele predicativ care sunt asociate eului liric, implicit la cunoasterea luciferica simbolizeazaprin sintagma lumina mea.(Astfel, verbele predicative pers 1 singular nu strivesc, nu ucid, nu sugrum, imbogatesc, maresc, sporesc, pot fi reduse generic la verbul nu distrug pt ca treptat sa descoperim ca o consecinta fireasca a acestei atitudini rezida in protejarea si amplificarea misterului.(Nu putem face abstractie, insa, de adevaratul motiv care il determina pe poet sa apeleze la o cunoastere de tip abstract, acesta fiind raportat la iubire, un sentiment care nu mai presupune un raport afectiv ci doar o cale de comunicare cu tainele Universului.(In celalalt plan oamenii care gandesc pragmatic sau logic distrug tot ceea ce este neclar, sintagma lumina altora simbolizand cunoasterea paradisiaca, perceputa ca rezultat al gandirii de tip rational. Chiar daca singurul verb predicativ asociat textual acestei sintagme este sugruma. Tinand cont de structura antitetica a poeziei devine evident ca poetul se diferentiaza categoric de ceilalti oameni si ca urmare fiintele rationale distrug tot ceea ce este tainic sau misterios. Pentru a descifra in profunzime mesajul acestei poezii trebuie sa tinem cont si de cele 2 linii de pauza (intre versul 10-18) care incadreaza o comparatie plastica in virtutea caruia lumina poetica devine o lumina selenara. Prezenta lunii ca motiv poetic elucideaza convingerea poetului ca misterul poate fi protejat si amplificat printr-o implicare afectiva deoarece ratiunea distruge in esenta tot ceea ce este tainic.(In acest sens Titu Maiorescu vorbise despre o dezbinare intre minte si inima si chir daca Blaga nu pare la fel de categoric in privinta distinctiei dintre cele 2, stabileste un raport de complementaritate intre statutul gnoseologic alartei si al stiintei.(Daca poetul gaseste ceva misterios in flori,ochi,buze,morminte, oamenii percep aceste elemente strict ca pe niste lucruri concrete. Versul 5 al textului este reluat in final avand valoarea conclusiva explicand intentia poetului care inlocuieste prepozitiile in si pe cu conjunctia si. Daca pt oamenii care gandesc rational, misterul nu este relevant, pt poet acesta reprezinta insasi esenta , cele 4 elemente care formeaza corola de minuni reprezentand frumosul(flori), sufletul(ochii), viata(buze) si moartea(morminte). Astfel fiecare reper in parte contine o doza de comuniune cu tainele Universului. Chiar daca poezia are o structura antitetica, apar si relatii de simetrie cum ar fi relatia dintre versul 5 si 18.(Lucian Blaga creaza in opera lui 2 universuri distincte: unul liric si altul speculativ, iar din punct de vedere al prezentei observam ca apare versul liber, tehnica ingambamentului , anumite versuri incepand cu litera mica, fapt ce confirma continuitatea ideii poetice, iar versurile lungi alterneaza cu cele scurte si foarte scurte, poezia neavand o organizare lineara. Prin intermediul acestei poezii este conturat asadar crezul artistic blagian, anumite repere, fiind intalnite si in alte poezii, originalitatea creatiei poetice fiind justificata si de intrepatrunderea elementelor expresioniste cu cele definitorii, care particularizeaza curentele literare manifestate in perioada interbelica.