bicentenar costache negri 1812-2012

EDITURA MAGIC PRINT

CORNELIU STOICA

CORNELIU STOICA

BICENTENARCOSTACHE NEGRI

(1812–2012)

EDITURA MAGIC PRINT

Lucrare apărută cu sprijinul Consiliului Local şial Primăriei oraşului Târgu Ocna

2 COSTACHE NEGRIBICENTENAR

CRONOLOGIE1812 Se naşte la Iaşi Costache, fiul Petrache Negre şi al Smarandei Donici (martie).1814–1818 Va locui cu familia sa la Tecuci şi Focşani, perioadă în care tatăl său este ispravnic al ţinuturilor Tecuci şi Putna.1819 Vizitează, împreună cu mama sa, Slănicul.1821–1823 Se mută la Chişinău şi Odesa, din cauza evenimentelor de la 1821, timp în care tatăl său moare (1822). Urmează cursurile unui pension din Chişinău.1824–1828 Va locui cu familia sa la Iaşi. Învaţă cu profesorul Johann Baptist Gall recventează Fpensionul profesorului Etienne Marius Mouton (1827). Învaţă la pensionul lui Louis Repey din Odesa (1828).1832 Costache Conachi îl trimite pe Negri la studii la Viena.1833–1837 Negri călătoreşte în Occident: Paris, Hamburg, Berlin, Karlsruhe, Rapperswill, Veneţia, Neapole.1836 Se naşte fiica sa Josefina.1837–1838 Se reîntoarce în ţară, la Galaţi. Încearcă să vândă moşia Mânjina pentru a plăti din datorii.1839 Se întoarce la Paris unde îi cunoaşte pe Ion Ghica, N. Kretzulescu, fraţii Goleşti şi V. Alecsandri. Vizitează, împreună cu V. Alecsandri şi N. Docan, Florenţa, Roma, Siena, Veneţia. Îşi continuă călătoria la Viena şi Bucureşti.1842–1846 Se ocupă de moşia de la Mânjina. Aici este locul de întâlnire al tinerilor paşoptişti moldoveni şi munteni.1847 La Paris ţine un toast despre Ştefan cel Mare, îndemnând la unire.1848 Participă alături de N. Bălcescu şi Iancu Alecsandri la evenimentele revoluţionare din Paris. Neputând sa se întoarcă în Moldova, Negri participă la redactarea documentelor programatice de la Braşov şi Cernăuţi.1849 Este numit de domnitorul Grigore Al. Ghica membru al Divanului Apelativ al Ţării de Jos.1851–1853 Este numit pârcălab de Covurlui. Începe un vast program de modernizare a oraşului Galaţi (port, şcoală publică, teatru ş.a.).1854Numit „şef”-ministru la Departamentul Lucrărilor Publice.1855 Este desemnat delegatul domnitorului Grigore Al. Ghica la conferinţa de la Viena pentru a susţine „chestiunea română”. Misiune la Constantinopol în problema averilor mănăstirilor închinate.

1856 Vinde moşia Mânjina. Îl însoţeşte pe Grigore Al. Ghica într-o călătorie prin Moldova pentru a susţine cauza unirii. Se retrage la Târgu Ocna, unde îşi cum- părase o casă. În Tiseşti cumpără vechiul conac al familiei Crupenschi şi va începe construcţia „Castelului Negri”.1857 Este director al Băncii Moldovei. Este ales vicepreşedintele Adunării ad-hoc a Moldovei.1858 Este propus de V. Alecsandri, C. Rosetti-Teţcanu, M. Costache-Epureanu şi Lascăr Rosetti candidat la domnia Moldovei. Negri refuză.1859 Alexandru I. Cuza este ales domn al Moldovei (5 ianuarie) şi al Ţării Româneşti (24 ianuarie). Este desemnat agentul diplomatic al Moldovei la Constantinopol. Începe demersurile pentru recu-noaşterea dublei alegeri a lui Alexandr I. Cuza.1860 Negri organizează vizita la Constantinopol a domnitorului Alexandru I. Cuza.1861 Negri reuşeşte să determine Poarta să redacteze firmanul prin care recunoştea unirea administrativă şi legislativă a Moldovei cu Ţara Românească.1863 Se votează legea secularizării averilor mănăs-tirilor închinate, proiect la care Negri lucrase mai mulţi ani.1864 Negri îl însoţeşte pe Alexandru I. Cuza în a doua vizită făcută la Constantinopol. Este ales deputat la Bucureşti, Craiova, Iaşi, Galaţi şi Tecuci, măsură a prestigiului de care se bucura la acea dată.1866 După abdicarea domnitorului Alexandru I. Cuza, Negri se retrage definitiv din viaţa politică. La Târgu Ocna, pe proprietatea sa din Tiseşti, îşi reia înde-letnicirile de horticultor şi grădinar. Primeşte vizita principelui Carol I. Refuză locul de senator de Piatra Neamţ.1868 Ales senator de Galaţi, dar demisionează. La fel procedează şi când este ales primarul oraşului Târgu Ocna.1869 Ales deputat de Bucureşti şi preşedintele Camerei, dar refuză. Face parte din comisia însărcinată cu soluţionarea litigiilor de frontieră cu Austro-Ungaria.1873 Moare Alexandru I. Cuza la Heidelberg (15 mai). Participă la funeraliile de la Ruginoasa. 187 Elena Cuza este oaspetele „Castelului Negri”.1876 Ion Ghica îi face o vizită la Târgu Ocna. Moare Costache Negri (28 septembrie) şi este înmormântat la Biserica „Buna Vestire” („Răducanu”). Personalitatea sa va fi elogiată de contemporani şi de urmaşi.

Se împlinesc două secole de la naşterea unuia dintre făuritorii

statului modern român. Costache Negri (1812–1876) a intrat

definitiv în conştiinţa românilor ca un mare patriot, care a pus totdeauna interesele ţării înaintea celor personale.

Prezenţă fizică impunătoare, aşa cum îl vedem în fotografiile de epocă sau în admirabilele portrete creionate de Radu Rosetti, Eduard Grenier, Maria Canta-cuzino-Enescu sau Mihail Diaconescu, Costache Negri s-a impus conteporanilor, prieteni sau adversari, „prin cel mai curat patriotism şi caracterul cel mai dezin-teresat” (Mihai Eminescu), ca omul care „ajungând foarte sus şi putând răzbate până la cea mai înaltă culme a puterii şi strălucirii, a ştiut să rămână modest şi sărac” (Nicolae Iorga), pentru mulţi fiind „capul şi idolul acelei junimi nobile româ-ne şi generoase, care luase iniţiativa tutu-ror reformelor ce le vedem înscrise în Con-stituţiunea din 1866” (G. Missail), omul cu „inimă de aur” „un sfânt (George Sion), pentru ceilalţi şi sublim în toate” Costache Rosetti-Teţcanu), „cel din urmă reprezen-tant al marilor noştri străbuni, modelul tuturor bunelor însuşiri” (Vas ile Alecsandri).

Om de stat, primul nostru diplomat de carieră, scriitor, pasionat colecţionar de artă şi numismatică, dar şi horticultor şi grădinar renumit, „apostolul” faptelor bune pentru prietenii şi vecinii săi, „Uncheşul” sau „Moş Costachi” cum îl alintau prietenii, de o modestie, simplitate, blândeţe, ospi-talitate desăvârşită, a căpătat un prestigiu moral pe care niciun om politic din epoca sa

BICENTENAR COSTACHE NEGRI 3

ARGUMENTşi până astăzi nu l-a mai atins.

Cel pentru care era „a munci şi a trăi”singura , elogiind faptele străbuni-„dorinţă”lor, la Paris, în 1847, declara că în „visurile mele de nădejde, fraţi români, înflorit să arată viitorul României”, care nu putea fi decât unirea românilor într-un singur stat, vis pentru care s-a luptat să-l vadă înfăptuit cât a trăit. Din această perspectivă trebuiesc judecate faptele sale.

Retragerea definitivă din viaţa politică după 1866 este expresia unui bun simţ pe care nu-l vom mai regăsi la niciun alt om politic român.

Personalitatea sa a fost elogiată postum de istorici, scriitori, oameni politici şi imor-talizată de artişti (Carol Storck, Richard Hette, Ioan Iordăchescu, Dimitriu Bârlad etc.), numeroase instituţii şcolare sau străzi primind numele său.

Oraşe ca Iaşi, Bârlad, Focşani, comuna Costache Negri (fosta Mânjina), Galaţi, Bucureşti şi Târgu Ocna, etape importante în viaţa lui Negri, cu siguranţă vor organiza manifestări dedicate trecerii a 200 de ani de la naşterea sa.

Cartea de faţă, Bicentenar Costache Negri (1812–2012), se doreşte un umil omagiu pe care comunitatea oraşului Târgu Ocna o aduce patronului său spiritual. În paginile cărţii este evocată personalitatea lui Negri şi locul pe care micul orăşel, de pe malul Trotuşului, l-a jucat în viaţa sa, dar şi impactul pe care prezenţa acestui mare om a avut-o asupra comunităţii.

Ce model uman ne-ar putea călăuzi viaţa, dacă nu acela în care cineva este „mereu gata să se sacrifice pentru patria sa”, aşa cum a fost ?Costache Negri

Costache Negri în anii tinereţii , (1842) marcat de călătoriile sale în apusul Europei.Biblioteca Academiei Române. Cabinetul de stampe


COSTACHE NEGRI SCURTĂ BIOGRAFIE

Costache Negri , om politic , diplomat şi scriitor, s-a născut la Iaşi, în luna martie 1812.

A fost fiul lui Petrache Negre, agă, şi al Smarandei (n. Donici). A mai avut încă 5 fraţi: Catinca, Maria (Evghenia, după intrarea în cinul monahal), Elena, Zamfira şi Zulnia.

Familia Negre era descendentă din Mavrodi Apostol grecul, stabilit în Moldova pe timpul lui Vasile Lupu.

Copilăria şi-a petrecut-o la Bârlad, moşia Blânzi, Tecuci şi Focşani.

În 1819, Smaranda Negre, îm-preună cu fiul ei Costache, vizitează Slănicul.

Moartea tatălui său, în 1823, a fost o grea lovitură pentru familia atât de numeroasă. Lui , singurul băiat Negrial părinţilor, îi reveni moşia Mânjina şi case la Galaţi şi Bârlad. Familia sa se va muta la Iaşi. a studiat cu Negridascălul Joseph Frantz Gall, franceza şi germana, apoi la un pension din Iaşi.

Un sprijin important va căpăta Smaranda Negre din partea lui Costache Conachi, cu care se va căsători în 1828 şi vor avea şi o fată, pe

Ecaterina-Cocuţa. Negri va continua studiile , în 1828,

la pensionul lui Louis Repey din Odesa. Moartea mamei sale, la 12 octom-

brie 1831, va fi o nouă lovitură pentru tânărul . O parte din copii rămân Negriîn grija lui Costache Conachi, iar sora lui mai mare, Catinca, se căsătoreşte cu Vasile Rosetti-Pribeşti (1831). Costache Conachi şi-a manifestat inte-resul de a-l înfia pe tânărul , dar Negriacesta refuză.

Este trimis la studii în Franţa, Italia şi Germania, dar tânărul pereNegri -grinează prin Europa câţiva ani (1832– 1837).

În 1836, se naşte unica sa fiică, Josefina (183 –1903), dintr-o legătură 6sentimentală cu cântăreaţa germană Sabin Heinefittere , pe vremea sejurului său de aproape un an la Neapole.

Revenit la Paris, în 1839, îl va cunoaşte pe V Alecsandri cu care asileva lega o statornică şi curată prietenie pentru tot restul vieţii. Printre prie-tenii săi se numărau: I Ghica, onN Kretzulescu, fraţii Goleşti. Cu icolaeV Alecsandri va vizita asile şi N. DocanItalia (Florenţa, Roma, Veneţia). Siena,


COSTACHE NEGRI(*Iaşi, martie 1812– Târgu Ocna, 28 septembrie 1876)†

Scurtă biografie

Costache Negri în anii , animat de idealurile paşoptisteemigraţiei de la 1848 .Biblioteca Academiei Române. Cabinetul de stampe



Anii călătoriilor în apusul Europei, între 1832–1840, au contribuit la definitivarea personalităţii lui . Negri

A avut şi preocupări lit rare. Cone -temporanii au elogiat scrierile lui Negri (C Negruzzi, V ostache asileAlecsandri, Al Papadopol-exandruCalimach). Aprecierile erau exagerate fiindcă se raportau la omul politic Negri. A scris mai multe povestiri (Suvenire din Italia, Veneţia Mănăs- , tirea), poezii cu inspiraţie folclorică ( , , Cântic haiducesc Horă haiduceascăDoină Doină haiducească, , -sau istorică ( , Hora de la Răducăneni La România Floarea caprii Flu-) ( , , fabuleturul şi toporaşul O masă mare la o , livadă -), traducerea poemului Mazeppa de Byron.

Negri era poliglot, cun scând olimbile franceză, engleză, italiană, germană, turcă, greaca modernă şi latină, traducând din Schiller, Byron, Chénier ş.a. Modesta activitate scriito-ricească se explică şi prin implicarea lui în marile evenimente istoNegri -rice ale vremii care i-au absorbit ,toate energiile.

Mai nuanţată ca valoare literară şi documentară este corespondenţa sa particulară şi diplomatică, în mare parte în limba franceză. A purtat co-respondenţă cu: Al I Cuza, exandru oanV Alecsandri, M Kogălasile ihail -niceanu, D BolinIon Ghica, imitrie -tineanu, N Bălcescu, G icolae eorgeSion, Manolache Costache-Epureanu,

Gh Panaiteanu, eorghe Alexandru G. Golescu–Negru, Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Baligot de Beyne, Alexandru Zane, fiica sa Josefina ş.a.

În anii 1842–1846, se ocupă de moşia sa de la Mânjina, care avea mari probleme financiare. Aici era locul de întâlnire al unor tineri revoluţionari moldoveni şi munteni (Vasile Alec-sandri, I. Ghica, C. Filipescu, N. Băl-cescu, A. Russo, Ion Ionescu de la Brad, M. Corradini, Manolache Costache-Epureanu ş.a.

În perioada premergătoare revo-luţiei de la 1848, a călătorit din Negrinou prin Europa (Franţa, Italia, Aus-tria).

La sfârşitul anului este în 1847 capitala Franţei. Aici, la 27 decembrie, rosteşte un toast în memoria lui Ştefan cel Mare, în care îşi afirmă crezul care îl va anima toată viaţa: „În visurile me-le înflorite se arată viitorul României. Suntem milioane de români ! Ce ne lipseşte ca să ajungem un neam tare ? Unirea, numai Unirea !... Să trăiască dar Unirea românilor !”

Evenimentele din 1848 îl găsea la Paris unde participă la evenimentele revoluţionare din capitala Franţei. Sprijină acţiunile iniţiate de Nicolae Bălcescu pentru declanşarea unei re-voluţii în ţară, oferind banii necesari reîntoarcerii în ţară lui Gr. Peretz, Al. Lapati, Al. Aman şi N. Ionescu. Negri nu a putut intra în Moldova şi, îm-preună cu alţi revoluţionari moldoveni,



Costache Negri ca diplomat la Constantinopol.Biblioteca Academiei Române. Cabinetul de stampe



a venit la . Aici, împreună cu Braşovfraţii Alecsandri, Vasile şi Iancu au , redactat, la 12/24 mai 1848, „Prin-ţipiile noastre pentru reformarea patriei”. A fost - nevoit să plece la Cernăuţi, stând o vreme la moşia Cernă-uca a fraţilor Hurmuzachi.

De aici va pleca în exil la Paris în noiembrie 1848. Este propus ca şef al emigraţiei române , (Nicolae Bălcescu Ion Ghica)dar neînţelegerile din partea unor revo -luţionari români (C. A. Rosetti, D. Brătianu) compromit alegerea sa. În 1849, pleacă la Constantinopol, iar de aici va reveni în ţară.

În timpul domniei lui Grigore Ghica va îndeplini mai multe funcţii şi misiuni diplomatice: preşedinte al Judecătoriei ţinutului Covurlui, pâr-călab de Covurlui (1851–1853), minis-tru la Departamentul Lucrărilor Pu-blice (1854–1856).

De la Mânjina, în 14 octombrie 1854, Negri îi scria lui Vasile Alecsandri: „A munci şi a trăi, asta-i singura mea dorinţă, căci ţie pot să-ţi spun fără să fiu învinovăţit de făţăr-nicie: am fost întotdeauna împotriva sistemului cu privilegiaţi trândavi, care trăiesc pe socoteala muncii alto-ra şi care nu au altă grijă decât pe aceea de a găsi înşelătorii pentru a menţine veşnic această stare de lucruri... Dar astea fiind zise, adio, iubite Vasile şi fie ca frumoasele noas-tre ţări să aibă un viitor mai fericit.

Este o strună care vibrează pururi în mine.”

Este trimis de Grigore Ghica la Viena pentru a informa conferinţa de pace asupra drepturilor Ţărilor Ro-mâne. O altă misiune importantă diplomatică o întreprinde la Constan-tinopol în problema secularizării averi-lor mănăstireşti (1855–1856).

În perioada 1856–1859, Costache Negri se implică în lupta pentru înfăp-tuirea Unirii Principatelor.

În 1856, din cauza datoriilor con-tractate vinde moşia Mânjina şi cum-pără o casă la Târgu Ocna. În următorii ani devine proprietarul moşiei Cru-penschi, din Tiseşti, unde va construi o casă cunoscută sub numele de „Cas-telul Negri”.

Se dovedeşte activ în mişcarea unionistă. Când este numit caimacam Toader Balş, demisionează din NegriSfatul Administrativ. Vasile Sturdza, cumnatul său, respinge ideea demisiei.

Retras la Târgu Ocna, unde începe construcţia casei sale din Tiseşti, are o corespondenţă bogată cu Vasile Alec-sandri, ihailM Kogălniceanu, Baligot de Beyne, I Ghica, V Sturdza. on asile

A fost numit directorul Băncii Moldovei. La 7 martie 1857, este numit caimacam Nicolae Vogoride-Conachi, cumnatul său, şi un adversar îndârjit al unioniştilor. Face peregrinări la Iaşi, Galaţi şi Constantinopol, cu scurte popasuri la Târgu Ocna. La Galaţi este ales, împreună cu Al exandru Ioan



Costache Negri în anii maturităţii (1870).Biblioteca Academiei Române. Cabinetul de stampe



Cuza, deputat pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei. Va fi desemnat vicepre-şedintele Adunării ad-hoc de la Iaşi. În 1858 revine la Târgu Ocna. Vasile Alecsandri insistă pentru desemnarea lui drept candidat la domnie, Negridar acesta refuză. În final, Adunarea Electivă a Moldovei îl va alege domnitor pe Al I Cuza (5 exandru oanianuarie 1859).

Pentru obţinerea investiturii lui Al I Cuza e desemnat exandru oanNegri. El a fost timp de 7 ani, 1859– 1866, agentul Principatelor Române la Constantinopol. Printre cele mai importante realizări amintim: obţi-nerea recunoaşterii dublei alegeri a lui Alexandru I Cuza, pregătirea celor oandouă vizite ale domnitorului la Con-stantinopol (1860, 1864), recunoaş-terea internaţională a Unirii adminis-trative şi legislative (1861), seculari-zarea averilor mănăstirilor închinate (1863) etc.

După abdicarea lui Al I exandru oanCuza se va retrage la Târgu Ocna. Ultimii ani ai vieţii petrece în îi vacasa sa din Tiseşti, ocupându-se de grădinărit şi câştig un bineîşi va a -meritat prestigiu. Aici primeşte vizita principelui Carol I, la 12 august /241866, dar şi vizitele unor prieteni de-ai săi. Deşi este ales senator de Piatra Neamţ (1866), deputat de Galaţi (1868) şi Bucureşti (1869), primar la Târgu Ocna (1868), a refuzat de Negrifiecare dată. Se va implica însă în

rezolvarea unui litigiu de frontieră cu Austro-Ungaria (1869).

Întreţine o corespondenţă intensă cu George Sion, Alexandru Zane, Vasile Alecsandri, Lascăr şi D Rosetti. imitrieVeniturile tot mai modeste îl obligă să-şi vândă colecţia de monede de aur şi cea de tablouri (1872), pentru care a pretins doar jumătate din suma eva-luată. Tablourile sunt şi astăzi exsale -puse în Muzeul de Artă din Iaşi.

În urma unei pneumonii, , Negri„cel cu inima de aur”, cum îl va carac-teriza poetul G Sion în eorge „Suvenire contimpurane”, se stinge din viaţă pe 28 septembrie 1876. A fost înmor-mântat în ziua de 1 octombrie 1876 în curtea Bisericii . Au fost „Răducanu”prezenţi la acest trist eveniment surorile sale, fiica sa Josefina, V asileAlecsandri, Manolache Costache-Epureanu, reprezentantul guvernului I C. Brătianu, şi colonelul Greceanu, ondin partea regelui Carol I.

Despre dispariţia marelui patriot au scris V Alecsandri, M Iancu şi asile ihaiEminescu, George Missail ş.a.

Personalitate naţională, cu rol im-portant în istoria noastră modernă, cu calităţi atât de rar întâlnite la oamenii politici, a fost omagiat Costache egriNde scriitori, artişti şi chiar unii oameni politici.

Cele mai frumoase portrete sunt cele datorate lui Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Radu George Sion, Rosetti Maria Canta, Nicolae Iorga, -



Costache Negri în ultimii ani de viaţă.Biblioteca Academiei Române. Cabinetul de stampe



cuzino-Enescu . şi Mihail Diaconescu De-a lungul timpului s-au scris

numeroase lucrări referitoare la viaţa lui Costache Negri, unele sumare, altele adevărate monografii (George Missail, 1877; Al. Papadopol-Calimach, 1889; Emil Gârleanu, 1909; D. Teleor, 1909; Gh. N. Munteanu-Bîrlad, 1911; Ion B. Bobescu, 1912; Gheorghe Sion, 1942; Pericle Martinescu,1966; Emil Boldan, 1966; D. Vitcu, 1979; Paul Păltănea, 1985).

Busturi ale marelui diplomat au fost amplasate în Parlamentul Româ-niei (1884), la Galaţi (1912), Târgu Ocna şi Iaşi (1935). (1909, 1941)

Pentru Târgu Ocna au fost realizate două busturi. Unul, -donat de farmacistul C. Mazarini din Bucureşti, operă a sculptorului C. G . Mihăilescu, în h1909, şi care nu se mai păstrează, bustul realizat, la iniţiativa lui Gh. Sion, de sculptorul Dimitriu Bârlad (1941)

Multor localităţi, şcoli sau străzi li s-au dat numele marelui om politic.

Târgu Ocna i-a cinstit memoria. Numele său a fost dat vechiului drum

al sării, Şcolii de băieţi nr. 2 (1913– 1948), Colegiului Naţional (după 1993), iar în 194 s-a amplasat în cen1 -trul oraşului bustul său, opera sculp-torului Dimitriu Bârlad. Muzeul de Istorie al oraşului conservă un bust de ceramică realizat de Carol Storck şi un portret în ulei executat, în 1930, de pictorul clujean E. N. Fleischer.

Modest, generos, dezinteresat, me-reu alături de prieteni şi de familia sa, având un caracter de o rară frumuseţe morală, el s-a bucurat de simpatia una-nimă a contemporanilor săi, indiferent de opiniile lor politice, şi de admiraţia urmaşilor.

Costache Negri, pe care Mihai Eminescu îl considera „unul din cei mai mari, mai iubiţi fii ai poporului românesc”, iar N. Iorga îl numea un „nemuritor exemplu în galeria luptă-torilor ce s-au jertfit ca să creeze o patrie”, va rămâne pentru totdeauna ca unul dintre făuritorii României mo-derne.

Este marea personalitate a oraşului Târgu Ocna, un model pentru gene-raţiile prezente şi viitoare.



Costache Negrila Târgu Ocna

(1856–1876)

Domnitorul Grigore Ghica Al. (1849–1856) a vizitat în două

rânduri Târgu Ocna, în anii 1851 şi 1856. În ambele vizite l-a însoţit Costache

Negri, care se bucura de încrederea domnitorului şi îndeplinise numeroase funcţii (membru al Divanului Apelativ al Ţării de Jos, 1849–1851, pârcălab al ţinutului Covurlui, 1851–1853, „şef” la Departamentul Lucrărilor Publice, 1854–

1856) şi misiuni diplomatice (delegat la conferinţa de la Viena, 1854, sau la Constantinopol, în problema mănăstirilor închinate, 1855–1856) .1

Primul său contact cu târguşorul de pe Trotuş a fost la vârsta de şapte ani, în 1819, când o însoţea pe mama sa la Slănic, dar poate abia în 185 , iunie 6 când a întreprins o călătorie prin ţară cu domni-torul Grigore Al. Ghica pentru a susţine


Târgu Ocna. Vedere generală (1908). Strada Carol I. de la începutul secolului al XX-lea Acesta este târgul pe care l-a cunoscut şi în care a trăit Costache Negri în ultima parte a vieţii.

cauza Unirii, s-a decis să cumpere o Negri proprietate la Târgu Ocna. Încă din 1853 făcuse demersuri pentru a vinde moşia sa de la Mânjina, dar abia în 14 martie 1856 Negri a primit un acont de 12.500 de galbeni de la Hristodor Alexandri, restul sumei până la 38.360 de galbeni fiind achitată Catincăi Negri pe 16 ianuarie 1858 . Cu aceşti bani îşi cumpără o casă 2

în oraş şi finalizează cumpărarea de la familia Crupenschi a conacului vechi şi a ce mai rămăsese din proprietatea acesteia din Tiseşti . În anii următori va începe 3

construirea „castelului”, de pe malul drept al Trotuşului, pe care nu va reuşi, din lipsa banilor, să-l termine după planurile iniţiale.

După plecarea din ţară a domnitorului Grigore Al. Ghica pe 14 26 iulie 1856, /Negri va demisiona din Sfatul Adminis-trativ în ciuda faptului că unii apropiaţi nu au fost de acord cu acest gest.

Către sfârşitul lunii iulie părăseşte capitala Moldovei pentru a se retrage la Târgu Ocna . Aici, primeşte scrisoarea lui 4

M. Kogălniceanu, care-l ruga să-i plătească o „rămăşiţă” dintr-o mai veche datorie. Negri îi achită cu promptitudine datoria şi îi împărtăşeşte primele impresii legate de viaţa liniştită pe care o ducea în micul târg. Răspunsul lui din Kogălniceanu, 10/22 septembrie 1856, nu unele -i lipsit de mustrări, în parte îndreptăţite. „Îmi spui, scumpul meu Negri, că eşti liniştit la Târgu Ocna. Poţi să fii liniştit şi trebuie să fii liniştit când Patria nu este? Cred că te înşeli asupra sentimentelor tale... Noi am proiectat să ridicăm un edificiu naţional; de-abia dacă i-am pus bazele. Trebuie deci să continuăm munca noastră şi, până la terminarea ei mai este mult de făcut”.5

Tot aici, primeşte şi scrisorile de la Baligot de Be ne, y I. Ghica şi V. Sturdza. Lui I. Ghica îi răspunde la 27 noiembrie 1856: „Retras din lume cum sunt în fundul Carpaţilor, într-un mic târg căruia îi zice Ocna, eu sunt cu atât mai încântat când îmi ajung veşti noi de la prietenii mei aici.”6 Referitor la problemele politice ale Moldovei nu-i poate da un răspuns ,, căci iată patru luni de când nu văd pe nimeni, nu ştiu nimic şi nu vreau să ştiu nimic, simţindu-mă straşnic de bine în această linişte monotonă a Ocnei.”7

În primăvara lui 1857 îl găsim activând la Iaşi pentu cauza Unirii. Negri se bucură de


C. Negri şi colegii săi din Comitetul unionist de la 1856 (Dumitru Raletti, Anastase Panu, Mihail Kogălniceanu, Mitropolitul Neofit, Manolache Costache Epureanu, Constantin Hurmuzaki).

COSTACHE NEGRI LA TÂRGU OCNA


C. Negri şi colegii săi din Divanul ad-hoc al Moldovei ( 7).185

o mare popularitate, la un moment dat vorbindu-se chiar de numirea lui în postul de caimacam. Turcia a preferat să-l însă numească, la 7 martie 1857, pe Nicolae Vogoride–Conachi, cumnatul lui Negri, duşman înverşunat al unioniştilor .8

Negri este chemat de către Reşid Paşa laConstantinopol. Va pleca spre capitala Imperiului otoman abia după ce s-a reîntors la Târgu Ocna de la Iaşi, încărcat cu manifeste unioniste pe care le-a predat la Roman.

Revenit de la Constantinopol, face un scurt popas la Târgu Ocna, pe la începutul lunii iunie 1857, apoi pleacă la Iaşi pentru a participa la acţiunile organizate în vederea boicotării alegerilor pentru Adu-narea ad-hoc, care au început la 7/ iulie. 19A doua zi, semnează, alături de alţi frun-taşi unionişti, un protest adresat consu-lului francez Victor Place împotriva acţiu-nilor de falsificare a alegerilor întreprinse de către caimacamul N. Vogoride.

Alegerile vor fi anulate de către Turcia la insistenţa unor mari puteri, mai ales după publicarea corespondenţei caimacamului

Vogoride în „ . La L’Etoile du Danube”sfârşitul lunii iulie, Negri se reîntoarce la Târgu Ocna, scârbit de „toate mârşăviile şi ticăloşiile guvernamentale care se săvâr-şesc în această nenorocită ţară.”9 La 16 august 1857 îi scria lui I. Ghica: „Eu sunt la Ocna, în fundul cel mai îndepărtat al Carpaţilor, unde legătura cu restul Moldovei este expusă primejdiei, şi de aceea scrisorile tale mi-au ajuns aşa de târziu. De altminteri, ceea ce-mi convine de minune la Ocna este faptul că mă găsesc la adăpostul veştilor rele şi că nu aflu decât cu o lună mai târziu toate mârşăviile şi ticăloşiile guvernamentale care se săvârşesc în jalnica asta de ţară.”10 Curând va fi rechemat la Iaşi, iar după 29 august îl găsim la Galaţi. Aici va fi ales deputat alături de Al. I. Cuza. Negri va fi ales vicepreşedinte al Adunării ad-hoc, iar D. Bolintineanu care va asista la şedinta din 7/19 octombrie va scrie lui Baligot de Beyne că Negri „este foarte popular şi iubit”11. După închiderea lucrărilor -Adunării ad-hoc, Negri se întoarce la Târgu Ocna. Era că său rol politic sigur „micul”a luat sfârşit. Nu bănuia, la acea dată, că numai peste câteva luni avea să înceapă o rodnică activitate diplomatică prin care va contribui, în mod substanţial, la consti-tuirea statului naţional român.

Eyre Crowe, corespondentul ziarului „Morning Chronicle” la Paris, îşi exprima speranţa, la 20 ugust , într-o scri-a 1858soare trimisă lui D. Brătianu, că în Mol-dova şi că Negri va „vor fi alegeri libere”putea fi ales domn.

V. Alecsandri îi scria din Iaşi lui N. Grenier, la 10 octombrie, că „lupta ce urmează să se încingă în curând la noi va fi foarte violentă. Partidul inteligent şi



Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Principatelor Unite Române (1859–1866). Printre prietenii şi colaboratorii săi cei mai apropiaţi s-a numărat şi Costache Negri.

dezinteresat, îşi are privirile asupra lui Negri.”12 Negri însă se considera exclus din viaţa politică, veniturile sale fiind sub cele cerute de valoarea censului impus de legea electorală şi de aceea rămâne la Târgu Ocna. V Alecsandri va încerca să-l asileconvingă să vină la Iaşi.

Un grup important al partidei unioniste se hotărâse să sprijine candidatura lui Negri. — scria ziarul „Partidul naţional„Dâmboviţa” lucrează spre a se alege — domn un om nou şi cu simţăminte patriotice — candidatul său este Costache Negri.”13

V. Alecsandri şi C. Rosetti–Teţcanu nu ţin seamă de explicaţiile lui Negri şi împreună cu M. Costache–Epureanu şi Lascăr Rosetti fac un legat cedându-i dreptul asupra moşiilor Pătrăşcani şi Tescani din judeţul Bacău pentru a candida . Negri refuză . 14 şi de această dată

L. Steege sublinia şi el, într-o scrisoare adesată fiicelor sale, la 16 ianuarie 1859, că Negri, deşi avea şanse să ajungă domn, din cauza modestiei sale nu s-a amestecat în disputele politice. Din această cauză

Constantinopol. Vedere spre Pera, cartierul diplomaţilor.

rămânea deschisă problema desemnării viitorului candidat pentru tronul Moldovei.

Deşi V. Alecsandri, dar şi alţi fruntaşi unionişti au susţinut canditatura lui Negri,



Constantinopol. Primirea domnitorul Alexandru Ioan Cuza de către sultanul Abdul Medjid (1860) (Desen de Granchamp în l’Illustration din 10 noiembrie 1860).

Constantinopol. Vedere din Buiukdere, cartier în care a fost şi casa în care a locuit C. Negri până în 1866.

la desemnarea candi atului unic la domd -nie, la care au participat Negri, Cuza, Mavrogheni şi L. Rosetti, Cuza va câştiga la al doilea balotaj în faţa lui Negri.

La 5/17 ianuarie 1859 Al. I. Cuza va fi ales cu unanimitate de voturi, 48, domn al Moldovei. Negri s-a bucurat de alegerea

lui Cuza şi va fi unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai domnitorului, ca unul care a luptat constant pentru înfăp-tuirea Unirii şi a unor reforme demo-cratice.

Costache Negri va fi numit şeful delegaţiei care urma să obţină investitura din partea Turciei. Astfel, începea cariera strălucită de diplomat a lui Negri prin care a slujit cu un rar devotament şi dâr-zenie cauza ţării sale . 15

În cei 7 ani cât va fi agentul României la Constantinopol îl va încerca de multe ori nostalgia ţării. Aceste sentimente revin cu insistenţă mai ales în scrisorile adresate fiicei sale Josefina. „Iubesc mult odihna şi niciodată nu mi-a părut mai mult rău după modesta şi sărăcăcioasa mea căsuţă din Ocna”, îi scria acesteia la 28 februarie



Costache Negri n anii misiunii diplomatice la îConstantinopol . (1859–1866)

1861. Iar la 16 martie adăuga: „Cu sănă-tatea merg bine din fericire, şi aci a-ceasta mi-e singura satisfacţie. Cunosc foarte puţine persoane, în afară de lumea oficială, trăiesc foarte retras, foarte plictisit şi mereu suspinând după căsuţa mea de la Ocna, pe care o cunoaşteţi.”16

În scurtele perioade de popas la Târgu Ocna , Negri nu va sta deoparte ci va 17

sprijini importantele reforme preconizate de Al. I. Cuza.

De la Târgu Ocna îi scrie lui Cuza, la 6 mai 1863, în privinţa secularizării averi-lor mănăstirilor închinate: „Să luăm mai întâi totul şi apoi vom da Locurilor Sfin-te ceea ce vom voi.”18 Misiune diplomatică dintre cele mai dificile pentru că Negri trebuia să obţină din partea Turciei acor-darea investiturii domnitorului Cuza, în condiţiile în care puterea suzerană nu dorise să-i acorde această investitură nici pentru alegerea sa în Moldova. A avut de înfruntat numeroase adversităţi pentru a obţine recunoaşterea dublei alegeri a lui Cuza. La un moment dat, la sfârşitul lunii martie 1859, Cuza îi propune lui Negri funcţia de prim-ministru şi ministru de finanţe, dar Negri insistă să rămână în continuare la Constantinopol pentru a apăra interesele tânărului stat român . 19

La 21 şi 26 septembrie 1859, sultanul a trimis firmanele de investitură ale lui Al. I. Cuza ca domn al ambelor principate. Revenit pentru scurtă vreme în ţară (sep-tembrie–octombrie 1859), va petrece câte-va zile şi la Târgu Ocna, în liniştea căsuţei sale.

Va fi numit agent diplomatic la Con-stantinopol al ambelor principate, luptând cu îndârjire pentru recunoaşterea unirii definitive a Principatelor Române20.

Negri va pregăti exemplar vizita dom-nitorului Al. I. Cuza la Constantinopol, care este primit de sultanul Abdul Medjid la 23 şi septembrie/5 octombrie 1860 va l sa o bun impresieă ă . Îl însoţeşte pe Cuza la întoarcerea în ţară, plecând din Constan-tinopol pe 5 17 octombrie, şi va rămâne în /ţar până la sfârşitul anului. De la Târgu ăOcna îi scrie, la 17 29 noiembrie, lui C. /Rosetti–Teţcanu: „Peste trei zile mă por-nesc la Constantinopol, de unde, dacă voi trăi, vreau numaidecât a mă întoarce în var viitoare pentru a rămâne în ţară... aVreau numai a săvârşi oarecare lucrări începute la Constantinopol şi... apoi nu mai şăd măcar pentru orişice ”. 21

În august 1861, Negri rămâne doar patru



Obiecte care au aparţinut lui Costache Negri (ceas de buzunar şi lornion).

zile la Târgu Ocna, prezenţa sa fi indnecesară din nou la Constantinopol. Este sfetnicul de încredere al domnitorului şi reuşeşte să rezolve complicate situaţii diplomatice. Marele său succes diplomatic este firmanul turcesc din 22 noiembrie 1861, care recunoaşte unirea adminis-trativă şi legislativă. Plecat la 2 decem brie -din Constantinopol, va ajunge la Târgu Ocna abia la 27 decembrie. Aici primeşte, pe 1 ianuarie 1862, telegrama de felicitare din partea domnitorului, care-i aminteşte şi de „momentul atât de dificil pentru ţară”, o sugestie indirectă pentru a se întoarce la Constantinopol . Refuză o 22

nouă propunere a domnitorului de a fi ministru în noul guvern unic. Ajunge la Constantinopol la 1 13 aprilie 1862, /pentru o nouă şi fructuoasă activitate. La mijlocul lui septembrie, Negri revine pentru o lună la Târgu Ocna, rezolvând unele probleme de familie. După câteva luni petrecute la Bucureşti, timp în care discută cu domnitorul problema mănăs-tirilor închinate, ajunge la 6 18 februarie /1863 din nou la Constantinopol.

Domnitorul Alexandru I. Cuza a fost un

sprijinitor al mişcărilor de eliberare naţio-nală a popoarelor din cadrul imperiilor vecine României. În 1862, între Vasile Alecsandri, reprezentantul lui Cuza, şi generalul G. Klapka, reprezentantul revoluţionarilor maghiari, au avut loc tratative care au dus la încheierea a două convenţii. Prin prima convenţie s-a hotă-rât că „Prinţul Cuza dă voie patrioţilor unguri să stabilească depozite de arme în valea Siretului, la Bacău, la Roman, sau în comunele încă mai apropiate de graniţa Transilvaniei, precum sunt Ocna şi Piatra.”23

Întregul an 1863, Negri a lucrat pentru a rezolva . „marea chestiune a mănăstirilor”Revine la Târgu Ocna la 12 24 aprilie. De /aici îi trimite lui Baligot de Beyne, la 6 18 /mai, memoriul întocmit de Odobescu, cu a cărui concluzii nu era de acord . Se le va 24

întorce pe 9 iunie 1863 la Constantinopol, cu intenţia declarată de a rezolva pro-blema mănăstirilor închinate în favoarea statului român. Poziţia sa în această chestiune era una radicală şi Cuza o va accepta pentru că în proiectul de lege pentru secularizarea averilor mănăstireşti va prevedea că: „Toate averile mănăs-tireşti din România sunt şi rămân averi ale statului”25. Este din nou, pentru două săptămâni, la Târgu Ocna, în octombrie 1863, unde îl aştepta Catinca şi fiica sa Josefina. Votarea legii secularizării, pe 13 25 decembrie 1863, îl află la Galaţi, /fiind alături de domnitor „la triumful unei idei căreia i-a consacrat o mare parte a vieţii sale şi toată energia caracterului şi devotamentului său ”. 26

Petrece iarna la Târgu Ocna, cores-pondând cu Baligot de Beyne despre „chestiunea rurală”. Pregătirea loviturii de



315 Costache Negri. Tablou realizat de pictorul clujean Fleischer (1930). N. D. Cumpărată şi dăruită Primăriei de către Gheorghe Sion.

stat de la 2 mai 1864 s-a făcut şi cu concursul lui Negri, după mărturiile lui M. Kogălniceanu şi N. Bordeanu . În mod 27

sincer, nu a dorit instaurarea unei domnii autoritare, ci doar cadrul înfăptuirii unor reforme imperioase pentru societatea românească. Pe 25 mai 1864 părăseşte Târgu Ocna pentru Bucureşti, pentru a-l însoţi pe domnitor într-o nouă vizită a acestuia la Constantinopol, care îşi va atinge în mare măsură obiectivele propu-se. Se reîntoarce în ţară, fiind la Târgu Ocna pe 27 iunie 9 iulie, unde va sta zece /zile. Prezent la Constantinopol la 4/16 a , Negri discută despre valoarea ugustdespăgubiril oferite de statul român orcălugărilor greci .28 Costache Negri a fost şi un partizan consecvent al reformei agrare. Încă din a scrisoare , din 4 aprilie 1864, către prietenul său Baligot de Beyne, el arăta că ţăranii trebuie să devină pro-prietari, altfel, chestiunea rurală va avea consecinţe nefaste. Legea rurală din 1864, cu unele imperfecţiuni, a reprezentat un act de dreptate făcut ţăranilor.

În cursul anului 1865, Negri revine de mai multe ori în ţară. În august îl găsim petrecându-şi concediul la Târgu Ocna, unde este vizitat de Vasile Alecsandri.

Vestea abdicării lui Al. I. Cuza, la 11 februarie 1866, nu l-a surprins pe Negri care cunoştea hotărârea domnitorului de a renunţa la tron. El a dezaprobat modul brutal în care complotiştii l-au silit pe Cuza să abdice. Aflând că doamna Elena Cuza a fost găzduită, după abdicare, de doctorul Carol Davila, îi scria acestuia, la 2 martie, s-o asigure din partea lui, de „marele respect şi afecţiune” pe care le are pentru dânsa. Îl roagă pe Davila să-i comunice lui Baligot de Beyne că-şi oferă

ospitalitatea în „modesta căsuţă de la Ocna”29.

Negri va fi înlocuit din funcţia de agent al României la Constantinopol, lucru deza-brobat de opinia publică, post care îşi va pierde din strălucirea şi autoritatea pe care o avuse când ţara „ ăavea agente al s u la Constantinopol ( ) . pe D omnul Negri ”30

Tăcerea pe care o manifestă faţă de „noua orânduire a lucrurilor”, ca şi refuzul de a colabora cu guvernele noului principe, Carol I, expresia protestului său faţă au fostde înlăturarea celui ce pentru el, ca şi pen-tru poporul român, a fost simbolul Unirii. Părăsind definitiv viaţa politică s-a reîntors la Târgu Ocna, în de pe malul „căsuţa”Trotuşului, unde dorea să-şi vindece „abrutizarea” „mâr- pe care i-o provocase


Costache Negri, în ultimii ani de viaţă, un model de înaltă ţinută morală . (1870)

şăviile” Stambulului . Deşi va locui nu-31

mai cu sora sa Catinca, care-şi cumpărase şi ea o casă, grădina şi casa lui Negri vor găzdui pe numeroşii săi nepoţi. Aici, în ultimii săi ani de viaţă, a dus o existenţă de om simplu, ocupându-se cu munca pământului. Mai toţi sătenii din Tiseşti, ca şi din oraş, au luat pildă de muncă şi organizare a gospodăriei şi au învăţat meşteşugul altoiului. A umplut curţile sătenilor cu cireşe de mai, pere perga-mote, caise, piersici roşii şi viţă de vie ananas. Prin toate acestea a fost în lumea mică a ţăranilor un apostol al faptelor bune . 32

La 12/24 ugust 1866, noul principe, aCarol I, îl vizitează pe Negri la Târgu Ocna, desigur din dorinţa de a-l cunoaşte pe fostul sfetnic al lui Cuza, despre care

nu o dată i se vorbise, dar şi pentru a afla „ce făcuse şi ce nu fusese în stare să facă fostul principe”, după opinia lui Titu Maiorescu. Sunt vizitate cu acest prilej ocna, penitenciarul, cazarma şi staţiunea Slănic. 33

Oricum, această vizită a rămas fără niciun rezultat pentru că Negri va refuza sistematic orice tentativă de a fi atras în activitatea politică.

După informaţiile lui G. Missail, în 1868 Negri ar fi fost ales primar la Târgu Ocna. Probabil că a refuzat această propunere, dar a acceptat să fie membru Consiliul în comunal şi epitrop al spitalului Sf. Spiridon. Această atitudine nu trebuie să ne mire şi amintirea ei, ca şi a gene-rozităţii sale, a rămas în memoria conce-tăţenilor săi care, pentru a cinsti numele lui Negri, au povestit tuturor faptele bune şi firea deosebită ale „Cuconului Cos-tache”34.

În primăvara lui 1869, îi răspunde de două ori lui M. Kogălniceanu, la insis-tenţele acestuia de a reveni în viaţa politică, încheind astfel a doua scrisoare: „În ceea ce priveşte graţioasa stăruinţă cu care prinţul gândeşte încă la mine, asta mă mişcă, nimic de zis, dar binevoieşte să-i reproduci alteţei-sale cele de mai sus nu ca parte interesată, dar ca un prieten de care am dreptul să fiu cu-noscut. Voi şti, de altminteri, să găsesc alte prilejuri ca să dau mărturie alteţei-sale de respectuoasa mea recunoştinţă.”35

Va refuza toate propunerile de a reveni în viaţa publică acceptând doar să se implice în rezolvarea unor litigii mai vechi de graniţă dintre România şi Austro– Ungaria, în 1869 .36

Ultimii ani de viaţă îi petrece mai mult



Biserica „Răducanu”. Mormântul lui Costache Negri, amplasat în spatele stelei funerare ridicată de (1940). Elena Cuza la 1877

la Târgu Ocna. Face scurte deplasări la Bucureşti, Galaţi, Focşani, Iaşi, Mirceşti, Roman pentru a rezolva diverse probleme familiale sau a-şi vizita rudele şi prietenii. Corespondează cu G Sion, Vasile eorge Alecsandri, Baligot de Beyne, M. Kogăl-niceanu, Titu Maiorescu, D. A. Sturdza. Dificultăţile financiare îl determină să-şi vândă, în 1871, colecţia de monede de aur şi cea de tablouri, cumpărată de Pina-coteca din Iaşi . Îl întristează pierderea 37

bunului său prieten Răducanu Rosetti, de la Căiuţi, la 6 iunie 1872. În anul următor este prezent la Ruginoasa pentru a-l petrece pe ultimul drum pe Al. I. Cuza, care murise la 15 mai 1873 la Heidelberg. Va fi impresionat de gestul Elenei Cuza, care îi dăruie un cal de călărie şi îi face o vizită la Târgu Ocna în 1875 . În mai 38

1876, Negri primeşte o vizită neaşteptată, cea a lui I. Ghica.

Mihail Kogălniceanu, Mihai Eminescu, G. Missail, Vasile Alecsandri, Al. Papa-dopol-Calimach, Radu Rosetti, Al. Vlahuţă, Duiliu Zamfirescu şi , Mihail Diaconescumulţi alţii au omagiat faptele şi persona-litatea lui Costache Negri.

Una dintre cele mai frumoase carac-terizări o datorăm strănepoatei sale, Maria Cantacuzino-Enescu, născută în 1879 la Tescani, care evocă amintirile mamei sale, Alice Jora (Rosetti), ce copilărise aici.

„Nici un mare act naţional — scria cu îndreptăţită mândrie Maria Cantacuzino-Enescu — nu s-a făcut fără participarea lui Costachi Negri la această cotitură a istoriei noastre. În majoritatea cazurilor, el era acela care declanşa acţiunea politică şi-şi asuma răspunderea; lucra zi şi noapte alături de colaboratorii lui, îi stimula cu toată energia şi din tot

sufletul, nu se retrăgea din ceea ce iniţia şi realiza în viaţa publică decât în ziua în care trebuiau să se culeagă roadele.

Roadele acestea le lăsa în folosul altora, bucurându-se cu sufletul şi mintea că scapă de povara pe care o reprezentau pentru el şi rămânea întotdeauna mai deoparte, până când se făcea uitat, pe măsură ce oamenii cu valoare mai puţin pură de nu mai mici chiar — Mihail Kogălniceanu între alţii — i-o luau înainte; Costachi Negri se retrăgea din faţa a ceea ce era dorit cu îndârjire, câteodată fără scrupule, de ceilalţi. În viaţa publică mai ales, nu se realizează ceva fără să pui suflet, fără să slujeşti nevoile de con-tinuitate ale poporului al cărui destin îl conduci vremelnic ”. 39

Costache Negri se va stinge din viaţă în ziua de marţi, ora zece 28 septembrie 1876, seara, la vârsta de 64 de ani . Mihai 40

Eminescu va fi printre cei dintâi care va elogia faptele celui dispărut. „Constantin Negri „Curierul de — scria marele poet în Iaşi” reprezenta nu numai cel mai — curat patriotism şi caracterul cel mai dezinteresat, dar şi o capacitate inte-lectuală extraordinară, căreia-i datorăm,



în bună parte, toate actele mari săvârşite în istoria modernă a românilor... În-semnat ca om de litere, ca şi ca om de stat, nici un român n-a fost reprezentat şi venerat ca şi dânsul şi nici o pierdere nu atinge poporul în mod aşa de crud ca pierderea lui Constantin Negri.”41

Vibrante elogii îi va aduce şi George Missail în , Iancu Alecsandri în „Românul”„Timpul”, C. Rosetti–Teţcanu ş.a. 42

Costache Negri a fost înmormântat la 1 octombrie 1876 în curtea Bisericii „Rădu-canu”43. După un an de zile, Doamna Elena Cuza şi Baligot de Beyne au adăugat mormântului o modestă stelă cu urmă-toarea inscripţie: „Văduva lui Vodă Cuza cu iubiţii săi fii lui C. Negri. Durere eternă spre pomenire, 11 octombrie 1877”. Pe spate, în franceză, omagiul lui Baligot de Beyne : .„Á C. Negri”

este şi omagiul pe care V. EmoţionantAlecsandri îl aduce memoriei devotatului său prieten, într-o scrisoare adresată Aglaiei Allaux, fiica domnitorului Grigore Al. Ghica, printr-un admirabil şi inegalabil portret: „Negri era cel din urmă repre-zentant al marilor noştri străbuni, modelul tuturor bunelor însuşiri care fac cinste omenirii. Nobil la înfăţişare, nobil la suflet, întotdeauna mare prin sim-ţămintele sale, atras totdeauna în chip instinctiv către ce e frumos, drept şi măreţ [...]. Numele său fermeca spiritele, frumosul şi simpaticul său chip plin de lealitate atrăgea privirile către colţul acela ştiut, pe malul Trotuşului, unde avea să se stingă înainte de vreme unul dintre oamenii cei mai cu suflet. În mijlocul frământărilor noastre, în cele mai mari nenorociri ale noastre, când părea că orice speranţă era pierdută pen-tru totdeauna, multe inimi îşi regăseau puterea la gândul mângâietor că Negri era acolo mereu gata să se sacrifice pen-tru patria sa.”40

Dispariţia prematură a lui Costache Negri a marcat profund şi destinul oraşului, care a pierdut o mare perso-nalitate. Sora sa, Catinca Negri, cu fiica sa Smaranda Rosetti, s-au mutat într-o casă din centrul oraşului, unde vor fi vizitate de Zulnia Sturdza, sora Catincăi, de nepoata Alice Rosetti Tescanu, fiica Smarandei, şi de strănepoata Maria Cantacuzino, fiica lui Alice Rosetti -Te anu.ţc

Lua sfârşit o scurtă dar strălucită perioadă, când oraşul îşi câştigase renumele nu doar prin vestitele saline de aici, ci şi prin prezenţa unei personalităţi ce aparţinuse elitei politice naţionale.



317 Bustul lui Costache Negri (1975). Realizat de sculptorul Dimitriu Bârlad (1941).

Muzeul de Istorie al oraşului Târgu Ocna. Corol Storck, Bustul lui Costache Negri (sfârşitul secolului al XIX-lea) (2008).

După un sfert de veac de la dispariţia sa, personalitatea marelui om politic era încă vie. În inegalabilele pagini scrise de Alexandru Vlahuţă în România pitorească(1901), lucrul acesta răzbate cu putere. „În urma noastră, cu faţa spre lunca Trotuşului, rămâne singuratică, înfiptă-ntr-un mal, casa bătrânească a nemu-ritorului Negri. Ne uităm cu respect la zidurile acelea albe ce de-abia se văd printre copaci — acolo a trăit, acolo a visat, acolo a muncit pentru binele şi fericirea noastră blândul preot al Unirii, omul pentru care iubirea de ţară şi de neam a fost o adevărată religie ”. 51

În ianuarie 1909, s-a dezvelit un bust al lui Negri, donat de farmacistul C.

Mazarini, opera sculptorului C. Gh. Mihăilescu, care nu s-a păstrat însă .46 Primăria din Târgu Ocna a făcut demer-suri, în 1910, pentru realizarea unei statui a lui C. Negri de către sculptorul Ion Iordănescu, nefinalizate însă. La iniţiativa lui Gheorghe Sion s-a dezvelit, la 21 decembrie 1941, un bust al lui Costache Negri, opera sculptorului Dimitriu Bârlad. Amplasată iniţial în apropierea Bisericii „Precista” „Costache , în fosta piaţetă Negri”, statuia a fost mutată ulterior în faţa Casei de Cultură, iar de câţiva ani se află amplasată în faţa Primăriei. Muzeul de Istorie al oraşului conservă un bust de ceramică realizat de cunoscutul sculptor braşovean Carol Storck pe la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Prezenţa sa este încă vie la Târgu Ocna, locurile în care a trăit, numele unor instituţii locale sau străzi, monumentele comemorative, tradiţia locală fac parte din patrimoniul spiritual local.



Castelul Negri(1856–1904)

Târgu Ocna. Vedere generală (1910). În plan apropiat, casa Borisov (în partea stângă). Biserica „Răducanu”, cazarma, Biserica „Precista”. În plan depărtat, ruinele „castelului Negri”.

Pe moşia Tiseşti, donată de Nicolae Alexandru Mavrocordat lui Sandu Cru-penschi, în 1712 , s-a construit un conac 1

pe actualul perimetru al spitalului. El a fost ridicat prin anul 1727 şi era încon-jurat de un zid de piatră. În 1856 sau în timpul misiunii sale diplomatice de la Constantinopol, Costache Negri cumpără o parte a moşiei Tiseşti împreună cu vechiul conac . Nu ştim amănunte despre 2

cumpărarea casei din Târgu Ocna, dar este posibil să fi remarcat această localitate cu prilejul vizitelor făcute împreună cu domnitorul Grigore Al. Ghica sau la suges-

tia prietenului său Răducanu Rosetti, care stăpânea moşia Căiuţi. El îi preciza lui Ion Ghica în scrisoare expediată din Târgu aOcna la 22 noiembrie 1856: „car voilà quatre mois que je ne vois personne, ne sais rien, et je ne veux rien savoir, me trouvant parfaitement bien de cette monotone tranquilité d Okna”’ 3.

A locuit primii ani într-o casă modestă din târg, pe care o evocă în scrisorile trimise fiicei sale Josefina în primăvara anului 1861, de la Constantinopol: „Aşa că doresc mult odihna, şi niciodată nu mi-a părut rău mai mult după modesta şi


Castelul Negri. Vedere generală dinspre nord-vest (1900).

sărăcăcioasa mea căsuţă din Ocna, şi-n privinţa aceasta ca şi-n multe altele, mai ales acum, când vârsta a început să-şi spună cuvântul. Voi fi fericit când mă voi vedea înconjurat de toţi cei pe care-i iubesc”4, preciza în prima scrisoare, din 29 febr./12 martie 1861, pentru ca în următoarea lună 30 martie/10 aprilie 1861 să scrie: „sunt foarte plictisit că mă găsesc atât de stingher, şi încă într-o ţară care nu-mi prieşte de loc” „îndată ce voi , dar putea şi după ce voi termina câteva chestiuni aici, am de gând să mă retrag în mica mea căsuţă de la Ocna, să reîncep a semăna varză pentru mine şi mai ales aproape de ai mei, de care sunt îndepărtat de atâta vreme, când singura mea fericire e de a fi cu dânşii.”5

Scriitorul Radu Rosetti ne oferă mai multe amănunte despre primii ani petre-cuţi de Negri la Târgu Ocna. „A locuit

dintâiu într-o casă din târg în care de nenumărate ori am însoţit pe părinţii mei, casă din care au rămas astăzi numai slabe rămăşiţi la temelii. Soră-sa Zulnia, căsătorită cu Vasile Sturdza, se stabilise şi ea în Târgu Ocnei unde, pe o poziţie din cele mai pitoreşti, pe malul stâng al Trotuşului, a clădit o casă căreia i s-a dat denumirea de chalet. Pe când se afla încă în slujbă la Constantinopol, Negri cum-părase, pe malul drept al Trotuşului, un loc foarte frumos, pe nişte stânci, unde clădise o casă cu două rânduri, în stil oriental, care nu fusese cu totul terminată când trebui să părăsească acea din târg, ceea ce îl făcuse să se stabilească, la 1866, într-un feliu de intendenţă, tot cu două rânduri, în care a trăit până la săvârşirea lui din viaţă, nedispunând de sume îndestulătoare pentru a-şi isprăvi casa.”6

Cei şapte ani petrecuţi la Constantinopol


CASTELUL NEGRI

coincid cu construirea unei case cu 2 etaje, în stil oriental, numit de localnici „Castelul Negri”. El a fost ridicat pe malul drept al Trotuşului, deasupra unei stânci de gresie, într-o poziţie dintre cele mai pitoreşti. Nu ştim precis cât timp a durat construcţia. Din cauza banilor pe care Costache Negri i-a cheltuit „făcând ser-vicii ţării”, castelul nu a fost practic ter-minat niciodată.

Negri a fost un bărbat care nu putea trece neobservat. Radu Rosetti, care-l cunoscuse îndeaproape, îi face un expresiv portret: „Costache Negri este unul din bărbaţii cei mai frumoşi ai ţării. De o statură de urieş, avea corpul unui Hercule şi un cap de o rară frumuseţe. Părul îi era negru, bogat şi ondulat, fruntea puter-nică, ochii mari, negri, luminoşi, vii, dar de nespusă blândeţe, cu o expresiune de mare bunătate, sprâncenele negre, lungi

şi bine hrănite, un nas puţin încovoiat şi cu o gură frumoasă, cu buze rumene şi pline; purta barba întreagă, lungă şi lată. Înfăţăşarea lui era impunătoare, dar te simţiai atras spre el prin impresiunea de blândeţe şi de bunătate ce o făcea de la primul aspect.”6a

Negri, din anii deplinei maturităţi, ne este creionat cât se poate de veridic de scriitorul Mihail Diaconescu în romanul Speranţa „Trupul său uriaş, atât de : puternic şi de bine zidit se mişca uşor în croiala strânsă a straielor cu nasturi strălucitori de argint. Părul negru, bogat şi ondulat, fruntea înaltă, ochii întunecaţi şi mari, cu o expresie de blândeţe în ei, capabili să-i înmoaie şi pe cei mai îndărătnici adversari, nasul puţin înco-voiat, gura cu buzele senzuale, bine desenate, barba deasă, foarte grijuliu potrivită pe margini, mustăţile şi sprân-


CASTELUL NEGRI

„Castelul Negri”. Vedere din sud-vest (cca 1900) (colecţia Gheorghe Sion).

cenele stufoase îi dădeau, ca de obicei, o înfăţişare impunătoare, vrednică de starea sa de boier de viţă şi de ministru.”7

La fel ni-l evocă şi Maria Cantacuzino-Enescu: „Mare, blând, impunător, unchiul Costachi... Frunte albă cu pecetea infi-nitului”, ni-l descrie Mama; „ochi minu-naţi, negri, faţa liniştită cu barbă neagră, frumos tunsă, răspândind calm şi seni-nătate interioară. Înalt peste talia nor-mală, perfect la trup şi suflet, o imagine gravată în inimi, încă din timpul vieţii, ca cele ale eroilor şi ale sfinţilor ”. Chip însufleţit şi sublim care transfigura viaţa din jurul lui într-o perpetuă stare de graţie şi într-un act permanent de încredere; totul trăia, totul prospera în mâinile sale binecuvântate pe care le «sărutam cu dragoste , spune mama. »Oameni, animale, plante, lucruri, totul creştea, se umplea de iradierea lui caldă şi cuprinzătoare, în acelaşi timp.”8.

Spitalul nou, construit de Epitropia Spitalelor Sf. Spiridon din Iaşi pe fosta proprietate a lui C. Negri (1908) . şi pe locul fostului „Castel Negri”


Scriitorul Radu Rosetti subliniază şi alte trăsături ale lui Negri. „Era de o rară modestie, nu scotea niciodată faptele sau persoana lui în relief, nu vorbia de jertfele aduse ţării nici de serviciile însămnate făcute Statului. Binefacerile lui ar fi rămas pe veci necunoscute, dacă nu ar fi fost date în vileag de acei care se folosise de ele sau de alţii la cunoştinţa cărora ajunse din vreo întâmplare oarecare.”9 Acesta era proprietarul singuraticului cas-tel de pe malul stâncos al Trotuşului.

Cea mai completă şi frumoasă descriere a Castelului Negri ne-a lăsat-o Maria Canta-cuzino-Enescu în amintirile sale reunite în cartea : Umbre şi lumini „Construcţia albă cu două etaje, castelul are în spate un parc imens; din înaltul impresionantei stânci, de legendă, domină şi luminează cu strălucirea sa apele romantice ale Trotuşului, ciudat de negru şi cu scurgere lentă în acel loc ”. 10 Accesul se făcea prin porţi mari, din fier forjat, încadrate de

CASTELUL NEGRI

stâlpi masivi din gresie.Aici, la Castelul Negri”, niciodată „

terminat definitiv din cauza problemelor financiare, dar populat cu colecţii de tablouri, arme, covoare persane şi cu un parc magnific, veneau domnitorul Al. I. Cuza, boieri mari şi mici, demnitari turci în trecere prin Moldova, poeţi, inte-lectuali, oameni politici, care erau trataţi cu aceeaşi consideraţie indiferent de rangul lor social.

Tot Maria Cantacuzino-Enescu ne enumeră şi constelaţia intelectuală a Castelului „Negri”. „În afara „musafirilor” care locuiau aici, rude bogate sau sărace, copii adoptivi şi prieteni de familie, erau vizite obişnuite, moşieri şi boiernaşi din împrejurimi, vizitele neaşteptate ale lui

Vodă Alexandru Cuza şi a Prinţului Carol — Regele Carol I, mai pe urmă — sau a vreunui personaj turc important, Ahmed Bey, în trecere prin România; o întreagă pleiadă intelectuală şi politică venea pe aici, strălucea în jurul lui Costachi Negri: venea pe aici, strălucea în jurul lui Costachi Negri: Vasile Alecsandri, Ion Ghica, prinţ de Samos, Mihail Kogăl-niceanu, Manolachi Costachi Epureanu (tatăl prinţesei Elena Bibescu) şi alţii încă. Pictori şi muzicieni deasemenea... Liszt şi-a petrecut câteva zile aici, se spune, şi a cântat sub acest acoperiş ”. 11 Aici se discuta politică, se elaborau opere literare sau artistice, erau încurajate ac-ţiunile ce duceau la propăşirea naţiunii.

Timp de două decenii (1856–1876),

(20 ).Valea Trotuşului în aval de Biserica „ Răducanu” În fundal, „stânca Negri” 09


CASTELUL NEGRI

Târgu Ocna centru de autodevenise un -ritate morală şi aceasta datorită perso-nalităţii de excepţie care a fost Costache Negri. Refugiul şi liniştea sufletească le -a găsit aici, la Târgu Ocna, în casa de pe malul drept al Trotuşului unde şi , -apetrec ultimii ani ai vieţii.ut — scria el fiicei sale „Iată-mă sechestratJosefina, la 22 noiembrie 1871 — pentru un timp nelimitat în târguşorul pe care îl locuiesc, şi care în stilul mai pompos al consiliului municipal local se numeşte cu măreţie Urbea–Ocnei. Zic timp nelimitat, fiindcă acea Capuă pe care o locuiţi poate încă, prin plăcerile ei, să reţină mult timp pe sora mea Catinca. (...) Şi apoi mai e ceva, suntem închişi aici ca într-o insulă, întocmai ca Robinson. Ca să putem ieşi, avem la est şi la vest Trotuşul (Tortuosus după zisa lui Laurian), în amândouă părţile fără poduri – la sud Carpaţii, şi la nord Tazlăul, tot fără pod bineînţeles – astfel că pentru a ajunge pe uscat trebuie să pândeşti unul din rarele momente în anotimpul acesta în care apele descresc puţin, aşa că, trecând prin ele, apa să nu fie mai mare decât până deasupra roţilor. Aceasta este, scumpii mei copii, poziţia noastră topografică, pe ale cărei obstacole, ca un Crusoe, le voi învinge, ca să vin să vă îmbrăţişez din toată inima cât voi putea mai curând.”12

„Dacă traiu său era foarte simplu, — scrie Radu Rosetti, care-l vizitase deseori pe Negri în această casă atât de familiară lui —, ospitalitatea îi era din cele mai largi, mai ales în timpul verii casa era totdeauna plină de oaspeţi. Pe lângă un cârd de nepoţi şi nepoate care petreceau la el, numeroşi cunoscuţi, cu prilejul mer-gerii lor la Slănic sau a întoarcerii lor de

acolo, trecând pe dinaintea porţii lui, se opreau şi luau parte la masa lui simplă, dar abundentă. Când era singur, îşi petrecea vremea cu cetitul şi cu lucrul la grădina ce o sădise împrejurul casei, unde pusese pomi de soiu şi viţă minunată. De câte ori găsitu-l-am cu sapa, îmbrăcat, vara, în largi haine de pânză albă, toamna în haine de şaiac de aceiaş făptură, cu o largă pălărie, de paie sau de pâslă pe cap şi încălţat cu ciubote până la genunchi. Te primia totdeaune în chipul cel mai afabil şi ştia să dee convorbirii o directivă potrivită cu vrâsta, cultura şi inteligenţa musafirului.”13

De altfel, grădinăritul era una din îndeletnicirile preferate ale lui Negri, care nu pierdea ocazia în corespondenţa sa să facă referiri la grădina sa. „Da, iubite prie-tene, — îi scria lui I. Ghica la 4 iulie 1864 — am o grădină pe o uriaşă stâncă, spân-zurată deasupra Trotuşului, al cărui ape murmură într-una. Între acest râu şi munţii cei mari, ea se află pe un platou. Peste tot arbori măreţi şi, între crăpăturile stâncii, aplecaţi deasupra apei, frasini, mesteceni, brazi care se oglindesc în unde. Doamna Deshouli res însăşi ar fi făcut è

„Stânca Negri”. Pe ea a fost construit „Castelul 11 Negri” (20 ).


CASTELUL NEGRI

dintr-însa cuibul unei idile. Adaugă la aceasta şauşi de Scutari, căpşuni de Arnăut-kioi, piersici de Brusa pe care am fericirea să-i văd dând roade pentru întâia oară anul acesta, după ce i-am adus şi sădit eu însumi — iată farmecul în jurul căruia aş vrea să ne vedem o dată adunaţi înainte de a porni spre Eden — care, totuşi, trebuie să fie şi mai frumos încă.”14 Lui Alecsandri îi scrie că a „sădit 37 de pomi altoiţi”, cireşi de mai, peri, caişi, piersici roşii şi viţă de vie ananas, împăr-tăşindu-le sătenilor din Tiseşti arta pomi-culturii. „E adevărat că eu cultiv verze, nu de cele de care vorbeşte zicătoarea, ci chiar verze adevărate, — se destăinuia Negri fiicei sale Josefina, în 1874 — dar am, totuşi, durerea să te anunţ că anul acesta am dat greş cu această legumă. Nici de Bruxelles, nici roşie, nici creaţă – din pricina celor patru luni de secetă îngrozitoare.”15 Cu puţin timp înaintea morţii sale, la 27 iulie 1876, Negri îi scria Josefinei: „Grădina noastră, despre care-

mi ceri veşti, e invadată de buruieni din pricina celor cincizeci de zile de ploaie neîntreruptă pe care le-am avut aici. Pomii se frâng de roade, dar toate crude şi stricate de ploaie, aşa că, făcând toate socotelile, sub acest aspect anul acesta este foarte rău. Şuvoaiele de la munte au făcut, sau mai curând au săpat de asemenea un şanţ în grădina mea, care, pe cât se pare, produce un efect minunat de pitoresc pentru iubitorii de natură câmpenească, dar de loc pentru mine.”16

În aceeaşi scrisoare Negri mai preciza: „N-am putut să mă duc anul acesta la Slănic, şi mai puţin încă la băi de mare, de care, pare-se, am oarecare nevoie. La urma urmei, am socotit că asta nu mai merită atâta osteneală. Mă scald în Trotuş — Tortuosus al învăţatului Laurian — e patriarhal, puţin costisitor, şi, mai ales, lesnicios, căci, după cum ştii, Trotuşul acesta este aproape în grădina mea.”17 Acestea sunt locurile pe care Negri le îndrăgea mult şi unde ar fi dorit cu ani în

Tiseşti. Vedere panoramică. Mare parte din terenurile de astăzi au aparţinut lui C. Negri (2008).


CASTELUL NEGRI

„Castelului Arbori seculari din fostul parc al Negri” (2008).

urmă să realizeze „viitoarea colonie de la Ocna”, unde spera să se stabilească Vasile Sturdza, cumnatul său, Manolache Epu-reanu, vărul său şi alţi apropiaţi ai săi, proiecte nerealizabile.18

Duiliu Zamfirescu, trecând prin Târgu Ocna în 1883, notează: (ale „Casele sale neuitatului Negri, n.n.), astăzi aproape în ruină, stau triste pe o stâncă de pe malul drept al Trotuşului, şi în singurătatea lor par a privi cu bucurie muntele din faţă care, pleşuv şi trist ca şi dânsele, seamănă cu un bătrân din alte veacuri, rămas spre pedeapsă să trăiască în lumea noastră ”. 19

În acest castel a trăit pentru o scurtă perioadă, pe la 1888, şi scriitorul Radu Rosetti, după ce şi-a pierdut moşia sa de la Căiuţi. A făcut reparaţii sumare din lipsă de bani şi l-a numit în glumă „Castel Cârpit” „Poziţiunea acestui loc, pe nişte . stânci ce se ridică deasupra Trotuşului, este minunată. Când la Maiu mă întorsesem acasă de la gară şi intram pe lungul pod de lemn care lega atunci malurile Trotuşului, pod dispărut şi el, Castelul Cârpit înconjurat de o mare de tufe de liliac înflorite deasupra stâncilor îmi făcea efectul unui peisagiu din poveste ”. 20

Această frumoasă casă, care a fost gazda atâtor personalităţi venite în vizită la Costache Negri, a fost vândută de Angelica Rosetti, una din moştenitoare, unui bogat armean din Bârlad, Costache N. Corbu, cu suma de 22.000 lei. Acesta o donează Epitropiei Sf. Spiridon din Iaşi, la 2 mai 1891, pentru a o folosi ca spital Neîngri. -21

jită, afectată de cutremurul din 1904, clădirea va fi demolată şi pe fosta proprietate a lui Costache Negri se va ridica, în 1907, noul spital. Alexandru

Vlahuţă o evocă în România pitorească(1901), când, în drumul său spre Slănic, trece pe lângă ea. „În urma noastră, cu faţa spre lunca Trotuşului, rămâne singuratică, înfiptă-ntr-un mal, casa bătrânească a nemuritorului Negri. Ne uităm cu respect la zidurile acelea albe ce de-abia se văd printre copaci — acolo a trăit, acolo a visat, acolo a muncit pentru binele şi fericirea noastră blândul preot al Unirei, omul pentru care iubirea de ţară şi de neam a fost o adevărată religie.22 Şi scriitorul Mihail Sadoveanu, în cele trei luni petrecute în 1903 la Târgu Ocna, are prilejul în dese rânduri să zărească fosta casă a lui Negri, a cărei poziţie pitorească îi reţine atenţia. „Jos, cum venea drumul Slănicului, în laturi, dincolo, deasupra stâncilor Trotuşului, dormeau curţile lui Negri, într-o pădurice părăginită. De o


CASTELUL NEGRI

Vechea poartă a „Castelului Negri”, ultima mărturie despre existenţa „Castelului Negri”. Astăzi, Centrul de îngrijire şi asistenţă a persoanel cu dizabilităţi (2007).or

parte curgea apa, rotindu-se la bulboane; de alta se întindeau case cu vii şi cu livezi într-o tăcere sărbătorească. Şi pe un drum îngust, umed, pe sub streşinile arborilor bătrâni, ocoleam pe lângă ziduri dărâmate, zăream curţile printre trun-chiuri negre. — Clădire întunecată, pustie, fără glasuri, fără căldura ochilor omeneşti, cu ziduri sure, cu acoperişuri negre, într-o tăcere a nebuniei şi a morţii...”23

În anul următor, istoricul Nicolae Iorga încă o poate zări în drumul său spre Băile Slănic. „În faţă Trotuşul prăpăstuit, cu albia largă de prund şi bolovani şi apa foarte limpede şi iute, se arcuieşte, fugind. Pe un mal el udă movila, acoperită de vechi copaci, cari ascund în parte casa bătrână moldovenească, cu fereşti rotun-de şi acoperişul de şindilă, a lui Costachi Negri, visătorul dela 1848, bunul tovarăş, ajutătorul politic al lui Vodă Cuza, singu-

ratecul binefăcător din zilele bătrâneţelor sale. Casa e pustie, şi cărările ce duc la dânsa au trecut în stăpânirea buruienilor sălbatece ”. 24

La câteva decenii de la dispariţia lui Negri, Maria Cantacuzino-Enescu con-stata cu mâhnire că din „luminosul, primitorul Castel Negri, eu n-am mai găsit decât ruinele văruite ale unui spital părăsit. Câţiva copaci descărnaţi – copaci scheletici – şi o linişte de coşmar spartă de zborul şi croncănitul ciorilor. Pentru că, după moartea stăpânului, castelul a fost vândut, a trecut din mână în mână şi, în fine, cumpărat cu treizeci de mii de lei de către comună, care a înfiinţat acolo un spital, ajuns şi el, astăzi, în stare de dărâmături.”26 Deplânge, pe bună drep-tate, impietatea „faţă de trecut şi faţă de morţii noştri, oricât de importanţi ar fi fost ei.”25

În 1962, George Călinescu vizita şi Târgu Ocna şi nota lapidar: „revăd Tor-tuosus” foarte secat, grădina în care C. Negri cultiva verze de Bruxelles, biserica lui Răducanu Racoviţă, cea aşezată pe stâncă, cu un distih francez în pisanie şi în stil oriental ca şi biserica de la Dumbrăveni, din nefericire de curând disgraţios tencuită cu calcio vecchio de pe acum friabil.”26

Multe locuri şi monumente din Târgu Ocna (stânca Negri, izvorul Negri, foişorul lui Negri, mormântul lui Negri, poarta lui Negri, strada C. Negri, bustul lui Negri, Colegiul Naţional „Costache Negri” ş.a.) îi înveşnicesc numele, iar viaţa sa un model de trăire nepieritoare pentru locuitorii acestui oraş atât de îndrăgit de marele şi modestul Negri.


CASTELUL NEGRI

Familia Negri

Cinci generaţii, mame şi fiice. De la dreapta la stânga: Smaranda Rosetti, Alice Rosetti Tescanu (născută Jora), Catinca Negri (1810–1903, sora mai mare a lui C. Negri), Maria Cantacuzino (născută Rosetti Tescanu) şi Alice Cantacuzino.

Elena Negri (1817–1847), sora mai mică a lui C. Negri, prietena poetului Vasile Alecsandri.

Zulnia Negri (1823–1901), sora mai mică a lui C. Negri, căsătorită cu Vasile Sturdza.

Cocuţa Ecaterina Conachi (1828–1870), sora vitregă a lui C. Negri, căsătorită cu caimacamul N. Vogoride.

Vasile Sturdza (1810–1870), soţul Zulniei şi cumnatul lui C. Negri.


Părinţii: Petrache Negre Smaranda Donici

Fiică: Josefina căsătorită cu: Vasile Romalo (1) Ştefan Sturdza- Bîrlădeanu (2)

Nepoţii: Ecaterina (Romalo) Margareta (Romalo)

Alfred (Romalo) Nicolae (Sturdza-Bîrlădeanu) Alexandru (Sturdza-Bîrlădeanu)

Fraţii: Catinca Maria (Eugenia) Elena Zamfira Zulnia Ecaterina (Conachi)

Prietenii lui Negri

Alecu Russo (1819–1859). Poet, prozator şi memorialist.

Nicolae Bălcescu (1819–1852). Istoric, scriitor, revoluţionar paşoptist.

Ion Ionescu de la Brad (1818–1891). Agronom şi om politic.

Nicolae Docan, vărul lui Al. I. Cuza. Om politic.

D i m i t r i e B o l i n t i n e a n u (1819–1872). Poet, om politic şi diplomat.

Vasile Alecsandri (1821–1890). Poet, dramaturg, om politic, diplomat. Cel mai bun prieten al lui Negri.

A l e x a n d r u P a p a d o p o l – Calimach (1833–1898). Istoric, publicist şi om politic.

Alexandru G. Golescu Negru (1819–1881). Om politic.

Alexandru Hurmuzaki (1823– 1871). Publicist, om politic.


Gheorghe Sion (1822– 1892). Scriitor. Vechi prieten al lui Negri încă dinaintea revoluţiei de la 1848. A fost deseori în vizită la Târgu Ocna şi a purtat o vie corespon-denţă cu Negri.

Ion Ghica şi Costache Negri. Ion Ghica (1816–1897). Scriitor şi om politic.

Elena Cuza (1825–1909), sora lui Dimitrie şi Theodor Rosetti, soţia lui Alexandru Ioan Cuza. A fost în vizită la C. Negri la Târgu Ocna. Împreună cu Arthur Baligot de Beyne, fostul secretar al lui Alexandru I. Cuza, au ridicat o stelă funerară în memoria lui Negri lângă peretele sudic al Bisericii „Răducanu”.

Alexandru Ioan Cuza (1820– 1873). Domnit oral Pri nci patelor U nite (România) (1859–1866). Bun prieten cu C. Negri căruia i-a încredinţat misiuni importante pentru tânărul stat român (recunoaşterea de către Poartă a dublei sale alegeri, secularizarea averilor mănăstirilor închinate ş.a.).l

Mihail Kogălniceanu (1817– 1891). Istoric, scriitor, publicist şi om politic. Prieten vechi al lui C. Negri şi unul dintre principalii colaboratori ai lui Alexandru I. Cuza. A încercat, după abdicarea lui Cuza, să-l readucă pe Negri în viaţa politică, demers rămas fără rezultat.

Costache Manolache Epureanu (1820–1880), vărul lui C. Negri, va face carieră politică. Rudă şi prieten apropiat al lui Negri, va susţine candidatura vărului său la tronul Moldovei împreună cu V. Alecsandri, C. Rosetti-Teţcanu şi Lascăr Rosetti.


PRIETENII LUI NEGRI

1856 nov. 22, Okna. — Scrisoarea lui C. Negri adresată lui Ion Ghica în care îi comunică despre viaţa pe care o duce în târgul Ocna şi despre bucuria de a primi veşti de la prietenii săi.

Text francez şi trad., C. Negri, , II, p. 91–94, Scrierinr. 26.

1857 aug. 16/28, Okna. — Scrisoarea lui C. Negri adresată lui Ion Ghica în care descrie izolarea sa de la Ocna, care îl pune la adăpost de veştile rele, şi intenţia de a-l vizita.


1858 apr. 8/20, Iassy. — Scrisoarea lui C. Negri către Ion Ghica prin care îi comunică intenţia de a reveni la Ocna („Okna”).


1858 aug. 27, Okna. — Scrisoarea lui C. Negri către Ion Ghica prin care îi comunică intenţia de a părăsi curând târgul Ocna.


1858 oct. 30, Okna. — Scrisoarea lui C. Negri adresată lui V. Alecsandri prin care îi anunţă intenţia de a călători în străinătate pentru a-şi îngriji sănătatea.

Text francez şi trad., C. Negri, , I, p. 161–163, Scrierinr. 4.

1858 dec. 2, Okna. — Scrisoarea lui C. Negri adresată lui V. Alecsandri prin care îi scrie că nu poate candida la domnie pentru că nu are veniturile cerute de lege şi nu se crede îndreptăţit pentru o asemenea funcţie.


1859 mart. 16, Constantinopole. — Scrisoarea lui C. Negri adresată fiicei sale Josefina în care-i descrie viaţa sa la Constantinopol şi o roagă s-o viziteze la târgul Ocna pe mătuşa sa Catinca.


1859 apr. 5, Stambol. — C. Negri îl roagă pe Ion Ghica să-i expedieze o scrisoare pentru sora sa Catinca, la Ocna („Okna”).


1861 febr. 29/mart. 12, Stambol. — Scrisoarea lui C. Negri către fiica sa Josefina în care îi scrie că îşi doreşte odihna casei sale din Ocna.


1864 iul. 4/16, Okna. — Scrisoarea lui C. Negri prin care-i comunică lui V. Alecsandri că va rămâne 8 zile la Ocna după care va pleca la Constantinopol. Îl învită să-l viziteze aici şi îl informează că a rezolvat afacerea acestuia cu biserica din Borzeşti.


1864 iul. 4/16, Okna. — Scrisoarea lui C. Negri adresată lui Ion Ghica în care îi descrie grădina sa din localitatea Ocna.


1864 iul. 7/19, Okna. —Scrisoarea lui C. Negri către fiica sa Josefina în care o anunţă că va pleca

Din corespondenţalui Costache Negri

(Târgu Ocna, 1856–1876)


de la Ocna („Okna”) la Constantinopol.Text francez şi trad., C. Negri, , II, p. 202–203, Scrieri

nr. 25. 1868 nov. 21, Ocna. — Scrisoarea lui C. Negri

către fiica sa Josefina în care îi comunică intenţia de a o vizita la Iaşi.


1869 ian. 6, Ocna. — Scrisoarea lui C. Negri către fiica sa JIosefina în care îi transmite urările de an nou.


1869 febr. 8, <Tg. Ocna>. — Scrisoarea lui C. Negri adresată lui M. Kogălniceanu în care deplânge actuala viaţă parlamentară.


1869 mart. 14, Ocna. — Scrisoarea lui C. Negri către M. Kogălniceanu în care îi explică motivele retragerii sale din viaţa politică.


1869 mai 12, <Ocna>. — Scrisoarea lui C. Negri adresată lui lui V. Alecsandri prin care îi comunică refuzul de a accepta calitatea de deputat de Iaşi.


1870 mai 6, Okna. — Scrisoarea lui C. Negri către fiica sa Josefina în care îi comunică intenţia de a o vizita la Iaşi.


1870 nov. 21, Ocna. — Scrisoarea lui C. Negri către fiica sa Josefina în care se plânge de problemele sale de sănătate.


1870 dec. 14, Ocna. — Scrisoarea lui C. Negri către fiica sa Josefina în care îi comunică despre intenţia de a merge la Ţigăneşti pentru a rezolva problema unei succesiuni.

Text francez şi trad., C. Negri, , II, p. 280–281 Scrierinr. 32.

1871 ian. 24, Okna. — Scrisoarea lui C. Negri către fiica sa Josefina în care îi comunică despre

boala sa şi intenţia de a merge la Focşani pentru o afacere.


1871 ian. 25. — Scrisoarea lui C. Negri către fiica sa Josefina în care se plânge că procesul de la Focşani i-a stricat toate planurile.

Text francez şi trad., C. Negri, , II, 285–286, nr. Scrieri34.

1871 febr. 25, Ocna. — Scrisoarea lui C. Negri către A. Zane în care îi împărtăşeşte mâhnirea despre situaţia sa şi a lui D. Bolintineanu.


1871 mart. 5, Okna. — Scrisoarea lui C. Negri prin care-i comunică lui V. Alecsandri intenţia de a-l vizita la Mirceşti.


1871 mart. 7, Ocna. — Scrisoarea lui C. Negri către fiica sa Josefina în care îi comunică despre problemele de sănătate şi drumurile făcute la Focşani şi Ţigăneşti.


1871 aug. 19, Ocna. — Scrisoarea lui C. Negri către A. Zane în care deplânge situaţia lui D. Bolintineanu.


1871 nov. 22, Ocna. — Scrisoarea lui C. Negri către fiica sa Josefina în care se plânge că vremea rea îl ţine izolat în târguşorul Ocna.


1871 dec. 21, Ocna. —Scrisoarea lui C. Negri către fiica sa Josefina în care îi transmite urările de an nou.


1871 dec. 27, Ocna. —Scrisoarea lui C. Negri către A. Zane în care îi scrie despre neimplicarea ca epitrop al gestionării averii defunctei sale surori.


1872 febr. 29, Okna. — Scrisoarea lui C. Negri


DIN CORESPONDENŢA LUI COSTACHE NEGRI

adresată lui V. Alecsandri prin care îi dă detalii despre strămoşul său Ioniţă Negri pe care poetul intenţiona să-l prezinte în poemul Dumbrava Roşie şi despre demersurile sale de a vinde tablourile.


1872 mart. 30, Ocna. — Scrisoarea lui C. Negri către d-na Zane în care-i comunică faptul că-i lasă biblioteca obţinută prin licitaţie tot lui D. Bolintineanu.


1872 iul. 18, Ocna. — Scrisoarea lui C. Negri către fiica sa Josefina prin care o roagă să-l viziteze.


1873 mai 11, Mirceşti. — Scrisoarea lui C. Negri către fiica sa Josefina în care îi transmite ultimile veşti şi o anunţă că se întoarce la târgul Ocna.


1874 ian. 2, Okna. — Scrisoarea lui C. Negri prin care îi comunică lui V. Alecsandri necazurile sale.


1874 febr. 3, Ocna. — Scrisoarea lui C. Negri către fiica sa Josefina prin care-i comunică intenţia de a o vizita la Iaşi.


1874 mart. 21, Ocna. — Scrisoarea lui C. Negri către fiica sa Josefina în care-i scrie că de 7 luni n-a mai părăsit târgul Ocna şi are probleme de sănătate tot mai mari.


1874 mai 12, Ocna. — Scrisoarea lui C. Negri către fiica sa Josefina despre vizita sa şi a surorilor sale la Ruginoasa.


1874 oct. 21, Ocna. — Scrisoarea lui C. Negri către fiica sa Josefina despre vizita sa la Văratec şi drumurile sale viitoare la Nomoloasa, Ţigăneşti, Domneşti şi Brăila.


1874 nov. 28, Ocna. — Scrisoarea lui C. Negri către fiica sa JIosefina despre preocupările sale de grădinar.


1875 apr. 14, Ocna. — Scrisoarea lui C. Negri adresată lui Al. G. Golescu-Negru în care îi mulţumeşte pentru spirituala şi afectuoasa sa depeşă.


1875 mai 28, Ocna. — Scrisoarea lui C. Negri către fiica sa Josefina în care o anunţă că prinţesa Elena (Cuza) este în vizită la târgul Ocna.


1875 dec. 12, Ocna. — Scrisoarea lui C. Negri către fiica sa Josefina despre problemele sale de vedere ce-l împiedică să scrie mai des.


1876 febr. 26, Ocna. — Scrisoarea lui C. Negri către fiica sa Josefina în care îi comunică despre dificultăţile iernii şi dorinţa de a o vedea împreună cu familia de Paşte la târgul Ocna.


1876 iul. 27, Ocna. —Scrisoarea lui C. Negri către fiica sa Josefina în care îi comunică despre grădină, despre proiectata cale ferată Adjud-Ocna, că n-a fost la Slănic şi posibila vizită la Mirceşti.



DIN CORESPONDENŢA LUI COSTACHE NEGRI

NOTECOSTACHE NEGRI LA TÂRGU

OCNA (1856–1876)1 Paul Păltănea, Viaţa lui Costache

Negri, Ediţia a II-a, înnoită, Galaţi, 2006, p. 150–182; vezi şi Georgeta Crăciun, Moldova în vremea domni-torului Grigore Alex. Ghica, 1849–1856, Iaşi, 1996.

2 Paul Păltănea, , p. 184.op. cit.3 Paul Păltănea, , p. 184–185. op. cit.

Se pare că intenţia de a cumpăra o proprietate la Târgu Ocna datează din timpul primei vizite făcute împreună cu domnitorul Grigore Al. Ghica. În 1851 face demersuri pentru a primele cumpăra de la familia Crupenschi cona-cul vechi şi ce mai rămăsese din proprietatea acesteia în Tiseşti; vezi şi Teodor Săndulescu, .Monografie

4 Ibidem, p. .1895 Ibidem, p. 1 .906 C. Negri, , II, Text ales, Scrieri

stabilit, note şi studiu introductiv de Emil Boldan, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1966, p. 91.

7 Ibidem, p. 93.8 Paul Păltănea, op. cit., p. 1 .92–1939 Ibidem, p. 1 .9910 C. Negri, , II, p. 105.Scrieri11 Paul Păltănea, op. cit., p. 202–203.12 , p. .Ibidem 21113 , p. .Ibidem 21214 , p. .Ibidem 21315 , p. –2 ; Pericle Ibidem 221 83

Martinescu, , Bucureşti, Costache Negri1965, p. 185–265; vezi şi Dumitru Vitcu, Dipomaţii Unirii, Bucureşti, 1979.

16 Pericle Martinescu, ., p. 222.op. cit17 Paul Păltănea, , p. –2 .op. cit. 221 8318 Ibidem, 2 .6919 Ibidem, 2 .3120 Ibidem, 2 .39–26121 Ibidem, 2 .5422 Ibidem, 2 .62–26323 Const. C. Giurescu, Viaţa şi opera

lui Cuza Vodă, Bucureşti, 1966.24 Ibidem, 2 .68–26925 Ibidem, 2 .71–27326 Ibidem, 2 .7327 Ibidem, 2 .7528 Ibidem, 2 .7729 Ibidem, 2 .8130 Ibidem, 2 .83

31 Ibidem, 2 .8432 , p. 233–235; Pericle Ibidem

Martinescu, , p. 266–279op. cit. ;Gheorghe Iordache, Icoane târgocnene. Icoane şi privelişti, oameni şi fapte din trecutul Târgului Ocnii , Bucureşti, Editura Noastră, 1940, p. 22–23.

33 Despre vizita lui Carol I la Târgu Ocna, vezi Radu Roseti, Amintiri din prima tinereţe, Bucureşti, 1925, p. 26; Memoriile regelui Carol I al României de un martor ocular, vol. II, Bucureşti, p. 15.

34 Paul Păltănea, , p. 2 . op. cit. 8735 C. Negri, , II, p. 202.Scrieri36 Ibidem, p. 2 .8837 Ibidem, p. .296–29838 Ibidem, p. – .304 30539 Maria Cantacuzino-Enescu, Umbre

şi lumini Amintirile unei Prinţese , Moldave, Oneşti, Ed Aristarc, 2000, iturap. .205

40 DJAN Bacău, , Tg. Ocna, Stare CivilăMorţi, 1876, f. 92, nr. 181.

41 M. Eminescu, , Opere. Publicistică1870–1877, vol. IX, Bucureşti, 1980, p. 221.

42 Paul Păltănea, , p. – . op. cit. 308 31043 , p. ; Pericle Martinescu, Ibidem 309

op. cit., p. 278–279. Mai târziu, alături de el, vor fi îngropate şi cele două surori de care nu se despărţise toată viaţa: Catinca Negre (1810–1904) şi Zulnia Sturdza, născută Negre (1823–1901).

44 Paul Păltănea, , p. op. cit. 309–310.45 Alexandru Vlahuţă, , p. op. cit.

103–104.46 Ziarul , nr. 756, 7 Dimineaţa

ianuarie 1909; vezi şi Paul Păltănea, op. cit., p. 320, nota 3.

CASTELUL NEGRI1 Corneliu Stoica,Valea Trotuşului.

Enciclopedie, Ediţia a II-a, Oneşti, Editura Magic Print, 2008, p. 314.

2 Paul Păltănea, Costache Negri, Scrisori către C. Rosetti–Teţcanu, în „ ”, XVII, 1985, p. 209, nota 5. La Carpica3 mai 1856, Costache Negri vindea moşia Mânjina şi putea păstra „casa boierească” până la 1 iulie.

3 C. Negri, , II, p. 69.Scrieri4 , p. 241–242.Ibidem

5 , p. 249.Ibidem6 Radu Rosetti, Amintiri din prima

tinereţe, vol. II, B cureşti, 1927, p. 127u .6a Radu Rosetti, , p. 114–115.op. cit.7 Mihail Diaconescu, , Speranţa

roman, Bucureşti, Editura Ministerului de Interne, 1984, p. 78.

8 Maria Cantacuzino-Enescu, Umbre şi lumini Amintirile unei Prinţese , Moldave, Oneşti, Ed. Aristarc, 2000, p. 185.

9 Radu Rosetti, , p. 129.op. cit.10 Maria Cantacuzino-Enescu, , op. cit.

p. 187.11 , p. 203.Ibidem12 C. Negri, , II, p. 292–293.Scrieri13 Radu Rosetti, ., p. 128.op. cit14 C. Negri, , II, p. 162–165.Scrieri15 , p. 318.Ibidem16 Ibidem, p. 330.17 , p. 331.Ibidem18 , p. 248. Ibidem19 Duiliu Zamfirescu, , vol. V, Opere

Bucureşti, 1982, p. 226. Note de călătorie intitulate Din munţi, De la Bucureşti la Târgu-Ocnei , p. 217–224 şi 225–230.

20 Radu Rosetti, 1927, p. ,op. cit.127–128, nota.

21 O copie de pe actul de vânzare-cumpărare a lui Costache N. Corbu se află la doamna Maria Caurea.

22 Alexandru Vlahuţă, România pitorească, ed Valeriu Râpeanu, iţie deBucureşti, 1989, p. 103–104.

23 Mihail Sadoveanu, , Opere 2Bucureşti, 1955, p. 514.

24 N. Iorga, Sate şi mănăstiri din România, Ed. 2-a, Bucureşti, 1916, p. 59.

25 Maria Cantacuzino-Enescu, , op. cit.p. 191.

26 Ibidem.27 G. Călinescu, (II), în Jurnal de bord

Contemporanul , nr. 37 , din 14 septembrie 1962, p. 250.


Ionescu, 1912, 144 p.GHIKA V. I., , O contribuţie la biografia

lui Negri, Câteva scrisori adresate prinţului Ion Gr. Ghika în 1863, şi privitoare la afacerea mănăstirilor închinate, în V. I. Ghika, Spicuiri „istorice”, s. I-a, Iaşi, Presa bună, 1935, p. 147–159.

IORDACHE Gh, ., Icoane târgocnene. Icoane şi privelişti, oameni şi fapte din trecutul Târgului Ocnii , Bucureşti, Editura Noastră, 1940, 116 p.

IORGA N., , Sate şi mănăstiri din România, Bucureşti, „Minerva”, 1905, VIII + 370 p.; , , Ed. a 2-a Bucureşti Editura Librăriei Pavel Suru, [1916] 296 p.,

LEPĂDATU Alexandru, , Între Cuza-Vodă şi Costache Negri, Bucureşti, Ed ituraMonitorul Oficial şi Imprimeriile Statului. Imprimeria Statului, 1941, 15 p.

LEPĂDATU Alex, ., Între Cuza-Vodă şi Costache Negri Omagiu lui Ioan Lupaş la , în împlinirea vârstei de 60 de ani, August 1940, Bucureşti, [f.tip.], 1943, p. 450–462.

Μ Α Ρ Ι Ν Έ Σ Χ Ο Υ Φ λ ο ρ ί ν , ,ΡΟΥΜΑΝΙΚΑ ΕΓΓΡΑΦΑ ΤΟΥ ΑΓΙΟΥ ΟΡΟΥΣ ΑΡΧΕΙΟ ΙΕΡΑΣ ΜΟΝΗΣ ΙΒΗΡΩΝ, (Florin Marinescu, Documente româneşti de la Sfântul Munte. Arhiva Sfintei Mănăstiri Iviron), ΑΘΗΝΑ Τόμος πρώτος (Atena), 2007, , 563 p.; Τόμος δεύτερος, 672 p.

MARTINESCU Pericle, , Costache Negri, Bucureşti, 196 , 29 p. 6 6

*** Memoriile regelui Carol I al României, de un martor ocular, vol. III (1876–1877), Ediţie şi indice de Stelian NEAGOE, Bucureşti, Editura Machiavelli, 1994, 376 p.

MISSAIL George, , , Constantin NegriBucuresci, libr. Jonnide, S-sori Fraţi Ionniţiu &Co., 1877, IV 346 p.+ , 1966; I, LXXXII + 209 p.; II, 512 p.

MUNTEANU–BÎRLAD, Gh. N., Viaţa

Bibliografie selectivăALDEA I, ., , Costache Negri şi Mânjina

în „ ”, I, 1978, p. 539–546.HierasusAPOSTO CorneliaL, , Costache Negri

(1812–1876) Făuritori ai unităţii şi , în independenţei naţionale, Bucureşti, 1983, p. 219–225.

BOBESCU Ion B., , În amintirea lui Costache Negri, în , XLVI, „Convorbiri literare”1912, p. 781–802.

BOBESCU I. B., , Din corespondenţa particulară a lui Costache Negri cu Vodă Cuza, în , XLVI, 1912, p. 708–709.„ Convorbiri literare”

BOGDAN Marie G., , Autrefois et aujourd’hui Lettres de Vasile Alecsandri, , Costaki Negri, Russo, Em. Kostaki Epureanu, Rosetti, 1920–1923, Paris, Imprimerie de la Cour Royale F. Göbl fils, 1929, 228 p.

BOLDAN Emil, , Costache Negri — epistolierul, în , 8, Bucureşti, Limbă şi literatură1964, p. 213–245.

CANTACUZINO–ENESCU Maria,, Umbre şi lumini, Amintirile unei prinţese moldave , Text francez stabilit, traducere şi note de Elena BULAI, Ediţie şi prefaţă de C. Th. CIOBANU, Oneşti, Editura Aristarc, 2000, 926 p.; Ediţia a doua, revăzută, 2005, XXXV + 611 p.

CĂLINESCU G., , în Jurnal de bord II, „ ” , p. Contemporanul , nr. 37,14 septembrie 1962246–252.

*** C. Negri, , I–II, Text ales, Scrieristabilit, note şi studiu introductiv de Emil Boldan, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1966; I, LXXXII + 269 p.; II, 511 p.

*** Costache Negri — Versuri, proză, scrisori, cu un studiu asupra vieţii şi scrierilor sale de Em. Gîrleanu, Bucureşti, Biblioteca scriitorilor români „Minerva”, 1909, XVI + 224 p.

DIACONESCU Mihail, , , Speranţaroman, Bucureşti, Editura Ministerului de Interne, 1984, 551 p.

*** , Eroii Unirei. Jertfa lui C. Negri Bucureşti, Tip. Profesională, Dimitrie C.


şi vrednicia lui stache şti, Co Negri, BucureAlcalay, B.p.t., 1911.

PAPADOPOL–CALIMAH A., , Amintiri despre Costache Negri, în , II, „Revista nouă”1889, p. 321–324, 385–395, 441–455.

PĂLTĂNEA Paul, , Costache Negri. Scrisori către C. Rosetti– Teţcanu , în „ ”, CarpicaXVII, 1985.

PĂLTĂNEA Paul, , Costache Negri şi Bălcescu, în „Studia et Acta Musei „Nicolae Bălcescu”, Bălceşti pe Topolog, VII–VIII, 1975–1976, p. 107–118.

PĂLTĂNEA Paul, , Din corespondenţa inedită a lui Costache Negri, în „ ”, XXII, Carpica1991, p. 7–26.

PĂLTĂNEA Paul, , Informaţii inedite despre tinereţea lui Costache Negri, în „Revista de istorie şi teorie literară”, XXIX, 1980, nr. 2, p. 319–324.

PĂLTĂNEA Paul, , Note despre neamul mamei lui Costache Negri: Donici, în „Arhiva Genealogică”, I (VI), nr. 1–2,1994.

PĂLTĂNEA Paul, , O spiţă genealogică necunoscută a familiei lui Costache Negri, în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol”, XX, 1983, p. 291–300.

PĂLTĂNEA Paul, , Viaţa lui Costache Negri, Iaşi, Editura Junimea, 1985, 280 p.; Ediţia a 2-a, Galaţi, Editura Centrului Cultural „ ” , 340 pDunărea de Jos , 2006 .

PIPPIDI Andrei, , Noi manuscrise ale lui C. Negri, în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol”, XVIII, 1981, p. 583–596.

ROSETTI Radu, , Amintiri din prima tinereţe, Bucureşti, Cultura Românească, 1927, 252 p.

ROSETTI Radu, , , Ediţie Scrieriîngrijită de Cătălina POLEACOV, Prefaţă şi note de Mircea ANGHELESCU, Bucureşti, Editura Minerva, 1980, XXVI + 778 p.

SADOVEANU Mihail, , , Opere 2Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă ., 1955, 694 p

SION Gh., , , în Costache Negre. Amintiri„ ”Societatea de mâine , VIII, 1931, p. 212.

SION Gh., , , în Despre Costache NegriŞtefan Meteş, Din scrierile lui Gheorghe Sion. Viaţa şi activitatea sa, Cluj– Sibiiu, Tip. Cartea românească, 1941, p. 41–42, 55–58.

SION Gheorghe, , Prinos lui Costache Negri «Cuvântare rostită la desvelirea bustului lui C. Negri, în Târgu-Ocna, în ziua de 21 decembrie 1941», Sibiu, Tip. Cartea românească, 1942,16 p.

SION Gh., , , Cu Suvenire contimporaneo prefaţă, indice de localităţi, persoane, cuvinte şi forme, de Petre V. Haneş, Bucureşti, Minerva, 1915, XII 416 p.+

STAN Apostol, , Costache Negri, candidat al partidei naţionale la tronul Moldovei în ianuarie 1859, în , VIII–IX, 1979, Danubiusp. 183–192.

STOICA Corneliu, , Istoria ilustrată a oraşului Târgu Ocna, Din cele mai vechi timpuri până la 1918, Ediţia a 2-a, revăzută şi completată, Oneşti, Editura Magic Print, 2009, 360 p.

STOICA Corneliu, , Valea Trotuşului. Enciclopedie, Ediţia a II-a, Oneşti, Ed Magic ituraPrint, 2008, 670 p.

TELEOR D., , Oamenii mari ai României. Costache Negri, Bucureşti, Tip. Voinţa naţională, 1909, 32 p.

VASILESCU C, ., Istoricul bisericii Mănăstirea Răducanu, Bucureşti, 1935, 33 p.

VITCU Dumitru, , Diplomaţii UniriiBucureşti, Editura Academiei R. S. România, 1979, 250 p.

VLAHUŢĂ Alexandru, , România pitorească, Bucureşti, Editura Socecu, 1901, 282 p.

ZAHARIA Dumitru, , Activitatea lui Costache Negri la Poartă, oglindită în rapoartele diplomaţilor italieni, în „ ”, an 38, 2001, Ateneu nr. 5 .

ZAMFIRESCU Duiliu, , , vol. V, OpereEdiţie îngrijită de Mihai GAFIŢA şi Ion ADAM, Bucureşti, 1982.


BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Cronologie ................................................................................ 2

Argument .................................................................................. 3

Costache Negri, Scurtă biografie ......................................... 5

Costache Negri la Târgu Ocna (1856–1876) ........................ 14

Castelul Negri (1856–1876) .......................................... ...... 26

Familia Negri .......................................................................... 35

Prietenii lui Negri .................................................................. 36

Din corespondenţa lui Costache Negri (1856–1876) ......... 38

Note ......................................................................................... 41

Bibliografie selectivă ........................................................... 42

Cuprins

Tehnoredactare computerizatăCorneliu STOICA

CopertaCorneliu STOICA

Editura Magic Print, Oneşti2012

CoordonatorMaria DOHOTARU

TipăritTipografia Magic Print, Oneşti

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiSTOICA, CORNELIU Bicentenar Costache Negri : (1812-2012) / Corneliu Stoica. - Oneşti : Magic Print, 2012 Bibliogr. ISBN 978-973-1732-95-4

821.135.1.09 Negri,C.929 Negri,C.

Surse iconograficeBiblioteca Academiei Române. Cabinetul de stampe: 4, 6, 8, 10,

12, 19, 22, 28, 35–37.

Colec ia vederi de epoc (Bac u): ţ ă – Mihai CEUCĂ ă 27, 29.

Colec ia vederi de epoc Ioan CATAN (Bac u): ţ ă – Ă ă 26.

Colec ia vederi de epoc (Bac u): ţ ă – Aurel STANCIU ă 14, 23.

Colecţia de fotografii şi vederi de epocă Corneliu STOICA: 24– 25,

30–34, 44.

Muzeul de Istorie al oraşului Târgu Ocna: 1, 21.

Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău: 20.


„Construcţia albă cu două etaje, castelul are în spate un parc imens; din înaltul impresionantei stânci, de legendă, domină şi luminează cu strălu-cirea sa apele romantice ale Trotuşului, ciudat de negru şi cu scurgere lentă în acel loc ”.

,Maria Cantacuzino-Enescu Umbre şi lumini

„Da, iubite prietene, am o grădină pe o uriaşă stâncă, spânzurată deasupra Trotuşului, al cărui ape murmură într-una. Între acest râu şi munţii cei mari, ea se află pe un platou. Peste tot arbori măreţi şi, între crăpăturile stâncii, aplecaţi deasupra apei, frasini, mesteceni, brazi care se oglindesc în unde. Doamna Deshouli res însăşi ar fi făcut dint-însa cuibul unei idile. èAdaugă la aceasta şauşi de Scutari, căpşuni de Arnăut-kioi, piersici de Brusa pe care am fericirea să-i văd dând roade pentru întâia oară anul acesta, după ce i-am adus şi sădit eu însumi — iată farmecul în jurul căruia aş vrea să ne vedem o dată adunaţi înainte de a porni spre Eden — care, totuşi, trebuie să fie şi mai frumos încă.”

Costache Negri, , 1864Scrisoare către Ion Ghica

ISBN 978-973-1732-95-4

bicentenar costache negri 1812-2012

Documents