Mihai Florin Daniel

Consideraţii asupra averii logofătului Mihail.Confiscare şi posterioritate

Considerations on the property of chancellor Mihail.Seizure and posterity

Abstract:The present paper analyses the evolution in time of moldavian chancellor Mihail property,between two periods:the time before reign of Stephen the Great and the reign of Stephen the Great.Chancellor Mihail was a powerfull political man,in the first period,who was obtaining lots of privileges and properties but he also mades some political games who will affect his position in time of Stephen the Great reign.He is forced by the circumstances to refuge in Poland,here he also succeeds to have a good influence in some parts of Poland policy.Stephen the Great wants his return to his country and sends him four "free passage letters" but he refused them.

Keywords:property,chancellor,Stephen the Great,Moldavia,free passage letters,political question.

Moldova primei jumătăţi a secolului al XV-lea s-a înregistrat o dominare tot mai mare în spaţiul politic de către boierime datorată stăpânirii pământeşti,aceştia ajungând să ridice pretendenţi la tronul domnesc.Din această cauză se datorează,foarte probabil,instabilitatea domnească dintre domniile lui Alexandru cel Bun(1400-1432) şi a lui Ştefan cel Mare(1457-1504),pe tronul Moldovei perindându-se nu mai puţin de 8 domnitori în decursul a 25 ani1. Unul dintre aceşti „majores terrae”2,atât de influenţi în această perioadă şi căruia îi voi acorda cea mai mare atenţie în această lucrare,este logofătul Mihail sau Mihu,cum mai apare în documente.Acest logofăt,care la început a fost grămătic(25 dec.1422) şi pisar(30 ian.1425-30 mai 1443)3,a fost unul dintre cei mai reprezentativi boieri din prima jumătate a secolului al XV-lea. Decizia de a analiza şi,totodată,de a prezenta acest subiect mi-a fost influenţată atât de dexteritatea acestui personaj de a marca viaţa politică de la acea vreme cât şi de uşurinţa obţinerii de privilegii domneşti,însă,curiozitatea m-a purtat mai departe,undeva, după fuga acestuia din Moldova4,pentru a determina ce s-a întâmplat cu proprietăţile acestuia în vremea domnitorului Ştefan cel Mare.Revenind la influenţa logofătului Mihail(Mihu) la curtea domnilor moldoveni din veacul al XV-lea,aceasta rezultă din documentele emise în virtutea

1 Documente privind Istoria României A.Moldova veacul XIV-XV,vol I(1384-1475),Ed.Academiei Republicii Populare Române,Bucureşti,1954 (în continuare se va cita DIR XIV-XV.)2 .Instituţii feudale din Ţările Române.Dicţionar,Ed.Academiei Republicii Socialiste România,Bucureşti,1988,pag.281(în continuare se va cita Instituţii feudale)3 . Ibidem,pag.1854 .Este vorba despre urmarea confruntării dintre Petru Aron şi Ştefan cel Mare când logofătul Mihail,împreuna cu rudele sale,îl urmeaza pe fostul domn în Polonia.

boierului.Astfel,la 6 martie 14435,Ştefan al II-lea voievod declara că Mihul pisar „ne-a slujit în toate locurile drept şi credincios”6,ba mai mult,în documentul din 18 februarie 14457,tot Ştefan voievod îi dăruieşte acestuia „satul Ciumăleşti,amândouă cuturile,cu moara şi cu vama de trecere,pe Siret,şi satele lui Ştefan Zugraf de pe Milet (...)precum şi seliştea lui Iuga Păturnicherul”8.Un lucru interesant,însă,îl consemna documentul emis la 30 iunie 1453,când Alexăndrel Vodă îl numeşte „prieten drept şi credincios”9,formulă neobişnuită între domn şi boierii săi.Calitatea privilegiată a acestui personaj va fi însemnată şi într-un document emis la Suceava,în anul 145510,de către domnul căruia i-a rămas fidel şi în pribegie,Petru Aron. În legătură cu problema posteriorităţii averii logofătului Mihu,în istoriografia românească nu există o lucrare care să se fi ocupat de aceasta.Totuşi,există două studii dedicate acestui personaj ale istoricilor N.Grigoraş şi C-tin V. Dimitriu,Logofătul Mihail(extras din Studii şi cercetări istorice),respectiv,Un mare boier din prima jumătate a secolului al XV-lea:logofătul Mihail-Mihu.Acestea două reuşesc să aducă contribuţii şi interpretări importante asupra vieţii boierului dar şi a proprietăţilor sale,însă,colecţiile de documente tipărite de-a lungul timpului de Academia Română11 ori cele adunate de mari istorici precum Ioan Bogdan12 sau Mihai Costăchescu13,rămân baza argumentarii mele în această lucrare,asta datorită şi unei istoriografii recente lipsită de interes faţă de acest subiect. În continuare,intenţia mea este aceea de a stabili ce s-a petrecut cu proprietăţile acestui însemnat logofăt după părăsirea Moldovei,odată cu Petru Aron.După cum Constantin Dimitriu prefaţa studiul său despre logofătul Mihu:„momentele istorice rămase în umbră,lipsite încă de lumina documentaţiei,vor fi lămurite(...) când vom putea desgropa şi aduna imensul material documentar”14,am încercat,câtuşi de puţin,să consult izvoarele existente şi să dau curs unui fir istoric interesant.Dorinţa mea a fost cu atât mai intrigată cu cât se ştiu bine legăturile lui Ştefan cel Mare cu boierii care slujiseră fostului domnitor,plus că între boierul Mihu şi Ştefan ar fi existat un conflict direct,pe când cei doi se intâlniseră în Ţara Românească,prin 1456,unde Mihail,la ordinele domnitorului Moldovei de la acea vreme,Petru Aron,ar fi încercat asasinarea viitorului domnitor15.Prin urmare,în prima jumătate a lucrării voi stabili proprietăţile dobândite de logofătul Mihail până la momentul Doljeşti,12 aprilie 145716,ca mai apoi să stabilesc intenţiile domnitorului Ştefan cel Mare cu privire la averea

5 DIR XIV-XV,pag.185-1866 .Ibidem.7 .Documenta Romaniae Historica A.Moldova,Vol I.Ed.Academiei Republicii Socialiste România,Bucureşti,1975,pag.356-357(în continuare se va cita DRH).

8 .Ibidem.9.Ibidem,vol II,pag.44-45

10 Ibidem,pag68-69.11Academia Română,DRH şi DIR:12Ioan Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare,Atelierele grafice Socec & Co,Bucureşti,1913(în continuare se va cita Doc.Ştefan)13M.Costachescu ,Documentele moldovenesti înainte de Ştefan cel Mare,vol I,ed.Viaţa Româneasca.Bucureşti,1931(în continuare se va cita Documente)14 C.V. Dimitriu,Un mare boier moldovean din prima jumătate a secolului al XV-lea:logofătul Mihail-Mihu,tipografia Vulturul,Bucuresti,1932.15 N.Grigoraş,Moldova lui Ştefan cel Mare,Junimea,Bucureşti,1971,pag.3816Ibidem . Petru Aron este înfrânt şi alungat din ţara Moldovei.

boierului „cel mai influent din ţară”17 şi relaţiile acestora până în 1470,când M.Costăchescu crede că logofătul Mihu ar fi revenit în Moldova şi ar fi decedat.18

Potrivit istoricului N.Grigoraş,în sfertul al doilea al veacului al XV-lea,„proprietatea funciară boierească(...) a devenit ereditară”19,astfel,se cuvine să încep cu documentele referitoare la pământurile dobândite de către tatăl logofătului Mihu,protopopul Iuga20.Aşadar,prima atestare documentară prin care popa Iuga se bucura de anumite privilegii datează din vremea lui Alexandru cel Bun,la 16 februarie 142421,când acesta primeşte satul Buciumeni.Acest privilegiu va fi confirmat de către acelaşi domnitor în 142822,protopopului Iuga deopotrivă cu fratele acestuia,panul Nan,şi,pe lângă aceasta vor primi şi satul Stănigeni.Totodată,cu un an înainte de decesul lui Alexandru cel Bun,şi anume la 30 aprilie 1431,la Bascacauţi23,acelaşi Iuga mai primeşte două sate:Miclea de la Bahna,pe Tutova şi Balan de la Strâmba. În anul 1432,Moldova va pierde unul dintre cei mai importanţi domnitori din istoria sa,fapt care va avea repercursiuni grave asupra politicului moldovenesc.Cu o multitudine de asocieri la tron,lupte interne şi înscenări,în Moldova se va înregistra o influenţă tot mai mare a boierilor în stabilirea succesorului la tron ,lucru datorat şi unui anume „clientelat” domnesc,documentele vremii fiind grăitoare în acest sens prin privilegiile acordate boierilor.Pe firul aceleaşi idei merge şi istoricul Ghe. I. Brătianu:”încă de atunci apar în Moldova seniori de întinse domenii,ca Mihul logofătul(...)ori protopopul Iuga,al potentat teritorial.”24Ideea de a-i alătura pe cei doi nu este una inedită deoarece anumite documente ale vremii îi prezintă deopotrivă,obţinând privilegii. La începutul domniei lui Ştefan al II-lea,în 1434,protopopului Iuga i se vor fi întărite privilegiile obţinute în timpul domniei lui Alexandru cel Bun,deoarece „a mai slujit mai înainte sfântrăposatului părintelui nostru”25 şi va primi pentru aceasta un loc în pustiu pe Başeu şi aşa-numita şelişte a lui Oţel.La toate acestea,printr-un alt document,dar la aceiaşi dată 24 aprilie 1434,i se vor mai întări stăpânirile pe satele:Togmaceşti,Ciorsăceşti,Radeşani,Mânzaţi,Temeşeşti,Strâmba,Lăleşti şi Hălmăjeşti26.Din toată această „activitate” a tatălui,logofătului Mihail nu i se putea prevesti decât o carieră strălucită la curtea domnească.Astfel,într-un document din 7 decembrie 143627,din vremea asocierii la tron dintre Iliaş voievod şi Ştefan al II-lea,apar ambele personaje:tatăl dobândind alte proprietăţi care,după cum se specifică în document,vor fi „uric cu tot venitul(...)fiului Mihail grămatic”28,care iată-l,după cum spuneam,ocupând prima sa

17 N.Stoicescu,Dicţionar al marilor dregatori din Ţara Românească şi Moldova sec XIV-XV,ed.Enciclopedică română,Bucureşti,1971.pag.279(în continuare se va cita Dicţionar XIV-XV)18 M.Costăchescu,op.cit,vol I,pag.501-506.19 N.Grigoraş,Instituţii feudale din Moldova,I Organizarea de stat până la mijlocul secolului al XVIII-lea,ed.Academiei Rep.Socialiste România,Bucureşti,1971.pag.33(în continuare se va cita Instituţii feudale.Moldova).20 Documente înainte de Ştefan,indice V. şi N.Grigoraş,Logofătul Mihul,Bucureşti,1945(extras din „Studii şi cercetări istorice”),C.V Dimitriu,Un mare boier moldovean din prima jumătate a secolului al XV-lea:logofătul Mihail-Mihu,Bucureşti,1932.21 DIR XIV-XV:pag.48.22 Ibidem,pag.6823 DRH,pag.151-152.24 Ghe.I. Brătianu,Sfatul domnesc şi adunarea stărilor în Principatele Române,ed.Enciclopedică,Bucureşti,1995,pag.118(în continuare se va cita Sfatul domnesc).25 DIR XIV-XV:pag.109-110.26 .Ibidem27 Ibidem,pag.139.28 Ibidem.

funcţie în cadrul dregătoriei domneşti şi anume cea de grămatic.Mai departe,protopopul Iuga şi fiul său Mihail,vor primi în 143929,confirmări asupra unor proprietăti deţinute deopotrivă şi anume:satul Buciumeni pe Şumuz,Cozareuţi pe Răut,Jigăreni,Străminoasa,iar unde au fost Temeşeştii amândouă cuturile şi satul Mânzaţi,unde este Toader.Cum de la această dată protopopul Iuga nu mai este menţionat în niciun act,dacă admitem informaţia de la N.Grigoraş,mai sus amintită30,toate proprietăţile acestuia au revenit fiului,Mihail. Abilitatea politică ca şi opulenţa dobândită îl vor îndrepta pe boier spre o acumulare de proprietăţi care vor însuma o avuţie semnificativă pentru vremurile în cauză,Constantin C.Giurescu observând că „încă din prima jumătate a secolului al XV-lea(...) unii mari dregători au averi uriaşe” fiind „bine cunoscut cazul logofătului Mihail căruia Iliaş şi Ştefan îi întăresc,la 1437,peste 50 de sate”31.Dacă precizăm că Mihail va desfăşura o activitate ce se va opri undeva peste 20 de ani,anume în 1457,proprietăţile deja dobândite prin moştenire şi privilegii domneşti îi vor deschide multe drumuri spre noi „cuceriri”. La un an după atestarea documentară alături de tatăl său,Mihu va fi menţionat alături de un anume Tatul,la 3 august 1440,ca fiindu-i-se întărit satul Măzăreşti pe Cernu32.Iată,prima proprietate a pisarului Mihail,dobândită alături de un personaj pe care istoriografia sau dicţionarele de specialitate îl ignoră.Însă,abilitatea crescândă a boierului nostru ne face permisă identificarea acestuia într-o serie de documente emise în urma dobândirilor de proprietăţi.Aşadar,la 6 martie 144333,Ştefan voievod îi confirmă achiziţionarea de la Ivan Boldor a satului Săseni şi pentru „buna înţelegere”dintre aceştia domnitorul îi va dărui un sat unde a fost Iuga Negru şi o prisacă lângă Săseni,prisaca lui Vrabie.Acelaşi Ştefan,la 14 mai 144334,30 mai 144335,18 februarie 144536,5 aprilie 144537 şi 25 ianuarie 1446 38îi intăreşte boierului Mihail,devenit logofăt la 29 noiembrie 144339,mai multe proprietăţi cumpărate de la diverşi pani(pan Andreico,pan Luca ori Pan Coste etc) şi anume jumătate din satul Bălăbăneşti,sate pe Miletin,seliştea Stănigeşti,seliştea lui Ştefan Zugraf,seliştea lui Iuga Păturnicherul,şi,totodată,îi dăruieşte acestuia satul Copoşeşti cu ţarina Lieştilor,seliştele lui Vana Berbece şi Eremia Berchiş,moara de pe Miletin,fostă a lui Ştefan Zugraf,satele Ciumăleşti,Bârzetea,seliştea lui Gavrilouţi „ca să-şi intemeieze sat”40 devenită,ulterior,sat,satul Vânători pe Bistriţa la toate acestea adăugându-se şi şase sălaşe de ţigani:Bârlad,Dumitru,Buzdugan,Coste,Miculiţă şi Piciorog.Este lesne de înţeles că odată cu avansarea în ierarhie dar şi datorită asocierilor tot mai dese la tronul Moldovei,logofătul Mihail a reuşit să-şi exercite abilitatea politică în scopuri personale. Perioada care a urmat anului 1446,a consemnat influenţa tot mai mare a logofătului Mihail în sfera politică,atât de puternic marcată de factorul economic,ceea ce l-a determinat 29 DRH,pag.276-277.30 Este vorba de faptul că în această perioadă proprietatea funciară devenise ereditară.31 C-tin C. Giurescu,Noi contribuţii la Studiul marilor dregători în secolele XIV-XV,Atelierele grafice Socec & Co,Bucureşti,1925,pag.22(în continuare se va cita Noi contribuţii XIV-XV).32 DIR XIV-XV;pag.169.33 Ibidem,pag.185.34 Ibidem,pag.189.35 Ibidem,pag.194.36 Ibidem,pag.206-207.37 Ibidem.pag.208-209.38 Ibidem,pag.213-214.39 N.Stoicescu,Dicţionar XIV-XV,pag.279.40 DIR XIV-XV,pag.207.

pe istoricul N.Stoicescu să-l consemneze ca fiind „unul dintre cei mai reprezentativi boieri ai vremii sale”41.Astfel,numărul de proprietăţi vor creşte,ba mai mult,în 1448,Petru al II-lea îi întăreşte locul morilor domneşti de la Baia ca să-şi facă el mori ori torcărie de lână ori piue de sumane42,i se vor fi intărite,la 22 septembrie acelaşi an,satele unde a fost Draguş Teameş,la gura Studenţei şi satul unde a fost Teameş Petru cel Bătrân43;seliştele Ivancouţi,Pogorilouţi şi Hatcinţi vor fi,de asemenea,întărite la 27 octombrie 145244,după ce fuseseră cumpărate de la panul Manu Globnicovici.Ultimele două acte înregistrate în perioada 1446-145645,cu referire la subiectul nostru,nu fac altceva decât să ne releve rezultatul influenţei la curtea domnnească a boierului Mihu,prin întărirea proprietăţilor de la:Vânători pe Bistriţa,Procopeni pe Răut,Izbişcea,Raşcouţi,Gavrilouţi,Şirăuţi,Curtea lui Neagoe,Pârtănoşi,Heciul,Pârâul Sec,prisaca Bileac pe Nistru ş.a. Punctul culminat al carierei logofătului Mihu va fi atins în anul 1456,când acesta va fi ales să ducă primul „haraci” turcilor şi să negocieze cu aceştia :”dacă va putea ceva mai puţin,e bine”46.Acest moment poartă denumirea de „închinarea de la Vaslui” deoarece pentru prima oară în istoria sa,Moldova se supunea Porţii Otomane,fapt datorat în mare parte instabilităţii interne pe plan politic de dinainte de domnia lui Ştefan cel Mare.După acest eveniment va avea loc o dispută între pretendentul la tron,venit din Ţara Românescă cu sprijin militar şi domnul de la acea vreme Petru al III-lea Aron(1451-1452;1454-1455;1455-1457),purtată la Doljeşti,pe 12 aprilie 1457,şi încheiată cu victoria şi preluarea tronului Moldovei de către Ştefan cel Mare.La acest moment de răscruce în istoria Moldovei,cei mai mulţi boieri,printre care şi logofătul Mihail, şi-au urmat fostul domnitor în pribegie mânaţi,probabil,de interesul de a-l repune pe tron pe domnitorul care le-a înmânat atâtea privilegii. Momentul „închinării de la Vaslui” a avut repercursiuni asupra domniei lui Ştefan,deoarece acesta se vedea obligat să plătească tribut Porţii peste capul său şi să amâne o eventuală luptă antiotomană până în 1475,prioritatea sa de acum fiind „inaugurarea unei noi politici de limitare a extinderii funciare absolute”47 cu scopul de a se face revenirea la virtuţiile feudale care i-ar fi permis o mai mare putere şi un spaţiu nelimitat de exercitare a atribuţiilor domneşti.În legătură cu organizarea internă,Ştefan a încercat să-i aducă înapoi în ţară pe boierii pribegi,promiţându-le că-i va repune în drepturi.Trei dintre aceştia au ascultat glasul domnitorului şi s-au întors,aceştia fiind:Duma Braevici,Stanciul şi Costea Danovici,însă „singur Mihail logofătul pare a fi refuzat toate poftirile domneşti”48. „Poftirile domneşti” s-au manifestat prin trimiterea a patru salvconducte logofătului Mihail de către domnitor.Primul asemenea document s-a scris la Bacău,la 13 septembrie 145749,Ştefan cel Mare îndemnându-l pe boier să facă „acea slujbă” cu care l-a însărcinat şi apoi să se întoarcă în Moldova,promiţându-i că-l va „ţine în mare cinste şi

41N.Stoicescu, Dicţionar XIV-XV,pag.279.42 DIR XIV-XV,pag.228.43 Ibidem,pag.236.44 Ibidem,pag.252-253.45 DRH,II,documentele 33 si 48 de la pag.44-45 şi 67-68.46 Ibidem,pag.286-287.47 Instituţii feudale.Moldova,pag.33.48 C-tin C. Giurescu,Noi contribţtii XIV-XV,pag.39-40.49 DRH,II,pag.98

dragoste(...)şi,ocinele tale,pe toate ţi le-am întors”50.Dar,logofătul temându-se pentru capul său datorită evenimentelor din trecut,refuză să calce iar pe pământ moldovenesc.Deşi,până la emiterea celui de-al doilea salvconduct nu trec decât trei ani,Ştefan începe să „piardă” din averea boierului Mihu:dă câştig de cauză nepoţilor lui Stan Poiană,Neagul şi Tatul,într-o dispută asupra unor sate de pe Tutova,printre care se afla şi satul Timişeşti,vechiul Temeşeşti51,disputat de Stan Poiană cu popa Iuga,în vremea lui Ştefan al II-lea,ultimul având câştig de cauză52.Până la urmă,într-un document din 147053,emis la Suceava,Timişeştii,precum şi alte sate de pe Şimuz sau Siret(locuri unde deţinea proprietăţi logofătul Mihail),vor fi dăruite de către Ştefan cel Mare,mânăstirii Neamţ. Aşa cum am precizat mai sus,după trei ani şi anume la 12 ianuarie 146054,va fi emis al doilea salvconduct în care domnitorul Moldovei aminteşte de conflictul din „Ţara Basarabilor”,dar îşi păstrează promisiunea de a-l repune în drepturi pe boier,cu condiţia ca acesta să prezinte „privilegiile în drepturile tale.”55Nici de această dată,boierul nu se încumetă să dea crezare spuselor domnitorului,asta datorită şi faptului că Mihu reuşise să se impună şi în Polonia,aici,el deţinând o moşie,Lubkowicze şi fiind înzestrat cu privilegii de regele Cazimir al IV-lea,precum negoţul cu diverse obiecte fără a plăti vamă.56Mai mult decât atât,logofătul Mihail împreună cu boierii rămaşi la Lvov,au însemnat ca unic stăpân al lor,pe Evangheliarul slavon,pe craiul leşesc.57După acest moment,averea confiscată,dar promisă înapoi boierului fugar,începe să se diminueze tot mai mult:la 18 aprilie 1463,Ştefan dăruieşte mânăstirii Pobrata,moşia Lieştilor.58Ceea ce va urma,va întări şi mai mult afirmaţia de mai sus.Astfel,se emite cel de-al treilea salvconduct care,specifica rugămintea de întoarcere în ţară adresată boierului,însă,primind la întoarcere doar curtea de pe Siret şi două sate:Pîrtănoşi şi Onţeşti,precizându-se „dacă vom vedea că ne slujesc cu credinţă,le vom întoarce şi altele”59.Acest salvconduct a fost scris,la rugăminţile craiului leşesc,ale boierilor poloni dar şi la „rugămintea mitropoliţilor noştri şi,după aceea,şi a boierilor noştri”60,în 1468,la 28 iulie61.Trebuie menţionat,că acel „întoarce” din text stabileşte clar asumarea de către domn a anumitor proprietăţi ori înstrăinarea pe la mânăstiri,după cum s-a văzut,sau pe la alţi boieri,după cum se va vedea în continuare. Într-un final,există şi un al patrulea salvconduct,emis la 10 august 1470 62, care a ridicat două ipoteze.Prima dintre acestea a fost amintită în debutul lucrării şi anume:M.Costăchescu credea că Mihail logofăt ar fi dat curs acestei ultime îngăduinţi şi împreună cu rudele sale ar fi revenit în Moldova,unde ar fi decedat63.Cea de-a doua ipoteză,aparţine istoricului C-tin C.

50 Ibidem.51 Ibidem,pag.112.52 DIR XIV-XV,pag.110-11153 DRH,II,pag.242.54 Ibidem.pag.12755 Ibidem.56Ghe.I. Brătianu după Hurmuzaki,Doc.II,p.125 si 132(non vidi).57 P.P. Panaitescu,Contribuţii la istoria lui Ştefan cel Mare,în „Ac.Rom,Mem.Secţ.Ist.”,seria III,tom XV,1934,p.17.58 DRH,II,pag.167.59 DRH,II,pag.221-222.60 Ibidem.61 Ibidem.62 Ibidem,pag.253-254.63 Documente,pag.501-506.

Giurescu care susţinea că boierul Mihu ar fi rămas „în Polonia până la moarte”64.Din toată această situaţie,un lucru este sigur că rudele boierului au acceptat să se întoarcă,astfel că,într-un document din 15 octombrie 148865,Ileana,nepoata lui Coste Andronici,văr al logofătului Mihail,îi vinde domnitorului,Ştefan cel Mare,două sate pe Moldova:Poiana şi Danciul.Tot în cadrul aceluiaşi document,domnitorul cumpără fostul sat al boierului Mihu,Ciorsăceşti,şi-l dăruieşte,împreună cu cele de la Ileana,Mitropoliei66.Argumentul de bază,însă,îl reprezintă documentul din 15 martie 149067 când Măruşca,fiica logofătului Mihail şi nepoata protopopului Iuga,îi vinde lui Isac vistier satul Buciumeni „pentru 120 de zloţi tătăreşti”68.Revenind la prevederile ultimului salvconduct,boierului Mihail i se promitea înapoi doar patru „ocine”:Negoeşti,Conţeşti,Pîrtănuşi şi Valea Seacă69. Referitor la situaţia fostelor moşii ale logofătului Mihail după 1470,avem menţiuni din 1472,asupra stăpânirii satelor Tătărani şi Iurcani cu cătunul ce a aparţinut Heciului,Boldeştii, de către mânăstirea din Poiană(Pobrata)70. Pe lângă păstrarea în domeniul domnesc sau „daniile” către mânăstiri,Ştefan cel Mare a dăruit din fostele proprietăţi deţinute de logofătul Mihail şi altor boieri.Aşadar,la 7 mai 147371,boierul Cîrstea,care primise de la domnitor satul Ivancăuţi,îl vinde la această dată unui alt boier şi anume,Dragoş Uşar pentru „170 de zloţi tătăreşti”72.La o altă dată,31 martie 148173,Ştefan îi dăruieşte tânărului Toma Măjar satul Măzărăiţi(în tradiţie Măzăreşti,fost al logofătului Mihail).Sunt prezente,însă,şi cazuri în care boieri cumpără foste moşii ale logofătului Mihu pentru a le dona mânăstirilor,aşa cum este cazul lui Ignatie,zis Iuga,care după ce cumpără satul Şirăuţi,îl dăruişte mânăstirii Putna,după cum reiese dintr-un documentul scris în 147674.Şi,pentru o ultimă precizare,satul Ciumăleşti,unul dintre cele mai vechi proprietăţi ale neamului protopopului Iuga,apare menţionat,pe la 1546,ca fiind stăpânit de o anume Măria,sora lui Ghidion75. În concluzie,politica de „limitare a extinderii funciare absolute”76 ca şi puterea cu atribuţiuni largi,dobândită de Ştefan cel Mare,au reuşit să ducă la pierderea uneia dintre cele mai mari avuţii boiereşti de-a lungul timpului.La aceste două argumente se adaugă refuzul boierului Mihu de a reveni în ţară şi închinarea acestuia în faţa craiului leşesc,fapte care nu contravin caracterului personajului nostru şi,probabil,nici situaţiei date deoarece trecutul logofătului Mihail,nu i-ar fi permis,cu siguranţă să se bucure de aceleaşi privilegii din partea lui Ştefan,ca şi ceilalţi boieri pribegi,întorşi înapoi,în Moldova.

64 Noi contribuţii XIV-XV,pag.4065 DRH,III,pag.79.66 Ibidem.67 Ibidem.pag.130-132.68 Ibidem.69 Ibidem,II,pag.25470 Ibidem,pag.279 şi Ioan Bogdan,Doc.Ştefan,p.177.71 DRH,II,pag.284.72 Ibidem.73 Ibidem,pag.357-359.74 Ibidem,pag.314-315.75 Alexandru I.Gonţa,Documente privind Istoria României A.Moldova,Indicele numelor de persoane,Ed.Academiei Române,Bucureşti,1995,pag.438.76 N.Grigoraş,Instituţii feudale.Moldova,p.33.

Bibliografie

Bogdan Ioan,Documentele lui Ștefan cel Mare,Atelierele grafice Socec&Co,București,1931.

Brătianu I. Gheorghe,Sfatul domnesc și adunarea stărilor în Principatele Române,Ed.Enciclopedică,București,1995.

Costăchescu Mihail,Documentele moldovenești înainte de Ștefan cel Mare,volumul I,Ed.Viața românească,București,1931.

Dimitriu V. Constantin,Un mare boier moldovean din prima jumătate a secolului al XV-lea:logofătul Mihail-Mihu,tipografia Vulturul,București,1932.

Documenta Romaniae Historica,A.Moldova,vol.I,Ed.Academiei Rep. Socialiste România,București,1988.

Documente privind Istoria României,A.Moldova veacul XIV-XV,vol.I(1384-1475),Ed.Acad.Rep.Populare Române,București,1954.

Giurescu G. Constantin,Noi contribuții la Studiul marilor dregători în secolele XIV-XV,Atelierele grafice Socec&Co,București,1925.

Gonța I. Alexandru,Documente privind Istoria României A.Moldova,Indicele numelor de persoane,ed.Acad.Române,București,1995.

Grigoraș Nicolae,Moldova lui Ștefan cel Mare,Ed.Junimea,București,1971.Idem,Instituții feudale din Moldova,I Organizarea de stat până la mijlocul secolului al

XVIII-lea,ed.Acad.Rep.Socialiste România,București,1971.Instituții feudale din Țările Române.Dicționar,ed.Academiei Rep.Socialiste

România,București,1988.Panaitescu P. Petre,Contribuții la istoria lui Ștefan cel Mare,în

"Ac.Rom.,Mem.Secț.Ist.",seria III,tom XV,1934. Stoicescu Nicolae,Dicționar al marilor dregători din Țara Românească și Moldova

sec.XIV-XV,ed.Enciclopedică română,București,1971.