audit financiar - ceccar dec 2015 (1)
DESCRIPTION
curs auditTRANSCRIPT
AUDIT FINANCIAR
CECCAR , DECEMBRIE
Cluj Napoca
2015
Structura cursului
1. Audit financiar – caracteristici generale
2. Auditul statutar – caracteristici generale
3. Conceptul de imagine fidelă în audit
4. Normele de referinţă în auditul financiar
5. Metodologia auditului statutar
6. Alte misiuni de audit şi certificare
7. Norme de comportament în audit (principii
fundamentale de etică)
8. Controlul de calitate
1. Audit financiar – caracteristici generale
Caracteristici generale:
examinare profesionistă
obiect = orice informatie financiar-contabilă
specialist – un profesionist contabil competent
scop: emiterea unei opinii motivate:
argumentare + raspundere
criterii de calitate: standard, norma
activitatea de examinare, in vederea exprimarii de
catre auditorii financiari a unei opinii, in conformitate
cu un referenţial contabil bine determinat.
Auditul financiar
reprezinta
2. Auditul statutar – caracteristici generale
Audit statutar
examinarea efectuată de un profesionist contabil competent şi independent asupra situaţiilor financiare în ansamblul lor ale unei entităţi în vederea exprimării unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei şi situaţiei şi performanţelor financiare înregistrate de entitate prin raportarea la standardele naţionale sau internaţionale de audit.
În România, cadrul legal care reglementează auditul statutar este Ordonanţa de urgenţă nr.
90/2008, privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare
anuale consolidate.
Caracteristici:
examinare profesionistă
obiect = situaţiile financiare în ansamblul lor
specialist – un profesionist contabil competent
scop: emiterea unei opinii cu obiect precis:
patrimoniu, performanţele financiare
criterii de calitate: standardele naţionale sau
internaţionale de audit
Elemente fundamentale (3) :
caracterul legal (singurul tip de control
legal)
independenta absolută a profesionistului
contabil
autorizarea organismului din care face
parte profesionistul contabil
Audit financiar versus audit statutar
3. Conceptul de imagine fidelă în audit
Un concept controversat dar care nu poate fi disociat de două trăsături
fundamentale ale informaţiei contabile
Imaginea fidelă
• presupune conformitate la regulile si procedurile contabile, deci la principiile contabile general admise;
• reglementãrile contabile române prevãd, de altfel, cã pentru a da o imagine fidelã patrimoniului, situatiei financiare si rezultatelor obtinute trebuie respectate regulile privind evaluarea patrimoniului si celelalte norme si principii contabile.
Regularitatea
• presupune aplicarea cu bunã credintã a regulilor si procedurilor contabile, prevăzute în referenţialul contabil adoptat. Sinceritatea
Criterii fundamentale ce trebuie satisfăcute de situaţiile financiare pentru a fi considerate fidele:
exhaustivitatea: toate operaţiile si tranzacţiile privesc entitatea şi au fost înregistrate în contabilitate;
realitatea: operaţiile şi tranzactiile sunt reale şi pot fi susţinute cu înscrisuri;
perioada corectă: operaţiile şi tranzactiile se referă la perioada corespunzătoare, cu respectarea principiului independenţei exerciţiului;
evaluarea corectă: activele, datoriile, veniturile, cheltuielile, tranzacţiile si operaţiile sunt în sume exacte, determinate cu respectarea regulilor de
evaluare prevăzute în referenţialul contabil adoptat
imputarea corectă: înregistrarea în conturile corespunzatoare, cu respectarea principiilor de recunoastere;
prezentarea corecta în conturi: din analitic în sintetic prin intermediul balanţei de verificare, din balanta in bilanţ, corespondenta Registru
Jurnal – Cartea Mare.
3. Conceptul de imagine fidelă în audit
4.Normele de referinţă în auditul financiar
Reglementarea activităţii de audit face obiectul Standardelor Internaţionale de
Audit – Audit, Asigurare şi Servicii conexe, elaborate de Federaţia
Internaţională a contabililor (IFAC). Aceste standarde sunt împărţite pe mai multe
categorii, în funcţie de activitatea la care acestea fac referire, astfel:
100 – 999 - Standardele internaţionale de audit (ISAs), care detaliază aspectele legate de activitatea de audit
financiar, precum şi alte angajamente de asigurare sau servicii conexe.
1000 – 1100 care cuprind declaraţiile internaţionale de practică în audit (IAPSs), şi care particularizează tehnicile
de audit pe bază de IT sau cele în domeniul bancar;
2000 – 2699, Standarde Internaţionale pentru Misiuni cu examen limitat, care se referă la angajamentele de
revizuire, altele decât auditurile sau revizuirile informaţiilor financiare istorice (ISREs);
3000 – 3699 Standardele internaţionale pentru misiuni de certificare (ISAEs);
4000 -4699 – Standarde internaţionale pentru Servicii Conexe (ISRSs)
ISQC 1/2005 – Standardul internaţional privind controlul calităţii, care face referire la controlul calităţii societăţilor care
efectuează servicii de audit şi revizuiri ale situaţiilor financiare, precum şi alte angajamente de asigurare sau
servicii conexe.
Codul etic al auditorului
5. Metodologia auditului statutar
Practica internaţională de audit cunoaşte două
moduri de abordare a unei misiuni de audit statutar:
abordarea pe faze şi etape (didactică şi mai
teoretică);
abordarea pe cicluri de control (mai operaţională).
3. Metodologia executarii unei misiuni de audit statutar
Abordarea pe faze şi
etape
Misiunea de audit statutar poate fi decupată în trei faze şi 10 etape
(grupe de lucrări).
Faza iniţială:
Este faza cunoaşterii entităţii controlate şi a planificării
misiunii de audit şi se caracterizează prin aceea
că majoritatea activităţilor sunt desfăşurate la sediul
auditorului.
acceptarea mandatului şi contractarea lucrărilor de
audit
orientarea şi planificarea auditului.
Faza controlului propriu-zis:
Este faza evaluării controlului
intern şi a verificării conturilor şi se
caracterizează prin aceea că activităţile sunt
desfăşurate în teren:
evaluarea controlului intern;
controlul conturilor;
examenul situaţiilor financiare.
Faza finalizării lucrărilor şi elaborării raportului:
Este faza lucrărilor de închidere şi a
elaborării raportului de audit şi se
caracterizează prin aceea că activităţile se
desfăşoară la sediul auditorului:
evenimente posterioare închiderii exerciţiului;
utilizarea lucrărilor altor specialişti;
alte lucrări necesare închiderii
misiunii de audit
raportul de audit;
documentarea lucrărilor de audit.
Misiunea de audit se decupează pe 14 cicluri, în cadrul fiecărui ciclu urmărind trei faze succesive: cunoaşterea operaţiilor, evaluarea controlului intern şi controlul conturilor:
1. Cumpărări - furnizori;
2.Imobilizări corporale şi necorporale;
3.Vânzări- clienţi;
4.Stocuri şi producţie în curs;
5.Trezorerie;
6.Imobilizări financiare;
7.împrumuturi şi obligaţii financiare;
8. Decontări cu personalul
9. Impozite şi taxe
10. Alte venituri şi cheltuieli
11. Estimari contabile.
Abordarea pe cicluri de control
succesiunea principalelor faze şi etape ale auditului
în cadrul fiecărui ciclu.
5. Metodologia auditului statutar
FAZE ETAPE
I. FAZA INIŢIALĂ 1. Acceptarea mandatului şi contractarea lucrărilor de audit
2. Orientarea şi planificarea auditului
II. FAZA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR
3. Aprecierea controlului intern 4. Controlul conturilor 5. Examenul situaţiilor financiare
III. FAZA FINALĂ 6. Evenimente posterioare închiderii
exerciţiului 7. Utilizarea lucrărilor altor profesionişti 8. Alte lucrări necesare închiderii misiunii 9. Raportul de audit 10. Documentarea lucrărilor de audit (memoria
misiunii de audit)
5. Metodologia auditului statutar
1. Acceptarea mandatului şi contractarea lucrărilor de audit
Culegerea si analiza informaţiilor despre întreprindere
Pentru acceptarea unui client nou:
Surse diverse: juristi, alti auditori, experti contabili, banci, parteneri de afaceri;
Detectivi profesionisti => reputatia clientului potential, a conducerii etc;
Internet, website-uri, ONRC, ANAF, presa etc.
5. Metodologia auditului statutar - 1. Acceptarea mandatului şi
contractarea lucrărilor de audit
Scop:
identificarea riscurilor la care
se supune auditorul: risc de audit acceptabil,
risc inerent;
examenul de independenţă;
examenul de competenţă
(obligatoriu);
obtinerea informatiilor privind tipul,
cantitatea probelor de audit;
stabilirea motivelor pentru
care un client doreste un audit.
Decizia de a accepta un client nou
Decizia de a accepta un client nou
investigatii, analize pentru:
Evaluarea clientului potential;
Evaluarea stabilitatii financiare;
Evaluarea relatiilor cu firmele de audit, expertiza contabila, cu care au colaborat
în trecut etc.
Atenţie la acceptarea noilor clienţi din ramuri economice nou create,
precum şi din ramurile economice în creştere rapidă.
5. Metodologia auditului statutar - 1. Acceptarea mandatului şi
contractarea lucrărilor de audit
Decizia de pastrare a unui client existent
5. Metodologia auditului statutar - 1. Acceptarea mandatului şi
contractarea lucrărilor de audit
Obligatie: reevaluarea anuala a
clientilor existenti
Motive de intrerupere a
relatiei:
Conflicte anterioare legate de modul de desfasurare a
auditului, tipul de opinie, onorarii;
Lipsa de integritate a clientului;
Intentarea unui litigiu firmei de audit de catre clienti sau
invers;
Facturi neplatite;
Aparitia unui nivel de risc prea ridicat (conflict cu o autoritate publica, un posibil faliment);
Asumarea de catre client a unor riscuri financiare prea
mari etc.
Etapa 1 – Acceptarea mandatului şi
contractarea lucrărilor de audit se
concretizează în:
Completarea unei foi de acceptare a
mandatului
Contractarea lucrărilor de audit – acordul cu
clientul
Contractul de prestări servicii audit
Scrisoarea de angajament (misiune)
5. Metodologia auditului statutar - 1. Acceptarea mandatului şi
contractarea lucrărilor de audit
FAZE ETAPE
I. FAZA INIŢIALĂ 1. Acceptarea mandatului şi contractarea lucrărilor de audit
2. Orientarea şi planificarea auditului
II. FAZA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR
3. Aprecierea controlului intern 4. Controlul conturilor 5. Examenul situaţiilor financiare
III. FAZA FINALĂ 6. Evenimente posterioare închiderii
exerciţiului 7. Utilizarea lucrărilor altor profesionişti 8. Alte lucrări necesare închiderii misiunii 9. Raportul de audit 10. Documentarea lucrărilor de audit (memoria
misiunii de audit)
5. Metodologia auditului statutar
5. Metodologia auditului statutar - 2. Orientarea şi
planificarea auditului
ISA 300 ”Planificarea unui audit al situaţiilor financiare”
Aceasta etapă include:
Cunoasterea generala a intreprinderii: examenul analitic (pe bază de indicatori, rapoarte – se pot identifica riscuri de faliment, indicatori economico-financiari);
Identificarea domeniilor semnificative, a riscurilor de audit si importanta lor relativa
Stabilirea planului de audit cuprinde toate obiectivele de control, precum si resursele
necesare acestora;
se revizuieste pe parcursul misiunii în funcţie de constatări si se defalcă în programul de lucru pentru fiecare
membru al echipei.
5. Metodologia auditului statutar - 2. Orientarea şi
planificarea auditului
Exemple de proceduri analitice de planificare,
Solvabilitatea pe termen scurt
Lichiditatea generală
Lichiditatea imediată
Lichiditatea restrânsă
Lichiditatea pe termen scurt
Viteza de rotaţie a creanţelor
Durata de încasare a creanţelor
Viteza de rotaţie a stocurilor
Durata de comercializare a stocurilor
Durata de transformare a stocurilor în
mijloace bănesti
Indicatori ai exploatării si rezultatelor
Marja brută procentuală
Marja profitului
Profitabilitatea
Rentabilitatea activelor
Rentabilitatea acţiunilor obişnuite
Leviere – datorii pe termen scurt
Leviere – efecte de plătit
Valoare contabilă pe acţiune obisnuită
Capacitatea de a face faţă obligaţiilor pe
termen lung şi dividendelor preferenţiale
Raportul datorii/capitaluri proprii
Raportul imobilizări corporale
nete/capitaluri proprii
Gradul de acoperire a dobânzilor
Gradul de acoperire a dobânzilor si
dividendelor privilegiate
5. Metodologia auditului statutar - 2. Orientarea şi
planificarea auditului
STUDIU DE CAZ NR.1 – PROCEDURI ANALITICE
În auditarea situaţiilor financiare ale exerciţiului N ale unui lanţ de
magazine, se au în vedere următoarele date:
vânzările s-au redus cu 3% fata de N-1
marja de profit brut a scăzut de la 26% la 23%;
stocurile au crescut de la 7% la 9%;
rata inflaţiei este de 3%.
Aceste aspecte necesită explicaţii, în special având în vedere că
intenţia proprietarului este să prezinte un profit scăzut pentru a
reduce impozitul.
Ce explicaţii posibile ar putea exista?
5. Metodologia auditului statutar - 2. Orientarea şi
planificarea auditului
Domeniile semnificative pot fi activităţile cu caracter repetitiv, precum:
vânzări – clienţi, cumparări – furnizori, producţie – stocuri, personal etc.
Conturile semnificative cele care prin natura lor sunt purtătoare de erori:
rectificative, de regularizare, de estimări contabile (ajustări, provizioane,
amortizări), cu rulaje mari (ct 711), precum si conturi care prezintă
denumiri sau solduri anormale (SC 5311, SFD 401, SFC 411) si care pot
ascunde tranzacţii neadecvate.
5. Metodologia auditului statutar - 2. Orientarea şi
planificarea auditului
Riscuri potenţiale - cele mai susceptibile de a se produce, din cauza unui control
insuficient, menit sa le prevină, descopere si corecteze. Sunt comune tuturor firmelor.
Riscurile posibile - acea parte a riscurilor potenţiale, pe care întreprinderea nu încearcă să
le limiteze prin măsuri eficiente şi, deci, există o mare
posibilitate ca erorile sa se producă fără a fi detectate.
5. Metodologia auditului statutar - 2. Orientarea şi
planificarea auditului
Categorii de factori de risc aferenţi raportării financiare frauduloase
CATEGORIA I: Caracteristicile managementului şi influenţa lui asupra mediului controlului
• Factori de influenta: capacităţile,presiunile, stilul si atitudinea managementului privind controlul intern si procesul de raportare financiară.
CATEGORIA 2 Caracteristicile ramurii de activitate
• Factori de influenţă: mediul economic şi normativ în care îşi desfăşoară activitatea entitatea în cauză
CATEGORIA 3 Caracteristicile activităţii entităţii
• Factori de influenţă: natura şi complexitatea entităţii şi a operaţiunilor acesteia, starea financiară şi profitabilitatea entităţii.
Riscul de audit: componente şi relaţiile dintre acestea, pragul de semnificaţie
Riscul de audit consta in faptul ca auditorul exprima o opinie incorecta din cauza
faptului ca in situatiile financiare sunt erori
semnificative. Riscul de audit se divide in 3 componente:
Riscul inerent – consta in posibilitatea ca soldul unui
cont sau o categorie de operatiuni sa comporte erori
semnificative, izolate sau impreuna cu erorile din alte
conturi sau categorii de operatiuni, din cauza unui
control intern insuficient.
Riscul legat de control – consta in faptul ca o eroare semnificativa intr-un cont
sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau
impreuna cu alte solduri de conturi sau categorii de operatiuni, nu este nici
prevenita, nici descoperita si corectata prin sistemul
contabil si de control intern utilizate;
Riscul de nedetectare – consta in faptul ca
controalele declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare
semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de
operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri sau
categorii de operatiuni.
5. Metodologia auditului statutar - 2. Orientarea şi planificarea
auditului
Riscul inerent
(RI)
Riscul de
control (RC)
Riscul de non
detectare (RN)
Riscul de
audit (RA)
Riscul de nedetectare este invers proportional cu cumulul riscurilor inerente si riscurile legate de
control. Daca riscurile inerente si cele legate de control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel al riscului
de nedetectare redus, astfel incat sa fie reduse cat mai mult riscul de audit si invers.
5. Metodologia auditului statutar - 2. Orientarea şi planificarea
auditului
ISA 320:
“Între pragul de semnificaţie şi riscul de audit este o relaţie inversă…
Prag Semnificaţie mare → Risc de audit mic
Prag Semnificaţie mic → Risc de audit mare”
Studiu de caz nr.2
Pragul de semnificatie reprezinta nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera
ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea
situatiilor financiare, precum si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a
patrimoniului intreprinderii.
Este nivelul de eroare sub care intelegerea si interpretarea situatiilor financiare nu vor fi
afectate semnificativ.
Stabilirea unor
praguri de semnificatie
permite:
orientarea mai buna si
planificarea misiunii;
evitarea lucrarilor inutile;
justificarea deciziilor
referitoare la opinia emisa
5. Metodologia auditului statutar - 2. Orientarea şi planificarea
auditului
5. Metodologia auditului statutar - 2. Orientarea şi
planificarea auditului
Repere în determinarea Pragului de Semnificaţie:
Utilizatorii “ţintă” şi nevoile informaţionale;
Profit brut
Venituri
Total active
Capitaluri proprii
Repere în determinarea PS -
Practici relevante:
5% - 10% → profit brut
0,5% - 1% → active nete
1% - 2% → total active
0,5% - 1% → venituri
Repere în determinarea PS –
raţionament profesional:
• Cifra de afaceri mare, marja
mică → venituri
• Companii industriale → total
active sau venituri
• Imobiliare → total active
Studiu de caz nr. 3
Studiu de caz nr. 4
5. Metodologia auditului statutar - 2. Orientarea şi planificarea
auditului
STUDIU DE CAZ NR.3 – PRAGUL DE SEMNIFICAŢIE
Se cunosc următoarele date:
Cifra de afaceri = 5.000.000 lei
Total active = 6.250.000 lei
Profit brut = 417.000 lei
Pe baza informaţiilor furnizate, indicaţi care ar fi nivelul adecvat
al pragului de semnificaţie:
20.000 lei
40.000 lei
100.000 lei
Argumentaţi opţiunea dvs.
5. Metodologia auditului statutar - 2. Orientarea şi planificarea
auditului Rezolvare
Calcule:
Cifra de afaceri → 0.5-1% → 25.000 – 50.000
Total active → 1-2% → 62.500-125.000
Profit brut → 5-10% → 20.800-41.700
Comentarii
20.000 ar fi probabil un nivel prea mic – sub nivelul minim al cifrei de afaceri, total active sau
profit.
Nivelul de 40.000 pare mai acceptabil deoarece se încadrează in intervalele aferente cifrei
de afaceri si profitului. Totuşi, este prea redus în relaţie cu activele nete.
100.000 deşi este o valoare adecvată pentru poziţia financiară, este prea mare pentru
clasele de tranzacţii. Erorile semnificative din contul de profit si pierderi ar putea rămâne
nedetectate prin procedurile de audit.
Argumente:
Chestiune de raţionament profesional! Dat fiind faptul ca profitul este rezultatul unor
tranzacţii şi cumulări de solduri, este foarte probabil ca în această fază (preliminară), PS sa
fie determinat in relaţie cu cifra de afaceri sau total active. Deoarece intervalele nu se
suprapun, alegerea unei valori pentru PS pe baza nevoilor informaţionale ale utilizatorilor
prioritari poate fi o soluţie – exemplu: 50.000 lei, dacă utilizatorii ar prefera mai curând
reperul venituri.
5. Metodologia auditului statutar - 2. Orientarea
şi planificarea auditului
STUDIU DE CAZ NR.4 – PRAG DE SEMNIFICAŢIE
Valoarea totală a creanţelor comerciale de 210.000 lei este structurată
astfel:
Soldul contului clienţi-creditori este de 16.450 lei. Explicaţi efectele pe
care un nivel al pragului de semnificaţie de 25.000 lei le-ar avea asupra
procedurilor de audit aplicabile creanţelor comerciale şi soldului la clienţi-
creditori
Interval valoric
- Lei - Nr. solduri ct. analitice
Total
- Lei -
10.000-15.000 2 22.300
5.000-10.000 6 41.500
1.000-5.000 40 87.000
0-1.000 89 59.600
Total 137 210.000
5. Metodologia auditului statutar - 2. Orientarea şi
planificarea auditului PLANUL DE MISIUNE
1. Prezentarea
entităţii:
Denumirea, sediul social, capital social si asociaţi/actionari, înregistrare, scurt istoric, organizare, consideraţii
privind obiectul de activitate, piaţa, concurenţa, conducerea şi persoane propuse a fi contactate.
2. Informaţii
contabile:
- bugete si conturi previzionale
- particularităţile sistemului contabil
- principii contabile
3. Definirea misiunii - natura misiunii: auditarea situaţiilor financiare
- alte misiuni conexe din activitatea entităţii auditate
- principalele condiţii pentru realizarea lucrărilor de verificare şi control
4. Sisteme si
domenii
semnificative:
- cumpărări, vânzări, stocuri, clienţi
- determinarea pragului de semnificaţie
- identificarea funcţiilor si domeniilor semnificative
- prezentarea zonelor de risc
- identificarea punctelor forte ale sistemului si a atitudinii conducerii faţă de auditul intern
- controale semnificative pe care se poate sprijini misiunea de audit
5. Orientarea
programului de
lucru
- aprecierea auditului intern
- lucrări deosebite
- confirmări de obţinut
- inventare fizice
- asistenţa de specialitate necesară: informatică, fiscalitate
- documente de obţinut
6. Echipa si bugetul - numărul si nivelul membrilor echipei
- utilizarea lucrărilor de control ale auditului intern
- determinarea orelor necesare pe feluri de lucrări
- calculul costurilor estimate în funcţie de experienţa membrilor echipei
- compararea numărului de ore necesare cu limitele stabilite de norme profesionale şi justificarea diferenţelor
7. Planificarea - repartizarea lucrărilor pe membrii echipei
- datele intervenţiilor pe etape
- lista rapoartelor, scrisorilor de confirmare si alte documente ce urmează a fi emise cu precizarea datelor limită
FAZE ETAPE
I. FAZA INIŢIALĂ 1. Acceptarea mandatului şi contractarea lucrărilor de audit
2. Orientarea şi planificarea auditului
II. FAZA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR
3. Aprecierea controlului intern 4. Controlul conturilor 5. Examenul situaţiilor financiare
III. FAZA FINALĂ 6. Evenimente posterioare închiderii exerciţiului
7. Utilizarea lucrărilor altor profesionişti 8.Alte lucrări necesare închiderii
misiunii 9. Raportul de audit 10.Documentarea lucrărilor de audit
(memoria misiunii de audit)
5. Metodologia auditului statutar
5. Metodologia auditului statutar - 3. Aprecierea controlului intern
Aprecierea controlului intern are ca şi
obiective:
Studierea manualelor de proceduri şi instrucţiuni
adoptate;
Evaluarea credibilitatii sistemului de control
intern;
Evaluarea modului de functionare a sistemului de control intern (testele
substantive de performanţă);
Comunicarea rezultatelor evaluarii sistemului de control
intern
5. Metodologia auditului statutar - 3. Aprecierea controlului intern
ETAPA PRELIMINARĂ :
înţelegerea şi descrierea sistemelor
semnificative
confirmarea înţelegerii sistemului;
testele de conformitate (existenţa,
eficacitatea şi permanenţa controlului);
evaluarea riscurilor de eroare;
verificarea funcţionării controlului intern;
evaluarea preliminară.
Sfera de cuprindere:
- controlul administrativ intern, exercitat de
persoanele de conducere asupra
subordonaţilor;
- controlul gestionar si controlul preventiv;
- controlul reciproc - intre compartimente si
salariati;
- autocontrolul salariatilor;
- controlul contabil intern, în toate etapele
de culegere si prelucrare a datelor.
ETAPA FINALĂ: EVALUAREA FINALĂ
SI INCIDENŢA ASUPRA MISIUNII.
Auditorul concluzionează dacă sistemul de
control intern poate constitui o bază că in
situaţiile financiare nu s-au strecurat erori
semnificative, caz în care el va revizui
planul de audit, elaborând un plan de audit
restrâns. Astfel, daca controlul intern este
bine conceput si functioneaza corect,
auditorul isi poate reduce controalele si
analizele proprii asupra conturilor si se
poate sprijini pe controlul intern.
În cazul în care sistemul de control intern
prezintă lacune grave, auditorul va extinde
planul de audit iniţial elaborat.
FAZE ETAPE
I. FAZA INIŢIALĂ 1. Acceptarea mandatului şi contractarea lucrărilor de audit
2. Orientarea şi planificarea auditului
II. FAZA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR
3. Aprecierea controlului intern 4. Controlul conturilor 5. Examenul situaţiilor financiare
III. FAZA FINALĂ 6. Evenimente posterioare închiderii exerciţiului
7. Utilizarea lucrărilor altor profesionişti 8.Alte lucrări necesare închiderii
misiunii 9. Raportul de audit 10.Documentarea lucrărilor de audit
(memoria misiunii de audit)
5. Metodologia auditului statutar
5. Metodologia auditului statutar – 4. Controlul
Conturilor
• Reprezintă intervenţia proprie a auditorului în contabilitatea firmei.
• Are ca scop identificarea acelor elemente probante: înscrisuri, documente, fapte, pe baza cărora auditul urmează să isi formeze opinia.
Controlul conturilor
Elementele probante sunt obţinute printr-o combinare
adecvată a testelor de procedură cu controalele substantive sau numai prin
controalele substantive.
Testele de procedură sunt testele care permit obţinerea de
elemente probante privind eficacitatea conceperii si
funcţionării sistemelor contabile si de control intern.
Controalele substantive sunt controale proprii ale auditorului în contabilitatea intreprinderii
şi constau în proceduri care urmăresc obţinerea elementelor probante prin care sunt detectate
anomaliii semnificative în situaţiile financiare:
controale privind tranzacţiile, operaţiile si soldurile conturilor;
proceduri analitice care constau în analiza tendinţelor si ratiourilor
(rapoartelor) semnificative, examenul variaţiilor si examene de coerenţă cu
alte informaţii.
5. Metodologia auditului statutar – 4. Controlul
Conturilor
Elemente probante într-o misiune de audit reprezintă informatii obtinute de
auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta îsi fondează opinia;
aceste informatii constau în documente justificative si documente contabile
care stau la baza situatiilor financiare si care sunt coroborate cu informatii
din alte surse.
Elementele probante îi
permit auditorului să îsi formeze o opinie asupra situatiilor
financiare.
Elementele probante trebuie să îndeplinească cumulativ două
conditii de calitate pentru a putea să stea la
baza fondării unei opinii:
să fie suficiente
Caracterul suficient se
stabileste în raport cu numărul de
elemente probante colectate.
să fie juste(adecvate).
Caracterul just se apreciează în
raport cu gradul de adecvare, cu
pertinenta, fiabilitatea lor.
5. Metodologia auditului statutar – 4. Controlul
Conturilor
5. Metodologia auditului statutar – 4. Controlul
Conturilor
In cazul obtinerii de elemente probante pornind de la controalele substantive, auditorul trebuie sa determine daca elementele rezultate
din aceste controale, precum si din testele de procedura sunt suficiente si adecvate pentru a stabili daca la elaborarea situatiilor financiare de
catre conducerea entităţii au fost intrunite criteriile:
de existenta: un element al activului sau
pasivului exista la un moment dat;
de drepturi si obligatii: un element de
activ este un drept al
entităţii, iar un element de pasiv este o
obligatie pentru
intreprinderea data, la un
moment dat;
de exhaustivitate:
activele, datoriile,
tranzactiile sau
evenimentele au fost
inregistrate si toate faptele
importante au fost
mentionate;
de evaluare: inregistrarea unui activ sau unei datorii s-a
facut la valoarea de
inventar;
de masurare: o operatie sau un eveniment
este inregistrat la valoarea sa
de tranzactionare si un venit sau
o cheltuiala apartine
perioadei;
de prezentare si publicitate:
o informatie este
prezentata, clasata si descrisa conform
referentialului contabil aplicabil.
5. Metodologia auditului statutar – 4. Controlul
Conturilor
Proceduri pentru obtinerea probelor de audit
Tehnica sondajului
Inspectia fizică
Observaţia
Investigaţia
Confirmarea externă (directă)
Calculul / recalcularea
Reefectuarea
Proceduri analitice
5. Metodologia auditului statutar – 4. Controlul
Conturilor
Tehnica sondajului
Alegerea tehnicilor: natura controlului efectuat (asupra atribuţiilor sau valorilor), sondaje statistice sau nestatistice, bazate pe experienta profesionala;
Determinarea taliei esantionului
Selectionarea esantionului : alegerea unui esantion reprezentativ, fie prin tragere la intamplare, fie de o maniera sistematica, cu conditia ca primul element sa fie ales la
intamplare sau de o maniera empirica;
Studiul esantionului: toate elementele selecţionate trebuie sa fie controlate;
Evaluarea rezultatelor: fiecare anomalie constatata este apreciata a fi reprezentativa pentru masa respectiva sau accidentala;
Concluziile sondajului: Daca concluzia finala este ca anomaliile sau erorile din mulţimile controlate depăsesc rata de anomalii sau de anomalii asteptata, auditorul trebuie sa aprecieze daca este necesar sau nu repunerea în cauza a aprecierii sale
asupra controlului intern.
• consta in examinarea inregistrarilor, documentelor sau imobilizarilor corporale. Sunt trei categorii de probe de audit documentare:
• Probe de audit cu caracter documentar elaborate si pastrate de terte parti;
• Probe de audit cu caracter documentar elaborate de terti si pastrate de catre entitate;
• Probe de audit cu caracter documentar elaborate si pastrate de entitate.
Inspectia
• consta in urmarirea unui proces sau a unei proceduri care este efectuata de altii, ca de exemplu observarea de catre auditor a inventarierii stocurilor efectuata de catre personalul entitatii sau a efectuarii unor proceduri de control care nu genereaza probe de audit.
Observatia
Inspectia imobilizarilor corporale furnizeaza probe de audit credibile in ceea ce
priveste existenta lor, dar nu in mod referitor si la proprietate sau la valoarea lor.
5. Metodologia auditului statutar – 4. Controlul
Conturilor
• consta in obtinerea de informatii de la persoanele care le poseda fie din interiorul fie din afara entitatii:
• cereri de informatii oficiale in scris adresate unor terte parti;
• intrebari orale adresate persoanelor din interiorul entitatii.
Investigatia
• consta in raspunsul la o investigatie pentru a corobora informatiile continute in inregistrarile contabile.
Confirmarea:
• consta in verificarea acuratetii aritmetice a documentelor sursa si a inregistrarilor contabile sau in efectuarea de calcule independente. Calculul
5. Metodologia auditului statutar – 4. Controlul
Conturilor
5. Metodologia auditului statutar – 4. Controlul
Conturilor
• Efectuarea din nou a unei operaţiuni, înregistrări, calcule, controale. Reefectuarea
• constau din analiza indicatorilor si a tendintelor semnificative, incluzand investigarea fluctuatiilor si a relatiilor care sunt inconsecvente faţă de alte informatii relevante (lichiditatea, capacitatea de a face fata datoriilor pe termen lung si dividendelor preferentiale, indicatori ai exploatarii si performantei).
• utilizarea unor rate specifice analizei economico- financiare;
• comparatii cu date din exercitiile anterioare si cu cele previzionate;
• comparatii intre rulajele si soldurile diferitelor conturi din contabilitatea curentă (balanta de verificare);
• analiza fluctuatiilor si tendintelor (rulaje si solduri exagerate).
Proceduri analitice
5. Metodologia auditului statutar – 4. Controlul
Conturilor
!!!!
Nivelul de credibilitate al probelor de audit diferă în funcţie de tipul de procedură
prin care acestea s-au obţinut.
Programul de control al conturilor
lista controalelor de efectuat;
intinderea esantionului;
data la care a fost efectuat controlul, foarte importanta pentru aprecierea calitatii acestei
activitati;
o referinta pentru foaia de lucru;
problemele intalnite;
numele si prenumele specialistului contabil, care verifica obiectivele respective
5. Metodologia auditului statutar – 4. Controlul
Conturilor
FAZE ETAPE
I. FAZA INIŢIALĂ 1. Acceptarea mandatului şi contractarea lucrărilor de audit
2. Orientarea şi planificarea auditului
II. FAZA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR
3. Aprecierea controlului intern 4. Controlul conturilor 5. Examenul situaţiilor financiare
III. FAZA FINALĂ 6. Evenimente posterioare închiderii exerciţiului
7. Utilizarea lucrărilor altor profesionişti 8.Alte lucrări necesare închiderii
misiunii 9. Raportul de audit 10.Documentarea lucrărilor de audit
(memoria misiunii de audit)
5. Metodologia auditului statutar
Situatiile financiare (bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte
componente) constituie documente de sinteza ale contribuabilitatii asupra
carora auditorul isi exprima opinia.
Examenul situatiilor financiar are ca şi obiect verificarea:
Obţinerea unei opinii asupra faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere
si celelalte componente ale situatiilor financiare sunt coerente, concorda cu
datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile si
reglementarilor in vigoare si tin cont de evenimentele posterioare datei de
inchidere;
Asupra faptului ca anexele comporta toate informatiile de importanta
semnificativa asupra situatiei patrimoniale, financiare si rezultatelor
obtinute.
5. Metodologia auditului statutar - 5. Examenul
situaţiilor financiare
Auditorul va proceda la
Verificarea soldurilor de deschidere
Verificarea corelaţiilor dintre diferitele posturi din diferitele
componente ale situaţiilor financiare
Condiţii de certificare a operaţiunilor înscrise în conturi
Să fie reale (EXISTENCE):
ele nu trebuie să fie operaţii fictive,
proiectate, nedefinite sau
încă nerealizate. Exemplu: O
datorie sau un activ există în
realitate (un utilaj al societăţii există în patrimoniu şi în conturile societăţii
în momentul închiderii
bilanţului).
Să vizeze întreprinderea
(OWNERSHIP or RIGHTS &
OBLIGATIONS): adică, ele să nu fie relative nici la alte întreprinderi ale grupului, nici la conducători.
Exemplu: O datorie sau un
activ este deţinut de către societate
la închiderea conturilor.
Să fie contabilizate
(COMPLETENESS): toate operaţiile
realizate de către întreprindere şi
faptele economice (pierdere de
valoare, litigii….) care ating
activitatea sa sunt
contabilizate. Exemplu: Toate
datoriile societăţii sunt înregistrate
integral în momentul închiderii bilanţului.
Să fie contabilizate
fără dublă utilizare
(VALUATION): operaţiile nu sunt
contabilizate decât o singură
dată şi la valoarea lor
reală. Exemplu: Clienţii şi
conturile ataşate societăţii sunt înregistrate la valoarea reală
după deducerea clienţilor litigioşi (sume care vor fi
recuperate integral de către
întreprindere)
Să fie contabilizate la
suma corespunzătoare
(MEASUREMENT): operaţiile şi faptele
sunt corect evaluate în funcţie
de principiile contabile aplicabile.
Să fie înregistrate în
contul corespunzător (DISCLOSURE):
operaţiile sunt imputate în
conturile corespunzătoare
auxiliare şi generale şi corect
prezentate în conturile anuale.
Exemplu: Maşinile care
aparţin societăţii sunt prezentate
în conturi ale societăţii ca
active corporale.
Să fie luate în consideraţie în
perioada corespunzătoare (OCCURRENCE
& CUT-OFF): operaţiile sunt contabilizate respectând principiul separării
exerciţiilor (paralelism între achiziţii /vânzări / stocuri, asociere a cheltuielilor şi a
veniturilor, asociere a
mişcărilor de bunuri şi de creanţe…)
5. Metodologia auditului statutar - 5. Examenul
situaţiilor financiare
FAZE ETAPE
I. FAZA INIŢIALĂ 1. Acceptarea mandatului şi contractarea lucrărilor de audit
2. Orientarea şi planificarea auditului
II. FAZA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR
3. Aprecierea controlului intern 4. Controlul conturilor 5. Examenul situaţiilor financiare
III. FAZA FINALĂ 6. Evenimente posterioare închiderii exerciţiului
7. Utilizarea lucrărilor altor profesionişti 8.Alte lucrări necesare închiderii
misiunii 9. Raportul de audit 10.Documentarea lucrărilor de audit
(memoria misiunii de audit)
5. Metodologia auditului statutar
5. Metodologia auditului statutar - 6. Evenimente
posterioare închiderii exerciţiului
Evenimentele posterioare închiderii
exerciţiului sunt elementele care au apărut după data
închiderii exerciţiului, dar care, dacă ar fi
fost cunoscute la data închiderii, ar fi condus
la corectarea situaţiilor financiare.
Pot apărea în trei momente:
31 decembrie – data raportului
de audit
auditorul trebuie sa puna in lucru proceduri care urmaresc strangerea de elemente probante suficiente si adecvate care jusitifce
faptul ca au fost identificate toate evenimentele care pot necesita ajustari ale situatiilor financiare sau informatii suplimentare in
anexe, pana la data raportului sau.
data raportului de audit – data publicării situaţiilor financiare;
cand auditorul a luat cunostinta, dupa data raportului sau, dar inaintea publicarii situatiilor financiare, de evenimente care risca sa aiba o
incidenta semnificativa asupra acestora, auditorul trebuie sa stabileasca daca trebuie sa ceara cercetarea situatiilor financiare si sa discute masurile care se impun. In cazul in care conducere
entităţii corecteaza situatiile financiare auditorul va pune in lucru procedurile necesare si va furniza conducerii entităţii un alt raport de audit. Daca conducerea entităţii refuza sa corecte situatiile financiare, iar auditorul considera necesare aceste corecturi, el trebuie
sa exprime o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabila.
după data publicării situaţiilor financiare
dupa publicarea situatiilor financiare auditorul nu este tinut sa procedeze la vreo investigatie. Daca insa auditorul a luat cunostinta dupa publicarea situatiilor financiare de existenta unui eveniment, care daca ar fi fost cunoscut la data semnarii raportului său, l-ar fi determinat la modificarea opiniei el trebuie sa stabileasca daca este cazul corectarii situatiilor financiare si sa discute aspectele respective cu conducerea entităţii. In cazul in care conducerea entităţii corecteaza situatiile financiare, auditorul va controla masurile luate de conducerea entităţii pentru a se asigura ca toate persoanele care sunt in posesia situatiilor financiare nemodificate au luat cunostinta de corectarea acestora si va intocmi un nou raport de audit.
FAZE ETAPE
I. FAZA INIŢIALĂ 1. Acceptarea mandatului şi contractarea lucrărilor de audit
2. Orientarea şi planificarea auditului
II. FAZA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR
3. Aprecierea controlului intern 4. Controlul conturilor 5. Examenul situaţiilor financiare
III. FAZA FINALĂ 6. Evenimente posterioare închiderii exerciţiului
7. Utilizarea lucrărilor altor profesionişti
8.Alte lucrări necesare închiderii misiunii
9. Raportul de audit 10.Documentarea lucrărilor de audit
(memoria misiunii de audit)
5. Metodologia auditului statutar
Se recurge la un specialist în măsura în care executarea unei misiuni necesită
competenţe particulare sau din raţiuni de etică:
Utilizarea lucrărilor unui alt auditor
Examenul lucrărilor auditorului intern
Utilizarea lucrărilor unui expert
!!! Atentie daca auditorul precedecesor nu este autorizat de client sa comunice cu
auditorul succesor sau daca intre acestia din urma exista litigii.
5. Metodologia auditului statutar - 7. Utilizarea
lucrărilor altor profesionişti
Pentru obtinerea de clarificari in diverse
domenii:
Evaluari de active (terenuri, imobile, opere de arta, pietre pretioase etc);
Determinarea starii fizice a activelor referitor la:
continutul de substanta activa;
perioada de viata utila a masinilor etc.
Operatii juridice pentru interpretarea contractelor, statutelor
FAZE ETAPE
I. FAZA INIŢIALĂ 1. Acceptarea mandatului şi contractarea lucrărilor de audit
2. Orientarea şi planificarea auditului
II. FAZA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR
3. Aprecierea controlului intern 4. Controlul conturilor 5. Examenul situaţiilor financiare
III. FAZA FINALĂ 6. Evenimente posterioare închiderii exerciţiului
7. Utilizarea lucrărilor altor profesionişti 8.Alte lucrări necesare închiderii
misiunii 9. Raportul de audit 10.Documentarea lucrărilor de audit
(memoria misiunii de audit)
5. Metodologia auditului statutar
Chestionarul sfârsitului lucrărilor (recapitularea lucrarilor)
Nota de sinteză (recapitularea tuturor punctelor importante care pot
avea o incidenţă asupra deciziei finale)
Scrisoarea de afirmare (clarificarea răspunderilor care revin
conducătorilor întreprinderii şi auditorului; înstiinţarea conducerii
asupra modului de influenţare a situaţiilor financiare de către
informaţiile pe care doar ea le deţine)
5. Metodologia auditului statutar - 8. Alte lucrări
necesare închiderii misiunii
FAZE ETAPE
I. FAZA INIŢIALĂ 1. Acceptarea mandatului şi contractarea lucrărilor de audit
2. Orientarea şi planificarea auditului
II. FAZA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR
3. Aprecierea controlului intern 4. Controlul conturilor 5. Examenul situaţiilor financiare
III. FAZA FINALĂ 6. Evenimente posterioare închiderii exerciţiului
7. Utilizarea lucrărilor altor profesionişti 8.Alte lucrări necesare închiderii
misiunii 9. Raportul de audit 10.Documentarea lucrărilor de audit
(memoria misiunii de audit)
5. Metodologia auditului statutar
Raportul unei misiuni de audit de baza
trebuie sa contina in mod obligatoriu
urmatoarele elemente de baza:
Titlul raportului – trebuie sa poarte un titlu precis, de recomandat : “Raportul auditorului
independent”;
Destinatarul – raportul de audit trebuie sa fie adresat destinatarului corespunzator, in functie de circumstantele ce caracterizeaza misiunea si
obligatiile legale.
Paragraf introductiv – identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate; De
asemenea trebuie sa contina elemente privind responsabilitatea conducerii si a auditorului;
Paragraf care sa descrie natura auditului, si in care se fac referiri la
Standardele Internationale de Audit sau la normele nationale aplicabile.
Paragraful opiniei – raportul de audit trebuie sa prezinte clar
opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare
dau o imagine fidela pozitiei, situatie fdinanciare si
rezultatelor obtinute in acord cu referintele contabile.
Acest paragraf
poate avea formulari precum:
Opinia fara rezerve/Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii,
Opinia cu rezerve,
Imposibilitatea exprimarii unei opinii,
Opinia defavorabila. Semnătura, adresa şi data
raportului.
5. Metodologia auditului statutar - 9. Raportul de audit
Opinia fara rezerve
Daca in urma lucrarii efectuate, auditorul constata ca situatiile
financiare ”dau o imagine fidela pozitiei financiare” si
rezultatele obtinute sunt in acord cu referintele contabile si
conform prevederilor contabile atunci auditorul va include in
raportul de audit un paragraf al opiniei intitulat: opinia fara rezerve”.
Exemplu :
“In opinia noastra situatiile financiare ofera o imagine fidela si justa a
pozitiei si situatiei financiare a societatii la data de 31 decembrie,
precum si asupra performantei financiare si a fluxurilor de trezorerie
pentru exercitiul incheiat la aceasta data, in conformitate cu normele
internationale de contabilitate.”
5. Metodologia auditului statutar - 9. Raportul de audit
Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii
In unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat adaugand un paragraf
de observatii al carui obiectiv este de a lamuri cititorul asupra unui punct
privind conturile anuale.
Adaugarea unui astfel de paragraf nu afecteaza opinia auditorului.
Aceasta se situeaza de preferinta dupa paragraful de opinie si precizeaza,
in general, ca acesta nu constituie o rezerva.
Forma de prezentare a paragrafului de opinie in acest caz este urmatoarea:
“fara sa exprimam o rezerva asupra situatiilor financiare, noi atragem atentia
asupra notei X din anexa. Societatea face obiectul unui proces in care este
acuzata de infractiune in utilizarea brevetelor si in care i se pretinde varsarea
redeventelor si daunelor de interese; societatea a angajat o contraactiune, iar
audierile preliminare, cat si procedurile juridico-administrative ale celor doua
actiuni sunt in curs. Rezultatul final al acestei situatii nu poate, in prezent sa fie
determinat si in consecinta, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea
cheltuielilor care ar putea sa rezulte.”
5. Metodologia auditului statutar - 9. Raportul de audit
Opinia cu rezerve
Daca auditorul este confruntat cu o limitare a intinderii lucrarilor si in
consecinta va trebui sa formuleze o opinie cu rezerve.
Motive:
cand auditorul considera ca informatia referitoare la incertitudine nu
este pertinenta sau lipseste ceva;
cand auditorul apreciaza ca estimarile facute de conducerea
intreprinderii pentru intocmirea conturilor anuale nu sunt rezonabile si
ca au o influenta semnificativa asupra deciziilor;
cand nu obtine elementele probante suficiente pentru a ajusta pozitia
responsabililor intreprinderii privind existenta si tratarea unei incertitudini.
Exemplu:
“
Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie …, deoarece noi am fost
desemnati auditori ulterior acestei date. Tinand seama de natura documentelor
contabile ale societatii, noi nu am putut controla cantitatile prin alte proceduri de audit.
In opinia noastra, cu exceptia incidentei ajustarilor care ar fi putut fi necesare daca noi
am fi putut efectua controlul fizic al cantitatilor, situatiilor financiare dau o imagine fidela
pozitiei si situatie financiare a societatii la 31 decembrie…, cat si contului de profit si
pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si sunt conforme cu prevederile
legale si statutare.:
5. Metodologia auditului statutar - 9. Raportul de audit
Opinia defavorabila: motive, mod de prezentare.
Este datorata de exemplu dezacordului asupra principiilor contabile.
Dezacordurile se refera la neregularitatile si inexactitatile constatate de
auditorul financiar in legatura cu aplicarea principiilor si regulilor contabile de
catre cei responsabili cu intocmirea si prezentarea conturilor anuale.
Se poate prezenta astfel:
“Astfel, cum este explicat in nota X, nu s-au constatat amortismente in situatiile
financiare. aceasta practica, nu este, in opinia noastra, in acord cu Normele de
amortizare a capitalului imobilizat in active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza
unui amortisment linear si a unei cote de…pentru cladiri si…pentur utilaje, trebuiau sa
se ridice la suma de… pentru exercitiul incheiat la 31 decembrie…In consecinta,
amortismentele cumulate trebuia sa se ridice la…mii lei, iar pierderea exercitiului si
pierderile cumulate, la…mii lei.
Dupa parerea noastra, din cauza incidentei faptelor mentionate in paragraful
precedent, situatiile financiare nu dau o imagine fidela situatie financiare a
societatii la 31 decembrie…., contului de proft si pierdere pentru exercitiul incheiat la
aceasta data si nu sunt conforma cu prevederile legale si statutare.
5. Metodologia auditului statutar - 9. Raportul de audit
Imposibilitatea exprimarii unei opinii
poate fi data de doua categorii de limite:
unele sunt impuse de evenimente exterioare, cum ar fi un incendiu care a
distrus unele documente jusitificative sau numirea cu intarziere a
auditorului, astfel incat nu mai este posibila participarea la inventarierea
stocurilor;
altele sunt impuse de conducerea intreprinderii, putand fi reprezentate de
refuzul efectuarii unui control, refuzul de a plati onorariul sau refuzul de a
solicita un expert extern.
“ Noi nu am fost in masura sa asistam la inventarul fizic, nici sa
procedam la confirmarea directa a conturilor de clienti, din cauza
limitarii intinderii lucrarilor noastre, impuse de catre directiune.
Avand in vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne
exprimam o opinie cu privire la situatiile financiare.”
5. Metodologia auditului statutar - 9. Raportul de audit
FAZE ETAPE
I. FAZA INIŢIALĂ 1. Acceptarea mandatului şi contractarea lucrărilor de audit
2. Orientarea şi planificarea auditului
II. FAZA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR
3. Aprecierea controlului intern 4. Controlul conturilor 5. Examenul situaţiilor financiare
III. FAZA FINALĂ 6. Evenimente posterioare închiderii exerciţiului
7. Utilizarea lucrărilor altor profesionişti 8.Alte lucrări necesare închiderii
misiunii 9. Raportul de audit 10.Documentarea lucrărilor de audit
(memoria misiunii de audit)
5. Metodologia auditului statutar
Documentarea lucrărilor de
audit
Dosarul permanent
Dosarul exerciţiului
5. Metodologia auditului statutar – 10. Documentarea lucrărilor de audit
DOSARUL PERMANENT
Unele informatii si documente primite sau analizate in cursul diferitelor etape ale misiunii pot fi
folosite pe toata durata mandatului. Clasarea lor intr-un dosar separat, dosarul permanent, permite
utilizarea lor ulterioara dupa aducerea sa la zi.
Dosarul permanent include informaţiile cu caracter
istoric, continuu care sunt utile auditorilor pe parcursul mai multor ani. Documentele incluse trebuie actualizate şi
revizuite în fiecare an şi includ următoarele elemente:
informaţii privind entitatea client: actul constitutiv, organigramă,
structura acţionariatului
informaţii privind activitatea clientului: contracte, extrase/copii după hotarările AGA, o sinteza a
reglementărilor aplicate, etc.
Informaţii referitoare la controlul intern: o sinteză a metodelor şi
politicilor aplicate pentru colectarea şi prelucrarea datelor
Informaţii privind contractarea angajamentului de audit: contractul de audit/scrisoarea de angajament,
corespondenţa dintre auditor şi conducere
Informaţii privind rezultatele procedurilor analitice aplicate în anii
precedenţi (ultimii 3 ani).
5. Metodologia auditului statutar – 10. Documentarea lucrărilor
de audit
DOSARUL EXERCIŢIULUI
cuprinde toate elementele unei misiuni, a căror utilitate nu
depăşeşte exerciţiul controlat; el permite ansamblarea tuturor
lucrărilor, de la organizarea misiunii la sinteză şi formularea
raportului.
Dosarul exerciţiului este indispensabil pentru:
mai buna organizare şi control ale misiunii;
documentarea lucrărilor efectuate, deciziilor luate şi asigurarea că
programul s-a derulat fără omisiuni;
înlesnirea muncii în echipă şi supervizarea lucrărilor date la
colaboratori;
justificarea opiniei emise şi redactarea raportului.
5. Metodologia auditului statutar – 10. Documentarea lucrărilor de audit
DOSARUL EXERCIŢIULUI
A. Planificarea
misiunii:
programul general de lucru;
note asupra utilizarii lucrarilor de control efectuate de altii;
datele si duratele vizitelor, locurile de interventie;
compunerea echipei;
datele pentru emiterea raportului;
bugetul de timp;
A. Supervizarea
lucrarilor:
- note asupra studierii dosarelor si stabilirea solutiilor la problemele ridicate;
- aprobarea tuturor deciziilor importante care pot afecta planificarea, programul lucrarilor,
executarea lucrarilor, concluziilor lucrarilor, continutul raportului;
A. Aprecierea
controlului
intern:
- evaluarea punctelor tari, punctelor slab si a zonelor de risc;
- foi de lucru privind: bazele de stabilire a sondajelor efectuate;
- comentarii asupra anomaliilor descoperite;
A. Obtinerea de
elemente
probante:
program de control;
foi de lucru cuprinzand: obiectivul, detalii asupra lucrarilor efectuate, eventuale
comentarii, concluzii;
documente sau copii de documente de la intreprindere sau terti, jusitificand cifrele
examinate;
detalii asupra lucrarilor efectuate asupra situatiilor financiare: comparatii si explicatii ale
variatiilor, concluzii;
sinteza generala a rezultatelor pe diferite etape ale misiunii si tratarea distincta a
punctelor care ar putea avea o influenta asupra deciziei de certificare;
foi de lucru cu privire la faptele delictuale.
5. Metodologia auditului statutar – 10. Documentarea lucrărilor de audit
6. Alte misiuni de audit şi certificare
Conform CECCAR
(2010)
Misiunea de certificare reprezintă o misiune în cadrul
căreia un practician îşi exprimă o concluzie a cărei finalitate
este de a consolida gradul de încredere al unui grup – ţintă
asupra rezultatului evaluării sau măsurării unui subiect în cauză pe baza unui sistem de criterii bine determinat. Un specialist
poate presta două tipuri de misiuni de certificare:
misiuni de certificare rezonabilă;
misiuni de certificare limitată.
6. Alte misiuni de audit şi certificare - Sinteza misiunilor de
control ale expertului contabil standardizate internaţional
Explicaţii Misiuni de certificare
Misiuni conexe Misiuni de audit Misiuni de certificare
Natura serviciilor
prestate
Audit statutar şi
audituri speciale
Examen limitat
(revizuire)
Informaţii
financiare
previzionale
Alte misiuni de
certificare
Proceduri
convenite Compilări
Nivel de asigurare
(încredere) oferit
Asigurare
(încredere)
ridicată dar nu
absolută
Asigurare
moderată Baza rezonabilă
-încredere
rezonabilă
-încredere
limitată
Nici o asigurare Nici o asigurare
Forma de exprimare
a opiniei în raport
Asigurare
pozitivă
Asigurare
negativă
Certificare
pozitivă
-certificare
pozitivă
-certificare
negativă
Fara concluzii,
doar constatări Fara concluzii
Standarde
Internaţionale
aplicabile
ISA 100-999
NM 1000-1999
ISRE 2000-2699
NM 2700-2799
ISAE 3000-3699
NM 3700-3999
ISRS 4000-4699
NM 4700-4999
Aplicabilitatea
Directivei a 8-a Da Da Nu Nu Nu Nu
Obligaţia deţinerii
calităţii de auditor
financiar înregistrat
în Registrul
Auditorilor
Da Da Nu Nu Nu Nu
7. Norme de comportament în audit (principii
fundamentale de etică)
Norme de comportament în
audit
Codul etic al profesionistilor contabili
Principii fundamentale
Integritatea
Competenta profesionala si atentia cuvenita
Confidentialitatea
Conduita profesionala
Standardele tehnice: Standarde emise de
Consiliul pentru Standarde Internationale
de Audit si Asigurări (IAASB) din cadrul
Federaţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC)
Independenta in audit
8. Controlul de calitate in audit
Reprezinta un ansamblu de masuri luate de organismele
profesionale, care vizeaza analiza modului de organizare si
functionare a unui cabinet si aprecierea modului de aplicare in
cadrul cabinetului a standardelor internationale si a normelor
profesionale emise de aceste organisme.
Obiective:
Oferirea catre public a unei
bune perceptii despre
calitatea serviciilor;
Armonizarea comportamentelor profesionale ale mebrilor;
Contribuirea la buna
organizare a cabinetelor si
la perfectionarea metodelor de
lucru;
Aprecierea modului de aplicare a regulilor si normelor
profesionale;
Dezvoltarea solidaritatii in
randul profesiei, prin favorizarea
contactelor dintre colegi, apropierea si
respectul profesionistilor
fata de organismul profesional.
Vă mulţumesc pentru atenţie!