UNIUNII
cu apariie trimestrial
În acest numr :
Daniela Gumann Constana Ablaei Donos Dan Toma Dulciu Cristiana Memelis Gheorghe Stroia Sanda Tulics Gheorghe Nazare Lora Levichi Constantin Avdanei Flora Margarit Stnescu Constantin Gumann Elena Vlase Munteanu Bristena Georgiana Mantu Silvia Rînoveanu Nelu Stamate Mariana Rogoz Stratulat Milena Munteanu Dorel Raape Virginia Chiriac Melania Rusu Caragiou Florica R.Cândea Rodica Rodean Iulian Filip Carina Baba Adrian Munteanu Elena Mitru Daniel Ernestina Georgeta Oana Musc Doina Harnagea Marian Malciu Antonela Stoica
În numele libertii absolute de exprimare,
autorii rspund în mod direct de coninutul
materialelor publicate sub semntura proprie.
Contact:
Director fondator: Daniela Gumann
Lector: Dan Toma Dulciu
Senior editor: Gheorghe Stroia
Srbtoare de suflet
Asociatia Scriitorilor Români din Austria lanseaz editia aniversar a revistei Condeierul diasporei!
Asociaia Scriitorilor Români sau A.S.R.A. cum
o denumim prescurtat, a primit oficial
aprobarea de funcionare, în 13 martie 2018.
Poate c nimic nu este întâmpltor, cci chiar
atât de atent calculat nu a fost organizarea.
Aadar, faptul c a primit oficial aprobarea în
luna martie, când se srbtorete Ziua
Mondial a Scriitorilor la data de 03 martie i
Ziua Internaional a Poeziei la 21 martie, a fost
ca o recunoatere a faptului c oamenii de litere
i de cultur, poeii i scriitorii din întreaga lume
i-au adus o contribuie remarcabil la
îmbogirea culturii i spiritualitii universale.
Ceva mai târziu i-a fcut apariia i revista
Condeierul diasporei care urmrete s susin
creaia poetic, stabilirea unui dialog între poezie i alte genuri ale creaiei, editarea i
promovarea poeziei ca art deschis oamenilor
Lansat în mai 2018, pe o pia de reviste aglomerat, Condeierul diasporei i-a declarat
imediat inteniile: s ridice standardul atât prin imagine i coninut, cât i prin retoric i s-i
atrag un segment de audien select i decent.
Apariia unei astfel de publicaii reprezint în ziua de astzi o încercare temerar. Multe au
fost astfel de reviste care au aprut la început cu entuziasm, stingându-se repede din varii
motive, desigur c finanarea a fost întotdeauna o problem.
Am impresia c am intrat într-o epoc în care, pentru prima oar în istorie, cultura nu mai d
direcia societii, iar societatea nu mai recunoate în cultur referentul i coninutul veritabil
al vieii ei istorice.
La ceas aniversar, ne îndreptm gândurile cu recunotin ctre toi cei care, de-a lungul
anilor, i-au adus o contribuie important la publicarea unor articole de calitate care s
4
ASRA
reflecte interesul pentru cultur. În ciuda tuturor piedicilor de natur financiar,
administrativ etc. Revista Condeierul diasporei a dinuit peste ani i m bucur s constat c
a trecut cu bine încercarea si a ieit chiar întrit strduindu-se s apar în condiii cât mai
bune i în timp util.
Revista Condeierul diasporei, apare trimestrial, sub egida prestigioasei Uniuni a Ziaritilor
Profesioniti din România, în format online. Datorit progresului în domeniul IT, din ce în ce
mai multe persoane citesc presa on-line.
Multe reviste apar i n varianta electronic, aa c cititul on-line poate reprezenta o economie
de hârtie, bani i de timp. Personal am preferat varianta format online, în primul rând din
dorina de a nu contribui la despdurirea planetei. Crile primesc locul de cinste în bibliotec,
dar revistele, de regul dup ce sunt citite, sunt aruncate la co.
- În al doilea rând, pentru c aceast revist nu primete (pentru c nici nu pretinde), nicio
susinere financiar, ea apare din munca voluntar rezultat din dragostea de a promova
literatura român i scriitorii români contemporani.
Revistele culturale au reprezentat întotdeauna, în istoria modern a României, reperele în jurul
crora s-au structurat câmpul de aciune, ierarhiile de valori i curentele estetice ale uniunilor
de creatori din spatele lor. Din acest punct de vedere, revistele culturale au fost de fapt
adevrate instituii culturale care au modelat spiritualitatea i gustul generaiilor succesive de
oameni instruii din România ultimilor 150 de ani.
Aceast celebrare nu e doar un salut adresat trecutului, ci i o priz de contiin la momentul
actual; revista e la ora bilanului i la un moment de rscruce i delimitare a opiunilor care s
o defineasc de aici înainte.
Revista i-a împlinit principala menire, aceea de a se constitui într-o tribun de la care s se
fac auzii autorii truditori ale cror nume de multe ori sunt ignorate de autorii cronicilor de
carte, într-un instrument de promovare a autorilor din toate generaiile.
La ceas de srbtoare pentru Revista Condeierul diasporei m înclin actului de spiritualitate
trit i cultivat în paginile ei, dorind colegilor de redacie, colaboratorilor, autorilor i cititorilor
ei, dar i celor care o urmresc, un sincer:
La Muli Ani, prieteni de condei!
Daniela Gumann – Salzburg
Preedinte fondator ASRA
La muli ani,
Revista Condeiul diasporei!
În luna martie a acestui an 2021, Revista Condeiul diasporei
a Asociaiei Scriitorilor Români din Austria, împlinete trei ani de
existen de la înfiinare. Trei ani plini de succese i realizri
recunoscute de oficialitile din Salzburg, dar i de ctre românii din
Diaspora care fac cultur. Asociaia Scriitorilor Români din Austria
cât i revista ce o reprezint, Condeiul diasporei, înfiinat de
Daniela i Constantin Gumann, familie cununat în arta cuvântului
scris cât i al artelor plastice, (Constantin Gumann, care practic
arta iconografic i cea a metaloplastiei) au tiut prin marea lor
intuiie, s colaboreze i s apropie în cadrul acestor dou, oameni de cultur, personaliti
marcante iubitori de Eminescu, de Enescu, Brâncui i tot ce înseamn românesc în aceast
lume. Este un semn de preuire, de onoare pentru mine s scriu despre aceast revist, dat
tiind, cât vrednicie trebuie s ai, s înfptuieti cu pricepere alctuirea ei.
În anul 2020, la srbtorirea celor doi ani de existen, am primit invitaia, printre alte
personaliti culturale, s merg la Salzburg pentru acest eveniment. Nu am stat prea mult pe
gânduri fiind vorba de cultur. tiind bine cât drum este de strbtut de acas pân la
Salzburg, când pandemia btea la uile întregii Europe, nu mi-am clintit hotrârea!
Personal, trecând printr-o grea i lung pandemie între anii 2017 – 2018, mi-am spus:
nimic nu m mai sperie! Pentru aceast srbtoare la care mi-am dat cuvântul, voi fi prezent
la Salzburg! Am fost. Pentru cel de-al doilea an de existen, doamna Daniela Gumann a oferit
Diplome de Excelen tuturor participanilor, dar i colaboratorilor. Unele dintre acestea au
fost duse de mine, special la Brila. Cuvintele sunt prea srace acum, s pot mrturisi cât de
bine m-am simit la familia Gumann, în przena poetelor de origine român, Antonela Stoica
din Germania i Melania Briciu-Atanasiu din Austria. Întregul personal, angajai ai firmei de
îngrijire a oamenilor vârstnici de la „ Firma D & C Gumann ”, români care muncesc în Austria,
au fost prezeni ca de fiecare dat la orice eveniment, bucurându-se de prezena noastr,
iari împreun, simindu-ne minunat.
Despre buntatea i lumina din sufletul unui om o afli de cum îi treci pragul casei. Cu
acestea am fcut cunotin în martie 2020! Ne-am simit atât de bine, încât uneori preferam
s tac i s privesc pe perei, ca într-o sfânt biseric. Perei încrcai cu icoane pictate manual
i tablouri cu flori i peisaje. Priveam i-mi venea în minte evenimentele organizate de Daniela
i Constantin Gumann în România, în toamna anului 2019. Primul a fost la Centrul Cultural
Eminescu din Bucureti pe data de 10 septembrie, unde muli poei i prozatori au venit special
din ar i din Italia, dar i iubitori de cultur au fcut sala arhiplin. Cel de-al doilea eveniment
a fost organizat pe data de 20 septembrie la Muzeul Brilei – Secia Etnografie, unde au fost
lansate crile autorilor: Daniela Gumann, Constantin Gumann i cartea i vernisajul expoziiei
de grafic închinat lui Mihai Eminescu, a Constanei Ablaei-Donos. Priveam la frumuseile
6
ASRA
Revista Condeierul diasporei nr 13 anul IV Martie 2021
casei primitoare i la sensibilitatea gazdelor care parc te invita la meditaie i admiraie
înltoare. Atunci mi-am spus: „ Dumnezeu ne vorbete când într-un fel, când într-altul, aa
cum o fac i oamenii.
Numai c Dumnezeu, ne d întiinri s ne înfptuim învtura Lui.! Ioan 33. 14. 16.
Cu oamenii, ne adunm, numai de ne asemnm!
Floare-s eu, tu eti copacul
Floare-s eu, tu eti pmântul.
Descoper-mi de vrei crarea;
Floare-s eu, tu eti copacul.
Ateapt-mi înfructatul.
i trunchi în trunchi,
De via, de dragoste, de virtute.
Sonata ploii albe
Scântâietoare licrind.
Aatâtea stele mici, sclipind.
Nu pleca; picteaz ploaia,
Ploaia dalb ca mtasea.
Ploaia limpede ce-mi spal
Chipul, trupul, apoi paii...
Zgomot straniu, strop pripeag
M-am închis între perei,
Voia voastr-i mai tcut.
Eu, tu, vânt i ploaie mut.
Oraul cu amintiri
Abia au înflorit platanii...
Cu sfere brune prinse de crengile ce curg.
i ceasul vechi abia c se aude...
Splat de ploi i vechi dragi amintiri,
Mai întristat în soare de doruri netiute.
La ceasul vechi i cunoscut,
Era popasul nostru de întâlniri tcute...
Cu amgiri i întristri, cu vagi reprouri
mute.
Uitând msura timpului trecut,
Rmâne în a noastr amintire, efemer,
i straniu,
Constana Ablaei-Donos
Eminescu - itinerar vienez
În perioada 1869-1873, numrul studenilor români sosii la învtur
în capitala Imperiului Austro-Ungar nu depea cifra de aproape 200
de persoane. Acest reper numeric, desigur relativ, crete în mod constant, încât, în anul 1912,
la „Universitatea Viena”, dintr-un efectiv de 9900 de studeni, circa 23% proveneau din
Bucovina, pe atunci provincie a imperiului.1
Dintotdeauna, acest ora a atras tinerii2 venii din România prin nivelul înalt al studiilor
efectuate aici, îndeosebi în domeniul medicinii. Afluxul era aa de mare, asemntor aceluia
din staiunile de odihn i refacere din Austria (Baden bei Wien, Halle etc), unde compatrioii
înstrii, politicienii, oamenii de cultur, spiritele boeme sau simpli turiti, veneau în fiecare
var pentru cura de bi. În anii 1930, statisticile vremii artau c, în hotelurile oraului, numrul
cltorilor români atingea un incredibil procent de 40% din numrul total al cazrilor. Dar nu
numai studenii au iubit Viena. Printre vizitatorii descoperitori ai mirabilelor splendori din
capitala imperiului, în anii si de glorie, îl amintim pe boierul literat, bonomul Dinicu Golescu,
cltor dornic s împrteasc urmailor cele vzute, strbtând minunatele meleaguri ale
Europei de Apus. Ajungând la Viena, în deceniul trei al secolului XIX, acesta este plcut uluit
de aspectul general al capitalei, constatând, în acelai timp, cu amrciune, „c în alte pri se
poate”. În consecin, cltorul observ cu un fin spirit pedagogic c în acest ora „totul este
vrednic de pild”: disciplina locuitorilor, dar mai ales politeea acestora, calitatea serviciilor
publice, curenia exemplar a strzilor, arhitectura impresionant, urbanismul gândit raional,
sistemul de corotire social i, evident, învmântul. Un autor neateptat, Andrei Mureeanu,
autorul „Imnului naional al României”3 , are reveria marii capitale imperiale. El este primul
poet care compune versuri inspirate de o idil, întâmplat probabil în oraul capital de pe malul
Dunrii, intitulat „ Simpatie la Viena” (1839). Poezia descrie, asemenea lui Grigore
Alexandrescu, fiorii primei iubiri. În ir cronologic, putem meniona aici memorialul de voiaj
al lui N. uu („Însemnrile de cltorie ale lui Nicolae Suu 1839-1847”), publicat peste un
secol de Victor Slvescu,4 în care cltorul moldovean descrie spectacolele de oper italian,
audiate la Viena. În sfârit, pentru a întregi tabloul oraului, înainte cu puin timp de anii în care
a studiat aici Eminescu, mai evocm un autor care merit a fi citit i citat, mai cu seamn,
raportându-l la vremurile noastre: N. Filimon, coleg cu N. Blcescu i I. Ghica la „Colegiul Sf.
1 Cf. Österreichisches Statistisches Handbuch für die im Reichsrate Vertretenen Konigreiche und Lander, Wien,1912, p.380-381. 2 Vezi Dr. Cosma, Viena de odinioar i Viena de azi, în Patria, Cluj, IV,1922, nr.7/11 ian., p.1-2; Cornel Sigmirean,Istoria formrii intelectualitii româneti din Transilvania i Banat în epoca modern, Cluj, PUC, 2000; Lucian Nastas, Tineri din spaiul românesc la studii în strintate 1864-1944, Ed. Limes, ClujNapoca, 2006 3 Mai jos reproducem opinia lui I.L.Caragiale cu privire la textul imnului, pentru a nu fi acuzat de subiectivism. 4 vezi Analele Acad. Rom, Mem. Sec. Ist., Seria III, Tom XXV, Mem. 6, Bucureti, 1943.
8
ASRA
Revista Condeierul diasporei nr 13 anul IV Martie 2021
Sava”. În anul 1858, N. Filimon întreprinde o cltorie de trei luni în vestul Europei,
însemnrile sale constituind materialul volumului „Excursiuni în Germania meridional”.
Paginile dedicate meleagurilor austriece, în general, dar mai cu seam Vienei, reprezint un
document de prim mân pentru cunoaterea atmosferei i vieii artistice i culturale a acestui
ora, în deceniul 60-70 al secolului al XIX-lea.
Propun cititorilor s zbovim câteva momente asupra scrierii amintite. Urcat la Giurgiu la
bordul „piroscafului Arhiducesa Albrecht”, cel mai frumos dintre bastimentele de pot ale
„Companiei Dunrene de Navigaie”, autorul are parte de o surpriz: „... sunetul
melancolicelor melodii naionale executate de o companie de lutari adui apozitamente din
Bucureti de amicii unuia dintre cltori, ca s celebreze departul su. Ideea aceasta nu o gsii
de loc rea; din contr, ar fi bine s se ie pe la toate frontierele rii, câte o band de lutari
din cei buni, cu plat de la Stpânire, ca s cânte suferinele rii tuturor acelora ce-i prsesc
patria i se duc în strintate s comploteze în contra fericirii ei. S le cânte, i iar s le cânte,
ca s le misce inima i s-i fac s îneleag c nu fac bine când sacrific cele mai sfinte
interese ale patriei, numai ca s-i sature oarba pasiune de a deveni biciul oamenilor oneti i
impilatori ai sracilor.”
Comparând civilizaia Vienei cu deplorabila i venic trista situaie din ara noastr, de o
fatalitate îngrijortoare, N. Filimon recunoate amar: „Nu sunt strinii cei care ne pregtesc
ruina, ci suntem noi. Sunt o parte din magnaii pervertii, vanitoi, ambiioi i corupi. Oamenii
ce-i vând patria i contiina pe preul unei decoraii, ce de multe ori nu valuteaz nici trei
creiari. Sunt guvernele anti-patriotice, care sug sângele unui popor martir, care îl in în
igoran i în mizerie. Sunt certurile intestine i sfâierea partidelor ce paralizeaz progresul
material i moral.”5 Premoniie sau recunoatere a unei seculare indolene ori rea credine, sau
maligna transformare a dictonului „las-m, s te las” în „fur-m, s te fur” ?
Admirând strzile foarte curate ale capitalei imperiale, autorul conchide c exemplara curenie
a ulielor oraului îi determin pe locuitori s mearg mai mult pe jos, îndemnând i autoritile
române s procedeze identic, deoarece bucuretenii circul „6 luni prin noroaie i alte 6 luni
înghit praful de pe ulie”. Îns, iluzia sa este de prisos, N. Filimon realizând c: „Ar fi o nebunie
s pretinzi cuiva asemenea îmbuntiri de la un guvern ca al rii noastre, care de cinsprezece
ani face osele i osele nu avem, care în loc s fac râurile navigabile, ca s-aduc bogiile
strine în ar, le las în aa de mare neîngrijire c uneori inund câmpiile i stric
semnturile, iar alteori nu gseti nici o pictur de ap într-nsele; de la un gvern, o mai
repetm, care privete cu impasibilitate tot ce este de folosul comun, care zidete castele pe
vârful munilor, ca în timpul feudalitii, fr a se gândi cât de puin la stabilimentele publice
din Capital, ce cad în ruine i la pavagiul ulielor, ce te face s-i urti viaa”
Lsând asemenea amare constatri în plata Domnului, autorul cerceteaz i descrie
monumentele istorice i religioase vizitate, pinacoteca de la „Belvedere” i „Castelul
Schoenbrun”, opiniiile acestui prim critic de art fiind valabile i în zilele noastre. Strlucirea
Vienei, la 1860, este prezent i în creaia lui Radu Rosetti6 zugrvind înfiarea oraului în
tonuri admirative. În acea epoc, cltorii ajungeau în burgul de pe malul Dunrii, care cum
5 N. Filimon, „Excursiuni…”, p. 65 6 Amintiri din Copilrie, Cap. VI, Cltoriile noastre la Viena i Italia
9
ASRA
Revista Condeierul diasporei nr 13 anul IV Martie 2021
puteau: unii pe cale terestr, alii cltoreau cu vaporul, dar tot mai muli soseau cu recenta i
moderna trsur de fier, faimosul „Zug”.
De la acelai atent observator al capitalei vieneze aflm c unii cltori românii care doreau s
cltoreasc spre ar, pe Dunre, luau vaporul spre Budapesta, de la punctul de îmbarcare
Aspernbrücke, (Podul Aspern) apoi din capitala ungar, cu un vapor mai mare, mergeau pân
la Galai. Turitii venii s viziteze acest al doilea mare ora cultural al Europei, dac nu primul,
dup cum ne spune scriitorul, trgeau la Hotelul „Goldene Lamm”7
Hotelul era aproape de centrul capitalei, de celebrul „Târg Naschmarkt” (cunoscut i în zilele
noastre), pe una dintre cele mai vechi strzi ale oraului, strbtut de Eminescu, atunci când
se deplasa de la domiciliul su din Schaumburgergasse 15, cartierul Favoriten, spre
Universitatea veche
Dup câteva zile petrecute în acest hotel,
familia boierului Radu Rosetti se mut în centrul Vienei, aflat atunci în plin reconstrucie, în
„ palatul Lubomirski, pe Mölkerbastei, nu departe de Burg, un cartier care acuma este cu
desvîrire demolit i reconstruit. Sub ferestrele noastre se întindeau o parte din faimoasele
bastioane ale Vienei, crora li s-a datorit rezistena biruitoare opus de dou ori de vienezi
urgiei turceti.” Din lista cltorilor sosii în acest ora, mai desprindem un nume cunoscut în
biografia lui Eminescu: Iacob Negruzzi. Vizitând capitala, în 1862, 31 acesta declar rituos:
„oraul este mai splendid i mai popular decât Berlinul. E, pe drept cuvânt, o metropol.”8
Dan Toma Dulciu, Viena
7 Aici a locuit adesea compozitorul ceh Antonin Dvorak. 8 I. Negruzzi, Jurnal, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, p.143.
10
ASRA
Poeme - Cristiana Memelis
Acas
Portretul tu în univers e scris. Cât vezi cu ochii muni împdurii i risipii prin ape limpezi, lumina în cascad se mistuie în glii cu fiecare strop de-nelepciune de-o lacrim aprins, un crez. un sentiment, un vis... Trâm de dincolo care-mi zâmbeti când intru prin albastru trup senin, prea legnat de brae îngereti, prea luminat de ochii ce plutesc pe-un infinit de sori scânteierori i atrii care se îmbrieaz acas, învelii în nori. Acopermânt Nicio atingere, adiere-n priviri. Cerul czu i azi în chemare. Frumuseea se-arat ca un suflet senin ce poart în sine prezenele tale. Se las soarele în noapte i în rugi. Izvoare înoat s âneasc din vecie. Un ochi rotit, neînserat ascuns scruteaz în zenit întoarcerea la glie. O stea ne svârete crucea pe pmânt, în timp ce ochii dimineilor învie un necuprins ce te-ntregete ocrotind
aceeai hran ce ne suntem pentru cer i glie. Biserica din lume Privirea lui potrivea timbrul îngerilor peste culmile unite de-un cântec ce-nvelea cu pâine i vin amintirea. Intr ea cu toate micrile strzii pe frunte, s-ating diapazonul mai aproape de visurile-nfrigurate secând prin pleoapele arse, rsfrânte. - Rugciunea ia trupu-ntâlnirii, îi spuse. De-atunci frumuseea nopile îngân urmele trecerii lor printr-o biseric a iubirii din lume. Biserica Poeziei Exist un mine din mine care se întâlnete cu un tine din tine. Exist un mine din tine care se va întâlni cu un tine din mine. Exist un el i o ea din mine din tine care se îmbrieaz cu un el i o ea din tine din mine. Exist noi i voi i ei i ele din mine din tine care se vor îmbria cu noi i voi i ei i ele din tine din mine. Aceasta este întâlnirea ascuns i îmbriarea fiinei, naterea Poeziei, biserica de dincolo de mine, de tine, de noi, de voi, de ei, de ele, înspre noi înine înainte, înapoi… Buna Vestire
Se lassteauacucetiniîn ape. Din val cerbiisorbinelul de foc. E tihn. Doarsuflu-nserrii-nfioar Pdurea i clopotul La ceasul când psri
11
ASRA
Revista Condeierul diasporei nr 13 anul IV Martie 2021
coboar umbrite i norii ca ruguri se-aprind peste vi. Ce-i Duhul ? Ce Nume te-ascunde-n vpi s-i piard poteca? Cuvântul e ochi. Te-apas pe piept pmânt, piatr, pom, venind s iei trup pentru o floare de Domn. Icoana Ei stinse amurgul din lumi. Vzduhuri de oameni se ridic la pori... E Domnul ce vine prin sfintele cri cu-Arhanghelul Iubirii s-nvie Împria. Cltorie M-ntorc în tine, plai curat, mldiu, cu pomi trecui spre rod de-un aur strveziu, pe creste cerul aezat ca pentru cin, Craiul gustând din purpur i smirn. Vezi crarea-ntre mesteceni, case vechi, parfum de brad? De mult s-a topit pe gene nesfârit fuior de nard, curcubeu ca o arip ce se-nal i adie spre întreg pmântul-trup care ateapt s învie. Nu mai zbovi pe calea ce-nvârte-n galop lumini! S-or aterne iar petale pe-al Tu trup plecat venind... S-or aterne iar petale peste oamenii murind. M-ntorc în tine, plai curat, mldiu, pentru-o cltorie de-un aur strveziu.
Celui plecat Nici un semn. Adevrul s-a-ntunecat. Nu simi cum crete vzduhul? Cum te strivete aproape un univers care-i adun-n sine literele? ceruri, drumuri, marea... i viaa-unei iubiri care-ndrgind tcerea abisurilor s-a stins cu Cellalt, la un liman?! Ce mâini, tlpi sure, gur, ochi… Sun a înelesuri mute Într-un deert de lacrimi foc ? Ce duh adoarme-n oase chip de om i-aroma din grdina diafan Pân ce haina lui de ap, sânge, carne se preface? Lumin lin se aterne-n soare ? - Mormânt eti ? Racl sfânt ? AbisulCeluilalt. Dreptmrturie, pân¢ la Judecat, tat, Duc pe brae cereasca ta povar : Un suflet viu, de nard mirositor. Chipul pierdut Nu te-ai înfricoat de-aceast clip... Doar ochii i-ai închis uor în rugciuni pân-au czut pe ei pleoape de scrum. Braele-ncet s-au aezat tcând în barca lor de zale strvezie, de care fruntea s-a înlnuit ca rmul dinspre abisuri iarna... Cu vâsla lor inima cald trece în cutarea chipului pierdut ce din zpada sufletului încolete.
Cristiana Memelis
VISURI de JANETA DIACONU
*
* *
Nimic nu umple mai mult sufletul, pe lumea asta fad, insipid, dureroas, trectoare, decât
culoarea, gustul, alinarea, perenitatea poeziei, izvorât din inim i îmbrcat cu o dragoste
mrea fa de tot ceea ce este frumos. Ca om al cifrelor, ce ateptri m încearc de la Janeta
Deaconu, raportat la poezie? Cel mai probabil calcule, încifrri, simboluri, misticism? Surpriz...
nimic din toate acestea nu îi gsete loc aici, ci doar o strfulgerare de lumin, sub discursul liric
binefctor al unui spirit la fel de luminos, astral, cu o infinit dragoste fa de om i de natur.
Anotimpurile se succed ciclic în versul Janetei Diaconu, tribut pentru fora i încpânarea
sentimentului fiind clipa de beatitudine i de miraj pe care le creeaz. O cartea frumoas, cu accente
evidente de maturitate i înelepciune, pe care cei mai muli dintre voi o vei primi cu braele
sufletului deschise.
graiul lor, de parfumul povetilor, baladelor, doinelor de
altdat, în gând cu cânturi de iubire, care ridic poezia la
rang de odisee. Din frumoasa zon a Glogovei, un alt
împtimit de frumuseile locului, prof. Ion Mihi, este
cel care o sftuiete pe Janeta Deaconu s publice. V
mulumim, dragii notri, c ne facei prtai ai visurilor
voastre!
aspiraiile sufletului, ale muritorului îndrgostit de via,
un om pentru care scriitura înseamn culoare, stare, sunet
i muzic. O simfonie pe care, din pcate, vremurile nu ne
mai dau voie s o percepem la adevrata sa intensitate. Din
fericire, înc, se mai nasc Oameni! Se mai nasc Poei!
AVE!
Sanda Tulics - Fluturii
Aezai pe lobul urechii drepte,doi fluturi cu aripi stropite
de polenul verii stau linitii pe locul pstrat decând plecaser din
teras.
Ea purta pe umeri,pr,dup urechi, toi fluturii ce-o
însoeau de fiecare dat, când se apropia de profilul cu ochelari,
pr alb a celui care sttea aplecat atent, îniruind cuvinte care-i
aduceau bucurii iar alt dat nelinite.
Atunci devenea mai agitat, îi mica picioarele,se uita
printre frunzele crizantemei ce i se prea c-i micase locul
decând scria.
Se oprea, citea, ddea din mân bucuros sau o scutura în aer,ca i când ar fi vrut s se scape de
cuvintele ce se furiaser în creion i-i schimbase sensul frazei.
Era pe sfârite,citea,ise micau ochelarii i ei ateni i curioi,ateptând s se termine cu
scrisul i s salute prezena celei care sttea în spatele lui în cadrul uii fr s deranjeze.
Când li se întâlnir privirile,îi înmân fr salut i vorbe,foile pe care scrisese iar ea le citi cu
atenie, atenie...
Doar o micare a capului ei dat pe spate i fluturii începur s se învârteasc într-un dans
superb,ca nite balerine vzute de departe...
El privea spre cer msurând lumina care-i schimbase intensitatea decând începuse s scrie.
Piruetele fluturilor le atingea faa,dansând în bucuria celor scrise, dansau, dansau.
Ea-i explica cu gesturi largi,calde,calme,cuvintele care-l emoionau ca în copilrie când urca
podiumul premiant fiind.
Dar la repetarea unui cuvânt iubit de ea iar pentru el, vulnerabil,se pornir cuvinte scurte,
puine care sperie fluturii,fiecare cutând loc de scpare.
Unii rmseser speriai pe cap,de acolo se simea i vibraia nervoas a cuvintelor ce-i fcu
nemicai.
Alii czuser din zbor când spaima îi îmbulzise, astfel c pe jos aprur primele aripi
rupte,rnite ale fluturilor-petale ce srbtoreau frumuseea scrisului.
Ea-i acoperi urechile cu palmele,speriat c apa ce lovise barca în care se afla s nu-i fi atins i
aruncat.
Soarele-i scrie ultimele fraze cu raze de aur la plecare, mângâind-o.
Fluturii ascuni dup lobul urechii s-au vorbit s plece spre teras când ea va adormi s-i salveze
prietenii.
Ar vrea s-i ating faa în dansul obinuit în care o trezeau în fiecare diminea.
Alexandrina Sanda Tulics --album Pulbere stelar
14
ASRA
Curcubeie
fericite flcri se adun
Pe cer se-alearg curcubeie,
genunchii plâng în flori de viin
i psrile printre ramuri se smeresc.
Inund ploaia de lumin Terra
în raze se întorc spre-altarul sfânt,
miresmi de crini sunt stelele-nflorite,
cu ochii lacrimilor rugciuni.
purtate de îngeri,
-Nu mai e noapte!
Umbre albastre
S spele la izvoare,miresmi,
Din umbrele albastre.
Împini de luminarea ce inund
i-o arip de lebd albastr,
Ce-a cutezat s plece...
Ca o pasare miastr,
S-i duc albul fericirii,
Dincol' de zarea,ce pare
O fereastr-n lumini îmbriat.
i cerbi ce vin s-i vad faa,
În luciul lacului-rcoare.
15
ASRA
Pagini de istorie
Ideea de unitate la români
Sunt momente în istoria unui popor care împlinesc deziderate seculare i-i deschid perspective largi pentru dezvoltarea viitoare. Pentru poporul român unul dintre aceste momente l- a constituit Unirea Moldovei cu ara Româneasc, furirea
statului naional român, prin dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza la 5 i 24 ianuarie 1859.
Captivant prin consecvena cu care a fost promovat, susinut de valoarea fr echivoc a multitudinii i diversitii argumentelor, consolidat în timp prin evoluia economico-social, cultural i spiritual a rilor române i stimulat de spiritul european al epocii, ideea i practica luptei poporului român pentru unire a fcut obiectul unui mare numr de colecii i culegeri de documente, lucrri de specialitate, studii, brouri, reviste i articole realizate de autori români sau strini, aprute mai de mult sau mai de curând. Putem afirma, cu deplin convingere, c exist astzi o bogat literatur unionist, de la lucrri de referin i de mare valoare tiinific pân la scrieri de popularizare, ideea i lupta poporului român pentru unitate naional preocupând, deopotriv, personaliti ale istoriografiei româneti i strine, de ieri i de azi i slujitori obinuii ai istoriei.
Studierea, chiar i parial a materialului bibliografic dedicat Unirii din 1859, ne îngduie s evideniem constana cu care, de-a lungul secolelor, s-a afirmat caracterul unitar al dezvoltrii poporului român. Unirea-spunea Blcescu- era „visarea iubit a voievozilor notri cei viteji, a tuturor brbailor notri cei mari care întrupar în sine individualitatea i cugetarea poporului” (Nicolae Blcescu, Opere, tomul I, partea a II-a, Buc., 1940, p.105), iar Mihail Koglniceanu considera c „unirea este atât de necesar, încât fr de dînsa nu ne este cu putin a dezlega nici chiar chestiile sociale, la soluia crora suntem îndatorai” (Mihail Koglniceanu, Texte social- politice alese, Editura politic, Buc., 1967, p. 220). Ideea Unirii a fost determinat de faptul c „românii au îneles s-i manifeste nu doar dorina de a înfptui unirea naional, ci s-i impun voina de a o înfptui” (Gheorghe Platon, Fora ideii de unitate”, în „Cronica”, nr. 44 (874), Iai, 29 octombrie 1982).
Permanena neîntrerupt a românilor pe acelai teritoriu - aprecia marele istoric Nicolae Iorga - este determinat de unitatea vieii materiale, unitatea tehnico-lingvistic i cultural-spiritual a acestui popor „care prin strmoii si îi are rdcini de patru ori milenare” (Enciclopedia Român, vol. I, Buc., f. a., p. 34) în teritoriul pe care locuiete. Bizuindu-se pe aceast realitate, acelai N. Iorga, într-o alt lucrare consider c „cea dintâi unire a românilor a existat când în capul crturarilor nu rsrise aceast idee, în unitatea perfect a vieii economice, aternut pe unitatea perfect a vieii generale” (Nicolae Iorga, Elemente economice în cultura româneasc. Conferine i prelegeri, vol. I, Buc., 1943, p. 53).
16
ASRA
Revista Condeierul diasporei nr 13 anul IV Martie 2021
Înc din a doua jumtate a secolului al XV-lea, cronicarul polonez Dlugosz observa c „muntenii au aceeai limb i aceleai obiceiuri cu moldovenii”, iar în anul 1542 exista temerea c dac Petru Rare ar intra în Transilvania „românii s-ar uni cu dânsul pentru c au aceeai limb” (Cltori strini despre rile Române, I, p. 408). Vizitând rile Române la mijlocul secolului al XVII-lea diaconul Paul de Alep consemneaz c „Limba poporului din Moldova i din ara Româneasc este limba român” (Ibidem, p.46), iar sasul Martin Schmeizel, ajuns profesor la Universitatea din Halle, afirm într-o lucrare a sa c „limba munteneasc i moldoveneasc este una singur, o limb român” (Ibidem). În acest sens, sunt deosebit de semnificative i scrierile cronicarilor notri. „Românii - scria Grigore Ureche - cîi se afl lcuitori la ara Ungureasc i la Ardeal i la Maramorou de la un loc sîntu cu moldovenii i toi de la Rîm se trag” (Grigore Ureche, Letopiseul rii Moldovei, Ediia a II-a P. P. Panaitescu, Buc., 1959, p. 134), în timp ce Miron Costin fcea cunoscut lumii c românii „toi un neam i odat desclecai sîntu…” (Miron Costin, Opere, Ediia P. P. Panai-tescu, Buc., 1958, p. 241) i c „numele lor cel adevrat, autentic, de la primul desclecat prin Traian este rumân sau romanus, care nume acest popor l-a pstrat dintotdeauna între dânii i…acelai nume este dat îndeobte i muntenilor i moldovenilor i celor ce locuiesc în ara Transilvaniei” (Ibidem, p. 207).
Dac pân la începutul secolului al XIX-lea ideea unitii naionale era doar afirmat, acum exponenii ei nu scap niciun prilej fr s încerce a o înfptui. Într-o scrisoare trimis în anul 1807 din Moldova împratului Napoleon se vorbea de „o singur suveranitate sub denumirea de Dacia” (Andrei Oetea, Unirea Principatelor Române, în „Studii” - revist de istorie, nr.1/1966, p. 6), realizat prin unirea Moldovei cu ara Româneasc. În perioada 1822-1829, grupuri de patrioi moldoveni i munteni organizeaz manifestri politice cerând un singur domnitor pentru Moldova i ara Româneasc.
Anii dinaintea i din vremea revoluiei de la 1848 au fost ani de puternic afirmare a vitalitii i unanimitii cu care poporul român i-a susinut cauza libertii i unitii. Legturile dintre revoluionarii români se intensific. De exemplu, în 1845, Costchi Filipescu ajunge la Iai, apoi la Blânzi i la Mânjina. Dup întâlnirea cu C. Negri, V. Alecsandri, fraii Lascr i Dimitrie Rosetti, se întoarce la Bucureti, cu misiunea expres de a convoca pe munteni la o apropiat întâlnire cu moldovenii, la Mânjina, moia lui C. Negri. Referindu-se la semnificaia întâlnirilor de la Mânjina, V. Alecsandri scria c „în anul 1845 Mânjina era locul sfânt, biserica de întâlnire pentru tineri, de unde ieeau apostoli ai Unirii i soldai ai rii” (Eroii Unirii. Jertfa lui C. Negri. Buc.,1912, p 54). Un alt înflcrat lupttor pentru Unire, M. Koglniceanu, în Cuvântul pentru deschiderea cursului de istorie naional la Academia Mihilean, considera patria drept toate teritoriile locuite de români. „Eu privesc ca patrie a mea - spunea M. Koglniceanu - toat acea întindere de loc unde se vorbete românete i ca istorie naional, istoria Moldovei întregi, înainte de sfârirea ei, a Valahiei i a frailor din Transilvania” (M. Koglniceanu, Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie naional în Academia Mihilean, Buc., 1909, p. 33). Dintr-un alt loc, de la Cernui, în primvara anului 1848, se tiprea i apoi se rspândea o foaie volant cu un coninut mobilizator pentru cauza unirii.
Prof. Ghi NAZARE, Galai
POEME- LORA LEVITCHI -
GLOBALISMUL FLORILOR DE PATCHOULI Pusa-mi ochiul-n crptura lumii încuiat cu a ignoranei cheie, Am privit l-argintul fraged ferecat în borangic, ce-aducea a dulce femeie, Aprea îmbujorat, peste ocean, cu-o privire alambicat, Valurile-n filigrane se strângeau ca i brri pe braele mamei Gee. Pus-am urechea la pmânt, S-i ascult încuminit, pulsul prin vene fierband, Jratecul turnat în inima forat spre neant, Topit-a drugi de fier forjat, În care frumuseea îi era inut în a capitalismului prizonierat. Te vd, femeie, mam Gee, cum despletit alergi prin azalee, Cum tot ce-atingi în calea ta: fie copac ori cetuie, Fie o plant, un btrân ori grizonat de vremi brbat, Ii înfloreti, intinerindu-i, Aroma dragostei le picuri, Pe fruni de muni cu brazii-n spicuri, i-i întreti ca s Intreac sincope cu paloare violacee. Pe aripi de psri pictate cu soare, Pe coame de dealuri cu mnoase ogoare, Brâu-i cu parfum de rini i flori perene, L-am aruncat spre dezmierdarea simurilor i-a celui mai rebel i-a celui mai îngenunchiat, Mângâiat-ai orbul, ochii i-a deschis, Atins-ai ologul, boala i-a învins,
ters-ai lacrima ostaului ce-a czut învins, Tmâiat-ai ateul ce ecou erotic, dus-a-n paradis. oapte, auzit-am din crupa înfierbântat a pmântului, Cum c-ai s invoci legea divin aplicând-o ca la carte, Încrunite tâmple ce de veghe stau de zeci de ani în noapte, În strigtul vulturului, tresele militare smulse-i sunt spre trezire, Popoarele gem, sub greutatea birurilor, Cotropitorii de suflete îi trimii în iadul dezmurilor, Miere le torni în cuul palmelor btrânilor, Mamele osane îi aduc, le hrneti pruncii ce-i adormi în adierea parfumat a Floriilor, Ateptat eti s primeti la rându-i iubire, Pân acum interzis dragostea i-a fost, furat de iele. Noaptea, mama Gee despic hotare cu un disc de lun plin, Fricile mrunte ce se vor globale, sun sirene în surdin, Înmoaie din mruntaie ce-au tiut de Kundalini, Însângerai, muguri de copaci tineri trezii, Rdcinile-i împlânt în alchimice ceasloave, Babele îi cat moi, moii languroase capre, Copiii ddace, fusul Noii Ordini Mondiale, fir uor de tors. Îmblsmate trupuri prin metropole rsfirate, Jucate sunt de actori din filme obscene, Simuleaz- n înregistrri, cum este s-ajungi la moarte, Te privesc prin ale radarelor cei de trabuce înfruptate în carnalele plceri de pe boturi botoxate. Miruit-ai pe bordeluri, Case Albe i castele, Vulturii de fapt cinteze, fug de-a epoleilor stele, Voalurile-i nobilat-au pe srac, sufocând hapsân bogat,
18
ASRA
Revista Condeierul diasporei nr 13 anul IV Martie 2021
Burghezimea ai forat-o la prit i la spat. Cucul fugrete mierle, se apropie de- nviere. Preedinii-i vând din cai, pe-o bucat de regat. Lumina din pâcl, zgomotos se ridic, Oamenii încep a vade ce nu au vzut de fric, Trupul mamei Gea poart-n pântec noua via, S-a lsat a-i fi iubit, dei mintea-i pervertit, Ielele adulmecat-ai, tii c-au plastic mult în ele, "Taurul" de pe Wall Street, interogatu-l-ai în tcere, Apa de ocean devenit-a Henri IV Dudognon Heritage cognac, Ruii aruncat-au stele comuniste roii în el, China le-a cules pe toate, le-a vândut la Trump, Nemii au zâmbit, zarul dinainte a fost aruncat, Cad încoronaii de pe tronuri anglicane, poleit blazonul le sun a fals, Primvara asta, este ca un vals rezultat dintr-o programat dram, Salcâmii, libertate de unii singuri i-au luat, S-au Indrgostit de florile de patchouli, i-au acoperit, În a lor petale, rnile lumii trezite, De aura margaretelor imbrcate-n alb. De Lora Levichi, 7 Aprilie DESCUIETORI NOSTRADAMICE Ivitu-s-a, în tain, prin codrii i zvoaie, o dulce primvar, Clepsidre cu arome de mir dumnezeiesc, Înmuguresc pe ramuri, ce-anun, c nu vor ca s moar, Mldiele plpânde pulseaz câte-o via de fecior i de fecioar, Ateapt soarele cu stropi din cei mai aurii S le srute cretetul, ca ei s umple zarea ce-a amar, Cu tot parfumul veseliei aduse de copilai zglobii;
Raiul începe a soarbe din eter spre cer, Pe cei cumini, în ultraviolete-i imbraca in pelicule de film, cochete, Secundele cu viei de oameni ce-au fost odat’ recunoscui cheflii Îi fac s stea în resemnare-nchii dup obloane, ori linitii, afar, sus pe dricuri, Ateapt ordine de la conductorii lumii, ce înc dovedesc c-s vii. Încuietorile- descuietori de zor trebluiesc, Oraele metropole cu Dumnezeu vorbesc, S le mai in aerate, cât ele capetele, pe statui îi odihnesc, Contorsionate în ciment i fiare, În presiunea sticlelor încorsetate-n bârne de oel, pe jos se tvlesc, Plmânii li-s înnegrii de fum, tuesc convulsionat, Nemila de secole a cetenilor luatu-le-au din ani, Copaci din cei-nverzii i iarb de câmp, demult n-au admirat, În locul lor, reclamele de corporaii fcut-au hiperbolic salt, Atei politici ce devenit-au sfini, în postere comerciale, Atârn fals, surâztori, lipii cu burtile, de bnci cu bancomat, Decis-au viitorul lumii, ce acuma plânge, Ei vd doar funcii înalte, la dârlogii lumii, i verdele dolarilor ce vin în contul lor automat. Mari pori ale oraelor acum cu huruit masiv se-nchid, Când nostradamice previziuni cu exactitate se adeveresc, Pe buncre militare, mamele aruncat-au tergare cu flori, C s-ndulceasc frigul metalului kaki ce duc pe a lor ine, Viei stoarse, de oameni fr’ de fee, lasând în urma lor, Pe-ai lor urmai, în fuga de urgie, Sirenele de-ambulane url în netire. Clopotele mari, de bronz, cu sunet de piatr, Creaz simfonii cu iz de smirn, în pulbere de oase sfrâmat,
19
ASRA
Revista Condeierul diasporei nr 13 anul IV Martie 2021
Non stop în furnicarul metropolelor dngnesc, Slt pe ele îngeri, cu tot cu ale lor grele aripi, În balans de passo doble, se las-n btaia vântului, s fie legnai, Privesc pe caldarâme, patimi, care mustesc a fric, S intervin nu e cazul, când oamenii ales- au calea de damnai, Privesc atent la furnicimea condus de lideri descrnai, oapte de oameni strâni în convoaie amuesc, Orologii cu timp diferit pe continentele, apte, Fierb firul de lân al vieii, oamenilor, ce-au rmas, În buruieni de- amaranthus, Nemurirea sufletelor în minte s le-o reactiveze, Din zidurile universitilor se aude în difuzoare, Gaudeamus, Ventricolii de inimi, ce vor ca s triasc, Iau pe plmânii colapsai i îi arunc-n aer, Fumeg focuri rzlee pe pmânt, Dau s acopere a poftei de via primvar, În crânguri, psri multe i animale la sfat s- au aezat, “S îi lsm pe oameni de izbelite acum? Se pare c ajuns-au cu firul vieii la mezat! Nu vom ajunge s-apucam nici noi splendida var!” Rugat-au fiarele pdurii i psrile cerului, Pe Dumnezeu s-nmoaie, din pofta striccioas a cerberilor, Acoperit, omenirea, în roie, mantie de sânge, de la butoane, o vor, Grabnic strategie de populaie îmbtrânit reductoare, Fac chiar i cardinalii lumii s cad ca mutele pe-al catedralelor pridvor, Ascutat-a Domnul ruga, smeritelor necuvânttoare,
Întoars-a spade otrvitoare i-a pus-o la gâtul încornorailor, Cad coroanele, una dup alta, pmântul deodat simte c poate s respire, D din puterea lor megalopolisurilor, s poat s se ridice din tin, Un soare pe un cer sihastru, danseaz cu delfinii pe veneiene canale, Moartea i-a fcut bagajele i s-a mutat în iatacele, celor cu sânge rece, Monahii i-au aruncat mnuile, inrobitii în continuare sa-i asmut, Îns pierit-au când din plmâni suflat-au în a lumii oglind, Era format din luciul lacrimilor oamenilor. E primvar nostradamic, Firul cel ros al vieii lumii, l-am înnodat de- un ghem, Ascuns a fost sub coasta plin de rni a Pmântului, La ordinul lui Dumnezeu, printre orae pustiite, el, în picioare, s-a ridicat; Un verde sios, de muchi oxigenat, din pristin pdure, de rine, Alungat-a iarna, de cerberi prelungit, Fcându-i pe oameni s cânte plini de speran:
Sursa foto: internet “Hristos a înviat!”
20 Martie, 2020
20
ASRA
Imnul Naional al României
Imnul Naional al României nu a fost asimilat în mentalul colectiv i patriotic, din pricina textului foarte dificil i a liniei melodice mult prea contorsionate. Versurile prea lungi, cu 14 silabe, cu mesaj belicos i cuvinte grave, predominant consonantice, folosind un limbaj imperativ etc. sunt greu de memorizat i la fel de dificil de reinut: „Deteapt-te, române, din somnul cel de moarte În care te-adâncir, barbarii de tirani …” „Acum ori niciodat s dm dovezi la lume C-n aste mâini mai curge un sânge de roman”. De alt parte, linia melodic nu este deloc uoar, având ambitusuri prea ample, cu glisaje de la tonuri prea joase la altele prea înalte (vezi bunoar, linia melodic pentru versurile „acum ori niciodat”). Aceste observaii nu tirbesc
sentimentul de iubire i preuire fa patrie, fa de români, fa de valorile naionale care ne reprezint. *** Stema patriei este un simbol heraldic al României, actuala fiind adoptat ca reprezentare identitar pentru Statul român. Fiecare localitate important i instituie i-au construit o etichet reprezentativ, devenind brand de identificare. Stema naional a României, a fost adoptat imediat dup 1989, având urmtoarele elemente constitutive:
• „Vulturul de aur cruciat – element central care simbolizeaz dinastia întemeietoare a Basarabilor, nucleul în jurul cruia a fost organizat ara Româneasc, una dintre cele trei provincii din Evul Mediu (ara Româneasc, Moldova i Transilvania);
• Scutul pe care st este de azur simbolizeaz cerul. Vulturul ine în gheare însemnele suveranitii: un sceptru i o sabie, care reamintesc de
domnitorul Moldovei, tefan cel Mare i Sfânt i de domnitorul rii Româneti, Mihai Viteazul, primul unificator al celor trei ri Române.
• Un blazon împrit în câmpuri heraldice prezint simbolurile provinciilor istorice româneti de la stânga la dreapta:
o ara Româneasc pe azur: un vultur inând în cioc o cruce ortodox de aur o Moldova: un bour negru cu o stea între coarne. o Banatul i Oltenia, un pod galben cu dou arce de bolt (simbolizând podul
peste Dunre al împratului roman Traian) i un leu de aur. o Transilvania: deasupra se afl un vultur negru cu gheare de aur; dedesubt se
gsesc apte turnuri crenelate simbolizând cele apte orae principale ale Transilvaniei.
21
ASRA
Revista Condeierul diasporei nr 13 anul IV Martie 2021
o Teritoriile adiacente Mrii Negre (provincia istoric Dobrogea) sunt reprezentate de doi delfini afrontai9.
În decursul istoriei noastre, poporul român a fost reprezentat heraldic de mai multe simboluri reprezentative sub form de stem naional. Adeseori, sub Stem figureaz o deviz heraldic, sub forma unui citat reprezentativ. Dintre cele princiare, din epoca medieval pân în cea modern, amintim: VENDEX ET DEFENSOR LIBERTRAT PATRIE („Salvatorul i aprtorul patriei elibereaz patria”), a lui I. Heraclid (1561- 1563); N[][] [] [][][] („Din însi mila lui Dumnezeu”) a lui Mihai Viteazul (1593-1601), DETATE, IE („Dreptate, Frie”) (1848); VOX POPVLI VOX DEI (glasul poporului e glasul lui Dumnezeu), 1857; TOI ÎN UNU (Al I. Cuza, 1860); NIHIL SINE DEO (Nimic fr Dumnezeu, 1935) VIRTUS ROMANA REDIVIVA (România, 1992) etc. În anul Centenarului Marii Uniri, 2018, o delegaie condus de
mine, în calitate de preedinte al Grupului de Iniiativ a participat la Viena la o mare srbtoare dedicat Centenarului Marii Uniri, organizat în perioada 25-27 mai de Cercul cultural româno- austriac „Unirea” i RadioTV Unirea, a crui preedinte este Ioan Godja. Cu acest prilej s-a sfinit, aici, la catedrala din Viena Nou, acest simbol omagial, dup cum am relatat în rândurile ce urmeaz, la timpul cuvenit: *** „Pstrm înc vii amintirile noastre despre participarea la Viena, în anul 2018 la un mare eveniment dedicat srbtoririi Centenarului Marii Uniri10. Ne-am adunat la Viena români de pretutindeni, pentru a srbtori împreun 100 de ani de la înfptuirea visului de aur al poporului român, „Marea Unire de la 1 Decembrie 1918!” Nicicând nu am vzut atâia români cu feele luminate de bucurie purtând cu mândrie i demnitate trico- lorul românesc, rou-galben-albastru. Tricolorul i-au însoit peste tot, în slile de conferine, la parada portului popular, la festivalul folcloric, când s-a dansat Hora Unirii, la slujbele de pomenire din biserici. Pe timpul desfurrii acestui eveniment, 25-27 mai 2018, tricolorul românesc a fluturat în faa Primriei Vechi din Viena, locul de desfurare a acestei mari srbtori. Tricolorul românesc l-am vzut în drapelele delegaiilor prezente, în earfe, insigne, dar i pe frumoasele costume populare ale românilor din Suceava, Maramure, Bihor. Delegaia din Alba Iulia format din reprezentani ai Grupului de Iniiativ „CENTENAR-MAREA UNIRE-ALBA IULIA-2018”, din care face parte i Filiala „GEMINA” Alba a ANCMRR „Al. I. Cuza”, condus de preedintele acestuia col. (r.) dr. ing. Constantin Avdanei, a luat parte ca invitat de onoare a organizatorilor. În organizarea acestui eveniment i-au dat concursul instituii din Viena (Cercul Cultural Româno- Austriac din Austria, Ambasada României la Viena, RTV „Unirea” din Wiener Neuerstadt, în frunte cu managerul Ioan Godja, Primria oraului Viena, Asociaia austro-român din Viena, asociaiile „Unirea” i „Hora” din Viena) precum i asociaii culturale din România (Asociaia „Renaterea sietean” din Maramure, AGERPRES din România, Grupul de Iniiativ „Centenar-Marea Unire-
9 https://ue.mae.ro/romania/214(accesat 2 feb. 2020). 10 Constantin Avdanei, Drapelul tricolor „CENTENAR-MAREA UNIRE-ALBA IULIA-2018”, publicat în RadioTV,
Viena (12 decembrie 2020).
Revista Condeierul diasporei nr 13 anul IV Martie 2021
Alba Iulia-2018”, ansamblurile culturale „Gura Izvorului” din Vatra Moldoviei Suceava i „Muguri i mldie de tezaur” din Beiu, corurile brbteti din Chechi i Sieti Maramure).
Am dus mesajul nostru de la Alba Iulia Cetatea de Scaun a Marii Uniri, de unitate între toi românii care triesc pe aceste meleaguri, gândurile bune ctre fraii notri de pretutindeni i bucuria de a fi gazde la srbtorirea Centenarului Marii Unirii, la 1 Decembrie 2018. Am purtat cu demnitate tricolorul românesc în deplasarea noastr la Viena, având ca principal obiectiv sfinirea acestuia, marcând astfel 100 de ani de la sfinirea primului tricolor românesc pe teritoriul Austro- Ungariei, drapel purtat de generalul Ioan Boeriu i Iuliu Maniu.În vara i toamna anului 1918, în Imperiul Austro- Ungar, aflat în dezmembrare, s-a instalat haosul.
Pe acest fond s-a încercat instaurarea unei republici bolevice la Viena. Trupele române se aflau într-o escal la Viena, retrgându-se de pe frontul de sud, ctre Transilvania. La rugmintea autoritilor din Viena trupele române, în frunte cu generalul Ioan Boeriu au acionat hotrât, reuind în scurt timp s reinstaureze ordinea în ora i s predea autoritilor austriece conducerea administrativ. Pe timpul aciu- nilor din Viena, trupele române aveau în frunte trico- lorul românesc, sfinit în curtea unei uniti militare din Viena. Tricolorul purtat de noi a fost confecionat cu mare grij i cu mare iubire de neam i ar, am reuit s înmagazinm în acesta tot ceea ce este mai bun pentru venicia unitii i tririi ro- mânilor pe aceste meleaguri. La acest drapel, am ataat o earf pe care am încrustat cu mari emoii patriotice acele figuri legendare care au fcut paii hotrâi pentru înfptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, generalul Ioan Boeriu i Iuliu Maniu. Acest moment solemn a fcut înconjurul lumii, drapelul sttea alturi de formaiile folclorice prezente pe fondul muzical al cântecului „Cânt cucu-n Bucovina”, i aceast asociere de simboluri a fcut s verse lacrimi de emoie chiar i la brbaii români prezeni. i astfel, drapelul a devenit „DRAPELUL CENTENAR-MAREA UNIRE-ALBA IULIA-2018”, un drapel al tuturor românilor. Ne-am întors acas încrcai de mult patriotism i cu convingeri c românii, acolo unde s-ar afla, simt c au o ar a lor, numit ROMÂNIA.”
Col(r). lect. univ. dr. ing. Constantin AVDANEI Preedinte al Grupului de Iniiativ ,,CENTENAR-MAREA UNIRE-ALBA IULIA-2018”
ALBA-IULIA
23
ASRA
Flora Mrgrit Stnescu
Câte ceva despre mine
M-am nscut în data de 31 mai 1948, în comuna la
vremea aceea, Otopeni, lâng Bucureti, într-o
familie de oameni modeti dar oneti i foarte
respectai de vecini. Mama avea darul de a
armoniza relaiile dintre oameni, dar pe care l-am
motenit i eu.
Un prim pas l-am fcut în jurul vârstei de 10-11 ani,
când am scris prima poezie inspirat din melodia
marii doamne a cântecului popular, Lucreia
Ciobanu, cântecul-“Vin ciobanii printre muni”. O
admiram foarte mult i acum o admir. Atunci am
scris prima poezie, era despre transhuman,
coborârea turmelor la iernat, despre florile de
ghea de la ferestre i alte câteva aspecte în cele
câteva strofe.
De atunci am continuat s scriu versuri, mai mult în
joac, apoi observând mai bine ceea ce se petrecea în jurul meu, am devenit mai critic în
observaiile fcute în versuri, mai insistent în întrebrile puse mamei sau altor persoane,
deoarece voiam s tiu. Citeam foarte mult.În jurul vârstei de 34 ani, aveam aa de multe de spus
încât am considerat c numai un roman le poate cuprinde. Timp de doi ani, respectiv perioada
1983-1985, am scris acest prim i cel mai important roman al meu, IULIA, fiind înc sub influena
multor evenimente pe care le-am pus pe seama personajelor mele. În acelai timp în caietul de
versuri se adunaser peste 50 poezii. A vrea s precizez c din copilrie mi-a plcut foarte mult
s citesc i din fiecare carte aveam ceva nou de învat.
Eu scriam doar de plcere i dintr-o necesitate interioar de a semnala unele aspecte ale vieii
care deviaser de la normal. Nu aveam intenia s public nimic. Erau gândurile mele, atitudinea
mea fa de acele anomalii ale vietii i nu veadeam de ce ar trebui s le fac cunoscute i altora.
Nu mi-a plcut niciodat s ies în fa s spun iat ce am realizat eu. Totui am avut curiozitatea
s cer prerea cuiva care se ocupa serios de scris, acesta mi-a rsfoit caietul ce versuri i a spus-
Mie îmi place cum scriei i dac avei acest microb în sânge, mai devreme sau mai târziu, va
izbucni la suprafa pentru c altfel nu se poate. Era poetul Iulian Talianu, recunosc , a avut
dreptate. Atunci am îneles de ce m simeam nefericit când timpul nu-mi permitea s atern
pe pagini, tot ce aveam eu de spus. Mi-am luat mai în serios acest hobiu al meu din tineree,
peste ani mi-am dat seama c având i mai mult timp liber, era de fapt o datorie a mea s scriu,
felul meu de a lua atitudine fa de multele aspecte ale vieii.
Cred c este o motenire de familie scrisul, deoarece tatl meu avea obiceiul de a povesti câte
24
ASRA
Revista Condeierul diasporei nr 13 anul IV Martie 2021
s-au petrecut în timpul rzboiului i chiar dup rzboi i o punea pe sora mea mai mare s noteze
totul într-un caiet spre a nu se uita, dar mai ales pentru a nu se mai repeta. Probabil c de acolo
din cele povestite, au pornit i rdcinile mele.
Am început s postez la fel ca muli mânuitori de condee, pe site-uri literare. Am primit încurajri
i am continuat. Pe lâng aspectul amuzant c intrasem în lumea virtual, aveam i satisfacia c
mai sunt i alte persoane care apreciaz stilul meu, simplu i la obiect. Scrisul m relaxeaz, îmi
d senzaia c stau de vorb cu lumea i-mi spun propriile opinii. Am avut norocul s întâlnesc
oameni provideniali care au vzut în mine atât seriozitatea cu care tratam temele alese i dup
spusele lor, aveam i ceva talent. Aici a meniona-o pe d-na Cezarina Adamescu, mi-a fcut o
cronic la un medalion de versuri publicat în revista Luceafrul, aparinând Asociaiei Române
pentru Patrimoniu, asociaie fondat de regretatul Artur Silvestri. Tot d-l Artur Sivestri mi-a cerut
un articol despre –Plcerea de a scrie-aprut în volumul al II-lea cu acest nume.
Cartea mea preferat este desigur romanul IULIA, unde pe parcursul a 465 pagini am avut ocazia
s spun foarte multe din realitile care trebuiau s fie cunoscute. La baza fiecrei cri st un
adevr pe lâng care am adugat i altele întâmplri povestite de cei pe care am tiut s-i ascult
i s extrag esena din spusele lor.
Mi se întâmpl s am un subiect de proz pe care vreau s-l consemnez, dar nu tiu cum se face
c-mi vine în minte un vers care-mi place, care spune ceva. Apoi înc unul i aa m trezesc c
am scris o poezie de 5-7-9 strofe, de parc mi le-ar fi dictat cineva. Am ajuns la concluzia c nu
totdeauna noi alegem s scriem o poezie, ci poezia ne alege pe noi, fie c vrem fie c nu. De aceea
spun c poezia se scrie singur.
Despre cum arat o zi din viaa mea, ar putea fi o zi banal dac eu permit asta. Sigur aici i
canicula sau viscolele care m in în cas au influena lor. Ies la cumprturi, îmi place s gtesc,
m întâlnesc cu persoane cunoscute i mai stm pe banc în parcul apropiat la o uet, fac ordine
în manuscrise, m gândesc pe care s-l aleg i s-l reactualizez c trebuie. Nu stau prea mult în
faa televizorului, prefer monitorul calculatorului unde vizionez ceea ce doresc eu, nu ce mi se d
la tv.
În afar de scris îmi place s lucrez cu lumini i umbre, culori, respectiv grafic pe calculator. Este
o îndeletnicire foarte plcut, dar foarte puin cunoscut.
Referitor la posibilitile financiare, eu am fost totdeauna omul care s-a mulumit cu puin. Vreau
s spun c nu scot tiraj mare, iar un tiraj mai mic mi-l permite pensia mea, dup 34 ani de munc.
Crile le druiesc copiilor, bibliotecilor, prietenilor mai apropiati care agreeaz stilul meu.
Sunt profund recunosctoare Bunului Dumnezeu, c mi-a dat acest dar de a scrie, dar i pentru
faptul c mi-a scos în cale oameni provideniali care au avut încredere în mine i m-au susinut ,
m-au încurajat s continui. A meniona câiva dintre ei – Artur Silvestri, Cezarina Adamescu,
Rodica Rodean i mai nou Daniela Gumann.
25
ASRA
Marele FRATE, triete i…. se înmulete
Previziunea extraordinar a scriitorului George Orwell, de la moartea
cruia se împlinesc 71 de ani (21 Ianuarie 1950), se adeverete tot
mai pregnant. Imixtiunea conductorilor politici în viaa privat este
vizibil i de netolerat mai ales c se folosesc argumente legate de
sntatea poporului, cum ar fi – pandemia covid 19– ce are urmri
mortale uneori. În România, unde minitrii socialiti sunt mai
rezisteni la critic toate decesele; Martie 2020 pân în prezent au fost declarate –decedat de
covid 19– În Austria unde liderii politici sunt sensibili la aprecierile alegtorilor, se anun mai
nou; decedai c au avut în corp virusul covid 19, adic au decedat de diverse alte afeciuni dar
au avut i virusul încriminat.
Apropo ce face un ministru austriac dac se dovedete c a plagiat diploma de doctorat. Doamna
ministru al familiei, Christine Aschbacher i-a dat imediat demisia (2020) când s-a descoperit c
21% din disertaia prezentat în urm cu câiva ani este plagiatur, caz în care se retrage titlul
acordat.
Dar s ne reîntoarcem la crile etalon al dictaturii; Ferma Animalelor o fabul politic plin de
înelepciune, i 1984, ale scriitorului George Orwell un analist caustic al totalitarismului în care
descrie; limba de lemn, sau lumea egalitii impuse, în care „Toate animalele sunt egale,
doar c unele animale sunt mai egale decît altele”.
În cartea 1984, este zugrvit statul totalitar, opresiv, ce încalc în
mod sistematic drepturile omului, rescrie istoria, supravegheaz
societatea în mod intruziv i terorizeaz; un stat cu un singur partid,
condus de un singur individ, de FRATELE cel mare. Gândirea
independent este scoas în afara legii. Sub conducerea central
a Fratelui cel Mare, orice msur oricât de tiranic, devine posibil
i chiar necesar, pentru „binele tuturor„.
Cartea este superb i în acelai timp înfricotoare prin zugrvirea
adevrurilor intuite în 1947, când a fost scris i trite de noi
Românii, pân în 1989 când oficial comunismul a disprut din
România, dar nu i din minile noastre.
Autorul este genial si actual, atât pentru vremurile comunismului,
cât i în continuare. Dac Coreea de Nord se identific i azi în cele
prevzute de Orwell, China vine puternic din urm cu sistemele computerizate de recunoaterea
facial, digital, ceea ce nici fratele cel mare nu le avea la dispoziie. Iat c a aprut i FRATELE
26
ASRA
Orwell.
Dictatorul înseamn = cel ce poruncete, cel care are puteri depline = summum imperium, la
Romani; Caius Julius Cezar care, contrar legislaiei romane, a rmas dictator pe via, a fost numit
TIRAN.
În perioada postbelic omenirea a stabilit la ONU legi de respectare a drepturilor omului (Dec.
1948) ce nu las loc de interpretare i existen a dictatorilor, mai ales în Europa.
Când cancelarul Germaniei Angela Merkel a spus
propoziia; „Putem s o facem” acum ase ani,(wir schaffen es)
la 31 august 2015, a fost o expresie a voinei sale dictatoriale,
dar i începutul unei cderi profunde. SORA CEA MARE, „mama
Merkel“ a deschis graniele tuturor celor ce vor s intre în
paradisul German; cas, mas, asigurare medical, chiar i
pentru dantur ceea ce cetenii proprii NU au nici azi.
În vara aceea au intrat circa 1,1 milioane de invadatori fr acte,
dar toi aveau un telefon performant la ei cu un
traseu memorat. În urma protestelor poporului; s se fac un
referendum, rspunsul a fost, DA, dar poporul nu tie ce trebuie
s aleag, i aa a aprut limba de lemn din DDR (Republica
Democrat German) expresia; Political Correctness??adic
trebuie s vorbim precum ne oblig FRATELE/SORA CEA MARE.= Dictatorul, ce impune s execui
voina lui în detrimentul interesului personal, al bunstrii tale fizice i morale. i noi jurnalitii
am ajuns s nu fim publicai dac nu ne încadrm în aa zisa norm; Politic corect.
Pentru cine? Corect. Pentru noi este corect ADEVRUL.
Adevrul este unul singur, gol, fr cmaa minciunii.
Dei unele activiti politice sunt reglementate de parlament, de ex. Se face referendum dac o
petiie este semnat de 300.000 persoane, s fie considerat obligatorie… s-a schimbat
schimbarea la 900.000 persoane (vezi hot. Parlamentar austriac) adic tot mai dificil, s se
îngrdeasc vocea poporului (Vox populis), este dorina dictatorilor. Avem de aface cu o dictatur
mascat, strecurat, spre a fi acceptat i executat. Bravo dictatorilor, voi desconsiderai
poporul, oameni la fel ca i voi, ce au drepturi, respectiv dreptul de a v detrona din stratosfer,
în adâncimea iadului pe care l-ai creat.
Noi gândim i muncim, dictatura nimicim.
Constantin Gumann – Salzburg, Austria
Poeme – Munteanu Elena
BOGAII LUMII Bogaii lumii nu petrec pe-aici Se duc în locuri mai discrete În dansul lor se-mpleticesc secrete Despre osânda celor mici. Ei vor topi tot aurul în sânge Ori vor topi tot sângele cu aur Tocmind pecei cu trupul de balaur... Sracul -umilin-n tain-i plânge . Se-nsir aurul în decolteuri generoase Nu , nu ptrunde frigul în nobilele oase . Ori chiar înnobileaz-ncheieturi de mâna S fie mâna ferm i stpân . Bogaii lumii se petrec discret, Cu aurul lucind în pas de menuet. Idei se întretaie printre pai , Se manevreaz cu îndemânare ai... Da , potul este mare ...ce câtig! În noaptea de petrecere te ia cu frig. Cu zâmbet prefcut i plecciuni Presar iar cenu pe tciuni. În limuzine se întorc spre cas Iar jaru-ncrancenarii-n urm-l las. A doua zi împart din aurul topit În lupta surd au dansat i s-au tocmit . Da , aurul înva noul drum, Tot oscilând prin flacra i fum i risipind prin lume parfumul nou de aur, Parfumul cald de sânge cu uier de balaur . Furnica se târte umilit Ducând în spate un grunte greu,
Mocnete în cenu focu-n plit... Unde s-ascunde oare Dumnezeu? Fonete troscotul uscat în var, Se frânge cenuit sub pasul greu.. Tot aerul din jur e foc i par Unde s-ascunde oare Dumnezeu? i cânt psrile-n zbor, Rtcitor e sufletul i gândul meu i pasul oscilant, rtcitor... Unde s-ascunde oare Dumnezeu? Copii râzând ridic fruntea-n soare, Priviri lucinde ctre cer mereu Arzând sub fruntea alb, lucitoare... Unde s-ascunde oare Dumnezeu? Btrâne, slabe mâini tremurtoare, Purtând în flcri lumânri de seu La ceas de sear-n zi de srbtoare, Îl caut în gând pe Dumnezeu. Sau la icoanele tcute-n rsrit, Ori ctre cer se-nal fruntea-ntrebatoare Unde se-ascunde Dumnezeul oare? L-au cutat din greu i l-au gsit... În bob mrunt de mac i-n marea mare În suflete i-n mâna trist întins, În lumea vietilor, în floare, În bolta deprtat, necuprins. INCANTAIE Vino Soare pe rzoare! Fie cald i blând boare! Venii psari cltoare C absena voastr doare... Infloreasc ghioceii, Ne încânte brebeneii, i pe esuri zburde mieii i mioare jucue Printre fire de brândue... Înfloreasc galben corn, Chiar de iese fum pe horn. Salte pasul pe crare,
28
ASRA
Revista Condeierul diasporei nr 13 anul IV Martie 2021
ipe pescruii-n zare Lâng trmul alb de mare. Fie-n coarde apa-vie Pentru cel care o tie i luceasc in clondir, S ne bucure-n potir. Urce sevele în ramuri, Salte caii mândri-n hamuri, Încoleasc verde fir! Aromeasc trandafir! Tainic murmure izvoare, Plâng fine lcrmioare, Creasc mugurii pe ramuri, Liliecii-nale flamuri, Apele s cânte-n matc i ciocanele pe batc... ipe brazda sub picior, Urce cântecul de dor Pân-n-naltul zrilor Imnul primverilor... APELE MICTOARE E vremea micrii apelor i timpul ascuirii sapelor. E vremea zbaterii de-arip, A semnatului în prip. E timpul apelor vijelioase Ieind din matc aiurite, A gândurilor vicioase i a micrilor pripite. Se mic apele din munte Bolborosind descântec tainic Rmân doar crestele crunte În pisc de munte singuratic, trainic. Se mic apele si se preling Cu rece mângâiere dureroas, Iernaticele doruri sting i iarba cânt-n dor de coas. Se mic apele spre marea -mare, Îngân-n iure cântecul de valuri... Înmuguresc dorintele bizare i preaslvesc imaginare maluri. Micarea apelor rotund Dezmiard arina fecund.
DUH ÎN VZDUH În numele Sfântului -Duh Risipit în vzduh, În numele Dumnezeului -Tat, Al fiului blând i curat, Noi fruntea am plecat. În numele firesc al naterii, În numele cunoaterii, În numele credinei i al pocinei, C am crezut i nu am cercetat... i fruntea am plecat. În numele luminii line i al mirosurilor fine De mir, agheazm i tmâie, Ne-am adunat i ne-am rugat i fruntea am plecat. În numele strlucitoarei stele Ce-a aprut in rsrit, Ne-am minunat i-am tresrit i am crezut in tain i pcat i fruntea am plecat. În numele fiinei trectoare, Iubit, mângâiat blând de soare Al omului ce fruntea i-a plecat, La fel i noi ne-am bucurat i fruntea sus am ridicat.
29
ASRA
Scrisoare de la Londra
Dragii mei bunici,
Apoi hai s v mai povestesc prin ce peripeii am mai tot trecut în
ultimele luni, cci tare dor mie de voi i, poftim, virusul neruinat ne ine
iar la depr tare! Ce bine c mcar am trecut pe la voi o sptmân la
începutul lui Februarie! Dac ningea cu o gleat în plus, cu siguran c
a fi rmas pe meleagurile natale înc vreo câteva zile, poate chiar mai
mult. Nu c mar fi deranjat s mai petrec puin timp cu voi sincer s fiu, ma fi bucurat. În
schimb, aveam cursuri în ziua urmtoare pe care na fi vrut s le pierd pentru nimic în lume! tii
i voi cât de mult m pasioneaz studiul psihosintezei, al sufletului i psihicului uman!
Cu toate astea, nam s uit niciodat dimineaa zborului înapoi spre Londra, când toate drumurile
din judeele vecine ale Galaiului erau închise. Nu putusem s pun gean pe gean toat noaptea,
netiind dac voi mai ajunge sau nu la aeroport! Ei, tii voi, eu am o stea norocoas care îmi
lumineaz întotdeauna calea, aa c, în ciuda tuturor blocajelor i trenurilor anulate, am respirat
cu uurin la so sirea în aeroport cu doar câteva minute înaintea închiderii poartei.
Ca printrun ochi de ac, nu altceva! Ha, ha, ha. Parc o aud pe bunica râzând cu patim la otiile
mele. tii tu, bunic, o via avem, i merit trit pe deplin! Ascultm pe mine! Oare cei trece
prin gând acum, citind aceste rânduri? “Ce alte nazbadicii va mai scoate nepoata mea la iveal?”
Stai linitit, nam s m dau prea mult de gol de data asta. Nu prea am cu ce! De altfel, nici mcar
în parc la picnic nam avut voie s stau, c imediat a venit poliistul londonez i, pe un ton
neateptat de politicos, ma dat frumos afar. Cic numai o or avem voie acum s stm afar, la
micare. Firar el de virus necuvi incios! Se simea jenat, chiar, sracul poliist. Într adevr, nu
prea le convine nici lor s îi taie libertile cu care sau ludat de atâtea secole im perialiste! Da,
mi… Ce s mai zic. Experimentez cu stiluri noi de scris. Îmi place s m reinventez, altfel m
plictisesc. Nam stare, mereu am ceva nou de adu gat, de încercat, de îndrznit! Ia spune,
bunicule, în ce stil literar poi smi încadrezi articolele publicate în revist de când aveam 9
aniori? Dac nu exist niciunul, hai s inventm stilul bristenistic, fluid i imposibil de definit! S
v spun totui un mic secret: sufletumi sen sibil se scald întro palet larg de culori. Orice
gând, orice sentiment, orice stimul îmi dicteaz o nou stare. Orice adiere lin, orice vorb grea,
orice micare brusc îmi d fiori. Triesc atât de profund fiecare moment, care curge în
urmtorul, apoi în ur mtorul, ca întro clepsidr cu nisip adus din toate colurile lumii! Uneori
m identific cu clepsidra, al teori cu nisipul. Uneori cu gravitatea, alteori cu ochii care o privesc.
M pierd în nisipul curgtor, c apoi s m regsesc în clepsidr, amintindumi c în esen sunt
mâna care o întoarce de pe o parte pe alta! Apropo de mâna destinului… Acum câteva luni am
avut o experien demn de împrtit la semi narul unei colege de breasl. Tematica de lucru
era “Creativitatea – arta dezvluirii sufletului”.
Fiecare participant a fost invitat s reflecteze asupra temei, urmând câteva puncte de reper, dup
care si dea drumul imaginaiei pe o coal goal A3. Rezultatul meu a fost o pagin plin de
30
ASRA
Revista Condeierul diasporei nr 13 anul IV Martie 2021
cuvintecheie care parc plteau pe valuri de culoare: fiin, exprimare, în credere, libertate,
curgere, naturalee, experiment, divinitate, martor, spaiu, dezvoltare, creaie. Dup prima
etap, am fost rugai s alegem câteva obiecte puse la dispoziie în mijlocul cercului de
participani i s le aezm pe pagin. Eu miam ales un set de ppui matrioska ruseti, pe care
leam poziionat în ir indian, în funcie de mrime, începând de la o surs în form de soare în
stânga paginii.
Am ales i o clepsidr, pe care am poziionato în colul opus. În final, fiecare participant a avut
10 minute la dispoziie si descrie creaia i înelesurile sale. Când mia venit rândul, am povestit
destinul ppuilor matrioska, desemnând evoluia mea pe diversele etape ale vieii. Clepsidra,
reprezentat timpului divin, sttea de paz ppuilor i parc le inea prizoniere unui circuit închis
de cauz i efect. Organizatoarea a simit c aceast perspectiv m inea închistat, aa c mia
propus s renun la clepsidr. “Nu!”, mam opus ferm.
“Suntem prizonieri timpului i nu avem scpare.” Imediat dup ce mi am exprimat frustrarea,
îns, am simit o deschidere uoar în piept, care ma îndemnat s descopr ce sar întâmpla
dac, întradevr, a renuna la clep sidr. Am dato uor la o parte, ca pe o pies cucerit în ah.
În acel moment, lucrarea mea a prins cu adevrat via! Ppuile au început s se învârteasc, s
dan seze, s exploreze tot spaiul pe care îl aveau la dispoziie. Dup câteva minute de srbtoare
ppuile iau întors privirea ctre sursa de unde au provenit. “Toate drumurile tot acas te
aduc”, am spus atunci, cu mâna pe inim. Dup un moment de repaos, în care toi participanii
priveau cu suspans evoluia lucrrii mele, am simit un impuls puternic.
Nu am putut s m abin, aa c printro lovitur brusc de mân, am doborât toate ppuile ma
trioska, care sau rupt în buci învârtinduse în toate direciile pe podea.
Un murmur de oc sa auzit în tot grupul, care nu se atepta la un asemena coup d’etat!
Dup câteva sptmâni, colega mia mrtu risit c nu va uita niciodat momentul în care mi am
autodistrus creaia, ca artitii japonezi i uimi toarele lor creaii de nisip!
i, uite aa, dragii mei, v spun povestea aceasta ca s m asigur c tii c, dei timpul nemilos
v brzdeaz chipurile blânde i ne ine la deprtri dureroase, mâna destinului tot împreun ne
aduce întotdeauna, în inim i în amintire. Pe altarul meu cu obiecte preioase se afl candela
bunicii ("Dumnezeu nu poate fi pretudinteni, de aceea a create bunicile!”) i poza bunicului cu
nepoata de 7 aniori, privind în sus, ctre stele.
V port cu drag în minte i în suflet, oriunde voi fi, ca pe dou giuvaiere.
S fii sntoi i voinici, aa cum vam tiut mereu! .
BRISTENA GEORGIANA MANTU - Londra
Versuri - Silvia Rînoveanu
s dorm sub frunze, sub zpad,
tiind c ochiul tu de mag
m-ar cuta s m mai vad
în bulbi de flori, miracol viu
la început de începuturi,
s m renasc timpuriu
s m descrie ca i-un dor
de primveri nemaivzute,
din lumi ce nu sunt cunoscute,
îndrgostit de zefiri
cu degete mângâietoare,
De-ai ti tu cât mi-ar fi de drag
s dorm sub frunze, sub zpad
dar tiu c ochii ti de mag
nu sunt sortii s m mai vad
i-atunci din lumea florilor,
aripi de înger pzitor
i-am auzit ieri râsul:
era ca o tcere
m petreceam agale,
îmi fremta-n ureche,
vemintele pe-afar,
ce-n ochi îmi vieuiesc.
ca o prere,
spre plusul infinit,
iar tu c-o adiere
Ca un gând ce moare-n valuri de tceri
Când pe mri uitate nu-s corbieri,
32
ASRA
Eu îi sunt culoarea ce-mblânzete griul.
Eu îi sunt albastrul ce-i însenineaz
Amintiri aflate-n golul altei viei
i în ochi i-adun atrii cei rzlei,
Rtcii prin ceruri care-n gri viseaz.
i-i mai sunt aleanul, dorul de-mplinire
Pentru vise-n care doar mirri mai curg
Spre un ochi din fluviul marelui amurg,
Ca s-i potoleasc setea de iubire.
Îi mai sunt sperana, strâns-n colivie,
Ca un cânt mirabil, nemaiauzit,
Ca o primvar-n suflet desfrunzit,
Viforit de-o iarn cât o venicie.
Într-o lume-n care nu mai e culoare,
Iar eternitatea e ascuns-n gri,
Eu îi sunt albastrul verbului a fi,
Cerul i secunda cea nemuritoare.
Geesthacht, 18.07.19
aminteti,
i cu seve curgânde-n penie de-argint,
ce i-au scris elegii cu trie de-absint?
Dar acum nu mai tiu... Tu mai eti? Eu mai
sunt
pmânt,
peste-ntinderi ce-abia mai pulseaz optit,
ramuri negre ce-ating nesperate lumini,
amgind cu sclipiri, în neant, rdcini.
Eu mai sunt, mai respir ca un om i triesc,
între cer i pmânt, un copac omenesc.
Tu mai eti? Nu mai tiu. În adânc mi-ai
rmas
i de dori sau de taci, în abis mai hrneti
vise-n care-ai trit. De pduri i-aminteti?
PASREA MIASTR
Cremenea de suflet scprat-n tine?
Spune-mi ce-i cu tine, pasre miastr
De-ai plecat din lume i-ai fugit sihastr
Dincolo de toate clipele ce-odat
i-au fost mângâiere-n viaa zbuciumat?”
”-Îngere de paz, tii i tu c mie
Mi-e mai drag clipa dinspre venicie,
Clipele ce-odat s-au vrut mângâiere,
Sunt fragmente moarte, sunt doar o prere.
Printre muni de ghea, în imensitate,
Mi-e mai dulce zborul în singurtate,
Mi-e mai drag respirul aerului rece
Când, cu prospeime, sufletul mi-l trece.
N-am dorine-arzânde… tiu c-s trectoare
Într-o via-n care toate-s muritoare,
Dar mi-e scris în sânge cânt de nemurire:
Cremenea i-amnarul scprând iubire.
În imensitatea linitii albastre,
Unde-i Paradisul psrii miastre. ”
Mituri i mitologie: creaionismul mitologic –
asemnri i deosebiri
Creaia din haos În mitul creaiei din haos, potenialul creaiei
exist deja întro anumit form de material etern, la fel cum
exist Zeul-Creator Suprem venic în mi tul creaiei exnihilo. Pe
scurt, atunci când creatorul începe actul creaiei, materialele
care conin poten ialul creaiei sunt deja acolo. Materialul
creaiei nu provine de la însui creatorul. Conform lui Charles
Long, „Chiar i în forma sa nedeterminat de haos, posibilitile
unui cosmos au fost mereu prezente”. Materialul potenialitii
creaiei poate fi o com binaie nedefinit, dezorganizat, de
întuneric i, de multe ori, ap, uneori etichetate în mod direct
„haos”, sau poate fi alctuit din reprezentri definite ale
haosului, cum ar fi buci de argil sau alte tipuri de pmânt, o
movil primordial, sau, cel mai ade sea, un ou cosmic. Creatorul exnihilo creeaz din sine, de
la nimic, aa cum a existat acel nimic. În ca zul creaiei din haos, creatorul d form materialului
deja existent. Trebuie spus de la bun început c di ferena dintre creaia exnihilo i creaia din
haos este uneori infim, chiar invizibil i c, în astfel de cazuri, clasificarea miturilor este
subiectiv, depen dent mai mult de ton i senzaie decât de elemen tele specifice. Problema
deriv din faptul c în mitul exnihilo creatorul poate exista întrun context fizic, cum ar fi
întunericul i apa, dar nu depinde de acel material pentru faptele sale creatoare, în timp ce în
mitul creaiei din haos se presupune c materialul a existat înainte de creator i va fi utilizat în
mod direct în procesul de creare a cosmosului (ordine) din haos (dezordine). Rezultatul, în mod
inevitabil, este un creator care este mai puin puternic, mai puin omnipotent decât în mitul
creaiei exnihilo. Creatorul poate aprea din oul cosmic, dar oul a existat în primul rând, ceea ce
sugereaz c pân i creatorul trebuie s aib o mam apele materne întunecate ale uterului
universal. Apoi, creaia din haos începe cu o form de haos. Materia de baz a universului în
miturile chineze este „suflarea universului”, un abur primordial care conine principiile yin i
yang, o mas inform cu noscut sub numele de „marea slvire”. Populaia Ainu din Japonia
crede c înainte de creaie a existat doar un amestec de nmol i ap. Amerindienii Yuki din
California cred c la început a existat doar o spum care rtcea pe apele acoperite de cea.
Tribul nigerian Ijaw povestete despre o mas (stricto senso!) care a coborât pe Pmânt, cu o
grmad de pmânt al creaiei pe ea. Kojiki, un text sacru al in toitilor din Japonia, relateaz
c „a existat un mo- ment în care era doar haos, pân când Cerul i P- mântul s-au separat",
ceea ce înseamn c conglomeratul CerPmânt era în sine un haos care atepta s fie separat în
starea actual, ordonat i difereniat. Haosul, pentru poporul inuit Netsilik, era întuneric, în
care animalele nedifereniate i oa menii erau toate la fel i vorbeau la fel. Romanii afir mau,
conform crturarului grec Hesiod, c haosul a fost o „mas fr form”, în care totul sa
transformat în toate celelalte. Mitul pregrec al pelasgilor afirm c, la început, marea zei
34
ASRA
Revista Condeierul diasporei nr 13 anul IV Martie 2021
Eurynome sa ivit goal dintrun haos care era ap i cer. Apoi ea a „desprit apele de cer, ca s
poat dansa singur pe coama va- lurilor”. Vechii locuitori ai actualului areal iranian spuneau c
Yima, zeul fertilitii, a folosit o sgeat de aur pentru a strpunge pmântul latent, dar pre
existent, pentru a concepe creaia. Pentru zeul po pulaiei Mixtec, arpelePuma, i soia sa,
arpele Jaguar, timpul a început când cei doi au luat form uman i au domesticit haosul.
Triburile Fulani din Africa de Vest spun c lumea a fost creat dintro pictur de lapte, care a
aprut întrun fel netiut. Tunguii din Asia Central spun despre modul în care creatorul lor sa
folosit de foc pentru a arde o parte din marea primordial, astfel încât Pmântul insul s poat
aprea. Solul, râna de un fel sau altul constituie un mod comun de creare a unei lumi, mai ales
în miturile scufundtorului, dar, de ase menea, în multe din miturile creaiei din haos. Cel mai
adesea pmântul sub form de praf, noroi sau, în special (i mai logic), argil este utilizat pentru
a crea oameni. În cazul populaiei altaice din Asia Central, când creatorul Ulgen a vzut noroi
plutind pe apele primordiale, a vzut o fa uman reflectat în ape i ia dat via. Creatorul
congolez Efe a fcut un om, Baatsi, din lut, pe care la acoperit cu piele i la umplut cu sânge.
Creatorul poporului malga din Madagascar a observato întro zi pe fiica sa fcând mici ppui
din lut. Iau plcut ppuile ei atât de mult, încât a suflat via peste ele i acestea au de venit
fiine umane. Crearea oamenilor în cea mai veche mitologie din lume, cea sumerian, este în
acelai timp comic i tragic. Zeii decid la un osp c au nevoie s creeze fiine pentru a avea
cine si. slujeasc. Diferiii zei, aflai în diferite grade de beie, au încercat s creeze aceste noi
fiine, dar numai Enki reuete s creeze fiine care pot tri i respira. El a fcut acest lucru din
lut. Din cauza beiei impli cate în aceast creaie, oamenii sunt atât de slabi i împovrai cu
probleme. Oamenii, în mitul creaiei din haos, sunt creai i în alte moduri. Zeul melanezian Quat
a sculptat buci ale primilor oameni din copaci i apoi a pus pie sele laolalt, fcând nite
oamenimarionet. Crea torul poporului Ainu ia fcut pe acetia din pmânt i bee. Creatorul
tribului Guarani, Viermele Mbir, a devenit pur i simplu om. Pân în prezent, sursa principal de
creare a lumii i a oamenilor în mitul creaiei din haos este oul cosmic, imaginea predi lect a
haosului. Oul cosmic sau ceva asemntor acestuia apare în toate prile lumii. Exist un mit
baltic în care un ou cosmic explodeaz, glbenuul lui devenind pmântul, albuul apele, iar
bucile de coaj cerul cu corpurile cereti. Un cântec de nunt al populaiei tibetane Bon
nareaz unirea a dou diviniti la începutul timpului, o uniune care a produs trei ou. Un ou de
aur a produs o sgeat de aur brbteasc a vieii, cu pene turcoaz. Un ou turcoaz a dat natere
la o sgeat turcoaz femeiasc, cu pene de aur. Dintrun ou alb sa ivit un fus de aur. O variant
egiptean a motivului oului cosmic îl menioneaz pe zeul soarelui ca putere primordial, care a
ieit din grmada primordial, care se afla la rândul su în haosul reprezentat de marea primor
dial. În creaia epic finlandez Kalevala, genun chiul ridicat al zeiei Ilmatar, mama apelor, care
plu tea în marea primordial, a format un loc uscat, pe care o lii ia fcut un cuib. Pasrea a
depus ase ou de aur i unul de fier. Atunci când Ilmatar ia micat piciorul din loc, oul