asistenta sociala toata lucrarea

5/14/2018 Asistenta Sociala Toata Lucrarea - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/asistenta-sociala-toata-lucrarea-55a930a2cf605 1/29

In Romania actiunile de asistenta sociala, recreate in 1990 dupa 40 de

ani, se afla azi in situatia dificila de a se reinventa.Asistenta sociala poate fi

eficienta doar in masura in care este constienta de caracteristicile societatii

in care actioneaza.Aceste caracteristici ale societatii noastre de tranzitie ar

putea fi urmatoarele:-saracia;( de exemplu, un sondaj realizat de catre Fundatia

Europeana pentru Ameliorarea conditiilor de viata si munca,

arata ca in Romania, 2 din 5 persoane nu-si pot acoperi

cheltuielile zilnice)

-flagelul care insoteste saracia este coruptia,care reprezinta o

puternica mostenire a comunismului.Rapoartele de tara

intocmite de catre UE incepand cu anul 2001, mentioneaza

coruptia ca bariera esentiala in calea dezvoltarii societatii.

Saracia si coruptia se reflecta in calitatea serviciilor de

sanatate, educatie, protective sociala, justitie.

a) A FI COPIL ASISTAT IN ROMANIA

Copilul asistat este persoana cu varsta de pana la 18 ani(maximum 26de ani in cazul continuarii studiilor), care beneficiaza de prestatii si

servicii sociale in baza unui plan de servicii. Acest plan presupune

planificarea acordarii serviciilor si prestatiilor pe baza evaluarii

psihosociale a copilului si a familiei in vederea prevenirii separarii de

familia sa)

Copii beneficiari ai asistentei sociale provin din doua mari categorii:

1) Copilul care nu este lipsit de ocrotirea parintilor sai, dar se afla in

dificultate sau in situatii de risc in cadrul familiei. Aici sunt cuprinsimai ales copiii:

Cu deficient

Infectati cu Hiv/Sida

Care fac parte din familii cu risc de marginalizare sau

excluziune sociala

Care comit fapte penale si nu raspund penal

Care prezinta problem de adaptare scolara sau psihosociala



Care traiesc in familii monoparentale aflate temporar in

dificultate

Care traiesc in medii caracterizate de violenta domestica dar

care nu sunt ei insisi victime ale acesteia

Care provin din medii in care exista personae cu handicap,

persoane care sunt dependente de droguri, alcool, persoane

care au parasite penitenciarele, sau infectate cu Hiv/Sida

Copii victime ale traficului intern si/sau exploatati dupa

reintegrarea familiala

Copii victim a exploatarii economice

Copii aflati in dificultate pe teritoriul altor state

Victime ale folosirii de stupefiante

(conform A.Muntean, J.Sagebiel, “””Practici in asistenta

sociala in Romania si Germania””, 2007)

Intrucat copilul are dreptul sa traiasca alaturi de familia lui,

serviciul public de asistaenta sociala are obligatia de a pune in aplicare

planul de servicii(care se aproba de catre primar)destinat sa previnasepararea copilului de familie.

2) Copilul care este lipsit de ocrotirea parintilor sai, sau care, in vederea

protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora.Din aceasta categorie

fac parte mai ales urmatorii copii :(conform sursei manterior citate)

Copii ai caror parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din drepturile

parintesti

Copii cu deficient(handicap)

Copii cu hiv/sida

Abuzati sau neglijati, precum si copii gasiti sau abandonati in unitatile

sanitare(acestia beneficiaza de servicii de plasament in regim de urgenta)

Copiii strazii

Copiii care traiesc in medii caracterizate de violenta domestica si care

sunt ei insisi victime directe ale acesteia

Victim ale exploatarii sexuale si ale violentei sexuale



Victim ale traficului si/sau exploatati

Copii aflati in dificultate pe teritoriul altor state

Victimeale folosirii de stupefiante

Copii care comit fapte penale fara sa raspunda penal si pentru care s-a

stability ca masura de protectie speciala masura supravegherii specializate

Pentru aceste categorii de beneficiari se instituie masuri de

protectiie alternative(tutela si adoptia), sau masuri de protective

speciala(plasamentul, plasamentul in regim de urgenta, sau masura

supravegherii specializate (aceasta din urma doar pentru copilul

delincvent)

Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului are obligatia de a

intocmi un plan individualiza de protectie, prioritate avand reintegrarea

copilului in familie.Plasamentul copilului ca si plasamentul in regim de urgenta

se poate face dupa caz la:

O persoana sau familie

Un asistent maternal

Un serviciu de tip residential, licentiate in conditiile legii.

Masura plasamentului se stabileste de catre instanta judeteana la

cererea Directiei Generale de Asistenta si Protectia Copilului in

urmatoarele situatii:

Atunci cand copilul ai carui parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din

exercitiul drepturile parintesti

In situatia copilului abuzat ori neglijat, ori abandonat de mama in unitatile

sanitare

In situatia copilului care,in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi

lasat in grija parintilor, si nu exista acordul acestora pentru instituirea acestei

masuri(plasament)

Cand copilul a savarsit o fapta penala si nu raspunde penal, iar acordul

parintilor nu exista

Pe toata durata plasamentului in regim de urgenta se suspenda

exercitiul drepturilor parintesti.



In concluzie:

In anii post ’90 s-a pus accent pe restructurarea vechiului system de

protective a copilului, caracterizat prin existenta unor institutii de tip mamut

care isi limitau competentele la satisfacerea unor nevoi primare(cazare,

hranire, echipare), fara a oferi servicii sociale specializate destinate recuperarii,reabilitarii si readaptarii sociale.

Atentia acordata dupa anii ’90 modernizarii vechilor infrastructuri si

crearii unor structuri cu grad de confort mult mai ridicat decat media de

confort a populatiei tarii, nedublata de o atentie asemanatoare pentru servicii

care sa pregateasca reinsertia sociala a copiilor asistati, a dus la urmatoarele

efecte:

• A crescut dependent fata de institutie a copiilor asistati

• S-a ajuns la ruperea legaturilor cu mediul originar al copilului

• In mentalul colectiv s-a accentuat ideea ca pentru rezolvarea problemelor

unui copil, principal raspundere revine statului si structurilor sale

• S-a lasat pe seama initiative private(ONG) dezvoltarea laturii de prevenire

a riscurilor ce pot adduce un copil in dificultate

La ora actuala sistemul se confrunta cu urmatoarele probleme:

1)putine consilii locale au angajat personal de specialitate pentru indeplinirea

atributiilor serviciului public de asistenta sociala

2)acolo unde exista personal de specialitate, acesta nu este pregatit

corespunzator pentru abordarea problemelor copilului aflat in dificultate, sau

nu cunoaste prevederile legislatiei in vigoare, sau indeplineste si alte sarcini

care il deturneaza din indeplinirea atributiilor fisei postului

3)exista decalaje mari in dezvoltarea serviciilor intre diferitele zone ale tarii

4)resursele allocate sunt subdimensionate

Referitor la resursele umane:

-personalul este salarizat pornind de la salariul minim pe economie, ceea ce

descurajeaza atragerea si mentinerea personalului cu inalta specializare

(psihologi, logopezi, kinetoterapeuti, juristi)



-exista in continuare tendinta incadrarii pe criterii politice a posturilor de

conducere in defavoarea criteriilor de competenta

-selectia asistentilor maternali profesionisti se face in multe cazuri ca masura

de protective sociala a persoanelor fara loc de munca

-dupa formarea initiala, de cele mai multe ori nu se asigura formarea

continua, desi legislatia prevede acest lucru `

-separarea copilului de familie este foarte rar precedata de pregatirea

copilului pentru acest eveniment major

-nu exista asistenti maternali profesionisti pregatiti sa lucreze cu copiii victim

ale maltratarii

Pe de alta parte trebuie sa subliniem ca daca in 1989 in Romania existau

doar””Case de Copii”” care gazduiau peste 100.000 de copii, in martie 2009

numarul copiilor din serviciile publice de tip residential s-a redus la 19.856.

aceasta reducere a fost posibila dattorita dezvoltarii sistemului de asistenta

maternala (familii “”foster””) si a centrelor rezidentiale de tip familial.

Politica dezvoltata in domeniul protectiei copilului a avut deci ca

tendinta:dezinstitutionalizarea prin crearea unor servicii alternative(unitati de

tip familial integrate in comunitate si asistenta maternala), si interzicerea

plasarii copiilor cu varsta mai mica de 2 ani in institutii.

II.MINORII DELINCVENTI SFLATI SUB SANCTIUNE EDUCATIVA SAU PENALA

• De ce se manifesta o crestere fara precedent a conduitelor ilegale in general si a

delincventei juvenile in special, intr-o societate aflata in tranzitie?



• Daca se accepta drept cauza principal””dezordinea sociala”” specifica tranzitiilor,

sepoate vorbi, corelat, despre o criza a familiei, a scolii si a altor institutii ca si despre o

“”dezordine””la nivelul grupurilor sociale?

• De ce prolifereaza intre adolescent grupurile informale alternative, cu influente

nocive, si se multiplica asa-numitele “”subculturi””(cazul gastilor de cartier)?

• Desi statisticile oficiale si cercetarile stiintifice reclama o reforma in ingrijirea si

protectia minorului, cum se explica faptul ca institutiile abilitate o promoveaza secvential,

fragmentat si inefficient?

• Ce directii si practice utilizeaza societatea in lucrul direct cu minorii aflati in

situatie de criza profunda, generate cel mai adesea de formele cele mai dure ale neglijarii

si abuzului asupra copilului?

Asa ca, a aborda problemele minorului delincvent inseamna de fapt a dezbate

problemele profunde ale familiei, ale grupului scolar, ale socializarii secundare, alefunctionarii serviciilor si institutiilor de protective a copilului si familiei.

In vederea reintegrarii, reconversiei, reeducarii, in Romania sunt mobilizate

solidar o multime de institutii investite cu responsabilitati:politia, parchetele, instantele

judecatoresti, Directia Generala a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justitiei, comisiile

pentru ocrotirea minorilor, centre pentru primirea minorilor delincventi in regim de

urgenta, Autoritatea Tutelara, Ministerul Educatiei Nationale, Ministerul Muncii si protectiei

Sociale, Ministerul Tineretului si al Sportului.Cu toate acestea, nivelul fenomenului

infractionalitatii juvenile continua sa ramana foarte ridicat, iar rata criminalitatii se afla

intr-o permanenta crestere comparative cu anul 1990, considerat ca an de referinta pentrunoile realitati.In reglementarile juridice din Romania, statutul minorului este circumscris in

trei component esentiale:

a) Ocrotirea intereselor minorului (care se refera la dreptul deplin la crestere,

ingrijire si dezvoltare)

b) Sistemul educational ( care are obligatia funciara de a fi apt si responabil pentru

dezvoltarea complexa a minorului)

c) Raspunderea juridical (ce face apel la capacitatea de a intelege si a discerne si la

cea de exercitare a facultatilor mintalesi sanatatea mintii)

In present, prin art.99 din Codul Penal sunt stabilite trei categorii de minori

dintre care doua raspund penal pentru faptele lor:

1)minori care nu au implinit 14 ani si nu raspund penal intrucat in favoarea lor

exista o prezumtie absoluta a lipsei de discernamant si sunt supusi doar unor

masuri de ocrotire

2)minori cu varsta intre 14 – 16 ani care raspund penal numai daca se dovedeste

ca au savarsit fapta penala cu discernamant.Ei au o capacitate penala relative

3)minori peste 16 ani care raspund penal pentru faptele lor.Acestia sunt cu

capacitate penala absoluta si nu se diferentiaza sub acest aspect de infractorul



major, dar beneficiaza de un tratament juridic penal diferit din punct de vedere

calitativ.

In functie de aceste aspect, minorilor infractori li se aplica sanctiuni de drept

penal de doua feluri:

A) Masuri educative

B) Pedepse

A) Masurile educative prevazute de codul penal, sunt:

• Mustrarea, cea mai usoara, care consta in dojenirea minorului

• Libertatea supravegheata, pe locu doi in ordinea gravitatii masurilor, cand

minorul este lasat in libertate sit imp de un an este supravegheat indeosebi de persoane siinstitutii expres si limitativ prevazute de legea penala, incredintat unei familii sub

subravegherea deosebita a parintilor.Minorul care beneficiaza de aceasta masura nu

trebuie sa fi depasit varsta de 17 ani; in caz contrar I se aplica o masura de internare cu o

eventuala suspendare conditionata a executarii.

• Internarea intr-un centru de reeducare pentru minori, care este masura educative

de institutionalizare pentru acei minori care au comis fapte mai grave. Masura internarii se

ia pet imp nedeterminat, pe o perioada de cel mult doi ani si se aplica numai daca starea

de sanatate a minorului este buna, si acesta are varsta mai mica de 18 ani.

• Internarea intr-un institute medical educative este prevazuta in Codul Penal,

art.105 ca masura de tratament medical si educative cu privire la minorii delincventi cu

deficient psihice, fizice sau senzoriale.

B) Pedepsele pentru minori sunt : amenda si inchisoarea

• Amenda este una dintre pedepseleprincipale si se aplica minorilor care nu au

savarsit fapte prea grave, indeosebi pentru cazurile in care nu este posibila luarea uneimasuri educative

• Inchisoarea se numara printer pedepsele prevazute de Codul Penal (detentia pe

viata, inchisoarea de la 15 zile la 30 de ani, amenda,iar minorilor li se aplica inchisoarea

ca pedeapsa private de libertate, dar aceasta nu poate depasi o limita maxima de 5

ani).Atunci cand se apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins fara a se aplica o pedeapsa

private de libertate, instant poate dispune o suspendare conditionata a executarii

pedepsei.



III. ASISTENTA SOCIALA SI VARSTA A IIIA

Ca si pentru copii, cadrul legislativ actual prevede existenta de:

1. Servicii sociale cu caracter primar, care au drept scop prevenirea sau limitarea

unor situatii de dificultate ori vulnerabilitate care pot duce la marginalizarea

sociala.

Serviciile sociale definite mai sus, sunt urmatoarele:

• identificare a nevoii sociale individuale, familiale si de grup

• Masuri si actiuni de urgenta in vederea reducerii efectelor situatiilor dec riza

• Activitati de informare despre drepturi si obligatii

• Actiuni in vederea mentinerii in comunitate a persoanelor in dificultate

• Activitati si servicii de consiliere

• Masuri pentru incurajarea participarii si solidaritatii sociale

2.Servicii sociale specializate, care au drept scop mentinerea sau dezvoltarea

capacitatilor individuale pentru depasirea unei situatii de nevoie sociala.

Acest tip de servicii presupune mai exact:

• Recuperarea si reabilitarea

• Asistenta si suportul pentru persoanele varstnice, inclusive pentru cele

dependente

• Ingrijirea social-medicala pentru persoanele aflate in dificultate, inclusivepentru cele aflate in faze terminale ale bolii

• Medierea sociala

• Consilierea in cadru institutionalizat in centre de consiliere

Referindu-ne in special la serviciile de ingrijire social-medicala de natura

sociala, trebuie sa precizam ca se face referire la urmatoarele aspect:

• Servicii de baza:ajutor pentru igiena corporala, imbracare si dezbracare,

hranire, mobilitate, deplasare in interior, comunicare



• Servicii de suport:ajutor pentru prepararea hranei, activitati de menaj, etc

• Servicii de reabilitare si adaptare a ambientului:mici amenajari de exemplu.

Serviciile de ingrijire social-medicale de natura medicala se refera la servicii

de diagnostic si tratament recomandate.

Servicii de ingrijire social-medicala de natura serviciilor conexe,

interdisciplinare de:psihoterapie, logopedie,kinetoterapie, etc

Serviciile specializate se acorda pe baza unui plan individualizat conceput si

realizat de o echipa interdisciplinara.Aceasta echipa cuprinde:asistent social,

ingrijitor, insotitor, asistent personal, ajutor menajer, psihoterapeut,

terapeut occupational, medic, asistent medical

Serviciile de asistenta sociala destinate persoanelor de varsta a III a , desi

sunt mai frecvente in mediul urban, sunt totusi ineficiente, iar in mediul ruralsunt aproape absente.

In Romania exista mai multe tipuri de institutii specializate de ocrotire. In

functie de perioada in care varstnicul este ocrotit, institutiile pot fi pe

termen lung, pe termen scurt sau temporare.Ocrotirea temporara presupune

accesul centre de zi in care persoana isi poate petrece timpul liber sau sau

poate fi ingrijit pe perioada in care familia desfasoara alte activitati

Principalele cause ale institutionalizarii pe termen lung identificate, sunt:

singuratatea si lipsa retelei de support, dorinta varstnicului, lipsa

veniturilor,diferite actiuni cornice,handicapul fizic sau mental,, pierderealocuintei,, inadaptarea la serviciile de ingrijire la domiciliu, neintelegerile din

sanul familiei, imobilizarea la pat, abuzul din partea

ingrijitorilor/apartinatorilor.

Problema pensiilor in Romania:

Cea mai importanta forma de protectie sociala a persoanelor varstnice in

Romania o reprezinta pensia.Prin dimensiunile cheltuielilor in aceasta zona, si prin

numarul de beneficiary-apoape 6 milioane de persoane-, sistemul de pensii

reprezinta si cea mai mare categorie de cheltuieli publice.

Pe langa problemele majore de natura structurala, commune tuturor tarilor

foste comuniste care au inregistrat declin economic si o reducere a numarului de

salariati(cei care sustin sistemul de pensii prin contributii), Romania se confrunta si

cu presiuni suplimentare generate de introducerea foarte tarzie a pilonului II, cel al

pensiilor administrate privat.

Pensionarile anticipate successive aprobate prin hotarari de govern dupa

1990 au marit artificial numarul de beneficiary si au transformat fondul de pensii

intr-un fond de compensare a disfunctiilor din sistemul de protective sociala,

preluind practice multe dintre persoanele care urmau sa fie trimise in somaj.



In present, mai putin de jumatate din populatia active este asigurata pentru

pensii (sub 5 milioane din cele 10,5 milioane cat Numara populatia active), fapt ce

va genera problem pe termen lung.Peste 25-35 de ani, cei care lucreaza cu forme

ilegale sau care nu lucreaza deloc(semnificativi ca numar)vor atinge varsta de

pensionare fara sa fie asigurati si vor impovara sistemul de asistenta sociala,

solicitand din bani publici venitul minim garantat sau alte forme de ajutor social.Dintre acestia, femeile sunt cele mai numeroase, casnicele, care reprezinta cam

25% din populatia feminine inactive, fiind cele care fac diferenta.

IV.PERSOANELE DE ETNIE ROMA IN SITUATII DE RISC

Din punctul de vedere al indicatorilor socioeconomici, difer diferentele

dintre populatia majoritara si minoritatea romilor sunt inca destul demari.Interventiile focalizate pe problemele romilor au condus pana in present la

pasi marunti, imbunatatiri inegale si deseori nesustenabile. Chiar si aceste

progrese s-au datorat mai curand presiunilor externe si nevoii de imagine

favorabila decat intelegerii nevoii de schimbare, fiind realizate mai ales de catre

ONG-uri.

Nivelul scazut educational, excluziunea sociala, discriminarea cotidiana sunt

o parte dintre cauzele situatiei actuale a romilor. Acest cerc vicios este in

continuare ignorant de politicile publice implementate in ultimii 20 de ani

Exista insa si politici nationale care au avut un impact pozitiv asuprasanselor de viata ale persoanelor rome aflate in situatii de risc, cum ar fi

Legea””Cornul si laptele””Legea Venitului Minim Garantat, sau acordarea de locuri

special in licee si universitati. Toate acestea demonstreaza ca incluziunea sociala

este posibila, dar ca eforturile trebuie a fi constant sustinute.

Toti romii se confrunta intr-o forma sau alta, direct sau indirect cu

discriminarea , pentru ca identitatea de rom continua sa fie un stigmat.De

asemenea, un segment foarte insemnat al populatiei rome traieste la periferia

societatii contemporane, in special din punctual de vedere al participarii in

organizatii, fie ca elev in copilarie, ca student in tinerete sau ca angajat in viataadulta.Astfel, multi dintre copiii romi nu sunt inclusi in in educatia prescolara si

scolara, iar majoritatea adultilor romi nu lucreaza in organizatii. Din punct de

vedere economic, productivitatea eforturilor lor, din copilarie pana la varsta a III a ,

este, din acest motiv, limitata.

Iesirea timpurie din sistemul educational este asociata cu un mod de viata

conform modelului traditional. Mai exact, fetele de etnie roma se confrunta cu

riscuri disproportionate, inegalitatea de gen fiind mai pronuntata in cazul populatiei

de etnie roma..In ceea ce priveste participarea pe piata muncii, aproximativ

53%din dintre barbatii romi si 23% dintre femeiile rome realizeaza munca

platita.Situatia ocupationala a acestor persoane este insa semnificativ diferita fata



de cea a persoanelor de alte etnii ce realizeaza munca platita mai ales datorita

lipsei calificarilor necesare economiei actuale.

Situatia ocupationala precara se reflecta direct in calitatea locuirii si in

general in nivelul de trai.Aproximativ 15%dintre romi nu au acces la electricitate in

casa, fata de aproximativ 2% din restul populatiei.Datorita existentei comunitatilorcompacte de romi, atat in mediul urban, cat si in mediul rural, peste jumatate

dintre copiii romi, atat in mediul urban, cat si in mediul rural, peste jumatate dintre

copiii romi merg in clase in care aproximativ jumatate sau mai multi copii sunt tot

romi.Copiii romi din clasele majoritar rome au un risc de repetentie mai mare decat

cei din clasele mixte:analizand elevii romi cu varste cuprise intre 8 si 18 ani,

aproximativ 15% dintre cei care invata in clase cu elevi romi majoritari sunt

analfabeti, fata de 4% dintre ceilalti elevi.

In ultimii ani, relatiile interetnice intre romi si alte comunitati s-au

imbunatatit. De exemplu, proportia persoanelor care nu accepta romi ca vecini, a

scazut treptat de la 72% in 1993 la 37% in 2006. Pe de alta parte proportia

respondentilor neromi ce refuza sa accepte o persoana apartinand minoritatii

romilor in cadrul familiei pare sa fi ramas constanta: in jur de 80%. Acest refuz al

intimitatii face ca reducerea distantei sociale interetnice sa fie dificila.

In ceea ce priveste integrarea in societatea organizationala, un obstacol

semnificativ consta in evolutia foarte lenta a nivelului de scolarizare al copiilor

romi.Datele ne arata ca proportia romilor care isi depasesc tatal ca nivel de

instructive este mai mica decat a neromilor.

Initiativele autoritatilor locale din Romania de a reloca romi cu o situatielocative defavorabila in cartiere special construite, desi poate rezolva pe termen

scurt o nevoie locativa presanta, are un cost ridicat pe termen lung prin cresterea

omogenitatii entice rezidentiale si a riscului de discriminare pe baze entice ale

acestor locatari. NNu in ultimul rand, aceste politici pot fi discriminatorii fata de

cetatenii din alte etnii care traiesc in situatii similar de precaritate locative si

saracie extrema. Este deci necesar ca toate politicile locale de construire de

locuinte pentru persoanele defavorizate sau de relocare a acestora , sa urmareasca

explicit evitarea omogenitatii entice. Serviiciile publice integrate adresate atat

beneficiarilor romi in egala masura si calitate ca si beneficiarilor neromi, sunt o

prioritate publica.

Riscul violentelor interetnice nu poate fi neglijat.Romania a beneficiat in

ultimii ani de o perioada calma, dup ace in perioada 1990-1996 s-au inregistrat

peste 30 de iincidente violente intre comunitati de romi si neromi soldate cu 13

victime si peste 300 de case incendiate

Infiintata in anul 2004, Agentia Natiobnala pentru Romi (ANR), functioneaza

ca organ de specialitate al administratiei publice central cu personalitate juridica,

in subordinea Guvernului

In 2008 ANR a reusit sa atraga aproximativ 25 de milioane de euro pentruimplementarea unor proiecte care vizeaza imbunatatirea situatiei romilor din

Romania. Aceste proiecte se adreseaza unor problem reale cu care se confrunta



romii (educatie, piata muncii), dar masurile propuse se afla in aria de

responsabilitate a unor institutii asupra carora ANR nu are nici o autoritate

directa(scoli, agentii de ocupare).Trebuie salutat faptul ca ANR este unul dintre

promotorii de proiecte finantate prin instrumentele europene financiare disponibile

in Romania in perioada 2007-2013. Cu toate aceste lipsa unui parteneriat real in

implementarea acestor initiative cu institutiile responsabile de domeniile in careproiectele vor avea effect (Ministerul Educatiei si Agentia Nationala pentru

Ocuparea Fortei de Munca) nu asigura in nici un fel premisele sustenabilitatii si

imbunatatirii politicilor publice.

V. PERSOANE ADULTE FARA ADAPOST(HOMELESS)

Studiile privitoare la persoanele adulte fara adapost (PAFA) in Romania sunt

mai degraba lacunare, existand doar o serie de cercetari, putin convergente,

realizate de institute de cercetare sau institutii publice..Aceste studii seconcentreaza mai degraba pe dimensiunea canitativa a fenomenului(numarul

persoanelor fara adapost), si mai putin pep e cea calitativa(cauzele fnomenului,

caracteristicile PAFA, servicii adresate acestora, etc)

Surse nonguvernamentale arata ca in 2004 numarul persoanelor fara

adapost care traiau in strada sau adaposturi specializate era estimate la 11.000-

14.000 de persoane , cifra care s-a mentinut aproximativ in aceleasi limite pana in

present. De asemenea, serviciile specific de care au nevoie PAFA sunt putine si

subdezvoltate atat in sectorul public, cat si in cel al Ong-urilor.Autoritatile se tem

insa ca dezvoltarea acestor servicii ar putea atrage PAFA si din alte zone

Cadrul legislativ actual:

Principalul reper legislativ este Hotararea Guvernului Romaniei nr.197/2006

privind aprobarea unor programe de interes national in domeniul asistarii sociale al

persoanelor fara adapost.

Scopul demersurilor legiferate prin acest document este Acela de a realizacombaterea excluziunii sociale a persoanelor fara adapost prin crearea unor centre

de urgenta. Ca scopuri, pot fi amintite:

Integrarea sociala a persoanelor fara adapost

Cresterea responsabilitatii autoritatilor locale fata de aceasta

categorie de persoane

Imbunatatirea calitatii serviciilor sociale furnizate



Cresterea accesibilitatii la serviciile direct orientate spre reintegrarea

sociala a persoanelor aflate in strada si prevenirea abuzului si a

violentei

Cresterea numarului de centre sociale de urgenta pentru persoanele

fara adapost

Un alt document care atinge sfera problematicii specific persoanelor fara

adapost este Proiectul de Hotarare de Guvern privind Aprobarea Strategiei

Nationale de incluziune sociala a tinerilor care parasesc sistemul de

protective al copilului.

Acest act normative se refera indirect la categoria persoanelor fara

adapost, avand in vedere ca un procent insemnat dintre cei care ajung in

strada este reprezentat de catre tineri ce au avut statutul de client aiserviciilor de protective a copilului. Acest document isi propune mai ales

integrarea sociala a acestor tineri.

Ordonanta Guvernului Romaniei nr.68/2003 privind serviciile sociale este

un alt document care face referire la persoanele fara adapost. Se stipuleaza

aici ca acestea reprezinta una dintre categoriile care au calitatea de

beneficiare ale serviciilor sociale, sic a beneficiaza de gazduire pe o perioada

determinate.

VI.ASISTENTA SOCIALA SI VICTIMELE VIOLENTEI IN FAMILIE

Primele programe de combatere a violentei au fost implementate in

1995 de catre ONG-urile din intreaga tara.Treptat s-au dezvoltat si alte

initiative, privind copiii, vartstnicii, persoanele cu dizabilitati.Aceste initiative

aveau aceleasi aspecte positive (professionalism, servicii orientate spre

beneficiari, voluntariat), dar si aceleasi puncte slabe(dependent totala de

finantarea externa, impact scazut al interventiilor, incapacitate de a

influenta politica la nivel national, furnizare de servicii lipsite de continuitate,character limitat al colaborarii si al sprijinului interinstitutional.

Guvernul Romaniei inceput sa se preocupe deproblema violentei

intrafamiliale in 1999, decalrand mai apoi in 2001 aceasta problema ca una

de mare prioritate.In mai 2008 a fost adoptata Legea 217 pentru prevenirea

si combaterea violentei familiale.In baza acestei legi a fost create in

decembrie 2003 Agentia Nationala pentru Protectia Familiei care s-a aflat

sub coordonarea succesiva a Ministerului Sanatatii si Familiei si a

Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familii. In cadrul acestui minister

in 2005 exista un compartiment care se ocupa de violenta domestica,alcatuit din o singura persoana.



Azi multe ONG-uri sunt in pericol deoarece finantarea lor este mediata de

ministerul sus mentionat si Consiliile Judtene, desi banii vin in cea mai mare

parte de la Uniunea Europeana

Potrivit Agentiei Nationala pentru Protectia Familiei, numarul total de cazuri

de violenta in familie inregistrate si raportate in Romania in intervalul b2004-2008s-a ridicat la 47.334 cazuri, iar dintre acestea 677 de cazuri s-a soldat cu decesul

victimei(conform datelor ANAF din 2009). Se constata de asemenea o crestere a

cazurilor de violenta in familie raportate official. Dar probabil ca numarul cazurilor

de violenta in familie este mult mai ridicat, intrucat doar o parte dintre victimele

acestui tip de violenta se adreseaza autoritatilor. In 2003, Organizatia Gallup a

realizat un studio pe 834 femei din Bucuresti cu varsta cuprinsa intre 18 si 65 de

ani. Din acest studio a reiesit ca aproximativ 52% dintre femei au fost abuzate fizic,

verbal, emotional sau sexual in cadrul familiei. Dintre acestea, 21%au fost cel putin

o data victime ale abuzurilor fizice, iar 8%victime ale abuzurilor sexuale.

De asemenea alte studii realizate in Romania, demonstreaza ca

majoritatea victimelor violentei in familie sunt femei si copii, procentul

ridicandu-se la peste 90% dintre cazuri. Referitor la distributia cazurilor de

violenta domestic ape regiuni de dezvoltare, se poate observa o dublare

aproximativ anuala a cazurilor de violenta in Moldova si Muntenia,

comparative cu Transilvania si Banat. In momentul de fata in Romania nu

exista o legislatie care sa interzica agresorului sa se apropie de victim sa sau

de domiciliul acesteia.Deci agresorul poate oricand sa agreseze victim, s-o

ameninte sis a o determine sa renunte la plangere.

In privinta atitudinii publicului larg, din cauza stereotipurilor culturalelegate de viata de familie, desi violenta nu este dorita, ea este acceptata.

Abia in ultimii ani, campaniile desfasurate de ONG-uri, inclusive cele

patronate de biserici si presa impotriva violentei familiale au inceput sa aiba

ecouri in randul publicului feminin.

Factorii de raspundre, la fel ca si comunitatea in ansamblu trebuie sa

inteleaga ca familia nu este un spatiu complet liber si autonomy, dteasat de

constrangerile normative impuse de societate, sic a victimele actelor de

violenta intrafamiliala trebuie protejate prin norme specific.

VII. FAMILIILE DE TIP FOSTER.PERSPECTIVA ROMANEASCA.

Printre schimbarile din domeniul economic, social, legislative,

educational, etc, petrecute in Romania dupa 1990,trebuie mentionate si

schimbarile petrecute in zona situatiei copiilor ocrotiti in centrele

rezidentiale.Astfel s-au creat centre mai mici de ocrotire a caror atmosferatinde sa se apropie de cea a unei familii numeroase.Mama””sociala””este



retribuita, fiind special pregatita sa se ingrijeasca de cei 6-10 copii din casa

familiala. La randul lor, copiii sunt de diferite varste, si se ajuta reciproc si

contribuie la gospodarirea familiei

Proiecte menite sa imbunatateasca practica ocrotirii copiilor aflati in

situatii dificile au fost initiate in Romania imediat dupa 1990. De exempluSatele SOS si casutele de tip familial de la Lipova construite pe langa casa

de copii din localitate, dar acestea au fost localizate neuniform in tara si

efectele lor au intarziat sa se resimta la nivelul ansamblului sistemului de

ocrotire a copilului.autoritatile au permis acestor proiecte sa functioneze,

fara insa ca statul sa contribuie la raspandirea modelului sau la sustinerea

lui.

Cu toate eforturile unor organizatii neguvernamentale international si

autohtone care in parteneriat cu autoritatile locale au lansat numeroase

proiecte-pilot, internarea in institutii a copiilor proveniti din familiile care

aveau nevoie de support, a fost Solutia preferata a sistemului de protective

a copilului nu doar inainte de 1990 ci si multi ani dupa aceea. Cel mai

adesea, cererea de ocrotire a copiilor in institutii venea din partea parintilor

naturali, aceasta fiind unica lor solutie, ca urmare a lipsei de venituri, de

locuinta,de locuri de munca, pentru a depasi o criza.

In anul 1997 au fost adoptate hotararile de Guvern 25 si 26 si s-a

elaborate o strategie guvernamentala privind protectia copilului prin care s-a

introdus asistenta maternala ca forma platita a plasamentului

familial.Asistentilor maternali le sunt oferite toate drepturie unei persoane

angajate, precum si un venit lunar, concediu platit asigurare de sanatate sivechime in munca, deci o motivatie financiara..In perioada urmatoare au

aparut reglementarile privind recrutarea, , formarea si plata asistentilor

maternali.

La stabilirea masurii de plasament se da prioritate plasarii copilului in

familia extinsa, fara retribuirea parintilor substitute, care, pe langa avantajul

financiar pentru system, tulbura in mai mica masura legaturile de atasament

ale copilului, iar la terminarea plasamentului revenirea in propria familie

poate fi mai lina. Daca familia extinsa nu este disponibila, atunci urmatoarea

optiune este plasamentul la asistentii maternali profesionisti, retribuiti, incadrul unei familii substitutive. Plasamentul copiilor intr-o familie fiind

considerat doar o solutie temporara, se prevede luarea unor masuri care sa

faciliteze exercitarea decatre parinti a dreptului lor de a vizita copilul si de a

mentine legatura cu acesta. Aceasta este o conditie necesara pentru

mentinerea sansei copilului de a se intoarce in propria familie.

Masura plasamentului se stabileste de catre Comisia pentru Protectia

Copilului I situatiile in care exista acceptul parintilor naturali. Conform

legislatiei in vigoare pe teritoriul romanesc, orice persoana sau familie care

primeste un copil in plasament trebuie sa aiba domiciliul in Romania sis a fie

evaluate de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului



in ceea ce priveste garantiile morale si conditiile material pe care trebuie sa

le indeplineasca pentru a primi un copil in plasament.

O persoana poate deveni asistent maternal profesionist doar daca nu

are un alt contract individual de munca salarizata.Activitatea persoanelor

atestate ca asistent maternal se desfasoara in baza unui contract individualde munca . Pentru fiecare copil incredintat asistentului maternal, legislatia

prevede ca se pot acorda sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor

lunare de hrana, echipament, jucarii, material igienico-sanitare, rechizite

scolare, material cultural-sportive si sumele aferente acoperirii cheltuielilor

de locuit.Aceste sume se suporta din bugetul consiliului judetean, valoarea

lor depinzand de marimea acestuia.

Pe langa salariul de baza primit de catre asistentii maternali, , ei

beneficiaza in acelasi timp de un spor de 15% pentru solicitare psihica

crescuta si conditii de munca deosebite, iar daca ingrijesc un copil afectat cu

HIV/SIDA , sau cu dizabilitati, primesc un spor de 25% lalculat la salariul de

baza.Asistentul maternal este obligat sa urmeze cursurile de formare

profesionale organizate de catre angajator.Un astfel de curs are durata de

minimum 60 de ore si cuprinde teme din domeniul juridic al protectiei

copilului, drepturile si dezvoltarea copilului, puericultura, pedagogieetc.Mai

exact, formarea asistentului maternal implica:

INFORMAREA:

• Legislatia (se refera la drepturile si obligatiile asistentilor

maternali, ale copiilor si ale parintilor lor biologici

• Aspect legate de sanatatea si ingrijirea copiilor

• Caracteristicile de varsta ale copiilor

FORMAREA, care trebuie sa conduca la dezvoltarea

personalitatii viitorilor asistenti maternali in domenii cum ar fi:

• Sporirea nivelului de constientizare a propriilor motivatii

• Facilitarea luarii deciziei de acceptare sau refuzare a

profesiei

• Recunoasterea impactului deciziei asupra propriei familii

• Dezvoltarea capacitatii de acceptare a responsabilitatii

pentru propriile decizii

VALENTELE TERAPEUTICE se refera la:

• Cresterea stimei de sine a viitorilor asistenti

maternali



• Constientizarea acelor experiente proprii care au o

influenta asupra deciziei de a devein asistent

maternal

• Constientizarea acelor experiente proprii care pot

influenta atitudinile parentale fata de copiii plasati si familiile biologiceale acestora

INVATAREA DE DEPRINDERI se refera la:

• Insusirea tehnicilor de comunicare emotionala si asertiva

• Invatarea utilizarii recompenselor si a pedepselor

nonviolente

• Stimularea capacitatilor intelectuale si a performantelor

scolare ale copiilor

• Ingrijirea sanatatii copiilor

• Munca in ecgipa si recurgerea la servicii

In baza informatiei obtinute din dosarele celor atestati ca

asistenti maternali, se constata ca majoritatea asistentilor maternali au

varste cuprinse intre 40 si 50 de ani.Numarul mediu al locuintelor celor

inrolati se apropie de 3, ceea ce –se considera-este minimul de confort

necesar al familiei si copiilor plasati.Nivelul mediu de scolarizare al

persoanelor recrutate ca asistenti maternali era de 10 clase. Din toateacestea se trage concluzia ca asistenta maternala poate fi o activitate

aducatoare de venit pentru femei de varsta medie, absolvente de scoala

generala si fara o calificare profesionala, care au slabe sanse de

recalificare profesionala sau de formare la nivel superior.

In privinta numarului de copii proprii aflati in grija solicitantilor

s-a constatat predominanta celor care u cat mai putini copii proprii in

ingrijire.. De asemenea, se constata un numar mare de familii de

plasament fara un venit real sau cu unul foarte modest la intrarea in

system, ceea ce ridica un semn de intrebare cu privire la siguranta copiiloraflati in plasament, precum si cu privire la motivatia solicitantilor. Asa ca

acceptarea unor asistenti maternali care au 2,3 copii proprii, care nu au

propriul venit sau au un venit foarte mic, care au o locuinta cu un spatiu

mic si un nivel de scolarizare sub 8 clase, pune pe umerii asistentilor

sociali, ai altor profesionisti din directiile si comisiile de protective a

copilului o responsabilitate mai mare privind supravegherea copiilor

ocrotiti.

Problemele societatii romane si ale familiilor din Romania nu

par a-si gasi rezolvare in urmatorul deceniu, in timp ce numarul de copii ce

au nevoie de o familie este in crestere. In acelasi timp, asistenta maternalanu este o solutie permanenta pentru copil, de aceea ea trebuie gandita prin



raportarea la solutii mai stabile, existand pericolul ca un copil protejat prin

asistenta maternala sa treaca prin numeroase familii. Sistemul de

plasament va fi insa cu adevarat efficient in Romania daca va fi completat

prin dezvoltarea unui cadru de ajutor acordat direct familiilor biologice

aflate in impas.

VIII.PERSOANELE CU DIZABILITATI

Recunoasterea publica a persoanelor cu dizabilitati de catre sistemul

de protectie sociala din Romania a inceput in 1990 prin crearea

Secretariatului de Stat pentru Handicapati, fiind urmata de alte legi privind

protectia speciala si incadrarea in munca. In 2005 s-a elaborat o strategie

nationala pentru protectia integrarea si incluziunea sociala a a persoanelor

cu dizabilitati in perioada 2006-2013 “”Sanse egale pentru persoanele cu

handicap catre o societate fara discriminari””Aceasta strategie isi propune

trecerea de la o politica pasiva la crearea de oportunitati pentru elaborarea

unor politici de tip active(in special in sensul cresterii acoperirii persoanelor

cu handicap cu servicii educationale si formare profesionala.)O politica

active presupune regandirea tipurilor de institutii si servicii de asistenta

sociala prin diversificarea acestora si participarea crescuta a zonei

neguvernamentale in furnizarea unor servicii complementare.

Masurile de sprijin ce se refera la persoanele cu dizabilitati,

presupun:

Prevenirea institutionalizarii:

Initierea unor centre de zi de recuperare si terapie

Reglementarea conditiilor de incadrare, a drepturilor si a obligatiilor

asistentilor personali ai persoanelor cu dizabilitati grave, si trecerea

acestora sub controlul direct al primariilor, in calitate de salariati ai

acestora

Sustinerea unitatilor de productie protejate, pentru cresterea gradului

de insertie sociala a persoanelor cu handicap

Impunerea standardelor adecvate de acces pentru persoane cu

handicap in cazul tuturor tipurilor de constructii si amenajari

teritoriale

Aprobarea criteriilor medico-psiho-sociale pe baza carora se stabileste

incadrarea in grad de dizabilitate



Dupa 1990 numarul persoanelor cu dizabilitati in Romania a cunoscut o

crestere importanta, de la 74.000 de persoane in 1992, la 630.000 de persoane la

finele anului 2008, adica o crestere de aproape noua ori.Daca in 1992 o mare parte

dintre persoanele cu dizabilitati se aflau in institutii (aproape 30%), la sfarsitul

anului trecut, situatia s-a schimbat simtitor(sub 3%) se aflau in institutii, adica o

scadere de 10% fata de 1992.

Cea mai plauzibila explicatie este aceea ca numarul persoanelor care aveau

dizabilitati era mai mare si inainte de 1990, dar ca acestea preferau sa se ascunda

de teama reactiei celor din jur. Atunci cand situatia materiala s-a inrautatit, ele au

decis sa apeleze la autoritati sis a se inregistreze sis a solicite incadrarea intr-un

grad de handicap.

O alta posibila explicatie a cresterii rapide a numarului de persoane cu

dizabilitati este considerate utilizarea incadrarii intr-un grad de invaliditate ca

modalitate de pensionare anticipate la inceputul anilor 90.

In general, azi conditiile din institutii sunt bune, stradaniile de atatia ani ale

autoritatilor avand rezultate vizibile.Evaluatorii independenti au apreciat ca

nivelul general de calitate al serviciilor oferite este de bun si foarte bun. Dar, cu

toate acestea:

• Exista o mica parte din ansamblul institutiilor(cam intre 3-15%) dintre

cele evaluate(in numar de 666), care se confrunta cu problem in

asigurarea unor servicii de calitate corespunzatoare pentru copiii cu

dizabilitati, fie ca ne referim aici la infrastructura, la dimensiunile

institutiei, fie ca ne referim la personal sau la tipurile de activitati,alimentatie, timp liber etc.

• Una dintre sursele diferentierii a situatiei institutiilor este vechimea

acestora si a personalului.Unele instititii sunt foarte recente, au cladiri

noi sau renovate, personal recent angajat si management nou, altele

au o vechime de mai multe zeci de ani. Daca institutiile din sistemul

de protectie speciala au o vechime medie de sase ani, institutiile

medicale au o vechime de 32 de ani, iar internatele de aproximativ 39

de ani.

Tendinta la nivel international este aceea de a oferi servicii de ingrijire ininstitutii rezidentiale cu numar mic de beneficiary, promovandu-se cresterea

gradului de independenta al persoanelor cu dizabilitati.In Romania, locuintele

protejate, destinate unui trai independent al persoanelor cu dizabilitati sunt inca

slab dezvoltate, si concentrate doar in cateva judete.Astfel numarul centrelor de zi

este de 25 in intreaga tara, al centrelor de terapie ocupationala 17, al centrelor de

recuperare si reabilitare de 6. Se constata si aparitia unor institutii noi pentru

Romania, de genul centrelor de tip respiro ce ofera sprijin familiilor persoanelor cu

dizabilitati pentru a putea lua o pauza in ingrijirea acestor persoane.La nivelul

intregii tari insa sunt putine astfel de centre.



In ceea ce priveste ingrijirea oferita de asistentii personali pentru persoanele

cu dizabilitati, trebuie precizat ca nu toate persoanele cu dizabilitati beneficiaza de

asistent personal, pentru ca pe de o parte legislatia ofera posibilitatea unui

membru al familiei de a exercita acest rol contra unei anumite indemnizatii, iar pe

de alta parte exista situatii in care Comisia de Evaluare/Expertiza nu considera

necesara o astfel de persoana..

Conform legislatiei romanesti, asistentul personal trebuie sa participle la

cursuri de formare profesionala organizate de catre angajator(primarie) o data la

doi ani.Cercetarile realizate insa in aceasta sfera releva ca in faptaceasta

prevedere este aplicata in mica masura(de cele mai mukte ori asistentul personal

este o persoana din familie de sex feminin).

Legislatia aparuta in 2007 introduce o noua ocupatie, cea de asistent

personal profesionist, care ofera servicii de ingrijire la domiciliul sau persoanei cu

dizabilitati grave, fiind similar cu asistentul maternal profesionist present in

domeniul protectiei copilului.

Avand in vedere numarul beneficiarilor, trebuie spus ca astfel de servicii

oferite in comunitate sunt subdezvoltate, la nivel national sub 10.000 de persoane

beneficiind de ele, dintre cele aproximativ 600.000 de persoane cu dizabilitati

(copii si adulti)neinstitutionalizate.

In privinta participarii persoanelor cu dizabilitati la piata muncii,se stie ca

una dintre modalitatile prin care o persoana se poate integra social este

participarea pe piata muncii.Gradul scazut al persoanelor cu dizabilitati este

recunoscut la nivel national.Legislatia actuala (adoptata in 2006) prevede masuride incurajare a angajarii persoanelor cu dizabilitati prin stabilirea unei cote de

4%pentru firmele cu mai mult de 50% de angajati, prin stimulente fiscal si

angajarea in forme protejate(ateliere, unitati protejate), care beneficiaza si ele de

facilitate fiscal.Incepand din anul 2004 au inceput sa se faca simtite efectele

masurilor de stimulare a partciciparii persoanelor cu dizabilitati pe piata muncii. .In

pofida acestui fapt, rata de ocupare a persoanelor cu dizabilitati din grupa de

varsta 15-64 de ani a depasit doar cu putin 6% in 2007, iar peste 93% dintre

aceste persoane nu sunt angajate. Daca inainrte de 1990 persoanele cu dizabilitati

aveau locuri de munca special(de exemplu la legatorii, la impachetat produse, la

masaj in cazul nevazatorilor, la realizarea periilor din sarma etc), acum activitatilepe care ei le pot desfasura s-au diversificat(serigrafie, webdesign, turism, operare

pe calculator, etc).

Participarea persoanelor cu dizabilitati la viata sociala este un obiectiv

important al politicilor sociale.Accesibilizarea cailor de acces in spatiile publice si in

cladirile institutiilor reprezinta o modalitate de a facilita cresterea participarii

sociale a acestora. Daca in tarile dezvoltate persoanele cu dizabilitati sunt vizibile

cu ochiul liber, in Romania multe dintre acestea prefer izolarea, sau sa-si reduca

interactiunile cu lumea exterioara. Explicatia poate consta fie in teama fata de

reactia celor din jur, iar pe de alta parte in accesibilitatile insuficiente ale mediului

social(exista numeroase situatii semnalate de presa in care accesibilitatea era unaformala, de exemplu unghiul prea mare al rampei de acces.) Relativ recent au fost



elaborate norme pentru accesibilizarea aeroporturilor pentru persoanele cu

dizabilitati, iar in 2008 marea majoritate a aeroporturilor din Romania respecta

prevederile Regulamentului(CE) al Parlamentului European si al Consiliului privind

drepturile persoanelor cu dizabilitati si ale persoanelor cu mobilitate redusa pe

durata calatoriei pe calea aerului.

IX.PROSTITUTIA SI ASISTENTA SOCIALA IN ROMANIA

O problema sociala a carei victime sunt si femeile dar si barbatii este

prostitutia.In Romania nu se cunoaste exact numarul practicantelor sexului

comercial(commercial sex workers, CSW), prostitutia fiind interzisa prin lege.Raziile

politiei au ca urmare amenzi acordate prostituatelor stradale, fiind in schimb

tolerate saloanele de masaj erotic care adesea ascund practicarea prostitutiei.

De regula, practicantele sunt femei tinere care din diverse motive, cum ar fi

tensiuni familiale, familii dezorganizate,, saracia, abuzurile suferite in familie,

etcajung in postura de CSW. O cercetare realizata de ARAS in 2005 pe un esantion

de 395 de femei care practica sexul commercial din 12 locatii, indica urmatoarele

caracteristici ale fenomenului:

Exista diverse tipuri si forme ale prostitutie, de la cea vizibila,

stradala, practicata pe soselele de centura, in parcari auto, la cea

ascunsa, practicata in hoteluri, discoteci, saloane de masaj erotic

Majoritatea CSW depend de un proxenet care negociaza pretul

serviciilor prestate, , le ofera protective, cazare, si incaseaza

majoritatea castigurilor financiare obtinute.

CSW provin de cele mai multe ori din zona rurala sau din orase ce seconfrunta cu saracia migrand spre marile orase si fiind recrutate de

diversi proxeneti.

Majoritatea CSW nu beneficiaza de asigurari sociale de sanatate si

au acces redus la serviciile de specialitate

Expunerea mare la riscul de HIV/ITS este determinata de numarul

mare de parteneri sexuale

Traficul de droguri se asociaza retelelor existente de prostitutie,

proxenetii fiind adesea si traficanti de droguri.

Unele CSW au devenit consumatoare sau chiar dependente de droguri



Sexul commercial este practicat mai frecvent de catre femei , iar

activitatea sexuala si practicarea acestui comportament incepe in

unele cazuri la varste foarte fragede, adica 14-15 ani.

Sectorul serviciilor sociale pentru femeile care practica prostitutia este

foarte slab dezvoltat.Astfel, femeile care practica prostitutia sunt excluse social,neputand accesa serviciile si prestatiile sociale asigurate tuturor cetatenilor aflati

in dificulltate.Multe practicante ale sexului commercial nu au locuinta si deci nu au

un domiciliu stabil, ceea ce face imposibila accesarea anumitor servicii sociale.

Accesul femeilor care practica sexul commercial la serviciile sanitare si

sociale este deci redus. O parte dintre acestea apeleaza doar la serviciile medicale,

dar chiar si acestea se pare ca o fac doar in caz de forta majora, cum ar fi prezenta

unei boli sau o sarcina nedorita.De asemenea nu sunt accesate servicii de sprijin

psihosocial cum ar fi programe postcura, programe de reabilitare, centre antidrug

de consiliee si terapie. Motivele neaccesarii serviciilor si prestatiilor sociale sunt

diverse, de pilda lipsa suportului din partea specialistilor din cadrul serviciilor

publice, exluderea sociala, nerespectarea prevederilor legale de catre beneficiari.

X.DEZVOLTAREA SECTORULUI NEGUVERNAMENTAL

Dupa anul 1990 in Romania se constata si dezvoltarea sectorului nonprofit,dar trebuie precizat ca aceasta dezvoltare a fost relative greoaie, atat din cauza

unor factori de natura financiara, cat si din pricina unor factori culturali care tin de

specificul zonei.In momentul de fata exista 50.000 de ONG(organizatii

nonguvernmentale), dar este greu de precizat cu exactitate cate dintre ele sunt

active.Organizatiile nonguvernamentale desfasoara activitati diverse, car sunt in

concordanta cu misiunea acestora, dar si cu oportunitatile de finantare existente.

Sectorul neguvernamental are un specific preponderent urban. Astfel, 86%

dintre organizatii sunt infiintate in orase, dintre acestea 52%fiind localizate in

resedintele de judet.78% dintre organizatiile neguvernamentale se concentreaza

in judetele cu nivel mediu sau peste mediu(raportat la situatia generala a tarii). In

judetele cu nivel foarte scazut de dezvoltare activeaza un numar mic de ONG-

uri(cam 3% din ansamblul acestora). In mediul rural , in zonele foarte sarace,

organizatiile neguvernamentale sunt aproape necunoscute.

Investigarea problemelor actuale ale ONG-urilor duce la posibilitatea de a le

clasifica in trei mari categorii:

1. O prima grupa de probleme adesea invocate este determinate de

lipsa finantarii si a mijloacelor de comunicare modern(telefon, fax,

etc)



2. O alta categorie de probleme cu care se confrunta o treime dintre

ONG-uri este constituita din probleme structural(system de

impozitare excesiv,imperfectiuni legislative), precum si problem de

relationare intre organizatii (lipsa de colaborare cu alte organizatii din

domeniu, lipsa informatiei)

3. O a treia grupa de problem, ceva mai putin acuta , se refera la

relatiile tensionate cu institutiile locale sau central, precum si problem

de organizare interna (slaba instruire a personalului, lipsa de

voluntary, management defectuos)

Reprezentantii ONG-urilor sustin ca exista o mare nevoie de asistenta in

urmatoarele zone:

• In implementarea de proiecte

• In dezvoltarea de retele de comunicare si informare

• In instruirea personalului si a voluntarilor

• In implementarea de proiecte international

• In dezvoltarea institutionala

• In instruirea liderilor de ONG-uri

• In participarea membrilor organizatiilor la cursuri

XI.PERSOANELE CU HIV/SIDA

Caracteristica Romaniei din acest punct de vedere este prezenta unui grup

relative compact de tineri care au fost infectati nozocomial in copilarie in perioada

1986-1992 prin utilizarea unor echipamente medicale nesterile si produse

sanguine netestate HIV.. Pana in anul 2000, Romania a ajuns sa detina mai mult de

jumatate dintre cazurile de HIV/SIDA pediatric din Europa.Conditiile precare din

sistemul sanitar romanesc de la sfarsitul anilor 80, inceputul anilor 90 au dus la

aceste consecinte .Aproximativ 10.000 de copii au fost infectati cu HIV in perioada

mentionata, azi dintre acesia mai supravietuind aproximativ 7000..

In ansamblu, statisticile medicale din Romania indica aproximativ 9500 de

persoane infectate cu HIV sau bolnave SIDA ,, si se estimeaza ca in afara de cei

inregistrati, exista intre 5 si 10 persoane care in general, desi numarul real de

persoane care traiesc cu HIV/SIDA este mai mare decat cel official..

In Romania, testul HIV nu a fost inclus in Programul de evaluare a Starii de

Sanatate a populatiei derulat de catre Ministerul Sanatatii in perioada 2007-2008.



Insa in cursul anului 2008 o retea de farmacii a pus in vanzare teste HIV rapide pe

care orice ppersoana si le poate face singura.

Serviciile pe care persoanele cu HIV/SIDA le pot accesa in Romania cuprind

servicii de asistenta medicala, sociala si de educatie. Finantarea serviciilor oferite

se realizeaza din surse atat publice cat si private,neguvernamentale,, atatnationale cat si international. O serie de servicii sunt asigurate si finantate in

system public(servicii medicale)la care se adauga cele furnizate de catre surse

neguvernamentale finantate in principal de donator externi.. Serviciile de asistenta

medicala sunt oferite prin sistemul medicilor de familie, al dispensarelor, iar

serviciile medicale de specialitate sunt asigurate in spitalele/sectiile de boli

infectioase existente in fiecare judet. La nivel national exista centre regionale de

monitorizare a infectiei HIV/SIDA situate in general la nivelul centrelor

universitare. Prin intermediul acestora se asigura asistenta medicala de

specialitate pacientilor cu HIV/SIDA, precum si tratamentul specific .

Pe langa serviciile medicale exista si servicii sociale disponibile. Mai exact,

exista sectii de zi care functioneaza pe langa spitalele de boli infectioase, la care se

adauga servicii psihosociale pe langa Centrele Regionale.

Pe langa institutiile publice exista si organizatii neguvernamentale care

ofera preponderant servicii sociale.Multe dintre actualele servicii oferite de

sistemul public au fost initiate de ONG-uri, fiind ulterior preluate . In unele unitati

medicale serviciile de asistenta psihosociala sunt furnizate exclusiv prin ONG-uri,

fiind complementare celor publice. De asemenea, exista si o federatie a

organizatiilor persoanelor afectate de HIV/SIDA care cuprinde peste 20 de

organizatii.

La inceputul anilor 90 autoritatile au fost preocupate min mai mare masura

de aspectele medicale ale infectiei cu HIV, neglijandu-se cele psihosociale.Aceste

din urma aspect au fost totusi sporadic abordate de catre ONG-uri. Toate acestea

au condus la efecte atat positive, cat si negative.

Intre aspectele positive, pot fi mentionate:

Supraviatuirea pe o durata mai lunga de timp a copiilor

infectati in mediul spitalicesc

Tratament ARV gratuity

Dobandirea de expertiza medicala in ingrijirea persoanelor cu

HIV/SIDA

Intre aspectele negative, pot fi enumerate:

Slaba adecvare a serviciilor publice la nevoile persoanelor

seropositive, manifestata in tehnici neprofesioniste in

acordarea drepturilor sociale cuvenite (de exemplu

nerespectarea confidentialitatii diagnosticului HIV in mediul



rural de catre angajatii cu atributii de asistenta sociala din

administratia locala

Rata redusa de accesare a serviciilor sociale publice de catre

persoanele care traiesc cu HIV/SIDA, determinate de teama de

incalcare a confidentialitatii, ceea ce ar putea duce lamarginalizare si stigmatizare din partea comunitatii.

Din datele obtinute in incercarea de a realiza o centralizare a

programelor desfasurate in domeniul HIV/SIDA, reiese ca cea mai mare parte

a fondurilor publice sunt alocate serviciilor medicale, in timp ce ONG-urile au

cheltuit mai mult in programe de prevenire.

In concluzie se poate afirma ca politicile adresate persoanelor

seropositive din ultimii aproximativ 20 de ani au dat rezultate partial

positive.

Din punct de vedere medical cel mai important rezultat poate fi

considerat asigurarea tratamentului, si deci mentinerea in viata a celei mai

mari parti ai celor infectati in perioada 1987-1990..Din Rapoartele

Compartimentului pentru Evaluarea si Monitorizarea Infectiei HIV/SIDA in

Romania reiese ca dupa introducerea tratamentului specific in perioada

1997-1998, numarul deceselor a scazut semnificativ. Un aspect important

este gratuitatea tratamentului, existand in acest sens un mechanism de

asigurare a continuitatii sale prin programe nationale anuale , cele noua

centre regionale asigurand monitorizarea medicala.

Din punct de vedere social, aspectele positive pot fi considerate

existent diferitelor prestatii sociale precum si serviciile psihosociale

dezvoltate in special pe langa unitatile medicale de specialitate.O parte

dintre beneficiile sociale au fost introduce dupa anul 2000(de exemplu

indemnizatia lunara de hrana a aparut in legislatie in 2002 si a inceput sa fie

platita efectiv in 2003).Acest lucru s-a datorat si cresterii influentei

grupurilor de presiune reprezentate de organizatii nonguvernamentale si de

organizatiile international.

Beneficiile sociale mai consistente comparative cu cele acordate altor

grupuri in dificultatepot fi considerate si un mod de recompensare pentrufamiliile ai caror copii au fost infectati cu HIV ca urmare a deficientelor

sistemului sanitar din perioada 1987-1990, sic a o recunoastere tacita a

acestei situatii.

Existenta centrelor de consiliere si a serviciilor psihosociale in

sistemul sectiilor de zi, reprezinta unul dintre elementele esentiale ale

sistemului de support al persoanelor ce au HIV/SIDA in Romania.

In privinta aspectele negative ale serviciilor sociale, acestea se refera

la rezultatele interventiei lor. Stigmatizarea si discriminarea au dus in multe

situatii la marginalizarea sociala a persoanelor infectate, fie la scoala, fie la



munca.Interventiile serviciilor sociale au reusit doar partial sa ridice gradul

de incluziune sociala a persoanelor seropozitive.

XII. PERSOANE DEPENDENTE DE DROGURI

Pe teritoriul Romaniei dependenta de alcool si de tutun are o istorie

indelungata, dar perioada de dupa anii 90 au aparut fenomene sociale

patologice mai putin cunoscute cum ar fi consumul de droguri ilegale.

Observatorul European pentru Droguri si Toxicomanie(2007)considera ca Romania se afla sub media europeana privind consumul de

droguri, insa numarul consumatorilor este si la noi in crestere.Principalele

droguri consummate in Romania sunt heroina, alcoolul, tutunul, canabisul si

metadona..

In Romania se estimeaza ca exista un numar de peste 30.000 de

consumatori, majoritatea lor gasindu-se in Bucuresti.Insa la nivel national, in

fapt , numarul consumatorilor neidentificati se pare ca este mai mare.

Raportul 2008 privind Strategia Internationala de Control a Traficului de

Narcotice realizat de Departamentul de Stat al SUA arata ca heroina si

marijuana sunt cele mai consummate droguri in Romania, dar sic a a crescut

consumul de droguri sintetice gen ecstasy in randul populatiei tinere.

Cercetarile realizate de specialist romani(ex.Preda si colaboratorii,

2009)indica varsta de aproximativ 15 ani ca medie a varstei de incepere a

consumului de heroina injectabila.

Alte studii realizate la nivel national demonstreaza o crestere in anul

2007 fata de anul 1999 de 70% in randul consumatorilor de droguri

ilegale.In cea mai mare parte acesti consumatori provin din periferia marile

orase ale tarii.De asemenea consumatorii de droguri injectabile provin in

mare masura din randurile tinerilor confruntati cu somajul, lipsiti desupraveghere din partea familiei.Mai exact este vorba despre:

Tineri cu varsta cuprinsa intre 14 si 22 de an ice provin din

familii formate din cinci sau mai multe persoane supuse unui

risc ridicat de saracie

In mare masura (78%) sunt de sex masculine, necasatoriti

(63%)

Au studii primare ori nu au educatie (49%)



67% au imprumutat o seringa pe care o folosisera in ultimul

timp

5% nu u fost scolarizati deloc, si 18% au absolvit incomplete

scoala primara

Adesea farmaciile reactioneaza negative la cererea de seringi

fara reteta in timp ce politistii ii asteapta noaptea in fata

farmaciilor pentru a-I control ape dependenti, asa ca de multe

ori tinerii prefer sa foloseasca aceleasi seingi decat sa se

expuna unor astfel de situatii

Exista probleme legate de accesarea serviciilor de tipul celor de

tratament de ssubstitutie cu metadona, cum ar fi:dificultatea

de a ajunge la ele pentru cei care locuiesc in alte cartiere sau

pentru cei care lucreaza si au timpul limitat, programarea

stricta a vizitelor, coplata, lipsa de intelegere pentru cei care ar

avea nevoie sa se deplaseze din localitate sau din tara si care

nu pot face acest lucru pentru ca li se conditioneaza

continuitatea tratamentului de prezenta zilnica in oras.

In ceea ce priveste consumul de tutun , alcool si droguri in randul

copiilor/tinerilor fara adapost, cercetarea realizata de organizatia Salvati

Copiiii(in 2003) pe un lot de 148 de copii si tineri din Bucuresticu varsta

cuprinsa intre 7 si 30 de ani indica un consum ridicat atat al drogurilor legale

cat si al celor ilegale.Astfel:

41% fumeaza cel putin un pachet de tigari pe zi

26% dintre cei cu varsta cuprinsa intre 7 si 10 ani consuma alcool

95% dintre cei cu varsta cuprinsa intre 24 si 30 de ani consuma

alcool

Aproape 70% declara ca nu consuma si nu au consumat droguri

ilegale.

Desi numeroase organisme internationael (de exemplu UNICEF) au atrasatentia asupra situatiei riscante in care se afla Romania, serviciile sociale din

tara noastra indreptate impotriva abuzului de droguri sunt inca insufficient

dezvoltate, desi autoritatile au deschis cateva centre de consiliere

judetene.Cateva ONG-uri sunt foarte active, ele duc gruel in dezvoltarea

serviciilor de specialitate(de exemplu consiliere, schimb de seringi, analize

medicale), dar aceasta nu este destul.Imediat dupa anii 90 au fost

promulgate si in Romania legi care sa circumscribe cadrul legislative

necesar, si anume:Legea 143/2000 privind combaterea traficului si

consumului bilicit de droguri, si Legea 300/2002 privind regimul juridic al

precursorilor folositi la fabricarea ilicita a drogurilor.



De asemenea au fost create Centre de Prevenire, Evaluare si Consiliere

Antidrog ca structure teritoriale ale Agentiei Nationale Antidrog ce

desfasoara activitati specific in mediul scolar, familial si comunitar, inclusive

in penitenciare. Acestea insa nu au dat rezultate pe masura asteptarilor si

resurselor financiare implicate.

Strategia Nationala Antidrog pe perioada 2005-2012 isi propune

prevenirea consumului de droguri in scoala, familie si in general in

comunitate, precum si dezvoltarea unui system functional de institutii si

servicii publice care sa reduca incidenta consumului de droguri in randul

populatiei. In cadrul Strategiei Nationale a fost creat cadrul legal pentru

existent a trei nivele de asistenta pentru consumatorii de droguri injectabile.

• Primul Nivel presupune identificarea, atragerea, motivarea si

trimiterea consumatorilor de droguri spre serviciile specializate

• Nivelul al doilea este constituit din unitati specializate din sistemul

de Sanatate Publica si din centrele de prevenire evaluare si

consiliere antidrug si asigura asistenta specializata, monitorizarea

si trimiterea spre cel de-al treilea nivel.

• Cel de-al treilea nivel asigura reinsertia sociala prin interventii

specific si prin servicii de specializare ce sprijina nivelul 2

La nivel guvernamental, pentru perioada 2009-2012 s-a aprobat un

Program de interes National pentru Prevenirea consumului de Tutun, Alcool si

Droguri, ale carui subprogram se refera la:

Dezvoltarea serviciului de informare si consiliere telefonica pentru

consumatorii de droguri

Prevenirea consumului de tutun in randul populatiei scolare

Prevenirea consumului de alcool in randul populatiei scolare

Studii in randul populatiei angajate in munca ce activeaza in profesii cu

risc crescut de consum

Prevenirea parintilor in privinta consumului de droguri

Dezvoltarea serviciilor de tipul reducerii riscurilor associate consumului de

droguri

Dezvoltarea serviciilor de tipul locuintei protejate pentru fostii

consumatori de droguri

Dezvoltarea serviciilor de tipul adapostului pentru consumatorii de droguri

Cercetarea in domeniul dependentelor



XIII.RECOMANDARI SI DIRECTII DE ACTIUNE (conform F.Pasa. L.Pasa)

Trecerea energica de la subfinantare la finantarea

asistentei sociale din Romania prin cresterea ponderiiacesteia in PIB

Dezvoltarea componentei de servicii de asistenta sociala

si diversificarea acestorra in raport cu nevoile individuale

ale membrilor societatii

Asigurarea si intarirea responsabilitatii unice in domeniul

asistentei sociale la nivel de institutii ale administratiei

publice central

Intensuficarea actiunilor de formare si perfectionare apersonalului din sistemul public si privat de asistenta

sociala

Cresterea cuantumului lunar al alocatiilor familiale, care

contribuie in mod direct la imbunatatirea si incurajarea

educarii copilului in propria sa familie

Constructia si repartizarea de locuinte sociale familiilor

indreptatite, sprijinirea tinerilor pentru dobandirea cu

prioritate a locuintelor

Aplicarea unui program intensive de promovare a

adoptiei nationale, imbunatatirea si incurajarea

sistemului de plasament familial

Stimularea in bani si natura a familiilor care nu au

resursele material suficiente pentru asigurarea unui

minimum de conditii necesare cresterii copiilor

Dezvoltarea unei culturi sociale in randul tuturor

categoriilor de populatie si stimularea spiritului de

intrajutorare mutual si solidaritate sociala

Promovarea unei politici modern pentru incluziunea

sociala si stimularea muncii in folosul comunitatii,

asigurarea unei coeziuni puternice intre categoriile

sociale si intre generatii.

asistenta sociala toata lucrarea

Documents