Universitatea „Andrei Şaguna”Facultatea de Ştiinţe EconomiceSemestrul IIAnul 2011

ASIGURAREA SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA SOCIALĂ

NOTE DE CURS

Titular disciplină:Lector dr. Cadâr Fuat

ASIGURAREA SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA SOCIALĂ

Societatea a devenit un cadru obligatoriu de împlinire a trebuintelor omenesti si de

promovare a mijloacelor pentru satisfacerea lor.

Pentru orice individ si în cazul oricarei societati viata, sanatatea, proprietatea, siguranta

persoanelor si a bunurilor materiale sunt valori fundamentale si prioritare.

Necesitatea de a se asigura este indispensabila oricarui cetatean din zilele noastre, acesta

dorind sa-si protejeze propria persoana si bunurile sale împotriva evenimentelor paguboase,

daunatoare, nedorite.

Anumite consecinte ale unor împrejurari nefaste ar putea fi evitate prin vigilenta (incendiul,

furtul), iar altele sunt guvernate de legitati inevitabile, oamenii fiind neputinciosi de a utiliza, în

totalitate, forta naturii, resursele de timp în favoarea lor, datorita limitei cunoasterii si specificitatii

fiintei umane (decesul).

Dezastrele naturale, revolutiile, razboaiele si înmultirea atentatelor teroriste, au amplificat

starea de incertitudine a oamenilor si au accentuat, totodata, nevoia lor de a trai într-o lume, în care

sa se simta aparati si neagresati, iar acumularile în cunoastere si experienta sa conduca la

întarirea puterii umane, în vederea cresterii calitatii vietii, al asigurarii unui grad sporit de

civilizatie si de siguranta a societatii.

Cu cât sentimentul de insecuritate personala si neajutorare este mai pronuntat, cu atât si

constiinta ori dorinta propriei asigurari este mai puternica si lucida.

1.1. Conceptul de asigurări sociale

Necesitatea obiectiva a înfaptuirii asigurarilor sociale decurge din faptul ca salariatii,

cooperatorii, agricultorii, întreprinzatorii particulari, lucratorii pe cont propriu si alte categorii de

persoane, participante la desfasurarea procesului de productie si a oricaror activitati recunoscute ca

fiind utile societatii, pot ajunge în imposibilitatea de a mai munci cu integritatea fortelor lor,

datorita diferitelor cauze, cum sunt: accidentele, bolile, maternitatea, invaliditatea, precum si ca

urmare a atingerii unei anumite limite de vârsta, pierderea, restructurarea locurilor de munca, etc.

În aceasta situatie persoanele active ocupational pot pierde capacitatea de a-si câstiga prin

munca proprie cele necesare traiului lor si familiilor lor, ceea ce determina ca statul, angajatorii -

prin companiile nationale, regiile autonome, societatile comerciale, unitatile si organizatiile

cooperatiste, asociatiile, întreprinderile private - întreprinzatorii particulari, lucratori pe cont

propriu - etc., precum si asiguratii sa-si uneasca eforturile, pentru a lua din timp masurile

preventive corespunzatoare în vederea protectiei celor în cauza, asigurându-le o parte a veniturilor

necesare în perioada de incapacitate de munca sau de pierdere a locului de munca.

Problemele de asigurari sociale din fiecare tara sunt reglementate în concordanta cu

conditiile politice, economice, sociale si culturale ale fiecarei etape de dezvoltare a societatii.

Scopul permanent propus de participanti este de a contribui la îmbunatatirea calitatii vietii

cetatenilor, pe întregul parcurs al vietii lor, fie perioada activa, fie chiar inactiva.

Sistemele de asigurari sociale se bazeaza pe perioada activa a membrilor societatii cât si pe

interesul actorilor de pe piata muncii.

Dezvoltarea si perfectionarea diferita de la tara la tara a factorilor de productie au

determinat crearea unui sistem propriu national de asigurari sociale a carui extindere si

perfectionare este un proces continuu, atât pe plan national cât si pe cel european, respectiv

mondial.

Fiind o importanta problema de stat, în România, însusi statul îsi asuma responsabilitea

reglementarii si aplicarii masurilor de protectie sociala, având scopul final, asigurarea unui trai

decent ale cetatenilor sai, acestea fiind garantate de Constitutie - legea fundamentala a societatii.

Noţiunea de asigurări sociale este tratata în literatura economico-financiara si juridica

succint si neuniform, astfel ele reprezinta:

-         forma de ocrotire a persoanelor încadrate, constând în acordarea de ajutoare materiale si

asistenta medicala în caz de boala, în trimiterea la odihna sau tratament;

-         ansamblul de masuri constând în indemnizatii (venituri de înlocuire), prestatii si servicii,

care se asigura de catre stat, în cazul producerii efectelor unor riscuri sociale stabilite prin

lege;

-         o veriga importanta a sistemului financiar si de credit, cuprinzând acele relatii

economice, exprimate în forma baneasca, prin mijlocirea carora se repartizeaza si se

utilizeaza fondurile banesti necesare ocrotirii personalului muncitor, cooperatorilor si

membrilor lor de familie, în caz de pierdere temporara sau definitiva a capacitatii de

munca, la batrânete si în multe alte cazuri;

-         un sistem de ocrotire, de protectie si de ajutorare a cetatenilor activi, a pensionarilor si a

membrilor lor de familie, care consta în acordarea de catre stat sau anumite organizatii, de

indemnizatii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihna, la tratament balnear si alte gratuitati, în

perioada în care se gasesc, temporar sau definitiv, în incapacitate de munca sau în alte

cazuri când ajutorarea este necesara;

-         cel mai important mijloc de realizare a protectiei populatiei active, în special a

salariatilor, în caz de pierdere a veniturilor din cauza de somaj, maternitate, îmbolnaviri,

invaliditate,precum si a populatiei inactive cauzata de batrânete sau decesul asiguratului cu

mostenitori dependenti - fara posibilitati de a se întretine pe cont propriu;

-         asigurarile sociale constituie partea relatiilor social-economice banesti, cu ajutorul

carora, în procesul repartitiei produsului intern brut, se formeaza, se repartizeaza, se

gestioneaza si se utilizeaza fondurile banesti necesare ocrotirii obligatorii a salariatilor,

pensionarilor si a membrilor familiilor acestora;

-         finantarea masurilor de ocrotire, de protectie si de ajutorare a cetatenilor activi, a

pensionarilor si a membrilor de familie si constau în acordarea de catre stat de

indemnizatii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihna, la tratament balnear si alte gratuitati, în

perioada în care se gasesc, temporar sau definitiv, în incapacitatile de munca sau în alte

cazuri când ajutorarea este necesara;

-         un ansamblu de norme obligatorii privind asigurarea materiala de batrânete, boala sau

accident a persoanelor care sunt subiecte într-un raport juridic de munca sau a altor

categorii de persoane, precum si a urmasilor acestora.

1.2. Rolul şi obiectivele asigurărilor sociale

Asigurarea sociala are un rol de prevenire, întareste spiritul de independenta si libertate a

membrilor societatii si dezvolta spiritul de solidaritate si coeziune sociala, atât în perioada activa,

cât si de inactivitate a membrilor societatii.

În procesul de formare a veniturilor bugetului asigurarilor sociale se cultiva spiritul de

economisire a populatiei ocupate si aceasta constituie un mijloc de reglare a relatiilor financiar-

bancare, recunoscându-i-se rolul de pârghie financiara.

Esenta oricarei forme de asigurare consta în diminuarea si compensarea riscului de

pierderi materiale, prin distribuirea consecintelor negative ale acestuia la un numar, cât mai mare

posibil, de subiecti - persoane juridice si fizice - expusi anumitor forme de risc asigurate.

În acest scop, participantii respectivi îsi constituie resursele banesti –materiale- pentru

utilizarea lor, atunci când se ivesc evenimente care constiuie cazurile de risc asigurat, ceea ce

conduc la pierderea respectiv diminuarea certa a resurselor materiale existente.

Obiectul protecţiei prin asigurare socială, îl constituie riscul de pierdere a veniturilor

profesionale respectiv a salariului – veniturilor - de catre populatia ocupata, de asemenea riscul de

a suporta cheltuieli suplimentare legate de recuperarea capacitatii de munca si reabilitare

profesionala.

Formele, componenta subiectilor si sfera relatiilor sociale (apropiate între ele, din cauza

aparitiei unei situatii de insuficienta a mijloacelor de existenta în rândul salariatilor si al altor

categorii de persoane, care desfasoara o activitate economico-sociala aducatoare de venit), sunt

unite prin acea categorie social-economica si juridica universala numita „risc social”.

Situatia de risc social poate apare, ca urmare:

        pierderii capacitati de munca (din cauza de boala, accident, maternitate, batrânete, etc.);

        lipsei cererii pe piata muncii (somaj).

Insuficienta mijloacelor de existenta, ca urmare a bolii, accidentelor, invaliditatii,

maternitatii, care determina ca lucratorul sa nu poata participa în procesul de productie, fiind astfel

privat de salariu reprezinta, pentru individ, un eveniment întâmplator, iar pentru economia

de piata, în general, un fenomen permanent si de masa.

Ca fenomen social, riscurile sociale sunt determinate de îmbinarea complexa a diferitilor

factori din viata societatii: politica sociala si politica economica a statului, maturitatea societatii

civile si baza legislativa, gradul de dezvoltare a raporturilor de munca dintre angajatori si

angajati.

Asadar obiectul asigurarilor sociale îl reprezinta relatiile economice si juridice ale

subiectilor în constituirea si utilizarea mijloacelor financiare, destinate ocrotirii populatiei ocupate

fata de riscurile sociale, precum si în organizarea asistentei medicale si de reabilitare.

Asigurarile sociale de stat pentru salariati vizeaza riscurile sociale enumerate de Conventia

Organizatiei Internationale a Muncii nr.102/1952, respectiv boala, maternitatea, invaliditatea,

batrânetea, accidentul de munca si boala profesionala, decesul, protectia juridica a somerilor,

sarcinile familiale s.a.

Principalele obiective ale asigurarilor sociale de stat din România, sunt urmatoarele:

        Acordarea de prestatii în bani, pe termen lung si scurt, acestea reprezentând venit de

înlocuire pentru pierderea totala sau partiala a veniturilor profesionale, ca urmare a batrânetii,

invaliditatii, accidentelor, bolii, profesionale sau decesului.

        Prevenirea îmbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca prin:

- acordarea de indemnizatii pentru trecerea temporara în alta munca, reducerea timpului de

munca sau în caz de carantina;

- acordarea de ajutoare pentru procurarea de proteze, orteze si de alte produse ortopedice;

- tratament balnear si reabilitare profesionala, potrivit programului individual de recuperare

a capacitatii de munca.

        Cedarea unei parti din contributiile individuale datorate sistemului public de asigurari

sociale de stat în favoarea celui privat.

        Armonizarea si exportul de prestatii în relatiile cu tarile comunitatii europene cât si în

alte situatii specifice reglementate.

1.3. Conceptul de protecţie socialăTransformarile ce au avut loc dupa Decembrie 1989 au determinat declansarea unui proces

complex privind democratizarea societatii si evolutia societatii dupa principiile functionarii unei

economii de piata.

Ca urmare, au fost largite sfera preocuparilor teoretice pe lînga cele privind domeniul

asigurarilor financiar bancare dar si politice si în rândul opiniei publice cu privire la protectia

sociala, la asigurarile sociale si diferite forme de asistenta sociala.

Conceptul de protectie sociala are ca sfera de cuprindere similara cu cel de securitate

sociala consacrata institutional, pe plan mondial.

Securitatea sociala este definita de Biroul International al Muncii, drept protectia pe care

societatea o acorda membrilor sai printr-un ansamblu de dispozitii publice contra mizeriei

economice si sociale, care îi ameninta în caz de pierdere sau reducere importanta a câstigurilor

datorita bolii, maternitatii, accidentului de munca, somajului, invaliditatii, batrânetii sau

decesului, precum si prin acordarea de îngrijiri medicale si de alocatii familiilor cu copii.

În tara noastra, dupa decembrie 1989 conceptul de protectie sociala a fost folosit si

consacrat în Constitutia României.

În viziunea predominanta a specialistilor -teoreticieni si practicieni-, protectia sociala

reprezinta un ansamblu de actiuni întreprinse de societate pentru prevenirea, diminuarea sau

înlaturarea consecintelor unor evenimente considerate ca „riscuri sociale” asupra nivelului de

trai al populatiei.

Protectia sociala se sprijina pe principiul solidaritatii, astfel:

-         solidaritatea celor care nu au copii fata de cei care si-au asumat responsabilitatea de a da

viata si a educa generatiile urmatoare;

-        solidaritatea celor sanatosi fata de cei bolnavi;

-         solidaritatea celor activi fata de cei carora vârsta nu le mai permite exercitarea unei

activitati utile pentru societate;

-          solidaritatea celor care au un loc de munca fata de cei aflati în somaj.

Câmpul de aplicare al unui sistem de protectie sociala este delimitat de trei coordonate si

anume:

-         categoria de persoane protejate;

-         riscurile sociale acoperite;

-         mecanismele de protectie sociala.

În ceea ce priveste mecanismele de protectie sociala, pot fi remarcate categoriile variate de

prestatii prin care se urmareste înlaturarea efectelor daunatoare ale riscurilor sociale.

În raport cu obiectul lor, prestatiile pot fi:

-         în bani (pensii, indemnizatii de somaj, alocatii, ajutoare etc.);

-         în natura (îngrijirile medicale, proteze, orteze).

Într-o acceptiune mai larga, protectia sociala se refera nu numai la protectia

veniturilor.

Ea vizeaza, o multitudine de domenii, cum ar fi: sanatatea, instruirea si educatia, cultura,

conditiile de odihna si recreere, mediul social-politic, dezvoltarea parteneriatelor sociale,

conditiile materiale de viata -locuinta si mediul de locuit, ocuparea fortei de munca si conditiile de

munca; veniturile si consumurile, protectia persoanelor în vârsta, acelora aflate în incapacitate de

munca, a urmasilor, viata de familie, respectarea ordinii sociale si de drept, etc.

Într-o asemenea abordare, protectia sociala se apropie mai mult de ceea ce este îndeobste

cunoscut sub denumirea de bunastare sociala.

Alaturi de asigurarile sociale, sistemul de asistenta sociala reprezinta o componenta de

baza a sistemului de protectie -securitate sociala.

1.4. Rolul şi obiectivele protecţiei sociale

Locul si rolul asistentei sociale este definit în raport cu alte obiective, actiuni, masuri

menite sa contribuie la ameliorarea conditiilor de viata ale populatiei - la nevoie.

Formele moderne de securitate sociala promoveaza inclusiv masuri active de formare,

dezvoltare a categoriilor de asigurati cât si a celor care dezvolta piata muncii si formele de ocupare

a fortei de munca.

Sistemul de asistenta sociala reprezinta o componenta a sistemului de protectie sociala.

Sistemul de asistenta sociala, reprezinta ansamblul de institutii si masuri prin care statul,

autoritatile publice ale administratiei locale si societatea civila asigura prevenirea, limitarea sau

înlaturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situatii, care pot genera marginalizarea

sau excluderea sociala a unor persoane.

Asistenta sociala are ca obiectiv principal protejarea persoanelor care, datorita unor motive

de natura economica, fizica, psihica sau sociala, nu au posibilitatea sa îsi asigure nevoile sociale,

sa îsi dezvolte propriile capacitati si competente pentru integrare sociala.

Sistemul national de asistenta sociala se întemeiaza pe urmatoarele principii generale:

-         respectarea demnitatii umane;

-         universalitatea;

-         solidaritatea sociala;

-         parteneriatul;

-         subsidiaritatea.

Spre deosebire de sistemul contributiv al asigurarilor sociale de stat, care ofera prestatii pe

baza de afiliere la sistem si plata unei contributii stabilita prin lege, în cadrul sistemului de

asistenta sociala prestatiile sunt limitate la anumite categorii de populatie defavorizata -de

exemplu- persoane care nu-si pot procura cele necesare traiului, iar familia este si ea neputincioasa

sau pur si simplu lipseste si se acorda pe baza de ancheta sociala, prin testarea nevoilor sociale -

ansamblu de cerinte- indispensabile fiecarei persoane pentru asigurarea conditiilor de viata în

vederea integrarii sociale.

Asistenta sociala are o vocatie universala, pentru ca, nevoia, odata dovedita, va permite

accesul tuturor categoriilor de populatie aflate în situatii dificile din punct de vedere material sa

beneficieze de prestatii.

Finantarea asistentei sociale cade, în cea mai mare parte, în grija statului, care aloca în

acest scop anual, fonduri din bugetul de stat.

Prestatia de asistenta sociala este o masura derivata din starea de saracie. Asistenta sociala

accentueaza dependenta persoanei fata de puterea discretionala a statului.

Asistenta sociala este în responsabilitatea institutiilor publice specializate ale autoritatilor

administratiei publice centrale si locale si a organizatiilor societatii civile.

Reforma sistemului de securitate socială din România in condiţiile aderării la UE

2.1. Etapele reformei sistemului de securitate socială Dreptul securităţii sociale are în vedere norme juridice care reglementează o redistribuire financiară urmărind, pe de o parte, constituirea unor fonduri specifice şi, pe de altă parte, repartiţia acestor fonduri către beneficiarii care se confruntă cu anumite riscuri sociale, pentru o perioadă de timp. Conceptului de „drept al securităţii sociale” îi este asociată noţiunea de „sistem de securitate socială”. Securitatea socială poate include, pe lângă asigurările sociale, şi asistenţa socială. Asigurările sociale sunt partea componentă a sistemului de securitate socială, având ca obiectiv principal acordarea unor prestaţii în bani sau servicii persoanelor asigurate aflate în imposibilitatea obţinerii veniturilor salariale în anumite situaţii de risc (incapacitate temporară sau permanentă de muncă, maternitate, bătrâneţe, şomaj, etc.). Sistemul de asigurări sociale se bazează pe colectarea fondurilor de la asiguraţi şi distribuirea prestaţiilor către cei confruntaţi cu situaţia de risc asigurată sau către urmaşii acestora. Spre deosebire de prestaţiile de asigurări sociale, care sunt contributorii, prestaţiile de asistenţă socială sunt necontributorii. În cadrul sistemului naţional de securitate socială, asigurările sociale şi asistenţa socială acoperă riscurile sociale cu care se poate confrunta un cetăţean. Obligativitatea încadrării în muncă înainte de 1989 şi obligativitatea plăţii contribuţiilor de asigurări sociale de către angajator au determinat o acoperire foarte ridicată a populaţiei faţă de riscurile sociale. Rata ridicată de ocupare şi, astfel, rata ridicată de colectare a contribuţiilor, a făcut ca sistemul să funcţioneze fără dezechilibre financiare. În 1989, marea majoritate a populaţiei era acoperită de sistemul de pensii, acesta funcţionând fără probleme financiare majore, în condiţiile unei rate de dependenţă a pensionarilor de populaţia activă încă scăzută. Sistemul de securitate socială din România s-a dezvoltat pe măsură ce dreptul internaţional al securităţii sociale a evoluat, România ratificând o serie de convenţii ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii în acest domeniu. După 1990, sub influenţa reglementărilor internaţionale, a necesităţilor de protecţie tot mai diversificate şi mai extinse, a intensificării preocupărilor în domeniu, se discută tot mai mult de securitatea socială în România şi dreptul aplicabil acesteia. Securitatea socială constituie, în prezent, o preocupare majoră, atât pentru guverne, cât şi pentru indivizi.

Perioada de după 1989 a fost bogată în transformări, atât în ceea ce priveşte cadrul juridic de funcţionare a relaţiilor pe piaţa muncii, cât şi mecanismele de asigurare a protecţiei şi incluziunii sociale. În această perioadă, realităţile unor fenomene sociale precum îmbătrânirea populaţiei şi scăderea demografică, modificările de pe piaţa muncii, dar şi adaptarea la standardele comunitare au determinat modificări profunde ale sistemului de securitate socială în România. Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, instituţia responsabilă pentru politica socială în România, şi-a propus o schimbare radicală în abordarea politicii sociale. Astfel, se urmăreşte crearea unor condiţii decente de participare efectivă a cetăţenilor la viaţa socială, prin asigurarea garanţiilor colective, legislative sau de altănatură, în paralel cu creşterea continuă a gradului de responsabilitate individuală. “Modelul social” promovat se bazează pe echilibrul dintre competiţie, colaborare şi solidaritate. Exigenţele economiei de piaţă şi pregătirea pentru aderarea la Uniunea Europeană au impus adoptarea unor instrumente juridice flexibile, care să impulsioneze dinamica pieţei muncii, a relaţiilor de muncă în ansamblul lor, astfel încât aplicarea unui cadru juridic modern să devină motorul unor schimbări profunde în societate. Actualul Cod al Muncii reglementează raporturile de muncă şi propune soluţii legislative care, din punct de vedere conceptual, urmăresc să asigure coerenţa, corectitudinea, flexibilitatea şi stabilitatea în timp a legislaţiei muncii. Totodată, extinderea domeniului de aplicare a prevederilor Codului muncii întăreşte principiul aplicării nediscriminatorii a legislaţiei muncii. În prezent, legislaţia românească de securitate socială reglementează cinci sectoare esenţiale:- drepturile de pensie şi alte drepturi de asigurări sociale (Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale); - îngrijirile de sănătate (Legea nr. 95/2006 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate); - asigurarea de şomaj (Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă); - alocaţiile şi prestaţiile familiale (Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, Legea nr. 119/1997 privind alocaţia suplimentară pentru familiile cu copii, OUG nr. 105/2003 privind alocaţia familială complementară şi alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală); - dispoziţii legale din domeniul asistenţei sociale sau protecţiei persoanelor cu handicap (OUG nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap). Asigurările sociale deţin cea mai mare parte din sistemul de securitate socială. Din bugetul asigurărilor sociale de stat sunt finanţate cheltuielile cu următoarele prestaţii de securitate socială: pensii pentru limită de vârstă, pensii de invaliditate, pensii de urmaş, prestaţii pentru boli profesionale şi accidente de muncă, prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, indemnizaţii pentru maternitate, indemnizaţii pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, alocaţii pentru deces. Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă este cofinanţată de bugetul asigurărilor sociale de stat şi angajator. Contribuţiile sociale acoperă asigurările sociale, asigurarea de şomaj şi asigurarea de sănătate, precum şi contribuţia la fondul de stat pentru persoanele cu handicap. Sistemul public de pensii din România este unul atipic. De la crearea sa, acest sistem nu s-a referit numai la pensii, ci a integrat multe tipuri de prestaţii pe termen scurt sau necontributive, cum ar fi: maternitatea, concediile medicale, concediile de creştere şi îngrijire a copilului, decesul. Nu a existat o separare a contribuţiilor de asigurare în funcţie de prestaţii, bugetele de asigurări sociale şi execuţia acestora fiind elaborate şi urmărite global. Pentru creşterea sustenabilităţii sistemului public de pensii, în ultimii ani au fost stabilite diverse măsuri, printre care şi transferul unor prestaţii necontributive din

bugetul asigurărilor sociale la bugetul de stat (indemnizaţia pentru creşterea copilului până la vârsta de doi ani sau până la vârsta de trei ani, în cazul copilului cu handicap) sau la bugetul asigurărilor sociale de sănătate (indemnizaţiile care se acordă pe baza certificatelor medicale, respectiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă, maternitate, îngrijirea copilului bolnav, trecerea temporară în altă muncă, reducerea timpului de muncă, carantină). Reforma sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale constituie un răspuns la realităţile economico-sociale cu care se confruntă sistemul public de pensii. Reforma a însemnat separarea bugetului asigurărilor sociale de bugetul de stat şi a administrării fondurilor de pensii de administraţia centrală, precum şi prelungirea perioadei de cotizare, diferenţierea contribuţiilor, schimbarea metodologiei de calcul a pensiei şi înăsprirea condiţiilor de pensionare anticipată. Toate aceste modificări s-au realizat prin adoptarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, si respectiv Legea nr. 263/2010. Totodată, a fost definit mai precis şi s-a extins domeniul personal pentru acordarea prestaţiilor de securitate socială din sistemul public. Astfel, principalele categorii de asiguraţi în sistemul public de pensii sunt:- persoanele încadrate cu contract individual de muncă; - autorităţi publice alese sau persoane numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului; - şomerii înregistraţi şi care intră sub incidenţa Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă; - persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente, asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari, administratori sau manageri;- membri ai asociaţiei familiale; - lucrători agricoli şi în domeniul forestier, proprietari de bunuri şi/sau arendaşi de suprafeţe agricole şi forestiere, membrii ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură; - persoane angajate în instituţii internaţionale; - persoanele care desfăşoară activităţi exclusiv pe baza de convenţii civile de prestări de servicii; - persoane încadrate în unităţi de cult recunoscute potrivit legii. Cuantumul pensiei depinde de valoarea contribuţiilor plătite pe parcursul vieţii active. Pentru diminuarea efectelor inflaţiei asupra pensiilor, s-au aplicat mecanisme de indexare trimestrială şi de recorelare graduală a pensiilor. Pentru a aduce nivelul pensiilor cât mai aproape de nevoile beneficiarilor, în condiţiile în care numărul populaţiei active este cu mult depăşit de numărul pensionarilor, importanţa sistemului de pensii publice va scădea treptat, în favoarea asigurărilor de pensii private. În acest sens, au fost adoptate Legea nr. 249/2004 privind pensiile ocupaţionale,modificată prin OUG nr. 50/2005 şi Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii obligatorii administrate privat. Pentru a se adapta condiţiilor existente în societatea românească, cele două legi au fost modificate prin Legea nr. 313/2005 pentru aprobarea OUG nr. 50/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Comisieide Supraveghere a Sistemului de Pensii Private. Scopul principal al introducerii pilonilor II şi III, alături de reforma pilonului I (sistemul public), este creşterea pensiilor pentru persoanele participante la sistem şi promovarea unui mecanism care să reziste presiunilor demografice şi macro-economice. Reforma sistemului public de pensii din România a avut în vedere respectarea prevederilor comunitare, în cadrul pregătirii pentru aderarea la Uniunea Europeană. Astfel, a fost eliminată discriminarea pe bază de cetăţenie în ceea ce priveşte asigurările sociale, a fost prevăzută posibilitatea exportului prestaţiilor şi totalizarea perioadelor de asigurare. Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de ocrotire a sănătăţii populaţiei, drept garantat de Constituţia României. În prezent, domeniul asigurărilor sociale de sănătate este reglementat de Legea nr. 95/2006 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, care consacră

principiul nediscriminării în ceea ce priveşte dreptul la servicii medicale al asiguraţilor şi membrilor lor de familie, în cadrul asigurărilor sociale de sănătate. Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii, acoperind practic toată populaţia ţării: salariaţii, pensionarii, şomerii, persoanele care lucrează pe bază de convenţii civile, persoanele care nu sunt salariate, dar au obligaţia să-şi asigure sănătatea. Sunt supuşi asigurării obligatorii de sănătate cetăţenii români cu domiciliul în ţară, dar şi cetăţenii străini şi apatrizii care au domiciliul sau reşedinţa în România. Cetăţenii Statelor Membre ale UE, precum şi cetăţenii statelor cu care România a încheiat acorduri, înţelegeri, convenţii sau protocoale internaţionale de cooperare în domeniul sănătăţii, beneficiază de servicii medicale acordate pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute de acordurile, înţelegerile, convenţiile sau protocoalele încheiate între România şi ţările respective. Asiguraţii au dreptul la un pachet de servicii de bază, care cuprinde servicii medicale, servicii de îngrijire a sănătăţii, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale. Asiguraţii au dreptul la îngrijiri medicale, în caz de boală sau accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare. Plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate este împărţită între persoanele fizice şi angajatori. Asistenţa medicală de urgenţă nu este condiţionată de calitatea de asigurat. Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate se formează din contribuţiile persoanelor fizice şi juridice, subvenţii de la bugetul de stat, dobânzi, donaţii, sponsorizări şi alte venituri, în condiţiile legii, precum şi contribuţiile cetăţenilor străini care se asigură facultativ. Contribuţia datorată pentru categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei se suportă astfel:a) de către bugetul de stat, pentru copii, tineri, persoanele persecutate politic, veterani de război şi revoluţionari; b) de către bugetul asigurărilor sociale de stat, pentru membrii familiei asiguratului;c) de către bugetul asigurărilor de şomaj, pentru persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse şi se află în îngrijirea familiei.

Sistemul prestaţiilor pentru şomaj a fost reformat prin Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. Legea a fost modificată şi completată succesiv pentru a răspunde nevoilor pieţei muncii şi cerinţelor procesului de pregătire a aderării la Uniunea Europeană. Unul din principiile enunţate de Legea nr. 76/2002 în materie de asigurări pentru şomaj este nediscriminarea pe bază de naţionalitate, criterii politice, origine etnică, rasă, etc. Beneficiarii prestaţiilor pentru şomaj pot fi: - şomerii (stabiliţi pe baza definiţiei enunţate de lege); - persoanele care nu au putut găsi un loc de muncă după încheierea studiilor sau a serviciului militar; - persoanele care au un loc de muncă dar doresc să-l schimbe; - refugiaţii;- cetăţenii străini angajaţi sau care obţin venituri în România;- persoanele care nu au un loc de muncă după repatriere sau eliberare din închisoare. Pe lângă persoanele asigurate obligatoriu în cadrul sistemului de asigurări pentru şomaj, există şi posibilitatea asigurării voluntare. În România, şomerii înregistraţi la agenţiile locale pentru ocuparea forţei de muncă sunt îndreptăţiţi să primească ajutor de şomaj dacă au contribuit la asigurările pentru şomaj cel puţin 12 luni în ultimele 24 de luni anterioare înregistrării lor. Ajutorul de şomaj este plătit pe o perioadă de şase, nouă sau doisprezece luni, în funcţie de vechimea în sistemul asigurărilor pentru şomaj. Perioada minimă necesară este de un an de contribuţie. Ajutorul de şomaj este o sumă fixă în valoare de 75% din salariul minim brut pe economie şi este scutit de taxe.

Ajutorul de şomaj poate fi, de asemenea, acordat tinerilor absolvenţi şi celor care şi-au satisfăcut stagiul militar, cu respectarea anumitor condiţii. În acest caz, ajutorul de şomaj („alocaţia de integrare”) este, de asemenea, o sumă fixă în valoare de 50% din salariul minim brut pe economie şi este plătită timp de maxim şase luni. Obiectivele de politică a ocupării forţei de muncă vizează creşterea gradului de ocupare a populaţiei active şi, de asemenea, diminuarea şomajului, în condiţiileasigurării transpunerii acquis-ului comunitar în legislaţia naţională şi pregătirii pentru participarea la Strategia Europeană de Ocupare. Una dintre priorităţile din domeniul ocupării forţei de muncă o reprezintă creşterea eficienţei şi ponderii măsurilor active în totalul cheltuielilor suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj. Astfel, agenţiile judeţene de ocupare a forţei de muncă organizează cursuri de formare profesională pentru şomeri, pe baza studiilor privind nevoile de pe pieţele locale de muncă. Cursurile sunt asigurate atât de către centrele proprii de pregătire profesională ale acestora, cât şi de organizatori autorizaţi să furnizeze cursuri de pregătire pe bază de convenţii. Programele de formare profesională pentru şomeri includ calificare, recalificare, perfecţionare şi specializare. Ele pot include perioade de pregătire practică sau specializare. Accesul la programele de formare profesională este posibil numai după participarea la activităţi de informare şi consiliere privind cariera sau de mediere. Centrele de formare sunt deschise şi persoanelor ameninţate de şomaj, care doresc să-şi schimbe locul de muncă, precum şi angajaţilor, la cererea angajatorilor. Şomerii care urmează cursuri de formare profesională continuă să primească ajutorul de şomaj şi, de asemenea, beneficiază de transport gratuit, îmbrăcăminte şi echipament necesare în perioada de desfăşurare a cursurilor. Cheltuielile pentru cursurile de formare profesională a şomerilor înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă sunt acoperite din bugetul asigurărilor sociale. De asemenea, sunt stabilite o serie de alte măsuri active de stimulare a ocupării. Asistenţa socială este o componentă esenţială a protecţiei sociale şi reprezintăun sistem de norme juridice prin care se pun în aplicare programe de protecţiesocială destinate familiilor cu copii, unor categorii de minori, bătrânilor pensionari şi nepensionari, adulţilor cu deficienţe şi altor beneficiari. Programele de asistenţă socială se adresează persoanelor aflate în nevoie socială şi sărăcie, iar prestaţiile de asistenţă socială sunt necontributive. În ultimii ani, în Româna, a fost promovat şi aplicat un pachet legislativ prin care s-a urmărit reformarea sistemului naţional de asistenţă socială: asigurarea unui venit minim pentru toţi cetăţenii, accesul la drepturile sociale fundamentale şi măsuri pentru prevenirea şi combaterea marginalizării sociale. Sistemul naţional de asistenţă socială funcţionează pe baza principiilor solidarităţii şi eficienţei. În scopul prevenirii şi combaterii marginalizării şi excluderii sociale, prestaţiile şi serviciile de asistenţă socială sunt incluse unui sistem unitar, orientat spre categoriile sociale defavorizate. În prezent, se derulează următoarele programe de asistenţă socială: - programul de acordare a venitului minim garantat în baza prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat. Nivelul venitului minim garantat este diferenţiat în funcţie de numărul de membri din familie. Acordarea venitului minim garantat este condiţionată de prestarea unei activităţi în folosul comunităţii şi reprezintă totodată un “paşaport“ pentru accesul la alte beneficii cum ar fi: - asigurarea medicală, ajutorul de urgenţă, ajutorul pentru încălzirea locuinţei; În cadrul acestei legi există capitole care se referă la acordarea unui ajutor pentru încălzirea locuinţei; acordarea unui ajutor social soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, şi acordarea unei alocaţii pentru copiii nou-născuti. - programul de acordare a ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei, în cadrul căruia a fost introdus un nou sistem de plată a ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei prin bonuri valorice şi au fost

majorate limitele de venituri nete lunare pe membru de familie precum şi cuantumurile ajutoarelor în raport cu creşterile înregistrate la preţurile de furnizare a energiei termice în sistem centralizat, a gazelor naturale precum şi a altor combustibili; - programul de acordare a ajutoarelor de urgenţă pentru situaţii de necesitate datorate calamităţilor naturale, incendiilor şi accidentelor, în conformitate cu prevederile Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat; - programul de acordare a ajutoarelor financiare şi a ajutoarelor pentru efectuarea de tratament medical şi intervenţie chirurgicală în străinătate, în conformitate cuprevederile OUG nr. 118/1999 privind înfiintarea şi utilizarea Fondului naţional desolidaritate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 366/2001 pentru aprobarea OUG nr. 118/1999 privind înfiintarea şi utilizarea Fondului naţional de solidaritate, cu modificările ulterioare. - programul pentru combaterea marginalizării sociale, în baza prevederilor Legii nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale. Acesta are ca scop sprijinirea tinerilor aflaţi în dificultate şi confruntaţi cu riscul excluderii profesionale prin acordarea de acompaniament social personalizat prin intermediul agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi a municipiului Bucureşti, în scopul facilitării accesului acestora la un loc de muncă prin încheierea unor contracte de solidaritate. - programele de sprijin acordate unor categorii speciale de populaţie defavorizate: drepturile persoanelor cu handicap vizual, conform OUG nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap; - persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, potrivit prevederilor Legii nr. 584/2002 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România şi de protecţie a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA. - programul de acordare a alocaţiei de stat pentru copii potrivit prevederilor Legii nr. 61/1993, republicată. - programul de acordare a alocaţiei familiale complementare şi a alocaţiei de susţinere pentru familia monoparentală, potrivit prevederilor OUG nr. 105/2003, aplicată conform normelor metodologice aprobate prin HG nr. 1539/2003.- programul de acordare a alocaţiei lunare de plasament, în conformitate cu prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. - programul de protecţie socială a persoanelor vârstnice, conform prevederilor Legii nr. 17/2000 prin care persoanele vârstnice au dreptul la asistenţă socială în raport cu situaţia socio-medicală şi cu resursele economice de care dispun. - programul de protecţie a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului.- programul de protecţie a populaţiei rroma. Anual, se elaborează Programul Social, având ca principale obiective: asigurarea unei protecţii sociale corespunzătoare, ameliorarea condiţiilor de viaţă, de muncă şi de locuire a populaţiei, promovarea şi susţinerea acţiunilor şi factorilor care determină coeziunea socială, promovarea şi susţinerea programelor de solidaritate socială. Memorandum-ul Comun în domeniul Incluziunii Sociale reprezintă documentul principalul pe care se fundamentează cooperarea cu Uniunea Europeană în domeniul incluziunii sociale. România a identificat problemele cheie şi provocările cu care se confruntă în domeniul incluziunii şi a conturat orientările politicilor în domeniu în lumina obiectivelor comune stabilite de către Uniunea Europeană. În cadrul reformei politicilor sociale, o atenţie deosebită se acordă protecţiei familiei. Având drept punct de plecare necesitatea respectării drepturilor şi libertăţilor copilului, precum şi necesitatea derulării acţiunilor parentale numai în interesul acestuia, politica familială are în vedere apărarea şi promovarea rolului şi funcţiilor familiei, a drepturilor copilului în cadrul unei familii stabile şi echilibrate, atenuarea si eliminarea dificultăţilor socio-materiale ale familiei ca întreg, ale membrilor acesteia, egali în drepturi şi atribuţii. În România, dreptul la prestaţii şi alocaţii familiale se acordă pe bază de rezidenţă. Alocaţia pentru copii este considerată un drept al copilului.

Prestaţiile familiale sunt reglementate prin mai multe acte normative şi sunt administrate majoritatea de către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, iar unele de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării. În ceea ce priveşte îmbunătăţirea sănătăţii şi securităţii în muncă, adoptarea actelor normative de reglementare a sistemului nu înseamnă încheierea procesului de transpunere a acquis-ului comunitar. Formarea unei culturi a prevenirii riscurilor profesionale, diseminarea reglementărilor legale în rândul tuturor actorilor implicaţi, precum şi perfecţionarea structurilor administrative necesare punerii în practică a noilor achiziţii, reprezintă priorităţile reformei în domeniu. Totodată s-au stabilit o serie de măsuri privind protecţia specială a persoanelor cu handicap, în vederea exercitării dreptului acestor persoane la un regim special de prevenire, tratament, readaptare, învăţământ, instruire şi integrare socială. În domeniul social, şi cu precădere în domeniul securităţii sociale, s-au înregistrat progrese semnificative în plan legislativ şi instituţional, însă eforturile de îmbunătăţire a cadrului general în acest domeniu vor trebui continuate si după aderarea la Uniunea Europeană.

2.2. Armonizarea legislaţiei româneşti în domeniul coordonării sistemelor de securitate socială cu reglementările comunitare în domeniu Dobândirea statutului de Stat Membru al Uniunii Europene a reprezintat un obiectiv naţional prioritar pentru România. În acest scop, au fost şi sunt în continuare depuse eforturi deosebite pentru transpunerea reglementărilor comunitare în legislaţia naţională. În domeniul securităţii sociale a lucrătorilor migranţi, România aplica, de la data aderarării la Uniunea Europeană, prevederile regulamentelor comunitare de coordonare. În acest scop, prestaţiile de securitate socială prevăzute de legislaţia română trebuie să fie exportabile, iar la calcularea şi acordarea acestora trebuie să se respecte principiile coordonării comunitare. În ceea ce priveşte pensiile, acestea trebuie acordate şi persoanelor care au desfăşurat activitate remunerabilă în mai multe State Membre. Prestaţiile de pensii se calculează după reguli speciale, comparând pensia naţională cu cea calculată pe baza principiului „pro rata temporis”şi se optează pentru cea mai favorabilă lucrătorului migrant. La 1 aprilie 2001, a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Conform acestei legi, în sistemul public de pensii pot fi asiguraţi cetăţeni români, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau resedinţa în România. Asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţii de asigurări sociale şi au dreptul să beneficieze de prestaţii de asigurări sociale, conform legii. Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000 au fost aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/200, iar prin Hotărârea Guvernului nr. 400/2001 au fost aprobate criteriile şi normele de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II şi III de invaliditate. Aceste reglementări au vizat reforma sistemului public de pensii din România, dar şi clarificarea unor apecte legate de procesul de aderare la Uniunea Europeană, care include pregătirea pentru aplicarea Regulamentului nr.1408/71/CEE referitor la aplicarea sistemelor de securitate socială a angajaţilor, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor acestora, care se deplasează în interiorul Comunităţii şi a Regulamentului nr. 574/72/CEE care stabileşte procedurile de implementare a Regulamentului nr. 1408/71/CEE. Având în vedere prevederile acordurilor bilaterale de securitate socială încheiate de România până în prezent, modificările legislative din domeniul asigurărilor sociale de stat au urmărit şi reglementarea situaţiei lucrătorilor migranţi, în scopul : - eliminării prevederilor discriminatorii bazate pe cetăţenie; - recunoaşterii şi totalizării perioadelor de asigurare;

- instituirii unei cooperări între autorităţile şi instituţiile naţionale responsabile cu acordarea prestaţiilor;- stabilirii modalităţilor de efectuare a plăţii prestaţiilor de securitate socială. În România există trei regimuri de pensii care vor face parte din domeniul material de aplicare al regulamentului comunitar de coordonare: regimul pubic, general şi două regimuri speciale, respectiv al avocaţilor şi militarilor. Acordarea diverselor categorii de pensii (pentru limită de vârstă, anticipată, anticipată parţială, de invaliditate, de urmaş) nu este condiţionată de rezidenţă sau naţionalitate, ci de calitatea de asigurat şi îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege. În ceea ce priveşte plata contribuţiilor, sunt stabilite prin lege condiţiile de realizare a acesteia pentru asiguraţii care primesc pe teritoriul României venituri pentru activitatea desfăşurată. Legea nr. 19/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale asigură exportabilitatea prestaţiilor de securitate socială, precum şi totalizarea perioadelor de asigurare. În baza prevederilor legii nr. 19/2000, respectiv Legii nr. 263/2010, drepturile de asigurări sociale cuvenite în sistemul public din România, precum şi prestaţiile aferente acestor drepturi, se pot transfera în ţările în care asiguraţii îşi stabilesc domiciliul sau reşedinţa, în condiţiile reglementate prin acorduri şi convenţii internaţionale la care România este parte, în moneda ţării respective sau într-o alta monedă asupra căreia s-a convenit. Calculul pensiilor pentru persoane care şi-au desfăşurat activitatea atât în România, cât şi în străinătate se face aplicând principiul „pro rata temporis”, în condiţiile stabilite de acordurile şi convenţiile internaţionale în domeniul securităţii sociale, la care România este parte. Stagiile de cotizare realizate în străinătate sunt luate în considerare pentru îndeplinirea condiţiilor de acordare a pensiei, însă legea nu stabileşte şi luarea în considerare a perioadelor de şomaj din străinătate, ceea ce contravine prevederilor comunitare. Regimul public şi regimurile speciale se coordonează în ceea ce priveşte totalizarea perioadelor de asigurare realizate într-un regim sau altul, în vederea acordării drepturilor de pensii. Referitor la prestaţiile pentru şomaj, Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă înlătură discriminările în acest domeniu referitoare la cetăţenii străini. Legea nr. 76/2002 prevede că străinii aflaţi în căutarea unui loc de muncă, care au fost încadraţi în muncă sau au realizat venituri în România, beneficiază de aceeaşi asistenţă pe care agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă o acordă cetăţenilor români. În condiţiile legii, asiguraţii pot fi cetăţeni români care sunt încadraţi în muncăsau realizează venituri în România, precum şi cetăţeni români care lucrează în străinatate, cetăţeni străini care, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România, sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri. Asiguraţii au obligaţia să platească contribuţiile de asigurări pentru şomaj şi au dreptul să beneficieze de indemnizaţie de şomaj, conform legii. Pentru calculul stagiului de cotizare necesar în vederea acordării indemnizaţiei de şomaj, sunt luate în considerare perioadele în care angajaţii sau, după caz, angajatorii au plătit contribuţii de asigurări pentru şomaj în sistemul asigurărilor pentru şomaj în România, precum şi în alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte. Legea nu prevede luarea în considerare a veniturilor obţinute din străinătate pentru stabilirea drepturilor la prestaţii de şomaj. Drepturile cuvenite în sistemul asigurărilor pentru şomaj din România se pot transfera în ţările în care asiguraţii îşi stabilesc domiciliul sau reşedinţa, în condiţiile reglementate prin acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.

Legea nr. 107/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.76/2002 promovează noi măsuri pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi extinde categoriile de persoane care pot beneficia de facilităţi acordate din bugetul asigurărilor pentru şomaj. Organizarea şi funcţionarea sistemului asigurărilor sociale de sănătate sunt reglementate prin Legea nr. 95/2006 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de

asigurări sociale de sănătate. Persoanele asigurate sunt cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au domiciliul sau reşedinţa în România. Calitatea de asigurat şi drepturile de asigurare de sănătate încetează odată cu chimbarea domiciliului sau pierderea dreptului de rezidenţă. Cetăţenii Statelor Membre sau ai ţărilor cu care România a semnat acorduri nternaţionale în domeniul sănătăţii beneficiază de asigurare pentru servicii medicale in condiţiile stabilite de respectivele acorduri. A fost, de asemenea, adoptată Legea nr. 296/2002 privind acordarea asistenţei medicale în România cetăţenilor străini, în baza acordurilor, înţelegerilor, convenţiilor sau a protocoalelor internaţionale de reciprocitate în domeniul sănătăţii, la care România este parte. Asiguraţii au obligaţia de a plăti contribuţia de asigurare de sănătate, conform prevederilor legale. Calitatea de asigurat se dovedeşte cu un document justificativ, adeverinţă sau carnet de asigurat, eliberat prin grija casei la care este înscris asiguratul. Cardul naţional de sănătate va fi singurul document care atestă calitatea de asigurat la sistemul de asigurări sociale a unei persoane, conţinând informaţii referitoare la codul numeric personal, profesie, locul de muncă, contribuţiile pentru asigurările de sănătate, instituţiile unde acestea au fost achitate, indicatorii stării de sănătate şi evoluţia acestora. Totodată legea defineşte cardul european de asigurări de sănătate şi precizează condiţiile în care posesorii cardului european de asigurări sociale de sănătate pot beneficia de asistenţă medicală în timpul şederii temporare pe teritoriul unui Stat Membru al Uniunii Europene. Se creează, astfel, cadrul legal pentru ca titularul cardului european să primească asistenţa medicală în aceleaşi condiţii ca şi un asigurat al Statului Membru respectiv. În ceea ce priveşte accidentele de muncă şi bolile profesionale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 346/2002, sunt asiguraţi obligatoriu şi cetăţenii români care lucrează în străinătate prin decizia angajatorului român şi cetăţenii străini sau apatrizii care lucrează pentru angajatori români, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România. Prestaţiile şi alocaţiile familiale sunt reglementate în România prin mai multeacte normative. Dreptul la prestaţii şi alocaţii familiale este legat de rezidenţă.

Legea nr. 61/1993 reglementează alocaţiile de stat pentru copii. În conformitate cu prevederile acestei legi, beneficiază de alocaţie de stat pentru copii şi copiii cetăţenilor străini sau apatrizilor, dacă aceştia locuiesc în România împreună cupărinţii lor. Legislaţia prevede condiţii de acordare, plată sau suprimare a alocaţiei de stat pentru copii. Dreptul la alocaţie de stat pentru copii este menţinut atunci când copiii însoţesc părintele în străinătate, în interes de serviciu. În acest caz, plata se efectuează către părintele rămas în ţară sau către o persoană mandatată în acest scop. Plata alocaţiei nu se face în străinătate. Legea prevede şi acordarea unei prestaţii familiale, sub forma unei prestaţii suplimentare pentru copiii cu handicap. Legea nr. 119/1997 prevede acordarea unei alocaţii suplimentare pentru familiile cu copii, cu respectarea anumitor condiţii. Această alocaţie se acordă, de asemenea, familiilor cetăţenilor străini sau apatrizilor cu domiciliul în România, care au în grijă cel puţin doi copii. Referitor la prestaţiile speciale necontributive, acestea sunt destinate să asigure protecţia specifică persoanelor cu handicap. OUG nr. 102/1999 privind protecţia specială şi angajarea în muncă a persoanelor cu handicap prevede acordarea a două astfel de prestaţii: ajutorul special lunar acordat persoanelor cu handicap şi pensiile speciale pentru nevăzători. În vederea asigurării protecţiei sociale a lucrătorilor migranţi, pregătirea pentruaplicarea regulamentelor comunitare în domeniul coordonării sistemelor de securitate

socială se realizează şi prin încheirea şi aplicarea acordurilor bilaterale de securitate socială, elaborate conform principiilor comunitare de coordonare. În acest sens, autorităţile române aplică o politică de renegociere a vechilor acorduri bilaterale şi de încheiere de noi acorduri privind regimul circulaţiei forţei de muncă, muncii şi securităţii sociale, atât cu State Membre cât şi cu statele în curs de aderare la Uniunea Europeană. În cadrul Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale au fost elaborate materiale informative referitoare la drepturile de asigurări sociale ale lucrătorilor migranţi. Din analiza legislaţiei române în domeniul securităţii sociale rezultă că acquis-ul comunitar specific a fost transpus ,România fiind, în general, pregătită din punct de drepturile lor după aderarea României la Uniunea Europeană.

ASIGURĂRILE SOCIALE DE STAT 3.1. Conţinutul şi rolul asigurărilor sociale

Necesitatea organizării ocrotirii cetăţenilor, sub diferite forme, a apărut odată cu dezvoltarea forţelor de producţie şi a relaţiilor de producţie; îndeosebi, instituirea şi dezvoltarea asigurărilor sociale au fost determinate de crearea şi dezvoltarea industriei.

Asigurările sociale cuprind salariaţii, micii producători, liber-profesioniştii, micii întreprinzători şi în unele cazuri angajaţii ocazionali, muncitorii sezonieri (sau zilieri), daca încheie contracte individuale.

În unele ţări nu sunt cuprinşi în asigurările sociale muncitorii agricoli, personalul casnic, imigranţii care îşi păstrează cetăţenia ţării de origine.

Cetăţenii pot ajunge din diferite motive legate de munca (lipsa igienei, a protecţiei muncii, accidente de munca, îmbolnăviri profesionale, sau din motive de limite de vârsta sau maternitate la imposibilitatea de a munci. Din acest motiv, este necesar ca statul, companiile, societatile naţionale, regiile autonome, societatile comerciale, în general, angajatorii, sa ia din timp masurile corespunzătoare pentru protectia salariaţilor, asigurându-le veniturile necesare traiului acestora şi familiilor lor pe perioada incapacităţii de lucru. Asigurările sociale ale membrilor societăţii sunt garantate de Constituţie, de Codul muncii şi de alte acte normative. Astfel, Constitutia României prevede: “Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat, statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica şi protecţie sociala, de natura sa asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.”.Cetăţenii au dreptul la pensii, la concediul de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile de stat, la ajutorul de şomaj şi la alte forme de aşistenţă socială prevazute de lege. Statul acordă alocaţii pentru copilul bolnav ori handicapat.

Fondurile asigurărilor sociale se constituie, din cotizaţiile salariaţilor, patronilor şi statului, în diferite proporţii, precum şi din alte surse.

În mod diferit de la o ţară la alta, printre drepturile de asigurări sociale se află:a) protecţia în caz de pierdere parţială, totală, temporară sau definitivă a capacităţii de

muncă;b) ocrotirea în caz de bătrâneţe, invaliditate, pierderea susţinătorului, acordarea de

îndemnizaţii în caz de şomaj, etc.Asigurările sociale constituie acea parte a relaţiilor social-economice băneşti, cu ajutorul

cărora – în procesul repartiţiei PIB – se formează, se repartizează şi se utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii obligatorii a salariaţilor şi penşionarilor din regiile autonome, societăţile comerciale, a membrilor cooperativelor meşteşugăreşti şi asociaţiile agricole, a ţăranilor, a liber profeşioniştilor, a întreprînzătorilor particulari, a personalului casnic care lucrează la persoane fizice, aflate în încapacitate temporară sau permanentă de muncă, în caz de bătrâneţe şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Prin aşigurările sociale se iau măsurile corespunzătoare pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii, precum şi pentru aşigurarea existenţei acelora care şi-au pierdut

defînitiv capacitatea de muncă din cauza bolii, a accidentelor, a bătrâneţii, etc. şi a celor care nu mai au susţînători legali.

În România şistemul de aşigurări sociale este constitui din:- aşigurările sociale de stat;- aşigurările sociale din cooperaţia meşteşugărească;- aşigurările sociale din asociaţiile agricole;- aşigurările sociale ale ţărănimii cu gospodăria îndividuală;- aşigurările sociale ale avocaţilor şi magistratilor;- aşigurarile sociale ale artistilor plastici, ale scriitorilor şi ale muzicienilor;- aşigurările sociale ale slujitorilor cultelor etc.

Principiile şi rolul asigurărilor sociale Asigurările sociale au la bază următoarele prîncipii:

a) obligativitatea - Cuprînderea în aşigurările sociale a întregului personal din regiile autonome, societăţile comerciale, a cooperatorilor, asociaţilor, ţăranilor cu gospodărie îndividuală, a avocaţilor, a slujitorilor cultelor, a tuturor penşionarilor şi a membrilor lor de familie.

Practic, astazi toti cetatenii activi ai tarii , penşionarii şi membrii lor de familie sunt ocrotiti, prîn aşigurarile sociale.

b) generalitatea - Cetăţenii sunt ocrotiţi în toate cazurile şi pentru perioade de pierdere a capacităţii lor de muncă, iar mamele se bucură şi de ocrotire socială deosebită în caz de sarcînă, lehuzie, cand au copii mici bolnavi etc.

c) contributivitatea - Fondurile aşigurărilor sociale se constituie pe seama contribuţiilor plătite de angajatori şi, respectiv, angajatii şi a contributiilor platite de cei aşigurati îndividual.

Astfel, fondurile aşigurarilor sociale se constituie pe seama contributiilor platite de regiile autonome, societatile comerciale cu capital de stat sau mixt privat , înşitutiile publice etc. precum şi din contributiile persoanelor fizice care au calitatea de angajatori.

Contributiile pentru aşigurarile sociale datorate de personalul din înstitutiile publice sunt suportate din bugetul de stat sau din bugetele locale, dupa caz.

d) egalitatea – Persoanele aşigurate beneficiaza de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi obligatii potrivit prevederilor legale în materie.

Cetăţenii sunt ocrotiţi prîn aşigurările sociale potrivit şistemului de salarizare, sau, după caz, în concordanţă cu venitul realizat. Potrivit acestui prîncipiu, nivelul salariului (venitului) reprezîntă elementul fundamental în funcţie de care se determînă cuantumul penşiilor, îndemnizaţiilor şi al altor drepturi de aşigurări sociale. e) etica şi echitatea sociala - Ocrotirea cetăţenilor se realizează în concordanţă cu cerînţele eticii şi echităţii sociale, ceea ce presupune că penşiile şi celelalte forme de ocrotire se reglementează şi se acordă pe baza contribuţiei aduse de fiecare cetăţean la dezvoltarea societăţii noastre. De asemenea, se urmăreşte realizarea unor proporţii echitabile între penşiile mici şi cele mari, au loc trimiteri la tratament în mod gratuit ale penşionarilor cu penşii mai mici etc.

d) Penşiile de aşigurări sociale sunt scutite de orice impozite şi taxe. Penşiile de aşigurari sociale precum şi actele procedurale pentru dobandirea lor nu sunt impozabile şi nici taxabile. Cererile care au drept scop stabilirea dreptului la penşie sau îndemnizatie de aşigurari sociale, întroduse în fata oricaror organe, sunt scutite de taxe.

f) imprescriptibilitatea dreptului la penşie şi îndemnizaţii de aşigurări sociale, care este un prîncipiu expres prevăzut de legislaţia noastră de aşigurări sociale.

g) impoşibilitatea ceşiunii dreptului de aşigurari sociale - Penşiile şi îndemnizaţiile de aşigurări sociale nu pot fi cedate nici total, nici parţial, fiînd un drept personal ce nu poate face obiectul vreunei tranzacţii.

h) autonomiei şi descentralizarii aşigurarilor sociale – functionarea şistemului atat la nivel central prîn Mînisterul Muncii , Solidaritatii şi Familiei ,cat şi la nivel teritorial prîn Directiile

judetene ale aceluiaşi mînister, fapt ce aşigura fluenta atat atragerii contributiilor, cat şi efectuarii cheltuielilor.

i) unicitatii – functioneaza un sîngur şistem public national de aşigurari sociale, expreşie a solidaritatii sociale în general şi al solidaritatii între generatii, în special.

j) garantarii de catre stat – drepturile de aşigurari sociale sun garantate de stat, el sprijînînd şistemul de aşigurari sociale prîn acoperirea deficitelor acestuia, prîn surse bugetare.

Rolul aşigurarilor sociale rezulta di prîncipiile ce stau la baza lor, precum şi din modul cum se constituie şi se folosesc fondurile banesti.

Aşigurarile sociale stimuleaza reproductia sociala, contribuînd la progresul economiei nationale şi la dezvoltarea actiunilor social – culturale. Aşigurarile sociale cuprînd o serie de norme pentru înfaptuirea unei tot mai bune igieni şi securitati a muncii, prevenirea imbolnavirilor, refacerea şi întarirea sanatatii cetatenilor şi a familiilor lor, ceea ce are drept urmare mentînerea şi crestera capacitatii lor de munca.

3.2. Sursele de formare a fondurilor asigurărilor sociale de statFondurile aşigurărilor sociale se constituie în majoritatea ţărilor din contribuţia agenţilor

economici, salariaţilor şi statului (subvenţii).În tarile din Europa şi din celelalte contînente, fondurile aşigurarilor sociale se constituie din

cotizatia patronilor, salariatilor şi din unele subventii din partea statului, în diferite proportii, precum şi din alte surse.

Astfel, în Austria angajaţii plătesc 13% din salariu, patronii plătesc o contribuţie de 15,4% - calculată asupra fondului de salarii, iar statul subvenţionează orice deficit.

În Germania 15,8% - cotizaţii ale salariaţilor; 19% - contribuţii ale patronilor, şi subvenţii din partea statului.

În SUA, 11,1% - cotizaţii ale salariaţilor; 17,3% - contribuţii ale patronilor, şi subvenţii din partea statului.

În România, contribuţiile pentru aşigurările sociale se plătesc lunar de către agenţii economici , înstituţii publice şi de ceilalti angajatori, diferenţiat pe grupe de muncă, astfel:40 % - pentru salariaţii din grupa I de muncă;35 % - pentru salariaţii din grupa II de muncă;30 % - pentru ceilalţi salariaţi.

Contribuţiile pentru aşigurările sociale se calculează asupra fondului total de salarii utilizat de către angajatori , şi în care se cuprînd :

- salarii tarifare ale personalului angajat;- drepturile banesti pentru concedii legale şi suplimentare;- sporurile de salarii (sporul pentru vechimea neîntrerupta în munca, pentru munca

prestata suplimentar peste programul de lucru, sporul pentru munca de noapte etc.);- îndemnizatiile de conducere;- premiile prevazute sa se acorde personalului în cursul anului.O altă sursă de formare a fondurilor aşigurărilor sociale o constituie contribuţia salariaţilor şi

penşionarilor care merg la tratament balnear sau odihnă.Bugetul aşigurărilor sociale mai este alimentat şi cu alte venituri, cum sunt: sumele rezultate

din lichidarea debitelor din anii anteriori, restituirea subvenţiilor acordate în anii precedenţi şi nefoloşite, majorările şi amenzile aplicate pentru neplata la timp a CAS, penşii neachitate şi prescrise etc. De asemenea, bugetul aşigurărilor sociale mai este alimentat şi cu excedentul bugetului anului precedent care se reportează pe anul următor.Un alt venit al aşigurărilor sociale îl constituie contribuţia de 5% pentru penşia suplimentară plătită de salariati, calculată asupra salariilor tarifare lunare şi asupra sporului de vechime, din care se formează un fond separat.

3.3. Structura asigurărilor socialePrîncipalele forme de ocrotire a cetăţenilor în cadrul aşigurărilor sociale de stat sunt:

penşiile, trimiterile la tratament balnear şi odihnă; îndemnizaţiile şi ajutoarele; unele cheltuieli cu ocrotirea sănătăţii.

3.3.1. PensiilePenşiile se acordă în raport cu salariul şi vechimea în muncă tuturor cetăţenilor care au

împlînit vârsta prevăzută de lege, au vechimea necesară în muncă ori şi-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă datorită unor accidente sau boli.

La baza şistemului actual de penşionare din România se află următoarele prîncipii:a) îmbunătăţirea raportului dîntre penşie şi salariul tarifar, adică aşigurarea unei corelări

între nivelul penşiilor şi cel al salariilor.b) fondurile băneşti necesare plăţii penşiilor se formează din contribuţia agenţilor

economici, înstituţiilor publice, organizaţiilor fără scop lucrativ, precum şi al persoanelor care folosesc muncă salariată şi personal casnic;

c) stimularea realizării unei vechi cât mai mari în muncă;d) determînarea cuantumului penşiei în funcţie de condiţiile existente la locul de muncă;e) justa corelare a penşiei de învaliditate cu penşia pentru munca depusă şi limita de vârstă;f) înstituirea penşiei suplimentare din contribuţia personală a salariaţilor.Statul român garantează dreptul la penşie fiecărui cetăţean îndiferent de sex şi naţionalitate

şi acordă sprijîn material prîn aşistenţă socială persoanelor înapte de muncă şi lipşite de mijloace de existenţă.

Prîn aşigurările sociale de stat se acordă următoarele penşii:a) penşia pentru munca depusă şi limită de vârstă;b) penşia pentru pierderea capacităţii de muncă din cauză de accident de muncă sau boală

profeşională;c) penşia pentru pierderea capacităţii de muncă în afara procesului de muncă;d) penşia de urmaş;e) ajutorul social;f) penşia suplimentară.Penşia pentru munca depusă şi limita de vârstă se acordă pe viaţă, la cererea agentului

economic ori a înstituţiilor publice, bărbaţilor după împlînirea vârstei de 62 de ani, cu o vechime mînimă în muncă de 30 de ani, iar femeilor după împlînirea vârstei de 57 de ani, cu o vechime în muncă de cel puţîn 25 de ani lucraţi în grupa a III-a de muncă. La cerere, penşia cuvenită se acordă după împlînirea vârstei de 60 ani pentru bărbaţi şi 55 ani pentru femei, dacă au vechimea întegrală în muncă.

De la acest regim general există o serie de dispoziţii cu caracter derogatoriu, în ceea ce priveşte vârsta de penşionare şi/sau vechimea în muncă, astfel:

- pentru persoanele care au lucrat în condiţii deosebit de grele, limita de vârstă la penşionare este 50 de ani;

- nevăzătorii primesc penşia întegrală la împlînirea vârstei de 50 ani bărbaţii şi 45 ani femeile;

- mînerii care au lucrat în subteran mînim 20 de ani pot cere penşionarea îndiferent de vârstă, etc.

În ţările dezvoltate pentru a beneficia de dreptul la penşie sau ocrotire medico-sanitară, aşiguraţii trebuie să aibă o anumită vechime în muncă, să fi împlînit o anumită vârstă şi să fi cotizat un număr mînim de ani.

În Austria, penşionarea se face la împlînirea vârstei de 65 ani bărbaţii, cu o vechime mînimă în muncă de 30 ani, iar pentru femei la împlînirea vârstei de 60 de ani, cu o vechime mînimă în muncă de 25 de ani.

În Franţa – 65 ani bărbaţii cu o vechime în muncă 30 de ani, 60 ani femeile, cu o vechime în muncă de 25 de ani.

În Germania – 65 de ani atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei.În Suedia - 65 de ani atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei.

În SUA - 65 de ani atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei.Cuantumul penşiei:- În Italia – maxim 80% din salariul mediu (se calculează prîn aplicarea de 2% pentru

fiecare an vechime din salariul mediu pe 3 ani consecutivi din ultimii 10 ani).- În Belgia – 60% din salariu pentru beneficiarii sînguri şi 75% pentru familişti.- În Franţa – penşia reprezîntă 25% din salariul mediu din ultimii 10 ani; 40% dacă penşia

se solicită la 60 ani cu 30 de ani vechime. La penşia astfel stabilită se adaugă 50% pentru persoanele aflate în întreţînere.

ASIGURĂRILE SOCIALE DE STAT (II)PENSIILE – PRINCIPALA FORMĂ A ASIGURĂRILOR SOCIALE

4.1. Conţinutul sistemului public de pensii din RomâniaDreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită, prin sistemul public de pensii

şi alte drepturi de asigurări sociale.În sistemul public sunt asigurate, persoanele fizice, denumite asiguraţi.Asiguraţii pot fi cetăţeni români, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au,

conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România.Asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţii de asigurări sociale şi au dreptul să

beneficieze de prestaţii de asigurări sociale, conform legii.În sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:I. persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă şi

funcţionarii publici;II. persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul

autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la pct. I;

III. persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare, ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii, denumite şomeri;

IV. persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puţin 3 salarii medii brute, şi care se află în una dintre situaţiile următoare:

a) asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari;b) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management;c) membri ai asociaţiei familiale;d) persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;e) persoane angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora;f) alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale;V. persoanele care realizează prin cumul venituri brute pe an calendaristic, echivalente cu

cel puţin 3 salarii medii brute, şi care se regăsesc în două sau mai multe situaţii prevăzute la pct. IV.Se pot asigura în sistemul public, pe bază de contract de asigurare socială, persoanele care

nu se regăsesc în situaţiile menţionate, cele care nu se află în plata unor prestaţii de asigurări sociale în sistemul public, precum şi cele care nu sunt asigurate în alte sisteme de asigurări sociale, neintegrate în sistemul public.

Prestaţiile de asigurări sociale se acordă sub formă de: pensii, indemnizaţii, ajutoare, alte tipuri de prestaţii prevăzute de lege, corelative cu obligaţiile privind plata contribuţiei de asigurări sociale.

În România se pot organiza şi pot funcţiona societăţi private de asigurări sociale, reglementate prin lege specială.

4.2. Contribuţia de asigurări socialeÎn sistemul public sunt contribuabili, după caz:a) asiguraţii care datorează contribuţii individuale de asigurări sociale;b) angajatorii;c) persoanele juridice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii , prevazute la pct. II,

asimilate angajatorului;d) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă care administrează bugetul

asigurărilor pentru şomaj;e) persoanele care încheie contract de asigurare socială.Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt diferenţiate în funcţie de condiţiile de muncă

normale, deosebite sau special, si se aprobă anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Contribuţia de asigurări sociale se datorează din momentul încadrării în munca cu contract de munca individual sau de la data încheierii contractului de asigurare socială.

Contribuţia individuală de asigurări sociale se datorează de asiguraţii prevăzuţi la pct. I şi II, iar cota contribuţiei individuale de asigurări sociale se stabileşte prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Contribuţia de asigurări sociale datorată de angajatori reprezintă diferenţa dintre nivelul cotelor de contribuţii de asigurări sociale stabilite diferenţiat, în funcţie de condiţiile de muncă şi nivelul cotei contribuţiei individuale de asigurări sociale.

Asiguraţii prevăzuţi la pct. IV şi V datorează integral cota de contribuţie de asigurări sociale corespunzătoare condiţiilor de muncă în care îşi desfăşoară activitatea.

Contribuţia de asigurări sociale pentru şomeri se suportă integral din bugetul asigurărilor pentru şomaj la nivelul cotei stabilite pentru condiţii normale de muncă, cu excepţia plăţilor compensatorii şi a veniturilor de completare acordate salariaţilor din industria de apărare, în perioada de reducere temporară a activităţii.

Contribuţia de asigurări sociale pentru persoanele care beneficiază de plăţi compensatorii se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj la nivelul cotei contribuţiei individuale de asigurări sociale.

Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale datorate de asiguraţii prevăzuţi la pct. I şi II şi de angajatorii acestora se fac lunar de către angajatori.

Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale pentru şomeri se fac lunar de către instituţia care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Plata contribuţiei de asigurări sociale datorate de asiguraţii prevăzuţi la pct. IV şi V se face lunar de către aceştia, pe baza calculului efectuat şi comunicat de casele teritoriale de pensii la care sunt asiguraţi.

Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul asiguraţilor o constituie:

a) salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la pct. I, sau veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asiguraţii prevăzuţi la pct. II;

b) venitul lunar asigurat, prevăzut în declaraţia sau în contractul de asigurare socială, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut.

Baza de calcul menţionată nu poate depăşi plafonul a de 5 ori salariul mediu brut, care este salariul mediu brut pe economie pentru anul urmator ce se prognozează si se face public de catre CNPAS pana la data de 31 decembrie a anului curent.

Baza lunară de calcul, la care angajatorul datorează contribuţia de asigurări sociale, o constituie fondul total de salarii brute lunare realizate de asiguraţii prevăzuţi la pct. I şi II.

În situaţia depăşirii plafonului, în cazul angajatorilor care datorează contribuţie asupra unui fond total de salarii realizat în condiţii diferite de muncă, baza de calcul la care se datorează contribuţia de asigurări sociale, corespunzătoare fiecărei condiţii de muncă, se stabileşte proporţional cu ponderea, în fondul total de salarii, a drepturilor salariale realizate în fiecare dintre condiţiile de muncă.

Baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale pentru şomeri o constituie cuantumul drepturilor băneşti lunare ce se suportă din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj.

Contribuţia de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând:a) prestaţii de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din

fondurile angajatorului şi care se plătesc direct de acesta, potrivit prezentei legi;b) drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale, în cazul încetării raporturilor de muncă,

încetării raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici, încetării mandatului sau a calităţii de membru cooperator, altele decât cele acordate potrivit legii pentru perioada de preaviz;

c) diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer, precum şi drepturile de autor;

d) sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit;e) premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale.

Sumele asupra cărora nu se datorează contribuţia de asigurări sociale, prevăzute la alin. (1) lit. b) - e), nu se iau în considerare la stabilirea cuantumului prestaţiilor de asigurări sociale.Contribuţia individuală de asigurări sociale, datorată de asiguraţii prevăzuţi la pct. I şi II, se reţine integral din salariul sau, după caz, din venitul brut lunar al asiguratului şi se virează lunar de angajator la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul acestuia.

Angajatorul calculează şi virează lunar contribuţia de asigurări sociale pe care o datorează bugetului asigurărilor sociale de stat, împreună cu contribuţiile individuale reţinute de la asiguraţi.

În cazul în care contribuţia lunară de asigurări sociale achitată de contribuabili este mai mare decât contribuţia datorată, suma plătită în plus se regularizează ulterior, conform procedurilor stabilite de CNPAS.

Termenele de plată a contribuţiei de asigurări sociale sunt:a) data stabilită pentru plata drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul angajatorilor care

efectuează plata drepturilor salariale lunar, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;

b) data stabilită pentru plata chenzinei a 2-a, în cazul angajatorilor ce efectuează plata drepturilor salariale chenzinal, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;

c) până la sfârşitul lunii pentru luna în curs, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la pct. IV şi V;d) până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor ce se

suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la pct. III.Angajatorii, indiferent de forma de proprietate, vor depune în bancă, o dată cu documentaţia

pentru plata salariilor şi a altor venituri ale asiguraţilor, şi documentele pentru plata contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, plăţile efectuându-se simultan, sub control bancar.

În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, casele teritoriale de pensii si ,respectiv,organele fiscale teritoriale vor proceda la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite, conform dispoziţiilor legale privind executarea creanţelor bugetare.

Neplata contribuţiei de asigurări sociale la termenele prevăzute mai sus generează plata unor majorări calculate pentru fiecare zi de întârziere, până la data achitării sumei datorate inclusiv.

Cota majorărilor de întârziere, se stabileşte potrivit reglementărilor privind executarea creanţelor bugetare (Codul de procedura fiscala).

Sumele reprezentând majorările de întârziere se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Calculul majorărilor de întârziere, evidenţierea în contabilitate şi urmărirea plăţii acestora se fac de către angajator sau, după caz, de instituţia care efectuează plata ajutorului de şomaj.

Calculul majorărilor de întârziere pentru asiguraţii cu declaraţie sau contract de asigurare se efectuează, după caz, de aceştia sau de casele teritoriale de pensii.

Neplata contribuţiei de asigurări sociale de către asiguraţii cu declaraţie sau contract de asigurare la termenele stabilite atrage neacordarea drepturilor la prestaţii până la achitarea contribuţiilor datorate şi a majorărilor de întârziere aferente.

În sistemul public stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator şi asigurat sau, după caz, s-a datorat şi plătit de către asiguraţii prevăzuţi la pct. IV şi V.

Stagiul de cotizare corespunzător contribuţiei de asigurări sociale datorate se determină prin aplicarea asupra perioadei de cotizare a raportului dintre cota de contribuţie individuală de asigurări sociale şi cota de contribuţie de asigurări sociale aprobată pentru locurile de muncă în condiţii normale.

4.3. Categoriile de pensiiÎn sistemul public se acordă următoarele categorii de pensii:a) pensia pentru limită de vârstă;b) pensia anticipată;c) pensia anticipată parţială;d) pensia de invaliditate;

e) pensia de urmaş.

Pensia pentru limită de vârstăPensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la data

pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.

Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii, prin creşterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei şi de la 62 de ani pentru bărbaţi, conform eşalonării prevăzute în Anexa nr.3 la lege.

Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi este de 15 ani. Creşterea stagiului minim de cotizare de la 10 ani la 15 ani se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii, conform eşalonării prevăzute in Anexa nr.3 la lege.

Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei şi de 35 de ani pentru bărbaţi. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii, prin creşterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei şi de la 30 de ani pentru bărbaţi, conform eşalonării prevăzute in Anexa nr. 3 la lege.

Asiguraţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea unei pensii pentru limită de vârstă, cu excepţia pensiei anticipate şi a pensiei anticipate parţiale, îşi pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului.Asiguraţii care au realizat stagiul complet de cotizare şi care şi-au desfăşurat activitatea total sau parţial în condiţii deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr. 1 din lege.

Vârstele de pensionare reduse, nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei şi de 55 de ani pentru bărbaţi.

Asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în locurile de munca in unităţile miniere şi care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani în aceste condiţii beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani.

Asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în aviaţia civila (personalul navigant prevăzut in Anexa nr.1 la lege), activitate artistica (in profesiile prevazute in Anexa nr.2 la lege) şi care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani.

Asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I si II de expunere la radiaţii şi care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 15 ani în zona I de expunere la radiaţii sau de 17 ani în zona II de expunere la radiaţii beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă.

Asiguraţii care au realizat stagii de cotizare atât în condiţii deosebite, cât şi în condiţii speciale de muncă beneficiază, cumulativ, de reducerea vârstelor standard de pensionare, corespunzătoare fiecărei situaţii, fără ca această reducere să depăşească 12 ani.

Reducerea vârstei nu poate fi cumulată cu o altă reducere prevăzută de lege sau de alte legile speciale. Vârsta de pensionare redusă astfel nu poate fi mai mică de 55 de ani.

Pensia anticipatăAsiguraţii care au depăşit stagiul complet de cotizare cu cel puţin 10 ani pot solicita pensia

anticipată cu cel mult 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare.La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate nu se au în vedere

perioadele asimilate prevăzute in lege (perioada urmarii cursurilor de zi ale învăţământului universitar, perioada satisfacerii serviciului militar în termen sau cu termen redus), precum şi perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate.

Cuantumul pensiei anticipate se stabileşte în aceleaşi condiţii cu cel al pensiei pentru limită de vârstă.

La împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute de prezenta lege pensia anticipată devine pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare.

Pensia de invaliditateAu dreptul la pensie de invaliditate asiguraţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate

din capacitatea de muncă, din cauza:a) accidentelor de muncă, conform legii;b) bolilor profesionale şi tuberculozei;c) bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca.Beneficiază de pensie de invaliditate si asiguraţii care satisfac obligaţii militare .Au dreptul la pensie de invaliditate, şi elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau

cel puţin jumătate din capacitatea de muncă datorită accidentelor sau bolilor profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale.

Persoanele care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, care erau cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii din această cauză, au dreptul şi la pensie de invaliditate, indiferent de vechimea în muncă, pe timpul cât durează invaliditatea, stabilită în aceleaşi condiţii în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă.

În raport cu cerinţele locului de muncă şi cu gradul de reducere a capacităţii de muncă, invaliditatea este:

a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, a capacităţii de autoservire, de autoconducţie sau de orientare spaţială, invalidul necesitând îngrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane;

b) de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce şi de a se orienta spaţial, fără ajutorul altei persoane;

c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională.

Criteriile şi normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II şi III de invaliditate se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei împreună cu Ministerul Sănătăţii, la propunerea CNPAS.

Asiguraţii care şi-au pierdut capacitatea de muncă datorită unei boli obişnuite sau unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate, dacă îndeplinesc stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, conform tabelului nr. 3.

TABELUL Nr. 3___________________________________________________Vârsta asiguratului Stagiul de cotizareîn momentul ivirii necesarinvalidităţii (ani)___________________________________________________sub 25 ani 525 - 31 ani 831 - 37 ani 1137 - 43 ani 1443 - 49 ani 1849 - 55 ani 22peste 55 ani 25___________________________________________________

Beneficiază de pensie de invaliditate şi asiguraţii care, până la data ivirii invalidităţii, au realizat cel puţin jumătate din stagiul de cotizare necesar, prevăzut în tabelul nr. 3.

În cazul în care invaliditatea s-a ivit ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale, a tuberculozei, precum şi în situaţia în care invaliditatea s-a ivit în timpul şi din cauza

îndeplinirii obligaţiilor militare , asiguratul poate beneficia de pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare.

Pensia de urmaşAu dreptul la pensie de urmaş copiii şi soţul supravieţuitor, dacă persoana decedată era

pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii.Copiii au dreptul la pensie de urmaş:a) până la vârsta de 16 ani;b) dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la

terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani;c) pe toată durata invalidităţii de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau

în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) sau b).Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii, la împlinirea vârstei

standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 15 ani.În cazul în care durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar de cel puţin 10 ani, cuantumul

pensiei de urmaş cuvenit soţului supravieţuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv 6,0% pentru fiecare an de căsătorie în minus.

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 1 an.

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă şi de durata căsătoriei, dacă decesul soţului susţinător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau tuberculozei şi dacă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie.

Pensia de urmaş se calculează, după caz, din:a) pensia pentru limită de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul, în condiţiile

legii, susţinătorul decedat;b) pensia de invaliditate gradul I, în cazul în care decesul susţinătorului a survenit înaintea

îndeplinirii condiţiilor pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă şi era în plată cu pensie de invaliditate de orice grad, pensie anticipată, pensie anticipată parţială sau ar fi avut dreptul, în condiţiile legii, la una dintre aceste categorii de pensie;

c) pensia de serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul în condiţiile legii susţinătorul decedat, dacă aceasta este mai avantajoasă decât pensia pentru limită de vârstă.

Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte, prin aplicarea unui procent asupra punctajului mediu anual realizat de susţinător, aferent pensiei prevăzute la lit. a) şi b), în funcţie de numărul urmaşilor îndreptăţiţi, astfel:

a) pentru un singur urmaş - 50%;b) pentru 2 urmaşi - 75%;c) pentru 3 sau mai mulţi urmaşi - 100% .În situaţia prevăzută la lit. c) cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte prin aplicarea

procentelor menţionate, în funcţie de numărul urmaşilor îndreptăţiţi, asupra cuantumului pensiei de serviciu.

Cuantumul pensiei de urmaş, în cazul orfanilor de ambii părinţi, reprezintă însumarea drepturilor de urmaş, calculate după fiecare părinte.Soţul supravieţuitor care are dreptul la o pensie proprie şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei de urmaş după soţul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie.

4.4. Stabilirea şi plata pensiilorPensia se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, a mandatarului desemnat de aceasta cu

procură specială, a tutorelui sau a curatorului acesteia.Cererea de pensionare, împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute

de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului.Drepturile de pensie de urmaş, în cazul persoanelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege la data decesului susţinătorului asigurat, se acordă la cerere:

a) începând cu luna următoare decesului, în cazul în care susţinătorul decedat era pensionar, dacă cererea a fost depusă în termen de 90 de zile de la data decesului;

b) de la data decesului susţinătorului, în cazul în care susţinătorul decedat nu era pensionar la data decesului, dacă cererea a fost depusă în termen de 90 de zile de la această dată;

c) de la data depunerii cererii, în situaţiile în care s-au depăşit termenele prevăzute la lit. a) şi b).

Plata pensiei se face lunar.Pensia se plăteşte personal titularului, mandatarului desemnat de acesta prin procură specială

sau reprezentantului legal al acestuia, în funcţie de opţiune, prin mandat poştal, cont curent sau cont de card.

Plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care:a) beneficiarul a decedat;b) beneficiarul nu mai îndeplineşte condiţiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată

pensia;c) urmaşul a fost condamnat printr-o hotărâre rămasă definitivă pentru infracţiunea de omor

sau tentativă de omor comisă asupra susţinătorului.Plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care:a) pensionarul îşi stabileşte domiciliul pe teritoriul unui stat cu care România a încheiat

convenţie de asigurări sociale, dacă în cadrul acesteia se prevede că pensia se plăteşte de către celălalt stat;

b) beneficiarul unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parţiale se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la pct. I şi II;

c) beneficiarul unei pensii de invaliditate nu se prezintă la revizuirea medicală periodică;d) beneficiarul unei pensii de urmaş realizează dintr-o activitate profesională venituri brute

lunare mai mari de o pătrime din salariul mediu brut pe economie;e) copilul urmaş nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege ( nu îşi continuă studiile);f) soţul supravieţuitor, beneficiarul unei pensii de urmaş, se recăsătoreşte.Începând cu data înscrierii la pensie cuantumul pensiei se determină prin înmulţirea

punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie.

Cuantumul pensiei astfel stabilit se majorează cu suma corespunzătoare contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, datorată potrivit legii.

Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în Anexa nr.3 la lege.

Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile şi adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice.

Punctajul asiguratului, nu poate fi mai mare de 5 puncte într-un an calendaristic.Asiguraţii care, după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă,

reglementate de lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul public, beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar.

Numărul de puncte realizat de şomeri se calculează prin raportarea cuantumului drepturilor băneşti lunare acordate la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

Se exceptează, persoanele care beneficiază de plăţi compensatorii, pentru care s-a achitat contribuţia din bugetul asigurărilor pentru şomaj.CNPAS comunică asiguratului, prin casele teritoriale de pensii, punctajul anual şi punctajul cumulat pentru perioada de cotizare.

Valoarea unui punct de pensie se stabileşte prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Aceasta se determină prin actualizarea valorii punctului de pensie din luna decembrie a fiecărui an cu cel puţin rata inflaţiei, prognozată pentru anul bugetar următor de instituţia cu atribuţii în domeniu.

În raport cu evoluţia indicatorilor macroeconomici şi cu resursele financiare, valoarea punctului de pensie, poate fi majorată prin legile de rectificare a bugetului asigurărilor sociale de stat.

Valoarea punctului de pensie, astfel determinată, nu poate fi mai mică de 30% şi mai mare de 50% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

ASIGURĂRILE SOCIALE DE STAT (III)Alte drepturi de asigurări sociale

Asiguratii sistemului public au dreptul in afara de pensie la urmatoarele categorii de drepturi de asigurare sociale:a) concediu si indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca, cauzata de boli obisnuite sau de accidente in afara muncii, boli profesionale si accidente de munca;b) prestatii pentru prevenirea imbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca;c) concediu si indemnizatie pentru maternitate;d) concediu si indemnizatie pentru cresterea copilului; e) concediu si indemnizatie pentru ingrijirea copilului bolnav;f) ajutor de deces.

Beneficiaza de drepturile mentionate la pct. a), b), c) si e), asiguratii care in ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu medical inscrise in certificatul de concediu medical au un stagiu de cotizare de cel putin 6 luni, chiar si cu anumite intervale lipsa.

Persoanele care au dobandit legal calitatea de asigurat beneficiaza de indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca (IITM), fara conditii de stagiu de cotizare in cazul accidentelor de munca, bolilor profesionale, urgentelor medico-chirurgicale, tuberculozei si bolilor infecto contagioase din gr A (hepatita A).

Lista cuprinzand urgentele medico chirurgicale, precum si bolile infecto contagioase din gr A este stabilita prin Hotărăre de Guvern (H.G.).

Dreptul asiguratilor la ajutor de deces nu este conditionat de indeplinirea unui stagiu de cotizare.

Baza de calcul a indemnizatilor de asigurari sociale mentionate la pct. a), b), c) si e) se determina ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu medical inscrise in cerificatul de concediu medical, pe baza carora s-a datorat sau dupa caz s-a achitat contributia individuala de asigurari sociale in lunile respective.

In cazul concediului si indemnizatiei pentru maternitate beneficiaza de acestea asiguratele care au realizat un stagiu de cotizare de cel putin 10 luni in ultimele 12 luni anterioare datei nasterii copilului.

In situatia in care nasterea se produce inainte de termen stagiul de cotizare necesat deschiderii dreptului se diminueaza cu perioada cuprinsa intre data nasterii copilului si data prezumata a nasterii certificata de medicul de specialitate.

Baza de calcul a indemnizatiei de maternitate se determina ca medie a veniturilor lunare din ultimele 10 luni anterioare datei nasterii copilului sau dupa caz din cele 12 luni din care s-a constituit stagiul de cotizare.

Daca nasterea s-a produs inainte de termen baza de calcul a indemnizatiei de calcul a indemnizatie de maternitate se determina pe baza veniturilor lunare din perioada ce constituie stagiu de cotizare necesar deschiderii drepturilor, iar in situatia in care stagiu de cotizare este mai mic de 6 luni, baza de calcul o constituie media veniturilor lunare la care s-a datorat sau dupa caz s-a achitat CAS din lunile respective.

Din duratele de acordare a concediilor medicale exprimate in zile calendaristice de incapacitate temporala de munca, se platesc zilele lucratoare.

Pentru calcului indemnizatilor de asigurari sociale se iau in considerare numarul de zile lucratoare pentru care s-a datorat sau dupa caz s-a datorat CAS individuala si/sau numarul de zile lucratoare din perioadele asimilate stagiului de cotizare din lunile din care se constituie baza de calcul.

La stabilirea numarului de zile lucratoare din luna in care se acorda drepturile de asigurari sociale se iau in vedere prevederile legale cu privire la zilele de sarbatori legale in care nu se lucreaza.

In cazul in care baza de calcul a indemnizatilor de asigurari sociale cuprinde si perioade anterioare datei de 01.04.2001, inclusiv perioade de somaj recunoscute ca vechime in munca, la calculul indemnizatilor se ia in considerare pentru aceste perioade dupa caz veniturile lunare care potrivit legii au constituit baza de calcul a drepturilor respective sau sumele cu titlu de drepturi banesti primite in calitate de somer.

5.1. Îndemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă (IITM)In sistemul public asiguratii beneficiaza de concediu medical si de IITM daca dovedesc

incapacitatea temporala de munca printr-un certificat medical eliberat reglementarilor in viguare.Somerii aflati la cursuri de calificare, recalificare, perfectionare sau dupa caz la alte forme

de pregatire profesionala organizate legal care datorita accidentelor survenite in timpul si din cauza practicii profesionale suporta o incapacitate temporala de munca beneficiaza de aceleasi prevederi ca si ceilalti asigurati privind accidentul de munca.

IITM se suporta astfel:A. de catre angajator, in functie de numarul de angajati avut la data ivirii incapacitatii temporale de munca astfel:a). pana la 20 angajati din prima zi pana in a 7 zi de incapacitate temporara de muncab). intre 21-100 angajati din prima zi pana in a 12 zi de incapacitate temporala de muncac). peste 100 de angajati din prima zi pana in a 17 zi de incapacitate temporala de muncaB. din BASS incepand cu :a). prima zi de incapacitate temporara de munca in cazul persoanelor ce se incadreaza la pct III.IV,V si asiguratii facultativb). ziua urmatoare celei suportate de angajator conform punctului A anterior si pana la data incetarii incapacitatii temporale de munca sau pensionarii.

IITM cauzata de boli profesionale sau accidente de munca se suporta din prima zi de incapacitate temporala de munca si pana la data incetarii acesteia sau pensionarii astfel:a). de catre angajator pentru asiguratii prevazuti la punctele I si II b). de catre angajatorul prestator al cursurilor de calificare, recalificare, perfectionare sau al altor forme de pregatire profesionala pentru someri c). de BASS pentru asiguratii de la pct IV si V d). de BASS in cazul asiguratilor prevazuti la categoria asiguratilor facultativ.

Durata de acordare a IITM este de cel mult 180 zile in interval de un an socotit din prima zi de imbolnavire.

Incepand cu a 90 a zi concediul medical se poate prelungi pana la 180 zile cu avizul medicului expert al asigurarilor sociale.

Durata de acordare a IITM este mai mare in cazul unor boli speciale si se diferentiaza astfel:a) 1 an in intervalul ultimilor 2 ani pentru tuberculoza pulmonara si unele boli cardiovasculare stabilite de CNPAS cu acordul CNPAS si Minsterul munciib) 1 an cu drept de prelungire pana la un an si jumatate de catre medicul expert al asigurarilor sociale in intervalul ultimilor 2 ani, pentru forme particulare de tuberculoza (meningeala, peritoneala si urogenitala inclusiv a glandelor suprarenale), precum si pentru SIDA si cancer de orice tip in functie de stagiul bolii.c) 1 an si jumatate in intervalul ultimilor 2 ani pentru tuberculoza pulmonara operata si osteoarticularad) 6 luni cu posibilitatea de prelungire pana la maxim 1 an in intervalul ultimilor 2 ani pentru alte forme de tuberculoza extrapulmonara cu avizul medicului expert al asigurarilor sociale.

Medicul curant (medicul care supravegheaza evolutia bolii) propune pensionarea de invaliditate daca bolnavul nu a fost recuperat la expirarea duratelor de acordare a IITM. In situatii temeinic motivate de posibilitatea recuperarii medicul curant propune prelungirea concediului medical peste 180 zile in scopul evitarii pensionarii de invaliditate si mentinerii asiguratului in activitate.

Medicul expert al asigurarilor sociale decide dupa caz prelungirea concediului medical pentru continuarea programului recuperator, trecerea temporala in alta munca, reducerea programului de lucru, reluarea activitatii in acesi profesie sau intr-o alta profesie ori pensionarea de invaliditate.

Prelungirea concediului medical peste 180 zile se face pentru cel mult 90 zile conform procedurilor stabilite de CNPAS in raport cu evolutia cazului si cu rezultatul actiunilor de recuperare.

In cazul in care s-a emis avizul de pensionare de catre medicul expert al asigurarilor sociale plata IITM se acorda pana la sfarsitul lunii urmatoare celei care s-a dat avizul fara a se depasi durata maxima de acordare a concediului medical.

Asiguratii a caror incapacitate temporara de munca a survenit in timpul concediului de odihna sau al concediului fara plata beneficiaza de IITM, concedile fiind intrerupte urmand ca zilele neefectuate sa fie reprogramate.

Beneficiaza de IITM in aceleasi conditii ca si ceilalti asigurati pensionarii care legal realizeaza venituri dintr-o activitate profesionala pentru care se calculeaza si se plateste CAS.

Cuantumul IITM se determina prin aplicarea unui procent de 75% la baza de calcul stabilita ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu medical.

Cuantumul IITM determinata de boala profesionala, accident de munca sau cazuri asimilate acestuia, tuberculoza, SIDA, cancer de orice tip precum si boala infecto contagioasa din gr A si urgente medico-chirurgicale este de 100% din media veniturilor din ultimele 6 luni.

5.2. Prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă

In scopul prevenirii imbolnavirilor si recuperarii capacitatii de munca in sistemul public asiguratii pot beneficia de:a) indemnizatia pentru trecerea temporara in alta munca;b) indemnizatia pentru reducerea timpului de munca ;c) indemnizatie pentru carantina;d) ajutoare pentru procurarea de proteze, orteze si de alte produse ortopedice care nu sunt suportate potrivit legii de la asigurarile sociale de sanatate;e) tratament balnear care nu este suportat potrivit legii de la asigurarile sociale de sanatate;f) reabilitare profesionala;g) bilete de odihna pentru asiguratii unitatilor in care nu este reglementata constituirea fondului social legal.

Asiguratii aflati in incapacitate temporara de munca pe o perioada mai mare de 90 zile precum si pensionarii de invaliditate pot beneficia de tratament balnear si reabilitare profesionala in conformitate cu prevederile programului individual de recuperare.

Contravaluarea biletelor de odihna se recupereaza de la bugetul de stat dupa deducerea cotei de participare individuala.

Asiguratii prevazuti la pct I si II care datorita unei boli profesionale sau al unui accident de munca nu mai pot lucra in conditiile de la locul de munca anterior producerii riscului pot trece temporar in alta munca.

Îndemnizatia pentru trecerea temporara in alta munca se acorda daca la noul loc de munca asiguratul realizeaza un venit salarial brut lunar inferior mediei veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare riscului care au constituit baza de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale. Indemnizatia pentru reducerea timpului de munca cu o patrime din durata normala se acorda asiguratilor prevazuti la pct I si II care din motive de sanatate nu mai pot realiza durata normala de munca.

Indemnizatiile pentru trecerea temporara in alta munca si pentru reducerea timpului de munca se acorda la propunerea medicului curant cu avizul medicului expert al asigurarilor sociale pentru cel mult 90 zile intr-un an calendaristic in una sau mai multe etape, iar cuantumul lunar al acestora este egal cu diferenta dintre media veniturilor pe ultimele 6 luni anterioare producerii riscului si venitul salarial brut realizat de asigurat la noul loc de munca sau prin reducerea timpului normal de munca fara a depasi 25% din media venturilor din ultimele 6 luni

Indemnizatia pentru carantina se acorda asiguratilor carora li se interzice continuarea activitatii din cauza unei boli contagioase pe durata stabilita prin certificatul eliberat de catre inspectoratul de sanatate publica.

Cuantumul lunar al indemnizatiei pentru carantina reprezinta 75% din media veniturilor din ultimele 6 luni.

Indemnizatile mentionate anterior se suporta integral din BASS.Asiguratii si pensionarii sistemului public pot beneficia de ajutoare si indemnizatii de la

BASS pentru procurarea de proteze, orteze si alte produse ortopedice care nu sunt suportate de la asigurarile sociale de sanatate, iar modalitatile de stabilire si de acordare a ajutoarelor si indemnizatilor pentru procurarea acestora sunt stabilite de CNPAS cu consultarea ministerului sanatatii.

Indemnizatia pentru ingrijirea copilului bolnav in vartsta de pana la 7 ani sau a copilului cu handicap cu afectiuni intercurente pana la inplinirea varstei de 18 ani se acorda pe baza certificatului de concediu medical eliberat de medical de familie si a certificatului pentru persoane cu handicap.

Durata de acordare a indemnizatiei pentru copii pana la 7 ani respectiv 18 ani este de 14 zile calendaristice pe an pentru un copil, cu exceptia situatiilor in care copilul contracteaza boli contagioase, este imobilizat in aparat gipsat sau este supus unor interventii chirurgicale. Durata concediului medical in aceste cazuri va fi stabilita de medical de familie.

Cuantumul brut lunar al indemnizatiei pentru cresterea copilului sau pentru ingrijirea copilului bolnav, este de 85% din salarul mediu brut lunar utilizat la fundamentarea BASS si aprobat prin legea BASS.

Pentru anul 2008 acest cuantum este de 800 lei pe luna. Incepand cu 1 ianuarie 2009 acest cuantum va fi de 85% din ultimul salaru lunar, dar nu mai

putin de 800 lei pe luna.In vederea acordarii concediului si indemnizatiei pentru cresterea copilului, in cazul

asiguratului care a adoptat, a fost numit tutore, caruia i s-au incredintat copii sau i-au fost dati in plasament, perioada ce corespunde stagiului de cotizare si bazei de calcul necesare se stabileste de la data la care dupa caz s-a aprobat adoptia, s-a instituit tutela sau plasamentul conform prevederilor legale. 5.3. Ajutorul de deces

În cazul decesului asiguratului sau al pensionarului, beneficiază de ajutor de deces o singură persoană care care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces şi care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul, în condiţiile dreptului comun sau, în lipsa acesteia, oricare persoană care face această dovadă.

Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat şi făcut public de către CNPAS.

Asiguratul sau pensionarul beneficiază de ajutor de deces în cazul decesului unui membru de familie aflat în întreţinerea sa şi care nu are un drept propriu de asigurări sociale. Se consideră membru de familie, în sensul prezentei legi: a) soţul; b) copiii proprii, copiii adoptaţi, copiii aflaţi în plasament familial sau cei încredinţaţi spre creştere şi educare familiei, în vârstă de până la 18 ani sau, dacă îşi continuă studiile, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 ani, precum şi copiii incapabili de muncă, indiferent de vârstă, dacă şi-au pierdut capacitatea de muncă înaintea vârstelor menţionate; c) părinţii şi bunicii oricăruia dintre soţi.

Ajutorul de deces cuvenit pentru un membru de familie reprezintă jumatate din salariul mediu brut pe economie.

Ajutorul de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat şi se acordă, la cerere, pe baza certificatului de deces.

5.4. Îndemnizaţia de maternitate. Îndemnizaţia pentru creşterea copilului sau pentru ingrijirea copilului bolnav

Asiguratele au dreptul pe o perioada de 126 de zile calendaristice la concediu pentru sarcina si lauzie, perioada in care beneficiaza de Indemnizatie de Maternitate.

De aceleasi drepturi beneficiaza si femeile care au incetat plata CAS, dar care nasc in termen de 9 luni de la data pierderii calitatii de asigurat.

Concediul pentru sarcina se acorda pe o perioada de 63 zile inainte de nastere iar concediul pentru lauzie pe o perioada de 63 zile dupa nastere.

Concediile pentru sarcina si lauzie se compenseaza intre ele in functie de recomandarea medicului si de obtiunea persoanei beneficiare.

Persoanele cu handicap asigurate beneficiaza la cerere de concediu pentru sarcina incepand cu luna a 6-a de sarcina.

In cazul in care copilul se naste mort sau moare in perioada concediului de lauzie indemnizatia de maternitate se acorda pe toata durata acestuia.

Cuantumul lunar a indemnizatiei de maternitate este de 85 % din media veniturilor din ultimele 6 luni care au constituit baza de calcul a CAS individual.

Asiguratii au dreptul la:a) concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, oricând până la împlinirea de către copil a acestor vârste, numai după efectuarea a cel puţin 42 zile din concediul de lăuzie.b) concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Atat indemnizatia de maternitate cat si indemnzatia pentru cresterea copilului sau ingrijirea copilului bolnav se suporta integral din BASS.

Beneficiaza la cerere de indemnizatie unul dintre parinti, daca solicitantul indeplineste conditiile de stagiu de cotizare (minim 9 luni inainte de nasterea copilului).

Beneficiaza de aceleasi drepturi si asiguratul care conform normelor legale a adoptat, a fost numit tutore, caruia i s-au incredintat copii spre crestere si educare sau i-au fost dati in plasament familial.

Indemnizatia pentru cresterea copilului pana la implinirea varstei de 2 ani se acorda la cerere pe baza livretului de familie sau a certificatului de nastere.

Indemnizatia pentru cresterea copilului cu handicap se acorda la cerere pe baza livretului de familie sau a certificatului de nastere precum si a certificatului de persoane cu handicap emise conform prevederilor legale.

Indemnizatia pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau a copilului cu handicap cu afectiuni intercurente pana la implinirea varstei de 18 ani se acorda pe baza certificatului de concediu medical eliberat de medicul de familie si a certificatului pentru persoane cu handicap.

Durata de acordare a indemnizatiei pentru copii pana la 7 ani respectiv 18 ani este de 14 zile calendaristice pe an pentru un copil, cu exceptia situatiilor in care copilul contracteaza boli contagioase, este imobilizat in aparat gipsat sau este supus unor interventii chirurgicale. Durata concediului medical in aceste cazuri va fi stabilita de medicul de familie.

Cuantumul brut lunar al indemnizatiei pentru cresterea copilului sau pentru ingrijirea copilului bolnav, este de 85% din salariul mediu brut lunar utilizat la fundamentarea BASS si aprobat prin legea BASS.

Pentru anul 2008 acest cuantum este de 800 lei pe luna. Incepand cu 1 ianuarie 2009 acest cuantum va fi de 85% din ultimul salariu lunar, dar nu

mai putin de 800 lei pe luna.

In vederea acordarii concediului si indemnizatiei pentru cresterea copilului, in cazul asiguratului care a adoptat, a fost numit tutore, caruia I s-au incredintat copii sau i-au fost dati in plasament, perioada ce corespunde stagiului de cotizare si bazei de calcul necesare se stabileste de la data la care dupa caz, s-a aprobat adoptia, s-a instituit tutela sau plasamentul conform prevederilor legale.

Alte aspecte privind drepturile de asigurari socialeIn cazul in care angajatorul isi inceteaza activitatea sau a expirat termenul pentru care a fost

incheiat contractul individual de munca al asiguratului, drepturile de asigurari sociale care s-au nascut anterior invirii acestor situatii se achita din BASS de catre CTP urmand sa fie recuperate de angajator conform prevederilor legale.

Pentru persoanle asigurate şi care desfăşoară activitate în mai multe unităţi, in fiecare find asiguarata legal, indemnizatile de asigurari sociale se calculeaza si se platesc dupa caz de fiecare angajator su de CTP.

Durata concedilor medicale pentru tuberculoza, sarcina, lauzie, si ingrijirea copilului bolnav nu diminueaza numarul zilelor de concediu medical acordate unui asigurat pentru celelalte afectiuni.

Concedile medicale acordate cu intrerupere intre ele se iau in considerare separat, durata lor necumulandu-se, iar plata se suporta pentru fiecare concediu in parte.

In situatia in care in aceeasi luna un asigurat are 2 sau mai multe concedii medicale pentru afectiuni diferite, fara intrerupere intre ele, indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca se calculeaza si se suporta separat iar plata se face pentru fiecare concediu in parte.

Calculul si plata indmnizatie de asigurari sociale se fac lunar de catre:a) angajator, cel mai tarziu o data cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectiva, pentru asiguratii prevazuti la punctele I si II.b) institutia care administreaza bugetul asigurarilor pentru somaj, in termen de 3 zile de la data depunerii cerificatului medical sau dupa caz a cererii pentru acordarea indemnizatiei pentru cresterea copilului in cazul somerilor.c) casa teritoriala de pensii in termen de 3 zile de la data depunerii certificatului medical sau a cereri pentru acordarea indemnizatiei pentru cresterea copilului pentru asiguratii prevazuti la punctele IV, V si asiguratii facultativ.

Cuantumul indemnizatiilor de asigurari sociale acordate pe o perioada mai mare de 90 zile se poate indexa o data cu indexarea valorii punctului de pensie in conditiile stabilite prin H.G..

Calculul si plata indemnizatiilor de asigurari sociale se face si de catre CNPAS sau CTP pentru sumele ce se suporta din BASS.

Ajutorul de deces se achita in termen de 24 ore de la solicitare pentru persoanele care au suportat cheltuielile de inmormantare de catre:a) angajator in cazul decesului asiguratului mentionat la pct I si II respectiv al unui membru de familie al acestuiab) institutia care gestioneaza bugetul fondului pentru plata ajutorului de somaj in cazul decesului somerului respectiv al unui membru de familie al acestuiac) CTP in cazul decesului pensionarului sau al asiguratului mentionat la pct IV si V si asiguratului facultativ

Indemnizatiile de asigurari sociale se achita beneficiarului, reprezentantului legal sau mandatarului desemnat prin procura speciala de catre acesta.

Indemnizatiile de asigurari sociale cuvenite pentru luna in curs si neachitate asiguratului decedat se platesc sotului supravietuitor, copiilor sau in lipsa acestora persoanelor care dovedesc ca l-a ingrijit pana la data decesului.

Indemnizatiile si ajutoarele de asigurari sociale pot fi solicitate pe baza actelor justificative in termenul de prescriptie de 3 ani calculat de la data la care beneficiarul era in drept sa le solicite iar cuantumul acestora se achita la nivelul cuvenit pentru perioada prevazuta in certificatul medical neonorat sau dupa caz la data decesului inscrisa in certificatul de deces.

Plata indemnizatie de asigurari sociale inceteaza incepand din luna urmatoare celei in care:a) beneficiarul a decedat

b) beneficiarul nu mai indeplineste conditile legale pentru acordatea indemnizatilor c) beneficiarul si-a stabilit domiciliul pe teritoriul unui stat cu care Romania nu are conventie incheiata de asigurari socialed) beneficiarul si-a stabilit domiciliul pe teritoriul unui stat cu care Romania a incheiat conventie de asigurari sociale, daca in cadrul acesteia se prevede ca indemnizatiile se platesc de celalalt stat.

Plata indemnizatiei pentru cresterea copilului pana la varsta de 2 respectiv 3 ani se suspenda la cererea beneficiarului sau pe perioada in care acesta este decazut din drepturile parintesti respectiv din dreptul de a fi tutore, sau in cazul in care copilul este abandonat ori internat intr-o institutie de ocrotire, iar reluarea in plata a acestor indemnizatii suspendate se face la cerere incepand cu ziua urmatoare celei in care a incetat cauza suspendarii.

FONDURILE DE PENSII PRIVATE 6.1. Sistemul de organizare şi funcţionare a fondurilor de pensii administrate privat Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, reglementează: a) înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea sistemului fondurilor de pensii administrate privat; b) organizarea şi funcţionarea administratorilor fondurilor de pensii administrate privat, precum şi coordonarea activităţii altor entităţi implicate în acest domeniu. Scopul sistemului fondurilor de pensii administrate privat este asigurarea unei pensii private, distinctă şi care suplimentează pensia acordată de sistemul public, pe baza colectării şi investirii, în interesul participanţilor, a unei părţi din contribuţia individuală de asigurări sociale. Resursele financiare ale fondului de pensii se constituie din: a) contribuţiile nete convertite în unităţi de fond; b) drepturile cuvenite beneficiarilor şi nerevendicate în termenul general de prescripţie; c) dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente contribuţiilor nevirate în termen; d) sumele provenite din investirea veniturilor prevăzute la lit. a) - c). Cheltuielile de administrare sunt suportate de administrator. Un fond de pensii trebuie să aibă minimum 50.000 de participanţi şi se constituie prin contract de societate civilă. Toţi participanţii şi beneficiarii la un fond de pensii au aceleaşi drepturi şi obligaţii şi li se aplică un tratament nediscriminatoriu. Participanţii şi beneficiarii la un fond de pensii au dreptul la egalitate de tratament şi în cazul schimbării locului de muncă, domiciliului sau reşedinţei într-o altă ţară, stat membru al Uniunii Europene ori stat aparţinând Spaţiului Economic European. În cazul schimbării locului de muncă, domiciliului sau reşedinţei într-o altă ţară, participanţii pot opta între a plăti în continuare contribuţiile la un fond de pensii din România sau a plăti contribuţii la un alt fond de pensii aflat pe teritoriul ţării respective, dacă aceasta nu contravine legislaţiei acestei ţări. Nicio persoană care doreşte să devină participant nu poate fi supusă unui tratament discriminatoriu şi nu i se poate refuza calitatea de participant, dacă aceasta este eligibilă. Un fond de pensii nu poate fi declarat în stare de faliment. Fondul de pensii este reprezentat în raporturile cu terţii, inclusiv în faţa instanţelor judecătoreşti, numai de către administratorul acestuia. Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti competente, în legătură cu administrarea fondului de pensii, sunt scutite de orice fel de taxe. Sediul fondului de pensii va fi acelaşi cu cel al administratorului. Autorizarea schemei de pensii private şi a fondului de pensii Prospectul schemei de pensii private este elaborat şi propus de administrator. Fiecare prospect al schemei de pensii private propus de administrator trebuie să obţină autorizarea Comisiei. Prospectul schemei de pensii private poate fi modificat numai cu avizul prealabil al Comisiei.

Pentru a obţine autorizarea primului prospect al schemei de pensii private, societatea de pensii depune la Comisie o cerere, odată cu cererea de autorizare de administrare, prospectul schemei de pensii private, inclusiv proiectul contractului de depozitare şi proiectul de contract de societate civilă. Autorizarea primului prospect al schemei de pensii private se realizează odată cu autorizarea de administrare a fondului de pensii. Procedura de autorizare şi modificare a prospectului schemei de pensii private este prevăzută în normele Comisiei. Administratorul procedează la publicitatea prospectului schemei de pensii private numai după autorizarea acestuia, sub sancţiunea retragerii autorizaţiei de administrare. Conţinutul schemei de pensii private se stabileşte prin normele Comisiei şi cuprinde în mod obligatoriu cel puţin următoarele elemente: a) denumirea şi sediul administratorului; b) condiţiile de eligibilitate a participanţilor pentru aderarea la schema de pensii private; c) modalitatea de împărţire între participanţi a sumelor rezultate din investirea activelor; d) principiile investiţionale ale schemei de pensii private; e) riscurile financiare, tehnice şi de altă natură implicate de schema de pensii private; f) natura şi distribuţia riscurilor prevăzute la lit. e); g) dreptul exclusiv de proprietate al participanţilor la schema de pensii private asupra sumei existente în conturile individuale; h) condiţiile începerii şi plăţii prestaţiilor private; i) condiţiile de acordare a prestaţiilor private în caz de invaliditate; j) nivelurile maxime ale comisioanelor suportate de fondul de pensii, defalcate pe categorii de comisioane; k) periodicitatea şi procedura de raportare a informaţiilor către participanţi; l) condiţiile şi procedurile de încetare a participării şi de transfer la un alt fond de pensii administrat privat. Conţinutul schemei de pensii private poate cuprinde orice alte elemente considerate necesare de Comisie. Modelul contractului-cadru de administrare se stabileşte prin normele Comisiei şi conţine în mod obligatoriu următoarele elemente: a) părţile contractante; b) principiile schemei de pensii private; c) principalele drepturi şi obligaţii ale părţilor contractante şi modalitatea de aplicare; d) modul de administrare a fondului de pensii; e) modalităţile de control al administratorului, exercitate de către auditori; f) obligaţiile de informare ale administratorului faţă de participanţi şi autorităţi; g) evidenţele administratorului referitoare la participanţi, contribuţii, investiţii şi pensii private; h) modalităţile specifice de constatare, reclamare şi remediere a deficienţelor; i) răspunderea contractuală a părţilor, incluzând şi sancţiunile ce pot fi aplicate; j) durata contractului de administrare, modalităţile de modificare şi încetare a contractului de administrare; k) informaţii privind depozitarul fondului de pensii. Modificarea prospectului schemei de pensii private se face de către administrator, cu avizul Comisiei şi cu informarea ulterioară a participanţilor. Procedura de modificare a prospectului schemei de pensii private va fi stabilită prin normele Comisiei. Comisia retrage autorizaţia administratorului de administrare a fondului de pensii, dacă se dovedeşte că au fost încălcate regulile unui prospect al schemei de pensii private, dispoziţiile prezentei legi sau ale normelor Comisiei. De la data retragerii autorizaţiei de administrare a administratorului se aplică prevederile privind administrarea specială.

Administratorul poate ataca decizia de retragere a autorizaţiei de administrare a fondului de pensii la instanţa judecătorească competentă, în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Fondul de pensii trebuie autorizat de Comisie, după autorizarea administratorilor şi a prospectului schemei de pensii private. Autorizaţia se eliberează pe baza unei cereri formulate de administrator, la care se anexează următoarele documente: a) contractul de societate civilă de constituire a fondului de pensii; b) actele individuale de aderare la contractul de societate civilă prin care se înfiinţează fondul de pensii şi la prospectul schemei de pensii private; c) alte documente şi informaţii potrivit cerinţelor prevăzute în normele Comisiei. Comisia verifică dacă sunt întrunite condiţiile de către membrii fondului de pensii pentru a fi participant conform prezentei legi, avizează contractul de societate civilă şi procedează, în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii ultimului set de documente şi informaţii de la administrator, la aprobarea sau la respingerea motivată a autorizării fondului de pensii. Comisia respinge cererea de autorizare a fondului de pensii, dacă documentaţia prezentată: a) rămâne incompletă şi după expirarea termenului de 30 de zile calendaristice de la solicitarea unor informaţii sau documente suplimentare; b) nu este întocmită în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare; c) conţine clauze care pot prejudicia interesele participanţilor sau nu le protejează în mod corespunzător. Decizia de respingere a cererii de autorizare a fondului de pensii, scrisă şi motivată, se comunică administratorului în termen de 5 zile calendaristice de la adoptarea acesteia. În cazul în care se constată scăderea numărului de participanţi şi menţinerea acestuia sub minimul legal, timp de un trimestru, Comisia retrage, prin decizie, autorizaţia unui fond de pensii. Decizia de retragere a autorizaţiei fondului de pensii, scrisă şi motivată, se comunică administratorului în termen de 5 zile calendaristice de la adoptarea acesteia. Administratorul este obligat să înceteze orice activitate aferentă fondului de pensii, de la data luării la cunoştinţă despre retragerea autorizaţiei acestuia. De la data la care Comisia retrage autorizaţia unui fond de pensii se aplică prevederile referitoare la administrarea specială.

Investiţiile fondului de pensii Comisia verifică îndeplinirea obligaţiei administratorilor de investire prudenţială a activelor fondurilor de pensii administrate privat, cu respectarea, în principal, a următoarelor reguli: a) investirea în interesul participanţilor şi beneficiarilor, iar în cazul unui conflict potenţial de interese, administratorul care gestionează activele fondurilor de pensii administrate privat trebuie să adopte măsuri ca investirea să se facă numai în interesul acestora; b) investirea într-un mod care să asigure securitatea, calitatea, lichiditatea şi profitabilitatea lor, iar cele deţinute pentru acoperirea fondului de garantare şi a provizioanelor tehnice se investesc, de asemenea, într-un mod adecvat naturii şi duratei drepturilor cuvenite participanţilor şi beneficiarilor; c) investirea să se efectueze preponderent în instrumente tranzacţionate pe o piaţă reglementată, astfel cum este definită în Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare; investiţiile în instrumente care nu sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată trebuie să nu depăşească niveluri prudenţiale; d) investiţiile în instrumente financiare derivate sunt permise doar în măsura în care contribuie la scăderea riscurilor investiţiei sau facilitează gestionarea eficientă a portofoliului; e) activele se diversifică în mod corespunzător, astfel încât să se evite dependenţa excesivă de un anumit activ, emitent sau grup de societăţi comerciale şi concentrări de riscuri pe ansamblul activelor. Administratorul elaborează o declaraţie privind politica de investiţii, în formă scrisă. Declaraţia privind politica de investiţii conţine: a) strategia de investire a activelor, în raport cu natura şi durata obligaţiilor; b) metodele de evaluare a riscurilor investiţionale;

c) procedurile de management al riscului; d) metoda de revizuire a principiilor de investiţii; e) persoanele responsabile de luarea deciziilor şi realizarea investiţiilor, precum şi procedurile pentru luarea deciziilor. Administratorul revizuieşte şi completează declaraţia privind politica de investiţii ori de câte ori intervine o schimbare importantă în politica de investiţii sau cel puţin o dată la 3 ani, cu acordul Comisiei, informând participanţii cu privire la noua politică investiţională. Cu respectarea dispoziţiilor art. 23, administratorul investeşte în: a) instrumente ale pieţei monetare, inclusiv conturi şi depozite în lei la o bancă, persoană juridică română, sau la o sucursală a unei instituţii de credit străine autorizate să funcţioneze pe teritoriul României şi care nu se află în procedura de supraveghere specială ori administrare specială sau a cărei autorizaţie nu este retrasă, fără să depăşească un procent mai mare de 20% din valoarea totală a activelor fondului de pensii; b) titluri de stat emise de Ministerul Economiei şi Finanţelor din România, de state membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, în procent de până la 70% din valoarea totală a activelor fondului de pensii; c) obligaţiuni şi alte valori mobiliare emise de autorităţile administraţiei publice locale din România sau din statele membre ale Uniunii Europene ori aparţinând Spaţiului Economic European, în procent de până la 30% din valoarea totală a activelor fondului de pensii; d) valori mobiliare tranzacţionate pe pieţe reglementate şi supravegheate din România, statele membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, în procent de până la 50% din valoarea totală a activelor fondului de pensii; e) titluri de stat şi alte valori mobiliare, emise de state terţe, în procent de până la 15% din valoarea totală a activelor fondului de pensii; f) obligaţiuni şi alte valori mobiliare, tranzacţionate pe pieţe reglementate şi supravegheate, emise de autorităţile administraţiei publice locale din state terţe, în procent de până la 10% din valoarea totală a activelor fondului de pensii; g) obligaţiuni şi alte valori mobiliare ale organismelor străine neguvernamentale, dacă aceste instrumente sunt cotate la burse de valori autorizate şi dacă îndeplinesc cerinţele de rating, în procent de până la 5% din valoarea totală a activelor fondului de pensii; h) titluri de participare, emise de organisme de plasament colectiv în valori mobiliare din România sau din alte ţări, în procent de până la 5% din valoarea totală a activelor fondului de pensii; i) alte forme de investiţii prevăzute de normele Comisiei. Investiţiile , după caz, sunt efectuate în conformitate cu reglementările Băncii Naţionale a României privind operaţiunile valutare. În funcţie de natura emitentului de instrumente financiare în care administratorul poate investi, procentele maxime admise sunt: a) 5% din activele unui fond de pensii pot fi investite într-o singură societate comercială sau în fiecare categorie de active ale acesteia, fără a depăşi în total 5%; b) 10% din activele unui fond de pensii pot fi investite în activele unui grup de emitenţi şi persoanele afiliate lor. Investiţiile activelor fondurilor de pensii administrate privat şi rezultatele investirii sunt scutite de impozit. Activele fondului de pensii nu pot fi investite în: a) active care, potrivit legii, nu pot fi înstrăinate; b) active a căror evaluare este incertă, precum şi antichităţi, lucrări de artă, autovehicule şi altele asemenea; c) bunuri imobiliare; d) acţiuni, obligaţiuni şi alte valori mobiliare emise de administrator; e) orice alte active stabilite prin normele Comisiei. Activele fondului de pensii nu pot fi înstrăinate: a) administratorului sau auditorului; b) depozitarului;

c) administratorului special; d) membrilor Consiliului Comisiei şi personalului Comisiei; e) persoanelor afiliate entităţilor prevăzute la lit. a) - d); f) oricăror alte persoane sau entităţi prevăzute prin normele Comisiei. Activele fondului de pensii nu pot constitui garanţii şi nu pot fi utilizate pentru acordarea de credite, sub sancţiunea nulităţii absolute a actelor prin care se constituie garanţia sau se acordă creditul. Comisia calculează şi publică lunar pe site-ul propriu următoarele informaţii: a) rata medie ponderată de rentabilitate a tuturor fondurilor de pensii private pentru ultimele 24 de luni; b) rata de rentabilitate a fiecărui fond de pensii private pentru ultimele 24 de luni; c) rata de rentabilitate minimă a tuturor fondurilor de pensii, stabilită de Comisie. În cazul în care rata de rentabilitate a unui fond de pensii private este mai mică decât rata de rentabilitate minimă a tuturor fondurilor de pensii din România pentru 4 trimestre consecutive, Comisia retrage autorizaţia de administrare a administratorului respectiv, aplicând procedura privind administrarea specială. 6.2. Drepturile şi obligaţiile participanţilor la fondurile de pensii administrate privat Persoanele în vârstă de până la 35 de ani, care sunt asigurate potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, şi care contribuie la sistemul public de pensii, trebuie să adere la un fond de pensii. Persoanele, altele decât cele prevăzute mai sus, în vârstă de până la 45 de ani, care sunt deja asigurate şi contribuie la sistemul public de pensii, pot adera la un fond de pensii. O persoană nu poate fi participant, în acelaşi timp, la mai multe fonduri de pensii administrate privat şi poate avea un singur cont la fondul de pensii al cărui participant este. O persoană devine participant la un fond de pensii prin semnarea unui act de aderare individual, din proprie iniţiativă sau în urma repartizării sale de către instituţia de evidenţă. La semnarea actului de aderare participanţii sunt informaţi asupra condiţiilor schemei de pensii private, mai ales în ceea ce priveşte: drepturile şi obligaţiile părţilor implicate în schema de pensii private, riscurile financiare, tehnice şi de altă natură, precum şi despre natura şi distribuţia acestor riscuri. Este interzisă delegarea sau reprezentarea pentru semnarea actului de aderare. Comisia aprobă actul-cadru de aderare al fiecărui fond de pensii, precum şi modificările acestuia, dacă sunt întrunite condiţiile legale, în termen de 10 zile lucrătoare de la momentul solicitării. Administratorul transmite Comisiei, în format electronic, copii ale actelor individuale de aderare. Persoana care nu a aderat la un fond de pensii în termen de 4 luni de la data la care este obligată prin efectul legii este repartizată aleatoriu la un fond de pensii de către instituţia de evidenţă. Repartizarea aleatorie a persoanelor se efectuează în cote egale pentru fiecare fond de pensii administrat privat, la data la care se face repartizarea. Instituţia de evidenţă notifică, în termen de 5 zile lucrătoare de la înregistrarea în Registrul participanţilor, în format electronic, fiecărui administrator în parte lista conţinând datele de identificare a persoanelor repartizate aleatoriu la fondul de pensii administrat de către acesta. Fiecare administrator informează, în scris, în termen de 30 de zile de la notificare, participanţii care au fost repartizaţi aleatoriu, la fondul aflat în administrarea sa, de către instituţia de evidenţă cu privire la denumirea fondului de pensii administrat privat şi a administratorului acestuia. Registrul participanţilor se constituie şi se actualizează de către instituţia de evidenţă. Stabilirea şi modificarea structurii Registrului participanţilor se fac pe baza unui protocol încheiat între instituţia de evidenţă şi Comisie.

În vederea actualizării Registrului participanţilor, administratorul transmite lunar instituţiei de evidenţă informaţiile cuprinse în actele individuale de aderare, precum şi orice alte informaţii necesare actualizării Registrului participanţilor. După aderare sau repartizare, participanţii sunt obligaţi să contribuie la un fond de pensii şi nu se pot retrage din sistemul fondurilor de pensii administrate privat pe toată perioada pentru care datorează contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii, până la deschiderea dreptului la pensia privată. În situaţia în care un participant încetează să contribuie, acesta rămâne participant cu drepturi depline la fondul de pensii. Drepturile participantului pot fi transferate în alte ţări în care acesta are domiciliul sau reşedinţa, în condiţiile reglementate prin acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte, în moneda ţărilor respective sau într-o altă monedă asupra căreia s-a convenit. Participantul al cărui activ personal net nu este suficient pentru acordarea unei pensii private minime stabilite prin normele Comisiei primeşte o plată unică sau plăţi eşalonate în rate pe o durată de maximum 5 ani, la cerere. De la data pensionării de invaliditate pentru afecţiuni care nu mai permit reluarea activităţii, definite potrivit Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, participantul poate obţine: a) o plată unică sau plăţi eşalonate în rate pe o durată de maximum 5 ani, dacă activul său personal net, ca urmare a perioadei reduse de contribuţie, nu este suficient pentru acordarea unei pensii private minime stabilite prin normele Comisiei; b) o pensie privată, dacă activul său personal net este suficient. În cazul decesului unui participant înainte de deschiderea dreptului la pensia privată, beneficiarilor li se deschide câte un cont la ultimul fond de pensii la care a contribuit participantul decedat, în care se transferă activele cuvenite fiecăruia. Drepturile beneficiarilor sunt aceleaşi cu cele ale participanţilor la acel fond de pensii. Beneficiarul are dreptul, după caz, la: a) cumularea conturilor la un singur fond de pensii, dacă are calitatea de participant la un alt fond de pensii; b) plata unică sau plăţi eşalonate în rate pe o durată de maximum 5 ani, fără a datora penalităţi, dacă nu are calitatea de participant. Plata drepturilor beneficiarului se face în termen de 10 zile lucrătoare de la data solicitării acestora. În situaţia în care un participant doreşte să adere la alt fond de pensii, acesta este obligat să îi notifice în scris administratorului fondului de pensii de la care se transferă, cu 30 de zile calendaristice înainte de aderarea efectivă la noul fond de pensii, şi să îi trimită acestuia o copie de pe noul act de aderare. Calitatea de participant la vechiul fond de pensii încetează la data la care se realizează transferul de disponibilităţi, iar calitatea de participant la noul fond de pensii începe la aceeaşi dată. Transferul de disponibilităţi are loc în prima zi lucrătoare după expirarea termenului de mai sus şi cuprinde activul personal net existent în contul participantului la acea dată, diminuat cu penalitatea de transfer, după caz. Administratorul vechiului fond de pensii informează noul administrator despre contribuţiile participantului, despre transferurile de disponibilităţi efectuate în numele său, precum şi despre contribuţiile acestuia la fondurile de pensii al căror participant a fost anterior, existente la data informării. Participantul alege furnizorul pensiei private. Furnizorul de pensii nu poate refuza o cerere de pensie privată dacă persoana îndeplineşte condiţiile legale. Furnizorul de pensii stabileşte cuantumul pensiei private pe baza calculului actuarial şi a activului personal net aflat în contul participantului. Penalitatea de transfer nu se aplică în situaţia transferului de disponibilităţi dintre administrator şi furnizorul de pensii.

Participantul are dreptul la o pensie privată de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul public. Suma totală cuvenită pentru pensia privată nu poate fi mai mică decât valoarea contribuţiilor plătite, diminuate cu penalităţile de transfer şi comisioanele legale. Activul personal net este folosit exclusiv pentru achiziţionarea unei pensii private. Fac excepţie de la prevederile menţionate, următoarele categorii: a) beneficiarii care nu au calitatea de participant; b) persoanele pensionate de invaliditate pentru afecţiuni care nu mai permit reluarea activităţii, definite prin prevederile Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi al căror activ personal net la data retragerii este prea mic pentru a putea primi o pensie privată; c) persoanele al căror activ personal net la data retragerii este prea mic pentru a putea primi o pensie privată. În termen de 30 de zile calendaristice de la dovedirea încadrării în una dintre situaţiile prevăzute mai sus, persoana îndreptăţită primeşte o plată unică sau plăţi eşalonate în rate pe o durată de maximum 5 ani, la cerere. În cazul nerespectării termenului menţionat, administratorul datorează majorări de întârziere în acelaşi cuantum cu cele stabilite pentru neplata obligaţiilor bugetare. Pensia privată se plăteşte participantului, mandatarului desemnat de acesta prin procură specială sau reprezentantului legal al acestuia. Cheltuielile ocazionate de plata pensiilor private se suportă de către participant. În cazul schimbării locului de muncă, a domiciliului sau a reşedinţei în altă ţară, stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, participantul şi beneficiarul păstrează dreptul la pensia privată câştigată în cadrul schemelor de pensii private din România şi aceasta se plăteşte în acel stat, în cuantumul rămas după scăderea tuturor taxelor şi cheltuielilor aferente plăţii.

6.3. Contribuţia la fondul de pensii şi evidenţa acestora Contribuţia la fondul de pensii este parte din contribuţia individuală de asigurări sociale datorată la sistemul public de pensii. Contribuţia la fondul de pensii se deduce din veniturile brute lunare care reprezintă bază de calcul pentru contribuţia individuală de asigurări sociale, împreună şi în aceeaşi modalitate de calcul cu contribuţia obligatorie datorată conform Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. Contribuţia la fondul de pensii se constituie şi se virează împreună şi în aceleaşi condiţii stabilite prin Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru contribuţia individuală de asigurări sociale. Participantul care a fost detaşat în altă ţară are dreptul la continuarea plăţii contribuţiilor la fondul de pensii din România, pe toată durata detaşării. În situaţia continuării plăţii contribuţiilor la un fond de pensii dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, lucrătorul detaşat în România şi angajatorul acestuia, după caz, vor fi exoneraţi de obligaţia de a contribui la un fond de pensii din România. Baza de calcul, reţinerea şi termenele de plată a contribuţiei la fondul de pensii sunt aceleaşi cu cele stabilite pentru contribuţia de asigurări sociale. Din momentul începerii activităţii de colectare, cota de contribuţie la fondul de pensii este de 2% din baza de calcul, stabilita mai jos. În termen de 8 ani de la începerea activităţii de colectare, cota de contribuţie la fondul de pensii se majorează la 6%, cu o creştere de 0,5 puncte procentuale pe an, începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an. Prin derogare de la prevederile din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2009 cota de contribuţie la fondul de pensii este de 2% din baza de calcul, stabilită potrivit legii. Instituţia de evidenţă calculează, pentru fiecare participant, cuantumul contribuţiei datorate fondului de pensii, luând în considerare baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale

înscrisă în declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat sau, după caz, în declaraţia de asigurare la sistemul public de pensii. Instituţia de evidenţă întocmeşte liste nominale de viramente, distinct, pentru fiecare fond de pensii, liste în care sunt înregistraţi participanţii şi cuantumul contribuţiei datorate de către aceştia. Listele menţionate se transmit fondurilor de pensii de către instituţia de evidenţă, până cel târziu în data de 20 a lunii următoare celei de depunere a declaraţiei prevăzute mai sus. În situaţia în care instituţia de evidenţă constată că declaraţia prevăzută mai sus nu a fost depusă în termenul legal, participanţii pentru care nu s-a efectuat declararea sunt înscrişi în listele nominale de viramente, care se transmit fondurilor de pensii fără a se completa rubrica referitoare la cuantumul contribuţiei. Declaraţiile depuse peste termenul legal sunt prelucrate de către instituţia de evidenţă la următorul termen , în funcţie de data depunerii acestor declaraţii, participanţii fiind înscrişi în listele nominale de viramente şi/sau cu sume restante, după caz. În termenul prevăzut mai sus, instituţia de evidenţă transmite instituţiei de colectare situaţia, pe plătitori, persoane juridice şi persoane fizice care au calitatea de angajator sau entităţi asimilate angajatorului, a sumelor datorate cu titlu de contribuţie de asigurări sociale, astfel cum au fost declarate, în vederea verificării plăţilor efectuate. Instituţia de evidenţă răspunde de întocmirea, actualizarea şi păstrarea evidenţei privind contribuţiile la fondurile de pensii, pe fiecare participant. În vederea realizării evidenţei contribuţiei la fondurile de pensii, precum şi pentru asigurarea corelării conţinutului propriilor baze de date, instituţia de evidenţă şi instituţia de colectare îşi transmit reciproc informaţiile referitoare la sumele reprezentând contribuţia de asigurări sociale, declarate şi, respectiv, plătite. Lunar, până cel târziu în data de 20 a lunii următoare celei de depunere a declaraţiilor menţionate, instituţia de evidenţă virează de la bugetul asigurărilor sociale de stat suma reprezentând contribuţiile la fondurile de pensii, pentru fiecare fond de pensii în parte. Virarea contribuţiilor pentru fondurile de pensii se realizează de către instituţia de evidenţă prin diminuarea conturilor de venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat, pe baza informaţiilor cuprinse în listele nominale de viramente, întocmite separat, pentru fiecare fond de pensii. În cazul persoanelor asigurate la sistemul public de pensii pe bază de declaraţie de asigurare, contribuţia pentru fondurile de pensii se virează numai pentru luna/lunile pentru care, conform legii, se realizează stagiu de cotizare. În orice situaţie în care intervin elemente care conduc la modificarea unor date sau sume privind contribuţiile pentru fondurile de pensii, inclusiv în cazurile depunerii unor declaraţii nominale rectificative la sistemul public de pensii, instituţia de evidenţă procedează la regularizarea acestora în termen de maximum 6 luni de la data constatării situaţiilor. Procedura de regularizare se stabileşte prin ordin comun al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi al ministrului economiei şi finanţelor. În cazul neachitării la termen a contribuţiei de asigurări sociale, instituţia de colectare procedează la stabilirea cuantumului datorat şi la aplicarea modalităţilor de executare silită şi a celorlalte modalităţi de stingere a debitelor, conform dispoziţiilor legale privind colectarea creanţelor bugetare. Majorările de întârziere datorate pentru neplata la termen a contribuţiei de asigurări sociale se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat. Comisia, cu avizul instituţiei de evidenţă şi al instituţiei de colectare, emite norme privind: a) modalitatea de efectuare a plăţii contribuţiilor către fondurile de pensii; b) modalitatea transmiterii informaţiilor legale; c) operaţiunile care trebuie efectuate de instituţia de evidenţă, de instituţia de colectare sau de alte persoane, în cazul întârzierii plăţii contribuţiilor, în caz de neplată a acestora, precum şi pentru remedierea erorilor apărute; d) activitatea instituţiei de evidenţă şi a instituţiei de colectare, în vederea protejării intereselor participanţilor şi ale beneficiarilor; e) orice alte aspecte considerate necesare.

(2) Comisia, împreună cu instituţia de evidenţă şi cu instituţia de colectare, poate propune măsuri privind îmbunătăţirea activităţii acestora.

Conturile participanţilor Fiecare participant are un cont individual. Contribuţiile şi transferurile de disponibilităţi ale participantului, precum şi accesoriile aferente acestora se virează în contul său individual. Participantul este proprietarul activului personal din contul său. Activul personal nu poate face obiectul unei executări silite sau al unei tranzacţii, sub sancţiunea nulităţii actelor respective. Activul personal nu poate fi cesionat sau gajat, sub sancţiunea nulităţii actelor respective. Contribuţiile şi transferul de lichidităţi băneşti la un fond de pensii se convertesc în unităţi de fond în maximum două zile lucrătoare de la data încasării acestora. Valoarea activelor nete şi valoarea unităţii de fond ale unui fond de pensii se calculează atât de către administrator, cât şi de depozitar în fiecare zi lucrătoare şi se comunică Comisiei în aceeaşi zi. În situaţia în care există neconcordanţe între administrator şi depozitar privind valoarea activului net şi a unităţii de fond, valorile corecte sunt convenite de către administrator şi depozitar pe baza reglementărilor Comisiei. Valoarea activelor nete şi valoarea unităţii de fond ale unui fond de pensii private sunt supuse, anual, auditării de către un auditor financiar, membru al Camerei Auditorilor Financiari din România, avizat de Comisie, care nu poate fi persoană afiliată angajatorului, administratorului sau depozitarului. Administratorul unui fond de pensii care a primit contribuţii pe o perioadă de cel puţin 24 de luni calculează, în ultima zi lucrătoare a fiecărui trimestru, rata de rentabilitate a fondului de pensii pentru ultimele 24 de luni şi o comunică în aceeaşi zi Comisiei. Rata medie ponderată de rentabilitate a tuturor fondurilor de pensii se calculează şi se publică trimestrial de Comisie.

Sistemul de pensii administrate facultativ(Pilonul II de pensii)

7.1. Organizarea şi funcţionarea societăţilor care administrează fonduri de pensii facultative

Pot administra fonduri de pensii facultative societatile de pensii, societatile de administrare a investitilor si societatile de asigurare autorizate de CSSPP (Comisia) in acest scop.

Societatile de administrare a investitiilor si societatile de asigurare mentionate anterior sunt infiintate si autorizate potrivit legislatiei ce reglementeaza domeniul lor de activitate.

Societatile de pensii necesita autorizare de catre Comisie pentru constituire si administrare. Societatea de pensii se constituie sub forma unei societati pe actiuni, iar persoanele care

intentioneaza sa infiinteze o societate de pensii depun la comisie cererea pentru autorizarea de constituire care este insotita de urmatoarele documente:a) proiectul actului constitutivb) dovada ca fondatorii detin resursele financiare necesare varsarii capitalului social precum si provenienta acestorac) cazierele judiciare si cazierele fiscale ale fondatorilord) documentele privind fondatorii, cu informatii referitoare la statutul lor juridic, eventuala lor calitate de persoane afiliate precum si natura legaturilor dintre eie) documente din care sa reiasa situatia financiara a fondatorilor in ultimii 3 ani auditate de un auditor financiar.f) declaratia pe propria raspundere a fondatorilor, a candidatilor pentru consiliul de administratie si comitetul de directie, din care sa rezulte ca detin individual sau in legatura cu alte persoane implicate in orice societate comerciala cel putin 5% din capitalul social sau din drepturile de vot.

g) documente privind candidatii pentru Consiliul de Administratie si Comitetul de Directie, dupa caz, curriculum vitae datat si semnat care sa specifice clarificarea si experienta profesionala, copia actului de identitate si copia diplomei de studiih) cazierele judiciare si fiscale ale candidatilor pentru CA si Comitetul de Directie daca este cazuli) proiectul regulamentului de organizare si functionare a societatii de pensiij) dovada varsarii integrale si in forma baneasca a capitalului socialk) dovada platii taxei privind cererea de autorizare de constituire

Comisia verifica orice aspect legat de cererea pentru autorizarea de constituire fiind indreptatita sa se adreseze autoritatilor competente si sa obtina de la acestea orice documente si informatii pe care le considera relevante.

Comisia analizeaza cererea pentru autorizarea de constituire si procedeaza in termen de 30 zile calendaristice de la data primirii ultimului set de documente si informatii, la aprobarea sau la respingerea cererii prin decizie scrisa si motivate.

Comisia aproba cererea pentru autorizarea de constituire daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:a) fondatorii nu au datorii BS, BASS, bugetele locale si bugetele fondurilor specialeb) calitatea actionarilor si a membrilor propusi pentru CA si Comitetul de Directie garanteaza gestiunea corecta si prudentiala a fondului de pensie facultative.c) fondatorii si membrii propusi pentru CA si comitetul de directie nu sunt in procedura de reorganizare judiciara sau de faliment, nu au contribuit direct sau indirect la falimentul unei persoane juridice, dupa caz, si nu au fost inplicati in niciun fel de scandaluri financiare d) membrii propusi pentru CA si Comitetul de Directie au pregatirea si experienta profesionala necesare functiei pe care urmeaza sa o indeplineasca.e) denumirea societatii de pensii nu este de natura sa induca in eroare participantii, potentialii participanti sau alte persoane.f) fondatorii fac dovada varsarii integrale si in forma baneasca a capitalului socialg) se face dovada achitarii taxei pentru cererea de autorizare de constituireComisia respinge cererea pentru autorizarea de constituire in urmatoarele situatii:a) documentatia prezentata ramane incompleta sau nu este intocmita in conformitate cu dispozitiile legale in vigoareb) neindeplinirea uneia dintre conditile mentionate anterior

Decizia de respingere scrisa si motivata se comunica fondatorilor in termen de 5 zile calendaristice de la adoptarea acesteia.

Fondatorii inregistreaza societatea la ONRC (Oficiul National al Registrului Comertului) in termen de 30 zile calendaristice de la primirea deciziei pentru autorizarea de constituire iar depasirea acestui termen duce la pierderea valabilitatii autorizatiei de constituire.

Autorizatia de constituire a unei societati de pensii nu garanteaza si obtinerea a autorizatiei de administrare.

Administratorul trebuie sa obtina autorizatie de administrare a fondurilor de pensii facultative de la Comisie.

In vederea obtinerii autorizatiei de administrare a societatea de pensii, societatea de administrare a investitiilor sau societatea de asigurare depun la Comisie o cerere insotita de urmatoarele documente:a) certificatul de inmatriculare la ONRC;b) dovada varsarii sau a reintregirii sub forma baneasca a capitalului social, dupa caz;c) proiectul contractului de depozitare;d) proiectul de contract de societate civila; e) declaratia privind politica de investitii;f) planul de afaceri pe 3 ani ;g) proiectul prospectului schemei de pensii facultativeh) dovada platii taxei pentru cererea de autorizare de administrarei) orice alte documente si informatii suplimentare prevazute in normele comisiei.

CSSPP poate solicita societatii de pensii, societatii de administrare a investitiilor sau societatii de asigurare in termen de 30 zile calendaristice de la primirea cererii pentru autorizare,

documente si informatii suplimentare pe care acestea trebuie sa le furnizeze in maximum 30 zile calendaristice de la data primirii solicitarii.

Comisia analizeaza cererea pentru autorizarea de administrare si in termen de 30 zile calendaristice de la data primirii ultimului set de documente si informatii procedeaza la aprobarea sau la respingerea cererii prin decizie scrisa si motivata.

Aceasta decizie se comunica in termen de 5 zile calendaristice de la adoptarea acesteia.Comisia intocmeste si tine evidenta in Registrul Fondurilor de Pensii Private si al

Administratorilor denumit generic "Registrul". Registrul cuprinde urmatoarele informatii:

a) denumirea si natura fondului de pensii facultative b) denumirea, sediul, numarul de inregistrare in Registrul Comertului si CUI - ul administratoruluic) lista actionarilor administratorului, a membrilor CA si a detinerilor de actiuni de catre acestiad) denumirea, sediul, numarul de inregistrare in Registrul Comertului si CUI - ul depozitaruluie) codul autorizatiei fondului de pensii facultative, codul autorizatiei administratorului si codul avizului depozitarului.f) statul membru al UE sau apartinand SEE in care functioneaza administratorulg) alte informatii prevazute in normele Comisiei

La data acordarii autorizatiei de administrare Comisia inscrie administratorul in registru. Orice modificare privind suspendarea sau retragerea autorizatiei administratorului se

consemneaza in registru. Denumirea societatii de pensii care obtine autorizatie de administrare va contine in mod

obligatoriu sintagma “societate de administrare a fondurilor de pensii facultative”Activitatea unui administrator cuprinde in principal urmatoarele:

a) colectarea contributiilor participantilor, transformarea lor in unitati de fond si actualizarea informatilor privind conturile acestorab) transferul de lichiditati banesti si decontarea cheltuielilor privind operatiunile fondului de pensii facultative.c) evidenta, administrarea si investirea activelor fondului de pensii facultatived) calculul sumei din contul fiecarui participant la sfarsitul perioadei de acumularee) calculul valorii nete a activelor fondului de pensii facultative si al unitatii de fond in fiecare zi lucratoare.f) convertirea contributiilor si a transferurilor de lichiditati banesti in unitati de fondg) evidenta conturilor individuale precum si furnizarea documentelor privind participarea, notificarea, informarea periodica sau transferul participantilor h) gestionarea operatiunilor zilnice ale fondului de pensii facultative i) efectuarea platilor datorate entitatilor implicate j) gestionarea relatiilor cu entitatile implicate k) elaborarea, prezentarea, depunerea, publicarea si distribuirea rapoartelor conform normelor Comisieil) gestionarea, pastrarea si arhivarea documentelor privind fondul de pensii facultative, activitatea proprie, participantii si beneficiarii sai.m) alte activitati prevazute in normele Comisiei.

Activele si pasivele fiecarui fond de pensii facultative sunt organizate, evidentiate si administrate distinct, separate de celelalte activitati si de contabilitatea proprie a administratorului, fara posibilitatea transferului intre fonduri sau intre fonduri si administrator.

Toate activele si pasivele corespunzatoare activitatii de administrare a fondurilor de pensii facultative sunt restrictionate, gestionate si organizate separate de alte activitati ale societatilor de asigurare, respectiv ale societatilor de administrare a investitiilor fara posibilitatea de transfer, si sunt limitate la operatiunile legate de fondurile de pensii facultative si activitati conexe.

Contabilitatea operatiunilor acestor societati se efectueaza in conformitate cu reglementarile contabile aplicabile (plan de conturi distinct).

Comisia elaboreaza si emite norme si reglementarii in domeniul contabilitatii si in domeniul arhivarii pentru domeniul supravegheat de aceasta cu avizul MEF.

Autorizarea prospectului schemei de pensii facultativeProspectul schemei de pensii facultative este elaborat si propus de catre administrator;

fiecare prospect al schemei de pensii facultative propus de administrator trebuie sa obtina autorizarea CSSPP si poate fi modificat numai cu avizul prealabil al Comisiei.

Pentru a obtine autorizarea primului prospect al schemei de pensii facultative, societatea de pensii, societatea de administrare a investitiilor sau societatea de asigurari depune la Comisie o cerere o data cu cererea pentru autorizarea de administrare, prospectul schemei de pensii facultative inclusiv proiectul contractului de depozitare si proiectul contractului de societate civila.

Autorizarea primului prospect al schemei de pensii facultative se emite odata cu autorizarea de administrare a fondului de pensii conform unei proceduri prevazuta in normele Comisiei.

Administratorul procedeaza la publicitatea prospectului schemei de pensii facultative numai dupa autorizarea acestuia sub sanctiunea retragerii autorizatiei de administrare.

Continutul schemei de pensii facultative (SPF) se stabileste prin normele adoptate de comisie si contine obligatoriu urmatoarele elemente:a) denumirea si sediul administratorului b) conditiile de eligibilitate a participantilor pentru aderarea la SPFc) cuantumul contributiei la fondul de pensii facultative precum si modalitatea de plata a acesteia d) modalitatea de impartire intre participanti a rezultatelor din investitii e) principiile investitionale ale schemei de pensii facultative f) riscurile financiare, tehnice si de alta natura implicate de SPF g) natura si distributia riscurilor mentionate anterior h) dreptul exclusiv de proprietate al participantilor la SPF asupra sumei existente in conturile individualei) conditiile inceperii si platii prestatiilor facultativej) conditiile de acordare a prestatiilor facultative in caz de invaliditate k) nivelurile maxime ale comisioanelor suportate de fondul de pensii facultative defalcate pe categoriil) periodicitatea si procedura de raportare catre participantim) conditiile si procedurile de incetare a participarii si de transfer la un alt fond de pensii facultative

Comisia a elaborat modelul contractului-cadru de administrare, care contine in mod obligatoriu urmatoarele:a) partile contractanteb) principiile SPF c) principalele drepturi si obligatii ale partilor contractante si modalitatea de inplementared) modul de administrare e) modalitatile de control exercitate de catre auditorif) obligatiile de informare a administratorului fata de participanti si autoritati g) evidentele administratorului referitoare la participanti contributii, investitii si pensii facultative h) modalitatile specifice de constatare, reclamare si remediere a deficientelor.i) raspunderea partilor contractante j) sanctiunile k) durata contractului de administrare si modalitatile de modificare si de incetare a acestuial) informatii privind depozitarul fondului de pensii facultative

Auditorul si depozitarul isi platesc fiecare taxa de avizare catre Comisie.Modificarea prospectului SPF se face de catre administrator numai cu acordul majoritatii

participantilor la fondul de pensii facultative, iar modificarile devin aplicabile numai dupa avizarea lor de catre Comisie.

Comisia suspenda autorizatia de administrare a administratorului daca se dovedeste ca au fost incalcate regulile unui prospect al SPF, dispozitiile legale sau ale normelor adoptate de Comisie.

De la data suspendarii autorizatiei de administrare a administratorului se aplica prevederile legale privind administrarea speciala.

Comisia retrage autorizatia de administrare a administratorului in una dintre urmatoarele situatii:a) nerespectarea prevederilor legale si a normelor Comisieib) rentabilitatea fondului de pensii facultative s-a situat sub rentabilitatea minima timp de 4 trimestre consecutivec) neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatilor ce-i revin d) administratorul nu a inceput operatiunile pentru care a fost autorizat in termen de 1 an de la primirea autorizatiei sau nu si-a exercitat mai mult de 6 luni activitatea de administrare e) actionarii au decis lichidarea, fuziunea sau divizarea administratorului f) administratorul se afla in incapacitate de plata g) administratorul nu mai indeplineste conditiile de functionareh) administratorul nu asigura apararea corespunzatoare a intereselor participantilor si ale beneficiarilor.i) administratorul nu a stabilit provizioanele tehnice suficiente privind intreaga activitate sau nu are suficiente active pentru a acoperii provizioanele tehnicej) administratorul nu respecta cerintele stabilite de legislatia din domeniul muncii si protectiei sociale relevanta in domeniul SPF din statul membru gazda.k) orice alte situatii prevazute in normele adoptate de Comisie.

In cazul in care comisia procedeaza la retragerea autorizatiei de administrare, administratorul este obligat sa prezinte Comisiei situatia financiara a fondului de pensii facultative la data retragerii, auditata de un auditor financiar.

Resursele financiare ale FPF sunt:a) contributiile nete convertite in unitati de fond;b) drepturile cuvenite in calitate de beneficiar si nerevendicate in termenul general de prescriptie (3 ani);c) dobanzile si penalitatile de intarziere aferente contributiilor nevirate in termen;d) sumele provenite din investirea veniturilor mentionate anterior.

Cheltuielile legate de administrare suportate de FPF sunt urmatoarele:a) comisionul de administrare b) comisionul de depozitare c) comisioanele de tranzactionare d) comisioanele bancare e) taxe de auditare a FPF

Un FPF nu poate fi declarat in stare de faliment.

7.2. Investiţiile fondurilor de pensii facultativeComisia verifica indeplinirea obligatiei administratorilor de investire prudentiala a activelor

FPF cu respectarea in principal a urmatorelor reguli: a) investirea in interesul participantilor si al beneficiarilor, iar in cazul unui conflict potential de interese, administratorul care gestioneaza activele FPF trebuie sa adopte masuri ca investirea sa se faca numai in interesul acestora.b) investirea intr-un mod care sa asigure securitatea, calitatea, lichiditatea si profitabilitatea lor, iar cele detinute pentru acoperirea Fondului de garantare se investesc de asemenea intr-un mod adecvat naturii si duratei drepturilor cuvenite participantilor si beneficiarilor.c) investirea in instrumente tranzactionate pe o piata reglementata de capital conform prevederilor legale. d) investitiile in instrumente financiare derivate sunt permise doar in masura in care contribuie la scaderea riscurilor investitiei sau faciliteaza gestionarea eficienta a activelor.e) activele se diversifica in mod corespunzator astfel incat sa se evite dependenta excesiva de un anumit activ, emitent sau grup de societati comerciale si concentrari de riscuri pe ansamblul activelor.

Administratorul elaboreaza o declaratie privind politica de investitii in forma scrisa care respecta regulile de investire si contine urmatoarele informatii:a) strategia de investire a activelor in raport cu natura si durata obligatiilor

b) metode de evaluare a riscurilor investitionale.c) procedurile de management a risculuid) metoda de revizuire a regulilor de investire e) persoanele responsabile de luarea decizilor si realizarea investitiilor, procedurile pentru luarea decizilor

Administratorul revizuieste si conpleteaza declaratia privind politica de investitii ori de cate ori intervine o schimbare importanta in politica de investitii sau cel putin o data la 3 ani cu acordul Comisiei informand participantii referitor la noua politica investitionala.

Conform normelor, administratorul investeste in:a) instrumente ale pietei monetare, inclusiv conturi si depozite in lei la o banca persoana juridica romana sau la o sucursala a unei institutii de credit straine autorizata sa functioneze pe teritoriul Romaniei si care nu se afla in procedura de supraveghere speciala ori de administrare speciala sau a carei autorizatie nu este retrasa fara sa depaseasca un procent mai mare de 20% din valuarea totala a activelor fondului de pensii facultative.b) titluri de stat emise de MEF din Romania, emise de state membre ale UE sau apartinand SEE, in procent de pana la 70% din valoarea totala a activelor FPF. c) obligatiuni si alte valori mobiliare emise de autoritatile administratiei publice locale din Romania sau din statele membre ale UE ori apartinand SEE in procent de pana la 30% din valoarea totala a activelor FPF.d) valori mobiliare tranzactionate pe piete reglementate si supravegheate din Romania, din statele membre ale UE sau apartinand SEE in procent de pana la 50% din valuarea totala a activelor FPF.e) titluri de stat si alte valori mobiliare emise de state terte in procent de pana la 15% din valoarea totala a activelor FPFf) obligatiuni si alte valori mobiliare tranzactionate pe piete reglementate si supravegheate emise de autoritatile administratiei publice locale din state terte in procent de pana la 10% din valoarea totala a activelor FPF.g) obligatiuni si alte valori mobiliare ale organismelor straine neguvernamentale, daca aceste instrumente sunt cotate la burse de valori autorizate si indeplinesc cerintele de rating in procent de pana la 5% din valoarea totala a activelor FPF h) titluri de participare emise de organisme de plasament colectiv in valori mobiliare din Romania sau din alte tari in procent de pana la 5% din valoarea totala a activelor FPF.i) alte forme de investitii prevazute de normele adoptate de Comisie.

Investitile mentionate anterior sunt efectuate dupa caz in conformitate cu reglementarile BNR privind operatiunile valutare, iar Comisia poate modifica temporar procentul maxim al activelor care poate fi investit in categoriile de active mentionate anterior si va emite norme speciale in acest scop.

In functie de natura emitentului de instrumente in care administratorul poate investii procentele maxime admise sunt:a) 5% din activele unui FPF pot fi investite intr-o singura societate comerciala sau in fiecare categorie de active ale acesteia.b) 10% din activele unui FPF pot fi investite in activele unui grup de emitenti si persoanele afiliate lor. Investitile activelor FPF sunt scutite de inpozit pana la momentul platii dreptului cuvenit participantilor si beneficiarilor. Administratorul exercita in numele participantilor dreptul de vot in AGA societatilor comerciale in al caror capital social au fost investite. Votul este exercitat exclusiv in interesul participantilor si beneficiarilor la FPF.

Activele FPF nu pot fi investite in :a) active care nu pot fi instrainate prin lege.b) active a caror evaluare este incerta, precum si in antichitati, lucrari de arta, autovehicule si alte asemenea.c) bunuri imobiliare d) actiuni, obligatiuni si alte valori mobiliare emise de administrator.e) orice alte active stabilite prin normele adoptate de Comisie

Activele FPF nu pot fi instainate urmatoarelor persoane:a) administratorului sau auditorului

b) depozitaruluic) administratorului speciald) membrilor consiliului Comisiei si personalului Comisiei e) persoanelor afiliate entitatilor mentionate anterior la punctele a-df) orcaror altor persoane sau entitati prevazute prin normele adoptate de Comisie.

Activele FPF nu pot constitui garantii si nu pot fi utilizate pentru acordarea de credite sub sanctiunea nulitatii.

Comisia calculeaza si publica lunar urmatoarele informatii:a) rata medie ponderata de rentabilitate a tuturor FPF pentru ultimele 24 luni.b) rata de rentabilitate a fiecarui FPF pentru ultimele 24 luni c) rata de rentabilitate minima a tuturor fondurilor

In cazul in care rata de rentabilitate a unui FPF este mai mica decat rata de rentabilitate minima a tuturor fondurilor de pensii din Romania in 4 trimestre consecutive, Comisia retrage autorizatia de administrare a administratorului respectiv aplicand procedura privind administrarea speciala.

7.3. Drepturile şi obligatiile participanţilor. Plata pensiilorToti participantii si beneficiarii la un FPF au aceleasi drepturi si obligatii si li se aplica un

tratament nediscriminatoriu. Toate informatile privind FPF sunt furnizate de catre administrator. Participantii si beneficiarii la un FPF au dreptul la egalitate de tratament si in cazul

schimbarii locului de munca, a domiciliului sau resedintei intr-o alta tara, stat membru al UE sau apartinand SEE (spatiului economic european).

In cazul schimbarii locului de munca, a domiciliului sau resedintei intr-o alta tara, participantii opteaza intre a plati in continuare contributiile la un FPF din Romania sau a platii contributii la un alt fond de pensii.

Nicio persoana care doreste sa devina participant nu poate fi supusa unui tratament discriminatoriu si nu i se poate refuza calitatea de participant daca aceasta este eligibila.

Cand numarul de participanti a scazut si se mentine sub minimum legal timp de un trimestru comisia retrage autorizatia unui FPF.

Administratorul inceteaza orice activitate aferenta FPF de la data luarii la cunostinta despre retragerea autorizatiei acestuia.

De la data la care Comisia retrage autorizatia unui FPF se aplica procedurile referitoare la administrarea speciala.

Activul personal este folosit numai pentru obtinerea unei pensii facultative. Dreptul la pensia facultativa se deschide la cererea participantului cu indeplinirea urmatoarelor conditii cumulative:a) participantul a inplinit varsta de 60 ani;b) au fost platite minimum 90 de contributii lunare; c) activul personal este cel putin egal cu suma necesara obtinerii pensiei facultative minime prevazute prin normele adoptate de Comisie. Se excepteaza de la aceste conditii persoanele care se afla in una din urmatoarele situatii:a) participantul nu indeplineste una din conditile mentionate anterior la literele b si c, caz in care primeste suma existenta in contul sau ca plata unica sau plati esalonate in rate pe o durata de maximum 5 ani la alegerea sa.b) participantul beneficiaza de pensie de invaliditate pentru afectiuni care nu mai permit reluarea activitatii definite de legislatia privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale caz in care se poate obtine urmatoarele:

1) suma existenta in contul sau ca plata unica sau plati esalonate in rate pe o durata de maxim 5 ani.

2) o pensie facultativa ale carei conditii si termene sunt stabilite prin legislatie speciala.c) decesul participantului a survenit inainte dedepunerea cererii pentru obtinerea unei pensii facultative, caz in care suma din cont se plateste beneficiarilor, in conditiile si in cuantumul stabilite prin actul individual de aderare si prin actul de sucesiune.

d) decesul participantului a survenit dupa deschiderea dreptului la pensia facultativa, caz in care sumele aferente se platesc catre persoana nominalizata.e) decesul participantului a survenit dupa deschiderea dreptului la pensia facultativa si acesta nu a ales un tip de pensie facultativa cu componenta de supravietuitor caz in care sumele aferente se platesc beneficiarilor.

Este interzisa oferirea de beneficii colaterale unei persoane cu scopul de a o convinge sa adere sau sa ramana participant la un FPF.

Este interzisa oferirea de beneficii colaterale unui angajator sau unor persoane afiliate acelui angajator cu scopul de a-l recompensa sau de a-l determina sa convinga ori sa solicite angajatilor sai sa adere la un anumit FPF.

SISTEMUL ASIGURĂRILOR PENTRU ŞOMAJ 8.1. ROLUL ŞI OBIECTIVELE ASIGURĂRILOR PENTRU ŞOMAJ În România fiecărei persoane îi sunt garantate dreptul de a-şi alege liber profesia şi locul de muncă, precum şi dreptul la asigurările pentru şomaj. Legea nr. 76/2002, reglementează măsurile pentru realizarea strategiilor şi politicilor elaborate în vederea protecţiei persoanelor pentru riscul de şomaj, asigurării unui nivel ridicat al ocupării şi adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii. Măsurile prevăzute de lege au drept scop realizarea următoarelor obiective pe piaţa muncii: a) prevenirea şomajului şi combaterea efectelor sociale ale acestuia; b) încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă; c) sprijinirea ocupării persoanelor aparţinând unor categorii defavorizate ale populaţiei; d) asigurarea egalităţii şanselor pe piaţa muncii; e) stimularea şomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă; f) stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă; g) îmbunătăţirea structurii ocupării pe ramuri economice şi zone geografice; h) creşterea mobilităţii forţei de muncă în condiţiile schimbărilor structurale care se produc în economia naţională; i) protecţia persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru şomaj. În aplicarea prevederilor legii menţionate, sunt excluse orice fel de discriminări pe criterii politice, de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex şi vârstă. Măsurile şi drepturile speciale acordate prin legea menţionată, unor categorii de persoane defavorizate, nu constituie discriminare . În sensul prevederilor legii menţionate, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: I. angajator - persoana juridică sau persoana fizică cu sediul, respectiv domiciliul, în România ori sucursala, filiala, agenţia, reprezentanţa din România a unei persoane juridice străine cu sediul în străinătate, autorizată potrivit legii, care încadrează forţă de muncă în condiţiile legii; II. loc de muncă - cadrul în care se desfăşoară o activitate din care se obţine un venit şi în care se materializează raporturile juridice de muncă sau raporturile juridice de serviciu; III. persoană în căutarea unui loc de muncă - persoana care face demersuri pentru a-şi găsi un loc de muncă, prin mijloace proprii sau prin înregistrare la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de servicii de ocupare, acreditat în condiţiile legii; IV. şomer - persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: a) este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare; b) starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci; c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă, în vigoare;

d) este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-ar găsi un loc de muncă. IV^1. şomer înregistrat - persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la pct. IV şi se înregistrează la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcţionează în condiţiile prevăzute de lege, în vederea obţinerii unui loc de muncă. V. stagiu de cotizare - perioada în care s-a plătit contribuţia de asigurări pentru şomaj atât de către asigurat, cât şi de angajator sau, după caz, numai de către asigurat; VI. asigurat - persoana fizică care realizează venituri, potrivit legii, şi este asigurată pentru riscul pierderii locului de muncă, prin plata contribuţiei de asigurări pentru şomaj; VII. indemnizaţie de şomaj - o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ şi militarilor care au efectuat stagiul militar şi care nu s-au putut încadra în muncă; VIII. măsuri de stimulare a ocupării forţei de muncă - acele măsuri care au ca scop sprijinirea persoanelor în căutarea unui loc de muncă şi, în mod deosebit, a şomerilor pentru a dobândi statutul de persoană ocupată; IX. Indicatorul social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă, denumit în continuare indicator social de referinţă, reprezintă unitatea exprimată în lei la nivelul căreia se raportează prestaţiile băneşti suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, acordate atât în vederea asigurării protecţiei persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru şomaj, cât şi în vederea stimulării anumitor categorii de persoane pentru a se încadra în muncă, precum şi a angajatorilor pentru a încadra în muncă persoane în căutarea unui loc de muncă.

Categorii de beneficiari A. Beneficiari ai prevederilor legii menţionate sunt persoanele în căutarea unui loc de muncă, aflate în una dintre următoarele situaţii: a) au devenit şomeri ; b) nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ sau după satisfacerea stagiului militar; c) ocupă un loc de muncă şi, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia; d) au obţinut statutul de refugiat sau altă formă de protecţie internaţională, conform legii; e) cetăţeni străini sau apatrizi care au fost încadraţi în muncă sau au realizat venituri în România, conform legii; f) nu au putut ocupa loc de muncă după repatriere sau după eliberarea din detenţie. B. În vederea stabilirii dreptului de indemnizaţie de şomaj, şomerii prevăzuţi la lit.A. a) sunt persoanele care se pot găsi în una dintre următoarele situaţii: a) le-au încetat raporturile de muncă din motive neimputabile lor; b) le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor; c) le-a încetat mandatul pentru care au fost numiţi sau aleşi, dacă anterior nu au fost încadraţi în muncă sau dacă reluarea activităţii nu mai este posibilă din cauza încetării definitive a activităţii angajatorului; d) a expirat durata pentru care militarii au fost angajaţi pe bază de contract sau li s-a desfăcut contractul din motive neimputabile lor; e) le-a încetat raportul de muncă în calitate de membru cooperator, din motive neimputabile lor; f) au încheiat contract de asigurare pentru şomaj şi nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare; g) au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate şi care, ulterior, au redobândit capacitatea de muncă şi nu au reuşit să se încadreze în muncă; h) le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive neimputabile lor, în perioada de suspendare a acestora, potrivit legii; i) reintegrarea în muncă, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă, nu mai este posibilă la unităţile la care au fost încadrate în muncă anterior, din cauza încetării definitive a activităţii, sau la unităţile care au preluat patrimoniul acestora;

j) le-a încetat activitatea desfăşurată exclusiv pe baza convenţiei civile. C. Sunt asimilate şomerilor persoanele aflate în situaţiile prevăzute la lit. A.b), dacă îndeplinesc următoarele condiţii: a) sunt absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, în vârstă de minimum 16 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale; b) sunt absolvenţi ai şcolilor speciale pentru persoane cu handicap în vârstă de minimum 16 ani, care nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale; c) sunt persoane care, înainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost încadrate în muncă şi care într-o perioadă de 30 de zile de la data lăsării la vatră nu s-au putut încadra în muncă.

8.2. Categoriile de asiguraţi În sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate, în condiţiile legii menţionate, persoanele fizice, denumite în continuare asiguraţi. Asiguraţii pot fi: a) cetăţenii români care sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri în România, în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari; b) cetăţeni români care lucrează în străinătate, în condiţiile legii; c) cetăţeni străini sau apatrizi care, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România, sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri, în condiţiile legii. Asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţiile de asigurări pentru şomaj şi au dreptul să beneficieze de indemnizaţie de şomaj, conform legii menţionate. A. În sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: a) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau pe bază de contract de muncă temporară, în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari; b) funcţionarii publici şi alte persoane care desfăşoară activităţi pe baza actului de numire; c) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului; d) soldaţii şi gradaţii voluntari; e) persoanele care au raport de muncă în calitate de membru cooperator; f) alte persoane care realizează venituri din activităţi desfăşurate potrivit legii şi care nu se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) - e), în condiţiile în care pentru aceste persoane asupra veniturilor respective există obligaţia, potrivit legii menţionate, de plată a contribuţiei de asigurări pentru şomaj. B. Se pot asigura în sistemul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii menţionate, următoarele persoane: a) asociat unic, asociaţi; b) administratori care au încheiat contracte potrivit legii; c) persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente; d) membri ai asociaţiei familiale; e) cetăţeni români care lucrează în străinătate, conform legii; f) alte persoane care realizează venituri din activităţi desfăşurate potrivit legii şi care nu se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) - e). Angajatorii la care îşi desfăşoară activitatea persoanele prevăzute la pct.A) sunt obligaţi să depună, potrivit prevederilor legale, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează veniturile persoanelor respective, declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate, prevăzută de lege. Persoanele prevăzute la pct. B) pot încheia contract de asigurare pentru şomaj cu agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au cel puţin vârsta de 18 ani şi sunt asigurate în sistemul public de pensii şi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate. Venitul lunar pentru care se asigură persoanele prevăzute la pct. B) nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, stabilit potrivit legii, şi mai mare decât

echivalentul a de 5 ori câştigul salarial mediu brut, stabilit potrivit legii, în vigoare în luna pentru care se plăteşte contribuţia de asigurare pentru şomaj. 8.3. Bugetul asigurărilor pentru şomaj Bugetul asigurărilor pentru şomaj cuprinde veniturile şi cheltuielile sistemului asigurărilor pentru şomaj. Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei fundamentează anual, pe baza propunerilor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, proiectul bugetului asigurărilor pentru şomaj. Bugetul asigurărilor pentru şomaj se aprobă prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Veniturile bugetului asigurărilor pentru şomaj se constituie din: a) contribuţiile angajatorilor şi ale persoanelor la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii prevăzuţi la pct. A lit. b) - f), asimilate angajatorului, potrivit legii; b) contribuţiile individuale ale persoanelor prevăzute la pct. A; c) contribuţiile datorate de persoanele care încheie contract de asigurare pentru şomaj; d) venituri din alte surse, inclusiv din finanţare externă. Cu sumele recuperate din debite provenite din venituri datorate bugetului asigurărilor pentru şomaj se reîntregesc veniturile acestui buget, în funcţie de natura sursei la care a fost creat debitul. În cazul în care sursele menţionate nu acoperă finanţarea cheltuielilor, deficitul bugetar va fi acoperit prin subvenţii de la bugetul de stat. Constituirea resurselor şi efectuarea cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru şomaj se realizează prin trezoreria statului. Disponibilităţile băneşti înregistrate la finele anului de bugetul asigurărilor pentru şomaj se reportează şi se utilizează în anul următor. Disponibilităţile băneşti ale bugetului asigurărilor pentru şomaj sunt purtătoare de dobânzi. Măsurile de stimulare a ocupării forţei de muncă a căror finanţare se asigură din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi care, potrivit prevederilor legale, continuă şi în anul bugetar următor vor fi finanţate din bugetul anului respectiv, din creditele aprobate cu acest scop. Angajatorii au obligaţia de a calcula şi de a plăti lunar o contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj, a cărei cotă prevăzută de lege se aplică asupra bazei de calcul al contribuţiei datorate de angajator la bugetul asigurărilor pentru şomaj, stabilită potrivit legii, în situaţia persoanelor asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la pct. A. În baza prevederilor art. 29 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 7 din Legea nr. 200/2006, cu modificările ulterioare, pentru anul 2011 se stabilesc următoarele cote ale contribuţiilor: a) contribuţia datorată de angajatori la bugetul asigurărilor pentru şomaj este de 0,5%; b) contribuţia individuală datorată de asiguraţi la bugetul asigurărilor pentru şomaj este de 0,5%; Cotele menţionate se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2011. Angajatorii au obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vira lunar, conform legii, contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj, a cărei cotă prevăzută de lege se aplică asupra bazei de calcul al contribuţiei individuale la bugetul asigurărilor pentru şomaj, stabilită potrivit legii, în situaţia persoanelor asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la pct. A. Prevederile menţionate nu se aplică pe perioada în care raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute pct. A, sunt suspendate potrivit legii, cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă în care plata indemnizaţiei se suportă de unitate, conform legii. Persoanele asigurate în baza contractului de asigurare pentru şomaj, prevăzute la pct. B, au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj, a cărei cotă se aplică asupra venitului lunar declarat în contractul de asigurare pentru şomaj. Pentru anul 2011, contribuţia datorată la bugetul asigurărilor pentru şomaj de către persoanele asigurate în baza contractului de asigurare pentru şomaj este de 1%. Cota menţionată se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2011. Veniturile din alte surse ale bugetului asigurărilor pentru şomaj se constituie, în principal, din dobânzi, majorări pentru neplata la termen a contribuţiilor, restituiri ale creditelor acordate în baza

legii, taxe încasate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă din activitatea de formare profesională şi cele pentru acreditarea furnizorilor de servicii de ocupare, penalităţi, amenzi şi orice alte sume încasate potrivit legii la bugetul asigurărilor pentru şomaj. Taxele încasate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă din activitatea centrelor regionale de formare profesională a adulţilor, precum şi cele pentru acreditarea furnizorilor de servicii de ocupare se constituie ca venituri din alte surse ale bugetului asigurărilor pentru şomaj, în măsura în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se prevede altfel. Termenul de depunere a declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate, prevăzută de lege, este şi termen de plată a contribuţiilor menţionate. În caz de neplată a contribuţiilor datorate la bugetul asigurărilor pentru şomaj, se aplică reglementările legale privind executarea creanţelor bugetare. În cazul neachitării contribuţiilor pentru constituirea bugetului asigurărilor pentru şomaj, a majorărilor de întârziere şi a penalităţilor, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă va proceda la aplicarea măsurilor de executare silită prevăzute de lege. Recuperarea debitelor din contribuţii şi majorări se poate face şi prin compensarea cu active imobile din patrimoniul debitorilor, evaluate de instituţii autorizate în condiţiile legii, cu condiţia ca acestea să fie necesare funcţionării Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi să fie prevăzute în programul de investiţii. Din sursele financiare constituite în cadrul bugetului asigurărilor pentru şomaj se acoperă, în principal, următoarele cheltuieli privind: a) plata indemnizaţiilor de şomaj, precum şi a prestaţiilor de şomaj aferente drepturilor stabilite de instituţia competentă în materie de şomaj din alt stat membru al Uniunii Europene, la a cărei legislaţie este supus şomerul, acordate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă în numele şi pe cheltuiala acestei instituţii competente; b) plata contribuţiilor pentru asigurări sociale de stat şi a contribuţiilor pentru asigurări sociale de sănătate pentru beneficiarii indemnizaţiilor de şomaj, stabilite potrivit legii; c) plăţile compensatorii acordate potrivit legii; d) taxe, comisioane şi alte cheltuieli ocazionate de efectuarea plăţilor prevăzute la lit. a) - c); e) finanţarea măsurilor pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi a măsurilor pentru prevenirea şomajului; f) finanţarea serviciilor de formare profesională pentru persoanele care, potrivit legii, beneficiază în mod gratuit de aceste servicii; g) finanţarea studiilor, rapoartelor şi analizelor privind piaţa muncii, comandate instituţiilor de specialitate de către Comisia Naţională de Promovare a Ocupării Forţei de Muncă şi de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă; h) organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, inclusiv realizarea de obiective de investiţii, dotări şi alte cheltuieli de natura cheltuielilor de capital, în limitele prevăzute de lege; i) participarea la activitatea unor organizaţii internaţionale, inclusiv plata cotizaţiilor pentru afilierea la acestea; j) aplicarea măsurilor în vederea recuperării debitelor; k) cofinanţarea unor proiecte privind modernizarea serviciilor de ocupare şi formare profesională pe baza unor acorduri internaţionale; l) cofinanţarea unor programe privind stimularea ocupării forţei de muncă; m) rambursarea împrumuturilor contractate în condiţiile legii, precum şi plata de dobânzi şi comisioane aferente acestora; n) alte cheltuieli prevăzute de legislaţia în vigoare. Nivelul cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru şomaj se fundamentează de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, la propunerea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în funcţie de indicatorii sociali stabiliţi pe baza analizelor, studiilor şi prognozelor privind evoluţiile de pe piaţa muncii. Cheltuielile cu transmiterea către beneficiari a drepturilor menţionate, ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, se stabilesc astfel:

a) prin stabilirea unui tarif pentru un talon de plată, în situaţia în care plata se efectuează la domiciliul beneficiarilor din România; b) prin aplicarea unui procent asupra sumelor plătite, în situaţia în care achitarea drepturilor se face la domiciliul beneficiarilor; c) prin stabilirea unui comision bancar, negociabil, în situaţia în care plata drepturilor se face în cont curent sau în cont de card. Procentul se stabileşte astfel încât cheltuielile totale de transmitere să nu depăşească 1% din valoarea totală a sumelor plătite. Comisionul bancar se stabileşte astfel încât cheltuielile totale de transmitere să nu depăşească 0,15% din valoarea totală a sumelor plătite. Valoarea indicatorului social de referinţă este de 500 lei. 8.4. Indemnizaţia de şomaj Şomerii beneficiază de indemnizaţie de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii; b) nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare; c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii; d) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate. La stabilirea perioadei de 24 de luni, prevăzută la lit. a), nu se iau în calcul: a) perioada de suspendare a raporturilor de muncă sau de serviciu, cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă în care plata indemnizaţiei se suportă de unitate, conform legii; b) perioada de pensionare pentru invaliditate, dacă aceasta nu depăşeşte 12 luni c) perioada cuprinsă între data suspendării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data încetării motivului pentru care acestea au fost suspendate; d) perioada cuprinsă între data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare în muncă, dacă această perioadă nu depăşeşte 12 luni; Pentru persoanele încadrate cu contract individual de muncă cu timp parţial, stagiul de cotizare se stabileşte proporţional cu timpul efectiv lucrat, prin cumularea stagiilor realizate în baza contractelor individuale de muncă cu timp parţial. Pentru persoanele încadrate cu contract de muncă temporară, stagiul de cotizare se stabileşte în funcţie de durata fiecărei misiuni, respectiv de timpul cât persoanele se află la dispoziţia agentului de muncă temporară, între misiuni. Constituie stagiu de cotizare şi perioadele în care angajatorul nu a plătit contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se află în procedură de executare silită, reorganizare judiciară, faliment, închidere operaţională, dizolvare, lichidare, administrare specială sau nu şi-a achitat contribuţiile datorită unor situaţii de forţă majoră. Şomerii beneficiază de indemnizaţii de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială îşi au domiciliul; b) nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare; c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii. Pentru persoanele care au avut raporturile de muncă sau de serviciu suspendate, cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă în care plata indemnizaţiei se suportă de unitate, conform legii, stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadei de asigurare realizate înainte de suspendare cu perioada de asigurare realizată după reluarea activităţii.

Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea drepturilor de şomaj prevăzute de Legea nr. 1/1991 privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională, republicată, cu modificările ulterioare, până la data intrării în vigoare a prezentei legi se asimilează cu stagiul de cotizare. Dovada vechimii în muncă se face cu carnetul de muncă sau cu alte acte prevăzute de lege. Constituie stagiu de cotizare perioadele în care angajaţii sau, după caz, şi angajatorii au plătit contribuţii de asigurări pentru şomaj în sistemul asigurărilor pentru şomaj în România, precum şi în alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte. Drepturile cuvenite în sistemul asigurărilor pentru şomaj din România se pot transfera în ţările în care asiguraţii îşi stabilesc domiciliul sau reşedinţa, în condiţiile reglementate prin acorduri şi convenţii internaţionale la care România este parte. Indemnizaţiile de şomaj aferente drepturilor prevăzute mai sus pot fi transferate în alte ţări, în condiţiile reglementate prin acorduri şi convenţii internaţionale la care România este parte, în moneda ţărilor respective sau într-o altă monedă asupra căreia s-a convenit. Indemnizaţiile de şomaj aferente drepturilor prevăzute mai sus pot fi menţinute în plată în alte state membre ale Uniunii Europene, în condiţiile dispoziţiilor referitoare la prestaţia de şomaj, prevăzute de reglementările comunitare cu privire la aplicarea regimurilor de securitate socială a salariaţilor, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunităţii Europene, precum şi ale măsurilor adoptate, potrivit legii, în aplicarea acestor reglementări comunitare. Prestaţiile de şomaj aferente drepturilor stabilite de instituţiile competente în materie de şomaj din alte state membre ale Uniunii Europene pot fi menţinute în plată în România, în condiţiile dispoziţiilor referitoare la prestaţia de şomaj, prevăzute de reglementările comunitare cu privire la aplicarea regimurilor de securitate socială a salariaţilor, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunităţii Europene, precum şi ale măsurilor adoptate, potrivit legii, în aplicarea acestor reglementări comunitare. La stabilirea stagiului minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii, nu se iau în considerare perioadele care reprezintă stagiu de cotizare utilizate pentru stabilirea şi acordarea anterioară a unui drept la indemnizaţie de şomaj. Perioadele care reprezintă stagiu de cotizare şi care au fost utilizate pentru stabilirea şi acordarea anterioară a unui drept la indemnizaţie de şomaj, se iau în considerare la stabilirea stagiului de cotizare în funcţie de care se stabileşte perioada pentru care se acordă indemnizaţia de şomaj şi cuantumul acestui drept, prevăzut mai jos. Indemnizaţia de şomaj se acordă , la cerere, după caz, de la data: a) încetării raporturilor de muncă; b) încetării raporturilor de serviciu; c) încetării mandatului pentru care au fost numite sau alese; d) expirării duratei sau desfacerii contractului militarilor angajaţi pe bază de contract; e) încetării calităţii de membru cooperator; f) încetării contractului de asigurare pentru şomaj; g) încetării motivului pentru care au fost pensionate; h) încetării motivului pentru care au fost suspendate raporturile de muncă sau de serviciu; i) *** Abrogată j) rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti; k) încetării activităţii desfăşurate exclusiv pe baza convenţiei civile; l) expirării perioadei de 60 de zile de la data absolvirii ; Indemnizaţia de şomaj se acordă , dacă cererea este înregistrată la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă, în termen de 30 de zile de la această dată. Dacă cererea este înregistrată după expirarea termenului de 30 de zile, dar nu mai târziu de 12 luni de la data menţionată, indemnizaţia de şomaj se acordă începând cu data înregistrării cererii. Termenul de maximum 12 luni este termen de decădere din drepturi. Indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor, pe perioade stabilite diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:

a) 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an; b) 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani; c) 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani. Cuantumul indemnizaţiei de şomaj este o sumă acordată lunar şi în mod diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează: a) 75% din valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an; b) suma prevăzută la lit. a) la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare. Cotele procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare, prevăzute la lit. b), sunt: a) 3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 3 ani; b) 5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani; c) 7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 10 ani; d) 10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani. Pentru persoanele care au fost asigurate în baza unui contract de asigurare pentru şomaj, la determinarea sumei calculate prin aplicarea unei cote procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare, se va avea în vedere venitul lunar declarat în contractul de asigurare pentru şomaj. Indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor prevăzuţi la art. 17 alin. (2) pe o perioadă de 6 luni şi este o sumă fixă, lunară, al cărei cuantum reprezintă 50% din valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare la data stabilirii acesteia. Indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor , o singură dată, pentru fiecare formă de învăţământ absolvită. Persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj au următoarele obligaţii: a) să se prezinte lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate, la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate, pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă; b) să comunice în termen de 3 zile agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate orice modificare a condiţiilor care au condus la acordarea drepturilor; c) să participe la serviciile pentru stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate; d) să caute activ un loc de muncă; e) să înştiinţeze în scris agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate apariţia stării de incapacitate temporară de muncă şi datele de identificare, respectiv numele medicului prescriptor şi unitatea în care funcţionează acesta, în termen de 24 de ore de la data acordării concediului medical. În situaţia în care apariţia stării de incapacitate temporară de muncă a intervenit în zile declarate nelucrătoare sau împlinirea termenului de 24 de ore se realizează în zile declarate nelucrătoare, persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj au obligaţia de a înştiinţa agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate, în prima zi lucrătoare. Obligaţia menţionată nu se aplică în situaţia în care persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj participă la programe de formare profesională, organizate în condiţiile legii, a căror finanţare este asigurată din asistenţa financiară nerambursabilă primită de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, prin intermediul Fondului european de dezvoltare regională, Fondului social european şi Fondului de coeziune. Obligaţia nu se aplică pe perioada în care persoanele participă la aceste programe de formare profesională, în condiţiile în care, anterior includerii în cadrul acestor programe, nu au fost cuprinse în serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă şi se află în perioada de acordare a acestor servicii. Angajatorii care au încadrat în muncă, conform legii, persoane din rândul beneficiarilor de indemnizaţii de şomaj au obligaţia de a anunţa în termen de 3 zile agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă la care aceştia au fost înregistraţi. Obligaţia prevăzută mai sus revine şi caselor teritoriale de pensii care au stabilit şi au pus în plată pensiile cuvenite beneficiarilor de indemnizaţie de şomaj.

Nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj persoanele care, la data solicitării dreptului, refuză un loc de muncă potrivit pregătirii sau nivelului studiilor sau refuză participarea la servicii pentru stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă. Nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj absolvenţii care, la data solicitării dreptului, urmează o formă de învăţământ. Indemnizaţia de şomaj se plăteşte lunar iar pentru fracţiuni de lună indemnizaţia de şomaj se calculează proporţional cu numărul de zile calendaristice din luna respectivă. Încetarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor are loc după cum urmează: a) la data încadrării în muncă, conform legii, pentru o perioadă mai mare de 12 luni; b) la data când realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri lunare mai mari decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare; c) la 90 de zile de la data emiterii autorizaţiei de funcţionare pentru a desfăşura activităţi independente sau a certificatului de înmatriculare, conform legii, dacă realizează venituri lunare mai mari decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare; d) la data refuzului nejustificat de a se încadra într-un loc de muncă conform pregătirii sau nivelului studiilor; e) la data refuzului nejustificat de a participa la servicii pentru stimularea ocupării şi de formare profesională sau la data întreruperii acestora din motive imputabile persoanei; f) dacă perioada de pensionare pentru invaliditate depăşeşte 12 luni; g) la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, de la data solicitării pensiei anticipate sau la data când pensia de invaliditate devine nerevizuibilă; h) la data plecării în străinătate a beneficiarului pentru o perioadă mai mare de 3 luni; i) la data începerii executării unei pedepse privative de libertate pentru o perioadă mai mare de 12 luni; j) în cazul decesului beneficiarului; Suspendarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor are loc după cum urmează: a) la data la care nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzute de lege; b) pe perioada îndeplinirii obligaţiilor militare; c) la data încadrării în muncă, conform legii, pe o perioadă de cel mult 12 luni; d) la data plecării din ţară pe o perioadă mai mică de 3 luni, la cererea persoanei, precum şi, după caz, la data obţinerii autorizării pentru menţinerea plăţii indemnizaţiei de şomaj, la cererea persoanei care se deplasează în interiorul Comunităţii Europene şi al Spaţiului Economic European pentru a căuta un loc de muncă şi doreşte să îşi menţină plata indemnizaţiei de şomaj; e) pe perioada în care este arestat preventiv sau pentru executarea unei pedepse privative de libertate de până la 12 luni; f) la data pensionării pentru invaliditate; g) pe perioada acordării indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, a indemnizaţiei de maternitate şi a indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv de 3 ani în cazul copilului cu handicap; h) pe perioada incapacităţii temporare de muncă mai mare de 3 zile datorită accidentelor survenite în perioada cursurilor de calificare, recalificare, perfecţionare sau, după caz, a altor forme de pregătire profesională, în timpul şi din cauza practicii profesionale; i) pe perioada acordării plăţilor compensatorii, potrivit legii. Repunerea în plată, după suspendare, se face de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 60 de zile calendaristice de la data suspendării. Repunerea în plată, după suspendare, se face de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 30 de zile calendaristice de la data încetării situaţiei care a condus la suspendare. Perioada de suspendare face parte din perioada de acordare a indemnizaţiei de şomaj. Beneficiarii de indemnizaţie de şomaj sunt asiguraţi în sistemul asigurărilor sociale de stat şi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru asiguraţii acestor sisteme.

Contribuţia pentru asigurările sociale de stat şi contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se virează caselor de asigurări respective de către agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă. Drepturile de asigurări sociale de stat ale persoanelor beneficiare de indemnizaţie de şomaj se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat.

SISTEMUL ASIGURĂRILOR PENTRU ŞOMAJ (II) 9.1. Măsuri pentru prevenirea şomajului În scopul prevenirii şomajului şi consolidării locurilor de muncă prin creşterea şi diversificarea competenţelor profesionale ale persoanelor încadrate în muncă, angajatorilor care organizează, în baza planului anual de formare profesională, programe de formare profesională pentru proprii angajaţi, derulate de furnizori de servicii de pregătire profesională, autorizaţi în condiţiile legii, se acordă, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, o sumă reprezentând 50% din cheltuielile cu serviciile de formare profesională organizate pentru un număr de cel mult 20% din personalul angajat. Angajatorii pot beneficia de suma menţionată , pentru derularea unui singur program de formare profesională în cursul unui an. Suma se acordă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, de la capitolul "Cheltuieli de învăţământ", în limită de cel puţin 15%, angajatorilor selectaţi anual de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă. Angajatorii sunt obligaţi să menţină raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor participante la programul de pregătire profesională, pentru care s-a acordat suma menţionată, cel puţin un an de la data acordării sumei. Angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor menţionate, anterior termenului de un an sunt obligaţi să restituie, în totalitate, agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă subvenţia acordată pentru fiecare persoană, plus dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României, în vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, şi nu mai pot beneficia de prevederile menţionate o perioadă de 2 ani de la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu ale persoanelor respective.

Suma menţionată se acordă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, cu respectarea reglementărilor aplicabile în domeniul ajutorului de stat pentru formare. În cazul concedierilor colective, angajatorii au obligaţia să înştiinţeze agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în vederea adoptării unor măsuri pentru combaterea şomajului şi prevenirea efectelor sociale nefavorabile ale acestor concedieri. În situaţiile prevăzute mai sus, angajatorii sunt obligaţi să acorde preaviz conform prevederilor Codului muncii sau ale contractului colectiv de muncă, angajaţilor care urmează să fie disponibilizaţi. În perioada preavizului angajaţii vor participa la serviciile de preconcediere realizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă ori de alţi furnizori de servicii de ocupare din sectorului public sau privat, acreditaţi, selectaţi de către acestea, în condiţiile legii. În sensul legii, constituie servicii de preconcediere, în principal, următoarele activităţi: a) informarea privind prevederile legale referitoare la protecţia şomerilor şi acordarea serviciilor de ocupare şi de formare profesională; b) plasarea pe locurile de muncă vacante existente pe plan local şi instruirea în modalităţi de căutare a unui loc de muncă; c) reorientarea profesională în cadrul unităţii sau prin cursuri de formare de scurtă durată; d) sondarea opiniei salariaţilor şi consilierea acestora cu privire la măsurile de combatere a şomajului. Procedurile privind accesul la măsurile pentru prevenirea şomajului, modalităţile de finanţare şi instrucţiunile de implementare a acestora sunt elaborate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, vor fi avizate de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

9.2. Măsuri pentru stimularea ocupării forţei de muncă Măsurile pentru stimularea ocupării forţei de muncă vizează: a) creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă; b) stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor şi crearea de noi locuri de muncă. Măsurile pentru stimularea ocupării forţei de muncă se adresează atât persoanelor în căutarea unui loc de muncă, cât şi angajatorilor şi sunt realizate prin servicii specializate, furnizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă ori de alţi furnizori de servicii din sectorul public sau privat. Furnizorii de servicii specializate pentru stimularea ocupării forţei de muncă pot să presteze, pe bază de contracte încheiate cu agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, servicii finanţate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, numai dacă sunt acreditaţi. Acreditarea furnizorilor de servicii se face de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. În vederea acreditării, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă percepe o taxă al cărei cuantum este stabilit anual de către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, la propunerea acesteia, pentru fiecare tip de serviciu prestat. Sumele rezultate din încasarea taxelor de acreditare constituie venit la bugetul asigurărilor pentru şomaj. Furnizorii de servicii pot presta serviciile specializate pentru stimularea ocupării forţei de muncă, finanţate din alte fonduri decât bugetul asigurărilor pentru şomaj, numai dacă sunt acreditaţi de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Nu se supun acreditării de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă furnizorii de servicii specializate pentru stimularea ocupării forţei de muncă din statele membre ale Uniunii Europene şi din Spaţiul Economic European care au fost supuşi unei astfel de condiţii în statul de origine sau de provenienţă. Creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se realizează de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în principal, prin: a) informarea şi consilierea profesională; b) medierea muncii; c) formarea profesională; d) consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri; e) completarea veniturilor salariale ale angajaţilor; f) stimularea mobilităţii forţei de muncă. Creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se poate realiza de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi prin promovarea unor programe speciale în parteneriat cu alte persoane juridice de drept public sau privat. Măsurile care vizează creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, prevăzute la lit. a) - d), se pot realiza şi contra cost de către furnizori de servicii din sectorul public sau privat acreditaţi şi/sau autorizaţi în condiţiile legii.

1. Informarea şi consilierea profesionalăInformarea şi consilierea profesională constituie un ansamblu de servicii acordate în mod

gratuit persoanelor în căutarea unui loc de muncă, care au ca scop: a) furnizarea de informaţii privind piaţa muncii şi evoluţia ocupaţiilor; b) evaluarea şi autoevaluarea personalităţii în vederea orientării profesionale; c) dezvoltarea abilităţii şi încrederii în sine a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, în vederea luării de către acestea a deciziei privind propria carieră; d) instruirea în metode şi tehnici de căutare a unui loc de muncă. Informarea şi consilierea profesională se realizează de centre specializate, organizate în cadrul agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă, precum şi de alte centre şi furnizori de servicii din sectorul public sau privat, acreditaţi, care încheie cu agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă contracte, în condiţiile legii.

Informarea privind piaţa muncii, stabilirea traseului profesional, evaluarea şi autoevaluarea se realizează prin autoinformare, prin acordarea de servicii de consiliere individuală sau de grup oferite, la cerere, persoanelor în căutarea unui loc de muncă sau în cadrul job-cluburilor organizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă. Consilierea profesională şi instruirea în metode şi tehnici de căutare a unui loc de muncă şi de prezentare la interviuri în vederea ocupării se realizează de către consilieri de orientare a carierei, în cadrul centrelor de informare şi consiliere privind cariera sau, la cerere, în cadrul altor forme organizate de instruire.

2. Medierea munciiMedierea muncii este activitatea prin care se realizează punerea în legătură a angajatorilor

cu persoanele în căutarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii de raporturi de muncă sau de serviciu.

Agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă au obligaţia de a identifica locurile de muncă vacante la angajatori şi a le face cunoscute persoanelor în căutarea unui loc de muncă.

Serviciile de mediere pentru persoanele în căutarea unui loc de muncă se acordă gratuit de către agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă şi constau în: a) informaţii privind locurile de muncă vacante şi condiţiile de ocupare a acestora prin publicarea, afişarea, organizarea de burse ale locurilor de muncă; b) mediere electronică având ca scop punerea automată în corespondenţă a cererilor şi ofertelor de locuri de muncă prin intermediul tehnicii de calcul; c) preselecţia candidaţilor corespunzător cerinţelor locurilor de muncă oferite şi în concordanţă cu pregătirea, aptitudinile, experienţa şi cu interesele acestora.

În vederea realizării măsurilor pentru stimularea ocupării forţei de muncă, agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă au obligaţia de a întocmi, pentru fiecare persoană în căutarea unui loc de muncă, planul individual de mediere. Procedura de elaborare, conţinutul şi monitorizarea planului individual de mediere sunt stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Pentru şomerii care beneficiază de indemnizaţii de şomaj, în condiţiile prevăzute de prezenta lege, participarea la serviciile de mediere, la solicitarea agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistraţi, este obligatorie. Şomerii care nu beneficiază de indemnizaţii de şomaj trebuie să depună o cerere la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă pentru a fi luaţi în evidenţă în vederea medierii şi, în cazul neîncadrării în muncă, să reînnoiască cererea la 6 luni.

Medierea muncii se poate realiza şi contra-cost de către furnizori de servicii specializate, din sectorul public sau privat, acreditaţi de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

3. Formarea profesională Persoanele în căutarea unui loc de muncă pot participa la programe de formare profesională care să le asigure creşterea şi diversificarea competenţelor profesionale în scopul asigurării mobilităţii şi reintegrării pe piaţa muncii. Programele de formare profesională asigură, conform legii, iniţierea, calificarea, recalificarea, perfecţionarea şi specializarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă. Formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se face ţinându-se seama de cerinţele de moment şi de perspectivă ale pieţei muncii şi în concordanţă cu opţiunile şi aptitudinile individuale ale persoanelor respective. Formele prin care se realizează formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă sunt: cursuri, stagii de practică şi specializare, precum şi alte forme, în condiţiile legii.

Accesul la programele de formare profesională se face în urma activităţii de informare şi consiliere profesională sau de mediere. Programele de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se organizează în mod distinct pe niveluri de pregătire şi specializări, precum şi pe categorii şi grupuri de persoane.

Activitatea de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se desfăşoară pe baza planului naţional de formare profesională elaborat anual de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Planul naţional de formare profesională se aprobă de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. Finanţarea activităţii de formare profesională se face din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în baza indicatorilor stabiliţi prin planul naţional de formare profesională aprobat. Persoanele prevăzute la lit. a), b), d), e) şi f), precum şi persoanele care desfăşoară activităţi în mediul rural şi nu realizează venituri lunare sau realizează venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare şi care sunt înregistrate la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă beneficiază, în mod gratuit, de servicii de formare profesională.

Serviciile de formare profesională se asigură, gratuit, la cererea persoanelor angajate, cu acordul angajatorului, sau la cererea angajatorului, şi pentru persoanele aflate în următoarele situaţii: a) au reluat activitatea ca urmare a încetării concediului pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap; b) au reluat activitatea după satisfacerea stagiului militar; c) au reluat activitatea ca urmare a recuperării capacităţii de muncă după pensionarea pentru invaliditate.

Prevederile menţionate se aplică în cazul în care cererea este formulată în termen de 12 luni de la data reluării activităţii persoanelor, o singură dată pentru fiecare situaţie.

Persoanele aflate în detenţie care mai au de executat cel mult 9 luni până la ultima zi de executare a pedepsei pot urma un program de formare profesională organizat de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cheltuielile necesare pregătirii profesionale fiind suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj. Persoanele care beneficiază de servicii de formare profesională gratuite şi se încadrează în muncă, potrivit legii, pot beneficia în continuare, până la finalizarea programului de formare profesională început, de serviciile de formare profesională gratuite la care aveau dreptul dacă nu s-ar fi angajat. Prin servicii de formare profesională se înţelege totalitatea drepturilor de care beneficiază persoanele prevăzute mai sus , pe durata participării la o formă de pregătire profesională. Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, care beneficiază în mod gratuit de servicii de formare profesională, au următoarele drepturi: a) să beneficieze de pregătire teoretică şi practică pe toată durata cursului şi să susţină, gratuit, de cel mult două ori examenul de absolvire la finalizarea acestuia; b) să beneficieze de rechizite şi materiale de instruire şi să primească în folosinţă manuale; c) să beneficieze, dacă este cazul, de echipament de protecţie pe timpul instruirii practice; d) să beneficieze, pentru traseul de la domiciliu la unitatea de pregătire, de abonament gratuit pe mijloacele de transport în comun sau, după caz, de decontarea cheltuielilor de transport, pentru cel mult 4 deplasări în cursul unei luni, dacă nu se pot deplasa zilnic la unitatea de pregătire, în condiţiile prevăzute de reglementările în vigoare pentru salariaţii instituţiilor publice şi regiilor autonome cu specific deosebit, pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului, precum şi de abonament gratuit pe mijloacele de transport în comun pe traseul de la unitatea de cazare la unitatea de pregătire; e) să beneficieze de consultaţii medicale, analize medicale şi teste necesare frecventării cursului.

Pentru traseele pentru care nu se eliberează abonamente, persoanele au dreptul să beneficieze de decontarea biletelor de călătorie pe mijloacele de transport în comun.

Persoanele care nu se pot deplasa zilnic la unitatea de pregătire sau locuiesc la o distanţă mai mare de 50 de km de aceasta, au dreptul pe perioada cât participă la pregătirea profesională să beneficieze de cazare şi de o sumă de bani pentru acoperirea mesei la nivelul prevăzut de reglementările în vigoare pentru salariaţii instituţiilor publice şi regiilor autonome cu specific deosebit pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului.

Procedurile privind modul de acordare a drepturilor de care beneficiază persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă pe durata participării la o formă de pregătire profesională se elaborează de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi se aprobă prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.

Persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj, cu excepţia acelora care participă la programe de formare profesională organizate în condiţiile legii, a căror finanţare este asigurată din asistenţa financiară nerambursabilă primită de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, prin intermediul Fondului european de dezvoltare regională, Fondului social european şi Fondului de coeziune, pe perioada în care participă la aceste programe de formare profesională, în condiţiile în care, anterior includerii în cadrul acestor programe de formare profesională, nu au fost cuprinse în serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă, sunt obligate să participe la programele de formare profesională oferite şi organizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, precum şi la examenul de absolvire a acestora.

Persoanele prevăzute mai sus pot beneficia de servicii de formare profesională gratuite, o singură dată, pentru fiecare perioadă în care se află în căutarea unui loc de muncă. Drepturile menţionate se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj. Activitatea de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă este coordonată la nivel naţional de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se realizează de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă prin centrele de formare profesională din subordinea acestora şi prin centrele regionale pentru formarea profesională a adulţilor ale Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, precum şi prin furnizori de servicii de formare profesională, din sectorul public sau privat, autorizaţi în condiţiile legii.

Modul de organizare şi funcţionare al centrelor regionale pentru formarea profesională a adulţilor se aprobă prin hotărârea consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Cursurile de calificare, recalificare, perfecţionare şi specializare se organizează pentru ocupaţii, meserii şi profesii definite şi cuprinse în Clasificarea ocupaţiilor din România. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, precum şi furnizorii de servicii de formare profesională autorizaţi pot organiza cursuri de calificare, recalificare, perfecţionare şi specializare şi pentru ocupaţii sau meserii neincluse încă în Clasificarea ocupaţiilor din România, numai după ce au obţinut avizul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. Formele prin care se realizează formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se desfăşoară având la bază standardele ocupaţionale recunoscute la nivel naţional, respectiv standardele de pregătire profesională, aprobate potrivit legii.

4. Consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri

Consultanţa şi asistenţa pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri se acordă, la cerere, persoanelor în căutarea unui loc de muncă, sub formă de servicii juridice, de marketing, financiare, metode şi tehnici eficiente de management şi alte servicii de consultanţă. Serviciile menţionate pot fi realizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă sau, după caz, de firme private, organizaţii profesionale, fundaţii şi asociaţii specializate în aceste domenii, cu care agenţiile încheie contracte în condiţiile legii.

Serviciile se acordă gratuit: a) persoanelor menţionate, o singură dată, pentru fiecare perioadă în care se află în căutarea unui loc de muncă; b) persoanelor care au calitatea de asigurat în sistemul asigurărilor pentru şomaj, o singură dată, pentru fiecare perioadă în care au calitatea de asigurat; c) studenţilor care solicită acordarea de credite cu dobândă avantajoasă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii.

5. Completarea veniturilor salariale ale angajaţilor Persoanele cărora li s-a stabilit dreptul la indemnizaţia de şomaj potrivit legii şi care se angajează pentru program normal de lucru, conform prevederilor legale în vigoare, şi, ca urmare a angajării, le încetează plata indemnizaţiei de şomaj beneficiază, din momentul angajării până la sfârşitul perioadei pentru care erau îndreptăţite să primească indemnizaţia de şomaj, de o sumă lunară, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj, reprezentând 30% din cuantumul indemnizaţiei de şomaj, stabilită şi, după caz, reactualizată conform legii. Nu beneficiază de prevederile menţionate, persoanele care se încadrează la angajatori cu care au fost în raporturi de muncă sau de serviciu în ultimii 2 ani, precum şi persoanele pentru care plata indemnizaţiei de şomaj a fost suspendată , iar ulterior, ca urmare a schimbării duratei contractului individual de muncă, plata indemnizaţiei de şomaj încetează . Persoanele menţionate beneficiază de această sumă şi în situaţia în care, în perioada pentru care au dreptul la indemnizaţia de şomaj, le încetează raportul de muncă sau de serviciu la primul angajator şi se încadrează la un alt angajator. Absolvenţii instituţiilor de învăţământ şi absolvenţii şcolilor speciale, în vârstă de minimum 16 ani, înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, în situaţia în care se angajează cu program normal de lucru, pentru o perioadă mai mare de 12 luni, beneficiază, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, de o primă de încadrare egală cu valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data încadrării.

Absolvenţii cărora li s-a stabilit dreptul la indemnizaţie de şomaj şi se angajează în perioada de acordare a indemnizaţie beneficiază, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, de o sumă egală cu indemnizaţia de şomaj la care ar fi avut dreptul, în condiţiile legii, până la expirarea perioadei de acordare a acesteia, dacă nu s-ar fi angajat. Drepturile prevăzute se acordă absolvenţilor care îşi menţin raporturile de muncă sau de serviciu pentru o perioadă de cel puţin 12 luni de la data angajării. Valoarea indicatorului social de referinţă, avută în vedere la calculul indemnizaţiei de şomaj la care persoanele menţionate ar fi avut dreptul, în condiţiile legii, dacă nu s-ar fi angajat, este valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data angajării. Nu beneficiază de prevederile menţionate: a) absolvenţii care la data absolvirii studiilor aveau raporturi de muncă sau de serviciu; b) absolvenţii care se încadrează la angajatori cu care au fost în raporturi de muncă sau de serviciu în ultimii 2 ani; c) absolvenţii care la data solicitării dreptului urmează o formă de învăţământ; d) absolvenţii instituţiilor de învăţământ faţă de care angajatorii au obligaţia, potrivit legii, de a-i încadra în muncă; e) absolvenţii pentru care plata indemnizaţiei de şomaj a fost suspendată, iar ulterior, ca urmare a schimbării duratei contractului individual de muncă, plata indemnizaţiei de şomaj încetează .

6. Stimularea mobilităţii forţei de muncă Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizaţie de şomaj se încadrează, potrivit legii, într-o localitate situată la o distanţă mai mare de 50 km de localitatea în care îşi au domiciliul stabil, beneficiază de o primă de încadrare acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj egală cu de două ori valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data acordării. Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizaţie de şomaj se încadrează, potrivit legii, într-o altă localitate şi, ca urmare a acestui fapt, îşi schimbă domiciliul primesc o primă de instalare, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj, egală cu de şapte ori valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data instalării

9.3. Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor se realizează prin: a) subvenţionarea locurilor de muncă; b) acordarea de credite în condiţii avantajoase în vederea creării de noi locuri de muncă; c) acordarea unor facilităţi.

1. Subvenţionarea locurilor de muncă Angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenţi ai unor instituţii de învăţământ sunt scutiţi, pe o perioadă de 12 luni, de plata contribuţiei datorate la bugetul asigurărilor pentru şomaj, aferentă absolvenţilor încadraţi, şi primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare absolvent: a) o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenţii ciclului inferior al liceului sau ai şcolilor de arte şi meserii; b) o sumă egală cu de 1,2 ori valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenţii de învăţământ secundar superior sau învăţământ postliceal; c) o sumă egală cu de 1,5 ori valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenţii de învăţământ superior.

Angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenţi din rândul persoanelor cu handicap primesc lunar, pentru fiecare absolvent, sumele prevăzute pe o perioadă de 18 luni. Nu beneficiază de prevederile menţionate angajatorii care au obligaţia, potrivit legii, de a încadra în muncă absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, pentru absolvenţii din această categorie. Măsurile de stimulare nu se acordă pe perioadele în care raporturile de muncă sau de serviciu sunt suspendate. În sensul legii, prin absolvent al unei instituţii de învăţământ se înţelege persoana care a obţinut o diplomă sau un certificat de studii, în condiţiile legii, în una dintre instituţiile de învăţământ gimnazial, profesional, special, liceal, postliceal sau superior, de stat ori particular, autorizat sau acreditat în condiţiile legii. Angajatorii care încadrează absolvenţi în condiţiile de mai sus, sunt obligaţi să menţină raporturile de muncă sau de serviciu ale acestora cel puţin 3 ani de la data încheierii. Absolvenţii pot fi încadraţi în condiţiile menţionate, o singură dată pentru fiecare formă de învăţământ, în termen de 12 luni de la data absolvirii studiilor.

În perioada celor 3 ani, absolvenţii pot urma o formă de pregătire profesională, organizată de către angajator, în condiţiile legii. Cheltuielile necesare pentru pregătirea profesională vor fi suportate, la cererea angajatorilor, din bugetul asigurărilor pentru şomaj. Angajatorii care, după îndeplinirea obligaţiei prevăzutemenţionate, menţin raporturile de muncă sau de serviciu cu absolvenţii încadraţi în condiţiile de mai sus primesc, pentru fiecare an de continuare a raporturilor de muncă sau de serviciu, un ajutor financiar egal cu suma aferentă contribuţiilor sociale datorate de angajatori pentru aceste persoane şi virate, conform legii.

Ajutorul financiar poate fi acordat pe o perioadă de cel mult 2 ani de la data îndeplinirii obligaţiei prevăzute mai sus. Prin contribuţii sociale datorate de angajatori se înţelege contribuţia de asigurări sociale, contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate şi contribuţia de asigurări pentru şomaj.

Ajutorul financiar prevăzutmai sus, se virează, la cerere, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, angajatorilor care nu înregistrează debite provenind din neplata contribuţiilor sociale, prin plata acestei sume, în termen de 90 de zile de la data aprobării cererii. Procedura pentru punerea în aplicare a prevederilor menţionate se aprobă prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.

Angajatorii care încadrează în muncă pe perioadă nedeterminată şomeri în vârstă de peste 45 de ani sau şomeri care sunt părinţi unici susţinători ai familiilor monoparentale sunt scutiţi, pe o perioadă de 12 luni, de plata contribuţiei datorate la bugetul asigurărilor pentru şomaj, aferentă persoanelor încadrate din aceste categorii, şi primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare, cu obligaţia menţinerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puţin 2 ani. De facilităţile menţionate, cu excepţia scutirii de la plata contribuţiei la bugetul asigurărilor pentru şomaj, datorată de angajator pentru persoanele respective, beneficiază şi angajatorii care, în raport cu numărul de angajaţi, şi-au îndeplinit obligaţia, potrivit legii, de a încadra în muncă persoane cu handicap, precum şi angajatorii care nu au această obligaţie legală, dacă încadrează în

muncă pe durată nedeterminată persoane cu handicap şi le menţin raporturile de muncă sau de serviciu cel puţin 2 ani. Angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor angajate, anterior termenului de 2 ani, sunt obligaţi să restituie, în totalitate, agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă sumele încasate pentru fiecare persoană, plus dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României în vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu. Angajatorii care încadrează în muncă, potrivit legii, şomeri care în termen de 3 ani de la data angajării îndeplinesc, conform legii, condiţiile pentru a solicita pensia anticipată parţială sau de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, dacă nu îndeplinesc condiţiile de a solicita pensia anticipată parţială, beneficiază lunar, pe perioada angajării, până la data îndeplinirii condiţiilor respective, de o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj. 2. Acordarea de credite în condiţii avantajoase

Pentru crearea de noi locuri de muncă prin înfiinţarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi cooperatiste, asociaţii familiale, precum şi activităţi independente desfăşurate de persoane fizice autorizate se pot acorda, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, credite în condiţii avantajoase. Creditele se acordă în baza unor proiecte de fezabilitate, proporţional cu numărul de locuri de muncă ce vor fi create, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, pentru investiţii, inclusiv perioada de graţie de maximum 6 luni şi, respectiv, un an pentru asigurarea producţiei, cu o dobândă de 50% din dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României. În judeţele în care rata medie anuală a şomajului s-a situat peste rata medie anuală a şomajului pe ţară, comunicată de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, creditele se acordă în anul calendaristic următor cu o dobândă de 25% din dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României. Beneficiază de credite, în condiţiile legii, cu dobânda prevăzută şi persoanele în vârstă de până la 30 de ani, care au statut de student pentru prima dată şi urmează studiile la cursuri de zi la o instituţie de învăţământ superior de stat sau particular, autorizată sau acreditată, în condiţiile legii.

Creditele se acordă studenţilor care înfiinţează sau dezvoltă, individual sau împreună cu alţi studenţi care îndeplinesc condiţiile menţionate, întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi cooperatiste, asociaţii familiale sau care desfăşoară în mod independent o activitate economică în calitate de persoană fizică autorizată. În cazul în care în perioada pentru care a fost acordat creditul intervine cesionarea sau înstrăinarea parţială ori totală, prin orice modalitate, a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute de beneficiarii de credite către alte persoane decât cele din categoria menţionată, aceştia sunt obligaţi să achite o sumă egală cu diferenţa de dobânda. Beneficiarii de credite acordate în condiţiile menţionate, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să aibă cel mult 249 de angajaţi şi/sau membri cooperatori cu raporturi de muncă sau de serviciu; b) activitatea de bază să se realizeze în producţie, servicii sau în turism; c) pe cel puţin 60% din numărul locurilor de muncă nou-create prin înfiinţarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii ori de unităţi cooperatiste să fie încadrat personal provenind din rândul şomerilor înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă; d) personalul încadrat în condiţiile prevăzute la lit. c) să fie menţinut în activitate cel puţin 3 ani; e) locurile de muncă avute în vedere la acordarea de credite în condiţiile menţionate , să nu fie locurile de muncă vacante, rezultate în urma încetării raporturilor de muncă a unor angajaţi în ultimele 12 luni premergătoare încheierii contractului de creditare. Şomerii care se obligă să înfiinţeze întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi cooperatiste, asociaţii familiale sau care desfăşoară în mod independent o activitate economică în calitate de persoane fizice autorizate au prioritate la obţinerea creditelor în condiţii avantajoase. Pentru crearea de noi locuri de muncă pentru şomeri, se pot acorda, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, de la capitolul "Împrumuturi", fonduri nerambursabile.

Fondurile nerambursabile se acordă în baza unor proiecte de fezabilitate, proporţional cu numărul de locuri de muncă ce vor fi create.

Fondurile prevăzute mai sus se acordă pentru înfiinţarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi cooperatiste, asociaţii familiale, precum şi activităţi independente desfăşurate de persoane fizice autorizate, care îşi desfăşoară activitatea în localităţi confruntate cu fenomene de sărăcie şi excluziune socială din cauza nivelului ridicat al şomajului. Localităţile în care se vor acorda fondurile menţionate, precum şi sumele ce vor fi alocate fiecărei localităţi se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în limitele stabilite prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Fondurile se acordă întreprinderilor mici şi mijlocii şi unităţilor cooperatiste cu condiţia ca pe toate locurile de muncă nou-create să încadreze în muncă pe perioadă nedeterminată şomeri pe care să îi menţină în activitate cel puţin 4 ani, asociaţiilor familiale înfiinţate de şomeri, precum şi şomerilor care au dobândit calitatea de persoane fizice autorizate să desfăşoare, în mod independent, o activitate economică.

Pentru acordarea creditelor în condiţii avantajoase sau a fondurilor nerambursabile, contribuţia beneficiarului trebuie să fie de cel puţin 25% din valoarea proiectului de fezabilitate depus.

Creditele în condiţii avantajoase şi fondurile nerambursabile se acordă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, cu respectarea reglementărilor aplicabile în domeniul ajutorului de minimis.

Beneficiarii de credite acordate în condiţiile menţionate sau de fonduri nerambursabile acordate au obligaţia de a menţine locurile de muncă nou-create pentru o perioadă minimă de 5 ani.

Sumele totale care pot fi utilizate pentru acordarea de credite în condiţii avantajoase, respectiv de fonduri nerambursabile, precum şi cuantumul maxim al acestora, ce pot fi acordate unui beneficiar, se vor stabili prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Asociaţiile familiale pot primi credite în condiţii avantajoase sau fonduri nerambursabile, proporţional cu numărul membrilor acestora, iar persoanele fizice autorizate care desfăşoară în mod independent activităţi economice, pentru finanţarea propriului loc de muncă.

Asociaţiile familiale şi persoanele fizice autorizate care desfăşoară în mod independent activităţi economice pot primi credite în condiţii avantajoase dacă cel puţin unul dintre membrii asociaţiei familiale, respectiv persoana fizică autorizată, este asigurat în sistemul asigurărilor pentru şomaj şi a realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei solicitării creditului. Asociaţiile familiale şi persoanele fizice autorizate care desfăşoară în mod independent activităţi economice pot primi fonduri nerambursabile dacă cel puţin unul dintre membrii asociaţiei familiale, respectiv persoana fizică autorizată, a realizat un stagiu total de cotizare în sistemul asigurărilor pentru şomaj, de minimum 24 de luni.

În cazul în care persoanelor angajate din rândul şomerilor le încetează raporturile de muncă anterior împlinirii celor 3 ani, respectiv 4 ani, de la încadrare, angajatorul este obligat ca, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data încetării raporturilor de muncă, să încadreze şomeri pe locurile de muncă devenite vacante.

Obligaţia menţionată revine angajatorilor şi în situaţia în care persoanele angajate pe noile locuri de muncă create nu provin din rândul şomerilor, pentru cei care beneficiază de credite în condiţii avantajoase. Pe perioada derulării contractului angajatorul nu poate reduce numărul de posturi existent în unitate la data acordării creditului sau a fondului nerambursabil. În cazul în care unul dintre posturile existente la data acordării creditului sau a fondului nerambursabil devine vacant, angajatorul este obligat ca, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data la care postul devine vacant, să încadreze alte persoane pe locurile de muncă devenite vacante.

În cazul nerespectării condiţiei prevăzute de lege, angajatorul va suporta o penalitate egală cu mărimea creditului acordat pentru fiecare loc de muncă creat şi neocupat.

Beneficiarii de credite în condiţii avantajoase pot solicita din nou credite din bugetul asigurărilor pentru şomaj dacă au achitat integral creditele în condiţii avantajoase obţinute anterior, inclusiv dobânzile aferente.

Beneficiarii unui fond nerambursabil nu mai au dreptul să primească un nou fond nerambursabil.

Administrarea sumelor alocate din bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru acordarea de credite în condiţii avantajoase sau fonduri nerambursabile se face de bănci sau de agenţii autorizate potrivit legii, cu care Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă încheie contracte în condiţiile prevăzute de lege. Banca sau agenţia de credite care administrează fonduri pentru acordarea de credite în condiţii avantajoase poartă răspunderea pentru rambursarea sumelor la bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Taxele şi comisioanele pe care Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă le datorează băncii sau agenţiei de credit pentru administrarea fondurilor pentru acordarea de credite în condiţii avantajoase se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Procedura şi criteriile de acordare a fondurilor nerambursabile se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Condiţiile de acordare şi rambursare a creditelor, de acordare a fondurilor nerambursabile, modul de stabilire a garanţiilor, organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor pentru desemnarea băncilor şi agenţiilor autorizate să acorde credite, respectiv fonduri nerambursabile, din bugetul asigurărilor pentru şomaj se vor stabili prin norme metodologice comune ale Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Băncii Naţionale a României.

3. Facilităţi acordate angajatorilorAngajatorii care încadrează în muncă persoane din rândul şomerilor, pe care le menţin în

activitate pe o perioadă de cel puţin 6 luni de la data angajării, beneficiază de reducerea sumei reprezentând contribuţia de 2,5% datorată bugetului asigurărilor pentru şomaj. Reducerea contribuţiei se acordă începând din anul fiscal următor, pentru o perioadă de 6 luni, şi constă în diminuarea sumei datorate lunar cu 0,5% pentru fiecare procent din ponderea personalului nou-angajat în condiţiile de mai sus din numărul mediu scriptic de personal încadrat cu contract individual de muncă din anul respectiv. Procedurile privind accesul la măsurile pentru stimularea ocupării forţei de muncă, modalităţile de finanţare şi instrucţiunile de implementare a acestora vor fi elaborate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, avizate de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Măsurile de stimulare a ocupării forţei de muncă finanţate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, pentru a căror acordare se prevede, potrivit dispoziţiilor legale, încheierea de contracte sau convenţii cu agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, se acordă în limita sumelor aprobate în bugetul asigurărilor pentru şomaj cu această destinaţie, cu respectarea prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Acordarea facilităţilor de natura ajutorului de stat sau ajutorului de minimis, prevăzute de prezenta lege, se face în baza schemelor de ajutor de stat ori schemelor de ajutor de minimis, elaborate cu respectarea reglementărilor în domeniu, instituite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

9.4. Instituţii şi responsabilităţi în aplicarea legii Pentru realizarea obiectivelor şi măsurilor prevăzute de prezenta lege Guvernul aprobă strategii, planuri şi programe naţionale, în profil de ramură şi teritorial. Instituţiile implicate în realizarea prevederilor prezentei legi sunt: a) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei; b) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă; c) ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale; d) organizaţiile sindicale şi asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional; e) prefecturile şi autorităţile administraţiei publice locale;

f) Comisia Naţională de Promovare a Ocupării Forţei de Muncă. Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei are în domeniul ocupării forţei de muncă următoarele atribuţii: a) urmăreşte tendinţele de pe piaţa muncii şi elaborează strategii, prognoze şi programe naţionale privind ocuparea forţei de muncă, formarea profesională a şomerilor şi egalitatea de şanse pe piaţa muncii; b) elaborează şi avizează proiectele de acte normative în domeniul ocupării, formării profesionale, promovării egalităţii de şanse pe piaţa muncii; c) elaborează proiectul bugetului asigurărilor pentru şomaj; d) deleagă anual atribuţiile de ordonator principal de credite pentru bugetul asigurărilor pentru şomaj, conform legii; e) urmăreşte, pe baza rapoartelor trimestriale şi anuale, execuţia bugetului asigurărilor pentru şomaj şi exercită controlul asupra realizării politicilor, strategiilor, planurilor şi programelor privind forţa de muncă de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă; f) împreună cu alte ministere şi organe de specialitate realizează şi actualizează Clasificarea ocupaţiilor din România, ţinând seama de schimbările în structura economică şi socială a ţării şi de cerinţele alinierii la standardele internaţionale în domeniu; g) promovează programe, propune acorduri şi implementează proiecte de colaborare internaţională în domeniile ocupării, formării profesionale şi egalităţii de şanse pe piaţa muncii; h) stabileşte indicatorii de performanţă managerială şi nivelul acestora, în baza cărora se încheie, anual, contractul de performanţă managerială cu Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă prezintă Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse rapoarte trimestriale şi anuale privind executarea bugetului asigurărilor pentru şomaj şi realizarea indicatorilor de performanţă managerială stabiliţi prin contractul anual de performanţă managerială.

Ministerele şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, prin strategiile şi politicile elaborate în domeniile pe care le coordonează, trebuie să asigure creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă. Organizaţiile sindicale şi asociaţiile patronale, reprezentative la nivel naţional, participă în condiţiile prevăzute de lege la elaborarea şi implementarea programelor şi măsurilor privind piaţa muncii.

Organizaţiile sindicale şi asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional vor fi consultate la elaborarea de acte normative care privesc ocuparea forţei de muncă. Prefecturile şi autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să monitorizeze evoluţiile de pe piaţa muncii în plan teritorial, să participe activ la elaborarea şi realizarea măsurilor de îmbunătăţire a ocupării persoanelor neîncadrate în muncă şi să sprijine activitatea agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă. Comisia Naţională de Promovare a Ocupării Forţei de Muncă Se înfiinţează Comisia Naţională de Promovare a Ocupării Forţei de Muncă, denumită în continuare Comisia Naţională de Ocupare. Comisia Naţională de Ocupare are, în principal, următoarele atribuţii: a) supune atenţiei Guvernului strategii şi politici pentru creşterea nivelului şi calităţii ocupării forţei de muncă în corelaţie cu programele de dezvoltare economică şi socială; b) stabileşte direcţiile dezvoltării resurselor umane la nivel naţional, în profil de ramură şi teritorial; c) asigură armonizarea programelor de dezvoltare a resurselor umane finanţate din fonduri publice sau din alte surse; d) face propuneri pentru elaborarea unor acte normative privind ocuparea forţei de muncă şi de îmbunătăţire a legislaţiei în acest domeniu; e) pe baza tendinţelor dezvoltării economice şi sociale şi a evoluţiilor pe piaţa muncii, face propuneri pentru iniţierea unor măsuri proactive de combatere a şomajului prin politici fiscale, ajustări structurale, reconversie profesională.

Comisia Naţională de Ocupare este alcătuită din reprezentanţi ai ministerelor, agenţiilor şi departamentelor din subordinea Guvernului sau autonome, la nivel de secretar de stat, şi din preşedinţii organizaţiilor sindicale şi asociaţiilor patronale reprezentative la nivel naţional.

Preşedintele Comisiei Naţionale de Ocupare este ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei. Comisia Naţională de Ocupare poate comanda instituţiilor de specialitate studii, rapoarte şi analize privind piaţa muncii, care vor fi finanţate din bugetul asigurărilor pentru şomaj. Încălcarea de către angajator a obligaţiilor prevăzute de lege, constând în sustragerea de la obligaţia privind plata contribuţiilor la bugetul asigurărilor pentru şomaj, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 1 an sau cu amendă. Reţinerea de către angajator de la salariaţi a contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor pentru şomaj şi nevirarea acestora în termen de 15 zile în conturile stabilite potrivit reglementărilor în vigoare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu amendă. Controlul respectării obligaţiilor privind încadrarea în muncă şi menţinerea raporturilor de muncă, asumate de angajatorii care au beneficiat de subvenţii, credite sau fonduri nerambursabile din bugetul asigurărilor pentru şomaj, precum şi de facilităţi, se efectuează de către organele de control măsuri active din cadrul agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, care vor constata şi vor aplica, după caz, sancţiunile prevăzute de lege. Amenzile contravenţionale aplicate conform prezentei legi constituie venituri la bugetul asigurărilor pentru şomaj. Cererile pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj, precum şi toate actele procedurale în legătură cu stabilirea acestui drept sunt scutite de orice fel de taxă de timbru.

SISTEMUL DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE 10.1. Asistenţa de sănătate publică. Rol, principii şi obiective

Asistenţa de sănătate publică se realizează prin ansamblul măsurilor politico-legislative, al programelor şi strategiilor adresate determinanţilor stării de sănătate, precum şi prin organizarea instituţiilor pentru furnizarea tuturor serviciilor necesare.

Scopul asistenţei de sănătate publică îl constituie promovarea sănătăţii,.Asistenţa de sănătate publică este o componentă a sistemului de sănătate publică.Asistenţa de sănătate publică este coordonată de către Ministerul Sănătăţii Publice şi se

realizează prin toate tipurile de unităţi sanitare de stat sau private, constituite şi organizate conform legii. Responsabilitatea pentru asigurarea sănătăţii publice revine Ministerului Sănătăţii Publice, autorităţilor de sănătate publică teritoriale, precum şi autorităţilor de sănătate publică din cadrul ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie.

Asistenţa de sănătate publică este garantată de stat şi finanţată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii.

Protecţia sănătăţii publice constituie o obligaţie a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice. Funcţiile principale ale asistenţei de sănătate publică vizează: a) dezvoltarea politicilor, strategiilor şi programelor vizând asigurarea sănătăţii publice; b) monitorizarea şi analiza stării de sănătate a populaţiei; c) planificarea în sănătatea publică; d) supravegherea epidemiologică, prevenirea şi controlul bolilor; e) managementul şi marketingul strategic al serviciilor de sănătate publică; f) reglementarea domeniului sănătăţii publice, aplicarea şi controlul aplicării acestei reglementări; g) asigurarea calităţii serviciilor de sănătate publică; h) cercetarea-dezvoltarea şi implementarea de soluţii inovatoare pentru sănătatea publică; i) prevenirea epidemiilor, inclusiv instituirea stării de alertă epidemiologică; j) protejarea populaţiei împotriva riscurilor din mediu; k) informarea, educarea şi comunicarea pentru promovarea sănătăţii;

l) mobilizarea partenerilor comunitari în identificarea şi rezolvarea problemelor de sănătate; m) evaluarea calităţii, eficacităţii, eficienţei şi accesului la serviciile medicale; n) dezvoltarea şi planificarea resurselor umane şi dezvoltarea instituţională pentru sănătate publică; o) integrarea priorităţilor de sănătate publică în politicile şi strategiile sectoriale de dezvoltare durabilă; p) asigurarea capacităţilor de răspuns la dezastre sau la ameninţările la adresa vieţii şi sănătăţii populaţiei, inclusiv prin introducerea de restricţii de circulaţie a persoanelor şi bunurilor. Asistenţa de sănătate publică are ca obiective: a) prevenirea, supravegherea şi controlul bolilor transmisibile şi netransmisibile prin: 1. asigurarea imunizărilor; 2. controlul epidemiilor; 3. supravegherea bolilor; 4. supravegherea factorilor de risc comportamentali; 5. prevenirea accidentelor; b) monitorizarea stării de sănătate prin: 1. monitorizarea indicatorilor stării de sănătate; 2. monitorizarea determinanţilor stării de sănătate; 3. monitorizarea eficacităţii şi eficienţei activităţilor din domeniul sănătăţii publice; 4. evaluarea nevoilor populaţiei privind serviciile de sănătate publică; c) promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate prin: 1. campanii de informare-educare-comunicare; 2. programe de educaţie pentru sănătate şi promovare a sănătăţii în comunităţi; 3. dezvoltarea şi implicarea comunităţilor locale; 4. pledoaria pentru sănătatea publică; d) sănătatea ocupaţională prin: 1. definirea standardelor de sănătate ocupaţională; 2. controlul aplicării reglementărilor sănătăţii în muncă; e) sănătatea în relaţie cu mediul prin: 1. monitorizarea factorilor de mediu în relaţie cu sănătatea; 2. reglementarea calităţii principalilor factori de mediu; 3. stabilirea normelor de igienă şi sănătate publică comunitare; 4. controlul aplicării reglementărilor referitoare la calitatea factorilor de mediu; f) reglementarea primară şi secundară în domeniul sănătăţii publice prin: 1. elaborarea, revizuirea, adaptarea şi implementarea legislaţiei din domeniul sănătăţii publice; 2. reglementarea circulaţiei bunurilor şi serviciilor cu potenţial impact asupra sănătăţii publice; g) managementul sănătăţii publice bazat pe: 1. managementul politicilor, planificării şi dezvoltării sistemului de sănătate publică; 2. formularea şi implementarea politicilor de sănătate publică pe baze ştiinţifice; 3. cercetarea în domeniul sănătăţii publice şi al sistemelor de sănătate; 4. colaborarea şi cooperarea internaţională în domeniul sănătăţii publice; h) servicii de sănătate publică specifice: 1. servicii de sănătate şcolară; 2. servicii de urgenţă în caz de dezastre şi calamităţi; 3. servicii de laborator în domeniul sănătăţii publice; 4. servicii de planificare familială; 5. servicii de screening pentru depistarea precoce a bolilor; 6. servicii prenatale şi postnatale; 7. servicii de consiliere în domeniul sănătăţii publice; 8. servicii de sănătate publică în transporturi.

În scopul îndeplinirii acestor obiective, autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti au, în principal, următoarele atribuţii: a) controlează şi evaluează modul de asigurare a asistenţei medicale curative şi profilactice;

b) controlează aplicarea normelor de funcţionare a unităţilor medicale şi farmaceutice, indiferent de forma de organizare, şi aplică măsuri în caz de neconformitate; c) urmăresc aplicarea criteriilor de control al calităţii serviciilor medicale; d) coordonează şi controlează asistenţa gravidei, lăuzei şi nou-născutului; e) evaluează resursele umane de la nivelul asistenţei medicale în relaţie cu nevoile comunitare identificate prin acţiuni specifice; f) participă activ la programele de instruire a personalului din serviciile de sănătate publică şi a populaţiei; g) organizează acţiuni de prevenire a îmbolnăvirilor şi de promovare a sănătăţii; h) organizează activităţile preventive în teritoriul judeţului şi, respectiv, al municipiului Bucureşti; i) colectează şi înregistrează date privind sănătatea populaţiei, utilizând informaţiile în scopul identificării problemelor de sănătate ale acesteia; j) identifică posibilele probleme de sănătate publică sau ameninţări la adresa sănătăţii unei comunităţi; k) intervin în rezolvarea problemelor de sănătate publică apărute în rândul persoanelor aparţinând grupurilor defavorizate; l) coordonează studii asupra problemelor de sănătate ale populaţiei din teritoriul dat; m) stabilesc relaţii de colaborare cu instituţii şi organizaţii în vederea desfăşurării de acţiuni comune în domeniul sănătăţii publice; n) colectează şi înregistrează datele privind tipurile, cantitatea şi modul de gestionare a deşeurilor generate în unităţile medicale din zona de jurisdicţie;

Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale pentru asigurarea asistenţei medicale. Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar, iar obiectivele menţionate se realizează pe baza următoarelor principii: a) alegerea liberă de către asiguraţi a casei de asigurări; b) solidaritate şi subsidiaritate în constituirea şi utilizarea fondurilor; c) alegerea liberă de către asiguraţi a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente şi de dispozitive medicale, în condiţiile prezentei legi şi ale contractului-cadru; d) descentralizarea şi autonomia în conducere şi administrare; e) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; f) participarea persoanelor asigurate, a statului şi a angajatorilor la managementul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; g) acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil şi nediscriminatoriu, oricărui asigurat; h) transparenţa activităţii sistemului de asigurări sociale de sănătate; i) libera concurenţă între furnizorii care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate.

10.2. Persoane asigurate. Drepturi şi obligaţiiSunt asiguraţi, potrivit legii, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii

străini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporară sau au domiciliul în România şi fac dovada plăţii contribuţiei la fond, în condiţiile legii.

În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabileşte prin ordin al preşedintelui CNAS cu avizul consiliului de administraţie.

Asiguraţii au dreptul la pachetul de bază de servicii medicale de la data începerii plăţii contribuţiei la fond, urmând ca sumele restante să fie recuperate de casele de asigurări de sănătate şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în condiţiile legii, inclusiv accesoriile aplicate pentru creanţele bugetare.

Calitatea de asigurat şi drepturile de asigurare încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de şedere în România.

Documentele justificative privind dobândirea calităţii de asigurat se stabilesc prin ordin al preşedintelui CNAS.

Documentele prin care se atestă calitatea de asigurat sunt, după caz, adeverinţa de asigurat sau carnetul de asigurat eliberate prin grija casei de asigurări la care este înscris asiguratul.

Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei: a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă; b) tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de protecţie a copilului şi nu realizează venituri din muncă sau nu sunt beneficiari de ajutor social acordat în temeiul Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare; soţul, soţia şi părinţii fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate; c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, prin Legea nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraţilor care au fost înlăturaţi din justiţie pentru considerente politice în perioada anilor 1945 - 1989, cu modificările ulterioare, prin Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 - 1961, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi; d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse, cu excepţia celor obţinute în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999**) privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările şi completările ulterioare; e) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii Publice, până la vindecarea respectivei afecţiuni, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte resurse; f) femeile însărcinate şi lăuzele, dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară. Sunt asigurate persoanele aflate în una dintre următoarele situaţii, pe durata acesteia, cu plata contribuţiei din alte surse, în condiţiile legii: a) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale; b) se află în concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani sau se află în concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului cu handicap cu vârsta cuprinsă între 3 şi 7 ani; c) execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv, precum şi cele care se află în executarea măsurilor prevăzute la art. 105, 113 şi 114 din Codul penal, respectiv cele care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate, dacă nu au venituri; d) persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj; e) străinii aflaţi în centrele de cazare în vederea returnării ori expulzării, precum şi cei care sunt victime ale traficului de persoane, care se află în timpul procedurilor necesare stabilirii identităţii şi sunt cazaţi în centrele special amenajate potrivit legii;

f) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit Legii nr. 416/2001, cu modificările şi completările ulterioare; g) pensionarii cu venituri din pensii mai mici de 740 lei; h) persoanele cetăţeni români, care sunt victime ale traficului de persoane, pentru o perioadă de cel mult 12 luni, dacă nu au venituri; i) personalul monahal al cultelor recunoscute, aflat în evidenţa.

Persoanele care au calitatea de asigurat fără plata contribuţiei vor primi un document justificativ special, carnet sau adeverinţă de asigurat fără plata contribuţiei eliberat de casa de asigurări de sănătate, care atestă această calitate în urma prezentării la casa de asigurări a documentelor care dovedesc că se încadrează în prevederile menţionate.

Acest document va fi vizat periodic, după caz, în urma prezentării, de către persoana interesată, la casa de asigurări, a documentelor care dovedesc menţinerea condiţiilor de încadrare în categoria asiguraţilor fără plata contribuţiei, în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui CNAS. Obligaţia virării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de angajator, persoanelor juridice ori fizice asimilate angajatorului, precum şi persoanelor fizice, după caz. Persoanele juridice sau fizice care au calitatea de angajator, precum şi persoanele asimilate angajatorilor au obligaţia să depună lunar declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate. Persoanele fizice care realizează venituri din activităţi independente, venituri din agricultură şi silvicultură, venituri din cedarea folosinţei bunurilor, din dividende şi dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declaraţii privind obligaţiile faţă de fond. În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuţiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, denumită în continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului şi a majorărilor de întârziere în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor Asiguraţii au dreptul la un pachet de servicii de bază în condiţiile legii. Drepturile menţionate se stabilesc pe baza contractului-cadru multianual, care se elaborează de CNAS pe baza consultării Colegiului Medicilor din România, denumit în continuare CMR, Colegiului Medicilor Dentişti din România, denumit în continuare CMDR, Colegiului Farmaciştilor din România, denumit în continuare CFR, Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, denumit în continuare OAMMR, Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor, denumit în continuare OBBC, precum şi a organizaţiilor patronale şi sindicale reprezentative din domeniul medical.

Proiectul se avizează de Ministerul Sănătăţii şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, până la data de 31 decembrie a anului în curs pentru următorii 2 ani.

Contractul-cadru reglementează, în principal, condiţiile acordării asistenţei medicale cu privire la: a) pachetul de servicii de bază la care au dreptul persoanele asigurate; b) lista serviciilor medicale, a serviciilor de îngrijiri, inclusiv la domiciliu, a medicamentelor, dispozitivelor medicale şi a altor servicii pentru asiguraţi, aferente pachetului de servicii de bază prevăzut la lit. a); c) criteriile şi standardele calităţii pachetului de servicii; d) alocarea resurselor şi controlul costurilor sistemului de asigurări sociale de sănătate în vederea realizării echilibrului financiar al fondului; e) tarifele utilizate în contractarea pachetului de servicii de bază, modul de decontare şi actele necesare în acest scop;

f) internarea şi externarea bolnavilor; g) măsuri de îngrijire la domiciliu şi de recuperare; h) condiţiile acordării serviciilor la nivel regional şi lista serviciilor care se pot contracta la nivel judeţean, precum şi a celor care se pot contracta la nivel regional; i) prescrierea şi eliberarea medicamentelor, a materialelor sanitare, a procedurilor terapeutice, a protezelor şi a ortezelor, a dispozitivelor medicale; j) modul de informare a asiguraţilor; k) coplata pentru unele servicii medicale. Asiguraţii beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare, în condiţiile stabilite de lege. Asiguraţii au următoarele drepturi: a) să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum şi casa de asigurări de sănătate la care se asigură, în condiţiile prezentei legi şi ale contractului-cadru; b) să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită, dacă îndeplinesc toate condiţiile prezentei legi, suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un medic din altă localitate; c) să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 6 luni de la data înscrierii pe listele acestuia; d) să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu, în condiţiile legii; d^1) să beneficieze de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării cu medicamentele, materialele sanitare şi investigaţiile paraclinice la care ar fi fost îndreptăţiţi fără contribuţie personală, în condiţiile impuse de contractul-cadru; e) să efectueze controale profilactice, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru; f) să beneficieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor; g) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi în spitale aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate; h) să beneficieze de servicii medicale de urgenţă; i) să beneficieze de unele servicii de asistenţă stomatologică; j) să beneficieze de tratament fizioterapeutic şi de recuperare; k) să beneficieze de dispozitive medicale; l) să beneficieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu; m) să li se garanteze confidenţialitatea privind datele, în special în ceea ce priveşte diagnosticul şi tratamentul; n) să aibă dreptul la informaţie în cazul tratamentelor medicale; o) să beneficieze de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în condiţiile legii. Obligaţiile asiguraţilor pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute in lege sunt următoarele: a) să se înscrie pe lista unui medic de familie; b) să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate; c) să se prezinte la controalele profilactice şi periodice stabilite prin contractul-cadru; d) să anunţe în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de asigurări asupra modificărilor datelor de identitate sau a modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asiguraţi; e) să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului; f) să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico-sanitar; g) să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând coplata, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru; h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative care atestă calitatea de asigurat. Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic şi cele prevăzute

în Programul naţional de imunizări, monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei, servicii de planificare familială în condiţiile legii, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru. Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puţin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuţie personală şi a modalităţii de plată, precum şi asupra drepturilor şi obligaţiilor sale.

10.3. Constituirea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătateFondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate este un fond special care se constituie şi

se utilizează potrivit legii.Constituirea fondului se face din contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate, denumită

contribuţie, suportată de asiguraţi, de persoanele fizice şi juridice care angajează personal salariat, din subvenţii de la bugetul de stat, precum şi din alte surse - donaţii, sponsorizări, dobânzi, exploatarea patrimoniului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi al caselor de asigurări de sănătate potrivit legii. Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate se formează din: a) contribuţii ale persoanelor fizice şi juridice; b) subvenţii de la bugetul de stat; c) dobânzi, donaţii, sponsorizări, venituri obţinute din exploatarea patrimoniului CNAS şi caselor de asigurări, precum şi alte venituri, în condiţiile legii; d) sume din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii Publice. Colectarea contribuţiilor persoanelor juridice şi fizice care au calitatea de angajator se face de către Ministerul Finanţelor Publice, prin ANAF. Din sumele colectate în contul fondului , o cotă de 60% se repartizează obligatoriu de către ordonatorul principal de credite caselor de asigurări de sănătate, proporţional cu veniturile realizate la nivel teritorial, şi rămân la dispoziţia acestora. Cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, destinată exclusiv finanţării cheltuielilor cu plata acestor drepturi, este de 0,75%, aplicată la fondul de salarii sau, după caz, la drepturile reprezentând indemnizaţie de şomaj ori asupra veniturilor supuse impozitului pe venit, şi se achită la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile legii. Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute de lege. Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum şi orice alte venituri realizate din desfăşurarea unei activităţi dependente; b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar; c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit şi veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b); d) indemnizaţiilor de şomaj; e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), şi f) , dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar. f) Pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei datorează contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor legii. În cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d) şi f), contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri. În cazul persoanelor care realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. c) sub nivelul salariului de bază minim brut pe ţară şi care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social,

contribuţia lunară de 6,5% datorată se calculează asupra sumei reprezentând o treime din salariul de bază minim brut pe ţară. Contribuţiile prevăzute mai sus se plătesc după cum urmează: a) lunar, pentru cele prevăzute la lit. a) , d) şi f); b) trimestrial, pentru cele prevăzute la lit. b); c) anual, pentru cele prevăzute la lit. c) şi e).

Contribuţia de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, venitului lunar de completare sau plăţilor compensatorii, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii, precum şi asupra indemnizaţiilor reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare.

Obligaţia virării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care plăteşte asiguraţilor veniturile prevăzute la lit. a), d) şi f), respectiv asiguraţilor pentru veniturile prevăzute la alin. lit. b), c) şi e).

Termenul de prescripţie a plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se stabileşte în acelaşi mod cu cel prevăzut pentru obligaţiile fiscale. Pentru anul 2011, cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează: a) 5,2% pentru cota datorată de angajatori, prevăzută la art. 258 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare; b) 10,7% pentru cota datorată de persoanele prevăzute la art. 259 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare; c) 5,5% pentru celelalte categorii de persoane care au obligaţia plăţii contribuţiei direct sau cu plata din alte surse. Persoanele juridice sau fizice care au calitatea de angajator au obligaţia să calculeze şi să vireze la fond contribuţia stabilită de lege datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă. Nerespectarea prevederilor legii duce la diminuarea pachetului de servicii de bază.

Diminuarea pachetului de servicii de bază are loc după 3 luni de la ultima plată a contribuţiei. Pentru perioada în care angajatorii suportă indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, aceştia au obligaţia de a plăti contribuţia stabilită de lege, pentru salariaţii aflaţi în această situaţie. Contribuţia datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei. Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei legi, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii şi achitării contribuţiei de 5,5% . Pentru lucrătorii migranţi care îşi păstrează domiciliul sau reşedinţa în România, contribuţia lunară la fond se calculează prin aplicarea cotei de 5,5% la veniturile obţinute din contractele încheiate cu un angajator străin. Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate, pentru a obţine calitatea de asigurat: a) să achite contribuţia legală lunară pe ultimele 6 luni, dacă nu au realizat venituri impozabile pe perioada termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale, calculată la salariul minim brut pe ţară în vigoare la data plăţii, calculându-se majorări de întârziere; b) să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale contribuţia legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum şi obligaţiile fiscale accesorii de plată prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă;

c) să achite atât contribuţia legală lunară şi obligaţiile fiscale accesorii prevăzute la lit. b) pentru perioada în care au realizat venituri impozabile, cât şi contribuţia legală lunară, precum şi majorările de întârziere prevăzute la lit. a) sau, după caz, obligaţiile fiscale accesorii, pentru perioada în care nu au fost realizate venituri impozabile pe o perioadă mai mare de 6 luni. Această prevedere se aplică situaţiilor în care în cadrul termenelor de prescripţie fiscală există atât perioade în care s-au realizat venituri impozabile, cât şi perioade în care nu s-au realizat astfel de venituri. În cazul în care perioada în care nu s-au realizat venituri impozabile este mai mică de 6 luni, se achită contribuţia legală lunară proporţional cu perioada respectivă, inclusiv majorările de întârziere şi obligaţiile fiscale accesorii, după caz. Contribuţia datorată pentru persoanele prevăzute la art. 213 se suportă după cum urmează: a) de către bugetul de stat, pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. c), d), f), g), i) şi j); a^1) de către bugetul de stat, pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. h), începând cu 1 ianuarie 2012; b) de către angajator sau din fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale constituit în condiţiile legii, pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. b); c) de către bugetul asigurărilor de şomaj, pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. e).

Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. d), f), i) şi j) se stabilesc prin aplicarea cotei de 5,5% asupra sumei reprezentând valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară. Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. b) şi e) se stabilesc prin aplicarea cotei de 5,5% asupra indemnizaţiei pentru incapacitate de muncă datorată unui accident de muncă sau unei boli profesionale, respectiv asupra indemnizaţiei de şomaj. Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. g) se stabilesc prin aplicarea cotei de 5,5% asupra ajutorului social acordat, în condiţiile legii, pentru asigurarea venitului minim garantat. Angajatorii şi asiguraţii care au obligaţia plăţii contribuţiei în condiţiile prezentei legi şi care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condiţiile Codului de procedură fiscală. În cazul neachitării în termen a contribuţiilor datorate fondului, aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate şi a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi normelor aprobate prin ordin al preşedintelui CNAS, cu avizul consiliului de administraţie.

CONCEDIILE ŞI INDEMNIZAŢIILE DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE 11.1. CATEGORII DE ASIGURAŢI Persoanele asigurate pentru concediişi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asiguraţi, au dreptul, în condiţiile legii, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României, la concedii medicale şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, dacă: a) desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu; b) desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precumşi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturişi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile ordonanţei de urgenţă, cu ale persoanelor prevăzute la lit.a); c) beneficiază de drepturi băneşti lunare care se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii.

De aceleaşi drepturi beneficiazăşi persoanele care nu se află în una dintre situaţiile prevăzute mai sus, dar sunt: 1) asociaţi, comanditari sau acţionari; 2) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare ori de management;

3) membri ai asociaţiei familiale;4) autorizate să desfăşoare activităţi independente;5) persoane care încheie un contract de asigurări sociale pentru concedii şi indemnizaţii pentru maternitate şi concedii şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav, în condiţiile în care au început stagiul de cotizare până la data de 1 ianuarie 2006. Persoanele prevăzute mai sus, care au calitatea de pensionari, nu sunt asigurate conform Ordonanţei de urgenţă, cu excepţia pensionarilor de invaliditate gradul III şi a pensionarilor nevăzători, care se află în una dintre situaţiile prevăzute la lit.3) şi 4).

Concediile medicaleşi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul asiguraţii, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă nr. 158/2005, sunt: •concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii; •concedii medicaleşi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, exclusiv pentru situaŃiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale; •concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate;•concedii medicale şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav;•concedii medicale şi indemnizaţii de risc maternal.Concediile medicale şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate prevăzute mai sus sunt denumite în continuare concedii şi indemnizaţii.

11.2. CONTRIBUŢIA PENTRU CONCEDII ŞI INDEMNIZAŢII MEDICALE Dreptul la concediile şi indemnizaţiile prevăzute mai sus este condiţionat de plata

contribuţiei de asigurări sociale de sănătate destinată suportării acestor indemnizaţii, denumită în continuare contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii. La data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă nr. 158/2005, cotele de contribuţii de asigurări sociale stabilite prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat se diminuează cu cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii, prin deducere din: d) cota de contribuţie de asigurări sociale datorată de angajator, în cazul persoanelor prevăzute la lit.a)şib); e) cota de contribuţie de asigurări sociale datorată de instituţia care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cazul persoanelor prevăzute la lit.c); f) cota de contribuţie de asigurări sociale datorată de persoanele prevăzute la lit. 1 - 5. Începând cu data de 1 ianuarie 2007, cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii, destinată exclusiv finanţării cheltuielilor cu plata drepturilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă nr. 158/2005, este de 0,85%, aplicată la fondul de salarii sau, după caz, la drepturile reprezentând indemnizaţia deşomaj, asupra veniturilor supuse impozitului pe venit ori asupra veniturilor cuprinse în contractul de asigurări sociale încheiat de persoanele prevăzute la lit.5), şi se achită la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Cota de contribuţie prevăzută anterior (art. 4 alin. (2) din Ordonanţă) se datoreazăşi se achită de către: A) angajatori pentru asiguraţii prevăzuţi anterior la lit. a)şi b); B) instituţia care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru asiguraţii prevăzuţi la lit.c); C) persoanele prevăzute la lit. 1 - 5. Persoanele juridice sau fizice prevăzute mai sus la lit.A) au obligaţia plăţii cotei de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de 0,85%, aplicată la fondul de salarii realizat, cu respectarea prevederilor legislaţiei financiar-fiscale în materie. Persoanele respective au obligaţia de a depune lunar la Casele de asigurări de sănătate declaraţii privind evidenţa obligaţiilor de plată către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru concediişi indemnizaţii şi privind evidenţa nominală a asiguraţilor care au beneficiat de concedii şi indemnizaţii, după caz, precum şi de a pune la dispoziţia organelor de control ale caselor de asigurări de sănătate documentele justificativeşi actele de evidenţă necesare în vederea stabilirii obligaţiilor la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

În situaţia persoanelor prevăzute la lit.c), cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de 0,85% se datorează asupra drepturilor reprezentând indemnizaţie de şomaj.

În situaţia persoanelor prevăzute la lit.1) –4), cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de 0,85% se datorează asupra veniturilor supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificărileşi completările ulterioare, sau asupra veniturilor declarate în contractele de asigurare socială pentru persoanele prevăzute la lit.5). Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii se aplicăşi asupra indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă urmare a unui accident de muncă sau boală profesionalăşi se suportă de către angajator sau din fondul de asigurare pentru accidente de muncăşi boli profesionale constituit în condiţiile legii, după caz.

11.3. .BAZA LUNARĂ DE CALCUL ŞI STAGIUL DE COTIZARE Baza lunară de calcul a contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii pentru persoanele asigurate pentru concedii şi indemnizaţii prevăzute la lit.a)-b) nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul asiguraţilor din luna pentru care se calculează contribuţia şi valoarea corespunzătoare a 12 salarii minime brute pe ţară. Baza de calcul a contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii pentru persoanele asigurate pentru concedii şi indemnizaţii prevăzute la lit.c)şi pct.1)-5) nu poate depăşi plafonul a 12 salarii minime brute peţară (încadrarea în această categorie a beneficiarilor de drepturi băneşti lunare care se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, se face de angajator).

Stagiul minim de cotizare pentru acordarea drepturilor de concedii şi indemnizaţii este de o lună realizată în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical.

Stagiul minim de cotizare în sistemul de asigurări sociale de sănătate, prevăzut anterior, se constituie din însumarea perioadelor: •pentru care s-a achitat contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de către angajator sau, după caz, de către asigurat, respectiv de către fondul de asigurare pentru accidente de muncăşi boli profesionale sau bugetul asigurărilor pentruşomaj; •pentru care plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se suportă din alte surse, în condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare; •pentru care, până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă, plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate s-a făcut din alte surse, potrivit prevederilor art. 6 alin. (2) lit. b) şi d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, cu modificărileşi completările ulterioare. Se asimilează stagiului de cotizare în sistemul de asigurări sociale de sănătate perioadele în care asiguratul beneficiază de concediile şi indemnizaţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă nr. 158/2005.

Se asimilează stagiului de cotizare în sistemul de asigurări sociale de sănătateşi perioadele în care asiguratul: •a beneficiat de pensie de invaliditate; •a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora. Perioadele menţionate se asimilează stagiului de cotizare numai dacă în aceste perioade asiguratul nu a realizat stagii de cotizare în înţelesul prevederilor Ordonanţei de urgenţă. Asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, fără condiţii de stagiu de cotizare, în cazul urgenţelor medico-chirurgicale, tuberculozei, bolilor infectocontagioase din grupa A, neoplaziilor şi SIDA. Lista cuprinzând urgenţele medico-chirurgicale, precum şi bolile infectocontagioase din grupa A este stabilită prin Hotărâre a Guvernului. Baza de calcul a concediilor medicale şi a indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul asiguraţii se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute peţară lunar, pe baza cărora se calculează contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii (art. 10 alin.1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 158/2005).

În situaţia în care la stabilirea celor 6 luni din care, potrivit prevederilor anterioare, se constituie baza de calcul a indemnizaţiilor, se utilizează perioade asimilate stagiului de cotizare veniturile care se iau în considerare sunt prevăzute la art. 10 din Ordonanţă.

Asiguraţii beneficiază de concedii şi de indemnizaţii, în baza certificatului medical eliberat de medicul curant, conform reglementărilor în vigoare.

În înţelesul ordonanţei de urgenţă, medic curant este orice medic aflat în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, precumşi orice alt medic cu autorizaţie de liberă practică valabilă şi care încheie o convenţie în acest sens cu casele de asigurări de sănătate, în condiţiile ordonanţei de urgenţă.

11.4. SISTEMUL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA ACCIDENTELOR DE MUNCĂŞI BOLILOR PROFESIONALE Asigurarea pentru accidente de muncăşi boli profesionale reprezintă o asigurare de persoane, face parte din sistemul de asigurări sociale, este garantată de stat şi cuprinde raporturi specifice prin care se asigură protecţia socială a salariaţilor împotriva diminuării sau pierderii capacităţii de muncăşi decesului acestora ca urmare a accidentelor de muncăşi a bolilor profesionale.

11.4.1 CATEGORII DE ASIGURAŢI Sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii;

a) persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, precum şi funcţionarii publici; b)persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precumşi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturişi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile legii, cu ale persoanelor prevăzute la lit.a); c) şomerii, pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii; d)ucenicii, eleviişi studenţii, pe toată durata efectuării practicii profesionale. Prevederile legii nu se aplică personalului militar şi civil angajat pe bază de contract şi personalului asigurat în sistemul propriu al Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, precum şi în cel al Ministerului Justiţiei - Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie.

Se pot asigura în condiţiile Legii nr.346/2002, pe bază de contract individual de asigurare, persoanele care se află în una sau mai multe dintre următoarele situaţii: a) asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari; b)comanditaţi, administratori sau manageri; c) membri ai asociaţiei familiale; d)persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente; e) persoane angajate în instituţii internaţionale;f) proprietari de bunurişi/sau arendaşi de suprafeţe agricole şi forestiere;g) persoane care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriilor individuale sauactivităţi private în domeniul forestier; h)membri ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură; i) alte persoane interesate, care îşi desfăşoară activitatea pe baza altor raporturi juridice decât cele menţionate anterior.

Conţinutul contractului individual de asigurare se stabileşte în normele metodologice de aplicare a Legii nr.346/2002.

În vederea încheierii asigurării pentru accidente de muncăşi boli profesionale şi a stabilirii cotei contribuţiei datorate, angajatorul are obligaţia de a comunica asiguratorului, printr-o declaraţie pe propria răspundere, domeniul de activitate conform Clasificării Activităţilor din Economia Naţională - CAEN, numărul de angajaţi, fondul de salarii, precum şi orice alte informaţii solicitate în acest scop.

Modelul şi conţinutul declaraţiei prevăzute la aliniatul anterior se stabilesc prin

normele metodologice de aplicare a Legii nr.346/2002. Declaraţia se depune la sediul asiguratorului, în termen de 30 de zile de la data dobândirii personalităţii juridice sau a începerii raporturilor de muncă ori de serviciu între părţi, după caz.

În cazul modificării uneia sau mai multor informaţii din declaraţia prevăzută anterior, angajatorul are obligaţia să anunţe asiguratorul în termen de 15 zile. Dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se naşte de la data stabilirii raporturilor de asigurare şi încetează odată cu aceste raporturi. Riscurile asigurate în condiţiile prezentei legi sunt accidentele de muncăşi bolile profesionale definite în conformitate cu prevederile Legii protecţiei muncii nr. 90/1996, republicată.

PRESTAŢII ŞI SERVICII DE ASIGURARE PENTRU ACCIDENTE DE MUNCA ŞI BOLI PROFESIONALE

Asiguraţii sistemului de asigurare pentru accidente de muncăşi boli profesionale au dreptul la următoarele prestaţii şi servicii: a) reabilitare medicalăşi recuperarea capacităţii de muncă; b)reabilitare şi reconversie profesională; c) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă; d)indemnizaţie pentru trecerea temporară în alt loc de muncăşi indemnizaţie pentru reducerea timpului de muncă; e) compensaţii pentru atingerea integrităţii;f) despăgubiri în caz de deces;g) rambursări de cheltuieli.

11.4.2. BAZA DE CALCUL A INDEMNIZAŢIILOR Baza de calcul a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, pentru reducerea

timpului de muncă sau pentru trecerea temporară în alt loc de muncă se calculează ca medie a veniturilor brute realizate lunar de către salariat în ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului, respectiv a veniturilor stipulate în contractele individuale de asigurare, pe baza cărora s-a stabilit contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, baza de calcul a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, pentru reducerea timpului de muncă sau pentru trecerea temporară în alt loc de muncă o constituie media veniturilor lunare brute, respectiv a veniturilor stipulate în contractul individual de asigurare, pe baza căruia s-a stabilit contribuţia de asigurare pentru accidente de muncăşi boli profesionale.

În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de o lună, baza de calcul a indemnizaţiilor o constituie venitul lunar brut din prima luna de activitate pentru care s-a stabilit să se plătească contribuţia.

Pentru calculul indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, pentru reducerea timpului de muncă sau pentru trecerea temporară în alt loc de muncă se utilizează numărul de zile lucrătoare din luna în care se acordă concediul medical sau, după caz, se solicită alte drepturi de asigurări sociale.

La stabilirea numărului de zile lucrătoare din luna în care se acordă dreptul de asigurări pentru accidente de muncăşi boli profesionale se vor avea în vedere prevederile legale cu privire la zilele de sărbători legale în care nu se lucrează

11.4.3. DREPTURILE ASIGURAŢILOR Asiguraţii au dreptul la prestaţii medicale pentru reabilitarea stării de sănătate şi recuperarea

capacităţii de muncă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Asiguraţii au dreptul la tratament medical corespunzător leziunilor şi afecţiunilor cauzate

prin accidente de muncă sau boli profesionale, după cum urmează: a) asistenţa medicală de urgenţă la locul accidentului, în mijloacele de transport specializate şi în unităţile spitaliceşti; b)tratament medical ambulatoriu, analize medicaleşi medicamente, prescrise de medic;

c) servicii medicale în spitale sau în unităţi sanitare cu personalitate juridică specializate pentru boli profesionale; d)tratament de recuperare a capacităţii de muncă în unităţi de specialitate; e) servicii de chirurgie reparatorie; f) cure balneoclimaterice. Pentru bolile profesionale confirmate anterior datei de 1 ianuarie 2005şi pentru care se continuă reabilitarea medicală ulterior acestei date ca urmare exclusivă a cauzei profesionale, se decontează următoarele prestaţii şi servicii: a) tratament medical ambulatoriu, analize medicale şi medicamente; b)servicii medicale în spitale, în secţii sau unităţi sanitare cu personalitate juridică specializate pentru boli profesionale; c) tratament de recuperare a capacităţii de muncă în unităţi de specialitate; d) servicii de chirurgie reparatorie; e) cure balneoclimaterice; f) dispozitive medicale în vederea corectăriişi recuperării deficienţelor organice, funcţionale sau fizice.

11.4.4. REABILITAREA ŞI RECUPERAREA MEDICALĂ Pentru reabilitarea medicalăşi recuperarea capacităţii de muncă asiguraţii beneficiază de

programe individuale de recuperare, stabilite de medicul specialist al asiguratorului, în funcţie de naturaşi de diagnosticul bolii. Programul individual de recuperare poate include tratament balnear, în funcţie de tipul bolii.

Durata tratamentului balnear este de 15-21 de zileşi se stabileşte de medicul asiguratorului, în funcţie de tipul afecţiuniişi de natura tratamentului.

Criteriile pe baza cărora se acordă biletele pentru tratament balnear se aprobă anual de CNPAS.

Prestaţiile şi serviciile pentru reabilitare şi reconversie profesională se acordă de către asigurator la solicitarea asiguraţilor care, deşi nu şi-au pierdut complet capacitatea de muncă, nu mai pot desfăşura activitatea pentru care s-au calificat, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.

11.4.5. INDEMNIZAŢII, COMPENSAŢII ŞI DESPĂGUBIRI Indemnizaţia pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie se acordă lunar şi

reprezintă 70% din salariul de bază brut al persoanei asigurate, avut la data survenirii accidentului de muncă sau a bolii profesionale.

Indemnizaţia se acordă numai dacă persoana asigurată nu beneficiază, pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie, de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă sau de pensie de invaliditate gradul III, acordată potrivit legii.

Asiguraţii care, datorită unei boli profesionale sau unui accident de muncă, nu îşi mai pot desfăşura activitatea la locul de muncă anterior manifestării riscului asigurat pot trece temporar în alt loc de muncă.

Indemnizaţia pentru trecerea temporară în alt loc de muncă se acordă în condiţiile în care venitul salarial brut lunar realizat de asigurat la noul loc de muncă este inferior mediei veniturilor sale lunare din ultimele 6 luni, calculate de la momentul depistării afecţiunii.

Indemnizaţia pentru reducerea timpului de lucru cu o pătrime din durata normală, ca urmare a unor afecţiuni cauzate de accidente de muncă sau boli profesionale, se acordă asiguraţilor care, în aceste condiţii, nu mai pot realiza durata normală de muncă.

Au dreptul la o compensaţie pentru atingerea integrităţii asiguraţii care, în urma accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale, rămân cu leziuni permanente care produc deficienţe şi reduc capacitatea de muncă între 20-50%.

CNPAS administrează, gestionează, coordoneazăşi controlează întreaga activitate de asigurare pentru accidente de muncăşi boli profesionale.

Răspunderea pentru asigurarea condiţiilor de securitateşi sănătate la locurile de muncă revine angajatorilor sau, după caz, persoanelor asigurate conform secţiunii ”Asiguraţii”.

În cazul decesului asiguratului, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, beneficiază de despăgubire în caz de deces o singură persoană, care poate fi, după caz: soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul, în condiţiile dreptului comun, sau, în lipsa acesteia, persoana care dovedeşte că a suportat cheltuielile ocazionate de deces.

Cuantumul despăgubirii în caz de deces este de 4 salarii medii brute, comunicate de Institutul Naţional de Statistică.

11. 5. CONTRIBUŢIILE DE ASIGURARE PENTRU ACCIDENTE DE MUNCĂŞI BOLI PROFESIONALE

Datorează contribuţii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale următorii: a) angajatorii, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 5 (asiguraţii obligatoriu prin efectul Legii nr.346/2002)şi art. 7 (angajaţii români care prestează muncă în străinătate din dispoziţia angajatorilor români); b) asiguraţii prevăzuţi la art. 6 (asiguraţii pe bază de contract individual de asigurare).

Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale, în cazul şomerilor, se suportă integral din bugetul asigurărilor pentru şomaj, se datorează pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legiişi se stabileşte în cotă de 1% aplicată asupra cuantumului drepturilor acordate pe perioada respectivă.

Prin excepţie de la prevederile de la lit.a), angajatorii nu datorează contribuţii pentru ucenicii, elevii şi studenţii, pe toată durata efectuării practicii profesionale.

Contribuţia datorată de persoanele fizice prevăzute la art. 6 (asiguraţii pe bază de contract individual de asigurare) este unică, în valoare de 1%, aplicată asupra venitului lunar asigurat, indiferent de activitatea prestată.

Neplata contribuţiei de asigurare de către asiguraţii prevăzuţi la art. 6 la termenul stabilit atrage neacordarea drepturilor la prestaţii şi servicii de asigurare pentru accidente de muncăşi boli profesionale. Contribuţiile se stabilesc în funcţie de tarife şi clase de risc.

Tarifele şi clasele de risc se stabilesc potrivit normelor metodologice de calcul al contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncăşi boli profesionale, elaborate de CNPASşi aprobate prin Hotărâre a Guvernului. Încadrarea în clasele de risc se face de către asigurator, corespunzător activităţii principale desfăşurate în fiecare unitate.

În sensul legii mentionate se va considera activitate principală activitatea cu numărul cel mai mare de angajaţi.

Contribuţiile de asigurare pentru accidente de muncăşi boli profesionale, după calculareşi reţinere, se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale.

BAZA LUNARĂ DE CALCUL A CONTRIBUŢIEIBaza lunară de calcul la care persoanele prevăzute la art. 5şi 7 datorează contribuţia de

asigurări pentru accidente de muncăşi boli profesionale este reprezentată de fondul total de salarii brute lunare realizate.

Baza lunară de calcul pentru contribuţia asiguraţilor pe bază de contract individual de asigurare o reprezintă venitul lunar prevăzut în contractul individual de asigurare, care nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut peţară.

Cotele de contribuţie datorate de angajatori în funcţie de clasa de risc, în anul 2007 au fost stabilite de la 0,4% la 3,6%, aplicate asupra fondului total de salarii brute lunare realizate.

Pentru anul 2008 au fost operate următoarele modificări: Cotele de contribuţii datorate de angajatori în funcţie de clasa de risc, potrivit Legii nr.

346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncăşi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc de la 0,4% la 2% aplicate asupra sumei veniturilor brute realizate lunar.

Baza lunară de calcul la care angajatorul datorează contribuţia de asigurări pentru accidente de muncăşi boli profesionale o constituie:

a) suma veniturilor brute realizate lunar; b) salariul de baza minim brut peţară garantat în plată, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din concediul medical, cu excepţia cazurilor de accident de muncă sau boală profesională.

Cotele de contribuţie datorate de angajatori în funcţie de clasa de risc se stabilesc prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi se aplică asupra bazei lunare de calcul prevăzute mai sus.

Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncăşi boli profesionale nu se aplică asupra sumelor reprezentând: a) prestaţii suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv cele acordate pentru accidente de muncăşi boli profesionale; b) diurnele de deplasareşi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer, precum şi drepturile de autor; c) participarea salariaţilor la profit.

Sumele asupra cărora nu se datorează contribuţia de asigurări pentru accidente de muncăşi boli profesionale prevăzute mai sus nu se iau în considerare la stabilirea prestaţiilor din sistemul de asigurare pentru accidente de muncăşi boli profesionale.

Clasa de risc şi cota de contribuţie datorată se comunică de către asigurator angajatorului anual sau ori de câte ori este nevoie.

Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncăşi boli profesionale nu se aplică asupra sumelor reprezentând: a) prestaţii de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului şi care se plătesc direct de către acesta, potrivit legii; b)drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale în cazul desfacerii contractelor individuale de muncă, al încetării calităţii de funcţionar public sau de membru cooperator, altele decât cele acordate potrivit legii pentru perioada de preaviz; c) diurnele de deplasareşi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer, precum şi drepturile de autor; d)sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit; e) premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale

Alocaţia pentru susţinerea familiei 12.1. Rol şi obiective Prin Legea nr. 277/2010, se instituie alocaţia pentru susţinerea familiei ca formă de sprijin pentru familiile cu venituri reduse care au în creştere şi îngrijire copii în vârstă de până la 18 ani, denumită alocaţie. Acordarea alocaţiei are drept scop completarea veniturilor familiilor în vederea asigurării unor condiţii mai bune pentru creşterea, îngrijirea şi educarea copiilor, precum şi stimularea frecventării de către copiii de vârstă şcolară, aflaţi în îngrijirea familiilor cu venituri reduse, a cursurilor unei forme de învăţământ, organizate potrivit legii. Beneficiază de alocaţie familia formată din soţ, soţie şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, care locuiesc împreună, denumită în continuare familie. Beneficiază de alocaţie şi familia formată din persoana singură şi copiii aflaţi în întreţinerea acesteia şi care locuiesc împreună cu aceasta, denumită în continuare familie monoparentală. Se consideră familie şi bărbatul şi femeia necăsătoriţi, cu copiii lor şi ai fiecăruia dintre ei, care locuiesc şi gospodăresc împreună, dacă aceasta se consemnează în ancheta socială. Prin persoană singură se înţelege persoana care se află în una dintre următoarele situaţii: a) este necăsătorită; b) este văduvă; c) este divorţată; d) are soţul/soţia declarat/declarată dispărut/dispărută prin hotărâre judecătorească; e) are soţul/soţia arestat/arestată preventiv pe o perioadă mai mare de 30 de zile sau execută o pedeapsă privativă de libertate şi nu participă la întreţinerea copiilor; f) nu a împlinit vârsta de 18 ani şi se află în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) - e);

g) a fost numită tutore sau i s-au încredinţat ori i s-au dat în plasament unul sau mai mulţi copii şi se află în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) - c). Sunt consideraţi ca făcând parte din familie şi copiii încredinţaţi în vederea adopţiei, cei aflaţi în plasament la o persoană sau familie ori pentru care s-a instituit tutela, potrivit legii. Asistentul maternal profesionist beneficiază de alocaţie doar pentru copiii săi, luându-se în considerare la stabilirea dreptului toate veniturile realizate de membrii familiei, cu excepţia celor provenite din alocaţiile de plasament şi alte sume acordate asistentului maternal pentru acoperirea cheltuielilor lunare, în condiţiile legii. Pentru familia al cărei venit net mediu lunar pe membru de familie se situează până la 200 lei, cuantumul lunar al alocaţiei este stabilit după cum urmează: a) 30 lei pentru familia cu un copil; b) 60 lei pentru familia cu 2 copii; c) 90 lei pentru familia cu 3 copii; d) 120 lei pentru familia cu 4 copii şi mai mulţi. Pentru familia al cărei venit net mediu lunar pe membru de familie se situează între 201 lei şi 370 lei, cuantumul alocaţiei este stabilit după cum urmează: a) 25 lei pentru familia cu un copil; b) 50 lei pentru familia cu 2 copii; c) 75 lei pentru familia cu 3 copii; d) 100 lei pentru familia cu 4 copii şi mai mulţi. Beneficiază de alocaţie familiile ai căror membri sunt cetăţeni români care au domiciliul sau reşedinţa în România, precum şi cetăţeni ai altor state ori apatrizi care au domiciliul sau, după caz, reşedinţa în România, în condiţiile legislaţiei române. Beneficiază de alocaţie şi persoanele fără domiciliu sau reşedinţă şi fără locuinţă, pe baza declaraţiei pe propria răspundere că nu au solicitat alocaţia de la alte primării. Familiile care au în întreţinere copii de vârstă şcolară, beneficiază de alocaţie în condiţiile în care copiii frecventează fără întrerupere cursurile unei forme de învăţământ organizate potrivit legii, cu excepţia celor care le întrerup din motive medicale, şi nu înregistrează absenţe nemotivate în cursul unui semestru care să conducă la scăderea sub 8 a notei la purtare. Pentru familiile care au în întreţinere copii de vârstă şcolară cu handicap grav sau accentuat şi care nu frecventează o formă de învăţământ, organizată în condiţiile legii, alocaţia se acordă cu condiţia prezentării certificatului de încadrare într-un grad de handicap şi a dovezii eliberate de către secretariatele comisiilor pentru protecţia copilului din cadrul direcţiilor generale de asistenţă socială pentru protecţia copilului judeţene, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, denumite în continuare direcţii de asistenţă socială, sau de către Serviciul de evaluare complexă din cadrul direcţiilor de asistenţă socială, prin care se atestă faptul că respectivul copil nu poate fi înscris în nicio formă de învăţământ, prevăzută de lege.

Anual, limitele de venituri până la care se acordă alocaţiile se corectează cu indicele de creştere a câştigului salarial comunicat de Comisia Naţională de Prognoză, iar cuantumurile acestora se actualizează în funcţie de evoluţia preţurilor de consum şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

12.2. Stabilirea şi plata drepturilor de alocaţie Alocaţia se acordă pe bază de cerere şi declaraţie pe propria răspundere însoţită de actele doveditoare privind componenţa familiei, veniturile acesteia şi, după caz, privind frecventarea cursurilor şcolare de către copiii aflaţi în întreţinere. Cererile pentru stabilirea şi acordarea alocaţiei se întocmesc de reprezentantul familiei şi se înregistrează la primăria comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, a sectorului municipiului Bucureşti în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa familia. Pentru cetăţenii altor state sau apatrizi, cererea se înregistrează la primăria comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, a sectorului municipiului Bucureşti în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa familia.

În cazul familiilor care nu au locuinţă de domiciliu sau reşedinţă stabilită ori fără locuinţă, cererea se înregistrează la primăria comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, a sectorului municipiului Bucureşti în a cărei rază teritorială acestea trăiesc. Prin familii care nu au locuinţă de domiciliu sau reşedinţă stabilită ori fără locuinţă se înţelege persoanele care nu deţin o locuinţă principală sau, după caz, o locuinţă secundară, în condiţiile legii. Locuinţa de domiciliu sau reşedinţa este construcţia aflată în proprietate personală sau închiriată ori asupra căreia titularul sau un membru al familiei exercită un drept de folosinţă în condiţiile legii, cu dependinţele, dotările şi utilităţile necesare, formată din una sau mai multe camere, care acoperă condiţiile minimale de odihnă, preparare a hranei, educaţie şi igienă ale persoanei singure sau ale familiei, conform Anexei nr. 1 la Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Se asimilează locuinţei de domiciliu sau reşedinţei şi locuinţa de necesitate, precum şi locuinţa socială, astfel cum sunt acestea definite potrivit prevederilor aceleiaşi legi. Componenţa familiei, filiaţia copiilor şi situaţia lor juridică faţă de reprezentanţii legali se dovedesc cu livretul de familie. Pentru situaţiile în care nu este eliberat livretul de familie sau pentru cele care nu sunt evidenţiate în livretul de familie, reprezentantul familiei prezintă, în mod obligatoriu, actele doveditoare necesare. La stabilirea veniturilor pe baza cărora se acordă alocaţia se iau în considerare toate veniturile pe care membrii familiei le realizează sau, după caz, le-au realizat în ultima lună înainte de solicitarea dreptului, aşa cum acestea sunt prevăzute de Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare. În situaţia în care familia locuieşte şi gospodăreşte împreună cu alte familii sau persoane, la stabilirea dreptului la alocaţie se iau în considerare numai partea ce revine de drept din veniturile lunare nete, realizate în comun de persoanele din gospodărie, precum şi sumele reprezentând obligaţii legale de întreţinere faţă de copiii pentru care se solicită dreptul şi/sau, după caz, faţă de părinţii acestora. Formularul de cerere, declaraţia pe propria răspundere pentru solicitarea alocaţiei, precum şi lista actelor doveditoare privind membrii familiei şi veniturile realizate se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a legii. În vederea verificării îndeplinirii de către solicitant a condiţiilor de acordare a alocaţiei, primarul dispune, în mod obligatoriu, evaluarea socioeconomică a familiei, prin anchetă socială, în termen de 15 zile de la data înregistrării cererii. Ancheta socială se efectuează de către personalul serviciului public de asistenţă socială din subordinea consiliului local sau, după caz, de către personalul din compartimentul cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale din aparatul de specialitate al primarului. Răspunderea asupra conţinutului anchetei sociale revine persoanelor care au efectuat ancheta socială şi primarului. În cazul în care solicitantul refuză să furnizeze informaţiile necesare pentru întocmirea anchetei sociale, se consideră că familia acestuia nu îndeplineşte condiţiile de acordare a alocaţiei. Stabilirea dreptului la alocaţie şi a cuantumului acesteia se face prin dispoziţie scrisă a primarului. În termen de 5 zile de la efectuarea anchetei sociale, primarul are obligaţia să comunice solicitanţilor dispoziţia de acordare a dreptului sau respingerea cererii. Dreptul la alocaţie se acordă începând cu luna următoare înregistrării cererii. Titularul alocaţiei este reprezentantul familiei, iar beneficiarul este familia. Plata drepturilor pentru alocaţie se asigură de către agenţiile pentru prestaţii sociale judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, denumite agenţii teritoriale, prin decizie a directorului. Emiterea deciziei directorului agenţiei teritoriale are la bază dispoziţia primarului privind acordarea dreptului la alocaţie, însoţită de cererea prevăzută de lege. Pentru familiile care îndeplinesc condiţiile de acordare a alocaţiei, primarul are obligaţia de a transmite agenţiei teritoriale până la data de 5 a lunii următoare, pentru luna anterioară, pe bază de borderou, documentele prevăzute de lege.

Plata alocaţiei se realizează de către agenţiile teritoriale pe bază de mandat poştal sau, după caz, în cont curent personal sau în cont de card. În cazul achitării drepturilor la alocaţie în cont curent personal sau cont de card, agenţiile teritoriale efectuează plata prin unităţile bancare, pe bază de borderou, cu plata unui comision bancar. Comisionul bancar nu poate fi mai mare de 0,1% din drepturile achitate şi va fi stabilit, prin negociere, la nivel teritorial între agenţiile teritoriale şi unităţile bancare. În cazul achitării drepturilor la alocaţie prin mandat poştal, agenţiile teritoriale efectuează plata prin intermediul Companiei Naţionale "Poşta Română" - S.A., cu plata unui comision care nu poate fi mai mare decât cel utilizat în cazul altor drepturi de asistenţă socială. Fondurile necesare achitării comisionului prevăzut se suportă din bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, din aceleaşi fonduri din care se suportă plata drepturilor la alocaţie.

În cazul în care intervin modificări cu privire la componenţa familiei şi/sau a veniturilor realizate de membrii acesteia, titularul alocaţiei are obligaţia ca, în termen de maximum 10 zile, să comunice în scris primarului modificările intervenite. În situaţia în care modificările intervenite nu conduc la pierderea dreptului la alocaţie, titularul solicită modificarea cuantumului dreptului printr-o nouă cerere însoţită de actele doveditoare privind modificările intervenite.

Primarul are obligaţia să dispună verificarea, prin anchetă socială, a modificărilor intervenite şi să emită dispoziţie scrisă referitoare la noul cuantum. Acordarea noului cuantum al alocaţiei se face începând cu luna următoare celei în care au intervenit modificările. Titularul alocaţiei depune la primăria comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, a sectorului municipiului Bucureşti în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa familia, din 6 în 6 luni după stabilirea dreptului la alocaţie, o declaraţie pe propria răspundere privind componenţa familiei şi veniturile realizate de membrii acesteia, al cărei model este stabilit prin normele metodologice de aplicare a legii.

În vederea urmăririi respectării condiţiilor de acordare a dreptului la alocaţie, primarii dispun efectuarea de anchete sociale la interval de 12 luni sau ori de câte ori este nevoie.

În situaţia în care se constată schimbări ce conduc la modificarea cuantumului alocaţiei sau, după caz, la încetarea dreptului la alocaţie, primarul emite dispoziţie scrisă, pe care o comunică agenţiei teritoriale, însoţită de ancheta socială. În situaţia modificării cuantumului alocaţiei, acesta se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a efectuat ancheta socială sau, după caz, celei în care au intervenit modificările.

În situaţia în care în urma efectuării anchetei sociale prevăzute mai sus se constată modificări cu privire la componenţa familiei şi/sau a veniturilor realizate de membrii acesteia, ce nu au fost comunicate în condiţiile legii, sumele încasate cu titlu necuvenit se vor recupera de la titularul alocaţiei, începând cu luna următoare celei în care au intervenit modificările.

Pentru copiii de vârstă şcolară inspectoratul şcolar are obligaţia să transmită agenţiei teritoriale, în luna următoare încheierii semestrului şcolar, situaţia privind frecventarea cursurilor de către aceşti copii.

Situaţia se transmite electronic în formatul convenit cu agenţiile teritoriale şi va conţine, în mod obligatoriu, numele, prenumele, codul numeric personal ale copiilor şi reprezentanţilor familiei, adresa de domiciliu sau reşedinţă şi numărul de absenţe înregistrate. În cazul în care se constată absenţe nemotivate pe parcursul unui semestru şcolar, cuantumul alocaţiei se diminuează proporţional cu numărul absenţelor, după cum urmează: a) cu câte 20% pentru fiecare copil care înregistrează un număr de maximum 10 absenţe; b) cu câte 50% pentru fiecare copil care înregistrează un număr de maximum 20 de absenţe. Diminuarea se aplică începând cu luna următoare celei în care s-a constatat neîndeplinirea condiţiei şi se menţine pe o perioadă de 3 luni. După perioada de 3 luni, alocaţia se acordă în cuantumul aprobat anterior.

Plata alocaţiei se suspendă în luna următoare celei în care se constată una dintre următoarele situaţii:

a) pe perioada plasamentului sau plasamentului în regim de urgenţă într-un serviciu de tip rezidenţial; b) agenţia teritorială constată că dreptul la alocaţie a fost stabilit pe baza unor date eronate privind componenţa familiei ori veniturile realizate sau pe parcursul acordării au intervenit modificări ale acestora; c) pe o perioadă de 3 luni consecutive se înregistrează mandate poştale returnate pentru titularul alocaţiei; d) absenţele înregistrate şi nemotivate de un copil din familia beneficiară depăşesc numărul de 20. În situaţia prevăzută la lit. b) şi c), directorul agenţiei teritoriale solicită primăriei în a cărei rază teritorială locuieşte familia verificarea situaţiei, prin anchetă socială. După verificare, drepturile neridicate de către titular se achită acestuia pe bază de cerere înregistrată la agenţia teritorială.

În situaţia prevăzută la lit. d) plata alocaţiei se suspendă până la următoarea situaţie transmisă de inspectoratul şcolar. Dacă din situaţia transmisă de inspectoratul şcolar se constată un număr mai mic de 20 de absenţe, plata alocaţiei se reia . Agenţia teritorială comunică primarului tabelul nominal cu familiile pentru care s-a suspendat plata alocaţiei. Dreptul la alocaţie încetează în luna următoare celei în care beneficiarul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta lege. Diminuarea cuantumului alocaţiei în condiţiile prevăzute de lege, precum şi suspendarea plăţii alocaţiei se fac prin decizie a directorului agenţiei teritoriale, iar încetarea dreptului se stabileşte prin dispoziţie scrisă a primarului.

Decizia directorului agenţiei teritoriale, precum şi dispoziţia primarului se comunică titularului în termen de 5 zile de la emitere.

Sumele încasate necuvenit cu titlu de alocaţie se recuperează de la titularul dreptului la alocaţie în termenul de prescripţie, stabilit de lege pentru creanţele bugetare.

Recuperarea sumelor plătite necuvenit cu titlu de alocaţie se face de către agenţia teritorială, prin decizie a directorului, care se comunică debitorului în termen de 15 zile.

Decizia de recuperare constituie titlu executoriu de la data comunicării.Pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit, reprezentantul legal semnează un angajament

de plată la solicitarea dreptului.Sumele încasate necuvenit ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni se recuperează integral de

la autorii acesteia, în condiţiile legii. În baza controlului intern Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale verifică, prin sondaj, la nivelul agenţiilor teritoriale corectitudinea datelor introduse şi stabilirea plăţii drepturilor la alocaţie. Neregulile constatate se sancţionează în condiţiile legii. Alocaţia este o formă de sprijin cu destinaţie specială, acordată din bugetul de stat, şi nu se ia în considerare la stabilirea obligaţiilor legale de plată şi se supune executării silite, în condiţiile dispoziţiilor privind executarea silită a creanţelor bugetare, numai pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit cu acest titlu. Fondurile pentru plata alocaţiei, precum şi pentru cheltuielile cu transmiterea dreptului la alocaţie se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Cheltuielile administrative pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor şi stabilirea drepturilor la alocaţie se suportă din bugetul local al unităţilor administrativ-teritoriale. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, monitorizează aplicarea prevederilor prezentei legi.

Dispoziţia scrisă a primarului privind stabilirea sau respingerea dreptului la alocaţie şi decizia directorului de recuperare a sumelor încasate necuvenit se pot ataca potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Cererile, acţiunile şi căile de atac privind dreptul la alocaţie sunt scutite de taxa de timbru.

Familiile care au stabilit până la 31 decembrie 2010 dreptul la alocaţia familială complementară ori alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală, în vederea asigurării plăţii

începând cu anul 2011 a alocaţiei prevăzute de prezenta lege, au obligaţia să depună cererea şi documentele doveditoare pentru stabilirea dreptului, în perioada 1 - 30 ianuarie 2011.

Venitul minim garantat 13.1. Concept şi principii

Familiile şi persoanele singure, cetăţeni români, au dreptul la un venit minim garantat ca formă de asistenţă socială. Venitul minim garantat se asigură prin acordarea ajutorului social lunar, în condiţiile prevăzute de lege. Instituirea venitului minim garantat se întemeiază pe principiul solidarităţii sociale, în cadrul unei politici naţionale de asistenţă socială. În sensul legii, termenul familie desemnează soţul şi soţia sau soţul, soţia şi copiii lor necăsătoriţi, aflaţi în întreţinerea acestora, care locuiesc şi gospodăresc împreună.

Se consideră familie şi persoana care locuieşte şi gospodăreşte împreună cu copiii aflaţi în întreţinerea sa şi se află în una dintre următoarele situaţii: a) este necăsătorită; b) este văduvă; c) este divorţată; d) al cărei soţ/soţie este declarat/declarată dispărut/dispărută prin hotărâre judecătorească; e) nu a împlinit vârsta de 18 ani şi se află în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) - d). Se consideră familie şi fraţii fără copii, care gospodăresc împreună şi care nu au domiciliul sau reşedinţa comună cu părinţii. Se asimilează termenului familie bărbatul şi femeia necăsătoriţi, cu copiii lor şi ai fiecăruia dintre ei, aflaţi în întreţinerea acestora, care locuiesc şi gospodăresc împreună. Prin termenul copil se înţelege copilul provenit din căsătoria soţilor, copilul unuia dintre soţi, copilul adoptat, precum şi copilul dat în plasament familiei sau persoanei ori pentru care s-a instituit tutela sau curatela, potrivit legii. Prin termenul persoană singură se înţelege persoana care a împlinit vârsta de 18 ani, care locuieşte singură şi nu se mai află în întreţinerea părinţilor. Beneficiază de reglementările legii şi familiile sau persoanele singure, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, care au reşedinţa sau, după caz, domiciliul în România, în condiţiile legislaţiei române.

Au dreptul la venitul minim garantat, în condiţiile legii, şi soţii despărţiţi în fapt, dacă ancheta socială atestă situaţia existentă şi justifică acordarea acestuia. Beneficiază de reglementările legii şi persoanele fără domiciliu sau reşedinţă şi fără locuinţă, aflate în situaţie de nevoie, pe baza declaraţiei pe propria răspundere că nu au solicitat ajutorul social de la alte primării. Persoanele fără locuinţă beneficiază de ajutor social numai pe perioada în care se află în evidenţa serviciilor publice de asistenţă socială din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale în care trăiesc.

Nivelul lunar al venitului minim garantat este de: a) 125 lei pentru persoana singură; b) 225 lei pentru familiile formate din 2 persoane; c) 313 lei pentru familiile formate din 3 persoane; d) 390 lei pentru familiile formate din 4 persoane; e) 462 lei pentru familiile formate din 5 persoane; f) câte 31 lei pentru fiecare altă persoană peste numărul de 5 persoane, care face parte din familie, în condiţiile prezentei legi.

Nivelurile venitului minim garantat se indexează anual prin hotărâre a Guvernului, în raport cu evoluţia preţurilor de consum.

13.2. Stabilirea cuantumului ajutorului social Cuantumul ajutorului social se stabileşte ca diferenţă între nivelurile prevăzute la şi venitul net lunar al familiei sau al persoanei singure.

Dacă din calcul rezultă un ajutor social mai mic de 10 lei, se acordă 10 lei. Familiile şi persoanele singure cu venituri nete lunare până la nivelul venitului minim garantat beneficiază de o majorare cu 15% a cuantumului ajutorului social pe familie, în cazul în care cel puţin un membru al familiei face dovada că lucrează pe bază de contract individual de muncă, are statut de funcţionar public sau prestează o activitate, realizând venituri cu caracter salarial. Pentru sumele acordate ca ajutor social, conform prevederilor legii, una dintre persoanele majore apte de muncă din familia beneficiară are obligaţia de a presta lunar, la solicitarea primarului, acţiuni sau lucrări de interes local, fără a se putea depăşi regimul normal de lucru şi cu respectarea normelor de securitate şi igienă a muncii.

Fac excepţie de la prevederile mentionate familiile pentru care ajutorul social rezultat din calcul este de până la 50 lei (RON)/lună; pentru acestea orele de muncă se stabilesc trimestrial şi se efectuează în prima lună de plată. Orele de muncă prevăzute la mai sus se calculează proporţional cu cuantumul ajutorului social de care beneficiază familia sau persoana singură, cu un tarif orar corespunzător salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, raportat la durata medie lunară a timpului de muncă. Numărul zilelor de lucru, limitate la norma lunară de 21,25, se stabileşte prin împărţirea orelor de muncă calculate la 8 ore/zi. Fracţiile se întregesc în plus. Obligaţia de a presta acţiunile sau lucrările de interes local poate fi transferată altor persoane din familie, cu acordul primarului, în situaţia în care persoana nominalizată să efectueze acţiunile sau lucrările de interes local se află în incapacitate temporară de muncă sau şi-a pierdut total ori parţial capacitatea de muncă. Primarii au obligaţia să întocmească un plan de acţiuni sau de lucrări de interes local pentru repartizarea orelor de muncă mentionate, să ţină evidenţa efectuării acestor ore şi să asigure instructajul privind normele de tehnică a securităţii muncii pentru toate persoanele care prestează acţiuni ori lucrări de interes local.

Planul de acţiuni sau de lucrări de interes local se aprobă anual prin hotărâre a consiliului local.

În funcţie de solicitările venite din partea instituţiilor partenere în organizarea şi evidenţa orelor de muncă, planul de acţiuni sau de lucrări de interes local poate fi reactualizat pe parcursul anului şi aprobat prin hotărâre a consiliului local. Primarul are obligaţia să afişeze planul de acţiuni sau de lucrări de interes local , lista cuprinzând beneficiarii de ajutor social, precum şi persoanele care urmează să efectueze acţiuni sau lucrări de interes local. Documentele prevăzute se transmit agenţiilor pentru prestaţii sociale judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în luna următoare aprobării acestora prin hotărâre a consiliului local. Persoanele apte de muncă, ce nu realizează venituri din salarii sau din alte activităţi, se iau în considerare la stabilirea numărului membrilor de familie pentru determinarea nivelului de venit pe familie numai dacă fac dovada faptului că sunt în evidenţa agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, pentru încadrare în muncă, şi nu au refuzat un loc de muncă ori participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite de aceste agenţii. Agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă va transmite primarilor, în prima zi a fiecărei luni, tabelul nominal cu persoanele care sunt în căutarea unui loc de muncă ori au participat la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite de aceste agenţii. Prin persoană aptă de muncă se înţelege persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: a) are vârsta cuprinsă între 16 ani şi vârsta standard de pensionare; b) nu urmează o formă de învăţământ cursuri de zi prevăzută de lege; c) are starea de sănătate şi capacitatea fizică şi psihică corespunzătoare, care o fac aptă pentru prestarea unei munci. Incapacitatea fizică şi psihică este dovedită cu acte eliberate în condiţiile legii. Face excepţie de la îndeplinirea obligaţiilor mentionate persoana aptă de muncă, care se află în una dintre următoarele situaţii:

a) asigură creşterea şi îngrijirea, potrivit legii, a unuia sau a mai multor copii în vârstă de până la 7 ani şi până la 18 ani în cazul copilului cu handicap grav sau accentuat, dovedit prin certificat eliberat de Comisia pentru protecţia copilului; b) asigură îngrijirea uneia sau a mai multor persoane cu handicap grav ori accentuat sau persoane vârstnice dependente care nu beneficiază de asistent personal sau îngrijitor la domiciliu, în condiţiile legii; c) participă la un program de pregătire profesională; d) este încadrată în muncă.

La stabilirea venitului net lunar al familiei şi, după caz, al persoanei singure se iau în considerare toate veniturile pe care membrii acesteia le realizează, inclusiv cele care provin din drepturi de asigurări sociale de stat, asigurări de şomaj, obligaţii legale de întreţinere, indemnizaţii, alocaţii şi ajutoare cu caracter permanent şi alte creanţe legale, cu excepţia burselor de studiu şi a burselor sociale, precum şi a sprijinului financiar prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 1.488/2004 privind aprobarea criteriilor şi a cuantumului sprijinului financiar ce se acordă elevilor în cadrul Programului naţional de protecţie socială "Bani de liceu", cu modificările şi completările ulterioare.

În cazul în care familia sau persoana singură are în proprietate numai categoriile de bunuri cuprinse în lista bunurilor considerate de strictă necesitate pentru nevoile familiale, aceasta beneficiază de ajutor social

În cazul în care familia sau persoana singură are în proprietate cel puţin unul dintre bunurile cuprinse în lista bunurilor care nu sunt considerate de strictă necesitate pentru nevoile familiale, aceasta nu beneficiază de ajutor social.

În cazul în care familia sau persoana singură are în proprietate bunuri ce depăşesc cantitativ bunurile cuprinse în lista prevăzută de lege, la stabilirea venitului net lunar al familiei sau persoanei singure se iau în considerare veniturile potenţiale provenite din valorificarea bunurilor respective, stabilite potrivit unor limite minime şi maxime, aprobate la nivel naţional. Listele prevăzute precum şi limitele se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prevederilor legii. În cazul familiei sau al persoanei singure care locuieşte şi gospodăreşte împreună cu alte familii sau persoane singure şi contribuie împreună la achiziţionarea sau realizarea unor bunuri şi a unor venituri din valorificarea acestora ori la consumul acestora, la stabilirea cuantumului ajutorului social se iau în considerare atât veniturile nete lunare proprii, cât şi partea ce îi revine de drept din veniturile lunare nete, realizate în comun de persoanele din gospodărie.

13.3. Acordarea şi plata ajutorului socialAjutorul social se acordă pe bază de cerere şi declaraţie pe propria răspundere, însoţite de

actele doveditoare privind componenţa familiei şi veniturile membrilor acesteia.Existenţa oricăror alte venituri decât cele care pot fi dovedite cu acte se menţionează în

declaraţia pe propria răspundere a persoanei care solicită ajutorul social. Cererea şi declaraţia pe propria răspundere se semnează şi se înaintează de către reprezentantul familiei. Reprezentantul familiei poate fi, după caz, unul dintre membrii familiei care are capacitate deplină de exerciţiu ori, în cazurile prevăzute de lege, tutorele sau curatorul persoanei îndreptăţite. Titularul ajutorului social este reprezentantul familiei, iar beneficiarul ajutorului social este familia. Cererea de acordare a ajutorului social şi declaraţia pe propria răspundere se înregistrează la primarul localităţii în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa titularul.

În cazul cetăţenilor străini sau apatrizi, documentele prevăzute se depun la primarul localităţii în a cărei rază teritorială aceştia îşi au reşedinţa sau, după caz, domiciliul. Cererea şi declaraţia pe propria răspundere se întocmesc potrivit modelului prevăzut în normele metodologice de aplicare a legii. Cererea de acordare a ajutorului social se soluţionează în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării.

În vederea verificării îndeplinirii de către solicitant a condiţiilor de acordare a ajutorului social, primarul dispune în mod obligatoriu efectuarea anchetei sociale, în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii. Ancheta socială se efectuează de personalul serviciului public de asistenţă socială din subordinea consiliului local sau, după caz, de persoanele cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale din aparatul propriu de specialitate al primarului. Ancheta socială se întocmeşte potrivit modelului aprobat prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi şi constituie probă legală pentru instanţele judecătoreşti, în legătură cu deschiderea dreptului sau respingerea cererii. Răspunderea asupra conţinutului anchetei sociale revine şi persoanelor care au efectuat şi au semnat ancheta socială. În cazul în care solicitantul refuză să furnizeze informaţiile necesare pentru întocmirea anchetei sociale, se consideră că familia acestuia nu îndeplineşte condiţiile de acordare a ajutorului social. Stabilirea dreptului la ajutorul social şi a cuantumului acestuia se face prin dispoziţie scrisă a primarului. În termen de maximum 10 zile lucrătoare de la efectuarea anchetei sociale, primarul are obligaţia să emită dispoziţia de acordare sau de respingere a cererii privind ajutorul social. Dispoziţia primarului se comunică titularului ajutorului social, în termen de maximum 5 zile de la data emiterii.

Dreptul la ajutorul social se acordă începând cu luna următoare înregistrării cererii. Primarul şi secretarul unităţii administrativ-teritoriale răspund, în condiţiile legii, de realitatea şi legalitatea operaţiunilor de stabilire a dreptului la ajutorul social, inclusiv a cuantumului acestuia. Schimbarea, la cerere sau din oficiu, a titularului ajutorului social se face prin dispoziţie a primarului şi se comunică atât noului titular al ajutorului social, cât şi celui înlocuit. În cazul în care schimbarea titularului este cerută de membrii familiei, dispoziţia primarului se comunică şi acestora. Plata ajutorului social se asigură de către agenţiile pentru prestaţii sociale judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, denumite în continuare agenţii teritoriale, prin decizie a directorului. Emiterea deciziei are la bază dispoziţia primarului privind acordarea dreptului, însoţită de copia cererii de acordare a ajutorului social şi a declaraţiei pe propria răspundere, precum şi de copia fişei de calcul. Modelul deciziei se stabileşte prin normele metodologice de aplicare a prevederilor legii.

Până la data de 5 a fiecărei luni, primarul are obligaţia de a transmite la agenţia teritorială, pentru luna anterioară, următoarele: a) documentele prevăzute mai sus, pentru noile drepturi de ajutor social stabilite, pe bază de borderou, al cărui model este prevăzut în normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi; b) situaţia centralizatoare privind titularii ajutorului social şi sumele de plată; c) documentele privind situaţia lunară cu activităţile realizate din planul de acţiuni sau de lucrări de interes local. Situaţia centralizatoare reprezintă document de plată şi se transmite atât în original, semnat de primar, cât şi în format electronic. Modelul situaţiei centralizatoare este prevăzut în normele metodologice de aplicare a prevederilor legii. Plata ajutorului social se realizează, după caz, în funcţie de opţiunea beneficiarului, pe bază de mandat poştal, în cont curent personal sau în cont de card. În cazul plăţii dreptului de ajutor social prin mandat poştal, cheltuielile pentru transmiterea drepturilor se stabilesc în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 24/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul social şi al locuinţelor de serviciu, aprobată prin Legea nr. 206/2007. In cazul achitării ajutorului social în cont curent personal sau în cont de card, agenţiile teritoriale efectuează plata prin unităţile bancare pe bază de borderou, cu plata unui comision bancar.

Comisionul bancar nu poate fi mai mare de 0,1% din dreptul achitat şi va fi stabilit prin negociere, la nivel teritorial, între agenţiile teritoriale şi unităţile bancare.

Fondurile necesare achitării cheltuielilor pentru transmiterea drepturilor şi a comisionului bancar pentru plata ajutorului social se suportă din bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale din aceleaşi fonduri din care se suportă plata ajutorului social.

13.4. Obligaţiile beneficiarilor de ajutor social Titularul ajutorului social are obligaţia să comunice primarului, în scris, orice modificare cu privire la domiciliu, venituri şi la numărul membrilor familiei, în termen de 15 zile de la data la care a intervenit modificarea.

În cazul în care modificările nu conduc la majorări sau diminuări ale ajutorului social mai mari de 5 lei (RON) pe familie, ajutorul social stabilit anterior nu se modifică.

Modificarea cuantumului sau încetarea dreptului la ajutorul social se face prin dispoziţie scrisă a primarului, începând cu luna următoare celei în care au intervenit modificările.

După stabilirea dreptului de ajutor social, titularul ajutorului social are obligaţia de a depune, din 3 în 3 luni, la primăria localităţii sau, după caz, a sectorului municipiului Bucureşti, în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa, o declaraţie pe propria răspundere privind componenţa familiei şi veniturile realizate de membrii acesteia, însoţită de o adeverinţă eliberată de autoritatea competentă cu privire la veniturile realizate supuse impozitului pe venit. Modelul declaraţiei pe propria răspundere este prevăzut în normele metodologice de aplicare a prevederilor legii. Personalul verifică menţinerea condiţiilor de acordare a ajutorului social pe baza declaraţiei pe propria răspundere şi a adeverinţei eliberate de autoritatea competentă, precum şi a informaţiilor ce vor fi furnizate de serviciul de specialitate al primăriei cu privire la bunurile mobile şi imobile deţinute de familia beneficiară. În vederea urmăririi respectării condiţiilor de acordare a dreptului la ajutorul social, primarii dispun efectuarea de anchete sociale la interval de 3 luni sau ori de câte ori este nevoie. În cazul în care se constată situaţii ce conduc la modificarea cuantumului, suspendarea sau încetarea dreptului la ajutor social, primarul emite o nouă dispoziţie scrisă. Persoanele apte de muncă pentru care se acordă ajutorul social au obligaţia să dovedească cu acte, în fiecare lună, că îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege.

Agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă transmite primarilor, în fiecare lună, tabelul nominal cu persoanele din familiile beneficiare de ajutor social care s-au încadrat în muncă, au refuzat un loc de muncă oferit şi, respectiv, care au plecat cu contract de muncă în străinătate. Neîndeplinirea obligaţiilor mentionate atrage suspendarea dreptului la ajutorul social. Pe baza dispoziţiei primarului comunicate , directorul agenţiei teritoriale emite, după caz, decizia de modificare a cuantumului ajutorului social, de modificare a titularului ajutorului, precum şi de suspendare a plăţii ajutorului social. Modelul deciziei se stabileşte prin normele metodologice. Decizia se comunică titularului în termen de maximum 30 de zile de la data emiterii acesteia şi se aplică începând cu luna următoare emiterii. În situaţia în care agenţia teritorială constată, pe baza documentelor transmise de primar, că s-a stabilit un cuantum eronat al ajutorului social sau că pe o perioadă de 3 luni consecutive se înregistrează mandate poştale returnate pentru titularul ajutorului social, plata ajutorului social se suspendă începând cu luna următoare celei în care s-a făcut constatarea, numai prin decizie a directorului. În situaţia prevăzută directorul agenţiei teritoriale solicită primăriei în a cărei rază teritorială locuieşte familia sau persoana singură verificarea situaţiei. După verificare, drepturile neridicate de către titular se achită acestuia, după caz, în acelaşi cuantum sau în cuantum modificat, pe bază de cerere înregistrată la agenţia teritorială, dacă cele constatate nu conduc la încetarea dreptului. Dreptul la ajutor social încetează în următoarele situaţii: a) în cazul în care beneficiarii nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege; b) în cazul în care dreptul la ajutor social, respectiv plata acestuia au fost suspendate şi, în termen de 3 luni de la data suspendării plăţii, nu au fost îndeplinite obligaţiile prevăzutede lege;

c) în cazul în care, după verificare, se constată că beneficiarul ajutorului social nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege; d) în cazul în care, pe parcursul acordării dreptului la ajutor social, beneficiarii refuză să furnizeze informaţii cu privire la membrii familiei sau la veniturile realizate. Încetarea dreptului la ajutor social se face prin dispoziţie scrisă a primarului. Încetarea plăţii ajutorului social se face prin decizie a directorului agenţiei teritoriale, pe baza documentelor prevăzute de lege, începând cu luna următoare.

Decizia directorului agenţiei teritoriale se comunică titularului în termen de 30 de zile de la data emiterii.

În cazul în care se constată că dreptul la ajutorul social a fost stabilit pe baza unor date eronate privind componenţa familiei sau veniturile realizate ori pe parcursul acordării au intervenit modificări ale acestora, primarul emite dispoziţie de suspendare a dreptului pe care o transmite directorului agenţiei teritoriale în vederea emiterii deciziei de suspendare a plăţii ajutorului social şi verifică cauzele care au generat această situaţie. În situaţia în care, în urma verificărilor se constată că familia sau persoana singură are dreptul în continuare la ajutorul social în cuantumul anterior stabilit, drepturile neridicate de către titular se achită acestuia, pe bază de cerere înregistrată la agenţia teritorială.

În cazul în care, în urma verificărilor se constată că familia sau persoana singură are dreptul la un ajutor social în sumă mai mare sau, după caz, mai mică, noul cuantum se stabileşte printr-o nouă dispoziţie scrisă a primarului.

Sumele încasate necuvenit, cu titlu de ajutor social, se recuperează de la titularul dreptului ajutorului în termenul de prescripţie stabilit de lege pentru creanţele bugetare.

Recuperarea sumelor plătite necuvenit cu titlu de ajutor social se face de către agenţia teritorială, prin decizie a directorului, care se comunică debitorului în termen de 15 zile de la emitere.

Decizia de recuperare constituie titlu executoriu de la data comunicării.Sumele încasate necuvenit ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni se recuperează integral de

la autorii acesteia, în condiţiile legii.Persoana singură beneficiară de ajutor social, precum şi persoanele care fac parte din

familiile beneficiare de ajutor social au dreptul la asigurare socială de sănătate, cu plata contribuţiei din alte surse, în condiţiile legii.

Contribuţia de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele singure sau persoanele care fac parte din familiile beneficiare de ajutor social se plăteşte de către agenţiile teritoriale şi se stabileşte prin aplicarea cotei prevăzute de lege asupra cuantumului ajutorului social.

Agenţiile teritoriale au obligaţia, lunar, să vireze caselor de asigurări de sănătate teritoriale contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate şi să transmită evidenţa obligaţiilor de plată către bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Începând cu anul 2011, prima obligatorie pentru asigurarea locuinţei în condiţiile Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundaţiilor, în cazul beneficiarilor de ajutor social, se plăteşte de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

Prima obligatorie se asigură din ajutorul social cuvenit, stabilit prin dispoziţie a primarului. Procedura de plată a primei obligatorii se stabileşte prin normele metodologice de aplicare a prevederilor legii. Fondurile necesare pentru plata ajutorului social, precum şi pentru plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Cheltuielile administrative pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor şi stabilirii dreptului la ajutorul social, se suportă din veniturile proprii ale bugetelor locale.

Guvernul, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, poate acorda ajutoare de urgenţă familiilor şi persoanelor care se află în situaţii de necesitate datorate calamităţilor naturale, incendiilor, accidentelor, precum şi altor situaţii deosebite stabilite prin lege.

Primarii pot acorda ajutoare de urgenţă familiilor şi persoanelor care se află în situaţii de necesitate cauzate de calamităţi naturale, incendii, accidente, precum şi pentru alte situaţii deosebite, stabilite prin hotărâre a consiliului local.

Primarii pot organiza acordarea ajutorului social în bani şi în natură prin plata unor cheltuieli de întreţinere şi încălzire a locuinţei, precum şi obligaţii faţă de bugetele locale, la preţurile şi tarifele stabilite potrivit legii.

Primarii pot dispune ca o parte din cheltuielile cu înmormântarea persoanelor din familiile beneficiare de ajutor social să fie asigurate din fondurile alocate pentru plata ajutorului social.

Fondurile necesare pentru plata ajutorului de urgenţă acordat de primari se suportă din bugetul local.

Fondurile necesare pentru plata ajutorului de urgenţă acordat de Guvern, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. Declararea unui număr mai mare de membri de familie sau declararea unor venituri mai mici decât cele reale, în scopul de a obţine foloase materiale necuvenite, constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit dispoziţiilor Codului penal.

La stabilirea altor drepturi şi obligaţii nu se iau în considerare ajutoarele sociale şi alocaţiile prevăzute în prezenta lege, cu excepţia obligaţiei legale de întreţinere stabilite prin hotărâre a instanţelor judecătoreşti, în conformitate cu prevederile Codului familiei.

Ajutoarele sociale şi alocaţiile pentru copiii nou-născuţi, reglementate prin prezenta lege, pot fi supuse executării silite în condiţiile dispoziţiilor privind executarea silită a creanţelor bugetare, numai pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit cu acest titlu, precum şi pentru plata obligaţiilor legale de întreţinere stabilite prin hotărâre a instanţelor judecătoreşti, în conformitate cu prevederile Codului familiei.

Dispoziţia primarului privind acordarea, neacordarea, modificarea, suspendarea, încetarea drepturilor prevăzute de prezenta lege, schimbarea titularului acestora, precum şi deciziile corespunzătoare ale directorului executiv, inclusiv cele de recuperare a sumelor încasate necuvenit, se pot ataca potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Cererile, acţiunile şi căile de atac privind drepturile prevăzute în prezenta lege sunt scutite de taxa de timbru. La solicitarea persoanelor agenţiile teritoriale, precum şi consiliile locale acordă gratuit consultanţă de specialitate.şi a drepturilor restante până la 31 decembrie 2010 se efectuează de către agenţiile teritoriale.

SISTEMUL DE PROTECŢIEŞI PROMOVARE A DREPTURILOR PERSOANELOR CU HANDICAP

14.1 DREPTURILE SI OBLIGATIILE PERSOANELOR CU HANDICAP Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap reglementează drepturileşi obligaţiile persoanelor cu handicap acordate în scopul integrării şi incluziunii sociale a acestora.

Persoanele cu handicap, în înţelesul legii, sunt acele persoane cărora, datorită unor afecţiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilităţile de a desfăşura în mod normal activităţi cotidiene, necesitând măsuri de protecţie în sprijinul recuperării, integrăriişi incluziunii sociale.

Gradele de handicap sunt: uşor, mediu, accentuat şi grav. Tipurile de handicap sunt: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic,

HIV/SIDA, asociat, boli rare. De dispoziţiile legii privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap beneficiază copiii şi adulţii cu handicap, cetăţeni români, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul ori reşedinţa în România.

Persoanele cu handicap beneficiază de drepturi la: a) ocrotirea sănătăţii - prevenire, tratamentşi recuperare; b)educaţieşi formare profesională; c) ocuparea şi adaptarea locului de muncă, orientareşi reconversie profesională;

d)asistenţă socială, respectiv servicii socialeşi prestaţii sociale; e) locuinţă, amenajarea mediului de viaţă personal ambiant, transport, acces la mediul fizic, informaţionalşi comunicaţional; f) petrecerea timpului liber, acces la cultură, sport, turism; g) asistenţă juridică ; h)facilităţi fiscale; i) evaluareşi reevaluare prin examinarea la domiciliu a persoanelor nedeplasabile de către membrii comisiei de evaluare, la un interval de 2 ani.

Persoanele cu handicap beneficiază de asistenţă medicală gratuită, inclusiv de medicamente gratuite, atât pentru tratamentul ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizării, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru.

În vederea asigurării asistenţei de recuperare/reabilitare, persoanele cu handicap au dreptul la: 1) dispozitive medicale gratuite în ambulatoriu, conform listei şi în condiţiile prevăzute în Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate şi a normelor sale de aplicare; 2) servicii gratuite de cazareşi masăşi pentru însoţitorul copilului cu handicap grav sau accentuat ori al adultului cu handicap grav sau accentuat în unităţile sanitare cu paturi, sanatorii şi staţiuni balneare, la recomandarea medicului de familie ori a medicului specialist, conform Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate; 3) un bilet gratuit de tratament balnear, în cursul unui an, pe baza programului individual de reabilitare şi integrare socială şi a recomandării medicului de familie sau a medicului specialist.

În termen de maximum 30 de zile de la data depunerii documentaţiei de către persoana cu handicap sau reprezentantul legal al acesteia, casele de asigurări de sănătate au obligaţia să emită decizia ori aprobarea de plată pentru fiecare dispozitiv medical sau tip de dispozitiv medical acordat persoanelor cu handicap.

Persoanele cu handicap au acces liber şi egal la orice formă de educaţie, indiferent de vârstă, în conformitate cu tipul, gradul de handicapşi nevoile educaţionale ale acestora.

În vederea asigurării accesului persoanelor cu handicap la obţinerea unei locuinţe, autorităţile publice au obligaţia să ia măsuri pentru introducerea unui criteriu de prioritate pentru închirierea, la nivelurile inferioare, a locuinţelor care aparţin domeniului public al statului ori unităţilor administrativ-teritoriale ale acestuia.

Autorităţile competente ale administraţiei publice au obligaţia să faciliteze accesul persoanelor cu handicap la valorile culturii, la obiectivele de patrimoniu, turistice, sportive şi de petrecere a timpului liber.

Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să ia măsuri specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu handicap.

Persoanele cu handicap grav şi accentuat precum şi însoţitorii şi asistenţii personali ai acestora beneficiază de gratuitate pe toate liniile la transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafaţă şi cu metroul, în prezenţa acestora.

Persoanele cu handicap grav precum şi însoţitorii şi asistenţii personali beneficiază de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 12 călătorii dus-întors pe an calendaristic.

Persoanele cu handicap beneficiază de protecţie împotriva neglijăriişi abuzului, indiferent de locul unde acestea se află.

Judecarea cauzelor care au ca obiect obţinerea de către persoanele cu handicap a drepturilor prevăzute de prezenta lege se face cu celeritate.

FACILITĂŢI FISCALE Persoanele cu handicap grav sau accentuat beneficiază de următoarele facilităţi fiscale:

a) scutire de impozit pe veniturile din salarii;

b)scutire de la plata impozitului pe clădireşi teren; c) scutire de la plata taxei asupra autoturismelor, motocicletelor cu ataşşi mototriciclurilor, adaptate handicapului; d)scutire de la plata taxei pentru eliberarea autorizaţiei de funcţionare pentru activităţi economiceşi viza anuală a acestora; e) scutire de la plata taxei hoteliere.

Persoanele adulte cu handicap grav şi accentuat pot beneficia de credit pentru achiziţionarea unui singur mijloc de transport şi pentru adaptarea unei locuinţe conform nevoilor individuale de acces, cu condiţia plăţii la scadenţă a ratelor creditului.

Beneficiază de această prevedereşi familia sau persoana care are în îngrijire cel puţin un copil cu handicap grav ori accentuat.

Persoanele cu handicap fizic grav şi accentuat beneficiază de scutire de la plata taxelor vamale şi a accizelor, după caz, pentru introducerea în ţară, o dată la 5 ani, la alegere, de motociclete, motorete sau autoturisme, adaptate special pentru transportul persoanelor cu handicap, pentru folosinţă proprie.

Persoanele cu handicap, deţinătoare de autoturisme adaptate handicapului, precum şi persoanele care le au în îngrijire beneficiază de scutire de la plata tarifului de utilizare a reţelelor de drumuri naţionale, prevăzut în Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

OBLIGAŢIILE PERSOANELOR CU HANDICAP Persoanele cu handicap au următoarele obligaţii:

a) să se prezinte, din oficiu sau la solicitare, pentru evaluare şi reevaluare, la comisiile cu competenţă în domeniu; b)să depună diligenţele necesare pentru a beneficia de drepturile prevăzute de lege; c) să urmeze activităţile şi serviciile prevăzute în planul de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv în planul individual de servicii al adultului cu handicap; d)să depună diligenţe pentru încadrarea în muncă, în condiţiile legii, în raport cu pregătirea, posibilităţile fizice şi psihice, pe baza recomandărilor comisiei cu competenţă în domeniu; e) să colaboreze cu asistenţii sociali şi specialiştii care au ca scop recuperarea, reabilitarea, orientarea profesionalăşi integrarea socială; f) să aducă la cunoştinţă direcţiilor generale de asistenţă socialăşi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în termen de 48 de ore de la luarea la cunoştinţă, orice modificare cu privire la gradul de handicap, domiciliu sau reşedinţă, starea materialăşi alte situaţii de natură să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege.

14.2. ASISTENTUL PERSONAL Persoana cu handicap grav are dreptul, în baza evaluării sociopsihomedicale, la un asistent

personal. Poate fi încadrată cu contract individual de muncă în funcţia de asistent personal persoana

care îndeplineşte următoarele condiţii: a) are vârsta minimă de 18 ani împliniţi; b) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracŃiuni care ar face-o incompatibilă cu exercitarea ocupaţiei de asistent personal; c) are capacitate deplină de exerciţiu; d)are o stare de sănătate corespunzătoare, atestată de medicul de familie sau pe baza unui examen medical de specialitate; e) a absolvit cel puţin cursurile învăţământului general obligatoriu, cu excepţia rudelor şi afinilor până la gradul al IV-lea inclusiv, ale persoanei cu handicap grav, precum şi cu excepţia soţului sau soţiei, după caz; în situaţii excepţionale, la propunerea asistentului social din cadrul aparatului propriu al consiliului local în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana care urmează să îndeplinească funcţia de asistent personal, Autoritatea Naţională pentru

Persoanele cu Handicap poate aproba derogarea de la îndeplinirea condiţiilor de studii şi în cazul altor persoane.

Nu pot deţine calitatea de asistent personal persoanele care beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 7 ani.

Asistentul personal are următoarele obligaţii principale: a) să participe, o dată la 2 ani, la instruirea organizată de angajator; b)să semneze un angajament, ca act adiţional la contractul individual de muncă, prin care îşi asumă răspunderea de a realiza integral planul de recuperare pentru copilul cu handicap grav, respectiv planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav; c) să presteze pentru persoana cu handicap grav toate activităţile şi serviciile prevăzute în contractul individual de muncă, în fişa postuluişi în planul de recuperare pentru copilul cu handicap grav, respectiv în planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav; d)să trateze cu respect, bună-credinţă şi înţelegere persoana cu handicap grav şi să nu abuzeze fizic, psihic sau moral de starea acesteia; e) să comunice direcţiilor generale de asistenţă socialăşi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în termen de 48 de ore de la luarea la cunoştinţă, orice modificare survenită în starea fizică, psihică sau socială a persoanei cu handicap grav şi alte situaţii de natură să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege.

Adultul cu handicap vizual grav poate opta pentru asistent personal sau indemnizaţie de însoţitor. Adultul cu handicap grav sau accentuat care nu dispune de spaţiu de locuit, nu realizează venituri ori realizează venituri de până la nivelul salariului mediu pe economie poate beneficia de îngrijireaşi protecţia unui asistent personal profesionist.

14.3. PRESTAŢII SOCIALEAdultul cu handicap beneficiază, în condiţiile prezentei legi, de următoarele prestaţii sociale

(art. 57 alin. (4)): a) indemnizaţie lunară, indiferent de venituri:1. în cuantum de 179 lei (RON), pentru adultul cu handicap grav;2. în cuantum de 147 lei (RON), pentru adultul cu handicap accentuat;b) buget personal complementar lunar, indiferent de venituri: 1. în cuantum de 80 lei (RON), pentru adultul cu handicap grav;2. în cuantum de 60 lei (RON), pentru adultul cu handicap accentuat;3. în cuantum de 30 lei (RON), pentru adultul cu handicap mediu

Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii sociale de către persoana cu handicap sau familia acesteia se recuperează de la aceasta, inclusiv dobânzile aferente.

Sumele stabilite în conformitate cu prevederile anterioare, nerecuperate din cauza decesului persoanei cu handicap, se recuperează, după caz, de la moştenitori, familie sau reprezentanţi legali, în condiţiile dreptului comun.

14.4. DREPTURILE PĂRINŢILOR COPIILOR CU HANDICAP Persoana care are în îngrijire, supraveghere şi întreţinere un copil cu handicap

beneficiază, după caz, de următoarele drepturi: A)concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului cu handicap sau, după caz, stimulent lunar, până la împlinirea de către acesta a vârstei de 3 ani, în condiţiile de acordare prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările şi completările ulterioare; B)concediu şi o indemnizaţie pentru creşterea copilului cu handicap în cuantum de 450 lei (RON), pentru copilul cu handicap cu vârsta cuprinsă între 3şi 7 ani; C)program de lucru redus la 4 ore pentru părintele care are în îngrijire copilul cu handicap grav sau accentuat, până la împlinirea de către acesta a vârstei de 18 ani, la solicitarea părintelui; D)concedii medicale, acordate în condiţiile legii, pentru îngrijirea copilului cu

handicap care necesită internare, tratament ambulatoriu sau la domiciliu pentru afecţiuni intercurente, precum şi pentru recuperare/reabilitare, până la împlinirea de către copil a vârstei de 18 ani; E) indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului cu handicap, în cuantum de 450 lei (RON), acordată persoanei cu handicap care nu realizează alte venituri în afara celor prevăzute la art. 57 alin. (4) lit.a) din lege (indemnizaţie lunară, buget personal complementar lunar), până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani; F) indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului cu handicap, în cuantum de 300 lei (RON), acordată persoanei cu handicap care nu realizează alte venituri în afara celor prevăzute la art. 57 alin. (4) lit.a) din lege, pentru copilul cu vârsta cuprinsă între 3şi 7 ani; G) indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului cu handicap, în cuantum de 300 lei (RON), acordată persoanei care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările şi completările ulterioare, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani, iar pentru copilul cu vârsta cuprinsă între 3 şi 7 ani un ajutor lunar în cuantum de 150 lei (RON); H) alocaţie lunară de plasament, acordată în condiţiile legii, în cuantum majorat cu 50%.

Persoana cu handicap care are în îngrijire, supraveghere şi întreţinere un copil şi care nu realizează alte venituri în afara celor prevăzute la art. 57 alin. (4) lit.a) beneficiază de indemnizaţie pentru creşterea copilului în cuantum de 450 lei (RON) până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani şi de un ajutor lunar pentru creşterea copilului în cuantum de 150 lei (RON) pentru copilul cu vârsta cuprinsă între 2 şi 7 ani.

De drepturile prevăzute anterior beneficiază, la cerere, unul dintre părinţi, persoana căreia i s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă, cu excepţia asistentului maternal profesionist, precum şi persoana care a fost numită tutore.

14.5. OBLIGAŢIILE AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE SI A ALTOR ENTITATI

Pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap la transport şi călătorie, până la 31 decembrie 2010, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să ia măsuri pentru: a) adaptarea tuturor mijloacelor de transport în comun aflate în circulaţie; b)adaptarea tuturor staţiilor mijloacelor de transport în comun conform prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil a spaţiilor de acces spre uşa de intrare în mijlocul de transport; c) montarea panourilor de afişaj corespunzătoare nevoilor persoanelor cu handicap vizual şi auditiv în mijloacele de transport public; d)imprimarea cu caractere mari şi în culori contrastante a rutelor şi a indicativelor mijloacelor de transport în comun.

În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, toţi operatorii de taxi au obligaţia să asigure cel puţin o maşină adaptată transportului persoanelor cu handicap care utilizează fotoliul rulant.

Administraţia publica locala are obligaţia să ia măsuri pentru: a) adaptarea trecerilor de pietoni de pe străzileşi drumurile publice conform prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil; b)montarea sistemelor de semnalizare sonorăşi vizuală la intersecţiile cu trafic intens.

Până la data de 31 decembrie 2010, administratorii infrastructurii feroviare şi operatorii de transport feroviar aveau următoarele obligaţii: a) să adapteze cel puţin un vagon şi staţiile principale de tren, pentru a permite accesul persoanelor cu handicap care utilizează fotoliul rulant; b)să marcheze prin pavaj tactil contrastant căile spre peroanele de îmbarcare, ghişee sau alte utilităţi.

În spaţiile de parcare de pe lângă clădirile de utilitate publică, precum şi în cele organizate vor fi adaptate, rezervate şi semnalizate prin semn internaţional cel puţin 4% din numărul total al

locurilor de parcare, dar nu mai puţin de două locuri, pentru parcarea gratuită a mijloacelor de transport pentru persoane cu handicap.

OBLIGAŢIILE PROPRIETARILOR DE SPAŢII HOTELIERE Proprietarii de spaţii hoteliere au următoarele obligaţii:

a) să adapteze cel puţin o cameră pentru găzduirea persoanei cu handicap care utilizează fotoliul rulant; b)să marcheze prin pavaj sau covoare tactile intrarea, recepţia şi să deţină harta tactilă a clădirii; c) să monteze lifturi cu însemne tactile. Persoanele cu handicap pot fi încadrate în muncă conform pregătirii lor profesionale şi capacităţii de muncă, atestate prin certificatul de încadrare în grad de handicap, emis de comisiile de evaluare de la nivel judeţean sau al sectoarelor municipiului Bucureşti.

14.6. CONTRIBUŢIA PENTRU SPRIJINUL PERSOANELOR CU HANDICAP Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puŃin

50 de angajaţi, au obligaţia de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi.

Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajează persoane cu handicap în condiţiile de mai sus, pot opta pentru îndeplinirea uneia dintre următoarele obligaţii: a) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap; b)să achiziţioneze produse sau servicii de la unităţi protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în suma echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat în condiţiile prevăzute la lit. a).

Fac excepţie de la aceste prevederi instituţiile publice de apărare naţională, ordine publicăşi siguranţă naţională.

Monitorizarea şi controlul respectării prevederilor se fac de către Inspecţia Muncii.

DREPTURILE UNITĂŢILOR PROTEJATE ŞI ALE ANGAJATORILOR PERSOANELOR CU HANDICAP

Unităţile protejate autorizate beneficiază de următoarele drepturi: a) scutire de plata taxelor de autorizare la înfiinţare şi de reautorizare; b)scutire de plată a impozitului pe profit, cu condiţia ca cel puţin 75% din fondul obţinut prin scutire să fie reinvestit pentru restructurare sau pentru achiziţionarea de echipamente tehnologice, maşini, utilaje, instalaţii de lucru şi/sau amenajarea locurilor de muncă protejate, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare; c) alte drepturi acordate de autorităţile administraţiei publice locale finanţate din fondurile proprii.

Angajatorii persoanelor cu handicap beneficiază de următoarele drepturi: a) deducerea, la calculul profitului impozabil, a sumelor aferente adaptării locurilor de muncă protejateşi achiziţionării utilajelorşi echipamentelor utilizate în procesul de producţie de către persoana cu handicap; b)deducerea, la calculul profitului impozabil, a cheltuielilor cu transportul persoanelor cu handicap de la domiciliu la locul de muncă, precumşi a cheltuielilor cu transportul materiilor primeşi al produselor finite laşi de la domiciliul persoanei cu handicap, angajată pentru muncă la domiciliu; c) decontarea din bugetul asigurărilor pentru şomaj a cheltuielilor specifice de pregătire, formareşi orientare profesionalăşi de încadrare în muncă a persoanelor cu handicap; d)o subvenţie de la stat, în condiţiile prevăzute de Legea nr.

1. Bibliografie minimală obligatorie

1. CADĂR, Fuat – Note de curs, suport informatic2. TĂNĂSESCU , Paul – Asigurări şi protecţie socială în Romănia, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009

2. Bibliografie recomandată

1. *** Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicată în M.O. nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările şi completările ulterioare 2. *** Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în M.O. nr.618 din 18 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare 3. *** Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în M.O. nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare 4. *** Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată în M.O. nr. 482 din 18 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare 5. *** Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative, publicată în M.O. nr. 470 din 31 mai 2006, cu modificările şi completările ulterioare 6. *** Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în M.O. nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare 7. *** Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în M.O. nr. 103 din 6 februarir 2002, cu modificările şi completările ulterioare 8. *** Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, republicată în M.O. nr. 77 din 12 noiembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare 9. *** Legea nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei, publicată în M.O. nr. 889 din 30 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare 10. *** Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat, publicată în M.O. nr. 401 din 20 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare 11. *** Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în M.O. nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu modificările şi completările ulterioare 12. O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile şi îndemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în M.O. nr. 1074 din 29 noiembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare