Anul LXV Arad, 5 Ianuarie 194Í Nr. i

BISERICA şi ŞCOALA R E V I S T A O F I C I A L A A E P I S C O P I E I A R A D U L U I

R e d a c ţ i a şi A d m i n i s t r a ţ i a A P A R E D U M I N E C A 1 A B O N A M E N T E :

A R A D , S T R . E M 1 N E S C U 18 R e d a c t o r : P r I l a r i o n V . F e l e a P e n t r u 1 an 5 o o L e i > 6 lun i i 5 o L e i

An nou — nădejdi noui BIBLIMV.CLÜJ-SIBIÜ

! Exemplar legal

E cu neput inţă ca ia r ă s c r u c e a ani lor , suf le­tul omenesc să r ă m â n ă nes imţ i tor şi o u m b r ă oarecare să nu coboare peste bucuri i le noas t re pământeşt i . Pe pragul unui an nou, când lăsăm în u r m ă anul ce trece , cu bucuri i le şi d u r e r i l e lui, şi avem în fa ţă pe cel necunoscut ce v ine , ne dăm, mai mult de câ t oricând, seama de nestatornic ia n o a s t r ă aci pe pământ şi ne v i n în minte cuvinte le sf. apostol P a v e l : „Nu avem aici cetate s t ă t ă t o a r e , ci o căutăm pe aceea ce va să fie". (Evrei 13 v. 14).

Timpul fugar ne este şi pr ieten şi "duşman. Prieten, f i indcă scurtează sufer inţa , alungând ceasuri le de d u r e r e ; duşman, pentrucă el la fel r ă p e ş t e cu s ine şi clipele de bucurie şi t inereţa . A m putea spune chiar că t impul e ceva re la t iv . Dacă n'ar ex i s ta in ima omenească, acest ceasornic al universulu i , c a r e pr in bătă i le ei m ă s o a r ă v r e m e a , t impul n 'ar mai fi o r e a l i , tate. Unde este t recutu l ? El este prezent numai în amint i rea noas tră . Unde este v i i torul , c a r e încă nu s'a a r ă t a t ? Şi el este prezent în noi în forma de aş teptare , ca a r b o r e l e în sămânţă . Sufletul nos tru nemur i tor este răbojul pe c a r e se încrestează urmele t impului , d a r suf letul face p a r t e din veşnicie , ca a t a r e el este înâi de pre ţ decât t impul. In mijlocul v a l u r i l o r repezi ale vremi i , uni tatea şi cont inuitatea con­şti inţei noas t re reprez in tă veşnicia .

Cât de deosebit înt impină oamenii sos irea unui an nou! Cei necredincioşi plutesc cu ca­targul f r â n t . Vâzându-ş i micimea şi neput inţa în comparaţ ie cu nemărgin i tu l ocean al v r e m i i , ei plutesc s a u nepăsător i în t imp sau se în . tr is tează ia sch imbarea ani lor ca „ceice nu au nădejde". Pentru unii ca aceşt ia anul nou este întimpinat cu beţii, menite de a alunga gându­rile, cu fel de fel de superst i ţ i i şi u r ă r i de fer ic ire . Suf letul lor se lasă amăgit de acestea, convinşi că de acum anul nou le v a aduce, f ă r ă nici o contr ibuţ ie din p a r t e a lor , tot norocul .

Mult păgânism se mai păs trează încă şi azi în s e r b a r e a reve l ionului .

Creşt inul cel credincios a r e înţelepciunea de sus şi el distinge ceeace este t r e c ă t o r de ceeace e veşn ic ; cele văzute de cele nevăzute ; cele fo los i toare de cele s tr icăcioase p e n t r u suflet . In pragul unui an nou el îşi încordează puter i l e „răscumpărând v r e m e a căci zilele r e l e sunt". El îşi vede p u r u r e a ţ i n t a : cerul cu bunătăţ i l e lui şi sânul Păr inte lu i ceresc, şi v â s . leşte s p r e ea, a v â n d pe Hristos-Domnul ca bu­solă, i a r pe Dumnezeu ca stea po lară .

Creşt inul ş t ie că este un că lă tor aci pe pământ , un chir iaş v r e m e l n i c al celor de aici, şi că în v i a ţ a aceasta , pe trecută în t imp, el a r e să-şi câştige veşnicia , să laşul de unde t impul nu . l mai scoate.

Că lă toru l s tă şi chibzueşte bine îna in te de a pleca la drum. Oare numai c ă l ă t o r i a s p r e veşnicie nu a r e nevoe de socoteală ? Cine începe v r e - o î n t r e p r i n d e r e aducă toare de câştig, l ă -sându-şi norocul la vcţia î n t â m p l ă r i i ? începe deci, creşt ine , şi tu anul nou ce vine, creş t ineş te şi cu mul tă chibzuinţă. Fer este . te de începutul greşit şi nu aştepta nimic dela oarba î n t â m p l a r e !

Urezi şi aştepţi să ţi se u r e z e : A n noii f e r i c i t ! Dar ce faci tu pentruca anul ce v i n e să fie nou şi aducător de f e r i c i r e ? Schimbi c e v a î n l ă u n t r u l tău, acolo de unde porneş te orice, înnoire , sau înţelegi să r ă m â i pe d i n l ă u n t r u tot cu omul vechi de er i , cu păcate le şi scă­der i le ta le ? A lerg i după f er i c i re ? Şt i ce es te şi o cauţi acolo unde se af lă ?

In pragul unui nou an socoteala creş t inu­lui t rebue să fie de felul a c e s t a : Cât de m a r e este da tor ia mea cea neachi tată f a ţ ă de Dumne­zeu şi cele sfinte, la s fâr ş i tu l anului ce a t recut ? Cunoscând mulţ imea da tor i i l or ta le f a ţ ă de Dumnezeu, grăbeşte de i a r t ă şi tu dator ia dea» proapelui f a ţ ă de t ine. Iar tă , împacă-te , u i tă , şi ş terge cu burete le dragostei peste tot ce te

despar te de f r a t e l e tău. Nu duce mai d e p a r t e în inima ta această p o v a r ă . Scapă . t e de ea . G â n . deşte-te apoi la s lăbiciunile tale , la l ipsuri le t a l e sufleteşt i . Examinează- le şi îndreaptă- le . Pregăteşte- ţ i de cu v r e m e ha ina de nuntă pentru cina Fiului lui Dumnezeu. Conşt i inţa c u r a t ă îţi v a fi toiag de reaz im. Pragul anului nou este un popas de o r i e n t a r e în calea n o a s t r ă s p r e veşn ic i e ; un pr i l e j de a curaţ i candela de veghe, de a t u r n a în ea untdelemn proaspăt şi de a r e a p r i n d e focul nădejdi i pe v a t r a credinţei . A t r ă i , într 'un sens anumit , înseamnă a nădăjdui s p r e mai bine. Dar nădejdea este fiica credinţei .

Să nu întâmpinăm anul nou cu f a t a l i t a t e nepăsătoare , nici să ne mul ţumim numai a ne u r a binele şi înnoirea, ci să înfăptuim binele ce. l dorim, colorând f a ţ a anului cu fapte c r e ş t i , neşti, f i indcă v i i torul îl p u r t ă m în sâmbure în noi înşine.

Dacă anul 1940 a fost anul i spăş ir i i pen­t r u ţ a r a noas tră , să rugăm pe cel A t o t p u t e r n i c ca să facă din anul 1941 anul i zbăvir i i şi al r e în ­t reg ir i i neamului românesc .

A n nou înseamnă deci şi nădejdi nou i !

A.

Glasul celui ce strigă în pustie Proorocul I s a i a v e s t i s e pe S f â n t u l Ioan Bo­

teză to ru l v a m e r g e î n a i n t e a fe ţ i i Domnulu i p r e g ă t i n d c a l e a , în pus t i a Iude i i , pen t ru E v a n ­ghel ie . I a t ă s 'au p l in i t c u v i n t e l e prooroceş t i . Glasul ce lu i ce s t r i g ă în pus t i a Io rdanu lu i , sgudu ie su­f le te le ce lor d in I e rusa l im şi jur . Problemele de conş t i i n ţ ă puse de oameni i unui v e a c de mole-şea l ă , sunt tot m a i dese . M u s t r a r e a cugetu lu i , a c e s t g l a s dumnezeesc d in om, î i m â n ă să-ş i spele p ă c a t e l e şi f ă r ă d e l e g i l e în ape le Io rdanulu i . A s c e t u l cel ma i a sp ru , d in c â ţ i a r e c r e ş t i n ă t a t e a , r even ­d i c a t de V e c h i u l Tes t amen t şi d e o p o t r i v ă de Noul Tes tamen t , î m b r ă c a t î n h a i n ă de p ă r de c ă m i l ă , î n c i n s cu o c u r e a la mij loc ş i h răn indu- se cu l ă c u s t e şi m ie r e s ă l b a t e c ă , pen t ru toa te ca te ­go r i i l e soc ia le a r e c u v â n t de î n d r u m a r e ş i mus­t r a r e . L u m e a c a r e u i t ă r e p e d e toa te , şi b ine le şi r ă u l , even imen te l e senza ţ iona le ca ş i pe cele de r â n d , t r e c e la o rd inea z i le i . S f â n t u l Ioan r ă m â n e : c lasu l ce lu ice s t r i g ă în pus t ie . Un g l a s ca mugetu l leului în pus t i a n e s f â r ş i t ă . N ' a fost în ţe les . El s t r i g ă în chipul tune tu lu i pes te ape m u l t e : „Po-c ă i ţ i - v ă , c ă c i es te a p r o a p e î m p ă r ă ţ i a lui Dum­nezeu" . El s imţ ia , v e d e a î m p ă r ă ţ i a lui Dumnezeu în lume, c a r e nu es te m â n c a r e ş i beu tu ră , c a r e nu se poa te c u c e r i n i c i cu spada , n i c i p r i n bo­g ă ţ i i ne s f â r ş i t e , n i c i p r i n o r g a n i z a ţ i i şi f r ă m â n t ă r i pol i t ice . Es te o î m p ă r ă ţ i e a sp i r i t e lo r . S e i n t r ă în ea p r i n pocă in ţ ă , p r i n î n t o a r c e r e s i n c e r ă la Dumnezeu ş i se t r ă i e ş t e p r i n i u b i r e . D o a r însuş i Dumnezeu es te Iub i re .

S t r ă i n ă a r ă m a s pen t ru lumea de a tunc i , ca şi p e n t r u cea de az i i deea î m p ă r ă ţ i e i lui Dum­nezeu. Iude i i con temporan i cu S f â n t u l Ioan, ' se g â n d e a u la cele t r e c ă t o a r e . Gândul lor se a ţ in t i s e sp re o î m p ă r ă ţ i e p ă m â n t e a s c ă cu î n t r e g co r t eg iu l ei , i n s t i t u ţ i i şi o r g a n i z a ţ i i omeneşt i , în c a r e să se î n c a d r e z e . V o i a u să se subs t i tu i e imper iu lu i r o man a to tpu te rn ic . V i s a u o î m p ă r ă ţ i e v r e m e l n i c ă ,

p ă m â n t e a s c ă . S p i r i t u a l i t a t e a î m p ă r ă ţ i e i c a r e se ap rop ia , e r a p r e a g r e a de în ţe les şi de c u c e r i t pen t ru ei .

D a r cu t o a t ă r ă s p â n d i r e a E v a n g h e l i e i c r e ş ­t ine de a p r o a p e două mii de an i , m e n t a l i t a t e a lumii de az i se a s e a m ă n ă p rea mult cu cea de a-tunci . B i s e r i c a în î n v ă l m ă ş a l a zi lelor de g r e a în­c e r c a r e p r i n c a r e t r e c e m azi , es te tot g lasu l ce­lu ice s t r i g ă , în pus t i a v i e ţ i i . M u l ţ i o c r i t i c ă şi o condamnă ch i a r . V i n a re le lor şi m ize r i e i soc ia l e i-se impu tă ca demer i t . P a r e c ă rolul B i s e r i c i i a r fi de n a t u r ă pol i t ică şi economică . U i t ă c ă la temel ia ins t i tu ţ i i lo r soc ia le s t ă i d e e a c r e ş t i n ă . M u l ţ i nu se s f iesc a-ne c e r e p r o g r a m e conc re t e şi r e a l i z ă r i v r eme ln i ce . O î m p ă r ă ţ i e a i e v e a , cu os taş i şi fo r ţă pub l i că . A c e s t o r a le s c a p ă i d e e a fundamen ta l ă , s p i r i t u a l i t a t e a B i s e r i c i i . Scopul e i es te s u p r a n a t u r a l . Ce le v r e m e l n i c e sunt un c a d r u în c a r e î n c a p e s p i r i t u a l i t a t e a , ş i se pot r e a l i z a a s p i r a ţ i i l e l eg i t ime i n d i v i d u a l e şi na ţ iona le , d a c ă nu c o n t r a z i c scopul f inal .

S p i r i t u l c r e ş t i n t i nde să î nno i a scă omul ş i soc i e t a t ea . Omul pneuma t i c de c a r e v o r b e ş t e Sf. A p . P a v e l în epis toale le sa le , v a r e a l i z a soc ie t a t ea , n a ţ i u n e a şi omenimea, pe l i n i a s p i r i t u a l i t ă ţ i i .

I a t ă de ce g lasu l ce lu ice s t r i g ă în pus t ie , t r e b u i e să mus t re lumea de az i , c a r e n 'a v ă z u t şi nu poa te c u p r i n d e t a i n a î m p ă r ă ţ i e i lui Dum­nezeu.

Pro t . Ş te fan Lungu

Când grăieşti, când asculţi, când împlineşti

— Meditaţie — nu spuneţi multe ca păgâ­

nii" (Mat. VI. 7).

Crăirea e argint, ascultarea aur, iar înfăptuirea e poate frântură din diamantul strălucitor al cerului.

Bagă de seamă insă, că peste fiacare din aceste trei comori se poate aşeza colbul deşărtăciunei*

Vrăjmaşul cel mare al grăierei cuviincioase e grăirea păgâneascâ, poliloghioasă. Pierderea de vreme.

Nu e o taină numai a zilelor noastre faptid că cei cari vorbesc puţin şi săvârşesc mult, vor ajunge mm şi stă­pânii viitorului. Domnul Hristos birui şi pentru aceea că a jost scurt la învăţătură, la vorbă. La rândul lui apoi, se bucura nespus de mult când întâlnea ace'aş scurtime în căile cari duceau la el. Când găsea râvnă de fulger in rugăciunile cari i se făceau

Un sutaş de pildă, i-a făcut mare bucurie fiindcă tot ceea cei cerea era doar o vorbă, „un cuvânt". „Nu te mai osteni la casa mea. Zi numai cu cuvântul şi se va vindeca sluga mia" Cerea puţin de tot. Pe când ispititorul, cerea să prefacă pietrile în pâini ori să se arunce de pe templu jos.

Grai şi mai scurt, însă tot de mare preţ, a fost apoi şi al femeii aceleia, care doar s'a atins de poala hainei lui şi s'a vindecat de neputinţă.

Şi apoi grăirea tâlharului: „Pomeneşte-mă Doamne întru imbărâţia ta".

Grăieşte dar numai cât trebuie. Ceea ce trebuie. Cu­vântul care determină, cucereşte şi mântuieşte Fiindcă •' „Glasul celui nebun vine din mulţimea de vorbe" (Ecl. V. 2).

* „Luaţi seama deci, cum auziţi"

(Luca VIII, 18).

Da, fii cu luare aminte apoi şi la ascultat. In tot locul, dar mai ales in biserică Aici se întâmplă,de nu.as­culţi cum se cuvine d n trei pricini.

întâia e nebâgarea de seamă. L'nevirea cu mintea. Te laşi dus de gâ-idurile tale şi nu de ceea ce spune preo­tul. Iţi plimbi ochii şi mintea pate veşmintele lui, peste ceea ce ai făcut eri cri vei face mâine. Şi ie alegi cu nimic.

A doua ispită din timpul ascultatului e duhul de împotrivire voiţi, de defăimare. Asculţi ca să bsgi de vină celui care vorbeşte, Ca să zici tot des: „De ce nu face el aşa?" Ori ca să-ţi zici tot in sine-ţi: „Nu i aşa!"

De bună seama nui oprită cercetarea evlavioasă a-supra a ceea ce spune chiar şi iipravnicul cerului. Aşa cum o făceau locuitorii din Bereia, pe cari îi laudă evanghelistul:

„Aceştia erau mai mârinimoşi decât cei din Tesalonic; ei primiră cu toată osârdia şi zilnic cercetau scripturile ca să vadă dacă lucrurile sunt aşa" (Fapte XVII, 11). N'are loc însă în sfânta biserică nici cum .cercetarea şi curiozitatea de ntrunire ori chiar şi cea academică, cari te face din vreme

d'ţi zici: „Ia să vedem ce spune? Cum o spune?" învăţarea din biserică, pe care fiecare o doreşte cât

mai deplină şi adevărată, nu e toiuş decât desfăşurarea nnor porunci dumnezeeşti.

Cui i ar trece prin cap, de pildă, ca la citirea unui testament care-l înştiinţează că moşteneşte un şir întreg de averi, să bage de vină că testamentul e scris prea urît ori că e citit prea pe nas ?

De aceea, în faţa celui mai slab vestitor de adevă­ruri dumnezeeşti, singurul lucru bun pe care U poţi face, e să te rogi.

A treia ispită în privinţa aceasta (nu vreau să zic

că nu sunt şi altele) e continua aplicare a ceeace asculţi asupra aproapelui tău, Să zici de pildă când e vorba de­spre mândrie: „întocmai ca şi vecinul meu''. O/i când e vorba de lux şi găteală, să priveşti cu înţeles şi stăruitor pe cu-tare persoană de lângă tine.

Ori cât ai fi de curat, predica ţi se adresează întâi şi întăi ţie. Descoasă te numai. Cum zicea un rege, căruia îi parau sfetnicii că predicatorul a fost prea aspru: „Preo­tul şi a făcut datoria, rămâne acum să ne-o facerii noi pe-a noastră".

*

„Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu" (Marcu'XII, 34).

E şi puţină laudă şi încurajare în cuvintele acestea. Dacă rămâi însă până la sfârşit tot numai la atâta, ce ai făcut ? Tot eşti sortit peirii.

Prin anul 1870, unsprezece alpinişti s'au rătăcit în munţii înzăpeziţi pe cari îi urcau. După zece ori douăs-prăzece zile de căutare zadarnică a drumului au căzut frânţi de oboseală şi frig. Au fost găsiţi morţi numai îa cinci paşi depărtare de calea care iar fi putut duce acasă Nu ştiau de ea.

Aşa i şi în cele ale împlinitului sufletesc. Te abaţi o viaţă întreagă, eşti numai la cinci pjşi de adevăr, „nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu" ca şi cărturarul care ispitea pe Mântuitorul, îţi mai lipseşte abea „un lucru", ca acelui tânăr oarecum îndrăgit de D'âmhul' ţiHstcji,tcşl totuş, eşti in mare primejdie. „Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într'o singură poruncă, s'a făcut vinovat faţă de toate poruncile" (lacab II, 10).

Doamne, alege bine pe cei cari s'au silit din toate puterile să ajungă până la Tine însă nici cum nau putut, dintre aceia cari o viaţă întreagă s'au mulţumit doar cu atât: să nu fie departe de împărăţia Ta.

Gh. Perva

Apa sfinţită B i s e r i c a lui H r i s t o s es te locul unde se con­

t i n u ă în mod t a i n i c v i a ţ a M â n t u i t o r u l u i — sub forma cu l tua l ă — de la m i n u n a t a n a ş t e r e d i n F e c i o a r a M ă r i a , p â n ă la î n ă l ţ a r e a S a la ce r . Dumnezeu dea ceea s'a f ăcu t om ca omul dease -menea să se î ndumnezească p r i n cul t şi v i a ţ ă f ă r ă p r i h a n ă . In b i s e r i c ă se p r e g ă t e ş t e omul pen t ru v i a ţ a de apoi p r i n s f in te le t a i n e , cu a ju toru l că ­r o r a dobândeş t e de sus d a r şi ha r . Tot c a un mij loc de c â ş t i g a r e a h a r u l u i d iv in , a f a r ă de sfin-te la t a i ne mai sunt d i f e r i t e forme de cult , c a r i deasemenea t ind la î n t ă r i r e a ş i î n ă l ţ a r e a sp i r i ­tua l ă a omului sp r e cele î na l t e , c a s f in ţ i r ea a-pei, sf. b i s e r i c i i şi s f i n ţ i r e a a l to r l u c r u r i n e c e s a r e cul tu lu i c r e ş t in .

C a un simbol n a t u r a l a l cul tului c r e ş t i n es te soco t i t ă şi apa, folosindu-se ş i î n t r ebu in ţându-se la cele ma i multe a c t e l i t u r g i c e .

Temeiur i l e pen t ru î n t r e b u i n ţ a r e a ape i î n cul t sunt de n a t u r ă b i b l i c ă şi p a t r i s t i c ă , i s t o r i c ă şi s imbol ică . L a începu t S p i r i t u l lui Dumnezeu se pu r t a d e a s u p r a ape i . C a r e e r a p l ină de s f in ţen ie şi c u r ă ţ e n i e ; i a r de sub r ă d ă c i n a pomului v i e ţ i i d in mij locul r a i u l u i c u r g e a i svo ru l ce se r a m i f i c a în p a t r u r â u r i ce a d ă p a u pămân tu l şi-1 f ă c e a u să r o d e a s c ă .

D u p ă c ă d e r e a în p ă c a t a celei d i n t â i pe r ech i de oameni , apa î ş i p ă s t r e a z ă c a r a c t e r u l s f in ţenie i şi c u r ă ţ e n i e i de là început , în sensul l a r g al cu­v â n t u l u i — deoa rece a t u n c i c â n d u r m a ş i i lui C a i n şi S e t d e v e n i r ă a t â t de r ă i , î n c â t în cuge te le lor concepeau numai r ă u şi r ă u t a t e , p r in apa potopu­lui se spa lă tot p ă c a t u l şi n e c u r ă ţ i a .

In Tes tamentu l V e c h i u a p a e r a soco t i t ă ca mij loc de c u r ă ţ i r e şi de î m p ă c a r e . A fost în t r e ­b u i n ţ a t ă la s ă v â r ş i r e a cul tu lui d i v i n , la a d u c e r e a je r t fe lor , la s f i n ţ i r ea preoţ i lor şi la c u r ă ţ i r e a lepre i . D e a c e e a maes t ru l de c â n t a r e şi proorocul D a v i d cu mul tă a r t ă poe t i că s c r i e : „Spa lă -mă de f ă r ă d e l e g e a mea şi de p ă c a t u l meu m ă cură ţeş te te . . . S t r o p i m ă - v e i cu isop şi mă voiu c u r a ţ i , spă lamă-v e i şi ma i v â r t o s d e c â t ^zăpada vo iu a l b i " (P s -

50. 4, 9 ) . Deasemenea p r i n g u r a profe tu lu i I sa i a z ice Domnul : „Cei i n se t a ţ i merge ţ i la a p ă şi c â ţ i nu a v e ţ i a r g i n t , m e r g â n d cumpăra ţ i - và şi m â n c a ţ i şi be ţ i f ă r ă a r g i n t . "

Dumnezeu a f ăcu t minun i n e n u m ă r a t e cu a p ă p r i n M o i s e s e r v u l său . A t r e c u t M a r e a Roşie , a i s v o r î t a p ă d in s t â n c a , a î ndu lc i t a p a cea a-m a r ă , a i s b ă v i t pe Is ra i l de là i do l a t r i e cu a p ă şi toc şi a l te le .

C â n d a p ă r u pe malur i l e pl ine de f a r m e c şi ver­d e a ţ ă t ine ru l prooroc şi a s c e t l o a n Boteză to ru l , „a tunc i i e şea la dânsu l Ie rusa l imul şi t o a t ă Iude ia şi toa te împre ju r imi l e Io rdanulu i , bot.ezându-se de c ă t r e dânsu l în r â u l Io rdanulu i , măr tu r i s in r lu - ş i p ă c a t e l e " . Ioan Bo teză to ru l spunea : „Eu v ă botez în a p ă spre pocă in ţ ă , i a r ce lce v i n e în u rma mea es te ma i t a r e d e c â t mine.. . A c e s t a v ă v a bot» za cu Duhul S f â n t ş i cu foc".

Ioan Boteză to ru l p r o p o v ă d u i a o î m p ă r ă ţ i e nouă p r e g ă t i n d ca l ea Domnului , i a r în r eg iun i l e Io rdanu lu i boteza cu a p ă poporul setos după a-d e v ă r .

„ A t u n c i a v e n i t I i sus d in Gali lea la Io rdan c ă t r e Ioan să se boteze delà dânsu l " .

„Ş i bo ţezându-se I isus , î n d a t ă a ieşit din apă; şi î n d a t ă I-s'a de sch i s L u i c e r i u r i l e şi a v ă z u t pe Duhul lui Dumnezeu pogorîndu-se ca un porumb şi v e n i n d pes te Dânsu l " .

As t f e l p r i n botezul Domnului în a p a Io rda ­nului , p r i n u m b l a r e a S a f e d e a s u p r a apelor şi p r i n minunea S a d in C a n a Gal i le i i , f i r e a apelor ş 'a s f in ţ i t i a r p r i n pogor î rea Duhulu i S f â n t la

botezul lui I isus a p a s f in ţ i t ă a p r imi t pu te re h a r i c ă .

Pe v r e m e a M â n t u i t o r u l u i , la m a r g i n e a ora­şului Ie rusa l im, se a f la lacul V i t e z d a , numi t ş i s c ă l d ă t o a r e a oilor, p e n t r u c ă a c i se spă l au mărun-tae le oilor des t ina t e pen t ru j e r t f ă .

In a c e a s t ă s c ă l d ă t o a r e Ia a n u m i t e in­t e r v a l e se c o b o r a îngeru l Domnulu i şi tul­b u r a a p a şi S f â n t a S c r i p t u r ă ne s p u n e : „Şi ca­rele intra întâiu, după tulburarea apei, să îccea să­nătos de ori ce boală era cuprins". A d e c ă după sfinţire p r in v e n i r e a înge ru lu i apa dobândea pu te re de v i n d e c a r e şi i e r t a r e de p ă c a t e .

Deasemenea p r in c o n l u c r a r e a F iu lu i lui Dum­nezeu orbul d in n a ş t e r e c a p ă t ă v e d e r e numai după s p ă l a r e a în lacul S i loamului . Fiul lui Dumnezeu a v e a pu t e r ea a c e e a de a v i n d e c a f ă r ă a-1 ma i t r i ­mi te pe orb la Iacul S i l o a m : însă a v o i t s ă a r a t e pu te rea h a r i c ă a ape i unde se ce re şi con luc ra a ju toru l său, c h i a r n e f i i n j de fa ţă , a d e c ă numa i p r in p rezen ţa S a n e v ă z u t ă .

Domnul nost ru I isus H r i s t o s s'a î n ă l ţ a t la C e r şi în mod n e v ă z u t conduce B i s e r i c a S a . Tr i ­mi te pe Duhul S ă u cel S f â n t s ă r e v e r s e i s v o a r e l e da ru lu i d i v i n a sup ra celor ce î i împ loa ră a ju tor . Tot as t fe l p r in r u g ă c i u n i l e şi b i n e c u v â n t ă r i l e slu­j i to r i lo r S f in te lo r A l t a r e , apa p r imeş te d a r de sf inţenie , s ă n ă t a t e , c u r ă ţ i r e şi b i n e c u v â n t a r e .

S f i n ţ i r e a ape i î ş i t r a g e o r ig inea d in cele din­t â i t impur i a le c reş t in i smulu i . In Cons t i tu ţ iun i l e apostol ice Sf. Apostol M a t e i s c r i e : „Despre a p ă _ şi unt de lemn demând eu M a t e i u ca să b inecu-v in t eze , a d e c ă să sfinţească apa şi untul de lemn episcopul, i a r ă d a c ă l ipseş te episcopul, a t u n c i să o b i n e c u v i n t e z e preotul î m p r e u n ă cu d iaconul . "

In Cons t i tu ţ iun i le apos to l ice se a f l ă ş i o r ân -d u i a l ă deoseb i tă pen t ru s f in ţ i r ea ape i .

Efec te le ce p roduce apa s f in ţ i t ă deasemenea sunt cupr inse în Cons t i tu ţ iun i l e apos to l ice . „P r in s t rop i r ea ape i s f in ţ i te se c â ş t i g ă î n t ă r i r e a sănă ­tă ţ i i , v i n d e c a r e a boalelor , d e p ă r t a r e a sp i r i t e lo r ş i a a t a c u r i l o r r e l e " ( C a r t e a V I I , 29).

De t o a t ă f rumseţea şi sub i n s p i r a ţ i e d i v i n ă s 'au în tocmi t minuna te le T r o p a r e de la s f i n ţ i r e a ape i ce le i m a r i . „Glasul Domnului peste ape s t r i g ă g ră ind . . . A s t ă z i f i r e a apelor se s f in ţeş te ş i se d e s p a r t e Io rdanu l şi-şi opreş te c u r g e r e a ape lor sa le v ă z â n d pe S t ă p â n u l botezându-se . V ă z u t u -te-au apele şi s 'au temut... S f in ţeş te -mă pe mine şi apele M â n t u i t o r u l e " . F r â n t u r i d in cea m a i î n a l t ă concepţ ie de cong lă su i r e şi Î n v i o r a r e a ha ru lu i D i v i n .

Punc tu l cu lminan t d in ac tu l s i i n ţ i r e i ape i ş i cel m a i impor t an t îl fo rmează i n v o c a r e a solemnă a Duhulu i S fân t , p r in c u v i n t e l e : „ Tu însuţi dar iu-bitorule de oameni împărate, vino şi acum prin ve-

nirea Sfântului Tău Duh şi sfinţeşte apa aceasta. Ş i d ă i d a r de i s b ă v i r e şi b i n e c u v â n t a r e a Iorda­nului, fă-o pe . d â n s a i s v o r n e s t r i c ă c i u n i i , d a r de sf inţenie, d e s l e g a r e de p ă c a t e , v i n d e c a r e de boale , d r a c i l o r p i e rde re , ca toţ i ce i ce se v o r s t rop i şi v o r gus ta d i n t r ' â n s a , să o a i b ă spre c u r ă ţ i r e a sufletelor şi a t rupur i lo r , sp re v i n d e a c a r e a pat i ­milor, spre s f in ţ i r ea caselor , spre tot folosul de t r ebu in ţă .

„Dă tu tu ro r celor ce se v o r a t i n g e de d â n s a şi o v o r gus t a şi se vor stropi ca dânsa sfinţenie, sănătate, curăţenie şi binecuvântare" ( M o l i t f e l n i c ) . C u v i n t e depl in cunoscute , î n să de î na l t a v a l o a r e s p i r i t u a l ă ş i d o c u m e n t a r ă ; r o s t i r e a lor te t r ans ­formă spre s fer i le n e m ă r g i n i t e a le ce r iu lu i .

D i n cele expuse s'a putut cons ta ta în mod temein ic impor t an ţ a şi n e c e s i t a t e a ape i s f in ţ i te ca mijloc de c u r ă ţ i r e co rpo ra l ă şi s p i r i t u a l ă a c reş­t inului . „De v r e m e - c e o r i ce f ă p t u r ă a lui Dum­nezeu este bună şi n i m i c nu es te de l â p ă d a t . d a c ă se i a cu mul ţumi tă , c ă c i se s f in ţeş te p r i n c u v â n ­tul lui Dumnezeu ' şi p r i n r u g ă c i u n e " (Timote i 4, 4 - 5 ) .

D i n ames tecu l cu mirosul de t ă m â i e şi bu­suioc şi p r in r u g ă c i u n i l e de b i n e c u v â n t a r e , a p a s f in ţ i t ă î ş i p ă s t r e a z ă f rumseţea , c u r ă ţ e n i a şi Hm-pezala v r e m e î n d e l u n g a t ă ; i a r gustul ei a r e c e v a spec i f ic o r todox şi dumnezeesc .

Deci , i ub i t e c r e ş t ine , „scoate a p ă cu vese l i e d in i s v o a r e l e m â n t u i r e i " — a p ă s f in ţ i t ă — după cum a zis I s a i a proorocul pen t ru ca să a i în ca sa t a t o tdeauna un mijloc de c u r ă ţ i r e şi p a v ă z ă con t ra celui r ău . L a s ă ca pes te c reş t e tu l t ă u să rou reze din busuioc a p a s f in ţ i t ă , în a m i n t i r e a botezului lui l i s u s şi a în suş l e g ă m â n t u l u i t ă u cu Hr i s to s p r in t a i n a S fân tu lu i botez şi v e i d o b â n d i sfinţe­nie , s ă n ă t a t e , c u r ă ţ e n i e şi b i n e c u v â n t a r e .

Pr. Dr . R. Popa Bonţeş t i

Despre ce să predicăm? Duminecă, după Botezul Domnului , 12 Ianu .

a r i e 1941, e p o t r i v i t a se v o r b i despre î m p ă r ă ţ i a l u i Dumnezeu.

N a ş t e r e a m i n u n a t ă , s t eaua , î n c h i n a r e a magi­lor, b u c u r i a î n g e r i l o r şi a păs tor i lo r , i v i r e a Ina-in t emergă to ru lu i , şi Botezul Domnului p r i n a r ă ­t a r e a S f i n t e i Tre imi , toa te sunt dovez i c ă e v o r b a de v e n i r e a î n lume a unui F iu de î m p ă r a t . S e naş te dec i î n t r e b a r e a : P e n t r u c e a ven i t în lume Fiul lui Dumnezeu ? R ă s p u n d e m : Ca să întemeeze, sau mai binezis, să restabilească împărăţia lui Dumnezeu.

In „ T a t ă l nos t ru" ne r u g ă m z i ln ic ca „să v i e î m p ă r ă ţ i a Ta , p recum în ce r a ş a şi pe pământ . " Ce es te dec i împărăţia lui Dumnezeu ?

Este s t ă p â n i r e a lui Dumnezeu-Cre ia to ru l pes te toa te , a t â t în c e r c â t şi pe p ă m â n t . De la p ă c a t u l lui A d a m şi p â n ă az i : ' duhur i l e cele re le , p r ecum şi oameni i ce i p ă c ă t o ş i şi nec red inc ioş i , sunt r ă s -v r ă t i ţ i î m p o t r i v a lui Dumnezeu. Cel A t o t p u t e r n i c i -ar pu tea p i e r d e şi numa i cu su f l a r ea g u r i i S a l e , d a r El „aşa a i ub i t lumea î n c â t a d a t pe F iu l S ă u Unu l -Născu t , p e n t r u c a o r i c i n e c a r e c r e d e în-t r ' ânsu l , să nu p i a r ă , c i s ă a i b ă v i a ţ ă v e ş n i c ă . C ă c i n ' a t r i m i s Dumnezeu pe F iu l S ă u în lume ca să o s â n d e a s c ă lumea, c i c a s ă se m â n t u i a s c ă p r i n El lumea" (In. 3 v . 16—17). A c e a s t ă supu­ne re v a fi d e s ă v â r ş i t ă numai a t u n c i c â n d t o ţ i ' ş i toa te îl v o r r ecunoaş t e numai pe Dumnezeu c a S t ă p â n , i a r vo in ţa L u i ca lege pen t ru v i a ţ ă .

Domnul nos t ru l i s u s H r i s t o s a î n t e m e i a t împărăţia lui Dumnezeu ş\ o conduce Dânsu l p â n ă la s f â r ş i tu l a ce s t e i lumi. „După aceea , f i -va s fâ r ­şi tul , c â n d Domnul v a da î m p ă r ă ţ i a lui Dumnezeu-Tatăl . . . C ă c i El (Hr i s to s ) t r e b u e să î m p ă r ă t e a s c ă p â n ă c e v a pune pe toţ i v r ă j m a ş i i s ă i subt p ic ioa­re le Sa l e . V r ă j m a ş u l cel din u rmă, c a r e v a fi n imic i t , es te m o a r t e a " (I. Cor . 15 v. 24—26).

V r ă j m a ş i i î m p ă r ă ţ i e i lui Dumnezeu s u n t : „duhurile răutăţii, r ă s p â n d i t e în v ă z d u h u r i " (Efes . 6 v. 12), apoi păcatul, a c ă r u i s â m b r i e este moartea. (Rom. 6 v. 23).

î m p ă r ă ţ i a l a i Dumnezeu cup r inde în s i n e : B i s e r i c a c r e ş t i n ă , cea v ă z u t ă de pe pămân t , cu toţ i ce i ce c r e d în l i s u s Hr i s to s ş i v i e ţuesc d u p ă E v a n g h e l i a L u i , p r ecum şi B i s e r i c a cea n e v ă z u t ă d in cer , d in c a r e f a c p a r t e : s f in ţ i i , d rep ţ i i ş i sufletele celor ce s 'au s ă v â r ş i t în c r ed in ţ a c r e ş t i n ă .

D a r ş i î n l ăun t ru l B i s e r i c i i celei v ă z u t e , îm­p ă r ă ţ i a lui Dumnezeu f i i n ţ ează în mod n e v ă z u t . E a este î n l ăun t ru l nos t ru ( L c . 17 v. 21), dec i foa r te a p r o a p e de noi ( M t . 3 v. 2). P rezen ţa e i se a r a t ă în : d r e p t a t e a , p a c e a şi b u c u r i a î n t ru Duhul S f â n t (Rom. 14 v. 17).

C a un g r ă u n t e de muş t a r , î m p ă r ă ţ i a lui Dumnezeu a c r e scu t d in mij locul celor 12 apostol i la mul ţ imea ucen ic i lo r lui Hr i s tos , şi es te c h e m a t ă a cup r inde toa t ă lumea.

Omul se f ace p ă r t a ş de î m p ă r ă ţ i a lu i Dum­nezeu p r i n n a ş t e r e d in a p ă ş i d in Duh (In. 3 v. 5); A d e v ă r a t c e t ă ţ e a n al e i es te ace l a c a r e : pe t r ece în n e v i n o v ă ţ i e , ca p r u n c i i ( M t . 18 v. 3 ) ; i ubeş te pe Dumnezeu ( Iac . 2 v . 5 ) ; îndep l ineş te v o i a L u i ( M t . 7 v. 2 1 ) ; sufere p r i g o n i r i pen t ru d r e p t a t e şi H r i s t o s ( M t . 5 v. 1 0 — 1 2 ) ; lup tă cu s t ă r u i n ţ ă şi j e r t f i r e de s ine î m p o t r i v a mulţ imei s câ rbe lo r , s i l i n d u s e să o apuce ( M t . 11 v. 1 2 ; M c . 9 v . 4 3 - 4 7 ; F. A p . 14 v . 22; II. Co r . 4 v. 17).

Creş t i nu l se menţ ine în î m p ă r ă ţ i a lui Dumne­zeu, cu a j u t o r u l : Ierarhiei, c a r e - i luminează c a l e a cu lumina cuvântului lui Dumnezeu, şi-i î m p ă r t ă ş e ş t e

Harul lui Dumnezeu p r i n cele 7 taine, pen t ru cură ­ţ i r e , s f in ţ i r e ş i d e s ă v â r ş i r e .

C r e ş t i n u l es te un chemat la nun ta f iului de î m p ă r a t . ( M t . 22 v . 2—14). V a i ace lu i a c a r e re­fuză de a ven i , sau v e n i n d la ea, nu a r e h a i n ă de nun tă .

C re ş t i nu l ma i es te un l u c r ă t o r chemat la l u c r a r e a v i e i , ( M t . 20 v . 1 — 16). V a i ace lu i a c a r e nu a d u c e r o a d ă S t ă p â n u l u i .

Dându-ne seama de toa te a ce s t ea , g r i j a de c ă p e t e n i e ne v a f i :

Nu numa i a ne r u g a z i ln ic pen t ru v e n i r e a î m p ă r ă ţ i e i lui Dumnezeu, c i a l u c r a pen t ru apro­p ie rea ş i d e s ă v â r ş i r e a ei .

„ C ă u t a ţ i m a i î n t â i î m p ă r ă ţ i a lui Dumnezeu şi d r e p t a t e a L u i ş i a ce s t ea toa te se v o r a d ă o g a vouă" . ( M t . 6 v. 33).

„Pen t ru aceea , f ra ţ i lor , s i l i ţ i - vă cu a t â t ma i v â r t o s să f ace ţ i t e m e i n i c ă c h e m a r e a şi a l e g e r e a v o a s t r ă , c ă c i f ă c â n d ace s t ea nu ve ţ i g r e ş i n ic io­d a t ă , c i as t fe l v i se v a da cu b o g ă ţ i e i n t r a r e a în v e ş n i c a î m p ă r ă ţ i e a Domnului nos t ru şi M â n ­tu i toru lu i I i sus Hr i s to s " (II. P e t r u 1 v. 10—11) .

A.

Cărţi şi Reviste Preot Te of an Herbei: Cine este lisur

Hristos? Tradu:ere din Lacordaire. Arad, 1940, Tip. Diecezana, 101 pagini.

S'a spus că simbolul vremii şi al vrerii române şti este cărămida. Fiecare om se judecă după calitatea sa de ziditor, de constructor, de înnoitor.

Dacă intre preoţii Eparhiei Aradului este unul care a înţeles mai inainte decât alţii simbolul vrerii şi spiritul timpului nostru, acesta e părintele Teofan Her­bei. Sfinţia Sa a fost între cei dintâi şi mai harnici os­tenitori pe şantierul taberelor de muncă legionară; a fost intre cei dintâi care a frământat pământul şi a fă­cut cărămizi (din care s'a construit şcoala primară din Ineu Colonie).

Dar Sfinţia Sa nu a muncit numai cu braţele. Şi-a pus şi spiritul la contribuţie. A făcut operă de publi­cist. A tipărit mai anii trecuţi o piesă de teatru şi un volum de poezii, iar acum a scos de sub tipar o tra­ducere de netăgăduit folos pentru predicatori şi pen­tru oricine vrea să aibă un răspuns bun la întrebarea cea mare: Cine este Iisus Hristos ?

Răspunsul se cuprinde in patru cenferinţe, rostite de vestitul lor autor, predicatorul Lacordaire, in cate­drala Notre-Dame din Paris, având subiecte: Viaţa in­timă a lui Iisus Hristos, Puterea lui Iisus Hristos, Aşe­zământul lui Iisus Hristos şi Veşnicia şi progresul îm­părăţiei lui Iisus Hristos (68 pag).

După traducere, părintele Herbei publică cinci

meditaţii proprii .şi cinci „reflexii de actualitate", inte­resante şi de luat aminte.

Recomandăm lucrarea, cu căldură, tuturor cetito rilor, pentru a o ispiti şi răspândi.

Iosif E. Naghiu: Viaţa viitoare în bo-cetele româneşti. Bucureşti 1943, 54 pagini.

Avem in faţă un studiu asupra enigmei vieţii din­colo de moimânt, şi asupra credinţei ce o au in ea: Arabii, Turcii, Tracii, Dacii, Egiptenii, Perşii, Evreii şi Grecii, cu o scurtă dare de seamă asupra bocetelor noastre şi asupra conţinutului lor privitor la raiu, iad, judecata de apoi, sfârşitul lumii şi învierea morţilor.

Ideile sunt documentate cu citaţii de versuri din folclor^unele dintr'o colecţie inedită a autorului, iar la urmă, in concluzie se arată că bocetele româneşti păs­trează in fondul lor învăţătura ortodoxă despre viaţa viitoare.

Gândirea. Decemvrie 1940. Sub titlul „Viaţa spirituală în România de azi", dl

prof. Nichifor Crainic tipăreşte conferinţa ţinută la uni-versităţile din Viena (cu prilejul primirii titlului de doc­tor honoris causa), Breslau şi Berlin, din care cităm următoarele rânduri admirabile:

„Două cetăţi de faimă universală prezidează din a-dâncul mileniilor formarea personalităţii noastre româneşti; Roma, maica naţionalităţii noastre, şi Bizanţul, tatăl spiri tualităfii noastre ortodoxe. Roma e papală şi e departe de noi iar Bizanţul imperial nu mai este decât o glorie cufun­dată m adâncul Bosforului. Intre slavismul care se confundă cu ortodoxia şi latinitatea care se confundă cu catolicis' mul, fiiaţa noastră românească reprezintă în Europa sud-estică o sinteză aparte: sunttm unicul popor latin di ere dinţa ortodoxă şi uni:ul popor ortodox de rasă latină. Amestec .paradoxal numai in aparenţă; ortodoxii şi naţio­nalitatea noastră se contopesc într'un întreg organic, pe care conşiii ţa românească îl socotşte indestructibil. Dar nu e mai puţin adevărat că ortodoxia ne izolează de Roma pa­pală, iar latinitatea ne deosebeşte de lumeas lavă".

Sunt cuvinte care ar trebui scrise în toate cărţile şi memorizate de fiecare român.

In aceleş număr mai publică scriitorul Victor Papilian, o prea frumoasă nuvelă: „S'a împlinit kgea..." (adecă rup"ura de căsătorie dintre români şi unguroaice) şi dl Ilariu Dobridor, un eseu despre „Mistica naţio­nală", mistică ce „îmbracă doctrinar forma ortodoxiei au­tohtone, al cărui echivalent politic este legiunea. Predo­mină două nume: Crainic şi Codreanu. Oiicât ar zice alţii, dar pe acest raport de polaritate se desfăşură lo­gica destinului naţional. Dincolo de pasiunile de o clipă rămân adevărurile imutabile".

Frăţia de Cruce. Decemvrie 1940. An. I, Nr. .1. Apare lunar. Abonamentul 120 lei anual. Bucu-' reşti str. Sărindar 5 - 7 - 9 .

Este revista „Frăţiilor de Cruce", care au menirea să pregătească in şcolile secundare pe viitorii legionari universitari. Scrisă în stil legionar, concis dar scânteie­tor, de către legionari, scriitori şi poeţi iscusiţi, „Frăţia de Cruce" este o şcoală in care se cultivă cele mai alese virtuţi şi se formează caracterele de elită ale neamului.

Informaţiuni • P. S. Sa părintele Episcop Andrei

mulţumeşte pe această cale tuturor acelora cari l-au felicitat de Anul nou. Le urează la rândul său tuturora: pace sufletească şi le împărtăşeşte arhierească binecuvântare.

• In pragul A n u l u i Nou, dl gen. I. Anto-nescu a a d r e s a t Ţ ă r i i un luminat , c ă l d u r o s ş i în­ţelept c u v â n t a sup ra s t ă r i i g e n e r a l e a S t a t u l u i la p r e lua rea g u v e r n ă r i i ş i a s u p r a î n f ă p t u i r i l o r pe ca r e le a r e la a c t i v u l s ă u g u v e r n u l după p r imele t r e i luni de conduce re , apo i î nche ie cu nu pa­t r i o t i c apel Ia un i r e , i u b i r e ş i muncă , d in c a r e c i t ă m :

„Să nu uităm lăeram pe pragul anarhiei şi al ocupaţiei streine, şi că am străbătut o revoluţie.

N'arti sacrificat nici onoarea nici liniştea şi nici viitorul neamului.

Atâta pot să spun. Cine este român şi om, mă poate înţeleg?. Aceste zile de reculegere creştinească vin ca

să ne aducă aminte că Fiul Omului a coborît printre noi ca să ne schimbe, a suferit apei ca să ne înalţe şi a murit ca să ne mântuiască.

Tu, Române, care ai stat până astăzi departe, schimbă-ţi sufletul şi prinde-te în lanţul nos'ru de credinţă românească, fii veriga de temei şi statornicie.

Dă-ţi seama că nu ne cârmuieşte vanitatea, nici interesul, nici intriga, că le dispreţuim pe toate. Şi că singura noastră vanitate este ţara, este nea­mul şi veşnicia românească.

Iu, Române, care după c e ai cules lauri de desfătare pe uliţele luptelor politice şi n'ai cugetat decât la tine şi nu la aplaudatorii tăi, tu, care vii astăzi să ne judeci numai după trei luni de guver­nare cu o moştenire tragică atunci când ai avut ani de linişte şi i-ai pierdut zadarnic, ta care te grăbeşti să ne condamni fiindcă drumul vanităţii îţi este deocamdată închis, ai curajul şi spune c e ai fi făcut cu destinul naţional dacă îl aveai în mâini, în ceasurile acestea sfâşietoare şi dacă crezi că a veghea la el este astăzi o binefacere sau cea mai chinuitoare dintre poveri ?

Fii om, fii drept şi recunoaşte că pe deasupra ambiţiilor şi intrigilor şi urilor este Patria, este veşnicia neamului, şi că acolo trebue să ne întâlnim întotdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fie­care dată..,,

Uniţi-vă Români, în credinţă, în iubire şi muncă. Vniţi-vă, din toate colţurile sfâşiate ale neamului, din toate casele, ca să ducem mai departe străduinţa strămoşilor şi viitorul copiilor noştri.

Cum suntem uniţi într'un Dumnezeu, să fim

strâns uniţi într'o ţară. înţelegeţi că deaceea ne-am pierdut graniţele, drepturile şi onoarea, fiindcă n'am ştiut să ne unim la vreme şi să ne îndreptăm unii pe alţii. Graniţele unui neam se zidesc întâi în su­flete şi mo- tot în suflete, atunci când un popor nu ştie să le cinstească în :nima fiecăruia.

Unitatea şi forţa neamului aduc plinătatea drepturilor.

Anul care sfârşeşte a fost un an de prăbuşire şi de ispăşire.

Anal care începe este an de răscruce şi de reînviere.

In rosturile viitoare ale lumii, legaţi cu onestă onoare de ziditorii ei, — noi vom putec împlini, cu fapta noastră, nu numai reînvierea românească, dar un rost de civilizaţie europeană.

Scuturaţi frunţile de nelinişte, pregătiţi piep­turile de jertfă, întăriţi inimile de credinţă. Ţara are nevoie de toate sufletele, de toate braţele, de toate puterile.

Un an nou, cu faptă nouă. Ca Dumnezeu înainte".. Tot în p r a g u l noului an, dl gen. An tonescu

a a d r e s a t l eg iona r i l o r un m i ş c ă t o r şi c ă l d u r o s apel la omenie ş i c r e ş t i n e a s c ă p u r t a r e . C i t ă m :

„Cine nu respectă viaţa semenului, nu este creştin. Cine nu respectă munca şi averea altuia nu

e om. Cine nu se supune ordinei creiatoare şi disci­

plinei acţiunii, nu este legionar. Cine nu-şi roade viaţa în lupta de ridicare a

Ţării, nu es e Român, Fiţi creştini, fiţi oameni, fiţi adevăraţi legio­

nari şi Români întregi, Luaţi aminte că aceea c e a prăbuşit pe alţii, a

fost goana aprigă după bunuri şi interese prea pă­mânteşti,

Goniţi-le din conştiinţă.

Nu uitaţi că aceea c e a dărâmat aşezări şi Tronuri, a fost mânuirea oarbă şi sângeroasă a trufiei, a răzbunării şi a violenţei.

Nu faceţi pe alţii să sufere, de aceace iu singur ai suferit, legionare"...

D e asemenea dl H o r e a S i m a a ros t i t la R a d i o o c u v â n t a r e c ă t r e l e g i o n a r i , p l ină de a v â n t ş i g r e a de simţul r ă s p u n d e r i i i s t o r i ce şi mora l e ce o a r e a s t ă z i L e g i u n e a , d in c a r e t r ebue s ă nu u i t ă m îndeoseb i u r m ă t o a r e l e r â n d u r i i

„Anul care ne aşteaptă se ridică în faţa noastră cu răspunderea şi greutatea a 2000 de ani de istorie românească. Este anul Erei Legionare. Niciodată spiritul nostru de sacrificiu n'a avui hotar mai des­chis şi viziune mai cuprinzătoare".

• Doxologia de Anul nou s'a servit în Cate­drala Aradului de P. S. S. Părintele Episcop Andrei, asistat de un sobor de 12 preoţi şi 2 diaconi, Miercuri la ora 11 i/2 după Sf. Liturghie, în prezenţa autorităţilor militare şi civile ale oraşului.

După serviciu P. S. Sa a ţinut cuvântarea pe care o publicăm în fruntea revistei.

• Minis terul Educaţiei Naţionale a intersis orice petreceri cu dans in şalele de învăţământ, oricare ar fi scopul cu care se fac.

Se admit numai serbări culturule, fără dans şi cu aprobarea inspectorului şcolar respectiv.

• P.r. prof. Gh. Coman, colaborator al revistei Biserica şi Şcoala", a fost numit cu data de 1 Ianuarie 1941 secretar al Ven. Consiliu Eparhial din Timişoara şi redactor al „Buletinului Sf. Eparhii".

Ii dorim har dela Dumnezeu şi spor in toate cele bune, dar şi atenţie la cele ce se scriu in Buletin. In numărul lui din urmă s'a publicat un articol în care o mentalitate senilă îşi face o oarecare... reclamă, înainte de a i răspunde, am vrea să ştim dacă redacţia nouă a Buletinului se identifică cu cele scrise în acel articol, sau nu ? Aşteptăm răspunsul.

• „Gazeta de Vest", refugiată şi ea dela Oradea, reapare la Arad sub direcţia părintelui diacon şi poet, membru în Societatea Scriitorilor Români, George A. Petre.

Linia de ideo'ogie şi conduită, după cum ne-o mărturiseşte însăşi radacţia, va fi cea a Românului şi Tribunei.

Doamne ajută!..,

B Darnian Stănoiu, vestitul scriitor care şi-a făcut o mare faimă din batjocorirea vieţii şi moralei călugăreşti, s'a întors la mănăstire; să se pocăiască, de­sigur. Cum însă are două canoane mari de împlinit: unul pentru părăsirea cinului monahal şi al doilea pentru murdărirea cinului prin scrieri literare (senza­ţionale într'o societate coruptă), rugăm pe bunul Dum­nezeu să i dea, în convertire, atâta har cât ii trebue să-şi răscumpere păcatele personale şi să refacă, prin scrieri şi prin cuvânt, prestigiul monahismului ortodox in societatea românească, cel puţin in măsura in care 1-a compromis

B Cr imina l i ta tea în România este în creştere. După statistica publicată de dl D. C. Decuseară, direc­torul statisticei judiciare din Ministerul Justiţiei, în anul trecut numărul crimelor s'a ridicat la 813, faţă de 633 în anul precedent (urcare de 29 la sută). Dintre acestea 488 au fost in Vechiul Regat, 214 in Transilvania, 70 în Basarabia şi 42 in Bucovina In general sunt 4 crime. la 100.000 locuitori.

Cauzele principale cari au adus la comiterea cri-melor sunt: îmbogăţirea ilicită, beţia şi sărăcia.

Statistica aceasta, destul de alarmantă într'un stat \ creştin, trebue să ne dea de gândit şi de lucrat. |

• Rubr ica „Despre ce să p r e d i c ă m ? " la insistenţa mai multor preoţi reapare în forma originală ;: din 1937. Oratorul dibaciu simte că a învins acum jumătate din greutate, aflând subiectul cel mai potrivit, şi totodată actual, pentru predică. Colecţia revistei noastre din 1937, 1938, şi o parte din 1939, cuprin­zând pe lângă anunţarea subiectelor, şi scurte schiţe pentru predici, poate fi şi astăzi de folos doritorilor de a-şi schimba subiectul cuvântării.

Nr. 5420/1940.

Concurs P e n t r u î ndep l i n i r ea postului de protopreshiîer

în traclul vacant lneu şi de paroh la parohia I din Ineu, se pub l i că concu r s cu termen de 30 zile, so­co t i t e dela z iua ce u rmează după p r ima p u b l i c a r e a concursu lu i în organul of ic ia l „B i se r i ca şi Ş c o a l a " cu do ta ţ iunea :

I. Dela p a r o h i e ;

1. Se s iunea p a r o h i a l ă a p a r ţ i n ă t o a r e pa roh ie i protopopeşt i .

2. S to le le lega le . 3. S a l a r u l dela S t a t , conform leg i lo r în v i g o r e

II. Dela protopopia t :

1. R e t r i b u ţ i u n e a de la Consi l iu l E p a r h i a l , 2. B i r u l protopopesc de la p a r o h i şi adminis*

t r a t o r i pa roh ia l i , 120 l i t r i porumb s f ă rma t , sau pre ţul porumbului ,

3. D iu rne le l ega le pen t ru v i z i t a r e a canon ica , 4. Spese le c a n c e l a r i e i protopopeşt i , s t a b i l i t e

p r i n bugetul protopopesc , 5. D o t a ţ i a dela S t a t , conform buge tu lu i ge­

n e r a l al S t a tu lu i , 6. Folos inţa g r a d i n e i şi c a se i t r a c t u a l e . Toa te d ă r i l e şi s a r c i n i l e publ ice după veni ­

te le de la pa roh ie şi p ro topopia t le v a supor ta protopopul.

R e f l e c t a n ţ i i la aces t post v o r î n a i n t a c e r e ­r i l e în te rmenul i n d i c a t în aces t concurs , Con­s i l iu lu i e p a r h i a l d in A r a d , însoţ i te cu documen­tele necesa re , p r e s c r i s e în §-ul 53 d in S t a t u t u l O r g a n i c şi p r i n concluzul congresua l Nr . 111 d in 1888 şi a n u m e : S ă d o v e d e a s c ă c v a l i f i c a ţ i u n e a ce­r u t ă pen t ru pa roh i i de c l a sa p r imă , să p r o d u c ă diploma de b a c a l a u r e a t de l iceu şi să d o v e d e a s c ă c ă a u împl in i t cel puţ in 5 an i în s e r v i c i u l b i se r i ­cesc şi c ă s 'au d i s t in s p r i n zel şi c a p a c i t a t e pe te­renul b i s e r i c e s c şi cu l tu ra l .

A r a d , d in şed in ţa în sec ţ iun i uni te , a Con* s i l iu lu i e p a r h i a l ort . rom. d in A r a d , de la 17 De­c e m v r i e 1940. Consiliul eparhial ort. rom. Arad, 3 - 3