Șapte seri 873

1Film•Muzică•Artă•Stil•Sport•Gadget•Trendfree!free!

Î n F i e c A r e v i n e r iw w w . S A p T e S e r i . r o

free! Film•Muzică•Artă•Stil•Sport•Gadget•Trendfree!free!

#873

/ 2

7 m

art

ie-2

apr

ilie

201

5

Care mai e treaba cu

ul

2

w w w . s a p t e s e r i . r o


3

17FILME NOIO animație superbă de la Dreamworks, un film de acțiune cu Bardem și niște vampiri pe DVD

21CIRCULINARMergem la pub, la fish&chips și la plăcintă englezească. Pardon, irlandeză!

22REȚETĂVine Paștele, cu mielul lui cu tot. Cum să gătim pulpa de miel perfectă

25TECH Produse româno-chinezești și camere video pentru automobile, recomandate de Vlad Andriescu

31MUZICĂDe cine și ce să mai asculți

33TEATRUNu rata nimic din ce e pe scenă, de la Național până la Teatrul Foarte Mic

GO OUT

6Tips Of The weekCe evenimente să nu ratezi săptămâna asta în București

speCiAL

8sCeNA De JAZZ DiN BUCUReȘTiPe unde se cântă jazz. Cine sunt oamenii cu saxofonul și contrabasul, cu chitara și vocea

40piAȚA De fLORi Valentina Nicolae a încercat să înțeleagă cine sunt oamenii care trăiesc printre buchete de flori

peRMANeNT

16fiLM CRiTiCTribul e un film european ultra-premiat, dureros și intens, cu un final absolut crunt

SĂptĂmÂNa aSta

#873aNUl XVicity Guide & Going out Mag

Str. Polonă nr. 15, București021-250-10-53www.sapteseri.ro

editorial & artDirector Executiv: valentin ilioi0728 180 [email protected]șef: Ana-Maria [email protected] Editorial:iulian comănescuReporteri: Matei Bărbulescu, valentina nicolaeArt Director: Mihai AlexandruDTP: Laura velceaWeb Editor: vanessa [email protected] [email protected]

ColaboratoriFilm: Andrei crăciunTeatru, Clasic: Ana nătăleţ[email protected]: vlad AndriescuFood: vlad Tăuș[email protected] TudosieiSocial Drinker: Dragoș vărșăndanOutdoor: ciprian cristeaAn Irishman in Bucharest: Denis James ryan

miCa pUbliCitateLocal Network Manager:ion valentin Dumitru0728-112-778Lavinia cruceru [email protected]

Redacţia nu își asumă responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicitare și pentru modificările de programe survenite ulteriorTipar: Coprint© Ratingul filmelor este preluatde pe rottentomatoes.com

În prima zi a acestei săptămâni a murit Lee Kuan Yew, tatăl statului Singapore. În zeci de ani de guvernare, el a transformat mica țară săracă din sud-estul Asiei într-un loc al abundenței și progresului. Singapore e un oraș din viitor, clădit cu determinare și obsesie pentru perfecțiune. Indiferent la democrație în accepțiunea europeană și la drepturile omului. Are cele mai curate străzi, cele mai sigure nopți, cele mai ireproșabile standarde de viață. În plus, aici găsești cele mai frumoase flori din lume. Doar că în Singapore, florile nu au miros. Să ne întoarcem în lumea noastră bucureșteană imperfectă. Avem un oraș mai mult trecut decât viitor. Putem vorbi liber, dar buzunarele ne sunt adesea goale. Barurile noastre sunt înecate de fum, dar personajele care le populează incredibile. Nopțile noastre nu sunt liniștite, ci pline de muzici. Și, mai important decât orice, florile noastre au miros.

Ana-Maria Caia, redactor-ș[email protected] fb.com/anamaria.caia

Î n F i e c A r e v i n e r i / n r . 8 7 3 / 2 7 M A r T i e 2 0 1 5 / SA p T e S e r i . r o

Nota editorUlUi

Ne GĂSiȚi Și aiCi:

fb.com/7seri

sapteseri.ro

issuu.com/SapteSeri

instagram.com/SapteSeri

35TRAVELPlaje exotice ca-n vederile turistice

37SPORTLa fitness, tovarăși! Cele mai noi tendințe în lumea oamenilor în formă

39AN IRISHMAN IN BUCHARESTDenis James Ryan ne dă speranță: mândria națională se clădește în timp

46SOCIAL DRINKERCele mai alese petreceri din București

27 MArTie e ZiuA inTernAționALă A TeATruLui, AșA că vă inSTiGăM Să cuMpărAți un BiLeT LA un TeATru BucureșTeAn

4


oameNii diN Spatele teXtelor Și imaGiNilor

matei bĂrbUleSCUvrea să facă jurnalism gonzo, să alerge pe teren după subiecte, să se descopere în relație cu alții. Nu putem decât să îi facem pe plac, așa că zi și noapte îl trimitem să descopere povești de București. E autorul cover story-ului de-spre jazz, pentru care a experimentat la ore foarte târzii farmecul acestei muzici născute în America sfârșitului de secol 19.

matei bUȚĂeste unul dintre fotografii tineri din România, foarte la curent cu trendurile contemporane în domeniu. A fotografiat pentru Șapte Seri scena de jazz bucureșteană, surprinzând feeling-ul specific acestui gen muzical. Vedeți ce mai face Matei și pe cine mai pozează, pe www.mateibuta.com.

aleXaNdrU mateiare un doctorat la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales - Universitatea din Bucureşti și un post-doctorat în istoria TVR, concretizat în volumul O tribună captivantă. Televiziune, ideologie, societate în România socialistă (Curtea veche, 2013). E universitar de carieră, dar noi l-am corupt să facă cronică de tv. Săptămâna asta s-a aplecat asupra fenomenului de audiență Românii au talent.

Vlad tĂUȘaNCeeste freelancer în comunicare, jurnalism și trai-ning. La Șapte Seri e paharnicul și degustătorul oficial al publicului și veghează la bunul mers al restaurantelor din oraș. Săptămâna asta, inspirat de reportajul nostru de la sărbă-torile de St. Patrick (din numărul trecut), a fost la Irish Pub. Ce-a aflat acolo despre mâncare, citiți la Circulinar.

ValeNtiNa NiColaee un psiholog convertit de curând la jurnalism. Și-a făcut mâna până acum cu articole scrise pe Casajurnalistului.ro. Valentina a călătorit în piața de flori din Rahova, Uranus, și a desco-perit o lume în care vegetalul și umanul se combină într-un mod incredibil. S-a întors în redacție cu ghiocei și viorele și cu un buchet consistent de cereri în căsătorie.

draGoȘ VĂrȘĂNdaNa fost redactor-șef al revistelor TV Mania și TV Satelit, publisher și director executiv al diviziei de reviste a trustului Ringier. S-a lăsat de corporație pentru a deschide un magazin online de băuturi. Nu știm pe nimeni în oraș care să meargă la mai multe petreceri și să aibă mai mult discernământ în legătură cu ele, așa că l-am rugat pe Dragoș să ne povesteas-că nopțile lui din București. Îl găsiți la sfârșitul revistei, la rubrica Social Drinker.

aNa NĂtĂleȚUscrie despre teatru de aproape cinci ani și știe ce se întâmplă și pe scenă și în spatele scenei. Citiți cu încredere recomandările ei din pagina de teatru, mai ales că Ana și vede piesele, nu numai scrie despre ele. E o idealistă, ca orice jurnalist de cultură, și speră ca arta să cucerească lumea. Săptămâna asta vă trimite la Național, să vedeți un Caragiale în D'ale noastre.

aNdrei CrĂCiUNeste unul dintre cei mai premiați tineri ziariști români, autor al volumului Baricadele, publicat de editura Humanitas. A făcut, printre altele, studii de cultură și civilizație ebraică. Scrie mult prea mult, așa că i-am propus să ia o pauză și să se uite la filme. Îi puteți citi recomandările în paginile noastre de film.


5

6


EVENTS

alterNoSfera, Zdob Și ZdUb Și CUibUl @ arenele romane19:00 / cuțitul de Argint 26

Trei trupe din Republica Moldova. Zdob și Zdub face etno-rock, iar Alternosfera a câștigat, în urma votului publicului, titlul de cea mai bună trupă Rock Alternativ din România, într-un concurs Metalhead.ro. Cuibul colaborează cu o casă de discuri și diverși artiști din București. Biletele: www.iabilet.ro, www.eventim.ro și www.myticket.ro, 45 lei, sau 50 lei la intrare.

SUrreal freQUeNCY @Carol 5319:00 / carol 53

Artiştii români Silviu Andrişoi, Trick Patrick şi Andrei Consferenţ ne pregătesc o seară suprarealistă ridicându-ne spre o altă lume a lor, dar cu vârfurile încă agăţate de pământ. Ești invitat să-ți dai cu părerea despre creaţiile lor la un pahar de vin şi o vorbă călduroasă. De muzică se vor ocupa Empa și Tzuc. Cuvintele nu au rost, vino să-ți bucuri ochii şi urechile intr-un stil underground 100% românesc.

Hard toN, oaNa maria Și boGmaN @Control Club23:00 / constantin Mille 4

Hard Ton, duo-ul italian disco/house, revine în Control Club după o pauză de doi ani. Seara va fi completată de către Bogman și Oana Maria. Hard Ton este compus din DJ Wawashi și metal-istul Max. Cei doi au multe alte pasiuni comune, cum ar fi o afinitate nostalgică pentru Hi-NRG, ritmuri agresive, bass acid, echipamente vin-tage, SM fashion și nu în ultimul rând, nevoia de a ne arată cum stă treaba cu toate acestea.

maria rĂdUCaNU @teatrul de artă bucurești21:15 / Sfântul ștefan 21

N-o căutaţi în paginile presei mondene, nici la emisiunile căznit jucăuşe de la televizor. Şi în ziare îi veţi citi rar numele, nu asta-şi doreşte. O găsiţi în penumbra unei săli mici, unde luminează scena fără licurici sintetici şi stele născute de computer. Glasul îi umple de culori spaţiul din jur. Aşa şi-a câştigat admiraţia celor care pun preţ pe jazz. Maria Răducanu, un nume în muzica românească, la Teatrul de Artă.

laNSare albUm CUaNtUNe @Colectiv21:00 / Tăbăcarilor 7

Cuantune lansează un nou album: Jazz Dance. Materialul este un back to basics with a twist. Oamenii ăștia au trecut de la four to the floor la swing într-un mod organic. Cetățeanul din spatele pieselor, Mario Cruxfader, a învârtit multe butoane și a trecut prin multe EQ-uri pentru a ajunge într-un final la sound-ul pe care-l căuta. E ceva ce ar putea plăcea multora. Convinge-te singur!

traSeU CUltUral - priN bUCUreȘtii lUi mirCea eliade @biserica mântuleasa17:00 / Mântuleasa 20

Traseul cultural ARCEN aduce pentru prima dată în fața publicului o serie de elemente de mitologie urbană (tramvaiul, liftul, fereastra, podul și pivnița, scara și trăsura), toate preluate din literatura fantastică a lui Mircea Eliade. „Prin Bucureștii lui Mircea Eliade” cuprinde istoria și poveștile mahalalelor Negustori, Sfinților, Mântuleasa și Vergului.

ViNeri

ViNeri SÂmbĂtĂ


7TIPS OF THE WEEK / evenTS

Tips of the week

SHlomi aber, JoraN VaN pol, CriSti CoNS & dUbtil, radU miriCa @atelierul de producție23:00 / Splaiul unirii 160

Main Sounds de pe Splai sărbătoresc primul an de activitate. Un an în care au adus peste 10 Dj internaționali în premieră, cum ar fi: ANNA, Sam Paganini, Super Flu și Luna City Express. Line-up-ul de aniversare îi include pe Shlomi Aber, Joran van Pol, Cristi Cons, Dubtil și Radu Mirica, fiecare cu propriul ritm. Hai și tu, ar fi păcat să ratezi!

baNda baNetti @Control Club23:00/ constantin Mille 4

Banda Banetti = un cvartet italian care se ocupă cu un live act de proporții, incluzând dj-mixing, sintetizatoare, sequencers, drum machines, ef-fects, care a făcut vâlvă la Rotterdam, Glasgow, Budapesat, Haga, Madrid și Berlin. Cei patru componenți ai colectivului se numesc - dacă aveți chef să-i căutați pe Google, nu de altceva - Heinrich Dressel, TeslaSonic, Dave Grave și Kobol Electronics.

tC + tHe prototYpeS @arenele romane22:00 / cuțitul de Argint 26

După o iarnă lungă, în care highlight-ul a fost petrecerea de Revelion, Arena DnB a revenit cu forțe proaspete în 2015. Artiștii care vor fi alături de noi sunt, ca de obicei, unii dintre cei mai apreciați ai momentului. Legendarul producator britanic TC va împărți scena cu cel mai apreciat duo de drum and bass la ora actuală, The Pro-toypes, care au inclus Arena DnB în turneul de promovare a albumului City of Gold.

aKUa NarU & diGflo@SilVer CHUrCH19:00 / calea plevnei 61

Akua Naru își dezlănțuie super-puterile mu-zicale, intensificate pe scenă de instrumente: tobe, clape, saxofon, flaut, bass, chitară și turn-table, mânuite de membrii trupei Digflo. Artista neo-soul aduce energia sa muzicală captivantă de pe noul său album The Miner’s Canary. Spectacolul va fi completat de Cristi Gherghely. Biletele costă 45 lei și pot fi achiziționate în rețelele Myticket.ro, Eventim.ro și Iabilet.ro.

poSt SCriptUm @Căminul amalia și Șef rabin moses rosen18:00 / Jimboliei 150

Gestul de a scrie o scrisoare reprezintă un act cultural și politic cu valoare de document al comunicării intim-sociale. În Post-Sciptum, rezidenții Căminului Moses Rosen povestesc cui au scris prima dată o scrisoare, care era ritualul conceperii și redactării unei scrisori, cui au trimis scrisori de dragoste și ce i-ar scrie unui politician.

firma & rapSodie @Control Club21:00/ constantin Mille 4

Grupul Rapsodie propune un mixt inedit între rap și muzica clasică, iar Firma este o trupă icon a rockului alternativ românesc care spărgea tiparele și redefinea standardele pieței muzicale la începutul anilor 2000. Concertul va avea loc în cadrul evenimentului care deschide festivalul "Chants, sons sur scène" 2015, organizat de Institutul Francez. Artiștii vor perfoma pe aceeași scena pentru a susține schimburile interculturale dintre țările francofone.

SÂmbĂtĂ

dUmiNiCĂ tHUrSdaY

8


hestia aia care a dat sens unor vorbe ca hip sau cool, jazzul, e de la o vreme într-un con de umbră. Parcă nu se mai întâmplă lucruri, parcă nu mai zice lumea nimic despre el – cel puțin în România, care are grijă doar de artiștii ei de mainstream. Am dat o tură prin câteva cluburi, împreună cu saxofonistul Mihai Iordache, ca să văd dacă-i așa. Ei bine, nu e.Jazzul mi s-a părut dintotdeauna foarte mișto. Spre deosebire de alte muzici, nu a existat niciodată un moment în care să spun: hai, mă, parcă nu sună așa rău. E cu semnul plus: are ritm, energie și mai ales surprize în el. E cu improvizație, treaba aia

care zăpăcește ascultătorii începători și dă pe spate fanii-fani.Faza e că jazz am ascultat în ultima vreme,

la greu, numai la căști. Nu prea știu locuri ca lumea în București, cluburi, cafenele, unde se cântă așa ceva. Ce spuneam la început despre conul de umbră. Radiourile toacă dance sau vechituri rock, festivalurile de jazz sunt tot mai rare. Am nevoie de un insider, cineva care să mă ghideze în locurile unde e jazz dacă nu în fiecare zi, măcar în fiecare week-end. După îndelungi deliberări, mă decid la Mihai Iordache. Sarmalele Reci, Violeta duce găleata la gunoi, Kumm, dar mai ales: Iordache. Septetul de jazz cu care scoate pe bandă albume necunoscute profanilor și aplaudate de fani. Spre bucuria mea, Iordache acceptă s-o ardem împreună în week-end, prin locuri mai mult sau mai puțin frecventate. Uite cum a fost.

ul

CoVer StorY

Care mai e treaba cu

O tură princluburile bucureștene

cu saxofonistulMihai Iordache

c

cover STorY / JAZZul

de matei bărbulescufoto matei buță

Mihai Iordache

9

B

I. Intro și temă:Javra de la Bazaar,Ana-Cristinași funk

azaar e un cafe-lounge din centrul Bucureștiului, pe Covaci. Două etaje, pereți râcâiți, dale de piatră, lumini colorate din niște bule. Atmosferă de cafenea: oamenii beau, fumează și își discută viețile. Din boxe se aude St. Germain.Astă seară e Javra. I-am ochit după o piesă de pe YouTube, Nobody Dies, un funk cu tobe gen drum’n’bass. Cine poate bate așa și e om, nu drum machine? Tavi Scurtu de la Brigada Artistică Urbană, oamenii care bagă breakbeat, ieri în Timișoara, azi în toată țara. Dar, bineînțeles, nu cu Tavi Scurtu trebuie să încep, ci cu cântăreața: Ana-Cristina.

Leonte. Ana-Cristina pocnește din degete și începe.Vocea e de remarcat, căutați-o pe YouTube ca să vă convingeți. La Bazaar trece, totuși, un pic neobservată. Javra prestează un funk elegant, pe un beat liniștit. Tavi Scurtu se va dezlănțui de-abia la final, ai putea dansa. Dar

oamenii vorbesc între ei la mese.Cam pe când mă întreb cum e să cânți live ambiental și ce-o fi în sufletul Anei-Cristina, apare Mihai, Mihai Iordache. E grizonat, lung și poartă o pereche de ceea ce-am putea numi Ray Ban, dar el precis îi revendică de la Thelonious Monk sau Bill Evans. Se ghemuiește pe scaun și intrăm

în subiect: „Javra îmi plac pentru că sunt moderni”, zice Mihai. „Cântă un jazz care se leagă de muzica din vremurile noastre. Au o influență electronică. Ceea ce e foarte mișto pentru că jazzul a început ca muzică de dans. Și a luat-o în jos din punct de vedere al popularității după ce nu a mai fost muzică de dans.”Iordache își mișcă în stânga și în dreapta capul când vorbește, ca și cum ar ține beat-ul unui metronom. Tipul are voce groasă cu care-și îngroapă propria timiditate – și pe-a mea -, continuă să-mi spună că „am un septet, se numește Iordache, e mai înspre jazz-fusion. Dar cântăm destul de rar, pentru că suntem prea mulți și nu are lumea bani pentru trupe cu mai mulți muzicieni. Mai am o combinație cu un percuționist libanez, Ghassan Bouz. Cu el o să cânt la Jazz in Church pe 19 aprilie. În plus, sunt membru în trupa Kumm. Cu asta mă ocup.”Dar Mihai se simte nu-știu-cum că vorbesc numai cu el, zice ar trebui să o iau la întrebări și pe Ana-Cristina. Ana-Cristina are părul creț și ochii căprui, o cămașă albă, fără nasturi și o pereche de blugi tăiați. Cum o fi să cânte peste vorbele oamenilor? „A fost intrarea liberă la eveniment, așa că unii au venit pentru trupă, alții au venit să stea de vorbă. E un loc foarte plăcut, dar nu e neapărat făcut pentru concerte. Noi cântăm pentru oamenii care se bucură că existăm, iar cel mai bine ne simțim la festivaluri”, o dă Ana-Cristina diplomatic.Sunt curios de unde le-a venit ideea pentru numele trupei, Javra. „A fost o chestie de moment. Nu este un nume

JAZZul / cover STorY

Ana-Cristina (Leonte)

10


accesibil și atunci nu reușim să atingem un anumit target. Mă gândesc să-l schimbăm. Bine, dacă muzica e bună, nu contează ambalajul.”Cum e să fii jazzman în România? Se moare de foame? „Sunt ups and downs în treaba asta cu jazzul, nu mă dau banii afară din casă, dar nici nu-mi lipsesc multe chestii. Îmi merge din ce în ce mai bine, așa că am încredere că totul o să fie în continuare la fel.”Mă întorc la Mihai. Ne mai comandăm două beri și continuăm să vorbim. Cine mai e hot, prin București? Sebastian Burneci, un trompetist care și-a făcut un mic big band, Bucharest Jazz Orchestra. Mihai a întârziat fiindcă a fost să-i asculte pe ei întâi. Cum adică, „mic big band”? Adică nu sunt 15 sau 20 de muzicieni, ci doar zece. Au înregistrat acum două săptămâni un disc live. Mihai spune că „ăsta este un pariu periculos, pentru că e aproape imposibil să-ți iasă perfect.” Dar e de părere că lor le-a ieșit foarte bine.Își aprinde o țigară și alunecă de aici la Nicolas Simion. „Saxist” – cum le zice Mihai celor ca el - cântă jazz, câteodată cu influențe ardelenești, stă prin Germania. Îl las pe Mihai să sară de la una la alta, el e ghidul prin toată povestea asta cu jazzul. „Îmi place mult Mircea Tiberian, unul dintre cei mai tari pianiști. Poate să cânte orice din istoria jazzului într-o manieră personală”, încheie.Mai luăm o gură de bere, tăcem. „Ar trebui să vii vineri la La Scena, o să fie un jam-session, singurul din București”, conchide Mihai. „E un tip, Cătălin Milea, care a plecat să studieze jazz în străinătate și se întoarce mâine să țină treaba asta. Nu poți să faci un material despre jazz fără un jam-session.”Super tare.


Alex Man

Cătălin Milea Ana-Cristina (Leonte) Albert Taji


11

II. Jam-sessionși tone de improvizație

am-sessionul e o chestie care a devenit legendară prin anii ‘40, poate știți. După ce își terminau programul în trupele sudate în care cântau, jazzmanii se strângeau la băute în locuri ca Minton’s, din New York. După care începeau să cânte în formule spontane. Totul pe baza repertoriului de standarde, cele câteva sute de teme clasice, pe care le cunoaște orice muzician de jazz care se respectă. Imperfecțiunile și părțile mai puțin reușite sunt compensate de altele, spontane și inventive. Așa s-a născut bebopul, primul curent intelectualist din istoria jazzului. Charlie Parker și Dizzy Gillespie au început să cânte atât de repede și de complicat, încât să gonească toți papagalii de pe scenă.Pe scena de la La Scena, Călărași colț cu Mântuleasa, Cătălin Milea, saxofonistul pe care Mihai l-a umplut aseară de complimente, face o introducere politicoasă. Apoi începe, ca de multe ori, tipul de la contrabas. Dum, dum, duuum, dum, dum, duuum, dum, dum, duuum. Chestia aia numită walking bass, o linie constantă, ca o plimbare. Se bagă și percuția: tss, tss, tss, tss. Suficient ca publicul, de-al casei, să

ciulească urechile. Cătălin se înfige într-un solo. Face ba ca Sonny Rollins, ba ca Paul Desmond, e cu alto. Toboșarul e puști, rânjește și își mușcă buza de sus, ca și cum ar zice „mamă, mamă, cum sună”. Își dă ochii peste cap și bagă un solo.Cătălin, din nou. Dacă nu vi s-a aplecat încă de lecții de teorie muzicală, aflați că

jazzul e așa: se cântă o temă, o melodie adică, după care se improvizează. Curios, să improvizezi nu înseamnă să cânți chiar ce vrei, aia e free jazz. În mod normal, improvizația se petrece pe acompaniamentul temei, care se repetă de X ori. Soliștii se sprijină pe acorduri (reluate cu variații, dar în esență aceleași) ca să aibă sens. Cătălin, saxofonistul, se-mpinge în ele ca-n corzile ringului, după care își face vânt. E atât de încordat încât pare că mai are puțin și îi plesnește o venă, toboșarul, un lungan imberb, lovește în toate direcțiile de mă mir că nu le e frică celorlalți să stea lângă el. Tensiunea crește și mai mult, și mai mult, și mai mult și deodată totul se oprește. Temă de la capăt, aplauze.„Avem plăcerea să-l invităm pe scenă pe Mihai Iordache”, spune Cătălin-gazda. Mihai stătuse până atunci ghemuit într-un colț, părea obosit. Ia un alto simetric cu al lui Cătălin, urcă, își umflă obrajii, ridică umărul drept și începe.Timpul se oprește. Apoi geamurile zbârnâie, candelabrele se clatină, picul de conversație care se mai ghicea în cameră dispare. Restul oamenilor de pe scenă nu se mai aud nici ei, le-a luat cineva sonorul selectiv. În sală lucesc ochi mari. Mihai bagă aer în saxofon cu furie, cu mișcări de contorsionist, ca și cum s-ar lupta, pe viață și pe moarte, cu un șarpe. Sau i-ar face respirație gură la gură și viața

J

JAZZul / cover STorY

MuzicieniiJavra@Bazaar au fost: Ana-Cristina Leonte (voce), Tavi Scurtu (tobe), Albert Tajti (clape), Michael Acker (bas)Jam Session@La Scena au fost: Cătălin Milea (sax),Mihai Iordache (sax), Dan Alex „Bozo” Mitrofan (chitară), Alex Man (bas), Emil Bâzgă (trompetă) și alțiiHelen – High Expectations@Jazz Book au fost: Ionuț „Johnny” Bica (pian), Michael Acker (bas), Marcel Moldovan (tobe), Alexandru Arcuș (sax)și Elena „Helen” Moroșanu (voce).

un tânăr aspirant

12


amândurora ar depinde numai de el. Nu se mai termină, dar apoi, se termină. Aterizăm într-un solo de chitară sau altceva. Nu mai contează.Tipa de lângă mine, o medicinistă fără legătură cu jazzul, conchide că celălalt saxofonist, Cătălin, cel cu vena plesnită, era mai „melancolic”. Cred că Mihai a câștigat un fan de jazz, astă seară.Mai urmează solo-uri mișto de Dan Alex Mitrofan, alias Bozo, chitaristul, Alex Man, basistul, tobe. La un moment dat toți tac și le fac loc lui Cătălin și Mihai. Urmează ceea ce în hip-hop s-ar numi battle, dar aici se cheamă four-four. Fiecare cântă câte patru măsuri dintr-un cântec, improvizație, i-o ridică la fileu celuilalt, care preia, și așa mai departe. Încă un orgasm, după care pauză.Mihai se întoarce la masă, se ghemuiește din nou obosit pe scaun, își aprinde o țigară. Dau să-l întreb ce-a făcut pe scenă, dar nu știu care-i întrebarea; ca de obicei, vrea să-mi povestească despre ceilalți: „Alex Man e, de fapt, chitarist, dar în seara asta s-a ambiționat să cânte pe basul mare (contrabas, ca-n orchestra simfonică – n.r.). E foarte greu să mânuiești instrumentul ăla.” Cătălin, celălalt altoist, e gazda, dar Alex e pivotul serii. Nu a lăsat basul din mână. De fapt, nici nu avea cine să-l înlocuiască. Așa e la jam-sessionuri. Cei doi bateriști sunt boboci, apropo.Mihai mă trimite din nou să vorbesc cu alți muzicieni, Emil Bâzgă, trompetă, și Cătălin, organizatorul. Sunt vedete, atâta cât se poate în jazzul românesc, cântă mai mult pe-afară. Am avut baftă să-i prindem în colțișorul ăsta colorat de București, vineri, 20.Bâzgă și Milea sunt la o masă. Le zic cine sunt și ce caut în viața lor. Emil, trompetistul, îmi spune că „artiștii sunt primii cei care ar trebui să susțină arta, dar de multe ori ei o trădează. Muzica înseamnă calitate, dar unii se duc în alte direcții pentru bani. Industria muzicală - ce alăturare urâtă de cuvinte!” Cătălin îi continuă ideea: „Este dificil să faci un jam-session, în primul rând îți trebuie muzicieni adevărați. Ca să cânți jazz trebuie să fii dedicat în fiecare zi, 24 din 24.”OK, dar ce-i cu improvizația aia, pe care eu v-am povestit-o din cărți? „Este ca o conversație, toboșarul spune ceva, iar chitaristul poate să-i continue ideea”, zice Cătălin. „Iar când toți suflătorii cântă în același timp iese o nebunie, ca și cum toți am vorbi în același timp. Alt lucru important este să ai umor. Nu poți să faci muzica asta dacă nu ai haz.”După pauză, un tip cu cămașă albă, cravată și bretele își asamblează clarinetul așa cum fac sniperii în filme, cu armele lor. A apărut și-un pianist, după bretele și clarinet pare a urma ceva numit Dixieland. Urcă Emil Bâzgă. Da, When The Saints Go Marching In. Chestia aia din anii ‘20-’30, cu toți-suflătorii-cântă-în-același-timp, aia e Dixieland-ul. Improvizație colectivă, pe limba de la Conservator. După piesă, Emil ia microfonul și spune că o să cânte numai Dixieland – nu tocmai genul care l-a consacrat sau o chestie cu care ar putea deveni mare jazzman. „Am anxietate, d-aia cânt la trompetă”, încearcă să explice Emil, dar mai mult complică lucrurile. Mihai urcă din nou pe scenă, nu știu câți fani l-au văzut cântând ca Sidney Bechet, în anii ‘20. Îi iese. Se întoarce la masă. A terminat de lăudat toți oamenii de pe scenă, dar mai are o idee: „Știi cine mai e un mare saxofonist? Un tip din Chișinău, Alexandru Arcuș. Omu’ știe și populară și jazz, bagă și bebop, și hore. Vino mâine pe Carol Davila 1.”Beton.

III. Tema da capoși coda

e Carol Davila, numărul 1, e Jazz Book, un local cât o cameră, cu instrumente muzicale pictate pe pereți. Deasupra barului sunt lipite discuri de vinil, iar pe întreg tavanul se întinde o cheie sol care își schimbă culoarea. Un tip face rotocoale din fumul de țigară. Muzicienii sunt așezați pe o treaptă mai jos decât oamenii care stau la mese.Helen, cântăreața, e o tipă tunsă scurt, îmbrăcată în alb și negru. Mulți-puțini, banii încasați astă seară vor fi donați unui băiețel suferind de autism.Începe Alexandru Arcuș, un solo timid, ca și cum nu ar vrea să spună prea multe. Dar ușor, ușor crește și pare că vrea să se impună. Face o pauză de câteva secunde și intră și mai tare. Acum aleargă cu degetele pe saxofon. Brusc, se oprește. Parcă lipsește ceva, dar intră un solo de pian.Apare Mihai. „Ritmul e foarte mișto, vocea la fel, saxistul e genial, la fel și pianistul”, spune, apăsând cu degetele pe masă ca și cum ar cânta la pian. „Au tot ce trebuie. Nu-mi place să arunc cu termeni, dar tipii ăștia sunt mai mult spre R&B. Pianistul seamănă ca stil cu Herbie Hancock, spre

deosebire de Albert de la Javra care este influențat de Debussy. Sau cel puțin așa mi se pare mie.”Punct, ghilimele și de la capăt. „La trupa lui Helen există mult mai mult loc de spontaneitate decât la trupa mea, la Iordache. Noi suntem șapte, lumea are niște solouri care sunt fixe, 16 sau 32 de măsuri.

Dar la ei, am impresia că este lăsată mai liberă chestia asta. Fiecare cântă cât are idei. Cam ăsta este spiritul la jazz, cum fac ei. Eu încerc câteodată să scriu ca pentru un big band.”Cam ăsta a fost tot jazzul care a încăput în urechile mele în trei zile, în București. Concluzia? Există un fel de mojo secret, de demență rafinată muzical, de explorare pe care nu le găsești în niciun alt fel de muzică, dar îți sucesc mintea mai rău decât orice fel de substanțe legale sau nu. Toată treaba e foarte greu de povestit. Iubit și înțeles de toată lumea, Louis Armstrong, superstarul de acum 80 de ani, spunea, în ciuda propriei popularități: „Muzica noastră e o societate secretă.”Societatea asta secretă se întrunește săptămână de săptămână în București. Dacă ai puțină curiozitate și un pic de ureche muzicală, merită să încerci. Dacă nu, pierzi tu, și nu ei, muzicienii: pentru ei se va găsi întotdeauna un public.


p


13JAZZul / cover STorY

11 locuriîn care poți asculta jazz în BucureștiMihai Iordache recomandă 11 cluburi și cafenele cu program de jazz, exclusiv sau nu.

1. Green HoursJazz Cafe„Fiindcă este primul club de jazz din oraş şi a rezistat peste 20 de ani fără compromisuri. Şi fiindcă vara se cântă şi în grădină.”

2. Jazz Book „Fiindcă a reuşit în 3 ani să ajungă din urmă Green Hours.”

3. Acuarela„Pentru atmosfera artistică şi publicul foarte atent, atât la mansardă cât şi în grădină.”

4. Beat Bar Umanist „Fiindcă nu le e frică să programeze muzică de avangardă, iar barmanul te corectează dacă îl confunzi pe Dizzy Gillespie cu Fats Navarro.”

5. Jazz Pong„Nu am fost. dar lumea zice că e mişto şi sunetul foarte bun.”

6. La Scena„Pentru jam session-ul de vinerea.”

7. BackYard Pub„Fiindcă s-au deschis cu un concert de jazz şi de atunci programează constant jazz.”

8-11. J’ai Bistrot, Ceainăria 5, Infinitea, Lente„Deoarece găsesc un loc şi pentru jazz în programele lor de divertisment.”

Cătălin Milea Dan Alex "Bozo" Mitrofan

Alex Man Mihai Iordache

14



15

D acă cineva voia să definească divertismentul la tv în anii ‘50, ar fi spus “drama”. Dar tot atunci apar formate

care se vor dezvolta mai târziu: quiz show-ul, candid camera sau late night show-ul. Reality show-ul explodează în anii ‘90, iar talent show-ul în anii 2000. De la Pop Idol la American Idol şi apoi la X Factor, formate lansate între 2001 şi 2004, am asistat la crearea celui mai urmărit show de televiziune din lume, cu prezenţă în Guiness Book, Got Talent. Era cumva de aşteptat ca Românii au talent, produs de PRO TV, să adune audienţe uriaşe și la noi.

Se spune că evenimentul acestui cel de-al cincilea sezon nu e golden buzz-ul - butonul care trimite direct în semifinală - ci plecarea Monei Segall de la timona spectacolului. Dar asta nu se vede. Ce se vede însă? În primul rând, doi membri noi în juriu, doi duri, veteranul PRO Cotimanis şi, hm, scriitoarea Mihaela Rădulescu. Diva a pornit un scandal săptămâna trecută, la ediția inaugurală, după ce s-a manifestat incorect faţă de o gimnastă neconformă corporal cu exigenţele performanţei sportive... Liniştiţi-vă, e un scandal de regie. Dieter Bohlen, starul de la Modern Talking şi jurat la toate cele unsprezece sezoane ale francizei germane a lui Idol (Deutschland sucht den Superstar), e reputat pentru rolul lui de bad cop. Iar faptul că-n tramvaiul 1 două fete se certau pe marginea comportamentului Mihaelei dovedeşte că, la debut, tough girl şi-a atins atunci scopul. Dar de la prima ediție la cea de-a doua şi-a schimbat sticluţa cu vitriol pe-o ploscă de lacrimi. Sânii au rămas la fel şi tot acolo. Domnul Cotimanis e un personaj cam inert, salvat doar de voce.

Punctele tari ale show-ului compensează însă cu vârf şi îndesat. O să le iau în ordinea crescătoare a importanţei. Mai întâi, montajul şi lumina: figura juratului decupată pe întunericul sălii (cu sugestia obiectivităţii celui care s-a desprins de lume pentru a judeca), în contrast cu cea a concurentului în lumina scenei (în confruntarea cu propria lui aptitudine de a fi o stea). În al doilea rînd: Smiley şi Bartoş, un cuplu care deschide fiecare calup de emisiune cu o mini-scenetă savuroasă şi face un joc neobosit în inventivitate în zona culiselor. Probabil însă că Românii au talent ar sta tot pe primul loc în audienţe şi fără echipa tehnică, ba chiar şi - dar ce păcat ar fi! - fără cuplul comic. Pentru că este prinsă aici esenţa - intangibilă, da - a televiziunii: sinteza a ceea ce ruşii numesc lichnost (un fel de “umanitate” a persoanei), care-i fascina pe fanii timpurii ai televiziunii, dar şi a ceea ce americanii numesc talent, în sens practic: a şti să faci ceva cu propriul trup şi cu propria minte. Românii au talent ar fi banal dacă ar lipsi ageamiii, penibilii, naivii, vulgarii, afonii, încăpăţînaţii, visătorii, toţi orbiţi de lumina ecranului. Monotonia reuşeşte să fie ţinută deoparte. Numerele variate, intercalarea dintre testimonial, poveştile de viaţă, scenă, public şi culise, pînă şi între versiunile de imagine - retro, alb-negru şi color -, toate astea dau neastâmpăr unei emisiuni care n-are nicio pretenţie de a fi mai mult decât televiziune.

Chiar acum mă uit la Smarandache Agheană, 60 de ani, care cotcodăcește. Dacă cinematograful a început ca o operă de clonare a lumii reale, televiziunea i-a atras atenția că lumea asta nu trebuie clonată, ci doar umanizată un pic.

romÂNii aU taleNt:Curtea miracolelor

teleViZiUNe

Foto

: PR

O T

V

Alexandru MateiEste profesor universitar,

preocupat de media, în special

televiziune. Este autorul unei

cărți despre arhiva TVR

AlEXANDRu MATEI / on Tv

16


FiLMe noi / ANDREI CRĂCIuN

tribUl

ribul este un film de Myroslav Slaboshpytsky. Un debut și totodată o capodoperă. Cronicarii europeni deja

și-au scris cronicile elogioase. Dacă sunteți genul care se impresionează la premii, iată: Marele Premiu al Săptămânii Criticii și Premiul France 4 la Cannes, Premiul Descoperirea Europeană a Anului la Premiile Academiei Europene de Film, Premiul pentru Cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Salonic, Cel mai bun film la Festivalul Internațional de Film de la Gent și tot așa. Toate au fost cucerite anul trecut; vor mai veni și altele. Iar după critici urmează spectatorii. Iar spectatorii îndeobște ies de la Tribul fără să simtă nevoia unor cuvinte. Cunoașteți acele tăceri pe care doar cinematograful le poate aduce, și doar din când în când, rar, după ce tocmai ai văzut nemaivăzutul?Căci nu s-au mai văzut filme ca al lui Myroslav Slaboshpytsky: e în întregime mut, eroii săi, actorii din rolurile principale, Grigoriy Fesenko și Yana Novikova, sunt surdo-muți. Filmului acesta nu îi trebuie subtitrare, iar spectatorii nu au a învăța în prealabil limbajul semnelor, nu. Căci totul se înțelege – poate prea bine, poate prea dureros. Sunt tineri oamenii lui Myroslav Slaboshpytsky, sunt, deci, la o răscruce. Ei trăiesc într-un cămin pentru surdo-muți și sunt organizați într-un trib dedat delincvenței, mai ales prostituției și jafurilor. Myroslav Slaboshpytsky ne oferă, așadar, o imagine necenzurată despre ce este omul, în această epopee a tăcerilor, care este și un omagiu, deloc discret, către primul cinematograf, cel cu actorii atât de caraghioși în pantomima lor.

E violent, e brutal, e adevărat acest film de cinema, în care se simte încă magia Occidentului. Dintr-o parcare de TIR-uri din Ucraina, unde își fac sur-do-mutele rondul, Italia se vede ca o Mecca, ca o mântuire, ca o singură, ultimă, definitivă șansă. Adolescenții lui Myroslav Slaboshpytsky sunt neîndurători, iar faptul că urlă în interior îi face și mai înfricoșători. E o radiografie concretă a naturii umane, e o frescă a maturizării într-un mediu înnebunitor. Tribul este, în definitiv, oglinda în care ne-am putea ușor recunoaște, dacă n-am mai fi în stare să respectăm, cât de cât, ordinea care ne permite, încă, să ne ținem animalele din adânc închise. Myroslav Slaboshpytsky este obsedat și e bine ca un artist să fie obsedat. Myroslav Slaboshpytsky este obsedat de tăcere. A mai făcut un scurt-me-traj în care toți actorii tac. Dar abia cu Tribul ajunge acolo – la insuportabila esență a sentimentelor pure care nu trebuie să poarte mantaua unui sunet pentru a exploda. Căci despre aceasta este vorba – despre acea tinerețe tribală în care totul este exagerat: și iubirea, și trădarea, și ura, și furia, și crimele. Myroslav Slaboshpytsky a înțeles. Pe de altă parte, trebuie să știți că nu e deloc ușor să îi reziști Tribului – sunt mai bine de două ore de imagini teribile, e acea poezie din zorii oricărei periferii, sunt acele autobuze jegoase cu oameni care au pierdut sau vor pierde, e tot acel sordid care doar în cartierele noastre de blocuri fără culoare mai poate fi văzut. Scenele sunt lungi, sunt foarte lungi, iar finalul... Finalul încheie filmul crunt, dar inevitabil, așa cum moartea încheie orice viață.

Andrei crăciunEste scriitor și jurnalist

cultural. Îl preocupă cărțile,

teatrul, călătoriile și filmele

T

film

Foto

: Fes

tival

ul T

IFF


17

FILME NOI

Comedie 100 minute27 martie

în multiplexuri

Acțiune 115 minute20 martie

în multiplexuri

mare Și tare(Get Hard) mallpremierĂ

După ce este arestat şi condamnat la zece ani de închisoare pentru fraudă, multi-milionarul James King (Will Ferrell) primeşte un răgaz de doar 30 de zile pentru a-şi organiza afacerile şi a lăsa totul în ordine. Panicat, acesta apelează la Darnell (Kevin Hart) să îl pregătească pentru viaţa de după gratii.Deşi James este convins că Darnell a făcut puşcărie, acesta din urmă este doar un tip muncitor şi onest cu o mică afacere, pe care încearcă să o menţină pe linia de plutire. Nu a încălcat legea niciodată şi nu are nici măcar o amendă de circulaţie.Trecând prin tot felul de probe şi surprize, majoritatea amuzante, în înțelesul cinematografului american de masă, Darnell încearcă împreună să îl transforme pe James într-un tip mare şi tare.

tHe GUNmaN. pe ViaȚĂ Și pe moarte (tHe GUNmaN) mall

Cu o distribuție din care nu lipsesc Sean Penn și Javier Bardem, cu o regie semnată de Pierre Morel (maestru al filmelor de aventuri, americane, cu împușcături), Pistolarul acesta promite. Promite cam degeaba, ca să fim sinceri! E un bun prilej de a-i admira musculatura lui Sean Penn, bărbat bine pentru etatea dumnealui, dar mai mult... mai degrabă nu. Javier Bardem reușește, totuși, să fie din nou cel mai bun din film, deși rolul său este cât se poate de secundar. În rest, tot așa: lumea a treia, interese financiare obscure, exploatarea omului de către om, mari orașe europene în amurg, sânge pe pereți, cam tot ce mai poate Hollywood-ul să ofere în materie de trancane, cum ar zice unii dintre băieții de la mine din mahala, dacă ar fi dotați cu funcție critică.

GemeNii(tHe SCKeletoN twiNS) dVdRegizat de Craig Johnson și avându-i in distributie pe Kristen Wiig și Bill Hader, comedia spune povestea gemenilor Maggie (Kristen Wiig) și Milo (Bill Hader) care simt că trec printr-o perioadă foarte grea. O reuniune neașteptată îi obligă să se confrunte cu motivul pentru care viața lor a mers așa de rău. Uniți ca gemenii, ei își dau seama că doar reevaluarea relației dintre ei îi poate ajuta să mearga mai departe, să își continue viața.

Comedie, Romantic HBO România28 martie de la 18.20104 minute

Comedie 100 minute27 martieîn multiplexuri

Comedie, Dramă93 minutefebruarie 2015

Mister, Groază101 minute

o Zi miNUNatĂ(oNe fiNe daY) tVDoi newyorkezi se cunosc, se ceartă și se îndrăgostesc, toate într-o singură zi, în această comedie. Ea este un arhitect obsedat de muncă și de fiul ei în vârstă de doar cinci ani. El este un jurnalist care își scrie cu lejeritate articolele de opinie. Când circumstanțele îi aduc împreună e ca și cum s-ar dezlănțui norii și ar apărea și fulgere și tunete și îngeri și așa. O puteți revedea, cu această fericită ocazie, pe Michelle Pfeiffer.

aliYaH dada(film romÂNeSC) mallAcest documentar prezintă o istorie a evreilor din România. Acum 133 de ani, o comunitate mică din Moinești pleca spre Țara Sfântă, pentru a înființa una din primele colonii evreiești din Palestina. De atunci și până azi drumul evreilor către Israel se împletește cu istoria României moderne. Povestea este decupată vizual în stil dadaist ca un tribut adus inițiatorilor acestui curent în literatură, Tzara și Janco, doi evrei cu rădăcini în România.

aCademia Vampirilor (Vampire aCademY) dVdRealizat după cărțile lui Richelle Mead, filmul "Academia Vampirilor" pune în scenă moroii (vampirii buni, vii) și strigoii (vampirii nemiloși, morți și malefici), ambele specii originare din mitologia română. Personajul principal, Rose Hathaway, este o fată dhampir (specie creată la interferența dintre moroi și oameni), cu abilitățile vampirilor și ale oamenilor, ce se pregătește să devină gardian pentru cea mai bună prietenă a ei, prinţesa Vasilisa.

tribUlRECOMANDĂRI / FiLM

18


Unde einima? acasă

p ovestea filmului HOME a început acasă la Tim Johnson (regizor), unde acesta le citea

romanul The True Meaning of Smekday, de Adam Rex, celor doi fii ai săi.HOME (ACASĂ) este primul “film de animaţie post-apocaliptic, cu o invazie extraterestră, o poveste comică despre o prietenie şi o călătorie”, așa cum însuși regizorul filmului mărturisește. Dar, mai presus de toate, ACASĂ este despre două personaje care nu

FiLM / ADVERTORIAl


19

se integrează în lumile din care vin, dar care împreună descoperă adevăratul sens al acceptării, elemente comune mereu surprinzătoare. HOME (ACASĂ) îi poartă pe Oh, pe Tip (personajele principale ale peliculei) şi pe spectatori într-o

călătorie prin întreaga lume, din SUA în Franţa, apoi din China în Australia. Este o expediţie epică, în cursul căreia eroii întâlnesc milioane de nave spaţiale Boov şi tehnologie care anulează gravitaţia

pe întreaga planetă. De asemenea, o uriaşă navă-mamă Gorg dă o senzaţie de anvergură impresionantă. “De la început, scopul nostru a fost de a face din HOME o mare aventură globală”, spune Johnson.Locul central, atât în carte, cât şi în film, este ocupat de prietenia dintre Oh şi Tip. Oh este un Boov, o specie cu inteligenţă de grup, care preţuieşte conformismul şi crede că adevărata fericire se poate atinge doar prin suprimarea individualităţii. “Sunt o specie tare ciudată, dar adorabilă”. “Boov au o natură unilaterală”, spune Parsons (vocea lui Oh). “Toţi au aceleaşi concepţii. Iniţial, Oh crede

în această filosofie şi se străduieşte cu entuziasm să devină un Boov cât mai bun cu putinţă. Dar, spre deosebire de ceilalţi, Oh vrea să se distreze.”Drumul extraterestrului prietenos începe cu o mare gafă: trimite un e-mail

intergalactic prin care invită nişte prieteni la o petrecere de casă nouă, ca pe Pământ. Legendarul comic Steve Martin asigură vocea liderului mereu sigur pe sine (fără a avea vreun motiv pentru asta) şi spune că “însuşi faptul că un laş ca Smek este liderul suprem al Boov dovedeşte naivitatea acestora.” Vocea lui Lucy, mama lui Tip, este

asigurată de Jennifer Lopez, care a mai colaborat cu Johnson la Furnicuţe, marele succes de animaţie al regizorului. “A fost o mare plăcere să lucrez din nou cu Jennifer, după 17 ani”, spune acesta. “Ea exprimă toată căldura şi forţa la care te-ai aştepta din partea unei mame despărţite de fiica ei. Interpretarea lui Jennifer devine centrul afectiv al filmului.”Dar ce înseamnă cu adevărat “acasă”? “Acasă este locul emoţional unde nu te simţi departe de casa ta”, confirmă Steve Martin. “E locul unde te simţi cel mai în siguranţă”, spune Rihanna, vocea personajului Tip.“E locul în care nu te simţi judecat şi unde ceea ce faci nu e considerat prostesc sau greşit”, adaugă Jim Parsons.Tim Johnson afirmă că “este locul în care poţi fi tu însuţi”.

acasă este locul emoţional unde nu te simţi departe de casa taSteve Martin

e locul unde te simţi cel mai în siguranţăRihanna

e locul în care nu te simţi judecat şi unde ceea ce faci nu e considerat prostesc sau greşitJim Parsons

ADVERTORIAl / FiLM

Nu ratați, din 27 martie, în cinematografe, ACASĂ,o animație Dreamworks Animation, distribuită de Odeon.

20



21

ucureștiului î i cam lipsesc locantele decente cu firmă la bulevard. The Harp, pub-ul devenit deja istorie, salvează

la mustață fața Pieței Unirii și merită inclus, în continuare, pe lista scurtă de locuri prietenoase pentru prânz și cină, măcar când vine vorba de vorbit afaceri.

Poate fi cumva contraintuitiv să-ți scoți colegii sau partenerii la masă tocmai într-un pub, destinație dedicată, după nume, după port, berilor fără număr în companie expată, cu meciuri de rugby pe fundal. Câteodată este bine să lași intuițiile pentru jucatul la loto – The Harp a devenit, de la 12 la 5, destinația favorită a angajaților băncilor și birourilor de avocatură din zonă, adică un restaturant în toată puterea meniului de prânz. Prețul de 32 de lei pentru trei feluri le permite bucătarilor să iasă din tipicul sărăcăcios al ofertelor din zonă, iar ție să alegi între ciorbe autohtone sau supă cremă de roșii cu brânză feta, secondate de ciolan de porc cu hrean și cartofi, obligatoriul fish and chips sau deja canonicele paste cu pui. Plus un desert. Și-o bere la limita regulamentului.

Există, însă, lucruri de descoperit și dincolo de meniul-ofertă. M-am obișnuit să intru în

pub între două întâlniri, când, în 40 de minute, am timp fix pentru o cafea, patru mailuri și un sandvici club cu vită (de zile mari) sau pentru o salată carnivoră la fel de amplă. Mă rog, și de un Guinness, dacă tot mă aflu acolo. Pe drum de seară, aș zice să nu ratați coastele cu inele de ceapă sau plăcintele locului, cele mai bine executate din oferta pub-urilor bucureștene. Menționez că locul este prietenos cu fumătorii, dar, grație tavanului înalt și etajului, nu-i sufocă pe cei cu alte opțiuni de viață și de lume.

Ce mă cam derutează la fiecare vizită este muzica. La The Harp bubuie pe timp de zi un house de tip șampon de creier care se potrivește cu lambriurile și mesele din lemn masiv fix ca nuca-n șerbet. Chelnerii și barmanii tineri par să fie imuni la tortura muzicală, iar clienții locului o suportă și ei cu stoicism. Servirea, că tot veni vorba, este impersonală, dar promptă, fără exces de zel, dar și fără scăpări majore. Este, până la urmă, fix un popas care-ți rezolvă nevoi alimentare sau sociale de bază. Bine întreținut, ce-i drept, cu un decor compus atent, The Harp reușește să-și păstreze clientela, chiar dacă și-a pierdut puțin din identitate. Poate îl ajutăm, prin prezență, în acest sens. Să ne fie de bine.

VlAD TĂuȘANCE /FooD

B

tHe Harp iriSH pUbȘcoală veche, lecții noi

food

vlad Tăușanceeste freelancer în comunicare,

jurnalism și training. La

Șapte Seri e paharnicul

și degustătorul oficial al

publicului

Foto

: Gul

iver

/Get

ty Im

ages

22


biStro la taifaSStr. Gheorghe manu021.212.77.88bistrotaifas.ro

Restaurantul Bistro la Taifas este situat pe strada Gheorghe Manu (fostă Lemnea), la numărul 16, aproape de intersecţia cu Calea Victoriei, în curtea Palatului Cantacuzino. Bucătăria cu specific românesc, dar şi cu reţete culinare din bucătăria europeană, asigură oaspeţilor bistroului tihna şi buna dispoziţie a unei mese în familie. Meniul, fără a fi extravagant, redă într-un registru de arome uneori discrete, alteori zglobii, deplina fuziune dintre bucătăriile Orientului şi ale Occidentului.

arCade CafeSmârdan 30021.314.50.66 / 0722.777.674 www.arcadecafe.ro

Dacă vrei să te bucuri de o cină romantică sau de un eveniment alături de colegii de birou, Arcade Cafe este locul potrivit. Una dintre surprize este terasa interioară, plină de plante și de elemente decorative vintage, unde poți savura preparate delicioase cu influențe românești, italiene sau franțuzești. Dacă ai chef de distracție, la subsol găsești un lounge cu canapele confortabile, seri de muzică live, petreceri cu DJ sau karaoke.

recoMAnDări

SpriNGtimewww.SpriNGtime.ro

Platoul mare cât pofta ta de mâncare! Vino în pauza de masă la Springtime și comandă platoul favorit! Avem patru maXicu frigărui de pui / șaorma de pui / șnițel de pui sau piept de pui, patru salate diferite,două dintre ele și cu cei mai gustoși cartofi prăjiți!

Platourile maXi se găsesc în restaurantele Springtime din mall Vitan, auchan militari,Cora lujerului, plaza, liberty, auchan titan, alba iulia, Ștefan Cel mare, Victoria și Universitate.

Platouri uriașe pentru gurmandul din tine!

foUr SeaSoNSCalea dorobanților 1770722.216.666 / 021.233.94.31four-seasons.ro

Cei de la Four Seasons au adus pe meleagurile mioritice gusturile autentic libaneze, de la aperitive reci și calde până la carne delicioasă de miel, vită sau pui, toate condimentate exotic și completate de sosuri unice. Alegeți un homos Beiruty sau delicioasa muhammara înainte de o kafta gustoasă sau niște frigărui de miel. Încercați alături și un vin libanez.

CapriCCioSabulevardul ion ionescu de la brad Nr. 2, 0722.224.799restaurantcapricciosa.ro

Bucătăria italiană se bazează pe produse naturale. Mâncarea pe care o oferim este una ușoară și bineînțeles, pregătită cu mult gust. Savoarea mâncării italienești este dată în mod special de paste, produsul emblematic al culturii italiene, seducând prin combinația delicată de arome, dar și de pizza pe vatră. Pe lângă paste și pizza, restaurantul nostru este renumit pentru meniul variat pe bază de paste făcute în casă, dar și pentru meniul principal bazat pe carne de vițel, pui, porc și pește, precum și pentru desert. Meniul restaurantului Capricciosa este foarte bogat. Există unul principal, care se schimbă de două ori pe an, unul săptămânal, dar și unul pentru fiecare zi, de 10-12 preparate. În fiecare seară de joi și în weekend, la Capricciosa se prepară și servește un meniu din pește și fructe de mare proaspete. Periodic, personalul restaurantului este instruit de un bucătar italian cu privire la ultimele noutăți în domeniu, astfel că în decursul celor 12 ani de experiență meniul a devenit foarte variat.

DE GUSTAT


23

u e Paște fără miel, zice tradiția românească. Turcii n-au Paște, dar mănâncă miel de le pârâie fălcile.

Grecii au Paște, dar zici că-i în fiecare zi, la cât miel mănâncă. Destul de târziu m-am apucat (la modul serios) de miel. De mâncat. Prima parte a vieții a fost relativ sabotată de faptul că pe la noi, prin nordul estic, mielul se face “nu-așa-de-bine” (ca să nu zic “trist”). Un pic mai târziu în viață am început să interacționăm culinar cu mătușa mea Ica, măritată la vremea aia după un brănean mustăcios, a cărui familie deținea niște sute de oi.Ce miresme, ce rețete, ce baițuri, ce cruste! Eram leșinați de poftă numai când ni se pome-nea de un miel gătit de ea. Așa am aflat că, de fapt, oricine poate găti onorabil un miel și – dacă te afli în posesia unor condimente – îl poți face de-a dreptul impresionant. Cel mai important lucru dintre toate este însă să știi să cumperi un miel bun. O să mă credeți lipsit de patriotism, dar eu iau de la măcelarii turci și de la arabi (care tot miei românești taie, doar că îi taie mai bine).Alege o pulpă bună, rozalie (ștampilată, da, ca

să fii sigur că e miel), cu crusta intactă. Dacă are carnea expusă, nu-i așa bine, că se usucă mai ușor.Odată ce ai o pulpă de miel la îndemână, îți mai trebuie timp. Vreo patru ore. Și foc mic la cuptor (180 de grade).Pregătește-ți toate ingredientele la îndemână, să nu mai ai de deschis borcane, uși sau cutii. Trebuie să ungi tava cu seu din miel și să faci un strat de verzituri la fund, iar pe deasupra lor să pui dafinul și rozmarinul. Freacă mielul bine de tot cu sare, piper și nucșoară ca să intre gusturile în carne. Stropește-l cu ulei să lipești aromele și pune-i pe deasupra bucăți din grăsimea lui. Ele se topesc încet-încet și o să protejeze carnea. Răstoarnă-i și vinul în tavă. Ține-l în cuptor timp de patru ore, însă după primele două trebuie să începi să-l umezești cu propriul suc din 15 în 15 minute. Spre final dezvelește-l de sub bucățile (deja) arse de grăsime, să-i faci o crustă perfectă. O să fie rumen, gustos și frumos, în timp ce zvonurile despre cât de bine gătești mielul o să se răspândească printre toți prietenii tăi.

Xtra-glazeDin sosul în exces poți face o reducție genială. Când în tavă ai prea mult sos, scoți o parte într-o tigaie, fără să îl strecori. Ține-l pe foc până devine dens ca mierea. Toarnă-l peste carnea din farfurie. O să îl ții minte!

Marius Tudosiei gătește zilnic în propriul lui

bistro. Pentru doar o felie de

tort sau o conversație despre

mâncare, caută-l la Băcănia

Veche – The Charity Shop, pe

strada Fabrica de Glucoză, 9B.

Love&Hate. cam așa funcționează mielul în relația cu omul modern.unii n-ar încerca niciodată, alții și-ar schimba programul unei zile pentru un miel bine făcut. Avansații se aruncă la berbecuț, iar cei cu caracterul călit în multiple aventuri culinare pur și simplu sunt disperați după un berbec un pic ațos (oricât de bine ar fi gătit).

UN’ te CoCitu, mielule?

Garnituri Nu irosi sosul mielului: pune-i garnituri care “prind” bine zeama în ele: piureurile din rădăcinoase și cartofi sau orezul făcut pilaf. Să ai și o pâine de casă lângă, ea absoarbe mult sos. Ar fi păcat să se termine carnea și să rămâi cu sosul.

SalatăÎn vremea mielului avem așa multe verzituri încât salatele devin garnitura preferată. Dacă o să combini leurda, untișorul, susaiul și păpădia cu ceapă verde și mărar o să ai cea mai bună salată din lume pentru un miel bine făcut.

n

INGREDIENTE

- o sticlă cu vin roșu sec și bun(jumătate pentru miel, restul pentru tine).- câte două legături de ceapă și usturoi (verzi)- o lingură de sare grunjoasă- o linguriță bună de piper proaspăt măcinat- 5-6 foi de dafin- un mănunchi de rozmarin- un praf de nucșoară răzuita atunci- (opțional) niște hasmațuchi

REțETĂ /FooD

24


25VlAD ANDRIESCu / TecH

ÎN lUmea lUimade in romania

teCH

ompania românească X a lansat produsul Y. Căutați pe Google înainte să citiți pagina asta și veți descoperi destule știri

despre tot felul de firme românești care activează în tehnologie. Sunteți siguri că aceștia sunt inventatorii României?

Allview, Evolio, E-Boda, Utok sunt branduri care nu sună românește, dar care au sediul aici, la noi. “Românul s-a născut vânzător”, îmi spunea șeful Lenovo România, Aurel Nețin, acum câteva săptămâni. Și Nețin știe ce spune, pentru că a fost unul dintre acești vânzători, pe vremea când vindea PC-uri sub brand românesc. Câte branduri românești de PC mai există acum?

Allview, de pildă, are o colaborare cu un brand chinezesc, numit Gionee. Cei din urmă produc telefoanele, Allview cumpără stocuri mari, redenumesc telefoanele și le vând în România, cu un software modificat intern. La târgurile de tehnologie, confundat deseori cu un antreprenor, mi s-au făcut oferte de a aduce în țară telefoane sub brand propriu. În limbaj de specialitate, chinezii sunt OEM (Original Equipment Manufacturer), iar românii sunt ODM (Original Design Manufacturer). Adică eu comand un anumit design și primesc produsul la cheie. Românesc e spiritul antreprenorial, dar nimic din tehnologie.

Ce mai e românesc atunci? Anul trecut, Live Rail, o companie fondată la Cluj care oferea o soluție prin care puteai injecta reclame în videoclipurile online

a fost cumpărată de străini. Suma, se zvonea, ar fi fost de 500 de milioane de dolari. Iar compania care a plătit carul ăsta de valută a fost Facebook. Live Rail e creație 100% românească, patentată și evoluată vreme de câțiva ani de Andrei Dunca și Sergiu Biriș (îi cunoașteți de la Zonga și Trilulilu).

Tot în domeniul software, The Pole Society e un startup înființat în România care livrează reclame de pe telefonul mobil direct pe panouri video din oraș. Lucrează în București sau Rio de Janeiro, iar New York e următoarea țintă.

Vector Watch, un ceas inteligent prezentat săptămâna trecută în Elveția, e construit în jurul lui Andrei Pitiș, antreprenor în serie din România și a unei echipe de ingineri tineri de la noi. Nu sunt singurii care au adoptat același model. iRewind a luat premiul cel mare anul trecut la Salonul de Inventică de la Geneva, iar MB Telecom construiește scannere pentru cele mai mari aeroporturi din lume de câțiva ani încoace.

Toate aceste firme au în comun faptul că produc patente românești, dar își câștigă traiul în afara țării. Cea mai bună soluție pentru ei a fost să stea la adăpost de popularitate și să îmbrățișeze anonimatul local.

Disclaimer – Doi dintre fondatorii The Pole Society sunt parte a proiectului Rat labs, în care am fost implicat și eu.

Foto

: Gul

iver

/Get

ty Im

ages

vlad AndriescuScrie despre tehnologie de

trei ani și încearcă să se pună

în pielea consumatorului

obișnuit

c

w w w . S a p t e S e r i . r o

26


Spionii de pe bord

GarmiNdashCam 20

O cameră auto nu mai este o ciudățenie, ci o necesitate, pentru că te poate ajuta să câștigi un proces în cazul unui incident în trafic. Garmin DashCam 20 ne place pentru că are câte puțin din tot ce-i trebuie unui asemenea device. Se montează pe bordul mașinii și are un ecran pe care vedem exact ce se întâmplă. Cardul de memorie al dispozitivului are doar 4 GB, așa că trebuie unul mai mare, de 32 de GB, pentru toate filmele Full HD pe care le veți înregistra pe șosea. Fiecare film pe care-l faceți cu DashCam 20 are și localizarea inculusă. De asemenea, cu ajutorul senzorilor pe care-i are, Garmin va simți când frânăm puternic sau când a avut loc o coliziune și va salva automat ultimele minute, dar și momentele ce vin după un accident. Înregistrarea nu se termină niciodată, pentru că acest gadget minuscul va șterge ceea ce nu vă interesează.

1.000 ron / www.emag.ro

TecH / RECOMANDĂRI

Mio Mi Vue 366Un asemenea gadget nu mai e de multă vreme ceva scump, iar Mio Mi Vue 366 demonstrează asta, pentru că are un preț de doar 350 de lei. La acești bani primim un dispozitiv care seamănă cu un mini-GPS, care filmează la calitate Full HD și care poate și face și fotografii în caz de accident. Se conectează la calculator cu ajutorul unui cablu microUSB și nu mai trebuie să scoateți din el cardul de memorie, operațiune care poate duce la pierderea celui din urmă.

350 RON / www.cel.ro

Black VueDR650GW-2cH

E compatibilă și cu iPhone, dar și cu Android, prin aplicația dedicată. Cu ajutorul conectivității Wi-Fi puteți să vă transferați automat videoclipurile din cameră în telefon și nu mai trebuie să o scoateți din suportul ei. Când parcați și vă temeți de hoți, întoarceți-o ca să fie orientată spre interior. Îi avertizează pe potențialii hoți că filmează prin tr-un bec LED care clipește.

170 USD / www.ebay.com

TECH

camerele video auto sunt folositoare în caz de accident sau pentru a înregistra traseele cele mai frumoase pe care le faceți. În București, la traficul aglomerat de zi cu zi, ele pot deveni sursă de videoclipuri virale sau salvarea în cazul unui proces pentru asigurare.


27 RECOMANDĂRI / TecH

Mini 0805Discreția e ceea ce caracterizează Mini 0805, pentru că o montați în spatele oglinzii retrovizoare, ascundeți toate cablurile prin interior și nu o să-și dea seama nimeni că filmați. E destul de nouă, pentru că a fost lansată în noiembrie 2014 și are un unghi de filmare destul de mic, de 120 de grade. Avantajul ei e că suportă carduri de memorie de 128 de GB, deci veți înregistra mai mult și veți putea stoca înregistrări, fără grija de a le muta în calculator.

104 USD / www.cel.ro

Overmax Camroad 05

E printre puținele camere duble, atât pentru drum, cât și pentru oglinda retrovizoare, cu un preț rezonabil. Filmează Full HD în față, ceea ce înseamnă că va avea o calitate bună, iar camera din spate transmite imaginea pe un ecran mic, de 2 inci, ca să vă protejeze în cazul unor manevre în locuri strâmte.

400 RON / www.emag.ro

Abeo HDVR G3E tot o cameră care stă de fapt mascată într-o oglindă retrovizoare, care e destul de inteligentă încât să filmeze și atunci când mașina e oprită.Dacă vă este lovită mașina în parcare, aveți toate șansele să vedeți apoi cine a făcut-o, pe filmarea camerei. Vă poate ajuta și în mers, dar și atunci când staționați. Costă 150 de dolari, dar trebuie să o montați la un service.

150 USD / www.evomag.ro

MobiusAction Cam

E o cameră pe care o poți pune în mașină, iar apoi pe casca de bicicletă dacă te duci să faci un traseu montan. Nu e construită special pentru automobile, așa că poți folosi suporturi speciale pentru casca de schi, pentru bicicletă sau motocicletă. Filmează Full HD și dacă o scoți de la alimentare va avea autonomie de două ore.

www.amazon.com

DOD LS430WNu e tocmai cea mai ieftină cameră, dar are o aplicație pe care o puteți conecta și vă va reda traseul pe o hartă Google Maps. Astfel, dacă vă plac expedițiile pe drumuri interesante, puteți să le filmați și să aveți și indicații exacte în aplicație. E mică, elegantă și filmează Full HD. La fel ca și alte modele, stochează automat în caz de impact. Cum spuneam, caracteristicile vin și cu un cost pe măsură

940 RON / www.amazon.com

Transcend drivePro 200

Popularizate de ruși, care le folosesc pe scară largă, camerele auto sunt dispozitive destul de simple, unele neadaptate la epoca smartphone-ului. Transcend DrivePro 200 ne-a atras atenția prin conectivitatea cu un telefon mobil. Cu ajutorul unei aplicații, putem transfera ușor videoclipurile înregistrate. Înregistrările din mașină pot deveni virale imediat, pentru că videoclipurile pot fi distribuite prin WiFi pe rețelele sociale.

120 USD / www.amazon.com

camerele video auto au apărut în anii '80.

camerele video auto sunt foarte răspândite în Rusia

și se folosesc ca modalitate de

supraveghere.

Smailoprimo Car Video

E una dintre variantele cele mai sensibile la buzunar. Smailo e un producător din Transilvania și aduce în România tot felul de gadgeturi ieftine pentru mașină. Primo Car Video are detector de mișcare, înregistrare continuă și un ecran rotativ la 270 de grade. Marele minus e filmarea la o calitate mai mică, HD, decât alte camere de pe piață. Dar tot așa, nu veți găsi nicăieri ceva mai bun pentru

219 ron / www.evomag.ro

28



29

America dezgolităde la brâu în jos

de Raluca Feher

o carte

Soranabadea arhitect,

mega image

Ayran@Nasser

ceva de băut

SORANA BADEA / recoMAnDAreA SăpTăMÂnii

RECOMANDĂRI

"Conformistul"lui Bertolucci

Vizual spectaculos, cadru cu cadru.

Zâmbește pe stradă!Ori îi sperii, ori te iau de turist,

ori îți faci ziua mai bună!

mers cu biclape Calea Victoriei

Suprarealism: chiar ai banda ta,chiar depășești mașinile. Pe toate.

smartphoneFace orice, mai prost, dar mai

repede decât gadgeturile specializate.

La Copac

un loc din București outdoor

GranolaCa acasă, dar în italiană.

un loc din București indoor

Masala Tea Crème BrÛlée@ Cărturești Carusel

ceva de mâncare

un film

sfat în viață

o activitate

un gadget

CARTE

rĂZboiUl SfÂrȘitUlUi lUmiimario VarGaS lloSaLa fel cum fanii de literatură sud-americană se împart în funcție de preferința pentru Llosa sau Marquez, fanii lui Llosa se pot clasifica și ei în funcție de preferința pentru Conversație la Catedrala sau Războiul sfârșitului lumii. Llosa însuși consideră romanul tipărit acum de Humanitas drept cel mai bun pe care l-a scris. Povestea e una senzațională, așa-numitul Război de la Canudos. La sfârșitul secolului al XIX-lea, o comunitate milenaristă condusă de Antonio, un predicator religios, e luată cu asalt de armata braziliană. preț: 59 lei

CatHeriNe-pariSmartHa bibeSCUAutoarea e mai cunoscută decât cartea, din motive de descendență princiară, masonerie, Paris și Palatul Mogoșoaia, pe care l-a primit cadou de la soțul ei, prințul George-Valentin Bibescu, pe vremea când bărbații mai făceau asemenea cadouri. Asemănător, Catherine-Paris (Polirom) e nu numai carte, ci și o prințesă care trăiește în Orașul Lumină, preferă lectura mondenicalelor și profesorii bătrâni masculilor eligibili. De citit musai, dacă vreți să vă potențați fumurile nobiliare, chit că prințul apare nu pe un cal alb, ci cu o mașină. preț: 22,95 lei

GalápaGoSKUrt VoNNeGUtÎn Galápagos, Vonnegut se transformă într-un spirit care - că de aia-i spirit - are timpul și cheful de a urmări un milion de ani de istorie umană, care începe în 1985, odată cu o catastrofă economică și biologică. Catastrofa izolează o adunătură pestriță pe o insulă fictivă din arhipelagul numit. Toată treaba e o amestecătură de evoluționism aiurit, SF și gallows humor pe care nu se poate să n-o știți dacă ați citit Vonnegut. Și dacă nu, Galápagos (Editura Art) e un bun mod de a-l apuca de coarne pe același Vonnegut. preț: 27,7 lei

iarNa VraJbei NoaStreCĂtĂliN aUGUStiN StoiCa Și ViNtilĂ miHĂileSCU (CoordoNatori)Uniți salvăm, seria de marșuri masive de protest din toamna lui 2013, a făcut să pălească în amintiri seria mai scurtă, dar violentă a mișcărilor de stradă din ianuarie 2012, care au dus la căderea Guvernului Boc. Un colectiv de sociologi și antropologi conduși de Cătălin Augustin Stoica și Vintilă Mihăilescu a studiat însă fenomenul cu instrumentele specifice profesiei lor, iar rezultatele sunt surprinzătoare. Ca și urmările politice ale marșurilor. preț: 42 lei

tHailaNda – taiNĂ, tiHNĂ & taifaSaNCa CiUCiUliNDupă ce a făcut glossy-uri ca Esquire sau Cosmopolitan în anii buni ai revistelor românești, Anca Ciuciulin și-a luat o vacanță și a fost Thailanda, de unde s-a întors cu un album, publicat de Editura Vellant, oarecum ceea ce s-ar numi în lumea anglo-americană a coffee table book. Textele au titluri în care se simte jurnalistul, ca O lume făcută de alt Dumnezeu sau Copiii de cristal, iar lucrurile despre care se spune în cartea-album sunt orice altceva decât un prospect turistic, așa că nu vă strâmbați în avans. preț: 60 lei

cArTe / ANDREI CRĂCIuN

iNoVatoriiwalter iSaaCSoN

Walter Isaacson e autorul care a devenit celebru cu biografia autorizată a lui Steve Jobs, apărută (timing perfect) în octombrie 2011, la câteva zile după moartea inventatorului Apple și Pixar. Se știe mai puțin despre el că are în spate o carieră solidă în media, ca editor al faimoasei Time și Chairman & CEO la CNN. În Inovatorii, Isaacson face ceea ce spune subtitlul cărții că face, cu alte cuvinte explică „cum a creat revoluția digitală un grup de hackeri, genii și tocilari”. Dacă asta vă face să vă gândiți la nume ca Tim Berners-Lee, Steve Wozniak sau Jimmy Wales, o să-i găsiți acolo, dar, în plus, puteți afla lucruri și despre hackeri din secolul al XIX-lea, ca Ada King, contesă de Lovelace, și tovarășul ei de mașinării analitice Charles Babbage. În lumea în care trăim e din ce în ce mai puțin loc pentru idioți tehnologici, așa că puneți mâna pe cartea de la Publica.Preț: 71,25 lei

Walter Isaacson@Google Talks, despre inovatorihttp://goo.gl/7afwKi


31

MUZICĂSoKomY dreamS diCtate mY realitYUneori este un extraterestru, alteori este îndrăgostită de un monstru sau are un cuțit pe care ți-l va înfinge în spate. Soko a rămas o rebelă adolescentă, chiar dacă are 29 de ani. Franțuzoaica spune despre ea că este fiica nelegitimă a lui Andy Warhol. Pentru noul album, a lucrat cu producătorul trupei The Cure, Ross Robinson. Materialul este spontan, plin de energie și de synth-uri volatile.

awolNatioNrUNTipii ăștia s-au făcut cunoscuți în 2011, cu hitul Sail, o melodie dark, cu puternice influențe electronice peste un sound rock. Versul „Blame it on my ADD” a intrat în coștiința pop. Albumul Run își direcționează vibe-ul spre ceva mai californian și rock-dance. Nu are nimic care să te dea pe spate, dar merge. Până la proba contrarie, Awolnation rămâne genul ăla de trupă care a nimerit o melodie blană. La mai multe.

lil waYNeSorrY 4 tHe wait 2Chiar dacă albumul are niște sclipiri de creativitate, Sorry 4 the Wait 2 ne arată că nu merită să așteptăm Tha Carter V, material ce va fi disponibil în decembrie. Interesant este că Lil Wayne ar fi vrut să lanseze Tha Carter V chiar în perioada asta. Dar au existat certuri cu casa de discuri, așa că a fost obligat să mai aștepte și să facă acest album de mixtape-uri. Ce-a ieșit nu e rău de loc.

CrooKerSSiXteeN CHapel

Îți aduci aminte de melodia lui Kid Cudi - Day’n’Nite? Ei bine, ăla e, de fapt, un remix al băieților de la Crookers. Acești doi italieni și-au spus cuvântul pe scena EDM cu cel mai mișto album al lor, Tons of Friends. Materialul a inclus colaborări cu Kelis, Pitbull, will.i.am, Spank Rock, Roísín Murphy, Rye Rye, Yelle, Miike Snow, Drop the Lime și Steed Lord.Noul lor album, Sixteen Chapel, începe puternic cu un sound maniac de dial-ton care îți dă în cap cu ciocanul electronic. Apoi, Able to Maximaze asamblează o gamă hiperkinetică de lovituri regulate și semnale sonore din jocurile video, totul în jurul unui flaut sâcâietor. Albumul e bun, are tot ce-i trebuie ca să te facă să dai din cap, iar ultima melodie conține o surpriză, vezi și tu.

CHriS browNfaN of a faN: tHe albUmMaterialul este plin de clișeuri de raperaș: sex, droguri, mașini, bani și texte de misogin care mă fac să mă întreb cum de și-a păstat un fan base feminin? Poate îți aduci aminte că, în 2009, tipul ăsta a lăsat-o pe Rihanna cu un ochi umflat Ca să fiu sincer până la capăt, am ascultat alte albume mișto de la tipul ăsta și știu că poate mai bine de atât. Dar nici Fan of a Fan: The Album nu e chiar de aruncat la gunoi.

papa roaCHf.e.a.rHehe, trupa de nu-metal, a lansat un album care mă trimite cu gândul la ce făceau băieții în anii 2000. F.E.A.R. are versuri ironice și un sound dark și nervos cu synth-uri gen Linkin Park. Pe material apare și raperul Royce da 5’9, cu cântecul Warriors. Pe melodia Gravity, solistul Jacoby Shaddix se laudă cântând rap și grohăind despre cum a trecut peste dependeța de bani, faimă, alcool și femei.

YoUtUbeplaylist1. CrooKerS -Able To Maximize2. SoKo - My Dreams Dictate My Reality3. CHriS browN, tYGa - Bitches N Marijuana Ft. ScHoolBoy4. awolNatioN - Run5. papa roaCH - Gravity (ft. Maria Brink of In This Moment)6. lil waYNe - No Type (Remix)

goo.gl/Y5aZ0Z

MATEI BĂRBulESCu / MuZică

32



33

toC toCGrand cinema & More, sâmbătă, 19:00O maniacă a curăţeniei, un taximetrist obsedat de calcule, un tânăr care sare de pe o piesă de mobilier pe alta, o fanatică a controlului, o tânără ce repetă fiecare frază de două ori şi un individ cu ieşiri verbale şi gesturi bruşte: ce au ei în comun? În primul rând, împărtăşesc aceeaşi tulburare şi acelaşi psihiatru. Iar când se întâlnesc, rezultatul este o şedinţă ad-hoc de terapie în grup.

39 de trepteTeatrul Foarte Mic, duminică, 19:00Pornind de la un thriller, cu tot suspansul care se presupune, 39 de trepte ajunge să fie o comedie despre lumea filmului şi a actorilor. Momentele de „film în teatru” constituie elementele cele mai atrăgătoare ale spectacolului, când spectatorul este împins între dramaticul acţiunii şi comicul filmării. O piesă inedită care îţi va asigura cu lejeritate buna-dispoziţie.

Capete ÎNfierbÂNtateTeatrul Luni de la Green Hours, miercuri, 19:30 Mineriada din București, 13-15 iunie 1990, din perspectiva actorilor sociali implicați în evenimente. Un spectacol de teatru documentar ce îl are ca protagonist pe Alexandru Potocean, responsabil cu interpretarea mai multor personaje ale căror mărturii ne fac să avem o privire de ansamblu asupra evenimentelor. Spectacolul este prezentat în cadrul Platformei de Teatru Politic, iar intrarea este gratuită.

ZiUa ÎN Care NU Se CUmpĂrĂ NimiCTeatrul național i. L. caragiale, sâmbătă, 20:00 Petra şi Andrei vor să atragă atenţia asupra consumerismului. Kati şi Irina cântă la un eveniment de salvare a planetei. Toma şi Petru protestează pentru a îmbunătăţii condiţiile din azilul de bătrâni în care lucrează. Ana vrea mai mult de la viaţă. O piesă despre limitele implicării în societate şi distanţarea faţă de propriile acţiuni într-un univers schematizat până la esenţă.

SpeCtatorUl CoNdamNat la moarteTeatrul În culise, marți, 20:00Cristian Bajora transpune în cheie personală piesa lui Matei Vișniec, rezultatul fiind un spectacol „altfel” care stârnește hohote de râs, invitând totodată la interogații mai profunde. Deși numele poate fi intimidant, te asigur că nu ai de ce să îți faci griji: singurul „pericol” la care te vei expune este că te vei distra copios.

ANA NĂTĂlEțu / TeATru

TEATRU

d’ale NoaStreTeatrul național „ i. L. caragiale”, sâmbătă, 20:00

Explozie de energie, muzică și culoare într-un spectacol inovator și captivant despre caragialitatea contemporană. Într-o lume în care absurdul ionescian a devenit logică cotidiană, așa cum notează însuși regizorul-coregraf Gigi Căciuleanu, D’ale noastre impresionează atât prin universalitatea temelor şi personajelor, cât și prin unicitate.Evitând să pună în lumina reflectoarelor o schiţă anume a celebrului dramaturg, D’ale noastre realizează un cocktail coregrafic, în care actorii-dansatori „rescriu” cu trupurile lor un rezumat al întregii creaţii… acel „ceva” care ne rămâne întipărit în minte după ce parcurgem opera lui Caragiale.Iar spectatorul trebuie să reţină: D’ale noastre nu este o piesă de teatru. D’ale noastre este o interpretare coregrafică a universului caragialian și a dinamicii umanităţii. D’ale noastre este un spectacol-experienţă, pe care odată ce l-ai văzut, îl pui bine în caseta cu minuni a minţii. D’ale noastre se vede şi se simte, se trăieşte şi se retrăieşte.

34



35

TRAVEL

SeNtoSa iSlaNdSiNGapore

Statul liliputan din Asia de Sud-Est este mai cunoscut pentru zgârie-nori și mall-uri uriașe, decât pentru plajă, dar nu duce lipsă nici de așa ceva. Pe Sentosa se ajunge cu o telecabină care survolează orașul. Te trezești într-o oază perfect verde, cu flori supradimensionate, cu pădure tropicală în care sunt presărate ateliere de artiști. Plaja e perfecțiunea întruchipată, de parcă cineva a aranjat firele de nisip manual. Chiar le-a aranjat cineva, dar nu manual, pentru că singaporezii au importat nisip ultra-fin din țara vecină, Malaezia. Dacă ajungeți pe Sentosa, încercați cocktailul local Singapore Sling. O să vă facă să zâmbiți.

iNSUlele CapUlUi Verde

La vreo 500 de kilometri de coasta vestică a Africii, sunt aruncate pe hartă niște insule care se numesc Capul Verde. Sunt cunoscute pentru muzica tânguitoare a Cesariei Evora, care contrastează puternic cu firea veselă și dezinhibată a locuitorilor de aici. Sute de kilometri de plaje, amenajate sau perfect sălbatice, așteaptă călătorii, mai ales în Sal și Boa Vista. O să aveți suprinza ca la doar câțiva metri de malul mării, să vă întâlniți cu puzderie de pești colorați. Nisipul vine în trei culori: alb, galben și negricios. Experiența e amplificată de cocktailurile pe bază de rachiu din trestie de zahăr.

iNSUla CiprU

Ciprioții au cele mai multe plaje Blue Flag din lume, ceea ce însemnă apă curată, atenție pentru mediul înconjurător și standarde ecologice înalte. Vara, stațiunile lor sunt pline ochi de turiști din toată Europa și mai nou, din Asia. Aya Napa e capitala distracției pe plajă, o stațiune care doarme puțin și petrece mult. Dacă vreți mai multă liniște, încercați un hotel din Larnaca. Veți fi aproape de un oraș încântător și o să vă bucurați de apa veșnic caldă a țărmului mediteraneean. Cine călătorește în Cipru n-are de ales: se întoarce acasă garantat cu niște kilograme în plus. Bucătăria cipriotă e bogată: în gusturi, dar și cantități.

eilat, iSrael

Se zice că Solomon și regina din Saba s-au întâlnit chiar pe malul Mării Roșii, la Eilat. E o mica stațiune de unde vezi în zare și Iordania, și Egiptul. Și pe unde, legenda povestește, a trecut și Moise cu poporul ales. Dincolo de legende, plaja din Eilat e practicabilă tot timpul anului, iar scufundările sunt cel mai popular sport din zonă. Fauna și flora acvatică a celei mai calde mări din lume, cea Roșie, sunt absolut fabuloase. Pen-tru un plus de exotic, puteți face o excursie de o zi la Marea Moartă, ca să experimentați condițiile din cel mai jos loc de pe Terra, dar și apa plină de minerale despre care se spune că e un tratament-minune pentru piele.

la plajăSunt locuri care arată exact așa cum sunt ele în pozele prospectelor turistice care promit vacanțe de vis. Apă azurie, pești colorați, vegetație abundentă, flori și nisip perfect. Alb, auriu sau chiar negru, culoarea e mai puțin importantă, fin să fie!

CRISTINA DuMITRu / TrAveL

+ 600 ₣

+ 650 ₣+ 550 ₣

+ 500 ₣

Bilet de avion

Pachete de vacanță

Bilet de avion

Prețurile exprimate se referă la bilete de avion dus-întors

sau pachete de vacanță cu plecare din București

Circuite Israel

36


37OuTDOOR / SporT

00 de seminarii de profil, 60 de prezentatori internaționali și români, 1000 de participanți sunt cifrele celui mai

mare eveniment de fitness din România, organizat la fiecare sfârșit de martie la București. Printre instructorii români cunoscuţi pot fi enumeraţi: Ilena Roşu, Dana Boroş, Cristina Androne, Fernando Gorini , Alexandra Tomulescu, Mihai Cuc. Lista celor veniți din afară îi include pe: Christopher Harpe, Pantelis Nikolaidis, Israel Mallebre, Rui Silva, Fernando Gorini şi Mathew Griffiths. Cel din urmă a fost plăcut surprins de progresele pe care le-a făcut fitness-ul de la ultima vizită în România, acum 6 ani, până astăzi.Fernando Gorini a prezentat un nou concept, Steel Training, ce include trei programe diferite: Steel Combat, Steel Training, Steel Tonic. Au fost

două zile pline demonstrații de zumba, freestyler, tae-bo, bag boxing, steel combat, pilates, yoga, bosu, step tonic, rebound, fitball, dance aerobic, cycling, aqua training, TRX şi altele. Mulţi dintre participanţi alergau pe holurile hotelului de la o clasă la alta, dornici să participe la cât mai multe clase, iar în momentele de respiro puteau merge la seminarul de nutriţie prezentat de Cristian Mărgărit. Acesta a abordat subiectul alimentaţiei specifice instructorilor şi antrenorilor de fitness, cu recomandări despre susţinerea efortului, de prevenire a uzurii, a accidentărilor şi de motivare a clienţilor. Convenţia a avut şi o zonă expo, în care mai multe companii şi-au prezentat ultimele produse. Au fost acolo branduri precum Kettler, Polar, PowerBar, Reebok, Escape etc.

ciprian cristeaȘtie totul despre

echipamentele sportive și

sportul în aer liber

Sport

1

Foto

: Gul

iver

/Get

ty Im

ages

19 aprilie

(ClUJ) maratoNUliNterNaţioNal arobS runnersclub.ro Concurs cu trei probe tehnice (maraton, semimaraton, maraton ştafetă) şi două crossuri

4 aprilie

SemimaratoN braȘoV www.semimaraton.ro Concurs spectaculos de aler-gare pe distanţa de 21 km prin munţi.

4 aprilie

prima pedalĂ(arad) www.primapedala.ro Concurs de MTB pe tra-seu mixt.

4 aprilie

GÂrboaVele XC (GalaȚi) www.ciclismgalati.ro Concurs de MTBTraseu Amatori - 35kmTraseu Avansaţi - 45 km

CoNVeNȚiade fitness

38



39DENIS JAMES RYAN /BucHAreST STorieS

w w w . S a p t e S e r i . r o

Brewed by Guiness

o yet another friend visited Bucharest last week. And yet another friend left with the impression that Bucharest is

an incredible city and that Romania and Romanian people are pretty darn great. It’s probably my favorite thing about friends visiting me here: It gives me an opportunity to show people what Romania is really like. And it doesn’t take much persuasion to convince them how amazing this place is.

Perhaps it’s due to Saint Patrick’s Day and the hangover of celebrating being Irish is still lingering. But for the last week I’ve been reflecting a lot on national pride and more so Romanian national pride. I met a bouncer outside a club a few weeks ago in Dublin. After asking where he was from, he cautiously replied ‘how much do you know about Eastern Europe?’ I instantly began telling him about living in Bucharest and my general love for Romania. After a few minutes had passed, he cracked a smile and revealed that he was from Maramures.

This man had lived in Ireland for 11 years – but he was still hesitant to reveal that he was Romanian.I read one of those cheesy articles about ’10 signs that you’re Irish’ recently. One of them was ‘when you’re abroad, you can’t wait for someone to ask you where you’re from’. And it’s so true. I love telling people that I’m from Ireland because the response is always positive.

But it wasn’t always this way. I think of the first Irish migrants who arrived in Toronto. Seen as a

threat to the stable Protestant community, ‘no Irish’ signs were commonplace in bars and shops. In Boston and other American cities, Irish immigrants were considered to be a servant race and suffered rampant mistreatment. Again, signs appeared – this time NINA: ‘No Irish need Apply’. And in more recent times, ‘No blacks, no dogs, no Irish’ signs were commonplace in England in the 1960s and 1970s.

Nowadays, huge Patrick’s Day celebrations take place in Canada, Boston and London. Cities where the Irish were once looked down upon now place the Irish on a pedestal and celebrate our national day in extravagant manners. Why? Because the Irish never lost their sense of place and sense of pride.

Romania is incredible. Your culture is rich and your people are open and welcoming! But so many Romanians I meet are leaving Romania or planning to leave Romania.

My wish would be that they at least bring some form of national pride with them: hold their head up high when asked where they are from and speak about their country with honor.

Who knows? In a few decades, on December 1st, there might be parades all over the world where people wear tacky hats of blue, yellow and red and celebrate a beautiful country called Romania!But it won’t begin with national pride. It will begin with individuals being proud of their nation…

NatioNal pride

Denis James ryanis an Irishman living in

Bucharest. He works as a

creative designer at a big

video games company

Foto

: Gul

iver

/Get

ty Im

ages

S

40


Cum erasă mă mărit la piața de flori

featUre

În 2014, 10 camioane cu jerbe și coroane au ieșit din piața de flori ca să o însoțească pe ultimul drum pe Bambina, regina florarilor, mare sforăreasă și damă cu inimă bună, personaj de manele celebre, fetiță crescută printre garoafe și femeie de afaceri care a inițiat în românia importurile de flori din olanda. că au iubit-o sau nu piețarii, nu știm, dar cu siguranță au respectat-o. Bambina nu și-a luat imperiul vegetal cu ea în mormânt, ci l-a lăsat pe acest pământ, mai sus de piața chirigii, într-o aglomerare de maghernițe și chioșcuri în care trăiesc printre lalele și trandafiri cei mai pricepuți florari ai Bucureștiului.

aniel și Ionuț își fac veacul la intrarea în piață, într-un adăpost din câțiva pari de lemn acoperiți cu celofan albastru și ceva materiale de campanie pesediste. La îngopăciunea Bambinei, ei au participat cu „o stea de doi metri, de-a

dat-o ăștia la televizor și am scris pe ea «Bambina, regina florilor», din flori am scris. Aicea, chiar în locul ăsta.” Asta a fost culmea măiestriei lor, de obicei fac coroane obișnuite, la 100-150 de lei una.

Daniel e patronul florăriei, un tip galant care din prima insinuează timid posibilitatea de a ieși la o cafea cu mine. Ionuț, ajutorul lui, zâmbește complice și îmi garantează că e „băiat bun”. A început pe la nouă ani să vină cu maică-sa la florărie. „O ajutam, tăiam cozile la flori ca să le pună în vază. Nu făceam buchete, aveam grijă de flori cât mai pleca ea cinci minute încolo-încolo. Și pe la 15-16 ani am început să fac niște buchete, că mai aveam și eu prietene. Voiam să le impresionez.” Apoi s-a lăsat de flori ca să se concentreze pe școală. A făcut horticultură la facultatea de agronomie, dar n-a terminat fiindcă era ocupat cu florăria și nu putea să ajungă la cursuri. La anul vrea să se bage la ID. A mai studiat câțiva ani limbi și literaturi străine. „Mie-mi place cel mai mult Balzac. E realism și, din păcate, cu lumea lui am de-a face, cu lumea pe care el o descrie.”

Daniel e din Bucureşti şi anul ăsta face 32 de ani, e divorțat și are un copil. Ar vrea să ajungă la Amsterdam, la târgul de flori, să fure meserie de la olandezi și să facă și în București o zonă numai cu flori și arbori. Sau măcar ceva asemănător cu Parcul Rozelor din Timișoara. „Am fost acolo mai demult cu o fată și mi-a arătat splendoarea lui. Un hectar și ceva de trandafiri, tot felul de soiuri.” Cât vorbeşte lucrează încontinuu.

D

valentina nicolae

FeATure / VAlENTINA NICOlAE


41

Floraridin tată-n fiu

lorarii sunt prietenoși, numai că întâi te adulmecă, te iscodesc. „Giani, fii, mă, drăguț cu fata, invit-o înăuntru, fă-i un buchet”, a fost primul lucru pe care l-am auzit în piață. Și al doilea: „Ești măritată?” Îi zic că nu, dar el continuă să

insiste. Mă întreabă de unde sunt și nu crede nici în ruptul capului că sunt din București. Are două ipoteze: fie am legături cu ceva irlandezi sau suedezi și vreau să le compromit afacerea, fie am venit să le fur bărbații. Nu vrea să-mi spună nimic despre cum s-a apucat de florărie: „Mie ce-mi iese dacă vorbesc cu tine?” Mă privește cu suspiciune cât mai stau pe acolo. Când să plec, îmi spune glumeț și amenințător: „Lasă-l pe Giani în pace, că el e deja la a cincea nevastă!”

De la Giani merg la Sorin, un bărbat înalt, îmbrăcat în trening, cu gluga trasă pe cap. „Îmi faceți și mie o poză?”. Are cearcăne negre în jurul ochilor și o gură aproape știrbă cu un singur dinte, care apare ca o geamandură într-o apă neagră, când vorbește. Se îndreaptă de spate și se așază în cadrul ușii. E flancat de coroane, iar deasupra pâlpâie colorat două anunțuri: unul cu florărie, celălalt cu deschis. Pe ușa acoperită de afișe cu flori atârnă stingheră o legătură de usturoi. „E pentru concurență. Zici: «Usturoi în ochii tăi!»”, îmi explică bărbatul și scoate un râs gâjâit.

Și Sorin și face flori de când era copil. A moștenit afacerea și casa toată de la mama lui, care o are de la bunicii bunicilor ei. Cică fi-su mai mic, Solomon, vrea să-i calce pe urme. Vine să facă flori imediat ce termină orele. „Face el singur, nu l-am forțat eu, că la flori tre’ să faci cu drag, nu merge dacă-l forțezi”, îmi zice cu mândrie.

A trecut deja la a doua coroană, cam 20-30 de minute îi ia să termine una. Are mâinile umflate, ca de om înecat, şi foarte crăpate. „De la frig ți se fac mâinile ca de crocodil. Mi-e și milă câteodată să pun mâna pe copilul meu”.

O doamnă cu ochelari şi pufoaică ne întrerupe. Dă „bună ziua” din stradă, apoi aşteaptă. Daniel îi întinde o bancnotă lui Ionuţ şi el i-o dă femeii. Se întoarce cu chitanţa: 40 de lei. Asta e taxa pe zi în piaţă. „Cam 12 milioane lunar pentru condiții de %$#^@! Înainte aveam un chioșc de termopan, un televizor, mai o muzică, mai o aia”, spune Daniel resemnat. El și Ionuț vin în fiecare dimineață la piață, pe la cinci. Câștigă aproximativ 10 lei pe coroană. „Deci, ca să pot să-l plătesc pe el, să pot să plătesc și taxa asta, trebuie să vând vreo șapte-opt coroane cel puțin. Și ca să-mi mai rămână și mie ceva, tre’ să mai vând înc-o jerbă-două”. Încerc să-i înseninez puțin și întreb care e floarea lor preferată. “Femeia”, glumește Daniel.

Apoi se rușinează și redevine serios: „Frezia e micuță, dar e parfumată, miroase a primăvară, garoafa, deși nu miroase, poți să te joci cu ea și să-i dai tot felul de forme și să faci jocuri de culori. Trandafirul se știe că e trandafir.”

Prinde curaj și mă ia el la întrebări: „Care e autorul tău preferat? Cum te distrezi? Ieși în oraș? Mergi la cenaclu? Se mai organizează seri de poezie, ceva? Părinții tăi ce părere au despre ce faci? Nu și-au dorit să fii doctoriță sau altceva? Ești măritată?”

Mă scapă de interogatoriu un tip care vinde pește. Trece pe lângă mine aplecat de spate și pune două plase mari jos. Fără să spună un cuvânt, scoate repede un pește imens, care se chinuie să respire. Îl agață de cântar și zice: „Cinci kile, 55 de lei!”

După asta, Daniel zice: „Când n-ai ce face, Valentina, poți să vii lângă noi aicea și să te joci cu florile”. Ionuț ia o crizantemă în mână, o zburlește puțin și-mi explică: „o desfaci așa, înfigi o sârmă prin floare și străpungi până iese pe partea cealaltă. Acuma îi faci un cârlig și tragi în jooos, dar nu foarte tare.” Apoi înfășoară sârma pe un băț de lemn și pe tulpină. Trebuie să las un degețel spațiu între floare și băț, altfel nu poate să manevreze florile pe coroană.

Stric vreo două crizanteme până iese bine. Îmi fac repede o poză cu floarea și i-o pasez lui Daniel, s-o pună în coroană. Lucrăm toți trei în tăcere câteva minute. Prin fața tarabei trece un băiat grăsun. „A trecut Bambina!”, zice Ionuț și-l bufnește râsul.

F

VAlENTINA NICOlAE / FeATure

42


Pe măsură ce înaintez prin piață, florăresele îmi țin calea: „Hai, iubita, să-ți dau zambile!”, „Dau și io o frezie, fata?”, dar când înțeleg pentru ce am venit schimbă repede tonul pe sictir și dezamăgire. O babă mă și repede: „Eu am nevoie de clienți, da?”

Baba Tudora

ceva delicat și dur în același timp în oamenii ăștia, florarii și florăresele Bucureștiului. E o lume parfumată de frezii, zambile, ghiocei, narcise, brândușe. Colorată de garoafe și

trandafiri. Eleganțată de cale și gladiole. Înfrumusețată de orhidee și crini imperiali. În mijlocul pieței stă baba Tudora. În fața ei are trei cutii de carton, pline cu zambile și brândușe. Lângă ea și-a tras un lighean în care fumegă niște cărbuni, deasupra căruia își plimbă mâinile ca să se încălzească. Strigă după mine: „Hai, fata mea, să-ți dau niște zambile!” Mă așez pe vine lângă ea ca s-o pot auzi.

Baba Tudora e florăreasă de copiliță, stătea la tarabă în Piața Unirii cu mama ei, „până ne-au dărâmat, dup-aia m-am mutat aici”. N-a făcut niciodată coroane de înmormântare, a vândut doar flori de sezon: zambile, frezii, narcise primăvara, garoafe și trandafiri în restul anului.

S-a măritat la 15 ani și are șase copii: doi băieți și patru fete. I-a născut pe toți acasă cu moașă, cu mama și mătușile pe lângă ea. Două dintre fete și câteva nepoate sunt cu ea în piață. Au o tarabă mai mare, acoperită, la câțiva metri de ea. Unul din băieți s-a însurat cu o româncă, care nu vinde în piață. „«Vezi, mamă, dacă nu m-ai învățat și pe mine la flori», așa-mi zice”. Tudora a crezut că e mai bine pentru

e

ea să facă altceva, să câștige mai mulți bani, dar fata e casnică, „e greu să-ți găsești ceva acuma, nu mai e ca pe timpuri”. Își aranjează baticul albastru sub bărbie și revine: „Dar are grijă de mine, face de mâncare, mă spală." Își ridică o fustă, două, trei, până ajunge la albitură: „Chiloții nu! Și-acu, la 85 de ani, mi-i clătesc seara înainte să mă culc."

Tudora zice că nu mai vine la piață decât de sărbători, că are „oasele șubrede”. Nici cu banii nu se mai descurcă. Nu s-a obișnuit cu noua monedă și de multe ori le cere clienților 100 de mii pe un buchet de zambile. Copiii o tot corectează, dar ea uită repede. Cât stăm de vorbă, un bărbat cu haine murdare se oprește la cișmeaua de lângă noi. Împinge o platformă cu găleți goale, le umple pe toate, apoi se plimbă prin piață și duce apă florarilor.

Înainte să plec, Tudora vrea să știe dacă sunt măritată. Mă mângâie pe spate ca pe un copil pe care vrei să-l pui să doarmă și-mi urează să mă mărit și să fac copii, „dar nu prea mulți!”

M-am învârtit două zile printre florari, scotocind prin poveștile lor de viață, pe alocuri monotone și previzibile ca ciclurile vegetale în care ei trăiesc de fapt. E o lume caldă, care hrănește orașul ăsta al nostru cu mănunchiuri delicate pentru botezuri, buchete sofisticate de mireasă sau jerbe bogate pentru înmormântări.

FeATure / VAlENTINA NICOlAE

Mercurialul pieței

Dacă mergi de dimineață, pe la opt, florarii au marfa întinsă pe trotuar. Sau lădițele cu flori aranjate frumos în dube. Un ghiveci mic cu bujori de plantat în grădină costă 7 lei, unul mare 15. Buchetul de zambile e 10 lei, dar poți să-l scoți la 7. Laleaua e la 3 lei firul. Coroanele sunt 100-150 de lei. Un mănunchi de 10 buchețele de brândușe: de la 5 la 10 lei.


43

44


aViS reNt a Caraeroportul Henri Coandă (otopeni) dN1 bucurești - ploiești Km 16.5 021.204.19.57 [email protected]

Rezervă un autoturism online în centrul Bucureștiului sau în aeroport, beneficiind de o gamă variată de mașini la prețuri avantajoase, și explorează capitala României și împrejurimile acesteia. Pentru termeni și condiții, cât și detalii despre procedura de închiriere auto Avis, contactați-ne sau verificați ghidul nostru de închirieri. Indiferent dacă este o vizită de afaceri sau de plăcere, închiriați o mașină de la Avis pentru a vă face călătoria în București mai plăcută și mai ușoară.

Horia miHail ÎN tUrNeUlpiaNUl CĂlĂtor

Într-o lume în care romantismul are din ce în ce mai puţin loc, deşi, în secret este dorit de toată lumea, Horia Mihail şi Pianul Călător propun publicului din toată ţara patru poveşti muzicale ce stau sub semnul romantismului, al prieteniei şi recunoştinţei.Turneul Pianul Călător are loc între 22 martie şi 20 mai 2015, în 20 de localităţi, este organizat de Centrul Cultural Media Radio România şi Asociaţia Culturală Accendo şi este susţinut de Radio România.Recitalul lui Horia Mihail cuprinde cele şase Klavierstücke Op. 118, unele dintre cele mai iubite piese pentru pian solo scrise de Johannes Brahms, o ultimă partitură publicată în timpul vieții muzicianului. Continuă cu Après une lecture de Dante, de Franz Liszt care transformă aici cea de a doua parte din Anneés de pèlerinaje într-o mare călătorie de-a lungul artei și a spiritualității italiene și se încheie cu Carnaval, Op. 9, Scènes mignonnes sur quatre notes, de Robert Schumann, partitură care aparține primei perioade de creație a compozitorului. Amănunte pe www.pianulcalator.ro

GermaN deNtiStCalea dorobanților 208, 021.231.88.56 germandentist.roCabinetul din Mall Băneasa este primul cabinet deschis de luni până duminică între orele 10:00-22:00 . Toții medicii echipei German Dentist dețin cunostințe avansate de RCP (practici de resuscitare cardio-respiratorie). Pacienții cu patologie asociată, boli cardio-vasculare, diabet zaharat, afecțiuni hepatice, renale, endocrine sau oncologice, pot beneficia de un tratament dentar efectuat în condiții de maximă siguranță medicală. German Dentist oferă servicii stomatologice premium, fără a face compromisuri în ceea ce privește calitatea ce i-a consacrat numele. Toate acestea pentru ca dumneavoastră să vă puteți bucura de un zâmbet frumos, luminos și, în primul rând, sănătos.

taJCalea 13 Septembrie 127-131 021.410.1820www.tajrestaurant.ro

"Aapka Swagat Hai!" Sună bizar? Este felul indian de a vă întâmpina, scris în limba hindi. Odată sosiți la noi, nu veți fi doar consumatorii unor excelente bucate, ci vă veți impregna puțin de farmecul și spiritualitatea indiană. Am dori ca această vizită să fie începutul unei prietenii, să intrați alături de noi într-o lume în care gusturile vă vor fi răsfățate de savori inedite și în care veți putea fi mereu protagoniștii unor istorii fabuloase, pline de farmecul exotic al Indiei dintotdeauna. Vă spunem: „Phir Seva Ka Mauka Dijiye!" - adica dorim sa va servim din nou.

DE îNCERCAT

recoMAnDări

CÂNteC peNtrU tiSHaMusicalul, noua premieră MiniArtShow by Ioana Ginghină!În această primăvară, MiniArtShow by Ioana Ginghină are o surpriză pentru cei mici, dar și pentru cei mari, musicalul Cântec pentru Tisha. Duminică, 5 aprilie, orele 18.00, toate drumurile duc către Sala ArCub (Str. Batiștei, nr. 14), la premiera absolută a musicalului Cântec pentru Tisha, în regia Feliciei Dalu. Vineri, 10 aprilie, în Săptămâna Luminată, la ora 18.00, la Sala ArCub din Batiștei, nr. 14, spectacolul se va juca pentru copiii din medii defavorizate, MiniArtShow by Ioana Ginghină donând 50% din profit . Evenimentul caritabil este realizat împreună cu Fundaţia Principesa Margareta a României Producător: MiniArtShow by Ioana GinghinăBiletele se pot achiziționa pe www.eventim.roRezervări bilete se pot face la [email protected], telefon 0749419999.


45

edeN SpaCardUl Spa!

În luna martie EDEN SPA are o ofertă specială: 2+1 gratis la oricare dintre cardurile pentru doamne! Astfel, puteți să-i spuneți «Te iubesc!» femeii iubite, un cald «Mulțumesc»! mamei și un sincer «Te apreciez» colegei de birou! Din gama variată de carduri cadou, vă propunem cardul Enjoy Life, la 175 lei, un cadou care va bucura atât corpul, cât și sufletul doamnelor. Masajul feței și al decolteului cu miere cremoasă de Manuka, masajul indian al scalpului și un masaj relaxant cu pietre de bazalt sunt ingredientele care aduc zâmbetul și bucuria în sufletul celor dragi ție ! Un alt cadou pentru corp, minte și suflet este cardul Love Yourself, la 200 lei. Într-o atmosferă specială, persoana dragă va beneficia de o exfoliere, urmată de o împachetare naturală pe bază de miere organică și un masaj de hidratare al întregului corp. Dacă știi că vrea o pauză pentru sănătatea ei, alege Destress Your Body & Mind, la 225 lei, un cadou care conține un ritual aromaterapeutic al picioarelor, urmat de un masaj cu pietre calde de 75 de minute. Alegeți și comandați online la www.edenspa.ro!

eVideNCe SaloNevidence Unirii Unirea Shopping Center 021.303.03.77 / 0729.036.620evidence feeria - Galeria feeria 021.319.52.70 / 0729.036.623evidence băneasabăneasa Shopping City 021.361.17.89 / [email protected]

Frumusețea trezește sufletul la viață! Fă-ți o programare la cel mai apropiat salon Evidence și alege serviciile și produsele care te fac să te simți frumoasă și specială. Pentru că meriți! Tender, Love and Care for… HAIR

mailmaNpoȘta rapidĂMailman înseamnă CALITATE în serviciile poștale.Mailman înseamnă CALITATE în prelucrarea bazelor de date, în print, împlicuire și etichetare, în livrarea expedițiilor și predarea confirmărilor. Mailman te ajută cu SOLUȚIA construită pe specificul expedierilor tale, cu tarifele tale.apeluri în rețeaua romtelecom: 021.9390apeluri în rețelele Vodafoneși orange: *9390pentru comenzi din provincie: 021.9390.111 0722.400.490

trUe ClUbSplaiul independenței, colt cu Selari0727 488 [email protected]

Sâmbătă, 28 martie, ne întâlnim cu D-lema în sufrageia True ClubD-lema reuneşte pe scenă oameni cu energie debordantă și umor fin într-o formulă completă de live band! Cu un playlist abordat într-o manieră proprie, potrivit pentru cel mai variat public, D-lema aduce în TRUE CLUB muzica pe care ați crescut, muzica pe care ați ascultat-o la casetofon în timpul primului drum spre mare, muzica pe care ați dansat la balul de absolvire și nu în ultimul rând muzica pe care o ascultați dimineața în drum spre serviciu… iar peste toate acestea... nebunia și bucuria de a cânta live.De la 22.00 DJ Lucian încălzește atmosfera.Preț bilet: 20 RON (voucher de consumație - include un shot la bar)Info & Rezervări: 0727.488.087

DE îNCERCAT

46


SociAL DrinKer / DRAGOȘ VĂRȘĂNDAN

instagram.com/SapteSeri

deCÂtun burger

u sunt un mare băutor de bere. Niciodată n-am fost. Prietenii mei știu asta și țin să mă întrebe dacă am pățit ceva de fiecare

dată când îmi comand o bere în oraș. Lucru care se întâmplă destul de rar, dar se întâmplă. De pildă, într-o după-amiază superbă de primăvară, când soarele este suficient de puternic, dar blând, cât să te poți bucura în tihnă de razele lui la o terasă, îmi vine și mie poftă să beau o bere. Zilele trecute am trăit un astfel de episod la A1, un băruleț din zona pieței Amzei, unde au în meniu câteva beri artizanale atât de aromate și de gustoase, încât chiar trebuie să urăști berea ca să poți să le reziști. Eu am optat pentru două feluri de Brewdog, o bere scoțiană cu atitudine, fără aditivi și fără conservanți, foarte populară printre conaisseuri și greu de găsit chiar și în barurile care o comercializează în mod uzual. Prima bere pe care am băut-o la A1 se numește Dead Poney Pale Ale și este făcută din hamei american. Are un buchet de arome foarte fresh, cu note pronunțate de citrice la primul gust, care capătă accente ușor tropicale, de mango și ananas, către post gust. Am continuat cu Five AM Red Ale, ceva mai dulceagă și mai consistentă în arome, dar suficient de sprințară cât să mă îmbie să comand și de mâncare. Locul nu mi se părea tocmai potrivit pentru cină. Însă berea sau foamea au comandat în locul meu un burger pe care l-am mâncat fără mustrări de conștiință și fără regrete. Ba chiar l-am inclus la momentul respectiv în topul burgerilor mâncați anul acesta. Topul burgerilor din anul acesta a suferit deja nenumărate modificări. Am cuvinte de laudă pentru burgerii de la Vivo sau pentru cei de la Simbio, însă parcă tot burgerii de la Burger Van, după care stai

la coadă, cu bon de ordine, sunt cei mai aproape de inima mea de pasăre de noapte. N-ar fi rău dacă aș putea primi notificări despre traseul Burger Van-ului sâmbăta seara, de exemplu. Dar mă mulțumesc și cu câte o surpriză, din când în când. Cum s-a întâmplat de altfel sâmbăta trecută, la petrecerea de lansare a noului număr Decât o revistă, la studioul fotografului Alex Gâlmeanu. Fiind prieten destul de bun cu gazda și știind că petrecerea are loc în studioul omului, am crezut că voi ajunge la un eveniment destul de restrâns. Nu mică mi-a fost mirarea să găsesc acolo vreo două sute de persoane mișunând de colo până colo, inclusiv la Burger Van-ul care, ce să vezi, fusese și el invitat la petrecerea lui Gâlmeanu. Surprizele plăcute s-au ținut lanț toată seara. Am degustat un vin destul de tânăr, dar promițător, cu nume frumos: Freamăt, de la Crama Catleya. Am băut un Negroni făcut ca la carte de către prietenii de la Sugar and Lime, invitați și ei să presteze cocktailuri pentru același eveniment. Mi-am făcut câteva selfieuri cu aparatul destul de scump și de complicat al lui Gâlmeanu, care era pus la dispoziția invitaților fix pentru acest scop, într-un set cu fundal bidimensional, cu lumini și cu un declanșator la distanță. Și am admirat îndelung ultimul proiect al gazdei, 365 de fotografii aliniate ca într-un calendar imens pe un perete, fotografii făcute de el în fiecare zi a anului trecut, fix la ora 17.00. Fix la ora 23.00 am luat un număr de ordine la Burger Van și am așteptat cuminte să-mi vină rândul. În acest timp m-am gândit că următorul proiect al lui Gâlmeanu ar putea să fie despre oameni care mănâncă burgeri. Oameni fericiți evident.

Dragoș vărșăndaneste jurnalist, antreprenor,

social drinker, gurmand

și degustător pasionat de

vinuri. Este proprietarul

theliquorstore.ro, cel mai

complet magazin online de

băuturi din România și autorul

unui blog în care povestește

pe larg despre vinurile bune

sau licorile fine pe care le

degustă.

n

Foto

: Dra

goș

Vărș

ănda

n


47

48


Șapte seri 873

Documents