apostolia 104-nov interior-it

Apostolia 104-nov_interior-IT.indd1A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 6
CUVÂNTUL
EPISCOPULUI
SILUAN
L a jumtatea lunii noiembrie în- cepe Postul Naterii Domnu- lui. Ca în orice perioad de post, cretinul ia aminte la ce mnânc i bea, la ce vorbete
i gândete, la ce dorete i triete. Dar perioada premergtoare Praznicului Naterii Domnului are o conotaie apar- te, comparativ cu celelalte posturi. E o perioad de ateptare. Tradiia cretin apusean a asimilat aceast perioad cu adventum, adic cu perioada în care se ateapt venirea în trup a lui Dumnezeu.
Vom zice noi, cretinii: „Dar Dum- nezeu S-a întrupat. Noi ce mai ateptm
ATEPTÂND
sau cum s trim aceast perioad ce premerge Crciunului?”
În Sfânta Scriptur se vorbete despre Domnul i ca despre Cel ce vine (cf. Mt. 11, 3; Apoc. 1, 4; 1, 8; 4, 8). Iar noi cei care în Hristos ne-am botezat i în Hristos ne-am îmbrcat (cf. Rm. 6, 3), Îl ateptm pe Cel Care iari va s vin întru slav, s judece viii i morii. Pentru noi, cretinii, Domnul vine (1 Cor 16, 22) în toat vremea, în toate zilele. De aceea, rugciunea cea mai des repetat în biseric este Doamne miluiete. Adic mereu se cheam Numele Domnului, de când primii dintre cei care au crezut
A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 62
C U V Â N T U L E P I S C O P U L U I S I L U A N
în Domnul, la Rusalii, au auzit cuvân- tul Sfântului Apostol Petru: Tot cel ce va chema Numele Domnului se va mân- tui (F.Ap. 2, 21; Ioil, 3, 5). Aa se face c primii cretini se numeau cei ce chea- m Numele Domnului (F.Ap. 9, 14).
Chemarea numelui Domnului este, aadar, o „îndatorire” a fi ecrui cretin, tiut fiind c aceasta constituie i un mod de a binecuvânta pe Dumnezeu i de a-i mulumi pentru binefacerile Sale revrsate peste lume. i cântm la Sfânta Liturghie: Binecuvinteaz sufl ete al meu pe Domnul i toate cele dinluntrul meu, Numele cel sfânt al Lui (Ps. 102, 1). Iar la praznicele Maicii Domnului i la Cununie auzim cântând partea a doua a versetului din psalmul 115: Ce voi rs- plti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? Paharul mântuirii voi lua i Numele Domnului voi chema (v. 3-4).
De observat asocierea a dou lucruri eseniale pentru cretin, în versetul de mai sus: paharul mântuirii i chemarea Numelui Domnului. i aceasta se leag i de praznicul pe care ne pregtim s-l întâmpinm, pentru c noi chemm Numele Celui Care S-a pogorât din ceruri i S-a întrupat, de la Duhul Sfânt i din Maria Fecioara, i S-a fcut om (cum mrturisim în Crez). i fcându-Se om sau înomenindu-Se, Fiul Cel venic al Tatlui ceresc S-a fcut nou Pâinea care s-a pogorât din cer (cf. In 6, 51) i S-a dat nou – Trup i Sânge – adevrat mâncare i adevrat butur (cf. In. 6, 55). Pentru a gusta din aceast hran ce-
reasc ne pregtim prin postire i prin înfrânare în Postul Crciunului i în fi e- care perioad de postire, pentru a ajunge s o facem în zilele de miercuri i de vineri ale fi ecrei sptmâni, pentru a ne bucura de ospul Împriei Tatlui i a Fiului i a Sfântului Duh care se pro- clam solemn la fi ecare Dumnezeiasc Liturghie.
Perioada de pregtire i de ateptare din vremea Postului Crciunului are ca menire tocmai de a ne provoca foame i sete de „altceva”, de alt mâncare i de alt butur decât cele pe care lumea aceasta ni le propune. De aceea auzim în biseric îndemnul: Gustai i vedei c bun este Domnul (Ps. 33, 8).
Prin întruparea Sa, Domnul S-a pus la msura noastr , dar nu ca s-l „micorm” pe El la msura doririlor i a plcerilor noastre, ci ca noi s ne ridi- cm i s aspirm la înlimea i mreia a ceea ce El dorete pentru noi: s cunoatem iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunotin, ca s ne umplem de toat plintatea lui Dumnezeu (cf. Efes. 3, 19). Cci Dumnezeul nostru a venit în trup, plin de Har i de Adevr (cf. In. 1, 14), i din plintatea Lui noi toi am luat, i har peste har (cf. In 1, 16). Prin prtia la Trupul i Sângele lui Hristos pe Care am fost „altoii” prin Botez, devenind trup din trupul Lui i os din oasele Lui, ne facem prtai, prin Har, la plintatea dumnezeirii ce slluiete trupete (cf. Col. 2, 9) în- tru El.
3A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 6
C U V Â N T U L E P I S C O P U L U I S I L U A N
Pentru a contientiza la ce slav suntem chemai i pentru a ne împrti mai cu adevrat din plintatea de via nestriccioas i de iubire pe care o aduce naterea lui Hristos, ne pregtim în perioada acestui post ca unii care de la Botez suntem purttori ai acestui tezaur în vase de lut (cf. 2. Cor. 4, 7), netiind s-l preuim cum se cuvine.
Fie ca perioada acestui Post al Crciunului s aduc în sufl etele i în viaa noastr acea schimbare (metanoia – pocin – convertire) care s fac loc Fiului lui Dumnezeu ce vine s ne vesteasc Împria Sa i s ne reaminteasc statutul de fi i i (deci) de motenitori pe care îl avem în ea.
Duhul i mireasa zic: Vino. i cel ce aude s zic: Vino. i cel însetat s vin. i cel ce dorete, s ia apa vieii în dar. Vino, Doamne Iisuse!
†Episcopul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
C ine v ascult pe voi pe Mine m ascult. Este un cuvânt de inves- tire a Apostolilor cu putere mult.
Aici avem fundamentul crerii ulterioare a tradiiei paternitii în Biseric. Tot cel
TÂLCUL EVANGHELIEI
Luca 10, 16-21
„Zis-a Domnul ucenicilor Si: cine v ascult pe voi pe Mine M ascult i cel ce se leapd de voi de Mine se leapd; iar cine se leapd de Mine se leapd de Cel care M-a trimis pe Mine. Iar cei aptezeci s-au întors cu bucurie, zicând: Doamne, i diavolii se pleac nou în numele Tu. Atunci Iisus le-a rspuns: am vzut pe Satana ca un fulger czând din cer. Iat, v-am dat putere s clcai peste erpi i peste scorpii i peste toat puterea vrjmaului; i nimic nu v va putea vtma. Îns nu v bucurai de aceasta, c duhurile se pleac vou, ci v bucurai mai ales pentru c numele voastre s-au scris în ceruri. În ceasul acela s-a bucurat Iisus cu duhul i a zis: Mrturisescu-m ie, Printe, Doamne al cerului i al pmântului, c ai ascuns acestea de cei înelepi i de cei pricepui i le-ai descoperit copiilor. Da, Printe, cci aa a fost bunvoina/bunvoirea înaintea Ta.” Luca 10, 16-21
ce voiete s cunoasc pe Dumnezeu în- tr-un mod viu i autentic devine ucenicul unui printe însufl at de har, care îi spune i îl îndrum nu vorbind de la el însui, ci cele pe care Duhul Sfânt va pune in inima lui pentru învcel. Ucenicul se va numi asculttorul, întrucât el va fi împlintorul cuvântului Domnului. În modul acesta, ucenicul primete cuvântul de la Dumne- zeu prin gura printelui duhovnicesc, i ascult cu bucurie, împlinind, i aici se produce o mare tain: ascultarea ucenicului, împlinirea cuvântului, îi d autoritate printelui. Altfel, acesta nu vorbete de la sine dup prerea lui, nici dup tiina lui, ci primete cuvântul dup rugciunea i adânca cutare a asculttorului. Persoa- na printelui se face sla al harului pentru ascultarea ucenicului, care acum va avea
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
contiina c nu omul i-a vorbit, ci însui Dumnezeul cel viu. Povuitorul va avea multe astfel de prilejuri smeritoare încât s nu se socoteasc pe sine cineva, nici ucenicii nu se vor raporta ca la un guru, ci vor vedea în printele lor blând i smerit chipul lui Hristos.
„M numii pe Mine Învtorul i Domnul i bine zicei, cci Însumi sunt” ... „Învai-v de la Mine cci sunt blând i smerit cu inima, i vei afl a odihn su- fletelor voastre”. Dup acest cuvânt, Domnul întrete spunând un altul: „Cine se leapd de voi, de Mine se leapd”. De aici putem vedea cât de mult preuiete Domnul cuvântul i ascultarea, întrucât sunt trimise din iubirea Lui fr margini. Lepdarea de trimiii lui Dumnezeu este lepdare de El însui. Neîmplinirea cuvân- tului printelui si povuitorului nostru, în tradiia noastr, este neascultarea cu- vântului mântuitor, care Domnul i l-a dat, chiar fr ca el s tie sau s „simt” pentru noi i direcia noastr în via.
Aadar, atenie cu fraii notri care vin s primeasc doar cuvântul pe care îl vor, care s le fi e convenabil i dup prerea lor. Tocmai aici se simte criza noastr astzi, când spunem c nu avem mari duhovnici. Domnul poate nu trimite mari duhovnici i pentru faptul c nu vor fi as- culttori care s-i „nasc”. Apoi mai este un aspect, omul de astzi nu caut un cu- vânt, direcie nou, care s-i schimbe viaa, s-l fac s triasc dup voia lui Dumne- zeu, ci vor o simpl descrcare psihologi- c care s le asigure un minimum „con-
fort” al unei contiine parial adormite, inut parc cât s nu supere patimile i obinuinele mondene.
Toat aceast chemare de sus se face de la Domnul i în Numele Lui. Este acest mandat pe care însui Domnul Hristos ca Fiu L-a împlinit fa de Tatl, tot aa apos- tolii din toate timpurile vor vorbi, nu în numele lor sau pentru ei, ci în numele i pentru numele Domnului. Ucenicii s-au minunat c i demonii se supun lor pentru numele Lui. Erau uimii, dar nu uita- ser cuvântul „toate câte vei cere în numele Meu, cu credin , vei primi”, iar întru puterea Numelui „nimic nu v va v- tma”. Cu toate acestea, bucurie cea mare este c numele lor „s-au scris în ceruri”.
Cunoatem din tradiia Bisericii c atât în perioada apostolic, cât i în cea primar exista o practicare a rugciunii Numelui Domnului. În Noul Testament, cretinii sunt numii „cei care cheam numele Domnului”, fi indc „oricine va chema Numele Domnului, se va mân- tui”. Ulterior, tradiia monahal a prinilor deertului, din pustia scheti- c, au lucrat ceea ce numim astzi rugciunea inimii: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiete-m”, numi- t i rugciunea Numelui sau rugciunea neîncetat. Prin aceast rugciune în în- treaga noastr fi in se imprim Numele Domnului Hristos, i numele nostru va fi scris în ceruri, pentru c însui Numele Lui se va înscrie în noi.
Pr. Gabriel Popescu
I N M E M O R I A M
I at c de peste dou milenii încoace, adic de la întemeierea credinei cretine, suntem capabili s ne cinstim i s ne omagiem eroii istoriei sau mar- tirii credinei precum i personalit-
ile marcante, universale i naionale, care au amprentat istoria, veacurile i locurile cu activitatea, cu viaa i cu învturile ori scrie- rile lor mult folositoare!...
PRINTELE ARHIEPISCOP
I „PATRIARHUL” JERTFELNIC
(1921 – 2016)
În acest sens, iat c anul acesta, din ziua de duminic - 30 octombrie 2016, ne facem prtai la naterea în viaa cea venic a Împriei Cerurilor a unui mare cunosc- tor i mrturisitor al istoriei bimilenare ro- mâneti, totodat i propovduitor al dreptei credine cretine – Arhiepiscopul Iustinian Chira al Maramureului i Stmarului, dup ce i-a purtat cu toat demnitatea, onestita- tea i încrederea în Dumnezeu crucea cre- tineasc a vieii, a slujirii i pastoraiei misi- onare, vreme de foarte muli ani, i care, la data de 28 mai anul curent, a împlinit vene- rabila vârst pmânteasc de 95 de ani…
Înaltpreasfi nitul Printe Iustinian Chira – Episcopul Maramureului i Stmarului, a trecut la cele venice în dimineaa zilei de 30 octombrie 2016, în timpul slujirii Sfintei Liturghii duminicale. În seara zilei de sâmb- t, 29 octombrie 2016, Înaltpreasfi nia Sa a suferit un infarct miocardic i a fost internat la Spitalul Judeean de Urgen (SJU) din municipiul Baia Mare, judeul Maramure.
I N M E M O R I A M
Venerabilul Pstor Duhovnicesc i Ierarh s-a nscut la 28 mai 1921, în satul Plopi din judeul Maramure, dintr-o familie de rani evlavioi la botez primind numele de Ioan. A urmat coala primar în satul natal (1928 - 1934). Între anii 1934 - 1941 a fost reinut acas de prini pentru sprijin în gospod- rie, apoi a urmat doi ani cursurile Liceului Ortodox de biei „Simion tefan” din municipiul Cluj Napoca.
Animat i însufl eit de dragostea de a-L sluji cât mai bine pe Dumnezeu, s-a dus la Mnstirea „Sfânta Ana” din Rohia, din ara Lpuului, ca frate de mnstire în data de 12 martie 1941, tuns în monahism sub numele de Iustinian (în anul 1942). La 15 august 1942 a fost hirotonit diacon, iar la 17 aprilie 1943 preot la Mnstirea Rohia - Maramure de c- tre Preasfinitul Printe Nicolae Colan - Episcopul Vadului, Feleacului i Clujului.
Între 22 noiembrie 1942 i 10 martie 1943 este încorporat, în pofi da hainei cleri- cale, în armata maghiar la Miscolt. În îm- prejurrile istorice dramatice dintre 1940 -1944, monahii din Mnstirea Rohia – Maramure triau într-o înfrigurat ndej- de: eliberarea rii i a Transilvaniei.
În zorii în care aceast speran devenea o certitudine, este numit Stare la Mnstirea Rohia tânrul ieromonah, în vârst de numai 23 de ani, Printele Iustinian Chira, care avea s conduc acest sfânt loca, aproape 30 de ani; una din cele mai îndelungate i rodnice streii.
Pentru meritele sale în conducerea m- nstirii, la propunerea Preasfi nitului Printe Episcop Teofil Herineanu al Vadului,
Feleacului i Clujului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a conferit, în anul 1967, rangul de Arhimandrit, iar în anul 1973 a fost ridicat la rangul de Arhiereu, fi ind ales în treap- ta de Episcop - Vicar la Arhiepiscopia Vadului, Feleacului i Clujului.
În luna septembrie anul 1990 a fost ales Episcop Eparhiot al reînfiinatei Episcopii Ortodoxe Române a Maramureului i Stmarului, fi ind instalat la data de 11 noiembrie 1990 dup ce, vreme de 17 ani a fost vred- nic Episcop Vicar la Cluj, fi indu-i loial i credincios ucenic i apropiat colaborator Înaltpreasfi nitului Printe Arhiepiscop Teofi l Herineanu al Vadului, Feleacului i Clujului.
În aceast funcie i calitate iniiaz re- organizarea de curând reînfi inatei Episcopii a Maramureului i Stmarului. În acest scop a cerut înfi inarea postului de Episcop – Vicar pe seama Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureului i Stmarului, post în care l-a propus, în anul 1994, pe Preacuviosul Printe Arhimandrit Iustin Hodea – Stareul de atunci al Mnstirii „Sfânta Ana” – Rohia, care devine astfel, din ziua de duminic – 17 aprilie 1994, Preasfi nitul Printe Episcop Vicar Iustin Sigheteanul.
La 13 decembrie 2009 a fost ridicat la rang de Arhiepiscop Onorifi c, de ctre Preafericitul Printe Daniel, Patriarhul României, în Catedrala Episcopal „Sfânta Treime” din municipiul Baia Mare, judeul Maramure.
Drept urmare, în iureul zilei i în vârte- jul timpului mi-am adus aminte, pentru câ- teva momente, de Înaltpreasfi nitul Printele nostru Arhiepiscop Iustinian Chira a crui plecare o regretm foarte mult astzi...
I N M E M O R I A M
El este i va rmâne în continuare, în contiina discipolilor, profi lul organizatorului i al omului de cultur i autentic tradiie, cu deschidere spre istoria acestui neam i popor, spre restaurarea i reabilitarea bisericilor i mnstirilor vechi – vestite i renumite mo- numente istorice, toate acestea transmise nou cu foarte mult drnicie, generozitate, noble- e sufl eteasc i vrednicie...
De aceea, a fost mult iubit de tinerii elevi- seminariti, studeni - teologi, preoi i clugri, ajutându-i pe foarte muli dintre ei prin reco- mandrile i sfaturile pe care le-a dat fi ecruia în parte, ori de câte ori a fost solicitat...
Colaborator apropiat i sfetnic luminat al multor personaliti culturale, între care, la loc de cinste, îi amintim i pomenim numai pe Printele Nicolae Steinhardt – Monahul Nicolae de la Rohia, pe Alexandru Paleologu
i pe Ioan Alexandru, apoi al multor profesori i ierarhi, îndrumtor al multor seminariti i studeni, clujeni, bistrieni, maramureeni i stmreni sau bihoreni i sljeni, pstor duhovnicesc al atâtor generaii de preoi i clugri, membru a foarte multe asociaii sau fun- daii culturale, naionale i patriotice din inuturile binecuvântate ale Maramureului i Stmarului, am observat, deja, cum îl regret i-l plâng cu toii, fi ind contieni de marea pierdere ce li s-a pricinuit, fi ind, laolalt, cu toi la unison, muli ierarhi ai bisericii noastre, foti seminariti i studeni – fi i duhovniceti ai Înaltpreasfi niei Sale, precum i foarte muli preoi i clugri...
În viziunea, în mintea i în inima mea personalitatea Înaltpreasfi niei Sale s-a con- turat i s-a identifi cat prin câteva trsturi i caliti distincte: – i anume, în primul rând
I N M E M O R I A M
prin maturitatea i bogata experien sau în- elepciune pastoral i duhovniceasc, prin ataamentul fa de valorile spirituale, pere- ne ale poporului nostru, prin felul su de a fi foarte fi resc i mai puin sofi sticat sau com- plicat; dup aceea prin tenacitatea i perse- verena, prin dispoziia pe care o avea spre intensifi carea eforturilor în vederea rezolv- rii unei probleme, atunci când situaia o ce- rea; prin ataamentul su fa de monumen- tele istorice, mai ales vestitele i renumitele biserici de lemn din tot Maramureul, i de patrimoniu, cultura istoric i nu numai cu care era înzestrat, datorit muncii i tenaci- tii Înaltpreasfi niei Sale – deoarece a fost un autodidact înnscut i foarte consecvent cu el însui de-a lungul întregii sale viei; prin luciditatea i spiritul critic însoit de foarte mult înelegere i condescenden; pe urm prin spiritul de disciplin, în primul rând cu propria lui persoan, revelat cu fi ecare sluji-
re ori cu fi ecare predic sau cuvântare, sus- inute într-un mod foarte clar, limpede, con- cis, coerent dar i consistent, în diferite împrejurri sau cu diferite ocazii!...
De asemenea, mai avea i calitatea de a fi un om de o sinceritate, dar i fermitate, de o discreie i o modestie ieite din comun, care îi inspirau foarte mult încredere, con- fort sufl etesc i dragoste fa de valorile au- tentice i eterne ale spiritualitii noastre ro- mneti i ortodoxe...
Aadar, sunt încredinat c sunt foarte muli oameni de rând, credincioi i slujitori ai Bisericii noastre strmoeti, care se roa- g Bunului Dumnezeu s-l ierte, s-l odihneasc i s-i rsplteasc pentru faptul c i-a fcut pe ei ori pe copiii lor oameni cu coal teologic serioas, i pe care apoi i-a hirotonit preoi i diaconi, dup care i-a instalat în parohiile încredinate lor spre ps- torirea turmei celei cuvânttoare, spre Slava
I N M E M O R I A M
lui Dumnezeu – Pstorul cel Bun i Arhiereul cel Venic; apoi a târnosit i binecuvântat atât de multe biserici i lcauri de închina- re – fapt care nu poate fi uitat în istoria acestor locuri – marcate de prezena i activitatea Înaltpreasfi niei sale, atât de prodigioas, care s-a desfurat pe parcursul atâtor ani; rugciuni crora m altur i eu, avându-l permanent în cinstirea i preuirea mea...
Din învturile, cuvintele, sfaturile i îndrumrile sale, reinem, în cele ce urmea- z, doar zece citate celebre:
1 Rugciunea are darul de a face s picure în suflet neîncetatul izvor al bucuriei.
Sufl etul din care nu se înal spre Cer glas de rugciune este asemenea unei case pus- tii, plin de pienjeni, locuit numai de p- srile întunericului. Un sufl et care nu se tie ruga nu va ti ce-i fericirea, chiar de ar avea toate bogiile pmântului. Rugciunea adevrat este trud sfânt.
2 Când eti mâhnit, când eti necjit, când ai ispite, nu te tulbura. Du-te la fratele
tu i intr în vorb cu el: „Ce faci, frate?”. Fr s-i spui c ai venit fiindc eti tare nelinitit. Discut banaliti. Tristeea se poate risipi i primeti putere din puterea lui.
3 Trebuie s ne pstrm i s ne culti- vm dorul de Dumnezeu, dorul de Maica
Domnului, dorul de sfini. S cutm s anulm barierele care ne rcesc sufl etete, care ne împietresc, prin care uitm de Dumnezeu.
4 Când un om reuete s iubeasc, în ade- vratul îneles al cuvântului , se
îndumnezeiete, devine asemenea cu Dum- nezeu.
5 Prin rbdare ajungi s-l iubeti pe fratele tu, s-l ieri pe fratele tu, s-l respeci
pe fratele tu, s vezi c-i mai bun decât tine, s vezi c-i mai frumos decât tine, s vezi c-i mai harnic decât tine. Prin rbdare le vezi pe toate acestea. Abia atunci te ridici.
6 Cea mai puternic rugciune este pomenirea numelui lui Iisus Hristos. Cu rb-
dare i practic, rugciunea lui Iisus ajunge s fac parte din viaa noastr, la fel ca aerul pe care-l respirm.
7 Când Iisus Hristos este cunoscut i as- cultat cu adevrat, atunci se face pace i
în sufl et, i în familie, i în ar, i în lume.
8 Omul, abuzând de libertatea pe care a primit-o de la Dumnezeu, a czut din
starea lui cea dintâi i din stpân a devenit rob, rob al instinctelor; toate s-au întunecat înluntrul lui, iar odat cu cderea lui s-a tul- burat toat creaia.
9 Stresul se creeaz din grija exagerat. Din grij i iar din grij. Toate relele vin din
aceast exagerat grij…
10 Voi sta la poarta Raiului i voi atep- ta s sosii cu toii acolo!...
(Cf. Aurelian Ift imiu – htt p://basilica. ro/zece-citate-celebre-ale-ips-arhiepiscop- iustinian-chira/ – 30.10.2016).
Dumnezeu s-l ierte i s-l odihneasc, s-l numere cu drepii i s-l aeze cu Sfi nii Si!
Venic s-i fi e pomenirea, din neam în neam! Amin!...
Stelian Gombo
CUVÂNT
FILOCALIC
O dovad clar a imaturitii religioase este dorina de a ni-L însui pe Dumne- zeu subordonându-L su- biectiv, propriilor noastre
ambiii. Dumnezeu trebuie s m ajute pe mine, s m asculte pe mine, s m îneleag pe mine, s fac minuni cu mine, i aa mai departe. Cutarea lui Dumnezeu este în acest mod, din perspectiv uman, pgu- boas. Doar mila lui Dumnezeu, care întrete orice strdanie de a-L afl a, îi poate da totui, rod. Cci noi adesea, cutând dialogul pe care înine dorim s îl avem cu Dumnezeu, trecem cu vederea tocmai dialogul pe care El vrea s îl aib cu noi. Iat un exemplu pustincesc care susine logica acestei expuneri:
Undeva, departe de lume, retras în strfundul unei pduri uitate, se nevoia un
PUSTIU, MINUNE I TAIN
schivnic împovrat de zile. Era acolo de treizeci de ani, petrecând în priveghere i rugciune adânc. Îns nevoina lui cea mai mare era postul. Singura lui hran în toi anii de sihstrie era rdcina unei buruieni pe care o gsea în pdure. Aa petrecea, ateptând deplina prtie cu Dumnezeu. i, dup treizeci de ani, diavolul l-a biruit cu o ispit iscusit ticluit: i-a zis în sinea sa nevoitorul: „Gata! S-a isprvit! Mi-e de ajuns! De treizeci de ani stau singur aici în nevoin, mâncând doar buruiana aceasta fr gust, priveghind în rugciune indiferent de vreme, de ploi, de ninsori, de vânturi, i totui Dumnezeu nu mi-a dat nici mcar un semn c îmi primete jertfa. Nu am avut nici o vedenie. Nici o clip de lucid vedere înain- te. Nu am primit putere de a stpâni peste animalele pdurii sau de a face o minune, oricât de mic. Dumnezeu nu s-a milostivit spre mine. Gata. Plec”. i s-a pornit bietul
C U V Â N T F I L O C A L I C
spre lume, lsând în urm pdurea nevoinelor sale. Pe drum, îns, a vzut artare de înger, care i-a spus aa: „Unde vrei s te duci, drag fr ate? i de ce cârteti împo- triva Stpânului Tu. De- schide bine ochii i vezi: nu-i o minune aceea c treizeci de ani Domnul i-a dat putere s trieti aproape fr a mânca? Nu-i o minune aceea c nici ploaia, nici gerul, nici aria nu i-au rpus trupul i ai învins gol, timpul ru, atâta amar de vreme? Nu-i o minune c fiarele pdurii te-au ocolit i nu te- au fcut loru-i hran, în tot rstimpul acesta? Nu-i o minune c singurtatea nu i-a luat minile i ai rmas cu gândurile limpezi. Nu toat viaa ta e o minune? De ce vrei altceva de la Stpânul tu?”. i primind cuvintele acestea, pustnicul s-a întors din drumul pierzrii spre pdurea nevoinelor sale. A petrecut în continuare în rugciune i post, ptruns de cuvintele apostolului: „Cu adevrat, mare este taina dreptei credine” (I Timo- tei 3,16).
Pr. Trandafi r Vid
De ce…?
De ce Sfântul Arhanghel Mihail este reprezentat în icoane îmbrcat în uniform militar i cu sabie de foc în mân?
Din Cartea Profetului Daniil (10, 13) afl m c Sfântul Arhanghel Mihail este c- petenie a otirilor cereti i protector al poporului Israil. Iar în Apocalips (12, 7-9) tot el, împreun cu îngerii lui, pornesc rzboi împotriva balaurului, diavolului i a în- gerilor întunecai ai lui pe care îi arunc pe pmânt.
De ce Sfântul Arhanghel Gavriil este reprezentat în icoane având în mân un crin?
Sfântul Arhanghel Gavriil este mesagerul trimis de Dumnezeu pentru a vesti întâi preotului Zaharia c va zmisli pe Înaintemergtorul Ioan (Lc 1, 5-25) i mai apoi Maicii Domnului c va nate pe Mântuitorul Iisus Hristos (Lc 1, 26-38). Crinul pe care îl ine în mân ne duce cu gândul la curia i pururea fecioria Maicii Domnului, pe care imnografi a ortodox o numete „crin ales”.
De ce Sfântul Arhanghel Rafail este considerat ocrotitorul dragostei conjugale i „paznicul cununiilor”?
În Cartea lui Tobit din Vechiul Testament vedem misiunea minunat pe care Dumnezeu a încredinat-o Sfântului Arhanghel Rafail, aceea de a însoi pe tânrul Tobie i a-l ajuta în lupta pe care urma s o duc împreun cu Sara, logodnica lui, îm- potriva demonului Asmodeu. Acesta, care este de fapt diavolul curviei, ucisese deja apte miri pe care Sara îi avusese. Cu ajutorul îngerului, Tobit îl învinge pe Asmodeu i poate face cstoria curat cu Sara „cea cast în iubire”.
Florica Zavate
Dicionar LITURGIC
Despre ridicarea mâinilor la rugciune (ii)
Î ntr-una dintre omiliile sale, Sfântul Ioan Gur de Aur interpreteaz textul din Epistola I ctre Timotei, cap. 2 vers. 8, neinsistând asupra semnifi caiei pe care o are ridicarea mâinilor în rugciune – cel mai probabil datorit faptului c era un gest obinuit în cadrul comunitilor cretine –, îns explic în varii nuane
morale i duhovniceti ce înseamn „a ridica (a înla) mâini curate” ctre Domnul. Acestea scot în eviden trei atitudini generale ce exprim o stare de curie a omului: a te ruga fi ind ptruns de sentimentul smereniei, a nu avea ur sau mânie împotriva aproapelui i a crede c vei primi de la Dumnezeu cele râvnite. De asemenea, sfântul menioneaz un lucru important, când amintete c iudeilor nu le era îngduit s se apropie de Dumnezeu în alt parte decât la Templu (considerm c, implicit, s se roage ridicând mâinile), îns evideniaz faptul c pe noi Apostolul Pavel ne îndeamn s ne rugm în tot locul, ridicând mâinile ctre Dumnezeu, în sensul c trebuie s ne rugm în tot locul având aceeai atitudine smerit fa de Dumnezeu i nu una fariseic, indiferent dac ne rugm cu mâinile ridicate sau nu1. 1. A se vedea Omilia a VIII-a din Comentariul Sfântului Ioan Gur de Aur la Epistola I ctre Timotei,
în lucrarea Comentariile sau Explicarea Epistolelor Pastorale: I i II Timotheiu, Epistola ctr Tit i cea ctr Filimon A celui întru sfi ni printelui nostru Ioan Crisostom, în trad. Arhiereului Th eodosie A. Ploeteanu, Bucureti, 1911, p. 67-69, în formatt elctronic pe: http://download938.mediafi re.com/ pcc80tzvmreg/fp8t814dgijgnu3/8.+Sfantul+Ioan+Gura+de+Aur%2C+Comentariu+la+Epis tola+I-II+Timotei%2C+Tit+si+Filimon.pdf
D I C # I O N A R L I T U R G I C
Despre acelai gest al ridic- rii mâinilor în rugciune se pot gsi amnunte în viaa Sfântului Ambrozie al Mediolanului, scri- s de biograful su, prezbiterul Paulin, care consemneaz faptul c, înainte de a-i da duhul, sfântul s-a rugat întinzându-i braele în chipul crucii. De asemenea, tot el ar fi spus c „trebuie s artm în rugciune crucea Domnului”.
Dac ne îndreptm atenia ctre arta cretin vom descoperi c în iconografi a catacom- belor exist multe reprezentri cu sfi ni rugându-se în aceast ipostaz. Dintre toate, putem aminti: pe cele din catacombele Sfintei Priscilia, între care se evideniaz o fresc în care o fe- meie este reprezentat în picioa- re i cu mâinile întinse în chipul crucii (Fig. 1), i o alt fresc re- prezentând pe cei trei tineri din Babilon, care, fi ind în mijlocul vpii, se roag cu mâinile întin- se ctre cer (Fig. 2); pe cele din catacombele din Via Anapo (Roma), unde se gsete o reprezentare cu Prorocul Daniil în groapa cu lei; iar în catacombele de la San Gennaro (Napoli) se gsesc scene cu cretini care se roag cu mâinile întinse.
i în iconografi a i miniatu- ra bizantin se pot gsi astfel de
reprezentri, cele mai cunoscute fiind: Maica Domnului Orant (Fig. 3), sfi ni în rugciune ori diferite scene (cum ar fi jertfa lui Melchisedec, preoi monahi ori psali rugându-se etc).
Am amintit aceste puine lucruri pentru a înelege mai bine de unde provine gestul preotului de a ruga pe Dumnezeu prin ridicarea mâini- lor în chipul crucii, la începutul Liturghiei, ca de altfel i pe cretinii care pot fi vzui uneori rugân- du-se într-o astfel de ipostaz, prin biserici2. 2. Din pcate, am întâlnit i oameni care fceau acest gest
în biseric pentru c viziunea lor „cretin” era ameste-
Fig . 1
Fig . 2
D I C # I O N A R L I T U R G I C
Practica înlrii mâinilor3 la rugciune a ieit treptat din obinuina cretinilor, tocmai pentru apariia exagerrilor (tendin pe care a surprins-o Tertulian înc din sec al III-lea), i în prezent a r-
cat cu practici orientale (reiki, yoga ori alte practici de concentrare) i care spuneau c do- resc „s se încarce energetic”. E adevrat c cel ce se roag cu adevrat „în duh i în adevr” poate fi copleit de harul lui Dumnezeu, îns o astfel de viziune sincretist îi apropie pe cei care o practic mai degrab de magi i vrjitori decât de rugtori i slujitori ai lui Dumnezeu.
3. În Biserica Catolic s-a meninut gestul înlrii braelor de ctre credincioi pentru momen- tul în care se rostete rugciunea Tatl nostru. Acest gest – ca de altfel i „darea pcii” din cadrul Canonului Euharistic – ne amintete faptul c unele practici din vechime au devenit, din pcate, în Biserica Ortodox, gesturi exclusiv sacerdotale.
mas doar în seama preotului, care se roa- g în numele întregii comuniti. Nu este interzis cretinilor ridicarea mâinilor la rugciune, în biseric, dac se încadreaz în limitele decenei, ale smereniei i ale bunei-cuviine. Îns, dac aceast practi- c devine teatral i smintitoare pentru cel ce o practic, dar i pentru ceilali, atunci este bine s se ia atitudine.
Sfântul Serafi m de Sarov îi înva ucenicii ca din respect fa de darul preoiei, nimeni s nu se roage cu mâinile ridicate în cadrul Sfi ntei Litughii, ci doar acas, în locul su intim de rugciune4.
Pr. Daniel Stîng 4. El însui poate fi admirat într-o reprezentare
iconografi c (ce amintete de cele 1000 de zile petrecute pe o piatr), rugându-se cu mâinile înlate spre cer.
Fig . 3
M A R T I R I A I N E A M U L U I R O M Â N E S C
MITROPOLITUL MARTIR
NIFON CRIVEANU
AL OLTENIEI
Marea i greaua rspundere la care sunt chemat, o primesc cu cutremur, dar i cu credin în Dumnezeu. Cu cutremur, pentru înlimea scaunului mitropolitan pe care m urcai, pentru însemn- tatea istoric a arhipstoririi primului mitropolit al nou înfi inatei Mitropolii…
Mitropolitul Nifon Criveanu
Î nc din timpul studeniei se deprinsese cu meteugul scrisului, fcând din acesta o pasiune pe care o va exercita în folosul viitoarei sale misiuni. A tiprit lucrarea cu titlul „Cugetri i maxime pentru via“, o carte care s-a bucurat de numeroase aprecieri, fi ind reeditat în plin perioad comunist. Pe 12 decembrie 1939, Sfântul Sinod al BOR l-a ales pe Episcopul Nifon al Huilor în scaunul
de Mitropolit al Olteniei i Arhiepiscop al Craiovei. În timpul regimului comunist, a fost forat s nu mai prseasc incinta Mnstirii Cernica, unde i-a dat obtescul sfâr- it în ziua de 14 iunie 1970.
Perioada în care Biserica din Oltenia parcurge foarte uor drumul de la extaz la agonie, de la înfi inare la desfi inare, este marcat de figura marelui ierarh Nifon Criveanu. Mare crturar i administrator de geniu, primul mitropolit al Olteniei dup mai bine de 400 de ani a reuit s re- aduc, chiar i pentru un timp atât de scurt, strlucirea pe care Biserica din Oltenia n-o mai avusese de atâta vreme.
MITROPOLITUL NIFON
CRIVEANU, MINTE
LUMINAT
Vldica Nifon, pe numele de botez Grigorie, s-a nscut la 20 februarie1889 în comuna Sltioara din judeul Romanai, astzi judeul Olt, ca al aselea fi u din cei zece ai familiei învtorului Ilie i Balaa Criveanu. A urmat coala primar în satul natal, remarcându-se ca un copil cu o inte- ligen ieit din comun. Datorit înclina- iilor sale spre cele sfi nte, prinii au hot- rât s-l trimit la Bucureti, pentru a urma cursurile Seminarului Central. Aici avea s studieze opt ani (1902-1910), iniiindu-se în tainele cunoaterii de Dumnezeu. Dup terminarea cursurilor seminariale, tânrul Grigorie Criveanu a urmat Facultatea de Teologie din Bucureti, pe care a absolvit-o ca ef de promoie în anul 1914.
La numai doi ani dup terminarea stu- diilor universitare îi întemeiaz o familie i este hirotonit ca preot ajuttor pe seama bisericii Lucaci din Bucureti. În anul 1922, printele Criveanu devine pa- roh al bisericii Popa Soare, unde va dez-
volta o bogat activitate misionar-pastoral prin numeroasele sale publicaii, fcându-se remarcat de înalii prelai ai Bisericii Ortodoxe Române.
La recomandarea Facultii de Teologie, printele Grigorie va fi trimis de Patriarhie cu o burs de studiu, pentru o perioad de trei ani (1924-1927), la Monpellier i Paris. i aici au continuat preocuprile crturreti ale marelui ierarh, publicând în diverse reviste cu caracter teologic, luând în acelasi timp con- tact direct cu marii teologi occidentali din acea vreme.
Dup reîntoarcerea în ar, printele Grigorie Criveanu este numit, la propunerea Patriarhului Miron Cristea, profesor i director al Seminarului „Nifon Mitropolitul” din Capital.
PREOT, IEROMONAH I
ARHIEREU CRTURAR
Viaa printelui Grigorie avea s se schimbe radical în anul 1927. Dup moar- tea prematur a soiei sale, Grigorie Cri- veanu s-a hotrât s îmbrace haina nevoinelor monahale, închinoviindu-se ca ieromonah la Mnstirea Cernica i primind numele de Nifon. La propunerea Patriarhului Miron Cristea, ieromona- hul Nifon Criveanu a fost hirotesit arhimandrit al Cernici, ca mai apoi, în septembrie 1928, s fi e ales de ctre Sfântul Sinod în demnitatea de vicar al Episco- piei Râmnicului i Noului Severin, Var- tolomeu Stnescu fi ind episcop plin. Hi- rotonit arhiereu în februarie 1929, i se
d în grij conducerea tipo- grafiei episcopale „Cozia”, unde Vldica Nifon va dez- volta o bogat activitate cultural, contribuind prin numeroasele sale publicaii la promovarea valorilor teologi- ce în mijlocul maselor de credincioi, prin scrieri pe îne- les, brouri, calendare i iconie cu caracter pastoral. S-a preocupat îndeaproape de ridicarea nivelului de pregtire a clerului, dar i a elevilor seminariti din cadrul Semi- narului Teologic „Sfântul Ni- colae” de la Râmnic.
Printre crile tiprite de viitorul mitropolit al Olteniei la Râmnic se numr i lucrarea cu titlul „Cugetri i maxime pentru via”, lucrare ce s-a bucurat de numeroase aprecieri, astfel încât va fi reeditat în anul 1967, în plin perioa- d comunist.
La data de 19 octombrie 1 9 3 3 , E p i s c o p u l Ni f o n Criveanu, vicarul Episcopiei Râmnicului, a fost ales prin vot sinodal în funcia de arhiereu titular al Episcopiei Huilor i a primit investitura deplin la data de 11 martie din acelai an. Aici, la Hui, Vldica Nifon va desfura o bogat activitate pastoral timp de 6 ani.
PRIMUL MITROPOLIT
DE 400 DE ANI
Pe 7 noiembrie 1939 Carol al II-lea semna decretul ofi cial de reînfi inare a Mitropoliei Olteniei, dup mai bine de 400 de ani de la ultima atestare, decret prin care se reînfi ina, de fapt, vechea Mitropolie a Severinului, eparhie ce a continuat s existe în contiina poporului i a Bisericii muntene. La baza deciziei regale s-au afl at demersurile întreprinse de primul ministrul Constantin Argetoianu, Gheorghe Ttrscu, Virgil Potârc, Constantin Potârc (fost primar al Craiovei), Richard Franasovici, Alexandru Brccil, Tilic Ioanid i Constantin Basarab- Brâncoveanu, importani oameni politici olteni sau Pamfil eicaru i arhitectul G. M. Cantacuzino, întrunii cu ocazia serbrii centenarului naterii regelui României, Carol cel Mare (1839-1914), care s-a desfurat la Turnu Severin. Real reparaie moral i istoric i-au îndreptit pe istorici i oamenii de seam ai acestui inut s prezinte reînfi inarea acestei Mitropolii ca fi ind rânduit de Dumnezeu i dorit de oameni!
lns tal
ar ea
nii .
Prin decretul semnat de Carol al II-lea, în chiar primul articol este menionat numele pe care-l va purta noua instituie eclesiastic – Mitropolia Ortodox-Român a Olteniei, Râmnicului i Severinului – ca s fi e cât mai vie amintirea atât a Mitropoliei Severinului cât i a Episcopiei Râmnicului. Ca sufragane avea Arhiepiscopia Craiovei (înfi inat tot atunci), cu întindere peste toate judeele Olteniei – Vâlcea, Romanai, Dolj, Gorj i Mehedini – dar i Episcopia Argeului cu judeele Olt i Arge (Mnstirea Argeului care funcionase pân atunci ca i Catedral Episcopal, urmând a fi cripta familiei regale a României). De asemenea, urma s aib un Arhiereu vicar cu titlul de „Râmniceanul”, Arhiepiscopul Craiovei era i Mitropolit al Olteniei, cu reedina la Craiova, iar biserica „Sf. Dumitru” devenea catedral mitropolitan.
Patriarhul Nicodim al Bisericii Ortodoxe Române îl deleag pe Episcopul Irineu Mihlcescu vicar al Mitropoliei Olteniei, pentru a ocupa, ca lociitor, scaunul, de-acum vacant, de Arhiepiscop al Craiovei i Mitropolit al Olteniei. Ceremonia de înscunare a acestuia s-a desfurat la 12 noiembrie 1939, la Craiova, cu deosebit fast. Prin artico- lul 4 al Decretului-Lege nr. 3997 se desfi ina Episcopia Râmnicului, care avea s cree- ze pe parcurs anumite nemulumiri la nivelul clerului local i al credincioilor vâlceni. Cu toate acestea, decizia de reactivare a mitropoliei oltene în vechea reedin a bani- lor a fost primit foarte bine, fi ind considerat ca una din înfptuirile cele mai scumpe sufl etului lor.
Mi tro
po lii
tul re
ga l
În cursul aceleiai luni este convocat Congresul Naional Bisericesc pentru alegerea mitropoliilor Moldovei i Olteniei. Pe 29 noiembrie va fi ales noul mitropolit al Modovei în persoana Episcopului Irineu Mihlcescu, iar la 30 noiembrie va fi e ales ca Mitropolit titular al Olteniei Episcopul de Hui, Nifon Criveanu. Va fi primul i singurul mitropolit care va pstori la Craiova, în- trucât a fost i el pensionat la ordin i s-a afl at, pân la moarte, sub supraveghere, într-o cas parohial din Bucureti. Nefi ind pe placul guvernului dr. Petru Groza, este îndeprtat din scaun dup ce, prin Decretul nr. 92 din 20 aprilie 1945, este desfi inat Mitropolia Olteniei, prima eparhie româneasc ce a c- zut victim unei practici devenit curent în perioada comunist, i anume desfi inarea eparhiilor, cu scopul îndeprtrii ierarhilor neagreai de ctre autoriti i înlocuirea lor cu ierarhi obedieni.
Mitropolitul Nifon a fost „pedepsit” i pentru „misiunea din Transnistria”, deoarece eparhia care a format baza corpului pre- oesc misionar a fost Mitropolia Olteniei, care a trimis nu mai puin de 34 de preoi. La 20 iunie 1942 Arhiepiscopia Craiovei rspundea Ministerului de resort c a fost aprobat plecarea (la cererea Misiunii) a 20 de preoi. Dar despre asta vom vorbi mai târziu!
Pe 30 noiembrie 1939, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales pe Episcopul Nifon al Huilor în scaunul de Mitropolit al Olteniei i Arhiepiscop al Craiovei, instalarea ofi cial având loc la data de 21 decembrie a aceluiai an.
Tânrul mitropolit al Olteniei, care era deja înzestrat cu o bogat experien pastoral, a cutat s vivifi ce în primul rând via- a cultural a eparhiei sale i a contribuit la ridicarea valoric a învmântului religios din colile primare i din licee. De asemenea, s-a accentuat foarte mult activitatea misionar a Bisericii prin organizarea de numeroase cursuri în cadrul crora erau pregtii misionarii laici care aveau s acti- veze alturi de preoi i monahi în spitale, în închisori, precum i în lagrele de prizo- nieri politici de pe tot cuprinsul Olteniei.
A fost deopotriv implicat i în lucrarea social a parohiilor, în cadrul creia, cu ajutorul preoilor, a organizat i supravegheat activitatea mai multor cantine sociale pentru srmani.
Astfel, ca un exemplu, la 11 februarie 1940, cu ajutorul nemijlocit al vrednicului preot Gheorghe Demetrescu de la biserica „Sfântul Gheorghe Vechi“ din Craiova, Mitropolitul Nifon a înfi inat cantina co- lar “Iubirea Aproapelui” în curtea bisericii, unde zilnic luau masa 120 de copii.
Despre activitatea acestor cantine sociale fondate de marele mitropolit, printele profesor Alexie Buzera, fostul profesor de muzic al Facultii de Teologie din Craiova, în calitate de martor al acelor vremuri, mr- turisea: „Îmi amintesc de acea perioad c, fi ind elev la coala primar din localitatea Vâlceaua, comuna Câlnic, judeul Gorj, în- tre orele 11-12 a.m., împreun cu ceilali colegi, mergeam încolonai împreun cu doamna învtoare Maria Novac sau cu dl Ion Puiu la cantina din parohia «Sfântul
Nicolae» din Vâlceaua, ne osptam, apoi mergeam fi ecare în familiile noastre, aceste activiti repetându-se zilnic”.
De asemenea, vrednicul vldic, prin intermediul parohiilor, dimensiona activitatea pastoral i asupra armatei române, aprovizionând-o cu obiecte de îmbrcmin- te din lân i asistând-o religios prin preo- ii misionari, însoii uneori i de corul Catedralei „Sfântul Dumitru“ din Craiova, care a cântat la Odesa, „îmbrbtând osta- ii i aducându-le bucurie în inimi”.
MISIUNEA
TRANSNISTREAN,
MITROPOLITULUI NIFON
O grij deosebit a acordat-o Mitro- politul Nifon românilor din teritoriile tran- snistrene, care fuseser ocupate de Arma- ta Roie i, în care, mai mult ca niciodat, trebuia reactivat sentimentul naional, dar i cel cretin. Misiunea Ortodox Român din Transnistria, condus de vrednicul de pomenire Mitropolitul Visarion Puiu a fost o lucrare misionar de proporii, în care au fost implicai, în mod direct, mai muli ierarhi ai Patriarhiei Române: Mi- tropolitul Ardealului, Nicolae Blan, Mi- tropolitul Basarabiei, Efrem Enchescu, Mitropolitul Olteniei, Nifon Criveanu, Episcopul Oradiei Mari, Nicolae Popovi- ciu, Episcopul Huilor, Grigorie Leu, Epi- scopul Armatei, Partenie Ciopron etc.
Prin aportul celor 150 de preoi i clugri care au lucrat în stagii de câte 5-6 luni, totalizând un numr de 18.671 de zile,
la 5 aprilie 1943, rezultatele acestor efortu- ri religioase i umanitare se regsesc în re- pararea i restaurarea a 93 de biserici, con- struirea a patru noi, redeschiderea a 20 de case de rugciuni, împrejmuirea cu zid sau gard a 25 de biserici i a 27 de cimitire, ridicarea a 38 de troie, înfi inarea a ase di- spensare, a 58 de cmine culturale, a 19 bi- blioteci, 20 de parohii precum i înfi inarea a 21 de cantine colare. De asemenea, bisericile din Transnistria au fost dotate cu obiecte de cult, veminte preoeti, cri litur- gice, cri de rugciune, cri i brouri religioase, iconie, cruciulie i calendare de perete, pentru întreinerea lcaelor de cult i activitilor culturale. Suma tuturor acestor donaii este una foarte mare pentru acele vremuri i anume 1.080.130 de lei.
Pentru a se informa direct asupra mo- dului în care îi desfura misiunea preoimea oltean, plecat cu arhiereasc binecuvân- tare, Mitropolitul Nifon s-a deplasat perso- nal în Transnistria, în perioada 20 iulie - 3 august 1942. Cu aceast ocazie, a svârit mai multe pomeniri la cimitirele din zona Odessei, a sfi nit ase biserici i a hirotonit preoi i diaconi în 12 localiti.
Cunoscând câteva din aciuni le desfurate de ctre Mitropolitul Nifon, în perioada 1940-1944, putem înelege mai uor de ce ierarhul Olteniei era incomod regimului instalat la 6 martie 1945. Astfel, pe lânga misiunea din Transnistria i predi- cile acuzatoare la adresa puterii comuniste (sovietice), dup rapturile teritoriale din 1940, a gzduit 187 de clerici, iar în 1944 a sprijinit încadrarea în parohiile Olteniei a
594 de preoi, 8 diaconi i 297 de cântrei bisericeti retrai din faa trupelor sovietice care avansau pe teritoriul basarabean. Evident, noua putere instalat la Bucureti i supravegheat în mod direct de Moscova, nu vedea cu ochi buni toate aceste aciuni ale unor membri ai ierarhiei BOR , de susinere a românilor din Basarabia i Transnistria, printr-o incisiv propagand antisovietic!
Îndeprtat în mod brutal din scaun1, dup ce prin Decretul nr. 92 din 20 aprilie 1945 este desfi inat Mitropolia Olteniei, prima eparhie româneasc ce a czut victim unei practici devenit curent în perioada comunist, i anume desfi inarea eparhiilor cu scopul îndeprtrii ierarhilor neagreai de ctre autoriti i înlocuirea lor cu ierarhi obedieni, Mitropolitul Nifon se refugiaz în comuna natal, la Scrioara, frecventând mnstirile olteneti la cârma crora înc mai erau fotii si colaborato- ri, iar mai târziu la fi ica sa la Bucureti (fi - ind nevoit mai apoi s mearg cu domici- liu forat la o cas parohial din Capital). Aici i s-a admis s slujeasc la Mnstirea Antim, fi ind folosit ori de câte ori era po- sibil ca arhiereu.
1 Printr-o ordonan de urgen, guvernul comunist condus de Petru Groza pensiona forat, la numai 57 de ani, pe Mitropolitul Nifon, iar Sfântul Sinod era obligat s consfi neasc hot- rârea guvernului. Conform aceluiai decret, avea s se reînfi ineze Episcopia de Râmnic (desfi inat fi ind Mitropolia Olteniei!), unde a fost numit temporar ca Episcop locotenent arhiereul Atanasie Dinc Bârldeanul (va fi la rândul lui înlturat de comuniti).
Dup ce, în cadrul unei predici din 22 mai 1949, dând dovad de un curaj nema- întâlnit, a acuzat regimul comunist de ur slbatic fa de oameni, de decdere moral i social cum nu s-a mai vzut la noi, spunând c în loc de libertate i iubire avem teroare i lagre, Mitropolitul Nifon va de- veni un duman al noului regim (nu c pân la acea dat nu ar fi fost!), duman care trebuie supravegheat i monitorizat permanent. Dup aceasta, situaia sa s-a agravat, fi ind vizat i mai mult de Securitate.
De-a lungul anilor, dup mai multe memorii, afl i cauzele îndeprtrii sale: Emil Bodnra, secretarul general al Preediniei Consiliului de Minitri, i-a reproat c se bucura de atenia Marealului Ion Antonescu, c a evitat guvernul Petru Groza i nici nu a devenit colaborator al noului regim. Apoi primul ministru Dr. Petru Groza i-a imputat propaganda antisovietic din Transnistria, unde fusese cu sute de preoi.
Dei a demonstrat c este nevinovat i a obinut repunerea temporar în funcie, mitropolitul Olteniei a fost, totui, înltu- ral pe motiv c „a cântat prea tare împotri- va Uniunii Sovietice“.
A murit în 14 iunie 1970, într-o zi de duminic, îmbrcat în vemintele arhiereti, dup ce a rostit predica sptmânal la fi - nalul slujbei ofi ciat la Schitul Maicilor din Bucureti. Sfârit de om dedicat lui Dumnezeu.
Venica lui pomenire!
Protoiereu dr. Constantin Totolici
S oborul Sfi nilor îngeri se prznuiete de Biseric dup învturile prinilor insufl ai de Dumne- zeu, care au lepdat de mult credina cea rea a închinrii de în-
geri care era la eretici i la închintorii de idoli. Cci înc în Legea Veche, când popo- rul ales s-a deprtat de la Dumnezeu, a în- ceput a se închina idolilor fcui dup ase- mnarea fpturilor vzute, câte sunt în cer, sus i pe pmânt, jos. Atunci oamenii adu- ceau soarelui jertf de închinciune ca lui Dumnezeu, precum i lunii i stelelor, pe care le socoteau c au sufl et viu.
Tot cu astfel de închinciune i cu jert- fe se închinau ei i îngerilor, despre acest lucru pomenindu-se în crile împrailor, unde zice: „Se cade a aduce tmâie lui Baal i soarelui, lunii, planetelor i la toat puterea cerului, adic îngerilor, cci acetia sunt osta- ii cereti”. Acea credin rtcit a închin- rii la îngeri se înmulise i în zilele Sfi nilor Apostoli, pe care dezrdcinând-o Sfântul Apostol Pavel, griete astfel în Epistola sa ctre Coloseni: „Nimeni s nu v amgeas-
SOBORUL SFÂNTULUI
ARHANGHEL MIHAIL
I AL CELORLALTE PUTERI CERETI
FR DE TRUPURI - 8 NOIEMBRIE
c pe voi, vrând aceasta în smerita cugetare i în slujba îngerilor, învând cele ce nu tiu, în deert fi ind îngâmfat de gândirea trupului su i neinând capul (adic pe Hristos)”.
Cci erau în acea vreme eretici care, ar- tându-se smerii i cu mândrie ludându- se c urmeaz îngerilor prin înfrânare i prin viaa lor cea curat, învau a da închi- nciune îngerilor ca i lui Dumnezeu. Dup aceea s-au ivit alii, care ziceau c îngerii sunt ziditori ai fpturii celei vzute mai presus i mai cinstii decât Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca nite fi ine fr de trupuri; iar despre Mihail ziceau c este dumnezeul evreilor. Apoi alii dedându-se vrjitori- ilor, chemau pe diavoli i le slujeau lor, nu- mindu-i pe ei îngeri.
Mai ales între coloseni, care erau sub Mitropolia Laodiceei, se înmulise un asemenea eres; i de ctre muli se svârea în tain o pgâneasca închinare la îngeri, asemenea cu închinarea la idoli, pe care Sobo- rul Sfi nilor Prini din Laodiceea a blestemat-o, dând-o anatemei. Deci, blestemat i lepdat fi ind credina rtcit a închin-
S O B O R U L S F Â N T U L U I A R H A N G H E L M I H A I L
rii la îngeri, s-a legiuit dreapta credin i vrednica cinstire a prznuirii sfi nilor în- geri, ca unor slujitori ai lui Dumnezeu i pzitori ai neamului omenesc.
Chiar i în Colose, unde la început se aducea închinciune îngerilor, a început a se svâri cu dreapt mrire prznuirea so- borului îngeresc, zidindu-se biserici prea- frumoase în numele Sfântului Arhanghel Mihail, cpetenia îngerilor. Astfel s-a zidit i în Hone o mrit i preafrumoas biseric, în care însui Arhanghelul Mihail s-a artat Sfântului Arhip. Apoi s-a rânduit a se prznui soborul Sfi nilor îngeri în a opta zi a lunii noiembrie, spre închipuirea nu- mrului cetelor îngereti, în numr de nou, pe care le-a numrat Sfântul Dionisie Are- opagitul, ucenicul Sfântului Apostol Pavel. Cci, rpit fi ind Sfîntul Pavel pân la al trei- lea cer i vzând acolo deosebirile cetelor sfi nilor îngeri, a spus aceasta i lui Dioni- sie, ca unui ucenic al su. Iar acele nou cete sunt desprite în trei ierarhii, care cuprind câte trei cete, cea mai de sus, cea de mijloc i cea mai de jos.
În cea dintâi ierarhie, mai sus i mai aproape de Preasfânta Treime, sunt Serafi - mii, Heruvimii i Scaunele. Cei care stau mai întâi înaintea Fctorului i Ziditoru- lui, sunt iubitorii de Dumnezeu Serafi mi, cei cu câte ase aripi, precum a vzut Isaia Prorocul, care a zis: Serafi mii stau împre- jurul Lui, având câte ase aripi. Ei sunt în chipul focului, precum scrie: Dumnezeul nostru este foc mistuitor. Scaunul Lui par de foc, iar îmbrcmintea slavei Domnului este ca focul. i în alt loc zice: Cel ce faci
pe îngerii ti duhuri i pe slugile tale par de foc. Ei aprind pe oameni cu focul dumnezeietii iubiri, precum i numele lor îi arat, cci în limba evreiasc serafi m se tâl- cuiete cel ce aprinde sau înclzete.
Dup Serafi mi, stau înaintea lui Dum- nezeu Celui Atoatevztor, Care vieuie- te în lumina cea neapropiat, înelepii He- ruvimi cei cu ochi muli, care mai mult decât alte cete mai de jos, strlucesc totdeauna cu lumina înelegerii i a cunotin- ei lui Dumnezeu. Cci, fi ind luminai în tainele lui Dumnezeu i ale tiinei adân- cului înelepciunii, lumineaz i pe alii, pentru care numele heruvim, în aceeai lim- b evreiasc, se tâlcuiete mult înelegere sau revrsare de înelepciune. Prin Heru- vimi se revars înelepciunea i se d ochi- lor sufl eteti luminare pentru vederea i cunotina lui Dumnezeu.
Apoi, înaintea Celui ce ade pe scaun înalt, stau purttorii de Dumnezeu – precum îi numete Sfântul Dionisie, adic Sca- unele; cci pe dânii, ca pe nite scaune îne- legtoare, se odihnete Dumnezeu gânditor – precum scrie Sfântul Maxim Mrturisi- torul. Iar purttori de Dumnezeu se îneleg nu cu fi ina, ci cu darul i cu slujirea; cci scrie Sfântul Vasile cel Mare c i trupul lui Hristos a fost purttor de Dumnezeu. Dar trupul Domnului era unit dup fiin i dup ipostas cu Însui Dumnezeu Cuvântul, ca Cel ce purta pe Dumnezeu, dup unire nedesprit. Iar Scaunele se socotesc aa, nu dup fi - in, ci dup darul cel dat pentru o slujire ca aceasta, odihnindu-se Dumnezeu pe ele; de aceea se zic purttoare de Dumnezeu.
Deci, cu negrit chip odihnindu-Se Dumnezeu pe dânsele, rânduiete judec- ile Sale cele drepte, dup cuvintele lui Da- vid: ezut-ai pe scaun, Cel ce faci dreptatea. Pentru aceasta, strlucete în ele mai ales dreptatea judecilor lui Dumnezeu. Ei slujesc judecii lui Dumnezeu celei drepte i o preamresc pe dânsa, revrsând puterea dreptei Sale judeci peste scaunele judectorilor acestora de jos, dând împrailor i stpânitorilor, duhul dreptei judeci.
În ierarhia cea de mijloc, la fel, sunt tot trei cete ale sfi nilor îngeri, Domniile, Pu- terile i Stpâniile. Se numesc Domnii pentru c domnesc peste ceilali îngeri care sunt sub dânii i care, fi ind slobozi i lep- dând – dup Dionisie – toat temerea de rob, de bunvoie i cu bucurie slujesc ne- încetat Domnului. Ei revars acestora de jos, adic oamenilor care sunt pui de Dum- nezeu ca stpânitori, puterea stpânirii cu bun înelegere i a iconomiei celei îne- lepte, pentru ca s domneasc bine i cu dreptate peste rile ce le sînt încredinate. Apoi înva a stpâni simirile, a smeri pof- tele cele fr de rânduial i patimile; iar pe trup îl face rob duhului, adic a domni peste voia sa i a fi mai presus de orice ispit.
Iar Puterile, umplându-se de dumnezeiasca putere, slujesc voii celei tari i pu- ternice a Domnului Celui Preatare i Atot- puternic, fr zbav i fr osteneal svârind slujba. Apoi fac minuni mari i acelai dar al facerii de minuni îl revars peste plcuii lui Dumnezeu care sunt vrednici de acest dar, ca s tmduiasc toat
durerea i s spun mai înainte cele viitoa- re. Dup aceea, sfi ntele Puteri ajut oamenilor ce se ostenesc cu purtarea jugului cel pus asupra lor, în orice fel de ascultare, ca s fi e puternici a împlini chemarea i a purta sarcina celor neputincioi. Ele întresc pe tot omul cu rbdare, ca s nu dezndj- duiasc în necazuri, ci s rabde cu trie, cu mrime de sufl et i cu brbie puternic, toate cele ce vin asupr-i i s mulumeas- c lui Dumnezeu cu smerenie, cci El toate le rânduiete spre folosul nostru.
Stpâniile se numesc aa, pentru c au stpânire peste diavoli, ca s potoleasc stpânirea cea drceasc i s ne fereasc de ispitele aduse de ei asupra oamenilor i a nu-i lsa s vatme pe cineva atât cât ar vo ei. Apoi întresc pe nevoitorii cei buni în nevoinele i ostenelile lor cele duhovniceti, pzindu-i ca s nu piard îm- pria cereasc. Iar celor ce se lupt cu patimile i cu poft ele, le ajut în ceasul is- pitei pentru a izgoni gândurile cele rele i asupririle vrjmaului i a birui pe diavol. Îns toate acestea le svâresc prin sfi ntele Începtorii, Arhangheli i Îngeri, dup cum spune marele Dionisie Areopagitul, în capitolul 50, despre ierarhia cea din mijloc i dup cum zice i Sfântul Maxim Mr- turisitorul la tâlcuirea dumnezeietilor nume: „C aceasta este ierarhia cea mai de jos i mai aproape de noi”.
Asemenea i în ierarhia cea mai de jos, dup cum s-a spus, sunt trei cete: Încep- toriile, Arhanghelii i Îngerii.
Începtorii se numesc aa pentru c sunt mai mari peste îngerii cei mai de jos, rân-
duindu-i pe dânii spre împlinirea dumnezeietilor porunci. Lor le este încredinat îndreptarea a toat lumea i pzirea împ- riilor i a domniilor, a inuturilor, a po- poarelor, a neamurilor i a limbilor. Cci fi - ecare împrie, neam i limb are deosebit pzitor i îndrepttor al întregii sale laturi pe un înger din aceast ceat cereasc. Sluj- ba acestei cete, dup înelegerea lui Grigo- rie, este a înva pe oameni ca s dea cuviin- cioas cinste la tot dregtorul, dup vrednicia slujirii lui. Aceti îngeri înal pe cei vrednici la treptele ierarhiilor celor mai cinstite i-i po- vuiesc pe dânii ca s nu caute dregtoria pentru câtigul i chiverniseala lor, pentru iubirea de cinste i mrirea cea deart, ci pentru cinstea lui Dumnezeu i pentru creterea i înmulirea laudei Lui i pentru folosul celor de aproape, slujind de obte tuturor treburi- lor celor ce sunt sub stpânirea lor.
Arhangheli se numesc cei mari i vesti- tori de bine, adic cei ce vestesc tainele cele mari i preamrite i acetia au slujbe, precum zice marele Dionisie, a descoperi pro- rociile, cunotina voii lui Dumnezeu i în- elegerile pe care le primesc ei de la cetele cele mai de sus, pentru ca s vesteasc în- gerilor celor mai de jos i printr-înii oamenilor. Iar Sfântul Grigorie Dialogul zice: „Acetia înmulesc sfânta credin între oameni, luminând mintea lor cu lumina înele- gerii Sfi ntei Evanghelii, descoperindu-le tainele credinei celei drepte”.
Îngerii, în rânduielile cele cereti, sunt mai jos decât toate rânduielile i mai aproape de oameni. Acetia vestesc oamenilor tainele lui Dumnezeu i voile Lui cele mai
mici, povuindu-i s vieuiasc cu fapte bune i cu dreptate dup Dumnezeu. Apoi sunt pui s ne pzeasc pe noi, pe fi ecare credincios. Deci, pe cei ce suntem buni, ne in ca s nu cdem, iar pe cei ce cdem, ne ridic. Niciodat nu ne las, dei uneori greim i sunt totdeauna gata a ne ajuta, numai s voim i noi.
Cu acelai nume se numesc toate cetele cele mai presus de cer, adic îngeri, cu toate c au i alte nume, dup rânduiala i iconomia lui Dumnezeu i dup numirile darului de la Dânsul, precum: Serafi mi, He- ruvimi, Scaune, i celelalte cete. Îns toi se numesc îngeri, cci numele înger nu arat însi natura lor, ci numai slujba. Deci, toi sunt îngeri pentru c toi slujesc lui Dum- nezeu, dup cele scrise: Au nu sunt toi duhuri slujitoare, ce se trimit spre slujire?
Numai slujbele lor sunt desprite i nu sunt la fel; ci fi ecare ceat are slujba rându- ielii sale ce i se cuvine. Pentru c Preaîne- leptul Ziditor nu descoper deopotriv tuturor tainele dumnezeietii Sale voine, ci prin mijlocitori, adic prin cetele cele mai de sus, luminând pe cele mai de jos; ar- tându-le astfel voia Sa cea sfânt, le porun- cesc s o îndeplineasc, precum se vede în cartea Prorocului Zaharia. Când îngerul vorbea cu prorocul, alt înger ieea în întâm- pinarea îngerului aceluia, poruncindu-i s mearg la proroc i s-i vesteasc cele ce aveau s fi e pentru Ierusalim. Astfel, se scrie: „Iar îngerul sttea grind ctre mine i un alt înger ieea în întâmpinarea sa i a zis ctre dânsul, grind: Alearg i spune tânrului aceluia – adic Prorocului Zaharia: Fr zid
vor locui în Ierusalim, pentru mulimea oamenilor i Eu voi fi lui, zice Domnul, zid de foc împrejur”.
La aceste cuvinte, Sfântul Grigorie zice: „Când înger ctre înger griete: «alearg i spune ctre tânrul acela», nu este îndoial c îngerii unul pe altul se trimit, adic cei mai de sus trimit pe cei mai de jos. Deci sunt mai mici cei trimii i mai mari cei ce trimit”. La fel i în prorocia lui Daniil, se spune c un înger poruncete îngerului s-i spun prorocului vedenia. Deci, de aici este artat c îngerii cetelor celor mai de jos se vestesc i se lumineaz de îngerii cetelor celor mai de sus despre dumnezeiasca voin- a Fctorului lor.
De aceea, în a opta zi a lunii noiembrie, care e a noua dup luna martie, când a fost zidit lumea, Sfânta noastr Biseric lupt- toare, creia îi trebuie ajutor, prznuiete cu cântri minunate soborul celor nou cete ale sfi nilor îngeri. Toate aceste cete îngereti se vor aduna în ziua cea înfricoa- t a judecii Domnului, care se socotete de dumnezeietii învtori ai Bisericii, ziua a opta: dup veacul acesta, va veni Fiul Omului, Judectorul cel drept, întru slava Sa i toi sfi nii Îngeri cu Dânsul, precum Însui Domnul a zis în Evanghelia Sa: i va trimite pe îngerii Si cu glas de trâmbi i vor aduna pe aleii Lui din cele patru vânturi, adi- c de la rsrit, de la apus, de la miazzi i de la miaznoapte.
Iar începtorii i voievozii tuturor acestor trei cete mai de jos, dup Sfântul Ma- xim Mrturisitorul, sunt rânduii de Dum- nezeu Sfi nii Arhangheli Mihail i Gavriil,
ca nite credincioi slujitori ai lui Dumne- zeu, care în vremea cderii satanei, din pri- cina mândriei i a deprtrii lui de la Dum- nezeu, au adunat aceste trei cete i oti îngereti i Arhanghelul Mihail a strigat cu mare glas: „S lum aminte! S stm bine, s stm cu fr ic înaintea Celui ce ne-a fcut pe noi i s nu cugetm cele potrivnice lui Dumnezeu. (Fiindc dintre acetia au fost i cei ce au czut, i din îngeri luminai, s-au f- cut diavoli întunecai, pentru mândria lor). S lum aminte ce au ptimit cei ce erau îm- preun cu noi zidii i cum se împrteau cu noi din dumnezeiasca lumin. S lum aminte cum, îndat, din lumin s-au pref- cut în întuneric pentru mândria lor i din înlime au fost aruncai jos în adânc. S lum aminte, cum a czut din cer luceafrul cel ce rsrea dimineaa i s-a sfrâmat pe pmânt”.
Astfel grind Arhanghelul Mihail ctre tot soborul îngeresc, a început cel ce sttea la locul cel dintâi cu Serafi mii, cu Heruvi- mii i cu toate cetele cereti, a slvi pe Sfân- ta cea de o fi in i nedesprit Treime, pe Unul Dumnezeu, cântând cu glas de prz- nuire: Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul i pmântul de slava Ta!
Deci aceast conglsuire a sfi nilor în- geri s-a numit sobor îngeresc, adic luare aminte, o cugetare, o glsuire, o unire; cci împreun i cu un glas slvesc pe Tatl, pe Fiul i pe Sfântul Duh, pe Sfânta Treime, Creia i noi s-I aducem slav în veci. Amin.
Preot Porumb Gelu-Valentin
P oate c nu puini sunt cei dintre noi care îi pun aceas- t întrebare: ce s fac cu viaa mea, ce cale s aleg pentru a m simi împlinit? Oare s m cstoresc, s rmân ce-
libatar sau s merg la mnstire? Pen- tru a afl a rspunul potrivit nu prege- tm s citim acatiste, inem post poate, dm pomelnice, sperm s gsim un duhovnic îmbuntit, de preferat v- ztor cu Duhul, care s ne spun care este voia lui Dumnezeu cu noi. Rs- punsul se las îns de cele mai multe ori ateptat, anii trec i eu tot nu m hotresc ce s fac, încotro s o apuc. Deci, pe care cale s apuc?
A îndrzni s spun c la aceast în- trebare nici Dumnezeu nu tie rspunsul. Desigur c El tie dinainte cele ce voi face, dar alegerile îmi aparin în ex- clusivitate. Nu poate Dumnezeu s de- cid în locul meu. Asta ar însemn c Dumnezeu îl constrânge pe om, ceea ce nu este cazul. Este oare calea în sine care m împlinete sau starea mea sufl eteasc cu care eu merg pe aceasta?
VIAA
Cred c singurul lucru care îl împlinete pe om cu adevrat este s se simt iubit.
Asta ar însemna c aceast calea pe care o cutm cu toii este una comun: Iubirea. tim c Hristos Dumnezeu este Iubirea cea adevrat – pentru c este cea care dinuie,
Fo to:
H or
ea P
re ja
încotro? MEA,
V I A # A M E A , Î N C O T R O ?
care nu cade niciodat – i este i Calea care duce spre aceasta (Eu sunt Calea, Adevrul i Viaa).
Omul nu se simte împlinit pentru c are o familie, pentru c are un copil sau pentru c are prieteni, ci pentru c prin acetia el se simte în primul rând iubit. i ce înseaman de fapt s te simi iubit? Care este starea? Printele Stniloae o numete odihn: „iubirea trebuie s ajung la o stare în care sufl e- tul se odihnete. Dac n-ar veni odihna de la persoan i-n ultim analiz de la Persoana suprem, omul ar rmâne mereu neîmplinit în setea lui de iubire”1.
Mântuitorul însui o numeste odihn: „Venii la mine toti cei ostenii i împovrai – de griji i de nevoi – i Eu v voi odihni pe voi – în Iubirea Mea”.
Niciunde in Biblie Dumnezeu nu a zis: „vei fi fericit i împlinit dac o s-i înteme- iezi o familie, dac rmâi celibatar sau dac mergi la mnstire”, ci a zis „fericit este cel ce ascult Cuvântul lui Dumnezeu i-l împlinete pe el”2.
Ar fi fost nedrept din partea lui Dumne- zeu ca starea de împlinire i odihn a omului s o lege, în mod exclusiv, de un anumit statut.
Din pcate îns iubirea, fi e c vine ea de la oameni sau de la Dumnezeu, nu rmâne în noi ca stare de odihn pentru prea mult vreme. Se risipete. Oare de ce? Cu toii am vrea s pstrm acea stare de odihn la nesfârit. Rspunsul îl d chiar Mântuitorul:
1. Printele Dumitru Stniloae, Teologia Dogmatic Ortodox, vol. 3, p. 474.
2. Sf. Evanghelist Luca 11, 28.
„Nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile; i se vars i vinul i se stric i burdufurile”3. Orice gând ru, de invidie, de inere minte a rului este asemenea unei fi suri în vasele noastre i oricât am încerca s pstrm ceva bun în ele, se risipete. Patimile, de orice na- tur ar fi ele (trupeti sau sufl eteti), ne dez- bin atât în interiorul nostru cât i-n relaiile cu semenii notri, ne storc de energii, suntem deja epuizai, nu ne mai rmâne ener- gie s ne mai i bucurm. Poate oare un om invidios s se bucure pe deplin, s se simt împlinit, fi e c este cstorit, celibatar sau monah?
Cred c a te simi iubit, împlinit ine de calitatea vasului pe care omul îl poart cu el pe cale. i atunci poate c preocuparea mea principal ar trebui s fi e mai degrab curirea vasului i astfel orice cale a deci- de s aleg la un moment dat, va fi cea care m v împlini: „Desigur omul nu poate cu- prinde în sine toat iubirea lui Dumnezeu. Dar nu e mai puin adevrat c, având-o în sine, o simte ca pe ceva ce nu se mai sfârete. Ea crete în msura exerciiului i a voinei de o intensifi ca”4. „Vinul nou trebuie pus în burdufuri noi i împreun se vor pstra”5 spune Mântuitorul . Fericit deci cel ce ascult cuvântul Lui i-l împlinete pe el.
Iuliana TRA NC
3. Sf. Evanghelist Luca 5, 37. 4. Printele Dumitru Stniloae, Ascetica si Mistica
Bisericii Ortodoxe, p. 355. 5. Sf. Evanghelist Luca 5, 38.
D I N V I A # A P A R O H I I L O R
8 NOIEMBRIE Z I U A Î N G E R I L O R
ori, când Dumnezeu le îngduie, se arat unor oameni curai sufl etete sub chipul unor neri frumoi.
De la Botez, fi ecare dintre noi ne bucurm de prezena ocro toare a unui înger bun, care nu numai c ne pzete, dar ne i povu- iete spre lucruri bune i ne înva cum s împlinim voia lui Dumne- zeu. Toate gândurile bune pe care le avem i faptele bune pe care le svârim sunt inspirate de îngerul pzitor. El caut în toate împreju- rrile vieii noastre s ne îndrepta- te spre Bine, îns alegerea este a noastr, dac plecm urechea sufl etului nostru la poveele lui sau nu.
În ziua de 8 noiembrie, ziua în- gerilor, ne putem arta recuno- na fa de îngerul nostru pzitor i fa de toi îngerii prin par ci- parea la Sfânta Liturghie, prin rugciuni ctre îngerul pzitor i prin ocro rea i îngrijirea celor mai mici ca noi, sau a celor nepu ncioi.
Z I U A Î N G E R I L O R
Dragi copii,
În data de 8 noiembrie este sr- btoarea Sfi nilor Arhangheli Mi- hail i Gavriil i a tuturor îngerilor.
Îngerii au fost creai de Dum- nezeu cu scopul de a-I sluji, de a împlini voia Lui, de a pzi lumea, în special pe om. Ei sunt duhuri, de aceea sunt nevzui, dar une-
P A G I N A C O P I I L O R
D I N V I A # A P A R O H I I L O R
Nite copii zvpiai au amestecat litere strine în textul de mai jos. Îndeprtai literele X, Y, Z i vei afl a o poezie despre îngerul pzitor. „XÎYZNGXERZAXYUL ZYMXYEU,YFXIZIZ CXUYZX XZMYIXNYE ZRYXXBZZDYTZOYYRX,YYÎXNZSOXYZEXZTZE MZX ÎYXZN XZZBYOYRY,ZAXJUYTY YMXYY CZÂYNYDX ZNU YXI UYXZORZ!”
Decupai din hâr e cei mai frumoi îngerai. Modelul îl putei gsi aici:
http://krokotak.com/2015/12/paper-angels/
J O C &
CRAFT
P A G I N A C O P I I L O R
T E O L O G I E | I | T I I N # {
A pariia unor noi micri i grupri cretine pe margi- nea Bisericii unice i împo- trivitoare acesteia este un fenomen întâlnit în istoria
bisericeasc, înc din antichitate, la care contribuie factori teologici i extrateolo- gici1. Sfânta Scriptur ne ofer destule exemple elocvente în acest sens, atât în Vechiul Testament (desprirea Regatu- lui dup Solomon), cât i în Noul, în istoria Bisericii (exemplu partidele din Co- rint, etc.), iar acest fenomen continu mai departe în cretinism prin apariia diver- selor erezii.
Fragmentri tragice majore în istoria Bisericii sunt cele petrecute dup Sinodul IV ecumenic de la Calcedon 451, schisma de la 1054 i structurarea Bisericii romano-catolice ca o monarhie eclesiasti- c, din care la anul 1517 s-au rupt Bisericile Reformei, protestantismul, care a desc- tuat individualitatea în detrimentul co- 1. Pr. Conf. Dr. Gheorghe Petraru, Principiile „ri-
gorii protestante” i continuitatea lor în ideologiile neoprotestante, în Analele tiinifi ce ale Universitii „Al.I.Cuza”, Iai, Teologie, tom VIII, Editura Universitii „Al. I. Cuza”, Iai, 2003, p. 19.
PROVOCRILE PROCESULUI
PENTRU BISERIC
munitii, ceea ce explic apariia i în sâ- nul acestei confesiuni a numeroase secte i denominaiuni2.
Confesionalizarea cretinismului a ge- nerat noi i noi concepte eclesiologice3 i, 2. Diac. Conf. Dr. Petru I. David, Cluz creti-
n – Sectologie, pentru cunoaterea i aprarea dreptei credine în faa prozelitismului sectant, Editura Episcopiei Argeului, Curtea de Arge, 1994, p. 146.
3. Considerând c o sumar enumerare este ne- cesar spre mai bun edifi care am realizat o scurt sintez care se prezint astfel:
1. Existena unei singure Biserici, „area mântui- rii” (Ciprian al Cartaginei), una Sfânt, sobor- niceasc i apostolic dup atributele eseniale ale Bisericii formulate în Simbolul de credin niceo-constantinopolitan.
2. Concepia eclesiologic romano-catolic se în- temeiaz pe raionamentul Fericitului Augustin, potrivit creia orice Botez este valid întrucât „Hristos este cel care boteaz”, dar nu este ro- ditor pân când cel botezat nu se convertete la adevrata Biseric.
3. Teoria eclesiologic „vestigia Ecclesiae” – sem- nele, urmele Bisericii - se întemeiaz pe ideea c elemente ale credinei exist i în afara gra- nielor instituionale ale Bisericii, a comunitii cretine propriu-zise întrucât „homo natu- raliter christianus” (Tertulian) – omul este în mod natural cretin – iar Scriptura, cultul, credina, ndejdea i iubirea care exist în orice
T E O L O G I E | I | T I I N # {
cum este i fi resc, noi concepte misiologice, având în vedere legtura intim, organic dintre Biseric i misiune.
În contextul europenizrii, prevzut a se încheia în anul 2020, se încearc o uni- formizare a culturii, dar nu din dorina protejrii valorilor care o defi nesc, ci din mo- tive subiective, de interes material i economic, a unei oligarhii ce refuz s cunoasc cadrul de valori culturale i religioase unanim acceptate, pentru care valorile morale sunt inexistente, ceea ce face ca oferta lor s duc la o decaden total, dup cum aver- tiza celebrul pedagog J. H. Pestalozzi: „Cultura moral, ce face pe om stpân pe in- stinctele sale animalice, e scopul cel din urm al vieii istorice a omenirii. Egoismul, în care fi ecare om privete pe cellalt ca hrana sa, ca mijloc pentru poft ele sale i pentru interesele sale, iar nu ca fptur independent, e izvorul obtesc al demoralizrii”4.
Acest fenomen mondial este susinut i de noile micri religioase, care, refuzând vechile valori i orientri umaniste, sunt într-o disperat cutare de sens i forme noi de acaparare a adepilor. Amintim în acest sens micarea New Age, care rspândete satanismul prin diferite forme ale culturii i artei, iar în rândul tinerilor prin intermediul muzicii rock i metal cu derivatele lor. Aceasta în contextul în care nu se sfi ete s vorbeasc permanent de sacru i divin, pentru a produce o confuzie deplin asupra adevratelor valori religios-culturale.
comunitate cretin sunt convergente spre comuniunea integral a Bisericii una, în curs de realizare prin toate comunitile cretine.
4. Principalele concepii eclesiologice protestante (Luther; Calvin) accentueaz caracterul de eveni- ment al Bisericii, defi nit ca “adunarea credincioilor în care se predic curat Evanghelia i se admi- nistreaz sacramentele potrivit Scripturii” fr a abandona aspectele instituionale ale Bisericii.
5. Teoria „ramurilor Bisericii” este o concepie eclesiologic specifi c mai ales comunitilor Bisericii Anglicane. Dup aceasta, Biserica Rsritean” cât i cea Apusean, inclusiv cea Anglican, reprezin- t Biserica Universal. Schisma dintre Biserici este ceva temporar i ea ine de structura intern a unei Biserici care are nevoie de celelalte Biserici surori spre a realiza reconcilierea permanent, o stare de druire, de jertf de sine pentru cellalt care se simte astfel iubit.
6. Eclesiologia pietist îi are originea în micarea omonim secolelor XVII-XVIII, iniiate de Iacob Spener („Pia Desideria”) i se caracterizeaz mai ales prin subiectivism, individualism.
7. Un model eclesiologic evanghelist îi face loc tot mai mult datorit, pe de o parte unui prozelitism intens în toat lumea mai ales în acele spaii desacralizate i secularizate, iar pe de alt parte, datori- t infl uenei americane în lume i modelului socio-politic dublat de religie proprie tentat de un im- perialism spiritual nobil al „Noului Israel” mandatat cu o misiune mondial.
8. Odat cu redescoperirea dimensiunii slujitoare, fi lantropice, caritative a Bisericii de ctre Bisericile protestante prin secia „Life and Work” din Consiliul Ecumenic al Bisericilor s-a impus în panorama cretinismului i o eclesiologie pragmatic a slujirii, o „eclesiologie secular” care vede unitatea cretin exprimat în modul cel mai just în slujirea, în diaconia Bisericii care servete pe oamenii de astzi i problemele multiple ale omenirii. Cf. Pr. Gheorghe Petraru, Ortodoxie…, pp. 84-89.
4. Christos Yannaras, Ortodoxia i occidentul, Editura Bizantin, Bucureti, 1995, p. 78.
T E O L O G I E | I | T I I N # {
Vorbind despre acest fenomen, printele Teofi l Tia ne demonstreaz c, în prezent, „Cultura european trece printr-una din cele mai mari crize din istoria ei, deoarece valorile ei au ajuns s fi e puse în dubiu de chiar reprezentanii ei”5. Neavând un punct de reper i o autoritate în materie, „abandonat fi ind concepia despre o totalitate noumeic a valorilor ultime i a fi nalitilor indiscutabile, cultura cu-
5. Arhiep. Jooris A. Vercaamen, Misiunea credinei cretine în- tr-o lume secularizat i multicultural. O abordare din perspectiv vechi-catolic, traducere din englez de Pr. Lect. Dr. Dan Sandu, George Colibaba. Conferin susinut în sala coloanelor a Facultii de Teologie Ortodox „Dumitru Stniloae” 16 aprilie 2002.
noate o profund i insupor- tabil rtcire intelectual i practic, ce nu poate duce omul decât la schizofrenie i alienare total”6.
Nu trebuie s fi m surprini de aceast trist realitate, care îi contureaz obâria odat cu apariia curentului iluminist, ce a declanat, pe lâng aspectele pozitive, un libertinism cultural, în faa cruia religia nu a avut dreptul la cuvânt, fi - ind pe banca acuzailor pentru trecutul compromitor dato- rat Inchiziiei i al luptelor pentru puterea pontifi cal; strine cu desvârire Ortodoxiei, tiina a rmas neputincioas, discreditat fi ind, iar biserica a devenit un areopag al Occi- dentului pentru reformistul Luter, pentru raionalistul Schleiermacher i demitologis- tul Bultman, în care Dumne- zeu nu mai era conceput ca o realitate, ci ca o noiune, despre care, implicit, nu se mai predica, ci se fi lozofa. Acesta a fost cadrul propice de desacra- lizare a religiei i de devalori- zare a culturii. Lovitura de graie a fost dat de materiali- smul dialectic al lui Karl Marx i Friederich Engels, exportat
6. Christos Yannaras, op. cit., p. 91.
T E O L O G I E | I | T I I N # {
de occidentali ruilor prin ide- ologia bolevic a lui Lenin, pentru distrugerea temutului Imperiu arist.
Efectele devastatoare ale secularizrii au începând cu anul 1960 încoace repercusiuni asupra vechilor valori. Aparent ele sunt estompate de cuceri- rile tehnico-tiinifi ce ale vea- cului XX, dar sunt sesizate de omul sensibil religios i cizelat cultural. Ceea ce ne îngrijo- reaz pe noi este presiunea secularizatoare a civilizaiei occidentale, despre care regre- tatul profesor I. Bria spunea c „este tot mai agresiv, chiar totalitar”7.
Biserica Ortodox Româ- n nu este indiferent i nici potrivnic integrrii europene din aceast cauz. Dorete in- trarea în marea familie a Euro- pei ca oaspei dragi, aducân- du-i în dar cretinismul în formele lui originale, i vrea ca la masa acestei frii s fi m ser- vii cu ce are ea mai bun, nu cu ceea ce, din neglijena ei, s-a alterat. Cu alte cuvinte, afi rm pr. Ioan Mizgan, „nu trebuie s uitm faptul c, Europa în care dorim s ne integrm, se afl
7. Pr. prof. Univ. Dr. Ioan Bria, Tratat de Teologie Dogmatic i Ecumenic, Bucureti, 1999, p. 260.
într-o profund criz spiritual. Biserica Ortodox nu poate fi indiferent în faa avalanelor de alienri morale care ptrund în rândul românilor i îi au originea în sânul comunitii europene. Altfel spus, Bi- serica Ortodox sprijin integrarea european, numai c, aa cum spuneam mai sus, atrage atenia c drumul nostru spre Europa nu trebuie s treac prin Sodoma i Gomora”8.
Preot Daniel Bcuanu
8. Ioan Alexandru Mizgan, Ortodoxia româneasc i Europa, în De ce Ortodoxia, fr editur, Oradea, 2001, p. 110.
CENTRUL DUMITRU STNILOAE
GÂNDURI LA ÎNCEPUTUL UNUI NOU AN DE STUDIU
MADRID, 27-30 SEPTEMBRIE 2016
PREASFINITUL TIMOTEI, GAZDA EVENIMENTULUI
D m slav lui Dumnezeu pentru aceast a patra ediie de examinare a cursani- lor care s-au înscris la cele patru module organizate de Centrul Dumitru St- niloae. Aceste cursuri sunt foarte importante pentru misiunea Bisericii noas-
tre în diaspora, i nu numai pentru misiune, cât i pentru pastoraie, fi indc sunt dou lucruri diferite: „a pstori” – îi pstoreti turma pe care o ai în „staulul” de la biseric, iar misiunea se face mai ales în afara Bisericii, cu cei care nu sunt în ea. Trim &

apostolia 104-nov interior-it

Documents