Aplicarea inteligențelor multiple în predarea diferențiată la orele de istorie

Starîş Angela, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei,

Sectorul Educaţia Socioumană

Abstract: Differential instruction by applying multiple intelligences theory justifies what can be seen in systematically work everyone in the same way that we learn that we have different learning styles and attitudes and that we need a different treatment during individualized training process and training. The present review article highlights the importance of differentiated instruction that provides quality learning activity and a harmonious development of student's personality.

”Fiecare copil este o individualitate irepetabilă care necesită un tratament individualizat. Educația nu are menirea dea uniformiza oamenii, de a-i ralia la o paradigmă unică.” [1]. În acest context, școala este chemată să organizeze procesul instructiv- educativ în așa mod încît să asigure dezvoltarea capacitatilor și aptitudinilor fiecarui elev, prin tratarea lor diferențiată.

Problema instruirii diferenţiate reprezintă una dintre tendintele modernizarii învatamântului și vizează promovărea unei educații care să se conformeze naturii copilului, în general și individualității lui, în special. Astfel educația trebuie să pornească de la ceea ce este copilul, nu de la ceea ce ar putea să fie sau trebuie să fie.

Curriculumul modernizat la istorie are în vedere valorizarea maximă a potențialului fiecărui elev prin expunerea sa la situații variate, care să-i dea posibilitatea de a se manifesta plenar în domeniul în care capacitățile sale sunt cele mai evidente. Cadrul didactic trebuie să cunoască foarte bine elevii atît din punct de vedere cognitiv – afectiv cît și sub aspectul interactiv și interpersonal. Teoria inteligențelor multiple a lui H. Gardner recunoaște diversitatea aptitudinilor, capacităților și complexitatea personalității umane.

Studiind modul în care oamenii rezolvă diversele probleme H. Gardner a identificat opt tipuri de inteligențe:

1. Inteligenţa verbală/lingvistică Este inteligenţă cea mai des folosită în comunicare. Elevii cu inteligenţă lingvistică învață repede

și corect limba maternă, invață ușor limbile stăine, citesc, povestesc, fac jocuri de cuvinte, își dezvoltă alte abilități lingvistice.

2. Inteligenţa logico – matematicăEste reprezentată de capacitatea de a rezolva probleme şi a dezvolta produse cu ajutorul

schemelor logice şi a limbajului matematic. Aceasta include capacitatea de a utiliza raţionamente inductive şi deductive, de a rezolva probleme abstracte, de a înţelege relaţiile complexe dintre

concepte, idei şi lucruri. 3. Inteligenţa spaţial - vizuală Este capacitatea de a percepe cu deosebită acuitate culorile, liniile, formele, spaţiul, de a percepe

relaţiile dintre aceste elemente, de a rezolva probleme cu ajutorul reprezentărilor spaţiale şi a imaginilor.

4. Inteligenţa muzicală/ritmică Este reprezentată de capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul

ritmului şi melodiei. Posesorii de această inteligenţă sunt sensibili la tonalitatea, intensitatea, înălțimea și timbrul sunetului, recunosc, crează și reproduce muzica folosind un instrument musical sau vocea.

5. Inteligenţa corporal - kinestezică Este reprezentată de capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul

mişcării. Acest tip de inteligenţă include deprinderi fizice speciale precum coordonarea, echilibrul, dexteritatea, forţa, flexibilitatea, viteza, precum şi deprinderi la nivel tactil şi cutanat.

6. Inteligenţa interpersonală

Reprezintă abilitatea de a sesiza şi de a evalua cu rapiditate stările, intenţiile, motivaţiile şi sentimentele celorlalţi, precum și sensibilitatea la intențiile și stările acestora.

7. Inteligenţa intrapersonală Determină o gândire și o înțelegerea de sine, a fi conștient de punctele tari și slabe, a planifica

eficient atingerea obiectivelor personale, monotorizarea și controlul eficient al gîndurilor și emoțiilor, abilitatea de a se monotoriza în relație cu alții.

8. Inteligenţa naturalistă Este reprezentată de capacitatea de a înțelege lumea prin intermediul mediului lor. Le place să

lucreze şi să-şi petreacă timpul în aer liber. Le place să grupeze obiecte ierarhic. Cred că natura, problemele ecologice şi animalele. Posesorii de această inteligență au dezvoltată abilitatea de a alcătui proiecte ecologice, de a duce observații asupra păsărilor, de a alcătui insectarii, de a îngriji natura.

Cunoscînd tipul de inteligență a elevilor, profesorul va expune o serie de sarcini, iar elevul ca să le rezolve va alege acele mijloace conform inteligenței sale native.

Este important ca persoanele implicate în orice tip de învățare să devină participanți activi, selectînd cele mai potrivite situații de învățare, care le asigură succesul deplin al activității iar acest lucru nu este posibil decît folosind predarea diferențiată.

Diferențierea în predare nu înseamnă renunțerea la un program unitar de instruire, deoarece se păstrează aceleași obiective, aceleași conținuturi, ea înseamnă crearea situațiilor favorabile fiecărui elev pentru descoperirea intereselor, aptitudinelor și posibilităților de formare proprii.

După Cristea diferenţierea instruirii este o strategie de organizare a legăturii profesor- elev, care urmăreşte individualizarea activităţii pedagogice. Ea vizează adaptarea acţiunii instructiv-educative la particularităţile psihofizice ale fiecărui elev în parte, în vederea asigurării unei dezvoltări optime şi a unei orientări eficiente a aptitudinilor proprii, cu scopul integrării în activitatea socială . [4]

Diferenţierea instruirii poate fi realizată astfel la nivelul : Procesului de învăţare - prin valorificarea corelaţiei dintre resursele umane existente şi

cerinţele curricumului disciplinar. Conţinutului învăţării – prin valorificarea corelaţiei dintre cerințele curricumului şi structura

organizaţiei şcolare. Organizării învăţării, în clasă, pe grupe, pe subgrupe – prin valorificarea corelaţiei dintre

structura organizaţiei şcolare şi resursele umane existente.În continuare vă propun un exemplu de utilizare a inteligențelor multiple în instruirea diferențiată

în cadrul orelor de istorie la tema: Formarea statului national unitar roman (Realizarea Marii Uniri – 1918)

Elevii sunt împărțiți în 5 grupe, în funcţie de tipul de inteligenţă predominant ( acest lucru presupune identificarea anterioară a tipului de inteligenţă al fiecărui elev), sau elevii se grupează după preferința lor. Fiecare grupă primește sarcini de lucru în care se vor regăsi următoarele tipuri de inteligenţă:

Grupa I. Inteligenţă lingvistică - Realizati un eseu nestructurat despre personalitățile din Basarabia, Bucovina și Transilvania care au contribuit la realizarea Marii Uniri din 1918.

Grupa II Inteligenţă spaţial-vizuală -Reprezentati harta statului roman din 1918, cu toate componentele ei.

Grupa III Inteligenta matematică - Construiţi un rebus care sa includa termeni reprezentativi temei discutate.

Gupa IV Inteligenţă intrapersonală - Elaboraţi o compunere în care să vă exprimaţi sentimentele patriotice cu privire la mareleeveniment de la 1 decembrie 1918.

Grupa V Inteligenţă muzicală - Interpretaţi la alegere cântece patriotice.Ținînd cont de tipul de inteligență preponderant oferim fiecărui elev posibilitatea de a participa

cu plăcere la activitate, de a contribui după posibilitățile lui, la realizarea unei teme comune pentru întreaga clasa, de a-și valorifica potențialul creator de care dispune într-un anumit domeniu.

În concluzie putem afirma că instruirea diferenţiată vizează adaptarea activităţii de învăţare îndeosebi sub raportul conţinutului, al formelor de organizare şi al metodologiei didactice, la

posibilităţile diferite ale elevilor, la capacitatea de înţelegere, ritmul de lucru proprii unor grupuri de elevi sau chiar fiecărui elev în parte. Întrucât natura şi societatea umană progresează prin diferenţiere şi nu prin uniformizare, interesul educatorilor nu trebuie să fie tocirea particularităţilor individuale până la dispariţie, ci respectarea lor, pentru ca prin educaţie şi instrucţiune fiecare individualitate să poată fi transformată într-o personalitate umană, capabilă să creeze noi valori materiale şi spirituale.

Bibliografie

1. Cucoș, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2002, 2. Instruirea diferențiată. Aplicații ale teoriei inteligențelor multiple- ghid pentru formatori

și cadre didactice. MEC. București, 2001.3. Radu , T. Ion, Învățămîntul diferențiat. Concepții și strategii, Editura Didactică și

Pedagogică, București, 1978, 4. Cristea, S., Dicționar de termeni pedagogici, Editura Didactică și Pedagogică, București,

1998, ISBN 973-30-5130-6.